DESCHIDERI EPISTEMOLOGICE OFERITE DE IPOTEZA CARACTERULUI PROCESUAL AL EXISTENTEI SOCIALE

DESCHIDERI EPISTEMOLOGICE OFERITE DE IPOTEZA CARACTERULUI PROCESUAL AL EXISTENTEI SOCIALE

1. O explicatie ontologica ce sustine ca existenta sociala este procesualitate2. Indicii ca existenta sociala a oamenilor este procesualitate 2.1. Este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)?2.2. Existenta sociala a oamenilor are manifestari care infirma premisele epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca procesualitate? 3. Semnificatia epistemologica a posibilitatii de a diferentia ntre complexitati si procesualitati 4. Consecinte epistemologice ale premiselor ontologice procesual-organice Premisa 1Premisa 2Premisa 3Premisa 4Premisa 55. Caracteristici ale epistemologiei procesual-organice REFERINTESunt numeroase studiile n care se argumenteaza ca aborarile reductioniste nu pot sa produca interpretari corecte. Chiar consacrarea expresiei metode reductioniste este relevanta. Dar epistemologii nu au analizat suficient de atent aspectele care fac posibila identificarea metodelor de cunoastere realmente adecvate obiectelor n sine ce sunt interogate.1. O explicatie ontologica ce sustine ca existenta sociala este procesualitateIn ultimii ani, ca urmare a constientizarii dificultatilor de cercetare mentionate [1], am conturat o schita ontologica cu scopul explicit de a servi ca interpretare-cadru pentru analiza unitara a existentei sociale. [2] Consecinta unor studii ale caror rezultate au fost publicate succesiv, ncepnd din anul 1982 (Procesualitatea sociala), conceptia se concretizeaza n ipoteze corelate de natura ontologica referitoare la conexiunile dintre existenta fizica, existenta biotica si existenta sociala.Investigatiile concepute si desfasurate pe aceasta baza au confirmat posibilitatea interogarii transdisciplinare a existentei sociale, au produs o schita explicativa a existentei sociale si nuantari suscesive ale acestei schite care nu o infirma. Ipoteza de baza, cea care a facut posibila interogarea unitara a existentei sociale este: existenta sociala este o procesualitate produsa si ntretinuta de procese informational-energetice specifice, procese pe care omul le face posibile ca urmare a modalitatii n care el proceseaza informatiile. Ontologia obtinuta este consecinta unor analize de natura epistemologica [3] si, la rndul ei, face posibila o paradigma epistemologica distincta, cea conturata succesiv n lucrarile publicate ncepnd din 1994. Pentru a fi posibila analiza detaliata a problematicii epistemologice derivata din aceasta optiune, expunem succint conceptia procesual-organica despre existenta. Autorul considera plauzibile afirmatiile expuse n continuare ca ipoteze de lucru. 1.1. Existenta este produsul unor retele de procese informational-energetice; secventele ei sunt expresia acestor procese, a formelor particulare pe care le realizeaza, precum si a conexiunilor posibile ntre anumite procese informational-energetice. Nu este posibila detasarea proceselor energetice de procesarile informationale; ele se produc si se sustin reciproc, n modalitati dependente de proprie-tatile lor, prin procese organizante si dezorganizante, ca si prin procese ce dezvolta consecinte functionale sau disfunctionale n organizari. 1.2. Fiind ntretinuta de procese organizante si dezorganizante, Existenta este procesualitate, se afla n stari departe de echilibru. 1.3. Conexiunile dintre procesarile informationale si procesele ener-getice fac imposibile situatiile limita: starea de organizare genera-lizata stabilizata, lipsita de procesualitate, si starea de dezordine generalizata, deci de entropie maxima, care, de asemenea, exclude procesualitatea. Orice procesare si genereaza, prin propriile conse-cinte, conditiile dezorganizarii ei, iar procesele dezorga-nizante sunt generatoare de conditii favorabile emergentei altor procese organi-zante. 1.4. In anumite conditii, unele dintre procesele informational-energetice pot tinde spre stari de relativa stabilitate. Numesc complexitati organizarile ce tind spre stari aproape de echilibru. Tinznd spre stari aproape de echilibru, complexitatile nu numai ca au o relativa stabilitate interna, dar au grade mai mari de autonomie n raport cu procesualitati ce le sunt exterioare, inclusiv cu cele care le nglobeaza functional.1.5. Complexitatile, oricare ar fi natura lor, dezvolta nsa consecinte derivate dezorganizante; ele tind sa se dezorganizeze pe masura ce conexiunile realizate de procesarile informationale se desfac. Dezorganizarea se produce n succesiuni ce decurg din proprietatile informationale ale complexitatilor. 1.6. Existenta, fiind procesualitate, este o succesiune de reali distribuiti spatio-temporal, reali care ntretin aceasta spatio-tempo-ralitate si o particularizeaza prin proprietatile lor. Existenta nu este reductibila la realii ei, reali localizati spatio-temporal, care sunt doar posibili actualizati n contexte particulare si, ca urmare, particularizante.1.7. Procesele informational-energetice care ntretin Existenta gene-reaza complexitati cu autonomie redusa, care nu au capacitatea de a se reproduce prin propriile procese informational-energetice. Le numesc complexitati abiotice. n spatio-temporalitatea ntre-tinuta de Existenta, ntre complexitatile abiotice se pot realiza retele de conexiuni selective, n raport cu proprietatile si pozitia lor. Procesele informational-energetice ce includ si ntretin comple-xitatile abiotice si retelele de conexiuni dintre ele le numesc megaexistenta abiotica (fizica).In ansamblul ei, megaexistenta abiotica se afla, se poate afla numai n stari departe de echilibru dar, ntruct contine complexitati ce pot realiza retele de conexiuni selective, ea poate sa cuprinda complexitati integratoare; si ele tind spre stari aproape de echilibru deoarece sunt ntretinute de procese informational-energetice lente, cu conexiuni ce au grade mari de stabilitate, specifice complexitatilor ce le ntretin. Astfel de complexitati integratoare sunt, de pilda, sistemele solare.Instabilitatea complexitatilor integratoare poate fi produsa de deteriorari ale proceselor informational-energetice din complexi-tatile nglobate, daca ele pot afecta retelele de conexiuni dintre ele, sau de procesele organizante si dezorganizante din spatio-temporalitatea ce le nglobeaza.1.8. n megaexistenta abiotica, n anumite conditii, n unele dintre complexi-tatile integratoare, sunt posibile procese organizante ce produc complexitati capabile sa se reproduca cu contributia propriilor procese informational-energetice. Astfel de complexitati, pe care le numesc biotice, poseda procesori de informatii specializati pentru a controla reproducerea lor. n masura n care procesorii complexitatilor biotice fac posibile si necesare functional conexiuni ntre ele, astfel de conexiuni produc si ntretin ceea ce numesc megaexistente biotice.Emergenta megaexistentelor biotice, sub forma unor comple-xitati integratoare localizate spatio-temporal n complexitati integratoare abiotice, devine posibila cnd procesarea abiotica face posibile: complexitati biotice; interfete informational-energetice ntre complexitatilor biotice si ntre ele si mediul ambiant abiotic. Complexitatile biotice se mentin daca proprietatile conjugate ale procesorilor lor - pe care i numesc bio-procesori - si relatiile informational-energetice cu complexitati din mediu fac posibila nu numai functionarea lor ntru reproducere, ci si mentinerea ntre anumite limite a proprietatilor acelor zone din mediul exterior lor care le conditioneaza functionarea zone pe care le numesc ambianta informational-energetica. Complexitatile biotice nu pot fi inactive informational deoarece reproducerea lor presupune schim-buri informational-energetice cu ambianta lor; starile de relativa stabilitate ale biocomplexitatilor nu decurg din reducerea procesarii informationale, ca n cazul complexitatilor abiotice, ci din proprietatile acesteia. O complexitate biotica se mentine numai ct timp se ntrunesc acele conditii informational-energetice care ntretin functionarea bio-procesorilor ei. Fiind posibile numai cu conditia continuei functionari, complexitatile biotice pot fi considerate bio-harduri cu bio-softuri capabile sa le ntretina. Suportul energetic al procesarii bio-informationale consta n bio-cmpuri, n procese bio-chimice si n procese bio-electrice. Depinznd de astfel de procese, complexitatile biotice pot sa-si modifice anumiti parametri functionali, dar nu se pot reconstrui pe alte baze functionale; ele pot doar sa se reproduca si sa se acomodeze n limitele ce decurg din proprietatile bio-procesorilor. Daca ipotezele enuntate sunt corecte, complexitatile biotice si mega-organizarea biotica pe care o ntretin nu se pot reorganiza pe alte baze, nu sunt capabile sa-si programeze procesorii de infor-matii.1.9. n megaorganizarea biotica, n anumite conditii, n unele din bio-complexitati, sunt posibile procese organizante ce produc procesori de informatii cu proprietati diferite de cele ale bio-procesorilor, care modifica posibilitatile de manifestare ale bio-complexitatilor n modalitati care fac posibile noi genuri de conexiuni ntre ele, conexiuni ce pot produce organizari integratoare diferite de megaorganizarea biotica. Numesc noii procesori de informatii interpretori, organizarile pe care le produc oameni, organizarile rezultate din conexiunile dintre oameni socio-organizari, iar conse-cintele organizante ale conexiunilor posibile ntre socio-organizari existenta sociala a oamenilor. ntruct interpretorii si, ca urmare, toate organizarile pe care le genereaza si ntretin se pot reconstrui n modalitati diferite de cele anterioare, sub presiuni mereu noi care decurg din noile contexte pe care interpretorii le fac posibile, existenta sociala a oamenilor are caracteristicile unei procesualitati, este o procesualitate.Asadar, procesarea sociala devine posibila cnd procesarea biotica face posibili procesori cu proprietati diferite de cele ale complexitatilor biotice. Noii procesori - interpretorii - introduc discontinuitati n functionarea complexitatilor biotice n care se produc. Noile modalitati de procesare a informatiilor rezultate din conexiunile dintre bio-procesorii si interpretorii oamenilor produc si ntretin procesualitati. Continnd si interpretori, oamenii nu tind spre stari aproape de echilibru, ei realizeaza activitati creatoare de informatie si de procese informational-energetice si, prin consecin-tele lor, genereaza organizari sociale. Si organizarile sociale sunt procesualitati deoarece poseda interpretori proprii, capabili sa produca presiuni organizante si dezorganizante asupra interpreto-rilor oamenilor si, prin intermediul lor, asupra organizarilor sociale. Interpretez existenta sociala ca procesualitate deoarece, fiind produsa de ansamblul proceselor posibile prin coexistenta oamenilor, organizarea sociala nu poate sa tinda spre stari aproape de echilibru; n interiorul ei se dezvolta presiuni pentru a emerge interpretori tot mai performanti, care produc noi procese organi-zante si dezorganizante, diferite de cele posibile anterior.Interpretorii se constituie initial n functie de presiuni informationale si energetice locale, particulare si particularizante, dar ei tind inevitabil spre interpretari mai performante deoarece se pot reconstrui sub presiunile propriilor produse si ale consecintelor lor. Aceste proprietati ale interpretorilor fac ca procesualitatea sociala pe care o ntretin sa se reorganizeze succesiv iar reconstructiile interne sa nu fie aleatoare, sa decurga din sporirea posibilitatilor interpretative ale noilor procesori, sa ia forme dependente de tensiunile ce se dezvolta ntre bio-procesori si interpretori. Dependenta interpretorilor de criterii si reguli ce se constituie n procesarea interpretativa concreta, inevitabil localizata, particu-larizanta face nu numai ca interpretarile sa nu poata fi satisfacatoare de la nceput: constituirea interpretorilor n functie de anumite situatii receptate ca problematice face posibili si interpretori specializati pentru a investiga initial interpretari, constructii si procesari interpretative disparate, apoi procesualitatea interpretativa n ansamblul ei. Ii numesc procesori interogativi. Asadar, n interiorul procesarii interpretative, n anumite conditii, emerge procesarea de tip interogativ; ea interogheaza interpretari, domeniile lor de referinta, dar si posibilitatea interpretarilor, functiile si proprietatile lor. Finalitatea procesarii interogative, initial necon-stientizata, apoi constientizata partial si eronat, este ntelegerea Existentei, modelarea proprietatilor si a starilor ei, a posibilitatilor ei de manifestare.Procesarea interpretativa face ca procesualitatea sociala sa fie o zona informational-energetica instabila n interiorul unei proce-sualitati biotice, careia i este proprie o stare de stabilitate, de relativa stabilitate. Constituindu-se, functionnd si reproducndu-se n interiorul unei megaexistente biotice, orice procesualitate sociala, sub constrngerile produse de bioprocesori, tinde sa-si optimizeze organizarea si functionarea nct sa nu-si destabilizeze mediul biotic; daca nu reuseste, consecintele dezorganizante pericliteaza existenta omului, ca specie.Este plauzibila si ipoteza: interpretorii mentin procesualitatea sociala n stari departe de echilibru pna cnd interpretarile devin satisfacatoare, pna cnd oamenii, dispunnd de interpretarea satisfacatoare a situatiei lor n Existenta, si pot maximiza posibi-litatile n megaexistenta biotica ce-i nglobeaza functional. Daca, ntre timp, erorile oamenilor, prin consecintele lor perverse, nu dezorganizeaza procesualitatea sociala sau megaexistenta biotica gazda.1.10. Afirmatiile anterioare fac plauzibila concluzia: n fiecare din cele trei tipuri de megaexistente se produc procese informational-energetice cu proprietati specifice. Autonomia functionala a existentei abiotice, mega-organizarilor biotice si procesualitatilor sociale decurge din capacitatea lor de a se autogenera si din specificitatea proceselor; relativitatea autonomiei lor decurge din raporturile de nglobare. Megaorganizarea biotica depinde de mentinerea existentei abiotice ntre anumite stari functionale iar procesualitatea sociala depinde de mentinerea megaorganizarii biotice ntre anumite stari functionale. Astfel de situatii ontice sunt posibile deoarece att mega-organizarea abiotica, ct si mega-organizarea biotica pot sa contina complexitati si complexitati integratoare. Megaorganizarile biotice sunt posibile n zone ale existentei abiotice care mentin stari aproape de echilibru cu anumite proprietati. Si socio-organizarile evolueaza n zone ale mega-organizarii biotice care mentin stari aproape de echilibru cu anumite proprietati.1.11. Existenta sociala a oamenilor, ca procesualitate, presupune cu prioritate procese informational-energetice organizante si dezorga-nizante (care, de regula, se conexeaza) si, ca un corolar, procese reorganizante. Ultimele sunt consecinte posibile ale proceselor organizante, ale raporturilor ce se dezvolta ntre ele si procesele pe care tind sa le nlocuiasca functional.Procesele organizante sunt acele procese informational-energetice prin care emerg noi organizari sociale. Emergenta unor noi procesualitati sociale poate sa decurga din situatii n care anumite necesitati functionale ale unor procesualitati pot fi satis-facute prin articularea unor raporturi noi fie n interiorul lor, fie cu alte procesualitati; altfel spus, din conexiuni care, realizate, se dovedesc a fi apte sa satisfaca cerinte functionale ale unora dintre procesorii participanti. Astfel de conexiuni se mentin si ntretin procese organizante n masura n care genereaza anumite finalitati si, n functie de aceste finalitati, procesori prin intermediul carora procesualitatile conexate se specializeaza n modalitati care le fac apte sa participe la satisfacerea finalitatilor, a necesitatilor pe care le servesc. Dar noile procesualitati pot sa fie si produsul unor noi necesitati informational-energetice, care decurg inerent din conse-cinte ale proceselor n desfasurare, din modificari ale posibilitatilor procesualitatilor, din eventuale dezechilibre, din proprietati pe care procesele le induc n procesualitati. Finalitatile procesualitatilor n curs de constituire emerg din proprietati ale procesualitatilor implicate, ale starii lor, dar si ale ambiantei informational-energetice, ale procesualitatilor nglobante. Finalitatile tind sa satisfaca necesitatile informational-energetice ce le-au generat n modalitati particularizate de proprietati ale procesorilor implicati.Necesitatile functionale ce ntretin procesele organizante sunt cele care conditioneaza si raporturile noilor procesualitati cu cele n functiune. Orice proces organizant daca nu reuseste sa satisfaca necesitatile informational-energetice ce l-au generat, nu se finali-zeaza, esueaza. Procesele organizante si procesualitatile nu se mentin daca evolutiile anuleaza necesitatile informational-energe-tice ce le-au generat sau daca genereaza alte necesitati functionale, ce asimileaza sau marginalizeaza necesitatile anterioare, care le sustineau functionarea.Emergenta unei noi procesualitati poate sa dezorganizeze alte procesualitati sau sa induca n ele procese reorganizante.Procesele organizante contin mai multe etape (secvente); fiecare etapa face posibila etapa urmatoare. Procesualitatea rezultanta capata astfel treptat coerenta, articulare functionala, capacitatea de a conditiona proprietatile si starea procesualitatilor nglobate, de a intra n relatii diverse cu alte procesualitati; astfel devine apta sa participe la emergenta altor procesualitati, dintre care unele o nglobeaza functional.Posibilitatea specializarii procesualitatilor nglobate n functie de finalitati ale noii procesualitati, implicarea proceselor de tip informational n procesele organizante justifica afirmatia: proce-sualitatile nglobate se integreaza n procesualitatea nglobanta n modalitati care decurg din interactiunile ce le realizeaza si contri-buie la ntretinerea ei, daca se ntrunesc anumite conditii.Caracterul etapizat al organizarii unei procesualitati si depen-denta ei de proprietati ale procesualitatilor constituente justifica distinctia ntre mai multe tipuri de procese organizante, fiecarui tip fiindu-i proprii anumite stadii ale organizarii.1.12. In fiecare din cele trei tipuri de megaorganizari sunt posibile organizari cu grade de organizare interna diferite, cu unul sau mai multe niveluri de organizare. Organizarile ce au acelasi numar de niveluri de organizare au proprietati care le fac sa posede grade de libertate similare n raport cu mediul ambiant. Cu ct poseda mai multe niveluri de organizare, cu att organizarile, fie ele abiotice, biotice sau sociale, au mai multe grade de libertate (de autonomie functionala). Unele dintre organizari se pot conexa n modalitati relativ stabile si genereaza ceea ce am numit organizari integratoare; megaorganizarile fiind produsul conexiunilor posibile ntre organizari integratoare, conexiuni care genereaza o spatio-temporalitate specifica, au proprietati integratoare.Oamenii sunt componentele active ale socio-organizarilor. Procesarile din socioorganizari nu se pot afla n relatie dect prin intermediul oamenilor si sunt particularizate de capacitatile lor informational-energetice. Proprietatile oamenilor diferentiindu-se prin anumite posibilitati functionale, si organizarile integratoare se diferentiaza, se particularizeaza.1.13. Daca organizarile integratoare pot, la rndul lor, genera conditii pentru emergenta altor organizarile integratoare, megaorganizarile sunt organizari cu mai multe niveluri. Organizarile derivate situate la un anumit nivel de organizare poseda proprietati similare; ele se construiesc n functie de proprietati ale nivelurilor ce le-au facut posibile si, la rndul lor, fac posibile relatii functionale cu organizarile nglobante si nglobate. Raporturile dintre organizarile integratoare situate la niveluri diferite decurg din proprietatile si starea lor; ca urmare, sunt asimetrice si se diferentiaza n raport cu acele proprietati ale organizarilor derivate ce sunt active n anumite conditii spatio-temporale.Modelul ontologic expus contine cteva supozitii care l definesc: se afirma caracterul informational-energetic al existentilor; se introduce distinctia ntre complexitati si procesualitati; se sustine prioritatea proceselor organizante n raport cu alte genuri de procese; se argumenteaza posibilitatea ca oamenii sa fie sursele proceselor organizante care genereaza si ntretin existenta lor sociala ca procesualitate dar si faptul ca oamenii, n fiecare secventa a procesualitatii sociale, sunt capacitati informational-energetice produse de organizarile n care se formeaza si expresii ale acelor organizari, inclusiv ale modalitatilor de procesare a informatiilor posibile, cu grade de autonomie mari, diferentiate de capacitatea de a crea, asimila si folosi informatie.2. Indicii ca existenta sociala a oamenilor este procesualitatePutem sa evaluam ipoteza referitoare la natura procesuala a existentei sociale n mai multe modalitati. In varianta empirista, care este si verificationista, ar trebui sa identificam situatii care confirma ipotezele. Consideram nsa corecta argumentarea realizata de K.R. Popper () privind caracterul nesatisfacator al pozitiilor verificationiste. n acest caz, sunt preferabile doua evaluari, pe care le semnalam prin ntrebarile: este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)? existenta sociala are manifestari care infirma premisele epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca procesualitate?In continuare analizam cele doua problematici.2.1. Este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)?Modelul ontologic expus este testabil (falsificabil) daca se pot formula aspecte care sa testeze afirmatiile care l sustin. Pentru a le identifica, revin asupra modelului pentru a-l analiza. n model se afirma ca organizarile sociale sunt consecinte sinergice ale cofiintarii altor organizari; se considera ca ele sunt produse si expresii ale posibilitatilor generate de anumite coexistente pentru satisfacerea anumitor necesitati. Anumite posibilitati, daca se ntrunesc anumite conditii, se concretizeaza n procese prin care se satisfac anumite necesitati. Procesele decurg din modalitatile n care se construieste conlucrarea dintre organi-zarile ce concura la producerea a ceea ce am numit consecinte sinergice. Procesele generate de necesitatile activate de coexistentele mentionate pot sa le satisfaca ntr-un anumit grad dar, prin fiintarea lor, prin produsele obiectivate si prin consecintele lor, ele genereaza noi necesitati si noi posibilitati de satisfacere, deci fac posibil un nou ciclu functional, la capatul caruia se pot ntruni conditiile pentru un alt ciclu. Am numit reproducere procesualitatea ce ntretine un astfel de ciclu ntr-o organizare. Re-producerile sunt posibile ca urmare a posibilitatii ca orice conexiune (interactiune) sa aiba concomitent finalitati de tip functional si de tip organizant. Aceleasi procese ntr-un anumit context sunt de tip functional si n alt context sunt de tip organizant. Ceea ce este functional ntr-un anumit context poate fi organizant sau dezorganizant n alt context; de asemenea, ceea ce este disfunctional ntr-un anumit context poate fi organizant sau dezorganizant n alt context.Modelul procesualitatii sociale ofera repere referitoare la emergenta si reproducere fiecarui gen de organizare sociala, se argumenteaza posibilitatea constituirii socio-organizarilor n anu-mite succesiuni, conexiunile ce ntretin fiecare socio-organizare. In modelarea expusa n volumul Procesualitatea Sociala (1994) se atribuie procesorilor de informatii pozitia cheie n procesele reproductive. Studiile ulterioare (Organizatiile, 2000) au nuantat modelul anterior, pronuntndu-se asupra modalitatii n care se realizeaza reproducerea organizarilor sociale.Pentru a nlesni receptarea ipotezelor referitoare la posibilitatea reproducerii socio-organizarilor si la locul central al procesorilor de informatii n reproducerea organizarilor sociale, expun o schita de principiu care poate fi folosita ca schita-cadru de fiecare data cnd ne referim la modalitatea n care un anume gen de socio-organizare se reproduce. Reproducerea socio-organizarilor este un caz particular al reproducerii organizarilor; particularitatile decurg din natura consecintelor sinergice pe care oamenii le pot genera prin convietuirea lor ntr-o anume spatio-temporalitate. Daca particularitatile oamenilor decurg din modalitatile n care ei pot procesa informatii, reproducerea socio-organizarilor poate fi modelata referindu-ne la implicarea lor n actiunile sociale si, astfel, n procesele ce fac posibila emergenta si reproducerea socio-organizarilor.Pentru schita-cadru sunt suficiente urmatoarele precizari:- primele socio-organizari sunt produse de consecintele derivate ale primelor interactiuni pe care oamenii le pot realiza ntru satisfacerea unor necesitati;- n orice socio-organizare, din existenta ei, deci si din coexis-tenta componentelor ce o ntretin, inclusiv din coexistenta oamenilor nglobati functional n socio-organizare, decurg anumite necesitati;- n masura n care procesorii de informatii pot sa recepteze necesitatile, ei exercita presiuni pentru orientarea interactiunilor astfel nct ele sa poata fi satisfacute;- caracteristicile procesorilor fac ca oamenii sa constientizeze necesitatile proprii si ale socio-organizarilor nglobante sub forma constientizarilor-nevoi, a intereselor, aspiratiilor, atitudi-nilor si sa le plaseze n constientizari-situatii;- posibilitatile de constientizare a necesitatilor se diferentiaza n functie cel putin de starea bio-procesorilor, de tipul interpretorilor implicati (figurativi, verbali), de modalitatile n care se efectueaza procesarea (simbolica, analitica), de caracteristicile si starea socio-interpretorilor nglobanti, de pozitia oamenilor n socio-organizari;- limitele procesorilor fac ca necesitatile sa fie constientizate numai partial si n modalitati afectate inerent de particularitatile si limitele procesorilor;- limite de aceeasi natura influenteaza si posibilitatile de actiune, afecteaza capacitatea oamenilor de a se organiza si conlucra pentru a satisface nevoile, interesele sau aspiratiile;- n conditiile mentionate, produsele actiunilor este plauzibil sa satisfaca numai partial si n modalitati care pot fi nesatis-facatoare necesitatile care au activat si directionat procesorii oamenilor si, prin intermediul lor, socio-procesorii;- consecintele interactiunilor nu se reduc nsa la produsele obtinute deliberat; actiunile si produselor pot sa declanseze consecinte derivate, ramificatii de consecinte cu mai multe sau mai putine secvente, care se pot concretiza, pe de o parte, n retele de statusuri sociale iar, pe de alta parte, n interpretori prin care oamenii atribuie si asuma roluri, deci produc specializari, acceptarea si recunoasterea lor si genuri de relatii ce decurg din ele; - daca acceptam caracterul nesatisfacator al procesarii informa-tiilor, astfel de consecinte nu pot sa acopere necesitatile, ele pot doar sa fie compatibile cu necesitatile si sa dezvolte presiuni contradictorii n oameni si n organizarile sociale iar prin intermediul lor n bio-organizare;- astfel de procese care transcend motivarea actiunilor sunt la originea unor modificari n organizarile-oameni si n organizarile sociale; se produc procese organizante si dezorganizante care devin surse ale unor noi necesitati, deci ale unor noi presiuni asupra procesorilor;- daca acceptam ca interpretorii si pot modifica posibilitatile de procesare n procesul procesarii, deci ca ei nu mai au posibilitati similare cu cele care au facut anterior posibile constientizarile ce au directionat actiunile, putem sustine ca noile posibilitati de procesare fac ca noile constientizari sa se concretizeze n nevoi, aspiratii, interese si atitudini diferite de cele anterioare;- noile capacitati de constientizare si noile capacitati de proiec-tare, dirijare si evaluare a actiunilor fac ca noile interactiuni sa genereze produse si consecinte derivate diferite, care pot sa genereze un nou ciclu functional;- daca acceptam ca necesitatile sunt presiuni ale organizarilor ce decurg din procesele prin care ele se reproduc si si exercita functiile n interiorul altor organizari, putem sustine ca oamenii, prin intermediul proceselor la care m-am referit, sunt componentele active ale unor cicluri de interventii n reproducerea lor, a socio-organizarilor ce-i nglobeaza si, prin intermediul lor, n bio-organizarea ce face posibila cofiintarea oamenilor;- ciclurile pot fi delimitate n raport att cu discontinuitatile ce se produc n posibilitatile de receptare a nevoilor si de organizare a activitatilor de satisfacere, ct si cu discontinuitatile ce se produc n domeniile de referinta, de pilda n necesitatile lor.Caracteristicile interpretorilor si, dupa emergenta lor, ndeosebi impactul interogarilor asupra ansamblului interpretorilor fac ca modificarile ce se produc n si prin reproducerea organizarilor sociale sa nu fie aleatoare, sa se concretizeze n capacitati tot mai mari de actiune, n posibilitati de interventie deliberata n domeni din ce n ce mai departate de cele oferite de bio-procesorii oamenilor, desi ele ramn informatii de baza. Procesele la care m-am referit sunt cele care fac ca organizarile sociale sa nu poata fi complexitati; afirmatiile sunt testabile. Posibilitatile de testare a aspectelor mentionate indica falsificabilitatea modelului ontologic si, ca urmare, caracterul lui stiintific.2.2. Existenta sociala a oamenilor are manifestari care infirma premisele epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca procesualitate?A doua modalitate de falsificare este posibila deoarece existenta sociala are deja o istorie. Daca ea este procesualitate, daca procesualitatea decurge din reconstructia posibilitatilor proce-sorilor de informatii ce o sustin iar n aceasta reconstructie sunt implicate organic si epistemologiile (cum am argumentat n capitolul 3), putem sa folosim datele existente despre etapele deja parcurse pentru a raspunde la ntrebarea: existenta sociala a oamenilor a infirmat premisele epistemologiilor care nu o interpre-teaza ca procesualitate? Daca raspunsul este negativ, modelul este infirmat; n caz contrar, desi este falsificabil, nu este falsificat. Raspunsul a fost dat deja: niciuna dintre epistemologiile conturate initial (am n vedere epistemologiile concepute n modalitati filosofice) nu mai rezista astazi. Epistemologia genetica si cea interactionista le-au infirmat. ceea ce Ilie Prvu numeste reconstructia conceptuala a epistemologiilor furnizeaza alta clasa de argumente ca epistemologiile schitate, inclusiv cele elaborate n secolul 20, sunt deja supuse nu doar criticii dar si unor ample reconstructii; epistemologia procesual-organica, semnalata deja, dar la care ne referim nuantat n Dimensiunea epistemologic a existentei sociale a oamenilor (2000), atesta nu doar caracterul provizoriu (nesatisfacator) al epistemologiilor schitate anterior, dar si posibilitatea unei epistemologii care decurge din acceptarea ca premisa a caracterului procesual al existentei sociale.3. Semnificatia epistemologica a posibilitatii de a diferentia ntre complexitati si procesualitati Pot fi folosite mai multe modalitati de diferentiere ntre domeniile numite complexitati si procesualitati. Consideram ca simpla lor definire sau caracterizare nu este suficienta. Daca ne situam pe pozitii constructiviste (iar epistemologia genetica indica necesitatea depasirii abordarilor preconstructiviste, statice, cauzale), diferentierea celor doua domenii se cere facuta printr-un demers ontologic apt sa dezvaluie posibilitatea constituirii si coexistentei lor. Este ceea ce realizam n paginile urmatoare.Din modelul ontologic expus rezulta: sunt numite complexitati acele organizari care nu au posibi-litatea sa-si adapteze prin reconstruire procesorii de informatii sub presiunea modificarilor din mediul nglobant si, ca urmare, ramn mereu aceleasi ct timp diferite presiuni exterioare lor nu induc dereglari iar, cnd astfel de dereglari se produc, ele induc doar procese dezorganizante; sunt numite procesualitati acele organizari care, ca urmare a proprietatilor procesorilor lor de informatii, se pot re-produce n modalitati care le transforma posibilitatile de functionare si de reproducere n modalitati nealeatoare, ntru mentinerea si ameliorarea posibilitatilor lor functionale.Posibilitatile de reproducere a organizarilor sociale n modalitatile la care m-am referit ndreptatesc afirmatia: organizarile sociale sunt organizari nereductibila la complexitati. n acest caz, diferentierile deja constatate n epistemologie fac plauzibila ipoteza: sunt necesare modalitati de interogare diferentiate, specializate pentru interogarea complexitatilor si, respectiv, procesualitatilor. Interogarea procesualitatilor n modalitati ce sunt adecvate pentru interogarea complexitatilor ar fi o solutie reductionista; ea nu poate fi adecvata pentru ca nu s-ar putea analiza procesele care fac din organizari procesualitati.4. Consecinte epistemologice ale premiselor ontologice procesual-organice Asupra acestei problematice ne pronuntam nuantat n studiul Dimensiunea epistemologica a existentei sociale a oamenilor [4]; acum doar semnalam problematica.Premisa 1Existenta sociala, ca obiect n sine, este procesualitate. Consecinte epistemologice:- interogarea teoretica a existentei sociale nu poate fi pertinenta dect daca este conceputa unitar; deci domeniul de referinta este unul singur. Interogarea unor aspecte disparate din existenta sociala, ca si cum ar fi autonome, presupune ignorarea caracterului procesual al existentei sociale;- interogarea teoretica a existentei sociale este pertinenta daca urmareste sa dezvaluie cum este posibila procesualitatea, adica evolutia ei nealeatoare.Premisa 2Existenta sociala este una informational-energetica, contine procesori de informatii; ei sunt cei care ntretin starea departe de echilibru a organizarilor sociale.Consecinta epistemologica: procesorii de informatii sunt cei care se cer a fi analizati cu prioritate dar lund n considerare integrarea lor n organizari sociale, care sunt produse ale unor procese informational-energetice si expresii ale caracteristicilor lor.Premisa 3Oamenii, prin interactiunile pe care le realizeaza ntru satisfacerea unor necesitati, sunt la originea proceselor organizante, a constituirii, ntretinerii si modificarii organizarilor socialeConsecinta epistemologica: pentru a modela corect procesele sociale organizante se cer a fi analizate fluxurile pe care interactiunile le genereaza si ntretin. Ele pot fi schitate astfel: situatii ontice, necesitati, interactiuni ntru satisfacerea lor n anumite contexte informationale, rezultate, consecinte derivate gen procese organizante ale interactiunilor si produselor lor, noi situatii ontice, noi necesitati, noi interactiuni .... Premisa 4Intr-o prima perioada, se pot constitui doar socio-organizari disparate simple, dar evolutiile produse de fluxurile ce dezvolta consecinte organizante produc noi modalitati de organizare sociala si retele de conexiuni care, n conditiile n care bio-organizarea nglobanta este finita si se afla n stari aproape de echilibru, genereaza existenta sociala a oamenilor; pe masura ce se constituie, ea exercita influente contradictorii asupra socio-organizarilor pe care le nglobeaza, care o ntretin.Consecinte epistemologice: - interogarea pertinenta poate fi numai cea care face posibila modelarea constituirii si functionarii existentei sociale ca procesualitate; - modelarea proceselor organizante este pertinenta daca furnizeaza suficiente date pentru a se modela si consecintele inverse, ale organizarilor nglobante asupra celor nglobate.Premisa 5Oamenii sunt cei care pot sa tina n functiune organizarile sociale prin interactiunile la care participa ntru satisfacerea unor necesitati. Consecinte epistemologice: - ntruct oamenii sunt produse ale interactiunilor dintre anumiti bio-procesori si interpretorii de care dispun dar bio-procesorii sunt conectati la bio-organizare iar interpretorii oamenilor la interpretorii sociali n interiorul carora functioneaza, analizele nu pot sa ignore conexiunile dintre bio-organizare si socio-organizarile pe care oamenii le ntretin;- ntruct aceste conexiuni sunt cele care fac posibila diferentierea ntre organizari sociale publice si organizari sociale private, modelarea existentei sociale ca procesualitate nu poate fi pertinenta daca nu se pronunta corect asupra evolutiilor ce au loc n raporturile dintre ele.Cele cinci premise sunt suficiente pentru a se constata ca epistemologia procesual-organica nu este reductibila la episte-mologiile conturate anterior. Epistemologiile analizate n capitolele anterioare nu pot orienta interogarile teoretice spre aspectele mentionate de consecintele epistemogice formulate. Iar ele nu sunt singurele care se pot deduce din modelul ontologic.5. Caracteristici ale epistemologiei procesual-organiceConceptia procesual-organica de interogare s-a conturat n procesul modelarii existentei sociale a oamenilor ca procesualitate, dar ca o consecinta a descoperirii conexiunilor ce fac procesualitatea sociala dependenta generativ si functional de mega-organizarea biotica n care fiinteaza si, astfel, de mega-procesualitatea prebiotica (abiotica). Deci, domeniul ei de referinta este Existenta. Numind-o procesual-organica, sugerez ca se centreaza pe megaexistente, ca ncearca sa modeleze procesele care le ntretin specificitatea, organicitatea si capacitatea de a se reproduce. Conceptia procesual-organica face posibila interogarea unitara a existentei interpretata ca procesualitate, ca mega-procesualitate ce integreaza ansamblul proceselor posibile, nu doar procesele actualizate succesiv pna acum si accesibile unor genuri de interogari, n anumite orizonturi interpretative. Explicatia procesual-organica a Existentei si cea a procesualitatii sociale functioneaza ca modele-cadru n metodologia pe care o schitez n continuare.Daca acceptam modelele-cadru, numai interogarea unitara a megaexistentelor face posibile explicatii satisfacatoare; nu consider pertinente acele conceptii metodologice ce orienteaza interogatiile spre anumite clase de reali sau spre anumite obiecte ideale .Conceptia procesual-organica a devenit posibila cnd am constientizat ca Existenta nu poate fi dect procesualitate, ca, asadar, Existenta-ca-procesualitate este cea care se cere a fi investigata.Conceptia procesual-organica s-a conturat pe masura ce am constientizat pozitia distincta si centrala a proceselor organizante si dezorganizante n megaexistente, cnd am sesizat si natura informational-energetica a proceselor, dar si cnd am reusit sa obtin o interpretare globala si unitara a procesualitatii interpretative, a functiilor ei n procesualitatea sociala. Modelarea procesualitatii interpretative, a modalitatii n care se dezvolta capacitatea de procesare sociala a informatiei este cea care a facut posibila detasarea critica de actualele conceptii privind cunoasterea teoretica, principiile si metodele cercetarii stiintifice; ea a furnizat informatiile utile pentru a construi ipotezele privind posibilitatile omului de a concepe si realiza interogarea procesual-organica. Renuntarea la interpretarea proceselor cognitive n functie de interpretari date psihicului si analizarea explicita a omului ca procesor de informatii au deschis calea spre actuala interpretare a procesualitatii cognitive. Distinctia ntre bioprocesori (prin care oamenii apartin organizarii biotice, megaexistentei biotice) si interpretori (prin care oamenii devin capabili sa genereze un mediu specific lor, organizarile sociale) face posibila localizarea activita-tilor cognitive n procesarea sociala a informatiilor, descoperirea posibilitatii ca activitatile cognitive sa se autonomizeze ntru interogarea sistematica a existentilor iar rezultatele lor sa modifice posibilitatile interpretative ale oamenilor. Se explica astfel distinctia ntre subiectul empiric si subiectul epistemic.Ansamblul demersurilor epistemologice efectuate n capitolele anterioare constituie componenta critica a epistemologiei procesual-organice. Componenta constructiva a epistemologiei procesual-organice contine ansamblul referirilor la interpretarea data cunoasterii ca urmare a interpretarii oamenilor ca procesori de informatii si a distinctiilor introduse ntre bio-procesorii oamenilor si interpretorii lor. Enuntul ei central este: ceea ce numim traditional cunoastere constituie o procesualitatea cognitiva situata n interiorul procesualitatii interpretative ce ntretine existenta sociala ca procesualitate. Procesualitatea cognitiva este posibila deoarece oamenii devin capabili sa genereze interpretori specializati pentru realizarea activitatilor cu finalitati cognitive si, n interiorul acestora, activitati centrate chiar pe interogarea activitatilor si proceselor cognitive, activitati desemnate prin termenul gnoseologie (epistemologie). Aceste interpretari fac posibila ipoteza deja evaluata: procesualitatea cognitiva, inclusiv epistemologia, este marcata de discontinutati iar n aceasta devenire se modifica nu doar posibilitatile de cunoastere ci si capacitatea ei de a se ntelege pe sine. Epistemologia, ca procesualitate, tinde spre interpretarea satisfacatoare a posibilitatilor de a se apropia de interpretarea satisfacatoare si a conditiilor n care performanta devine posibila. Epistemologia procesual-organica sustine aceasta finalitate si prin componenta ei critica si prin cea constructiva.REFERINTE

[1] Lucian Culda, Omul, valorile, axiologia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984[2] Lucian Culda, Procesualitatea sociala, Editura Licorna, 1994[3] Lucian Culda, Omul, cunoasterea, gnoseologia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986 si Geneza si devenirea cunoasterii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989.[4] Lucian Culda, Dimensiunea epistemologica a existentei sociale a oamenilor, Licorna, Bucuresti, 2000