CAPITOLUL 1 

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

 

 

1.1. Asemenea altor idiomuri, româna este o limbă care a evoluat de la o epocă la alta, compartimentul său cel mai dinamic fiind vocabularul. Necesităţile de îmbogăţire a acestui compartiment lingvistic “sunt satisfacute fie prin recurgerea la împrumuturi lexicale din alte limbi, fie prin folosirea unor mijloace interne (îndeosebi derivarea şi compunerea), fie prin utilizarea unui procedeu cu totul special, care este calcul lingvistic”.1

Etimologia internă are ca obiect de cercetare toate creaţiile lexicale  interne ale unei limbi şi în primul rând sistemul de formare a cuvintelor.

Formarea cuvintelor este un vast şi important capitol al lexicologiei româneşti vechi, moderne şi contemporane. Unii lingvişti români2 includ formarea cuvintelor în morfologie cu care cea dintâi seamană prin caracterul ei sistematic, vizibil mai ales în cazul derivării. Astfel, aşa cum, spre exemplu, orice verb românesc se termină la persoana a doua singular a indicativului prezent în i plenison (sau silabic) în i semivocalic sau i foarte scurt (afli ,bei, poţi) tot aşa, de la aproape orice verb se poate forma în limba noastră un nume de agent cu ajutorul sufixului –tor (scriitor, ingrijitor, muncitor). În ambele cazuri avem de-a face cu un număr relativ mic de reguli după care se creează atât noile cuvinte, cât şi formele gramaticale ale unui cuvânt supus flexiunii.

Alţi cercetatori consideră că sistemul de formare a cuvintelor trebuie inclus in studiul vocabularului, adică al disciplinei lingvistice numite lexicologie.3

Există şi o a treia categorie de cercetători care văd în formarea cuvintelor o ramură distinctă a lingvisticii, fiindcă ea ocupă un loc de tranziţie între vocabular şi structura gramaticală.4

Opinia conform căreia  formarea cuvintelor este un capitol al lexicologiei (concepută în sens foarte larg) se întemeiază pe aceea că ea contribuie la îmbogăţirea vocabularului prin crearea unor noi unităţi lexicale pe baza celor care există deja într-o limbă, deci  folosindu-se resursele limbii respective.

           În lingvistica românească a fost adeseori subliniat rolul formării cuvintelor arătându-se  că este unul dintre cele mai importante capitole ale unei limbi deoarece  “se poate vedea aici mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”.1

De vocabular, formarea cuvintelor este legată prin punctul său de plecare şi prin cel de sosire, întrucât cuvinte noi se creează pe baza celor vechi cu scopul îmbogăţirii vocabularului. Categorii semantice, ca distincţia între nume de acţiuni, de agent, de

colectiv-în cazul substantivului - şi urmărirea unor fenomene lexicale ca polisemia, sinonimia, antonimia, omonimia, atracţia paronimică ocupă un loc important în descrierea formării cuvintelor. De gramatică, formarea cuvintelor este legată prin aproape toate procedeele folosite. Derivarea (mai ales cu sufixe) este legată de morfologie, iar compunerea de sintaxă; schimbarea valorii gramaticale e legată în egală masură de morfologie şi de sintaxă.

Formarea cuvintelor prezintă legături şi cu fonetica, nu numai prin faptul că sunetele constituie aspectul material al cuvintelor şi formanţilor cu care operează, dar şi prin folosirea unor fenomene fonetice ale unor cuvinte create: alternanţele fonetice în derivare, variantele condiţionate fonetic ale unor formanţi, probleme de pauză între termenii compuselor.

Şi cu ortografia are legatură formarea cuvintelor. Unele afixe pun probleme speciale de scriere fie în aplicarea principiului morfologic de identificare a elementelor constitutive ale cuvântului şi de menţinere unitară a aspectului grafic al unui afix (scrierea sufixelor -eală,   ean  sau -eaţă dupa ş,j sau scrierea prefixului în- înaintea rădăcinilor cu –n) fie în notarea unor variante fonetice la prefixele: în-, con-, des-, răs-.  O altă problemă de ortografie legată de formarea cuvintelor este aceea a scrierii cuvintelor compuse în care se aplică în primul rând principiul morfologic al oglindirii gradului de sudură a termenilor componenţi (bunăvoinţă faţă de rea-vointă), într-o oarecare masură principiul tradiţional (douăzeci faţă de două sute) şi principiul sintactic (diferenţa dintre unele compuse ca: odată, numai şi îmbinările de cuvinte: o dată, nu mai). Despărţirea grafică în silabe ţine seamă de identificarea unui prefix sau a unui termen de compunere, scrierea cu majuscule reflectă uneori schimbarea valorii gramaticale, interesează şi compunerea prin abreviere, iar punctul ca semn ortografic este legat de procedeul truncherii şi al compunerii prin abreviere.

 

1.2 Principalele procedee de formare a cuvintelor în limba română sunt:

1.2.1 Derivarea:

a) progresivă sau propriu-zisă, care constă în constituirea unor noi unităţi lexicale prin adăugarea de afixe lexicale sau lexico-gramaticale:

- prefixe: particule/afixe adăugate înaintea unui cuvânt intreg (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvânt sau înaintea unor teme inexistente drept cuvinte independente (de obicei elemente de compunere);

- sufixe: particule/afixe adăugate la sfârşitul unui cuvânt întreg (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, la sfârşitul rădăcinii unui cuvânt derivat cu prefix sau cu alt sufix, al rădăcinii/temei ultimului termen dintr-un cuvânt compus sau la

sfârşitul unei rădăcini ori teme inexistente drept cuvânt independent.

b) regresivă sau inversă, este procedeul opus celui dintâi şi se realizează prin eliminarea unor afixe autentice sau presupuse de la substantive, adjective şi verbe preexistente: nuc < nucă, regiza< regizor, nelinisti(vb)< nelinistit, auz< auzi, dezgheţ< dezgheţa.

c) prin substituţie de afixe, care cunoaşte două aspecte diferite, în funcţie de natura afixului suprimat şi înlocuit:

- derivarea prin substituţie de prefixe: noile cuvinte se formează de la un cuvânt moştenit, împrumutat sau format pe teren românesc, dar în structura căruia se poate identifica un prefix prin suprimarea respectivului prefix şi adaugarea la segmentul rămas a unuia nou:

descreţi< des-+[în]creţi;

destupa< des-+[a]stupa;

- derivarea prin substitutie de sufixe: noile unităţi lexicale se formează de la cuvinte, fie ele moştenite, împrumutate sau formate pe teren românesc, în structura cărora se identifică sufixe, prin suprimarea sufixelor respective şi prin adăugarea unor noi sufixe la segmentele rămase:

onirist< onir[ism]+ suf.-ist

elecronist< electron[ică]+ suf.-ist

biografist< biograf[ie]+ suf.-ist

bucolism< bucol[ic]+ suf.-ism

bonjurism< bonjur[ist]+ suf.ism

problematiza< problemat[ic]+ suf.-iza

distorsiona< distors[iune]+ suf.-iona

1.2.2.Compunerea: procedeu de formare a cuvintelor care constă în reunirea a două sau mai multe cuvinte care există şi independent în limbă într-o unitate lexicală nouă sau cu elemente de tip tematic: pseudoprefixe (neoumanism, radiocomunicaţii ) sau pseudosufixe (insecticid, bibliofil ).

Compunerea se realizează ţinând cont de problemele semantice, cele de comportare morfologică şi de cele de sintaxă, privind atât relaţiile dintre elementele compusului, cât şi relaţiile dintre el şi contextele în care intră.1

Compunerea se realizează prin:

          - subordonare: unul dintre termeni este subordonat sintactic celuilalt la origine, dar compusul se analizează ca o unitate semantică: botgros,  Almasul-Mare,  boala-copiilor,  crin-de-pădure  etc.

- parataxă: se adaptează limbii române compuse dintr-o altă limbă: puscă-mitralieră, zi-muncă, democrat-popular;

- falsa parataxă: termenul al doilea este un fost genitiv, reprezentând un atribut substantival care cuprinde ideea de loc: Targu-Jiu, Piatra-Olt, Ocna-Sibiu;

- abreviere: părţile cele mai semnificative ale unor denumiri sunt combinate şi formează un singur cuvânt: C.F.R. (Căile Ferate Române), UCECOM (Uniunea Centrală a Cooperaţiei Meşteşugăreşti).

 

1.2.3. Schimbarea valorii gramaticale se realizează prin trecerea de la o parte de vorbire la altă parte de vorbire: bun subst.<bun adj.; bine subst.<bine adv. sau în altă clasă lexico-gramaticală: de exemplu, de la substantive proprii la substantive comune şi invers: marghiloman< Marghiloman;Arbore < arbore.

1.2.4. La aceste procedee se adaugă şi alte procedee de importanţă secundară, cum sunt:

- scurtarea (trunchierea sau segmentarea) cuvintelor: parc”cartier, grup de strazi”< parcelare;

- contaminarea sau încrucişarea: smog < smoke +fog;

- reduplicarea: Gigi. 

1.2.5. Formarea cuvintelor se realizează si prin diferite tipuri mixte care constau în crearea de noi unităţi lexicale prin îmbinarea a două procedee simple de formare a cuvintelor:

- a celor două feluri de derivare progresivă, în urma îmbinării lor rezultând derivate parasintetice sau cu prefixe şi sufixe: îmbuna< în- + bun + -a;

- a derivării şi compunerii, cu ajutorul cărora se formează compuse parasintetice: (antonpannesc), precum şi formaţiile reduse la un pseudoprefix sau pseudosufix şi afix.

-  a trunchierii şi a adăugării unui afix: tutui;

- a compunerii şi  schimbării valorii gramaticale : mai-mare, subst., obtuzunghi, adj. etc.

Mioara Avram1 atrage atenţia că în “diverse lucrări româneşti şi stăine se întâlnesc deosebiri de clasificare şi de terminologie în legatură cu procedeele de formare a cuvintelor (căreia i se spune, uneori, în bloc, derivare). Astfel, e relativ răspândită părerea că formarea cuvintelor cu prefixe se încadrează la compunere, nu la derivare”. De asemenea, prefixoidelor şi sufixoidelor li se mai spune şi

“elemente de compunere tematică”, iar procedeul schimbării categoriei gramaticale apare sub diverse denumiri: conversiune, schimbarea valorii gramaticale, schimbarea clasei morfologice etc. Uneori e încadrat chiar la derivare, sub numele de derivare improprie.

CAPITOLUL 2

 

DERIVAREA PRIN SUBSTITUŢIE DE AFIXE

 

 

2. Derivarea prin substituţie de afixe este un procedeu de sine-stătător în cadrul sistemului de formare a cuvintelor în limba română. Unii cercetători1 consideră procedeul meţionat drept un aspect al derivării regresive.

Cele două procedee au în comun faptul că se suprimă de fiecare dată un prefix sau un sufix derivativ, însă în cazul derivării realizate prin substituţie de afixe se adaugă tot un morfem de ordinul afixelor derivative.

În cazul derivării regresive lexicale, după ce se suprimă un afix real sau aparent, nu se mai adaugă nimic, sau se adaugă numai morfeme gramaticale care ajută la încadrarea cuvântului nou-format într-o categorie lexico-gramaticală şi la realizarea flexiunii. De exemplu, regiza este format de la regizor (împrumutat din germană, unde există subst.Regisseur) prin înlăturarea sufixului substantival -or, dar ceea ce rezultă, adică segmentul regiz- nu poate fi considerat un cuvânt nou, de aceea i se adaugă morfemul –a care încadreză cuvântul în clasa morfologică a verbelor de conjugarea I, ajutând,  astfel, si la realizarea flexiunii acestuia.

 La cuvintele formate prin substituţie de afixe, după înlaturarea afixului derivativ se     adaugă un afix derivativ. Verbele despleti, dezgropa nu s-au format direct de la temele plete, groapă, ci de la mai vechile în limba împleti, îngropa prin înlocuirea lui în- cu des-, drept model servind perechile antonimice de felul lui: închide - deschide , îmbrăca- dezbrăca, în cazul cărora ambele elemente ale cuplurilor de cuvinte sunt mostenite din latină: închide < lat.includere,deschide< lat.discludere; îmbraca <lat. *imbracare, dezbrăca< lat. *disbracare

          La baza ambelor procedee de formare a cuvintelor-derivarea regresivă şi derivarea realizată prin substituţie de afixe-stă întotdeauna un proces de analogie cu perechi de cuvinte existente ale căror elemente sunt moştenite sau împrumutate, deci anterioare în limba noilor unităţi lexicale. În cazul derivării inverse există în limbă perechi de genul: fonolog - fonologie, lexicolog - lexicologie cu elementele explicabile prin împrumut   (fonolog< fr.phonologue, fonologie < fr. phonologie, lexicolog< fr.lexicologue, lexicologie <fr.lexicologie) care constituie în limbă modelul ce stă la baza formării cuvintelor prin acest procedeu.

         Derivarea prin substitutie de afixe se deosebeşte şi de procedeul derivării propriu-zise sau progresive.

Mioara Avram1 explică diferenţa dintre derivatele propriu-zise şi derivatele prin substitutie de afixe (deşi nu foloseşte conceptul ca atare) prin aceea că în cazul derivatelor propriu-zise prezenţa afixului se recunoaşte prin raportarea la un cuvânt de bază (simplu, derivat sau compus) existent în limba română, deci întâlnit şi independent în timp ce în cazul derivatelor prin substituţie de afixe se recunoaşte numai afixul prin opoziţie cu alte formaţii derivate, cu o temă comună, inexistentă ca un cuvânt independent.

          Astfel, cuvintele desface, dezechilibra sunt derivate propriu-zise, prefixul des-, cu varianta sa fonetică dez- ataşându-se unor cuvinte care există şi independent în limba română: face şi echilibra . Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cuvintele despresura şi dezvăţa. În cazul acestora se recunoaşte prefixul des-(dez-), însă temele la care se ataşează nu există independent în limbă, ci sunt teme comune şi altor formaţii prefixate, adică împresura respectiv învăţa.

           Aşadar, mecanismul însuşi de formare a cuvintelor prin substituţie de afixe se deosebeşte de cel al derivării propriu-zise sau progresive şi de cel al derivării regresive sau inverse. În timp ce derivatele propriu-zise se formează prin adaugarea unui afix la un cuvânt deja existent în limbă, având sens şi independent, derivatele realizate prin substituţie de afixe presupun mai întâi suprimarea unui afix (ca şi în cazul derivării regresive), iar la tema ramasă se adaugă tot un un afix derivativ (ceea ce nu se întamplă la derivatele regresive, în cazul cărora la temele rămase se adaugă cel mult un morfem gramatical, care ajută la încadrarea noului cuvânt într-o clasă lexico-gramaticală şi la realizarea flexiunii).

          Derivarea realizată prin substituţia afixelor trebuie, deci, inclusă în sistemul formării cuvintelor în limba română ca procedeu derivativ de sine-stătător, în sprijinul acestei afirmaţii venind atât diferenţele amintite între mecanismul de formare a cuvintelor prin derivare prin substituţie de afixe şi cel de formare a cuvintelor prin derivarea progresivă, dar şi regresivă, cât şi posibilitatea aplicării câtorva criterii în stabilirea faptului că anumite cuvinte s-au format prin procedeul derivării prin substituţie de afixe.

 

          Aceste criterii sunt:

a)     Criteriul cronologic. În crearea unor unităţi lexicale noi vorbitorii de limbă română au ca model perechi de cuvinte mai vechi în limbă, moştenite sau împrumutate şi printr-un proces de analogie cu acele perechi formează noi cuvinte. Prin procedeul derivării prin substituţie de afixe se înlătură un afix de la un cuvânt mai vechi în limbă, fie el moştenit, împrumutat sau format pe teren

românesc şi se adaugă un nou afix derivat, prin analogie cu modelele existente.

 

b)Criteriul structural. Ceea ce este specific derivării prin substituţie de afix este faptul că noul cuvânt se raportează întotdeauna la un alt cuvânt din limbă (conform criteriului cronologic), de care este legat formal, deci structural. În structura noilor cuvinte se recunoaşte numai afixul prin opoziţie cu alte formaţii derivate, având o temă comună, inexistentă independent în limbă.

 

c)Însă cele două criterii, cronologic şi structural, sunt insuficiente pentru a explica formarea unui nou cuvânt prin substituţie de prefix sau de afix de la un alt cuvânt existent în limbă. Cel care probează găsirea etimologiei unei unităţi lexicale în altă unitate lexicală mai veche în  limbă, fie ea moştenită, împrumutată sau formată pe teren românesc este criteriul semantic. Fără criteriul semantic ar fi greu de explicat că un nou-creat s-a format prin substituţie de afix de la un cuvânt mai vechi doar fiindcă cele două cuvinte seamănă foarte mult din punct de vedere formal.

 

De exemplu, perechile aroga – deroga şi amorţi şi dezmorţi sunt asemănătoare, la prima vedere, din punctul de vedere al etimologiei lor.  Primul element al fiecărei perechi este unul moştenit, cel dintâi din latinescul arrogare, iar cel de-al doilea din latinescul *ammortire, formă neatestată pentru admortire. Fiecare al doilea termen al cuplurilor de cuvinte seamănă foarte bine din punct de vedere formal cu perechea sa, ceea ce ar putea duce la concluzia că aceste două cuvinte sunt derivate de la aroga, respectiv amorţi prin substituţia prefixului a- cu prefixul des- (cu variantele sale fonetice de- şi dez-).

          Însă această concluzie este greşită şi ceea ce ne demonstrează acest lucru este criteriul semantic ce nu se aplică în cazul perechii aroga-deroga cele două cuvinte nefiind legate între ele în ceea ce priveşte sensul lor.

          Din DEX se poate vedea că aroga înseamnă “a-şi atribui în mod abuziv o calitate, un drept”, pe când deroga este definit ca “a se abate în mod excepţional de la o lege, de la un regulament, etc. în temeiul unei aprobări speciale”.

          În cazul perechii amorţi – dezmorţi se aplică toate cele trei criterii care probează formarea lui dezmorţi prin derivare prin substituţie de prefix de la a amorţi. Faptul că amorţi este anterior în limba română lui dezmorţi o dovedeşte faptul că primul e moştenit din lat.

* ammortire (<admortire). Pe lângă criteriul formal se aplică şi cel semantic, evident din definiţiile de dicţionar pe care le primesc cei doi termeni : amorţi : “(Despre

fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. Fig. A-şi pierde vigoarea, a pierde din intensitate”, faţă de dezmorţi : “A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; Fig. A (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă”. Deci, dezmorţi este definit ca fiind opus ca sens lui amorţi, ceea ce respectă şi valoarea negativă pe care o are prefixul des-(cu varianta sa fonetică dez-) arătând  “opusul, contrariul cuvântului de bază, anularea acţiunii verbului bază, revenirea la starea anterioară”1.

Probleme speciale apar însă în cazul cuvintelor derivate prin substituţie de sufixe care nu pot fi explicate ca provenind dintr-un singur cuvânt-bază, ci trebuie raportate la două sau mai multe cuvinte existente în limbă fără a fi exclus şi împrumutul din altă limbă.

          Alexandru Graur2 precizează că “adesea un cuvânt nu provine dintr-o singură sursă, ci reprezintă o împletire a mai multor originale, din aceeaşi limbă sau din limbi diferite”. Acest fapt îşi găseşte explicaţiile în contactul tot mai strâns între popoare datorită perfecţionării mijloacelor de comunicaţie, având drept consecinţă depăşirea graniţelor unei singure ţări a termenilor tehnici, ştiinţifici, culturali, politici. Aşadar, etimologia multiplă este o realitate şi interesează procesul derivării prin substituţie de afixe în măsura în care un număr de formaţii nu pot fi explicate satisfăcător decât admiţându-se că au fost extrase din două sau mai multe “primitive” care aparţin aceleiaşi familii lexicale şi care sunt anterioare în limbă derivatului cu substituţie de sufix (în acest caz se poate vorbi de etimologie multiplă internă1), iar alte cuvinte nu pot fi explicate decât ca având o dublă provenienţă : externă, prin împrumuturi din alte limbi şi internă, din alte formaţii interne (este vorba de etimologia multiplă mixtă sau combinată3).

          Verbul arhaiza poate fi considerat împrumut din franceză, şi anume din verbul archaïser, folosit rar şi cu acelaşi sens pe care îl are corespondentul său românesc, însă această posibilitate nu exclude formarea verbului în interiorul limbii române, ajungându-se la acelaşi rezultat. Ca formaţie românească, arhaiza nu s-a format din arhaic + suf.-iza, în acest caz rezultând verbul arhaiciza, care există în limbă, fiind consemnat de Dicţionarul invers, ci provine atât din arhaic, cât şi din arhaism, ambele împrumuturi din franceză, prin subsituţie de sufix3. În limba română există modelul care stă la baza acestui procedeu :

 

                             dinamic -  dinamism –  dinamiza

simbolic – simbolism – simboliza

organic –  organism –   organiza

arhaic   -  arhaism        -------

 

          Locul gol lăsat de inexistenţa unui verb având aceeaşi temă cu arhaic şi arhaism este completat de derivatul arhaiza de la cele două cuvinte prin substituţia sufixului.

          Prin urmare, derivarea prin substituţie de afixe necesită un studiu special deoarece, pe de o parte, este un procedeu de sine stătător în sistemul formării cuvintelor în limba română, iar pe de altă parte, este un procedeu complex care cunoaşte la rândul său două variante : derivarea prin substituţie de prefixe şi derivarea prin substituţie de sufixe.

          Însă lucrurile nu sunt atât de simple întotdeauna, căci în cazul unor cuvinte etimologia lor trebuie căutată atât în mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului, deci în împrumuturi, cât şi în mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului, în cazul nostru în derivarea prin substituţie de sufixe.

 3. DERIVAREA PRIN SUBSTITUŢIE DE PREFIXE

3.1. Derivarea prin substituţie de prefixe este una dintre cele două tipuri ale derivării realizate prin substituţie de afixe şi ceea ce o deosebeşte de cealaltă variantă (derivarea prin substituţie de sufixe) este poziţia pe care o are segmentul suprimat şi înlocuit de altul de acelaşi fel în cadrul cuvântului nou format. Afixul substituit în cazul de faţă este de ordinul prefixelor.

Din FCLR1 aflăm că prefixele sunt ��afixe adăugate înaintea unui cuvânt întreg (simplu,derivat sau compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvânt (la care se adaugă şi un sufix în cazul derivării parasintetice de tip regresiv) sau înaintea unor teme inexistente sub forma unor cuvinte independente (de obicei, elemente de compunere). ��

Ceea ce nu se precizează în tratatul de Formare a cuvintelor în limba română este faptul că prefixele sunt afixe care se adaugă înaintea temei rămase după suprimarea unui alt prefix, cuvintele care rezultă fiind tot derivate , însă prin substituţie de prefix.

După stuctura lor morfologică, prefixele sunt simple, când nu se mai pot analiza în unităţi mai mici şi complexe, când structura lor permite identificarea unor unităţi mai mici, dar întregul complex funcţionează ca un element unic de derivare. Prefixele complexe sunt, la rândul lor, de două feluri: combinate, când rezultă din combinarea a două prefixe simple, şi dezvoltate , când rezultă din îmbinarea unui prefix simplu cu un element neprefixal. Însă marea majoritate a prefixelor limbii române sunt simple.

Tot prefixele simple sunt şi cele care interesează în cazul derivării prin substituţie de prefixe. În tratatul FCLR sunt consemnate 86 de prefixe simple2, însă pentru procedeul derivării prin substituţie de prefixe ne sunt de folos mult mai puţine, şi anume: des- care îl substituie pe în- şi pe a-; con- şi răs- care substituie acelaşi prefix simplu,în-, dar şi pe des-, precum şi re-, ( mult mai rar),

1

2

care îl substituie pe de-, variantă fonetică a aceluiaşi des-. Aceste prefixe simple au exclusiv funcţie în formarea cuvintelor, fiind lipsite de existenţă autonomă. Singurul dintre prefixele care prezintă importanţă pentru procedeul derivării prin substituţie de prefixe şi care are funcţie paralelă de cuvânt independent este a-, care poate exista şi ca prepoziţie.

Prefixele sunt afixe care se deosebesc de sufixe prin poziţia pe care o au în formaţiile create: înaintea (rădăcinii) cuvântului de bază. În general, se consideră că pricipala deosebire funcţională dintre prefixe şi sufixe ar fi aceea că prefixele nu pot antrena � folosite singure � schimbarea valorii gramaticale (trecerea la altă parte de vorbire) a derivatului faţă de cuvântul de bază. Însă tot în FCLR1 se spune că există anumite situaţii când se întâlneşte derivarea eterogenă simplă sau pur prefixală (de la o parte de vorbire se formează alt cuvânt aparţinând altei părţi de vorbire) şi anume când se formează un substantiv de la un adjectiv sau participiu: afluent, sau un adjectiv de la un substantiv: aton, antidrog, inodor. Se poate forma un substantiv de la un adverb: neunde, sau de la un verb: nefiind "nefiinţă ��.

Pentru derivarea prin substituţie de prefixe rămâne valabilă distincţia dintre prefixe şi sufixe din punct de vedere funcţional, deoarece atunci când se substituie un prefix se formează un nou cuvânt, fără a schimba clasa lexico-gramaticală. De exemplu, de la un verb, ameţi se formează tot un verb prin substituţie de prefix: dezmeţi, de la un substantiv se formează tot un substantiv prin acelaşi procedeu: răsfrânare de la înfrânare , iar de la un adjectiv se formează un alt adjectiv: răsfrânat de la înfrânat.

Acest procedeu, al derivării prin substituţie de prefix constă în derivarea unui număr mic de substantive şi de adjective, cele mai multe cuvinte nou formate astfel fiind verbe.

Etimologiile cuvintelor folosite ca exemple pentru explicarea mecanismelor derivării prin substituţie de prefixe sunt verificate după DEX, DLRM şi DLR2, iar pentru certitudinea că fiecare cuvânt este format prin substituţie de prefix şi nu prin alt procedeu de formare a cuvintelor, sunt aplicate cele trei criterii: cronologic, structural, dar mai ales cel semantic.

Ceea ce mai trebuie precizat în legătură cu procedeul derivării realizate prin substituţie de prefixe este faptul că după suprimarea prefixului de la cuvântul- bază, ceea ce rămâne este o temă inexistentă în limba română ca o unitate lexicală separată. Dar şi aici pot interveni probleme, deoarece substituţia de prefix se realizează nu numai în cazul unor cuvinte bază moştenite sau împrumutate (încovoia< cf. sl. kovati, ��a făuri ��; înfrâna< lat. infrenare), ci, de cele mai multe ori, se realizează în cazul unor cuvinte bază formate pe teren românesc ( încolăci< în- +colac; încreţi< în- + creţ; împături< îm- + pătură). După suprimarea prefixului în- de la cele trei derivate,încolaci , încreti şi împaturi temele rămase , -colăci , -creţi , respectiv � pături seamănă foarte bine cu cele trei cuvinte care au stat iniţial la baza formării prin derivare: colac , creţ şi pătură. S-ar putea crede, astfel, că descolăci, descreţi şi despături s-au format de la cele trei unităţi lexicale de la care s-au format şi derivatele cu prefixul în-, dar ceea ce conferă certitudinea că derivatele mai sus amintite în

1

2

des- sunt formate nu prin derivare progresivă de la bazele colac, creţ şi pătură, ci prin derivare prin substituţie de prefix este criteriul semantic. Pentru a descolăci, descreţi sau despături un obiect, se presupune că mai întâi există o acţiune de încolăcire, încreţire şi împăturire. Nu poţi să desfaci un lucru decât dacă acesta nu e mai întâi făcut, transformat în starea care permite desfacerea ei.

Aşadar, ceea ce e specific derivării realizate prin substituţie de prefixe este faptul că segmentul suprimat şi înlocuit este un prefix, deci e aşezat înaintea rădăcinii cuvântului de bază, că între cele două cuvinte există o relaţie semantică, nu numai o asemănare din punct de vedere formal, iar cuvântul-bază de la care se formează derivatul este anterior în lmbă celui din urmă. Aceasta îndeamnă că în studierea formaţiilor în discuţie aplicarea criteriului cronologic este obligatorie.

3.2. Verbe formate prin substituţie de prefixeCele mai multe cuvinte formate prin substituţie

de prefixe sunt din clasa verbelor. Deţin întâietate verbele formate prin substituţia prefixului în- cu des-, iar cele formate prin substituţia lui a- cu des-, lui în- cu prefixul con-, în- cu răs-, des- cu răs- şi de- cu re- sunt mai puţin numeroase. Noile formaţii aparţin, în chip firesc, aceleiaşi clase lexico-gramaticale.

3.2.1. Verbe formate prin substituţia lui în- cu des-

Cele două prefixe, în- şi des- sunt moştenite din latină. În- este continuatorul latinescului in-, pe iar des- îl continuă în limba română pe dis-, cu varianta sa fonetică, di- înaintea anumitor consoane.

Prefixul în- are în limba română varianta fonetică îm- înaintea bilabialelor b şi p: îmbina, împotmoli. El este moştenit din latină prin derivate ca lat. infrangere > înfrângere, lat. Incalciare > rom. încălţa şi multe altele. Foarte multe derivate s-au format cu ajutorul acestui prefix pe teren românesc: înfiinţa, înflori, înfrunzi, înlemni etc. Acest prefix a fost foarte productiv în limba română veche.

Prefixul în- are următoarele valori în limba română:A) transformarea, trecerea de la o stare la alta ( valoare

eventivă):a. dobândirea însuşirii denumite de temă: îmbăta,

îmbătrâni, îmbolnăvi, îndulci, întineri, etc.b. dobândirea unei însuşiri asemănătoare cu cea a

obiectului denumit de temă, asemănarea cu acel obiect: îmbujora, împietri,�a se preface în piatră �etc.

c. transformarea în obiectul denumit de bază: îmbrânzit, încenuşa, întăciuna;

B) dobândirea obiectului denumit de temă, dotarea cu acel obiect: îmburuiena, încercăna, înflori, înfrunzi, înzăpezi;

C) realizarea unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă: îmbrobodi, încleia, înhăma, înjuga;

D) asemănarea cu obiectul denumit de temă, (în ce priveşte acţiunea făcută de el): împânzi,�a (se) întinde, ca o pânză �, învăpăia,�a se aprinde ca o văpaie �;

E) interioritatea ( �în �) : înnopta, însera;F) rol de indicator (al transformării, al dobândirii unui

obiect sau al interiorităţii): împudra, înfăptui, înghionti etc1.

Prefixul des- este unul privativ şi are două variante literare: varianta fonetică dez- înaintea temelor care încep cu o (semi)vocală sau o consoană sonoră(cu

1

excepţia lui z): dezmeţi, dezexcitare, dezierna, deziotaciza, dezbate, dezlega, dezmembra, dezrădăcina, dezvălui etc. şi varianta fonetică de- obligatorie înaintea temelor care încep cu s şi ş şi neobligatorie înaintea temelor care încep cu j şi z: destruna, deşela, dejghebat, dezdrobi.

Prefixul des- a fost moştenit din limba latină prin unele verbe derivate, dintre care câteva nu mai pot fi analizate pe baza elementelor componente: despărţi< lat. dispartre, dezlega < lat. disligare. El are următoarele valori:A) desfacerea, dezlipirea, separarea a. obiectului denumit de bază: descăiera,

descătărăma, deschinga, descâlci, despacheta, despături, desperechea, despleti, dezbăiera, deznoda;

b. de obiectul denumit de bază: dezjgheba, desţăra;

B) negaţia:a) opusul, contariul cuvântului de bază, anularea

acţiunii verbului- bază, revenirea la starea anteroiară ( valoare negativă propru-zisă): debloca, decomanda, deconecta, demachia, demonta, depolariza, depopula, descerni, descongestiona, desconsidera, despotcovi etc.

b) absenţa, îndepărtarea obiectului sau a calităţii denumite de cuvântul bază (valoare privativă): decalibra, deparafina, desfrâna, deshăma, despiedica, deznădejde, dezordine etc.

c) insuficienţa, diminuarea: defocalizare, denutriţie;

d) negaţie indirectă (negarea unei acţiuni dependente de verbul-bază): deconsilia, desfigura;

e) modificarea, transformarea în sens negativ a obiectului (calităţii) denumite de bază: denatura, desfigura;

C) intrarea, pătrunderea într-o anumită perioadă de timp: desprimăvăra, dezvăra,�a intra în (primă)vară�;D) rol de indicator (valoare prezentă numai la

formaţiile cu des-): a) al negaţiei: descoji, dezgoli;b) al separării, al desfacerii: descotorisi,

despierde, dezridica.Dintre aceste valori ale prefixului în-, respectiv

des-, importante sunt acelea prin care derivatele cu prefixul în- oglindesc trecerea de la o stare la alta (îmbăta, împietri) sau dobândirea obiectului denumit de temă ( înflori, înfrunzi), precum şi realizarea unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă ( îmbrobodi, încleia, înhăma, înjuga) astfel încât derivatele omoloage realizate prin substituţia prefixului cu ajutorul lui des- să arate desfacerea, separarea obiectului denumit de bază (descâlci, dezbrobodi, descleia), opusul, contrariul cuvântului de bază, anularea acţiunii verbului-bază, revenirea la starea anterioară (dezbăta ), precum şi absenţa, îndepărtarea obiectului sau a calităţii denumite de cuvântul bază (deshăma, desjuga, desfrunzi etc.)

Verbele formate cu des- prin substituţia prefixului în- au un sens negativ, deci sunt opuse ca sens verbelor de la care s-au format. Sensul opus cuvintelor bază este dat tocmai de prezenţa prefixului des-.

În limba română există mai multe perechi antonimice de verbe cu prefixele în- şi des- care sunt moştenite din limba latină : încăleca < lat. incaballicare, descăleca < lat. *discaballicare; încărca < * încarricare, descărca< dicarricare; încălţa < lat.

incalceare, descălţa < lat. discalceare; încheia< lat. inclavare, descheia < lat. disclavare; închide < lat. includere, deschide < lat. discludere; îmbrăca < lat. imbracare, dezbrăca < lat. * disbracare. Fiecare cuvânt în des- moştenit din latină are un sens opus omologului său derivat cu ajutorul prefixului în-, iar pe acest tipar al perechilor moştenite din latină s-au format numeroase verbe cu des- ca replică antonimică celor cu prefixul în- formate prin procedeul de care ne ocupăm.

Aceste verbe sunt : descâlci, deschinga, descleşta, descolăci, descotoşmăni, descovoia, descreţi, descrucişa, descrunta, descurca, desfăţa, desfia, desfiinţa, desfoia, desfrâna, desfrunzi, desfunda, deshăma, deshuma, despăienjeni, despături, desperechea, despiedica, despleti, despodobi, despotmoli, despovăra, desprejmui, despresura, desproprietări, destărniţa, destroieni, destruna, desţeleni, deszăpezi, deşeua, deşuruba, dezbăiera, dezbăta, dezbina, dezbrobodi, dezbumba, dezdoi, dezgrădi, dezgropa, dezlocui, deznoda, dezvălui, dezvăţa, dezveli şi dezvinui (toate acestea consemnate în DEX), la care se adaugă şi descheia (DLRM).

Aceste cuvinte derivate prin substituţie de prefix se formează de la cuvinte fie moştenite, fie de la cele împrumutate, fie (cel mai adesea) de la cuvinte formate pe teren românesc, deci de la derivate cu prefixe sau de la formaţii parasintetice.

3.2.1.1. Verbele formate de la cuvinte-bază împrumutate din slavă sunt: descovoia, dezgrădi şi dezveli.

Descovoia este un verb tranzitiv şi reflexiv care are ca etimon pe încovoia împrumutat din sl.kovati �a făuri �. Împrumutul din limba slavă este mult mai vechi în limbă decât corespondentul său descovoia. De asemenea, cele două cuvinte sunt foarte asemănătoare din punct de vedere formal, iar ceea ce le deosebeşte este prefixul (în- versus des-). Chiar dacă încovoia este un împrumut, vorbitorii de limbă română au recunoscut în structura lui un element asemănător cu prefixul în- românesc care ajută la formarea a foarte multe verbe româneşti în limba română veche. De aceea crearea unui alt verb cu sens opus primului este posibilă cu ajutorul prefixului des- care presupune ieşirea din acea stare denumită de verbul încovoia.

Criteriul semantic probează derivarea lui descovoia de la încovoia prin substituţie de prefix. Definiţia de dicţionar a lui încovoia este �a face să devină sau a deveni curb, a (se) îndoi, a (se) arcui, spec. a (se curba), a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. Fig. A se umili �. Verbul presupune o schimbare de stare, o îndoire, o arcuire, ceea ce demonstrează valoarea eventivă pe care prefixul în- o impune bazei sale. Descovoia este un verb al cărui sens este în strânsă legătură cu cel al opusului său, încovoia, el nu poate fi definit decât cu ajutorul celui din urmă, deoarece presupune o ieşire din starea de îndoire, de arcuire : �a (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat �. Pentru a (se) descovoia un obiect este nevoie ca acesta să fie mai întâi încovoiat. De aceea descovoia este un derivat prin substituţie de prefix de la încovoia, prefixul des- având şi valoarea de a anula acţiunea verbului bază, deci de revenire la starea anterioară1.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul verbului dezgrădi. Etimonul său, verbul îngrădi este un împrumut din sl. graditi, iar cele două verbe antonime îngrădi şi dezgrădi au aceeaşi structură, singurul element

1

diferenţiator fiind prefixul, deoarece dezgrădi < des- +[în] grădi, des- are varianta fonetică dez- înaintea consoanei sonore g. După modelul perechilor antonimice cu in- şi dis- moştenite din latină, vorbitorii de limba română l-au derivat pe dezgrădi de la îngrădi prin substituţia prefixului. Mai mult, definiţia de dicţionar a lui îngrădi este �a împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid, etc.), p.ext. a hotărnici. Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. A pune limite, a stăvili, pe când dezgrădi este definit ca opus al lui îngrădi datorită valorii prefixului des- de îndepărtare a obiectului denumit de cuvântul bază : �a scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură �. Chiar dacă verbul dezgrădi este un cuvânt care se foloseşte rar în limba română, el este un derivat prin substituţie de prefix de la îngrădi, format cu prefixul în- de la o bază derivată de origine slavă.

Verbul dezveli s-a format în limba română de la verbul înveli vcare reprezintă un împrumut din sl. valiti prin substituţia prefixului în- cu des- : dezveli < des- + [în]veli. Prefixul des- apare în acest cuvânt cu varianta sa fonetică dez-, deoarece esre înaintea unei consoane sonore, v. Aşadar, împrumutul din slavă, înveli are sensul : �1. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, material plastic etc. ; a îmbrăca . A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă, etc. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenuşă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. A înfăşura urzeala pe sulul dinapoi al războiului �. Derivatul realizat prin substituţia prefixului în- este dezveli şi din definiţia sa se observă clar că e un opus al cuvântului de la care s-a format datorită valorii negative a prefixului des- : �1. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. A despacheta. A da jos acoperişul de pe casă. A inaugura un monument sau o statuie etc.(îndepărtând învelitoarea care le acoperă). 2. A face să apară, a lăsa să se vadă, a arăta. A apărea în faţa cuiva; a se înfăţişa. 3. Fig. A (se) da în vileag, a (se) trăda. 4. (Despre mugurii şi bobocii plantelor) A se deschide �. Chiar dacă dezveli dezvoltă şi sensuri figurate, sensul este acelaşi, de a îndepărta ceva care acoperă adevărata faţă sau identitate.

3.2.1.2. O altă categorie a verbelor derivate prin substituţia lui în- cu des- este cea a verbelor formate de la cuvinte-bază moştenite din latină. Acestea sunt descurca, desfrâna, desfunda, deshuma, despiedica, despresura, dezbăta, dezbina şi dezvăţa.

Descurca < des- +[în]curca, iar încurca este moştenit din lat. * incolicare ( < colus �caier, fir �). Ceea ce ne dă siguranţa că descurca este un derivat de la încurca prin substituţia prefixului în- cu des- este aplicarea criteriului semantic. Derivatul este definit prin opoziţie cu verbul moştenit, ca opus al celui din urmă, deoarece prefixul des- are valoarea de îndepărtare a calităţii denumite de cuvântul bază : �1. a face să nu mai fie încurcat, a descâlci. 2. a ieşi sau a scoate pe cineva dintr-o situaţie încurcată, dificilă, neobişnuită. 3. a lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă confuză, încurcată �. Chiar dacă verbul încurca presupune încâlcire la modul propriu a unor obiecte sau la modul figurat, referindu-se la situaţii, la probleme, descurca este o negaţie a tuturor acestor sensuri, o ieşire din starea de încâlcire sau din situaţia încurcată sau o rezolvare a unei probleme încurcate. Aşadar, verbul descurca nu poate fi definit decât cu

ajutorul opusului său de la care s-a şi format, de altfel, prin substituţia prefixului în- cu des-.

Un alt verb, desfrâna, chiar dacă este rar folosit şi are sensul de �a se deda destrăbălării, a duce o viaţă necumpătată, de plăceri uşoare �, este un opus al verbului înfrâna moştenit din lat. infrenare cu sensul de �a pune frâu, a îmblânzi, a domestici; a stăvili, a reţine, a potoli; dar şi a (se) stăpâni, a (se) domina �. Sensul figurat al verbului înfrâna este de a se stăpâni sau a-şi domina pornirile imorale, pe când desfrâna presupune renunţarea la a se mai stăpâni, dedându-se la o viaţă uşoară. Deci, pe lângă criteriul cronologic care presupune anterioritatea lui înfrâna în limbă (fapt dovedit de provenienţa sa din latină), precum şi existenţa unor perechi de verbe antonime (moştenite şi ele) se aplică, de asemenea, criteriul semantic în stabilirea etimologiei cuvântului desfrâna în verbul înfrâna . Criteriul structural este la rândul săul probat prin singura diferenţă care există între elementele perechii antonimice la nivelul prefixului, ceea ce demonstreză că desfrâna este un derivat prin substituţie de prefix de la înfrâna: desfrâna < des- + [în]frâna.

Verbul desfunda este un derivat prin substituţie de prefix de la înfunda, care este moştenit din lat. infundare şi care are sensul : �1.A pune fund la butoi, la putină etc. A astupa complet un orificiu, o deschizătură. Fig. A înăbuşi un sunet , un zgomot. 2.Refl. (Despre drumuri, suprafeţe etc).A se închide a se sfârşi. (Despre conducte, şanţuri) A se astupa 3. Tranz. A vârî, a îndesa( undeva, la fund, în adâncime). A umple bine. 4.refl. şi tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieşire ��. Definiţia pe care o primeşte în DEX desfunda demonstrează că datorită valorii prefixului des- de anulare a acţiunii verbului-bază, verbul nou-format este opus lui înfunda: ��A deschide un butoi scoţându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoţându-i dopul ; a destupa. Refl.(Rar, despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăţa sau a goli un canal, o conductă, un şanţ înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desţeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantaţii viticole sau pomicole. � Deci, desfunda este un derivat de la înfunda prin substituţia prefixului în- cu des-, lucru demonstrat cu ajutorul criteriului semantic : nu se poate desfunda ceva înainte de a exista acţiunea de înfundare. Toate cele trei criterii, cronologic, structural şi semantic, coroborate, argumenteză formarea verbului desfunda prin substituţie de prefix de la înfunda.

Există şi verbul deshuma care este un derivat prin substituţie de prefix de la înhuma. Verbul înhuma este un cuvânt moştenit din lat. inhumare (dicţionarul nu exclude posibilitatea unui împrumut din fr. inhumer), sensul pe care i-l conferă prefixul în- este de interioritate, de indicare a interiorităţii, de a înmormânta, de a îngropa. Pe de altă parte, sensul verbului deshuma este conferit de valoarea prefixului des- de ieşire din starea denumită de verbul-bază, de separare de obiectul denumit de bază, deci de dezgropare a osemintelor unui mort, de exhumare. Aşadar, sensul pe care îl are verbul deshuma, opus celui al lui înhuma şi faptul că operaţiunea de exhumare ,de deshumare trebuie să urmeze, firesc, uneia de înhumare demonstreză strânsa legătură semantică dintre cele două cuvinte, sau mai bine zis condiţionarea semantică a lui deshuma de verbul său bază, înhuma, de la care s-a format prin substituţie de prefix:

deshuma < des- +[în]huma.

În cazul verbului despiedica trebuie precizat că verbul de la care s-a format prin substituţie de prefix, împiedica, este un cuvânt moştenit din lat. impedicare şi reflectă valoarea prefixului în- de realizare a unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă, deci al doilea sens de dicţionar pe care îl are este de �a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi; a înfrâna roţile unui vehicul; a pune piedica de siguranţă mecanismelor armelor de foc �. Despiedica are sensul impus de valoarea prefixului des- de îndepărtare a obiectului denumit de bază, deci de �a scoate piedica de la piciorele unui animal sau de la roata unui vehicul; a ridica piedica de la o armă de foc �. Deşi împiedica este moştenit din latină, există în limba română şi substantivul piedică moştenit din lat. pedica, deci impedicare este în limba latină un derivat de la pedica, aşa că cele două cuvinte fac trimitere la acelaşi referent, iar împiedica şi despiedica trimit clar la piedică din română. La fel ca şi în cazul celorlalte verbe discutate, despiedica este strâns legat ca sens de împiedica, presupune îndepărtarea obiectului cu ajutorul căruia s-a realizat acţiunea de împiedicare, deci este un derivat prin substituţie de prefix de la împiedica:

despiedica <des- +[îm]piedica.

Despresura este un verb care are sensul: �a elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare �, deci explicarea sensului său este făcută clar prin opoziţie cu sensul antonimului şi etimonului său, împresura moştenit din lat. impressoriare (< pressorium), care este definit ca �a înconjura din toate părţile, a încadra; a cuprinde cu braţele, cu mâinile, a îmbrăţişa; a încercui pentru a prinde, a cuceri �. Prefixul des- are valoarea de anulare a acţiunii verbului bază, de revenire la starea anterioară. Aşadar, acţiunea de împresurare este urmată, logic, de cea de despresurare, nu poate să existe despresura fără a împresura, deci primul verb este un derivat prin substituţie de prefix de la împresura:

despresura <des- +[îm]presura.

Un alt verb format prin substituţie de prefix de la o bază moştenită din latină este dezbăta, etimonul său fiind îmbăta< lat. imbibitare(< bibitus, �beat�). Îmbăta presupune o dobândire a însuşirii denumite de cuvântul-bază (beat), pe când dezbăta vizează anularea acţiunii verbului care stă la baza lui, deci trezirea din beţie, dar dezvoltă şi un sens figurat, opus celui figurat al verbului îmbăta ( a se încânta, a se ameţi, a se tulbura) şi anume, a face pe cineva să vadă adevărata realitate. Dezbăta este, aşadar, format prin substituţie de prefix de la îmbăta, deoarece este opus ca sens bazei sale, presupune o anulare a acţiunii acesteia:

dezbăta< des- +[îm]băta.

Dezbina este un verb refăcut după îmbina, moştenit din lat. *imbinare care are sensul de legare, unire, împreunare, asociere pentru realizarea unui tot. Dezbina, după cum indică şi prefixul privativ des- cu varianta fonetică dez-, deoarece este folosit înaintea unei teme care începe cu o consoană sonoră, b ) înseamnă � a desface, a se separa, a se rupe �, dar şi � a face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni, a se învrăjbi �.

Fiind opus ca sens verbului îmbina, dezbina este refăcut după baza sa prin acelaşi procedeu al substituţiei de prefix:

dezbina< des- +[îm]bina.

Ultimul dintre verbele derivate prin substituţie de prefix de la o bază moştenită din latină este dezvăţa. Etimonul său, învăţa este un cuvânt moştenit din lat. *invitiare (< vitium, �viciu �), care şi-a schimbat sensul prin înnobilare. Dezvăţa este o replică la numai unul dintre sensurile dezvoltate de verbul moştenit, şi anume la acţiunea de a se familiariza, a se obişnui, a se desprinde cu un anumit viciu. Dezvăţa, prin sensul său de �a face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a ( se) dezobişnui, a (se) dezbăra � este mult mai aproape de sensul etimologic al verbului învăţa, care presupunea deprinderea unui viciu, de aceea este un derivat prin substituţie de prefix de la cel din urmă:

dezvăţa< des- +[în]văţa, unde prefixul des- are varianta fonetică, dez- deoarece se ataşează unei teme care începe cu o consoană sonoră, v.

Ceea ce este caracteristic tuturor acestor verbe formate prin substituţie de prefixe de la baze moştenite din latină este faptul că sunt antonime ale verbelor de la care s-au format, iar acest lucru este posibil datorită valorii negative, de anulare a acţiunii verbului-bază, pe care le-o conferă prefixul des-, (de-, dez-).

3.2.1.3. O altă categorie de verbe în des- formate prin substiuţie a prefixului în-, mult mai bine reprezentată este cea a verbelor care au drept etimoane cuvinte formate pe teren românesc, fie derivate cu prefixe, fie derivate parasintetice, cu prefixe şi sufixe.

Derivatele realizate prin substituţie de prefix de la alte derivate cu prefix din limba română sunt: descâlci, descolăci, descreţi, descrucişa, descrunta, desfăţa, desfia, desfiinţa, desfoia, desfrunzi, deshăma, despăienjeni, despături, desperechea, despleti, despodobi, despotmoli, despovăra, desproprietări, destărniţa, destroieni, destruna, desţeleni, deszăpezi, deşeua, deşuruba, dezbăiera, dezbrobodi, dezbumba, dezdoi, dezgropa, deznoda, descleia, iar cele formate de la derivate parasintetice sunt: desprejmui, dezvălui şi dezvinui.

Toate aceste derivate prin substituţie de prefixe sunt antonime corespondentelor lor în prefixul în- datorită valorii negative a prefixului des- care indică anularea acţiunii verbelor-bază, ieşirea din starea reflectată de acestea, ceea ce susţine ideea că verbele în des- sunt mai târziu formate în limbă decât etimoanele lor în prefixul în-, presupun existenţa unei schimbări de stare (cu ajutorul lui în- ) pentru a realiza anularea sau revenirea la starea anterioară (cu ajutorul lui des-). Iar structura asemănătoare a elementelor fiecărei perechi, care se deosebesc doar prin prefix, susţine teoria că verbele în des- s-au format prin substituţia prefixului în- de la alte verbe. Aşadar, criteriile cronologic şi structural sunt satisfăcute în cazul tuturor cuvintelor enumerate, iar aplicarea criteriului semantic întăreşte afirmaţia că acestea sunt derivate prin substiuţie de prefix.

Descâlci este un verb care provine din încâlci cu schimbarea prefixului:

descâlci< des- +[în]câlci.El este definit doar prin opoziţie cu ceea ce

înseamnă încâlci,� a (se) încurca fire de aţă, de păr etc. Fig. (Despre gânduri, idei, acţiuni) A deveni neclar, confuz. � Verbul descâlci are sensul �a desface fire de aţă, de păr încâlcite, încurcate. Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi �. Este clar că acest verb a cărui definiţie este făcută exclusiv pe baza sensurilor dezvoltate de

antonimul şi etimonul său este derivat prin substituţie de prefix de la încâlci, deoarece reflectă, punct cu punct, anularea acţiunii verbului-bază. Încâlci este un derivat de la câlţi cu ajutorul prefixului în- (cum se precizează în DEX) sau este un împrumut din paleoslavă(cum se afirmă în DA: din klЪciti, format la rândul său de la klЪkЪ, �urzeală � şi la plural câlţi).

Un alt verb de acest tip este deschinga care a fost creat în limba română de la închinga prin substituţia prefixului în- cu des-:

deschinga < des- +[în]chinga.Închinga este un derivat propriu-zis de la

substantivul chingă: închinga< în- + chingă şi reflectă realizarea unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă, adică strângerea chingilor şeii de pe cal, punerea chingii, dar şi legarea cu cingătoarea. La rândul său, deschinga reflectă îndepărtarea, separarea obiectului denumit de temă, adică anularea acţiunii verbului de la care s-a format: �A scoate sau a slăbi chinga �. Acţiunea de deschingare urmează, în mod firesc, uneia de închingare.

La fel se întâmplă şi în cazul verbului descleşta care este derivat prin substituţie de prefix de la încleşta:

descleşta< [în]cleşta.Încleşta este la rândul său tot un derivat, însă

parasintetic: încleşta< în- + cleşte + suf. lexico-gramatical -a şi înseamnă �a strânge puternic, ca un cleşte, a (se)înţepeni; a prinde strâns, ca într-un cleşte, un obiect, un instrument, a rămâne prins de ceva (sau de cineva). Descleşta este opus ca sens verbului tocmai menţionat şi este definit ca: �A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleştare; a (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat �. Ceea ce trebuie remarcat şi aici este că fără o acţiune de încleştare nu poate exista una de descleştare, deci descleşta este un derivat prin substituţie de prefix de la încleşta.

Şi mai evidentă este derivarea prin substituţie de prefix în cazul lui descolăci care este definit simplu ca o desfacere din încolăcire. Încolăci înseamnă �a (se) face ca un cerc, a (se) desfăşura în formă de colac; a (se) încovriga, a (se) încârliga, a (se) încolătăci. A încolăci mâinile sau picioarele �. Definiţia din dicţionar a lui descolăci trimite la sensul opusului şi etimonului său, încolăci. Încolăci este un derivat cu prefix de la substantivul �colac � : încolăci în- + colac, pe cînd descolăci e un derivat prin substituţie de prefix de la încolăci :

descolăci< des- +[în]colăci.

Descreţi este un verb derivat prin substituţie de prefix de la încreţi : descreţi< des- +[în]creţi. Încreţi este un derivat propriu-zis cu prefix :

încreţi < în- + creţ, la care se adaugă morfemul �i care ajută la încadrarea verbului în clasa verbelor de conjugarea a � IV- a şi are sensul : a face creţuri. A strânge pielea (frunţii) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. ( Despre pielea carnea cuiva ) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, a spaimei, a fricii ). A face părul creţ, a ondula, a cârlionţa. � De cealaltă parte, descreţi presupune acţiunea de � a netezi o ţesătură, o haină încreţită, a desface creţurile. A face să nu mai fie încruntat, a (se) destinde, a (se)

însenina �, este, deci, un opus al lui încreţi şi în acelaşi timp un derivat de la acesta prin schimbarea prefixului.

Un alt verb care are ca bază un verb derivat propriu-zis, cu prefix este descrucişa. Etimonul său, încrucişa (< în- + cruciş) este definit ca �a pune, a aşeza cruciş �, pe când descrucişa înseamnă �a face să nu mai fie aşezat cruciş �, ceea ce demonstreză clar că este tot un derivat prin substituţie de prefix de la antonimul pe baza căruia este şi definit, de altfel:

descrucişa< des- +[în]crucişa Descrunta (< des- +[în]crunta) este un derivat

prin înlocuirea prefixului în- cu des- de la încrunta care, la rândul său, este un derivat propriu-zis :în- + crunta (moştenit din lat. cruentare). Sensul lui încrunta este �a apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte ( în semn de nemulţumire, de mânie, de îngrijorare etc. ); a privi aspru. �, iar al lui descrunta este de anulare a acţiunii verbului-bază, de descreţire a frunţii, de îmblânzire a privirii, a expresiei aspre, încruntate a feţei. Prin urmare, descrunta dezvoltă sensuri opuse celor ale lui încrunta de la care s-a şi format, de altfel, prin substituţia prefixului în- cu des-.

Etimonul lui desfăţa, verbul înfăţa este un derivat cu prefix de la substantivul �faţă �: înfăţa< în- + faţă şi se referă la acţiunea de a îmbrăca cu o faţă de pernă, de plapumă. Verbul desfăţa dezvoltă două sensuri, unul opus celui al lui înfăţa ( �a scoate feţele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi �) şi unul regional care se referă la a deschide, a întinde la vedere, a expune. Însă sensul care ne interesează este cel opus lui înfăţa, de îndepărtare a obiectului denumit de verbul de bază, deci de scoatere a feţelor de pe perne şi plăpumi.

Desfăţa este un derivat prin substituţie de prefix de la verbul său antonim, înfăţa:

desfăţa < des - + [în]făţa.Desfia s-a format prin substituţie de prefix de la

înfia : desfia < des- + [în]fia,acesta din urmă fiind un

derivat propriu-zis: înfia < în- + fiu şi având sensul de adoptare a unui copil (cu forme legale). Desfia exprimă acţiunea opusă a lui înfia şi înseamnă �a anula o înfiere �. Definirea sa se face pe baza verbului bază, fără o acţiune de înfiere nu poate exista una de desfiere.

Un alt verb derivat prin substituţie de prefix de la o bază verbală din limba română este desfiinţa < des- + [în]fiinţa. Înfiinţa este un derivat de la fiinţă : în - + fiinţă şi este definit ca �a face să ia fiinţă, a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfăţişa undeva (pe neaşteptate) �. Prin contrast cu înfiinţa este definit desfiinţa ca �a face să nu mai existe. A suprima, a distruge, a nimici. A abroga, a anula un contract, o convenţie, etc. �. Acţiunea de desfiinţare nu poate decât să urmeze uneia prealabile de înfiinţare.

Verbul bază al lui desfoia este înfoia, un derivat de la pluralul lui foaie � foi : înfoia < în + foi. Desfoia este un derivat realizat prin substituţia prefixului în- cu des- de la înfoia :

desfoia < des- + [în]foia şi este opus ca sens lui înfoia: �a desprinde, a smulge petalele unei flori; (despre flori sau boboci) a înflori, a se deschide �. Unul dintre sensurile dezvoltate de înfoia este cel de �a (se) desface, a (se) umfla �. Verbul desfoia se referă la căderea petalelor unei flori, deci la îndepărtarea obiectului enumit de cuvântul bază, deoarece înfoia presupune formarea petalelor unei flori, desfacerea unei flori în mai multe petale.

Înfrunzi este verbul de bază al lui desfrunzi şi, datorită prefixului în- reflectă dobândirea obiectului denumit de temă, deci al frunzei, căci este un derivat de la frunză : înfrunzi < în + frunză şi are sensul �a face

frunze, a acoperi cu frunze �. Desfrunzi este opus semantic lui înfrun z i şi se referă la pierderea frunzelor, la �despuierea de frunze �, aşa că este derivat prin substituţie de prefix de la ultimul pomenit:

desfrunzi < des- + [în]frunzi, deoarece valoarea prefixului des- este de îndepărtare a obiectului denumit de bază.

Tot valoarea de îndepărtare a obiectului denumit de bază impusă de prefixul des- o are şi verbul deshăma, derivat prin substituţie de prefix de la înhăma :

deshăma < des- + [în]hăma. Înhăma are sensul de �a pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracţiune, a înjuga � impus de valoarea lui în- de realizare a acţiunii cu ajutorul obiectului denumit de baza ham : înhăma < în-+ ham. Verbul deshăma denumeşte acţiunea de îndepărtare a obiectului, deci de scoatere a hamului de pe cal şi de desprindere a calului de la un vehicul, ceea ce demonstrează că deshăma este un derivat prin substituţie de prefix de la înhăma.

Despăienjeni este definit ca : �(Despre ochi sau privire) A începe să zărească, să vadă bine; a se limpezi �, deci este opus ca sens unuia dintre sensurile dezvoltate de verbul bază, împăienjeni : �(Despre ochi sau vedere) A-şi pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceaţă; a se înceţoşa. A (se) tulbura �. Împăienjeni este derivat cu prefix de la păianjen : împăienjeni < în-+ păianjen. Prefixul în- are în acest caz varianta fonetică îm- înaintea bilabialei p. Despăienjeni este derivat prin substituţie de prefix de la împăienjeni :

despăienjeni < des- + [îm]păienjeni, fapt dovedit şi de sensul opus pe care îl are derivatul faţă de verbul bază de la care s-a format.

Despături este derivat prin substituţie de prefix de la împături :

despături < des- + [îm]pături. Sensul lui despături este de a desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit, deci de anulare a acţiunii verbului bază care era de a strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc.prin îndoirea de mai multe ori. Împături este un derivat de la pătură :

împături < în- + pătură. Prefixul în- cu varianta sa fonetică îm- (deoarece este folosit înaintea bilabialei p) impune verbului format valoarea sa de dobândire a unei însuşiri asemănătoare cu obiectul denumit de temă.

Verbul desperechea este derivat prin substituţie de prefix de la împerechea :

desperechea < des- + [îm]perechea. Împerechea este un derivat propriu-zis de la pereche, iar prefixul în- prezintă varianta fonetică îm-(vezi mai sus): împerechea < în- + pereche. În timp ce împerechea are sensul de unire pentru a forma o pereche, de asociere, desperechea vizează acţiunea de anulare a acţiunii verbului de bază, deci de despărţire, desfacere a doua elemente, lucruri, fiinţe etc. care formează o pereche. Desperechea este, prin urmare un derivat al lui împerechea.

Despleti este un alt verb format prin substituţie de prefix de la opusul său ca sens, împleti :

despleti < des- + [îm]pleti. Verbul bază este un derivat cu prefix, însă de la pluralul substantivului pleată: împleti < în- + plete, iar prefixul în- prezintă din nou varianta sa fonetică îm- ataşându-se înaintea unei teme ce începe cu bilabiala p. Acţiunea exprimată de sensul lui împleti, de reunire a mai multe fire, jurubiţe, de strângere a părului în cozi, de întretăiere, încrucişare, îmbinare este desfăcută de acţiunea

denumită de antonimul şi derivatul său, despleti : �a (se) desface din împletitură; a (se) deşira. A-şi desface cosiţele. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira � datorită valorii de anulare a acţiunii verbului bază pe care o impune derivatului prin substituţie prefixul des-.

Despodobi este un verb derivat prin substituţie de prefix de la un alt verb, derivat cu prefix :

despodobi < des- + [îm]podobi; împodobi < în- + podoabă. Prefixul în- cu valoarea de realizare a unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă, deci de punere a podoabelor, de gătire, de garnisire, ornare prezintă varianta fonetică a prefixului în- adică îm-, deoarece tema la care se adaugă începe cu bilabiala p. Despodobi se referă la acţiunea inversă lui împodobi, adică de scoatere a podoabelor, deci de îndepărtare a obiectului cu ajutorul căruia se realiza acţiunea verbului bază. Acţiunea de despodobire urmează celei de împodobire şi este condiţionată de cea din urmă, deci despodobi este un derivat de la împodobi prin substituţia prefixului.

Verbul-bază de la care se formează despotmoli este împotmoli, un derivat cu prefixul în- (cu varianta sa fonetică îm- fiind aşezat înaintea unei teme ce începe cu bilabiala p) :

împotmoli < în- + potmol, sensul său de înţepenire în nămol; nisip, de înglodire, înnămolire şi (despre albia unei ape curgătoare) de îngustare din cauza aluviunilor, înnămolire este impus de valoarea prefixului în- de dobândire a unei însuşiri asemănătoare cu a temei ce stă la bază. Despotmoli exprimă acţiunea de �a scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire; a curăţa un şanţ, un bazin etc. de nămolul depus la fund �, deci este un verb derivat de la împotmoli prin schimbarea prefixului :

despotmoli < des- + [îm]potmoli.Despovăra s-a format prin subtituţia prefixului de

la împovăra :despovăra < des- + [îm]povăra şi reflectă

acţiunea de luare sau de uşurare a povarei cuiva, deci acţiunea inversă celei realizate de verbul bază, împovăra : �a pune pe cineva o povară sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu, a (se) îngreuna �, care este un derivat cu prefixul în- (cu varianta sa fonetică îm-, deoarece se află înaintea unei teme ce începe cu bilabiala p).

Desproprietări este un verb derivat prin substituţie de prefix de la împroprietări :

desproprietări < des- + [îm]proprietări. Baza sa, împroprietări este un derivat cu prefixul în- de la �proprietar�: împroprietări < în- + proprietar, cu sensul de atribuire a unor drepturi de proprietate asupra unui teren sau locuinţe, pe când desproprietări vizează acţiunea inversă celei a verbului de bază : �A lua cuiva dreptul de proprietate �.

Destărniţa este un alt verb derivat prin substituţie de prefix, de la întărniţa, care are sensul de punere a tarniţei pe cal, măgar sau catâr,deci de realizare a unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de bază,al tarniţei :

destărniţa < des- + [în]tărniţa. De asemenea, ceea ce demonstrează derivarea lui destărniţa de la omologul său cu prefixul în- este sensul opus pe care îl dezvoltă : �a scoate tarniţa de pe un animal de călărie, a deşeua �, deci de îndepărtare a obiectului denumit de tema bazei.

Destroieni este tot un derivat prin substituţie de prefix :

destroieni < des- + [în]troieni. Sensul său, de �a deszăpezi � se opune sensului verbului bază de acoperire cu troiene, de înzăpezire, deci prefixul des- impune

verbului valoarea sa de anulare a acţiunii verbului de la care s-a format.

Destruna are sensul de �a slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc) �, deci realizează o acţiune de anulare a acţiunii verbului bază, înstruna care se referă la acordarea unui instrument muzical cu coarde. Înstruna este un derivat cu prefix având ca bază un substantiv :

înstruna < în- + strună, pe când destruna este un derivat prin substituţie de prefix de la înstruna, prefixul des- prezentând varianta fonetică de-, deoarece se ataşează la o temă ce începe cu consoana s :

destruna < des- + [în]struna. Desţeleni este un verb care dezvoltă sensuri

opuse celor ale verbului-bază, înţeleni : �a ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânţa. (Rar, despre copaci) A ieşi din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni, etc.) �. Este, prin urmare un derivat prin substituţie de prefix de la înţeleni :

desţeleni < des- + [în]ţeleni.Deszăpezi exprimă acţiunea inversă celei a

verbului bază, de �a curăţa de zăpadă (redând circulaţiei) un drum, un loc etc.; a destroieni �, de îndepărtare a zăpezii depuse (acţiune reflectată de verbul înzăpezi). Aşadar, deszăpezi e un verb derivat prin substituţie de prefix de la înzăpezi:

deszăpezi < des- + [în]zăpezi. Deşeua are sensul de �a scoate şaua de pe

spinarea unui animal de călărie �, acţiunea de punere a şeii pe spatele acestuia fiind realizată cu ajutorul verbului înşeua. Deci, deşeua este un derivat prin substituţie de prefix de la înşeua, deoarece vizează acţiunea de anulare a acţiunii verbului bază prin îndepărtarea obiectului cu ajutorul căruia se realiza acţiunea etimonului :

deşeua <des- + [în]şeua. Prefixul des- are varianta fonetică de- fiindcă tema la care se ataşează începe cu consoana ş.

Şi în cazul verbului deşuruba prefixul des- este prezent cu varianta sa fonetică de- din aceleaşi considerente, iar verbul prin sensul său opus celui al verbului bază, înşuruba, adică �a desface (prin învârtire) un şurub din locul în care se află înşurubat. A desprinde, a desface un obiect din şuruburi � este un derivat prin substituţie de prefix de la omologul său în prefixul în- :

deşuruba < des- + [în]şuruba.Dezbăiera este un derivat prin substituţie de

prefix de la îmbăiera : dezbăiera < des- + [îm]băiera. Prefixul des-

are varianta fonetică dez- deoarece tema la care se ataşează începe cu o consoană sonoră, b şi prin valoarea sa, de anulare a acţiunii verbului bază, �a (-şi) dezlega, a (-şi) desface, a (-şi) deznoda băierile � , impune verbului dezbăiera un sens opus sensului verbului de bază.

Dezbrobodi este un verb derivat prin substituţie de prefix de la îmbrobodi şi sensului impus de valoarea prefixului în- de realizare a unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de bază (broboadă) i se opune sensul impus de valoarea prefixului des- (cu varianta fonetică dez-) de îndepărtare a obiectului cu ajutorul căruia se realiza acţiunea verbului bază : �a-şi scoate, a-şi lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc �. Deci, dezbrobodi s-a format prin derivare prin substituţie de prefix :

dezbrobodi < des- + [îm]brobodi.

La fel se întâmplă şi în cazul verbului dezbumba unde sensul este de �a (-şi) descheia o haină încheiată în nasturi, a (-şi) descheia nasturii de la o haină �, deci opus celui al verbului bază, îmbumba, ambele verbe purtând marca �regional�. Dezbumba este un verb derivat prin substituţie de prefix de la baza sa, verbul îmbumba :

dezbumba < des- + [îm]bumba.Definirea sensului verbului dezdoi este făcută pe

baza etimonului acestuia, îndoi : �a desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. A reveni în poziţie dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde �, fiind un antonim al celui din urmă şi în acelaşi timp un derivat prin substituţie de prefix de la acesta :

dezdoi < des- + [în]doi. Prefixul des- este prezent cu varianta sa fonetică, dez-, tema la care se ataşează după suprimarea prefixului în- începând cu o consoană sonoră, d.

Dezgropa este încă un exemplu de cuvânt format prin substituţie de prefix prin sensul pe care îl dezvoltă, opus celui al verbului bază, îngropa : �a scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). A scoate din pământ, a aduce la suprafaţă, prin săpături, un obiect îngropat �.El se formează astfel :

dezgropa < des- +[în]gropa, prefixul des- are varianta fonetică dez- înaintea temei care începe cu consoana sonoră g. Îngropa, deşi este consemnat în DA ca fiind un derivat de la groapă, în acest caz, în- nu este un prefix, ci o prepoziţie,arătând interioritatea. Aşadar, îngropa provine din �[a pune, a băga] în groapă �.

Deznoda are sensuri opuse celor ale verbului de la care s-a format prin substituţie de prefix, înnoda (deznoda < des- + [în]noda): �1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o aţă, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul fixat astfel. Fig. A clarifica, a soluţiona o situaţie încurcată, un conflict �.

Descleia (consemnat de DLRM) este un verb derivat prin substituţie de prefix de la încleia :

descleia < des- +[în]cleia, iar prin definiţia sa, �1. a dezlipi ceea ce este lipit cu clei. 2. A curăţa firele de mătase su ţesăturile de bumbac de substanţe cleioase, prin spălare �, el se opune verbului bază, vizează acţiunea de anulare a acţiunii verbului bază.

Desprejmui este un verb derivat de la un alt derivat din limba română, însă unul parasintetic :

Împrejmui < în- + preajmă+ suf. -ui. Sensul său este opus celui al verbului-bază: �A scoate, a desfiinţa împrejmuirea unei curţi, a unui loc �, deci este un derivat prin substituţie de prefix, reflectând acţiunea inversă celei a verbului de la care s-a format :

despejmui < des- + [îm]prejmui.Un alt verb derivat prin substituţie de prefix de la

un derivat parasintetic este dezvălui, iar verbul de la care s-a format este învălui (< în + val +-ui). Sensul derivatului prin substituţie de prefix (dezvălui < des - +[în]vălui) este spus celui al verbului bază : �A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc) a arăta. A destăinui, a divulga. 2. A ieşi în evidenţă, a se arăta, a se desfăşura �.

Ultimul verb din această categorie este dezvinui, format de la derivatul parasintetic învinui (< în- + vină+ suf. -ui.) prin substituţia prefixului în- cu des- : dezvinui (des- + [în]vinui, lucru atestat şi de sensul verbului : �a dezvinovăţi �, deoarece pentru a (se) dezvinui trebuie să existe mai întâi o acţiune de învinuire.

3.2.2. Verbe derivate prin substituţia lui �a cu �des : Prefixul a- este moştenit din lat. ad-, iar valorile

sale, pe care le impune verbelor la care se alipesc sunt :

utilizarea ca instrument a obiectului denumit de bază (astupa) şi dobândirea însuşirii denumite de bază (ameţi, amorţi), dar şi conformitatea cu obiectul denumit de bază (aşterne).1

Verbele derivate prin substituţia prefixului a- cu des- sunt : destupa, deşterne, dezmeţi şi dezmorţi şi toate au ca bază verbe moştenite din latină.

Destupa, prin valoarea sa privativă, de anulare a acţiunii verbului-bază : � 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură, a dezveli, a descoperi, a deschide � este un derivat prin substituţie de prefix de la astupa, moştenit din lat. *astuppare :

destupa < des- +[a]stupa.Deşterne este tot un derivat prin substituţie de

prefix, de la aşterne(< lat. aşternere) datorită sensului verbului impus de valoarea de anulare a acţiunii verbului bază : �A strânge aşternutul de pe pat sau faţa de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea) �:

deşterne < des- + [a]sterne. Sensul lui aşterne este : A întinde un covor, o pânză etc, pe o suprafaţă etc. Prin valoarea privativă a prefixului des-, verbul deşterne este un antonim al verbului aşterne de la care s-a format.

Dezmeţi s-a format cu ajutorul procedeului derivarii prin substituţie de prefix de la ameţi (moştenit din lat. *ammattiare < mattus beat� �) şi are sens opus celui al verbului bază : A (se)dezmetici, a se� � trezi din ameţeală. Acţiunea verbului� dezmeţi urmează unuia de ameţire, nu poate fi posibil şi invers, deci este un derivat prin substituţie de prefix de la ameţi :

dezmeţi < des- + [a]meţi. Prefixul des- are varianta fonetică dez- deoarece tema la care se ataşează începe cu o consoană sonoră, m.

Dezmorţi este tot un derivat prin substituţie de prefix de la amorţi, moştenit din lat. *ammortire (admortire), care, datorită valorii prefixului a- de dobândire a însuşirii denumite de bază, are sensul de pierdere temporară a capacităţii de a reacţiona la excitarea din afară, devenind insensibil. Dezmorţi, însă, este definit ca a ieşi sau a scoate din� amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ. (fig) a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puţin rece. (Despre pământ) A se dezgheţa.� Aşadar, prin sensurile opuse celor ale verbului bază, dezmorţi este un derivat prin substituţie de prefix de la amorţi :

dezmorţi < des- + [a]morţi.3.2.2. Verbul complini este un cuvânt nou,

format prin substituţie de prefix de la împlini prin analogie cu completa :

complini< con- + [îm]plini.Are sensul de a completa, a împlini, a întregi.

Sensul derivatului realizat prin substituţie de prefix este dat de valoarea prefixului con- de întărire a sensului cuvântului bază, de la care se formează. Prefixul con- este prezent cu variantasa fonetică în con- deoarece de ataşează înaintea temei care începe cu bilabiala p.

3.2.3. Verbe derivate prin substituţia lui îm- cu răs-:

Valorile prefixului răs- care interesează derivarea prin substituţie de prefixe sunt: îndepărtarea, mişcarea spre exterior, împrăştierea,

1

extinderea în spaţiu (răsprăştie); rol de indicator fie al repetării, fie al îndepărtării (răstoarce, răzghina).

Verbele care se formează prin derivare realizată prin substituţia prefixului în- cu răs- sunt : răsprăştia, răstoarce, răzghina.

Răsprăştia, datorită valorii prefixului răs- de îndepărtare, mişcare spre exterior, este un verb care poartă mărcile învechit şi rar şi înseamnă a împrăştia.� � � � � � El este consemnat doar în DLR, şi este format prin substituţie de prefix de la împrăştia :

răsprăştia < răs- + [îm]prăştia.Răstoarce este un verb regional şi, datorită valorii

prefixului răs- de indicator al repetării, dar şi cu rol intensificator în acelaşi timp are sensul de a da� cuiva înapoi şi în cantitate mai mare cele primite (DEX) şi de a� � se răzbuna (pt. o insultă, pt. o nedreptate etc), a lua cu forţa, a smulge, a reda, a transpune(DLR). Deci s-a format� de la întoarce, însă prin substituţia prefixului în- cu răs- :

răstoarce < răs- + [în]toarce.Răzghina este tot un verb regional, însă

înregistrat atât în DEX, DLRM, cât şi în DLR cu sensul : (Despre animale). A-şi rupe picioarele, depărtându-le� prea mult unul de altul, deci valoarea de indicator al� îndepărtării a prefixului răs- se impune asupra sensului cuvântului. Răzghina este un regionalism, deci apare fenomenul fonetic regional al palatalizării bilabialei b în g � , căci verbul este un derivat prin substituţie de prefix de la îmbina :

răzghina < răs- + [îm]bina. De asemenea, prefixul răs- apare în varianta fonetică răz- datorită alipirii la o temă care începe cu o consoană sonoră, g.

3.2.4. Doar un exemplu înregistrat în DLR poate exemplifica procedeul derivării prin substituţia prefixului des- cu răs-, şi anume verbul răspica.

Răspica este un derivat prin substituţie de prefix de la despica :

răspica < răs + [des]pica. Definiţia dată în DLR este : 1. A străbate, a

despica. (Fig.). A analiza; 2. A rosti, a pronunţa clar, lămurit, limpede. A exolica cu claritate, air DLR adaugă un sens : a desface un obiect îndoit, a� despături.� Bineînţeles, sensul verbului este dat de valoarea lui răs- de intensificare a acţiunii verbului de la care se formează.

3.2.5.Verbe derivate prin substituţia prefixului de- cu re-.

În limba română există perechi de verbe în a căror structură se recunosc prefixele de- şi re- care sunt opuse ca sens, având aceeaşi bază, însă datorită valorii acestor morfeme (de- anulare a acţiunii verbului bază; re- : restabilirea situaţiei iniţiale, vechi, întoarcerea la sensul dinainte) vizează acţiuni opuse ca sens şi sunt împrumuturi din alte limbi : decarbura fr. < dicarburer, - recarbura < fr. récarburer; decoloniza < fr. décoloniser � recoloniza < engl. recolonize; decomprima < fr. décomprimer, recomprima < recomprimer.

După părerea mea, pe tiparul acestor perechi antonimice există şi derivate româneşti realizate prin substituţia prefixului de- cu re- , însă doar în cazul verbelor a căror acţiune de revenire la situaţia iniţială presupune o discontinuitate a acestei acţiuni, o anulare a acesteia, reflectată de verbele derivate propriu-zise în de-. Astfel, verbele rebranşa (consemnat în limbajul oral), recalibra (DEX), reconecta (limbaj oral), recroma (DEX), reechilibra (DEX) sunt verbe care s-au format prin substituţie de prefix de la debranşa (limbajul oral), decalibra, deconecta, decroma şi dezechilibra (toate consemnate în DEX), nu prin derivare propriu-zisă.

Rebranşa este un verb al cărui sens vehiculat curent este de legare din nou la o sursă de energie, de

curent, după ce, în prealabil existase o acţiune de debranşare, adică de tăiere a sursei de energie sau de căldură. Etimologia lui rebranşa nu se poate explica decât prin verbul debranşa, prin substituţie de prefix :

rebranşa < re- + [de]branşa.Recalibra este explicat în DEX ca provenind

din re- + calibra, însă sensul acestui verb, a calibra� din nou (o piesă, o armă, o ţeavă etc)reflectă o acţiune� care nu ar putea exista fără una de decalibrare, adică de o deformare a calibrului unei arme de foc etc. Aşadar, recalibra este firesc să fie explicat ca fiind un derivat prin substituţie de prefix de la decalibra :

recalibra < re- + [de]calibra.Reconecta este tot un verb consemnat în

limbajul vorbit şi nu este doar o acţiune de conectare din nou a două conducte electrice sau o recuplare a unei maşini sau aparat electric la un circuit sau reţea electrică, ci este o acţiune care urmează unuia de deconectare, de suprimare a conexiunii a două conducte electrice, de decuplare a unui aparat de la o reţea electrică sau un circuit. Aşadar, criteriul semantic este cel care susţine provenienţa lui reconecta din deconecta prin derivare cu substituţie de prefix :

reconecta < re- + [de]conecta.Recroma este un verb explicat în DEX ca

provenind din re+croma, însă definiţia sa, a supune o� piele tăbăcită oparaţiei de recromare (tăbăcire cu crom a pieilor) susţine ideea că e un verb derivat prin� substituţie de prefix de la decroma a cărui acţiune este de înlăturare a stratului de crom :

Recroma < re- + [de]croma.Reechilibra este un alt verb explicat în DEX ca

provenind de la echilibra prin derivare cu prefix : re- + echilibra, însă definiţia sa, ca fiind o acţiune de revenire la st� area de echilibru � presupune o altă acţiune prealabilă, de dezechilibrare. Aşadar, criteriul semantic este cel care probează derivarea lui reechilibra prin substituţia de prefix :

Reechilibra < re- + [dez]echilibra.3.3. Substantive formate prin substituţie

de prefix sunt foarte puţine în limba română şi sunt de obicei acelea care au forma infinitivului lung din limba română, deci sunt strâns legate de forme verbale. Substantivele conţelegere şi răsfrânare sunt derivate prin substituţie de prefixe, prin substituţia lui în- cu prefixul con-, respectiv lui în- cu răs-.

Conţelegere (DLR) este un substantiv învechit, folosit doar în Ardeal şi Bucovina. El este format prin substituţie de prefix de la înţelegere, iar sensul său de înţelegere secretă cu cineva, c� � are probează valoarea prefixului con- de realizare împreună, de reciprocitate a termenilor împlicaţi în acţiune :

conţelegere < con- +[în]ţelegere.Al doilea substantiv, răsfrânare este un

substantiv inserat în DLR ca fiind unul folosit neobişnuit în opera lui Beldiman cu sensul de lipsă de� cumpătare, exces. De asemenea, el este un derivat� prin substituţie de prefix de la înfrânare. De asemenea, neobişnuită este şi valoarea privativă, negativă pe care o impune prefixul răs- temei la care se ataşează după suprimarea prefixului în- :

răsfrânare < răs- +[în]frânare .

3.4. Adjectivele formate prin substituţie de prefix sunt, ca şi substantivele, foarte puţin numeroase şi cele două folosite ca exemple pentru această variantă a derivării cu substituţie de prefix provin din participii : răsfrânat şi răsfundat.

Răsfrânat, ca şi substantivul din aceeaşi familie lexicală este unul neobişnuit în limba română şi este consemnat de DLR ca apărând tot în opera lui Beldiman cu sensul de n� ecumpătat, excesiv, sens dat de folosirea� neobişnuită a prefixului răs- cu valoare privativă faţă de cuvântul bază :�

răsfrânat < r ăs - +[în]frânat.Răsfundat este un adjectiv unde valoarea

prefixului răs- de întărire şi indicare a îndepărtării se păstrează şi se reflectă în sensul adjectivului : (Regional,� despre un teren) desfundat şi este un derivat prin� substituţie de prefix de la desfundat, prin substituţia prefixului des- cu răs- :

răsfundat < r ăs - + [des]fundat.

3.5.Concluzii Pentru menţinerea teoriei că derivarea prin

substituţie de prefix este un aspect al derivării prin substituţie de afixe care, la rândul ei, este un procedu de sine-stătător în cadrul sistemului de formare a cuvintelor în limba română am folosit un număr de 70 de cuvinte derivate prin substituţie de prefix, dintre care majoritatea covârşitoare este reprezentată de verbe (66), doar două substantive şi două adjective.

Dintre cele 66 de verbe derivate prin substituţie de prefix, 53 sunt derivate prin substituţia lui în- cu des-, 4 prin substituţia lui a- cu des-, 3 prin substituţia lui în- cu răs-, doar unul prin substituţia lui des- cu răs- şi 5 prin înlocuirea lui de- cu re-.

Aşadar, datorită faptului că prefixul în- a fost cel mai productiv prefix din limba română veche, există foarte multe cuvinte în a căror structură se recunoaşte acest prefix şi, pe baza modelului oferit de perechile de cuvinte autentice moştenite din latină cu prefixele în- şi des-, s-au format multe cuvinte în de- prin substituţia prefixului în- cu des-.

Slab reprezentate pentru exemplificarea acestei variante a derivării prin substituţie de prefix sunt substantivele şi adjectivele, iar cele 2 substantive, respectiv 2 adjective poartă marca regional sau� � sunt neobişnuit folosite, de aceea nu se poate vorbi de o categorie bine reprezentată de substantive şi adjective formate prin acest procedeu, însă exemplele sunt importante pentru ilustrarea mecanismului de formare a cuvintelor prin derivare cu substituţie de prefix.

CAPITOLUL 4

 DERIVAREA PRIN SUBSTITUŢIE DE SUFIXE

4.1. Derivarea prin substituţie de sufixe este cea de-al doilea tip de realizare a derivării prin substituţie de afixe şi este un fenomen mai complex decât derivarea prin substituţie de prefixe datorită faptului că sufixele sunt mult mai numeroase în limbă decât prefixele. În plus, derivarea cu sufixe este “principalul procedeu de formare a cuvintelor în limba română”1.

Derivarea prin substituţie de sufixe se deosebeşte de cealaltă variantă a derivării prin substituţie de afixe prin poziţia pe care o are segmentul suprimat şi înlocuit de altul de acelaşi fel în cadrul cuvântului format. Afixul substituit în acest caz este de ordinul sufixelor.

Sufixele 2 sunt afixe adăugate la sfârşitul unui cuvânt întreg (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, la sfârşitul rădăcinii unui cuvânt simplu, respectiv al temei unui cuvânt derivat cu prefix sau cu alt sufix (cu eventuala adăugare a unui prefix în cazul derivării parasintetice de tip prefixal), al rădăcinii temei ultimului termen dintr-un compus (sau dintr-o îmbinare de cuvinte în cazul copuselor parasintetice de tip sufixal) sau la sfârşitul unei rădăcini ori teme inexistente drept cuvânt independent (de obicei element de compunere).

De asemenea, sufixele se mai pot adăuga după tema rămasă după suprimarea unui alt sufix, cuvintele rezultate  fiind tot derivate, însă prin substituţie de sufix.

După cum spuneam, sufixele sunt mult mai numeroase decât prefixele. Sufixele pot fi : lexicale sau derivate când servesc la formarea de noi cuvinte şi flexionare, morfologice sau gramaticale când servesc la realizarea unor forme ale aceluiaşi cuvânt. Sufixele lexicale se menţin în toate formele flexionare ale derivatului respectiv, pe când cele flexionare caracterizează anumite forme (de exemplu, la verbe, sufixele care marchează “existenţa unui număr atât de mare de sufixe, precum şi productivitatea

incontestabilă a unora dintre ele ne îndreptăţesc să afirmăm că limba română este o limbă de tip derivativ, asemenea latinei (…)”1moduri şi timpuri în flexiunea verbală : de exemplu, -înd sau –ind pentru modul gerunziu, -se pentru timpul mai mult ca perfectul).

După structura lor morfologică sufixele sunt simple, când nu pot fi analizate în unităţi mai mici şi complexe când structura lor permite identificarea unor unităţi mai mici, dar întregul complex funcţionează ca un element unic de derivare. Sufixele complexe, sunt la rândul lor, de două feluri : compuse când rezultă din combinaţia a două sufixe simple şi dezvoltate când rezultă din combinarea unui sufix (simplu) cu un element precedent nesufixal (desinenţă, articol, segment de temă lipsit de sens).

Însă, pentru procedeul derivării prin substituţie de sufixe interesează prefixele simple. Numărul sufixelor româneşti, identificate în cel puţin câte o formaţie, analizate din punct de vedere formal şi semantic este de peste 800, dintre care jumătate sunt sufixe simple şi jumătate complexe. Dintre cele aproximativ 400 de sufixe simple, pentru procedeul derivării prin substituţie de sufixe, ne sunt de folos mult mai puţine, şi anume, -ist, -ism, -ic, -iza, -iona, -itate, -ie, -iune. Aceste sufixe au exclusiv rol în formarea de noi cuvinte, nu au existenţă independentă.

Sufixele sunt afixe care se deosebesc de prefixe prin poziţia pe care o au în formaţiile create : în urma rădăcinii sau a temei cuvântului de bază. Faţă de prefixe, sufixele se deosebesc funcţional prin faptul că ele pot antrena schimbarea valorii gramaticale, trecerea la o altă parte de vorbire a derivatului faţă de cuvântul-bază.

Pentru procedeul derivării prin substituţie de sufixe aş putea spune că în majoritatea cazurilor, aceasta este regula : un derivat realizat cu substituţia sufixului aparţine, automat altei părţi de vorbire, iar acest fapt îşi găseşte explicaţia în aceea că vorbitorii limbii române, din tendinţa de a se exprima cât mai nuanţat, simt nevoia să completeze spaţiile goale lăsate de absenţa unui substantiv, adjectiv sau verb în paradigma semantică a unei familii lexicale şi, ca urmare, apelând la temele cuvintelor din limbă şi la sufixe productive substantivale, adjectivale şi verbale, formează noi cuvinte cu ajutorul lor, iar noile unităţi lexicale sunt imediat asimilate, deoarece nu au elemente necunoscute, ele sunt create din teme comune cu ale altor cuvinte româneşti şi sufixe şi ele cunoscute.

Astfel, prin substituţie de sufixe se formează substantive de la adjective : flegmatism < flegmatic; adjective de la substantive : neoplatonic < neoplatonism; verbe de la substantive : distorsiona < distorsiune, verbe de la adjective:  frenetiza < frenetic.

Totuşi, există cazuri de cuvinte nou-create care se formează în limba română de la alte cuvinte aparţinând aceleiaşi părţi de vorbire, substantiv de la un alt substantiv : electronist < electronică. Acest lucru e posibil datorită valorii semantice pe care o conferă sufixul cuvintelor nou-create: de substantive abstracte : fantezism < fantezie, sau derivate nume de agent : filarmonist < filarmonică.

Prin procedeul derivării prin substituţie de sufixe se formează substantive, adjective şi verbe, cele mai multe dintre ele sunt substantive. Etimologiile cuvintelor alese ca exemple pentru ilustrarea mecanismelor derivării prin substituţii de afixe sunt verificate cel mai acesea cu ajutorul ultimelor noastre dicţionare, care sunt DEX2 şi NDN.1

După suprimarea sufixului de la cuvântul-bază, ceea ce rămâne este fie o rădăcină care nu există independent în limbă, fie cuvinte care există şi independent în limbă, dar nu prezintă interes pentru derivatele realizate prin substituţie de sufixe, deoarece acestea din urmă se raportează atât structural cât şi semantic la alte cuvinte în a căror structură se recunoaşte sufixul suprimat. De exemplu, cuvântul automodelist s-a format prin substituţie de sufix de la automodeism prin definiţia pe care o primeşte în NDN : “care practică automobilismul”, un derivat propriu-zis de la automodel, căci acestea două nu sunt legate semantic unul de altul. Este adevărat că automodel este cuvântul-bază pentru automodelism, nu însă pentru automodelist. Numele de agent automodelist nu ar fi existat în limba română dacă nu ar fi existat înaintea lui substantivul abstract, automobilism care să denumească meseria pe care o practică cel denumit de substantivul nume de agent.

Aşadar, ca şi în cazul derivării prin substituţie de prefixe, ceea ce este caracteristic derivatelor formate prin substituţie de sufixe este faptul că, după suprimarea sufixului de la cuvântul-bază, ceea ce rămâne este fie o temă inexistentă în limba română ca unitate lexicală separată, fie un cuvânt identificabil în vocabularul limbii române, însă prin sensul său, cuvântul nou format nu se raportează la respectivul cuvânt, ci la derivatul iniţial  căruia i s-a îndepărtat sufixul pentru a alipi la tema rămasă un nou sufix care conferă o nouă valoare derivatului prin substituţie de

sufix. De asemenea, în cazul fiecărui cuvânt derivat prin acest procedeu se aplică şi criteriul cronologic, deoarece în limba română există modele, perechi de cuvinte în a căror structură se identifică o temă comună (ceea ce le deosebeşte este sufixul diferit), care stau la baza mecanismului formării noilor unităţi lexicale prin substituţie de sufix de la cuvinte, de asemenea mai vechi în vocabularul limbii române, fie ele moştenite, împrumutate sau formate pe teren românesc. Argumentele de ordin structural care susţin teoria formării de noi cuvinte prin substituţie de sufixe sunt foarte strâns legate de cele de ordin cronologic şi semantic, deoarece noile cuvinte se raportează din punct de vedere structural la cuvintele-bază, având ca model perechi de cuvinte mai vechi în limbă şi, de asemenea, aceleaşi cuvinte nou-formate se raportează ca sens la bazele lor preexistente în limbă.

Strânsa legătură semantică dintre derivatele formate prin substituţie de sufixe se datorează şi valorilor pe care sufixele le conferă temelor la care se ataşează. Astfel, substantivul  flegmatism este  unul abstract şi este definit ca fiind   “caracter flegmatic,   atitudinea omului flegmatic”, deci este o atitudine, însă nu oricare, ci atitudinea omului flegmatic, ceea ce susţine teoria conform căreia substantivul în cauză este un derivat prin substituţie de sufix de la flegmatic, deoarece cuvântul din urmă este unul mai cunoscut şi anterior în limbă lui flegmatism, fiind împrumutat din fr. flegmatique, iar structural cele două cuvinte seamănă foarte bine, singurul element  diferit fiind sufixul : -ic, respectiv –ism şi, în plus, în limba română era un spaţiu gol lăsat de absenţa unui substantiv abstract care să denumească atitudinea flegmaticului. Toate aceste considerente, coroborate, întăresc ideea că flegmatism este un derivat prin substituţie de prefix de la flegmatic :

flegmatism < flegmat[ic] + suf. – ism.

Aşadar, în cazul tuturor derivatelor create prin substituţie de sufixe, mecanismul acestui procedeu constă în suprimarea unui sufix şi înlocuirea lui cu alt sufix care conferă o nouă valoare, morfologică şi semantică, noului cuvânt. Baza de la care se formează noul cuvânt este un cuvânt preexistent în limbă, iar noul derivat este legat semantic de cuvântul mai vechi şi mai cunoscut.

 4.2. Substantive derivate prin substituţie de sufixe

Majoritatea cuvintelor formate prin înlocuirea de sufixe sunt substantive. Cele mai multe substantive derivate astfel s-au format prin înlocuirea lui –ic cu –ism, puţine substantive în –ism s-au format prin substituţia lui –ist şi lui –ie, există şi multe substantive în –ist formate prin derivare, însă prin substituţia mai multor prefixe : a lui –ică, a lui –ism şi a lui –ic.

 

4.2.1.1. Substantive în –ism derivate prin substituţie de sufix de la adjective în –ic

Sufixul  -ism este unul specializat în derivarea abstractelor şi este un sufix recent, internaţional, la origine grecesc1 şi formează o categorie specială de abstracte care exprimă numele unor curente

literare, artistice, politice etc. Acesta este unul productiv, deoarece Iorgu Iordan, în Sufixe româneşti de origine recentă semnalează faptul că numărul derivatelor cu –ism “este enorm şi creşte mereu, căci avem de-a face cu un sufix nu numai productiv, ci chiar prolific”1.

Tot Iorgu Iordan pune în legătură răspândirea lui –ism cu tendinţa de abstractizare a limbii actuale, cu nevoia din ce în ce mai des simţită de a prinde într-o singură formulă o întreagă situaţie de ordin psihologic. Acest sufix are semnificaţia generală  “ceea ce este specific termenului-bază”,  “ceea ce ţine de indicaţia cuprinsă în termenul – bază, concepţia, deprinderea legată strâns de această indicaţie”. De asemenea, foarte multe cuvinte în –ism sunt strâns legate de realităţi economice şi culturale. Datorită sensului pe care îl dă derivatului, se caracterizează cu ajutorul acestui prefix o stare de spirit, o atmosferă, anumite apucături care constituie semnul distinctiv al unui individ sau al unui grup social.

Deşi neologism, -ism se alipeşte la tot felul de teme, iar în cazul derivării prin substituţie de sufix, noile cuvinte s-au format în marea lor majoritate de la baze adjectivale, prin suprimarea sufixului – ic şi înlocuirea lui cu sufixul neologic –ism. Sufixul –ic este tot unul nou, intrat în limbă prin împrumuturi directe din franceză, mai ales, dar şi din italiană şi latină pe cale savantă.

Substantivele în –ism formate de la adjective prin substituţia sufixului –ic sunt : analitism (DEX), aniconism (NDN), anistorism (DEX, NDN), bucolism (DEX, NDN), excentrism (NDN), flegmatism (DEX), gnomism (NDN), htonism (NDN), luciferism (NDN), retorism (NDN), serafism (DEX, NDN).

Adjectivele sufixale în –ic sunt mai vechi în limbă, în marea lor majoritate împrumutate din franceză sau latină pe filiera franceză : analitic  < fr. analytique, lat. analyticus; bucolic < bucolique, lat. bucolicus, cu o trimitere şi la gr. bucolikos (< boukolein, “a paşte boii”), excentric < fr.excentrique, flegmatic < fr. flegmatique, gnomic < fr. gnomique, gr. gnomikos, htonic < germ. chtonisch, luciferic < germ. luziferich, retoric < fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike, serafic < fr. séraphique, lat. seraphicus. Puţine sunt derivate pe teren românesc, însă cu prefix : aniconic < an- + iconic; anistoric < an- + istoric.

În limba română lipseau abstractele care să denumească atitudinea, însuşirea care caracteriza aceste adjective, aşa că, datorită productivităţii în creştere a sufixului –ism, precum şi a numărului foarte mare de substantive împrumutate în a căror structură se recunoaşte sufixul –ism s-au format prin substituţie de sufix aceste substantive, strâns legate şi semantic de bazele lor, după cum se va vedea în continuare.

Analitism este un substantiv abstract, nu împrumutat din franceză, deoarece nu e consemnat de dicţionarele franţuzeşti (Grand Dictionnaire Encyclopédique Larousse, Dictionnaire Encyclopédique Quillet), ci format pe teren românesc, prin derivare prin substituţie de prefix de la analitic:

analitism < analit[ic] + suf.-ism.

Definiţia acestui substantiv este “însuşirea de a fi analitic”, deci, vorbitorii de limbă română, având adjectivul analitic în limbă au simţit nevoia să creeze un substantiv abstract denumind însuşirea respectivă

şi, cu ajutorul sufixului –ism s-a creat astfel substantivul.

Aniconism este definit în NDN astfel : “lipsa reprezentării figurate a unei divinităţi”. Se ştie că prefixul an- este unul negativ şi, deşi aparţine adjectivului de la care s-a format substantivul în cauză, se transmite acestuia : “lipsa”, care denumeşte absenţa reprezentării figurate a divinităţii, atitudinea iconoclaştilor de a respinge simbolizarea în imagini a ceea ce n-ar fi trebuit să fie reprezentat : Dumnezeu. Aşadar, aniconism este un derivat prin substituţie de sufix de la aniconic :

aniconism < anicon [ic] + suf.-ism.

Tot un sens abstract are şi substantivul anistorism : “atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret– istoric al realităţilor sociale prin speculaţii abstracte”. Acest substantiv este strâns legat semantic de adjectivul–bază, anistoric prin faptul că denumeşte atitudinea anistorică, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la adjectivul menţionat :

anistorism < anistor[ic] + suf.-ism.

Lucrurile sunt şi mai clare în cazul substantivului bucolism, definit simplu : “caracter bucolic”, deci reflectă crearea unui substantiv abstract care să denumească însuşirea de a fi bucolic, acesta din urmă fiind, de altfel şi baza de la care s-a format substantivul abstract prin substituţie de sufix :

bucolism < bucol[ic] + suf. –ism.

Excentrism  este un substantiv care primeşte marca  “rar”, deoarece există şi un alt substantiv care să denumească însuşirea de a fi excentric, şi anume, excentritate care este sinonimul dat de dicţionar pentru excentrism. Chiar dacă mai exista în limba română un substantiv împrumutat care să denumească acelaşi lucru, totuşi, s-a format şi excentrism de la excentric prin substituţie de sufix :

excentrism < excentr[ic] + suf. -ism.

Flegmatic este un adjectiv care este mai vechi în limba română, fiind şi unul dintre cele patru tipuri de temperamente din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stăpânire de sine şi lipsă de mobilitate. Lipsea însă un substantiv care să denumească acest caracter, de a fi flegmatic, aşa că s-a format flegmatism prin substituţie de sufix de la adjectivul flegmatic :

flegmatism < flegmat[ic] + suf.-ism.

Gnomism este un alt substantiv abstract care umple locul gol lăsat în limba română de inexistenţa unui substantiv care să se refere la “caracterul gnomic”, deci la însuşirea de a fi sentenţios, aforistic, de a conţine maxime, sentinţe şi reflecţii morale (ceea ce denumeşte gnomic), aşa că s-a format acest substantiv prin substituţie de sufix de la gnomic :

gnomism < gnom[ic] + suf.-ism.

Htonic este un adjectiv împrumutat din germană, referindu-se la pământ, la subteran, la divinităţile subpământene. De la acest adjectiv s-a format substantivul htonism care denumeşte “caracterul htonic”, e un substantiv abstract legat semantic de adjectivul – bază :

htonism < hton[ic] + suf.-ism.

Luciferism este un substantiv abstract care poartă în NDN marca “livresc” şi a completat în limba română spaţiul gol lăsat de lipsa unui substantiv care să definească sau să se refere la “caracterul luciferic”, deci este un cuvânt format prin substituţie de sufix de la adjectivul luciferic, de care este strâns legat ca sens şi nu prin derivare propriu-zisă de la Lucifer (şeful îngerilor rebeli), deoarece luciferism se referă la atitudinea de a fi luciferic şi nu la existenţa lui Lucifer :

luciferism < lucifer[ic] + suf. –ism.

Retorism este un alt substantiv abstract şi se referă la însuşirea de a fi retoric : “abuz de figuri şi elemente retorice; elocvenţă emfatică, lipsită de idei”. Este substantivul menit să denumească însuşirea de a fi retoric, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la cel din urmă :

          retorism < retor[ic] +suf.-ism.

          Şi substantivul serafism este unul abstract creat în limba română pentru a denumi “atitudinea, comportarea serafică”, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la serafic, de care este strâns legat semantic :

          serafism < seraf[ic] +suf.-ism.

                    4.2.1.2. Substantive derivate prin substituţia lui –ie cu –ism.

          Sufixul –ie este unul “indo-european, folosit mult atât în latină, cât şi în greacă”1 În română –ie are origine latinească (<-ia), întărit prin împrumuturi de cuvinte greceşti şi slave. Datorită faptului că sufixul este accentuat, s-a putut detaşa de temă şi a devenit unul dintre cele mai productive sufixe din limba română. Cu ajutorul sufixului –ie se formează substantive abstracte care arată :

a.      o însuşire, o calitate : bărbăţie, calicie, mojicie etc.

b.     starea : avuţie, calicie, bucurie.

c.      ocupaţia, funcţia, denumitatea : călugărie, domnie.

d.     relaţia : frăţie etc.

Acest sufix, deşi vechi, era productiv în limba română, însă sufixul – ism de origine recentă a devenit şi mai productiv în limbă, cuvinte în –ism formându-se de la altele în  –ie din dorinţa de îmbogăţire a vocabularului românesc.

Astfel, substantivele autarhism, autobiografism, fantezism şi fenomenologism sunt înregistrate în NDN ca fiind derivate prin substituţie de sufix de la autarhie (< ital. autarchia), autobiografie (< fr. autobiographie, rus. autobiografiia), fantezie (< fr. fantaisie) şi fenomelogie (< fr. phénoménologie). Substantivele în –ie denumesc fie o formă de conducere, fie o facultate psihică, fie o ştiinţă, pe când cele în –ism sunt specializate să reflecte “caracterul” de a fi în felul descris de adjectivele corespunzătoare.

          Aceste substantive în –ism, deşi se raportează ca sens la adjectivele având aceeaşi temă, sunt explicate în NDN ca provenind din substantivele în –ie la care se raportează doar indirect, prin intermediul substantivelor.

          Autarhism este definit în dicţionarul menţionat astfel: “caracter autarhic”; autarhic, la rândul său, este definit : “care are caracter de autarhie”. Deci, autarhism se raportează indirect la sensul cuvântului –bază de la care se formează prin substituţie de sufix : 

autarhism < autarh [ie]+ suf. –ism.

La fel se întâmplă şi în cazul lui autobiografism care are definiţia de dicţionar: “caracter autobiografic” , iar autobiografic se referă la autobiografie , de la care s-a format totuşi, autobiografism prin substituţie de sufix :

atobiografism < autobiograf [ie]+ suf. –ism.

Substantivul abstract fantezism denumeşte “caracterul fantezist”, deci ceea ce ţine de fantezie, de la care s-a format prin substituţie de sufix :

fantezism < fantez [ie]+ suf. -ism.

Fenomenologism este un substantiv abstract care se referă la “caracterul fenomenologic”, deci la ceea ce ţine de fenomenologie, care aparţine fenomenologiei. Aşadar, deşi indirect, fenomenologism care s-a format prin substituţie de sufix de la fenomenologie :

fenomenologism < fenomenolog[ie]+ suf. –ism.

4.2.1.3. Substantive derivate prin substituţia sufixului –ist cu –ism.

     Sufixul –ist este tot unul substantival şi provine din fr. –iste prin împrumuturi din această limbă : artist, echilibrist, jurnalist, regalist. Însă alături de aceste împrumuturi, s-au creat multe cuvinte româneşti cu sufixul –ist : patruzecioptist, ţărănist, bonjurist, fochist, maşinist etc. Deosebirea dintre valoarea adjectivală şi cea substantivală a acestui sufix este greu de făcut, pentru că există marea apropiere între o aparţinere (valoare adjectivală) şi posesorul unei calităţi “prin excelenţă” (valoare substantivală). Numărul substantivelor derivate în –ism realizate prin substituţia sufixului-ist este foarte mic. De fapt, doar două formaţii de acest fel vor sluji drept exemple pentru acest procedeu : bonjurism şi profesionism.

Bonjurism este considerat în DEX ca provenind de la bonjour + suf. –ism, însă prin definiţia care i se dă, (“Ansamblul concepţiilor şi manifestărilor caracteristice bonjuriştilor”), substantivul abstract  bonjurism se apropie mai mult de bonjurist din punct de vedere semantic. Acesta este un substantiv care a apărut în limba română prin secolul al XIX-lea, când foarte mulţi tineri mergeau în Franţa să studieze, iar când se întorceau erau numiţi “bonjurişti”, substantiv derivat de la salutul din fr.bonjour + sufixul -ist, pentru a-i caracteriza pe tineri prin ideile lor avansate, desigur preluate din ţara de unde veniseră după încheierea studiilor. Aşadar, bonjurism este un substantiv derivat prin substituţie de sufix de la bonjurist :

bonjurism < bonjour [ist]+ suf. –ism.

Cel de-al doilea substantiv, profesionism este definit în DEX astfel : “Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune, p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune; profesionalism”, deci este strâns legat semantic de

substantivul folosit  uneori  şi  ca  adjectiv,  profesionist (< germ. Professionist), deoarece caracterizează atitudinea profesionistului de a trata o îndeletnicire ca pe o profesiune. Profesionism este un derivat prin substituţie de sufix de la profesionist :

profesionism  < profesion [ist]+ suf. –ism.

 4.2.1.4. Substantive derivate prin substituţia sufixului –ică prin –ist.

Sufixul –ic este unul adjectival, însă Iorgu Iordan1 precizează că femininul –ică se întrebuinţează adesea cu valoare şi funcţiune substantivală : fonetică, poetică, ziaristică. Substantivele în –ică sunt numele unor ramuri ale ştiinţei sau ale unor discipline, iar de la numele acestora se formează prin substituţie de sufix alte substantive nume de agent care denumesc specialştii în aceste discipline. Aceste substantive  sunt : bionist (DEX, NDN),   electronist (DEX), filarmonist (DEX), fonetist (DEX), frigotehnist (DEX, NDN) şi   politehnist (NDN).

     Bazele acestora sunt împrumutate din franceză : bionică < fr. bionique, electronică < fr. électronique, filarmonică < fr. philarmonique, fonetică < fr. phonetique, politehnică  < fr. politechnique, cu excepţia lui frigotehnică ce este un calc după germ. Kälte technik: frig.+tehnică.

     Bionist este un substantiv nume de agent datorită uneia dintre valorile sufixului   –ist care este de “specialist în…”, în acest caz specialist în   bionică (“ştiinţă care studiază procesele biologice şi structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică”). De la care s-a format prin substituţie de sufix :

bionist < bion[ică]+ suf. –ist.

Electronist este un alt substantiv nume de agent şi, după cum arată şi numele, se referă la “specialistul în electrotehnică”, de la care s-a format prin substituţie de sufix :

electronist < electron[ică]+ suf. –ist.

Filarmonică, substantivul de la care s-a format filarmonist are valoare colectivă, denumind membrii unei orchestre, iar filarmonist este substantivul care denumeşte un membru al unei orchestre filarmonice; deci pe fiecare membru dintr-un grup,  formându-se prin substituţie de sufix de la filarmonică :

filarmonist < filarmon[ică]+ suf. –ist.

Fonetist este un substantiv nume de agent care este sinonim cu fonetician (< fr.phonéticien), însă care s-a format prin substituţie de prefix de la fonetică şi denumeşte atât  “foneticianul”, cât şi  “adeptul ortografiei fonetice”.

Fonetist  < fonet[ică]+ suf. –ist.

Frigotehnist s-a format de la frigotehnică, denumind “specialistul în frigotehnică”, deci e un nume de agent format prin substituţie sufixului –ică prin –ist:

frigotehnist < frigotehn[ică]+ suf.-ist.

Politehnist este un substantiv mai rar folosit, după cum indică şi marca pe care i-o conferă NDN, deoarece există în limba română un alt substantiv, politehnician, mai vechi şi mult mai des utilizat. Aşadar, politehnist, definit prin sinonimul său,

“politehnician” este format prin substituţie de sufix de la politehnică :

politehnist < politehn[ică] + suf. –ist.

Aşadar, sufixul –ist este cel care conferă derivatului realizat prin substituţie de prefix valoarea de “specialist în…” sau de “membru al unui grup”.

4.2.1.5. Substantivele derivate prin substituţia lui –ie  cu –ist.

După cum am mai spus sub 4.2.1.2, sufixul –ie este unul substantival şi productiv în româna mai veche, iar sufixul –ist cu valoare substantivală ajută la formarea unor nume de agent : fotometalografist (DEX, NDN), polifonist (DEX), poligrafist (NDN) prin substituţie de sufix de la substantive-bază împrumutate din franceză : fotometalografie < fr. photométalographie, polifonie < fr. polyphonie , poligrafie < fr. poligrafie.

Fotometalografist are sensul de “specialist în fotometalografie”, de la care s-a format de altfel prin substituţie de sufix :

fotometalografist < fr. fotometalograf[ie]+ suf.-ist.

Polifonist denumeşte compozitorul de bucăţi muzicale polifonice şi s-a format prin substituţie de sufix de la polifonie, “arta şi tehnica suprapunerii mai multor linii muzicale care se află în relaţii armonice, fără ca în ansamblu să-şi piardă individualitatea”; deci polifonistul este compozitorul care cunoaşte şi utilizează tehnica polifonică :

polifonist < polifon[ie]+suf. –ist.

Poligrafist este un alt substantiv nume de agent care desemnează  “persoana specializată în poligrafie” , dar este un cuvânt care se foloseşte rar, deoarece există şi substantivul  “poligraf” cu acelaşi sens, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la poligarfie:

poligrafist < poligraf[ic] + suf. –ist.

 4.2.1.6. Un caz singular de substantiv format prin substituţie de sufix cu -ist de la un altul cu  -ism este automodelist. Substantivul de la care s-a format, automodelist este un derivat propriu-zis de la automodel + suf. –ism, pe când automodelist, prin sensul său, “cel care practică automodelismul” se leagă de automodelism şi nu de automodel, fiind un substantiv nume de agent format prin substituţie de sufix de la substantivul abstract în -ism corespondent :

automodelist < automodel[ism] + suf.-ist.

 4.2.1.7.  De asemenea, un alt caz special de formare a unui substantiv în -ist de la un alt sunstantiv în –itate este securist. Sufixul –itate este un sufix recent “împrumutat din limba latină, franceză, italiană, germană şi apare în cuvinte noi, împrumutate din aceste limbi sau formate în româneşte”1. Sufixul –itate deşi a pătruns mai ales prin cuvinte franţuzeşti în –ité, a fost adoptat în română sub aspectul fonetic latinesc. Sufixul acesta are mai multe valori semantice, însă în cazul substantivului securitate valoarea pe care sufixul o conferă cuvântului este de “colectivitate”, iar substantivul desemnează “totalitatea organelor de

stat care are sarcina de apărare a orânduirii sociale şi de stat”. Substantivul securist este un nume de agent şi îl denumeşte pe “lucrătorul în organele de securitate”, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la securitate :

securist < secur[itate] + suf. -ist.

 4.3. Un caz special de cuvinte derivate prin substituţie de sufix, în –ist este cel al substantivelor care pot fi folosite şi ca adjective, iar acest lucru se întâmplă deoarece, aşa cum spunea Iorgu Iordan2 “deosebirea dintre valoarea adjectivelor şi cea substantivală a acestui sufix e greu de făcut”, deoarece există o mare apropiere între aparţinere şi posesorul unei calităţi.

Aceste cuvinte folosite cu valoare substantivală, dar şi adjectivală, sunt : ciunist (DEX,NDN), contractualist (DEX), cooperativist (DEX), corporatist (DEX), familiarist (NDN), malthusianist (DEX), mecanicist (DEX, NDN), neocomunist (DEX, NDN), neonazist (DEX), neostanilist (NDN), neoumanist (NDN), nervist (DEX), onirist (DEX), panlogist (NDN), pannaturist (NDN), pedocentrist (NDN), pumnist (DEX, NDN), trăirist (DEX, NDN), sămănotorist (DEX, NDN), stalinist (NDN).

Toate acestea s-au format prin substituţie de sufix de la substantive în -ism şi, datorită faptului că substantivele în –ism formează o categorie specială de abstracte care exprimă numele unor curente literare, artistice, politice etc, cuvintele derivate în    –ist folosite atât cu valoare substantivală, cât şi adjectivală, desemnând “apartenenţa la un grup, o tendinţă politică sau culturală etc”1, deci la curentele literare, artistice, politice desemnate de substantivele abstracte în –ism.

Ciunist este un derivat prin substituţie de sufix de la ciunism, fiind definit ca “(Adept) al ciunismului, pumnist”. Ciunismul este un curent lingvistic iniţiat de Aron Pumnul, iar ciunistul este adeptul  acestui curent :

ciunist < ciun[ism] + suf. –ist.

Contractualist este un curent care se foloseşte atât cu valoare substantivală cât şi adjectivală şi este definit ca : “(adept) al contractualismului”. Contractualismul este o “doctrină social-politică şi juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social” şi este un substantiv abstract format prin derivare propriu-zisă : contractual + suf. –ism. Contractualist este un derivat prin substituţie de sufix de la corespondentul său în –ism :

contractualist < contractual[ism]+ suf. -ist.

     Corporatism este cuvântul-bază de la care s-a format corporatist şi este o “doctrină social-politică şi economică, apărută  după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitoreşti cu corporaţii, organizaţii profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât şi patronii şi înlocuirea Parlamentului cu o reprezentanţă naţională a corporaţiilor”. Cuvântul nou-format este unul care poate fi folosit atât cu valoare substantivală, cât şi adjectivală şi desemnează : “adeptul la ideologia corporatismului, care ţine de corporatism şi de ideologia lui, privitor la corporatism şi la ideologia lui”. Corporatist este format prin substituţie de sufix

de la substantivul  desemnând doctrina la care se referă sau la care aderă :

corporatist < corpotat[ism] + suf.-ist.

 Cooperativist este un cuvânt format de la un alt derivat din limba română, însă unul propriu-zis, cu sufix : cooperativism e format din: cooperativ + suf. -ism. Sensul derivatului prin substituţie de prefix este strâns legat de sensul cuvântului său bază : “(adept) al cooperativismului”, ceea ce susţine teoria formării sale prin substituţia sufixului –ism cu –ist :

cooperativist < cooperativ[ism] + suf.-ist.

Familiarist este tot un curent ce poate fi folosit cu valoare substantivală, dar şi adjectivală, desemnându-l pe “(Cel) care încurajează, practică familiarismul”, adică pe cel care practică prietenia neprincipială între membrii aceleiaşi colectivităţi. Este un derivat prin substituţie de sufix de la  familiarism de care este şi legat semantic,  de altfel :

familiarist < famliar[ism] + suf. –ist.

Haretistul este “(adeptul) haretismului”, adică persoana sau ceea ce ţine de “concepţia sociologică şi mişcarea de esenţă poporanistă care preconiza ridicarea stării materiale şi culturale a satului prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor”. Deci, prin sensul său, haretist este strâns legat de mai vechiul în limbă haretism, de la care s-a format prin substituţie de sufix

haretist < haret[ism] +suf.-ist

Malthusianist este un cuvânt care nu are o structură specifică limbii române, s-ar putea crede că e un împrumut, însă el nu e consemnat de nici unul dintre dicţionarele enciclopedice franţuzeşti unde există malthusien pentru a desemna acelaşi lucru, adică pe cel “Care aparţine malhusianismului, privitor la malhusianism, adept al  malhusianismului”. Malthusianismul (< fr. malthusianisme) este o “teorie potrivit căreia populaţia globului ar creşte în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de existenţă cresc în progresie aritmetică”. Deci, malthusianist este un cuvânt nou-format în limba română prin substituţie de sufix de la malthusianism :

malthusianist < malthusian[ism] + suf - ist.

Mecanicist este un alt cuvânt ce poate fi folosit atât cu valoare substantivală, cât şi adjectivală şi este definit astfel : “1.Care este în conformitate cu principiile mecanicismului, privitor la mecanicism. 2. Adeptul mecanicismului”, deci este clar legat semantic de substantivul abstract mecanicism, de la care s-a şi format prin substituţie de sufix :

mecanicist < mecanic[ism]+ suf. –ist.

Neocomunist este format prin substituţie de sufix de la neocomunism:

neocomunist < neocom[ism]+ suf.-ist.

 Sensul său, “(adept) al neocomunismului” demonstrează că e format prin procedeul menţionat de la un cuvânt mai vechi în limbă, compusul neocomunism din prefixoidul neo- şi substantivul comunism.

Neonazism, termenul-bază de la care s-a format neonazist este un alt compus din prefixoidul neo- şi substantivul abstract nazism şi desemnează noua concepţie ideologică şi politică care reprezintă interesele cele mai reacţionare şi mai agresive ale unei populaţii. Substantivul neonazist, care poate fi folosit şi adjectival, îl desemnează pe “(adeptul) neonazismului”, deci este un derivat format prin substituţie de sufix de la substantivul abstract care denumeşte curentul ideologic şi politic :

neonazist < neonaz[ism] + suf. –ist

Neostanilism este un alt substantiv compus din prefixoidul neo- şi substantivul abstract stalinism şi desemnează un curent ideologic şi politic reiterând ideile politice ale lui Stalin, omul politic rus, iar neostalinist este cuvântul care poate fi folosit atât substantival, cât şi adjectival şi care îl desemnează pe “(adeptul) neocomunismului”. Aceste două cuvinte, ca şi celelalte având aceeaşi temă şi deosebindu-se doar prin sufixele –ism şi –ist sunt foarte strâns legate semantic, unul denumeşte curentul sau doctrina, celălalt adeptul acesteia. Deci, neostalinist este un derivat prin substituţie de sufix de la neostanilism :

neostalinist < neostalin[ism] + suf. –ist.

Neoumanism, însă, nu e un compus românesc, ci un împrumut din germ. Neohumanismus şi, ca şi celelalte cuvinte în neo- desemnează o reiterare în epoca noastră a ideilor curentului umanist, militând pentru dezvoltarea liberă, multilaterală a fiinţei umane. Neoumanist este cuvântul care îl denumeşte pe “(adeptul) neoumanismului” şi s-a format prin substituţie de sufix de la substantivul în –ism :

neoumanist < neouman[ism] + suf.-ist.

Nervism este un substantiv abstract împrumutat din fr. nervisme şi desemnează “orientarea în fiziologie care atribuie creierului rolul de substrat material al activităţilor psihice, de conducător în reglarea tuturor funcţiilor organismului”, iar nervist este substantivul ce poate fi folosit şi adjectival îl denumeşte pe adeptul nervismului, pe cel care aparţine nervismului, privitor la nervism şi este format prin substituţie de sufix de la substantivul abstract :

nervist < nerv[ism] + suf. –ist.

Onirist este un alt cuvânt ce poate fi folosit atât ca substantiv, cât şi ca adjectiv şi îl desemnează pe “(adeptul) onirismului”, onirism este un substantiv abstract care reflectă “înclinarea spre cultivarea situaţiilor, a motivelor onirice : atmosfera, caracterul oniric al unei situaţii”, deci este curentul literar apărut prin anii ‘80 care foloseşte modelul legislativ al visului. Onirist, este aşadar, un derivat prin substituţie de sufix de la onirism :

onirist < onir[ism] + suf.-ist.

Panlogism este un substantiv abstract care desemnează “concepţia idealist-obiectivă potrivit căreia esenţa ultimă a lucrurilor ar fi o raţiune cosmică, desfăşurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei raţiuni”, iar panlogist este cuvântul care îl denumeşte pe “(adeptul) panlogismului”, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la panlogism, împrumutat din fr. panlogisme :

panlogist < panlog[ism] + suf. –ist.

Pannaturism este un  substantiv abstract compus din prefixoidul  pan- şi substantivul naturism, desemnând “concepţia potrivit căreia în afara realităţilor naturii nu există nimic altceva”. Pannaturist denumeşte “(adeptul) sau ceea ce ţine de pannaturism”, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la corespondentul său abstract :

pannaturist < pannatur[ism] + suf. -ist.

Un alt substantiv care poate fi folosit şi ca adjectiv format de la un substantiv abstract compus dintr-un prefixoid, pedo- şi un substantiv, centrism, deci de la pedocentrism este pedocentrist, adică cel care este “(adept) al pedocentrismului”, al “orientării în pedagogie care afirmă că centrul activităţii instructiv-educative îl constituie copilul”. Sufixul suprimat şi înlocuit prin –ist este –ism :

pedocentrist < pedocenr[ism] + suf.-ist.

Protocronismul este un “curent de idei care urmăreşte să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii şi civilizaţiei, pe care orice popor le poate revendica ; protocronie”, este, deci un substantiv abstract de la care se formează prin substituţie de sufix protocronist, care îl desemnează pe “(adeptul) protocronismului” :

protocronist < ptrotocron[ism] + suf. –ist.

Pumnismul, ca şi ciunismul este un substantiv abstract format de la numele lui Aron Pumnul, la care se adaugă sufixul –ism pentru a desemna orientarea în lingvistică preluând ideile celui de la al cărui nume s-a format, iar pumnist este un derivat realizat prin substituţie de sufix de la cel dintâi :

pumnist < pumn[ism] + suf.-ist.

Trăirism este un alt substantiv abstract format prin derivare propriu-zis de la trăire + suf-ism şi desemnând un “curent voluntarist şi iraţionalist în filosofia română dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul  “vieţii”, al inconştientului asupra raţiunii, opunea “trăirea” mistică cunoaşterii  logice, cultiva observaţia morţii, a neantului, făcea apologia “aventurii”, a faptei, a acţiunii ireproşabile, lipsite de criterii morale, iar de la acesta s-a format prin substituţie de sufix un derivat substantival şi adjectival denumindu-l pe “(adeptul) trăirismului”, trăirist :

trăirist < trăir[ism]+ suf.-ist

Sămănătorismul desemnează un “curent ideologic şi literar constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul, care, criticând instituţiile burgheze, considera ţărănimea drept depozitara exclusivă a valorilor naţionale. A promovat o literatură de inspiraţie rurală şi istorică” şi este un derivat propriu-zis de la numele revistei şi sufixul –ism, pe când semănătoristul este un “(adept) al semănătorismului”, deci s-a format prin substituţie de sufix de la numele curentului

semănătorist < semănător[ism] + suf. –ist.

Ultimul din seria cuvintelor ce se pot folosi atât ca substantive, cât şi ca adjective şi formate prin substituţie de sufix de la un substantiv abstract este stalinist, care desemnează un “(adept) al

stalinismului”, adică al “teoriilor şi metodelor de lucru ale lui Stalin şi ale adepţilor lui, al centralismului, birocraţiei, cultului personalităţii, neacceptări coexistenţei paşnice, politice de autoritate, de constrângere etc”. Acest cuvânt, stalinist s-a format prin substituţia sufixului –ism cu –ist :

stalinist < stalin[ism] + suf. –ist.

 4.4. Adjectivele formate prin substituţie de sufixe de la substantive

Toate adjectivele pe care le folosesc drept exemple pentru mecanismele de realizare a derivării prin substituţie de sufixe sunt formate de la substantive. Două sufixe sunt productive din acest punct de vedere : -ist şi –ic. Adjectivele în –ist  s-au format ca şi cuvintele în -ist folosite fie ca substantive fie ca substantive şi adjective de la alte substantive, în –ism sau în –ie.

          Cele în sufixul –ic s-au format prin substituţie de sufix de la substantive în –ism sau –ie. Toate cele trei sufixe sunt productive, -ic şi –ism sunt chiar de origine recentă, deci este uşor de înţeles de ce se formează noi cuvinte de la baze având aceeaşi temă, cu sufixul diferit.

           4.4.1. Adjective în –ist derivate prin substituţia sufixului –ism.

 După cum am mai spus, -ist este un sufix de origine recentă care poate fi atât substantival, cât şi adjectival. Există, însă, câteva adjective în –ist consemnate de dicţionar ca fiind formate prin procedeul derivării prin substituţie de sufix de la abstracte în –ism : antifetişist, comportist, conciliatorist, ilustrativist (toate consemnate în NDN).

          Antifetişist este un adjectiv definit drept “caracteristic, propriu antifetişismului”, iar substantivul abstract antifetişism desemnează “aversiunea faţă de anumite caracteristici fizice, vestimentare etc. ale sexului opus”, deci atitudinea opusă celei desemnate de fetişism, de la care s-a format prin derivare propriu-zisă cu ajutorul prefixului anti-. Aşadar, antifetişist este un adjectiv format prin substituţie de sufix de la substantivul abstract antifetişism :

antifetişist < antifetiş[ism] + suf. –ist.

          Comportist este un derivat prin substituţie de sufix de la un împrumut din italiană, comportism < it. comportismo. Cuvântul realizat prin derivare cu substituţie de sufix este un adjectiv, deoarece este definit ca : “referitor la comportism” :

comportist < comport[ism] + suf. –ist.

Conciliatorist este un cuvânt nou-format pentru a desemna o noţiune care este reprezentată în limba română printr-un alt adjectiv, cu care este sinonim, de altfel : “conciliator”. NDN îl consemnează ca fiind format prin substituţie de sufix de la împrumutul din italiană conciliatorism < it. conciliatorismo, care înseamnă “atitudine conciliatoare, împăciuitoare” :

conciliatorist  < conciliator[ism] + suf. -ist.

          Ilustrativist este un alt adjectiv format prin substituţie de sufix de la un substantiv abstract, ilustrativism, acesta din urmă derivat propriu-zis cu sufixul ism de la ilustrativ şi desemnând o concepţie care pune accent pe caracterul exemplificator al

ilustraţiilor. Deci, adjectivul ilustrativist este definit în NDN astfel : “cu caracter ilustrativ”,   referindu-se clar la substantivul abstract de la care s-a şi format :

ilustrativist < ilustrativ[ism] + suf. –ist.

           4.4.2. Adjective în –ist derivate prin substituţia sufixului –ie.

Există şi substantive în –ist formate prin substituţie de sufix de la alte substantive în –ie, iar acest lucru este posibil datorită apropierii care există între “aparţinere” (valoare adjectivală) şi “posesorul unei calităţi prin excelenţă” (valoare substantivală), dar există şi un adjectiv format astfel : biografist, creat prin substituţia sufixului –ie de la substantivul biografie. Biografist este definit astfel : “propriu biografismului”, deci este un adjectiv format prin substituţie de sufix de la biografie :

biografist < biograf[ie] + suf. –ist.

           4.4.3. Adjective în –ic derivate prin substituţia sufixului –ie.

Sufixul adjectival –ic este unul de origine recentă, pe când sufixul –ie este unul vechi, moştenit din lat. –ia. Adjectivele formate prin derivare prin substituţia sufixului –ie cu –ic sunt: apiterapic, cinologic, culturologic şi monolatric ( toate consemnate în DEX ).

          Apiterapic este un adjectiv care este definit în NDN astfel: “referitor la apiterapie”, deci este strâns legat semantic de cuvântul-bază de la care se formează prin substituţie de sufix, apiterapie, care desemnează “folosirea produselor apicole în scop terapeutic”. Adjectivul apiterapic are sensul “referitor la…” datorită valorii pe care i-o conferă sufixul –ic şi este format astfel:

apiterapic< apiterap[ie] +suf.-ic.

          Cinologic este un adjectiv cu sensul “referitor la cinologie”, adică la “creşterea câinilor de vânătoare” şi s-a format prin substituţie de sufix de la cinologie, care este un împrumut din ital.cinologia:

cinologic< cinolog[ie] + suf.-ic.

Culturologic este un alt adjectiv cu sensul “referitor la culturologie”, adică la acea “ramură a antropologiei care studiază cultura: instrumente, tehnologii, ideologii; ştiinţă generală despre cultură şi civilizaţie” şi s-a format prin substituţia sufixului substantival abstract  –ie cu sufixul adjectival –ic:

culturologic< culturolog[ie] +suf.-ic.

Monolatric este ultimul dintre adjectivele din seria celor derivate prin substituţie de sufix de la substantive în -ie şi  are sensul “referitor la monolatrie”, adică la  “adorarea unei singure divinităţi”. Monolatric este împrumutat din engl. monolatry, iar monolatric este format astfel :

monolatric < monolatr[ic] + suf. –ic

           4.4.4. Adjectivele în –ic derivate prin substituţia sufixului –ism :

Sufixul –ism este unul de origine recentă care este foarte productiv în româna actuală şi conferă substantivelor în structura cărora se recunoaşte

valoarea substantivală abstractă. Sufixul adjectival –ic are valoarea de referire la un substantiv abstract, deci această valoare este cea pe care o conferă adjectivelor nou-formate, dar este şi aceea care face posibilă derivarea prin substituţie de sufix a acestor adjective de la substantivele abstracte de care sunt strâns legate semantic : bogomilic, bovaric, neoplatonic (DEX), sociocentric şi sociomorfic. (consemnate în NDN).

          Bogomilic este un adjectiv care are sensul : “referitor la bogomilism”, care aparţine bogomilismului”, iar bogomilism este un împrumut din fr. bogomilisme şi este definit astfel : “doctrină creştină maniheistă, larg răspândită în sec. X-XV în Peninsula Balcanică şi în Rusia, cu caracter antifeudal”. Deci, bogomilic prin strânsa legătură semantică pe care o are cu substantivul bogomilism , este un derivat prin substituţie de sufix de la cel din urmă :

bogomilic < bogomil[ism] + suf. –ic

Bovarismul, “starea de insatisfacţie şi autoiluzionare care caracterizează o persoană ce se crede altfel decât este şi imită felul de a fi al altora” este un cuvânt împrumutat din fr. bovarisme , dar este şi cuvântul-bază de la care s-a format în limba română adjectivul bovaric, “referitor la bovarism” prin derivare prin substituţie de sufix :

bovaric < bovar[ism] + suf. -ic.

Neoplatonic, “care ţine de neoplatonism, privitor la neoplatonism”, este un adjectiv format prin substituţie de sufix de la substantivul abstract de care este strâns legat ca sens : neoplatonism “doctrină filisofică din sec. III-IV e.n. care reuneşte idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice, sceptice şi cu misticismul oriental” :

neoplatonic < neoplat[ism] + suf. –ic.

Sociocentric este un adjectiv definit ca “referitor la sociocentrism” deci la “tendinţa de a considera socialul superior individualului, sociomorfism”, deci este un derivat prin substituţie de sufix de la substantivul abstract în –ism la care se referă prin sensul său :

sociocentric < sociocentr[ism] + suf. –ic

Sociomorfic este un alt adjectiv derivat prin substituţie de sufix de la un substantiv abstract şi este sinonim cu adjectivul anterior, sociocentric şi este definit prin raportare la baza sa, “referitor la sociomorfism”, deci la tendinţa de a considera socialul superior individualului. Aşadar, sociocentric s-a format prin suprimarea sufixului –ism de la baza sociomorfism şi alipirea unui nou sufix, de data aceasta adjectival, -ic :

sociomorfic < sociomorf[ism] + suf. –ic

 4.5. Verbe formate prin derivare realizată prin substituţie de sufixe

Numărul verbelor formate prin acest procedeu nu este atât de mare, dar suficient pentru a stabili nişte reguli în legătură cu mecanismele substituirii sufixelor. Verbele nou-formate în –iza au ca baze adjective în –ic sau substantive în -ism (iotaciza este singurul exemplu concludent), pe când verbele nou-formate cu sufixul –iona sunt derivat prin substituţia sufixelor substantivale  -iune şi -ie .

 4.5.1 Verbe derivate prin substituţia lui -ie cu -iona.

Sufixul substantival -ie este unul vechi, productiv în româna veche, pe când sufixul verbal -iona a apărut pe teren românesc în urma falsei analize a formaţiilor (împrumutate din italiană, germană şi mai ales franceză) de tipul condiţiona, funcţiona. Aceste verbe sunt formate în limbile de origine de la substantive în -ion, -ione (fr.condition, it. condizione; fr. fonction, it. funzione) cu sufixul conjugării (fr. conditioner, it. condizionare, fr. functioner, it. funzionare).

Verbele derivate prin substituţia sufixului -ie cu sufixul -iona sunt : concluziona şi excepţiona (ambele consemnate în NDN).

Concluziona este un verb nou-format în limba română, care, prin sensul său, “a trage concluzii, a conchide, a închia discuţia” este strâns legat semantic de mai vechiul cuvânt în limbă, concluzie, împrumutat din fr. conclusion sau pe cale savantă din lat. conclusio,  deci este un derivat prin substituţie de sufix de  la substantivul-bază concluzie :

concluziona < concluz[ie] + suf. –iona.

Excepţiona, cel de-al doilea verb format prin substituţie de sufix de la un substantiv în -ie este definit în NDN astfel : “a excepta”. Aşadar, este un dublet nou al verbului mai vechi în limbă având acelaşi sens, deci de a face o excepţie, ceea ce demonstrează strânsa legătură între verb şi substantivul în -ie şi menţine ipoteza formării sale prin substituţie de sufix de la excepţie, acesta din urmă fiind un împrumut din fr. exception, provenind din lat. exceptio :

excepţiona < except[ie] + suf. –iona.

 4.5.2. Verbe derivate prin substituţia sufixului -iune cu sufixul -iona.

Sufixul substantival -iune este unul nou, provenind în română din numeroasele împrumuturi din franceză în -ie. Acest sufix a fost ulterior redus în limba română la sufixul ie, anumite substantive în -iune fiind specializate cu un sens diferit de al dublelor lor în sufixul ie. Verbele realizate prin substituţie de sufix de la substantive în -iune sunt: agresiona (NDN), cesiona (NDN), distorsiona (NDN), gestiona (NDN), interacţiona (DEX, NDN), joncţiona (NDN).

Agresiona este un verb a cărui etimologie nu poate fi pusă în legătură decât cu substantivul agresiune, împrumutat din fr. agression, definit ca “a agresa, a face o acţiune de agresiune asupra cuiva”, deci verbul este strâns legat semantic de substantivul-bază de la care se formează prin substituţie de sufix :

agresiona < agres[iune] + suf. –iona

Cesiona este un alt verb derivat prin substituţie de sufix de la un substantiv în     -iune, iar acest lucru este susţinut atât de existenţa anterioară în limbă a lui cesiune, cât şi de strânsa legătură semantică dintre verb şi acest substantiv care este baza sa : “a face o cesiune”, deci “o transmirete prin contract de către o persoană sau firmă unei alte persoane sau firme a unui bun sau a unui drept” :

cesiona < ces[iune] + suf. –iona.

Distorsiona este un alt verb format de la un substantiv în iune prin substituţie de sufix şi prin sensul său, “a produce o distorsiune” se observă că acest verb este condiţioant semantic de substantivul-bază de la care s-a format prin substituţie de sufix:

distorsiona < distors[iune] + suf. –iona.

Gestiona este un verb format prin procedeul derivării prin substituţie de sufix de la gestiune, un substantiv împrumutat din fr. gestion şi, prin sensul său, “a deţine o gestiune” este strâns legat de cuvântul-bază :

gestiona < gest[iona] + suf. –iona.

Sensul verbului interacţiona este : “a fi în raport de interacţiune, a se condiţiona reciproc” este strâns legat de cel al substantivului interacţiune, împrumutat din fr. interaction, de la care s-a şi format, de altfel, prin substituţie de sufix :

interacţiona < interact[iune] + suf. –iona.

Ultimul dintre aceste verbe formate prin substituţie de sufix de la substantive în  -iune este joncţiona . Acest verb este definit în NDN ca “a face o joncţiune”, deci este strâns legat semantic de substantivul-bază, jonţiune, împrumutat din fr.jonction, de la care s-a şi format  :

joncţiona < joncţ[iune] + suf. –iona.

 

4.5.3. Verbe derivate prin substituţia sufixului -ic cu -iza :

Sufixul -iza este unul neologic, de origine grecească, pătruns în română “prin filieră  romanică,  mai  ales   franceză (-iser)  şi  mai  rar  italiană (-izzare) sau latină   (-izare)”1. Cuvintele în -iza se înmulţesc prin împrumuturi venite din limbile franceză, germană, rusă, iar sufixul devine dintr-unul neproductiv viu, unul productiv2.

Trăsăturila semantică specifică sufixului -iza este caracterul factitiv (sens pe care sufixul îl are şi în limbile de origine).

Au caracter factitiv următoarele valori :

1.“a face (ca obiectul denumit prin complement) să aibă însuşirea exprimată de adjectivul de bază sau caracteristică pentru obiectul denumit de substantivul…, a manifesta însuşirea…(cu efecte asupra obiectului denumit prin complement), a transforma în obiectul… ”  : gramaticaliza, minimaliza, idolatriza etc.

2. “a dota cu obiectul…” : canaliza, favoriza;

3. ”a face (pe cineva ) să treacă prin starea denumită de  substantivul…” : teroriza;

4. “a face (pe cineva ) să adere la doctrina… a aplica (asupra unui obiect) procedeul iniţiat de…” : marşaliza, pasteuriza;

5. ”a face pe cineva să aparţină la grupul…”

6. “a supune (ceva) la acţiunea…” : regiza;

          Celelalte valori nu au caracer factitiv:

7. “a imita trăsăturile scriitorului… sau ale cărţii…, a practica atitudinea (doctrina)…” platoniza, medeleniza, demagogiza;

8. “a produce obiectul…” : fabuliza, portretiza;

9. “a acţiona prin intermediul obiectului…” : cauteriza, memoriza;

10. “a trece prin starea…” : agoniza;

11. “a executa acţiunea…” : polemiza;

12. “a practica profesia…, a duce existenţa caracteristică  persoanei…” : profetiza, nomadiza.

Verbele formate prin substituţie de sufix au fie baze adjectivale, fie substantivale. Cele formate de la baze adjectivale în ic sunt : antistaliza (DEX, NDN), demorfologiza (NDN), electoniza (DEX, NDN), frenetiza (NDN), peripatetiza (DEX, NDN), problematiza (DEX, NDN), sintagmatiza (NDN); iar pentru verbe în -iza derivate de la baze substantivale reprezentativ este iotaciza care derivă din iotacism cu schimbarea sufixului.

Antistatiza este un veb a cărui formă este mult mai bine cunoscută din utilizarea lui mai ales ca infinitiv lung, deci ca substantiv în limba română, antistatizare care desemnează “tratarea unui material din fibre sintetice cu o substanţă antistatică; acţiunea de neutralizare a discurilor din punct de vedere electric”. Aşadar, caracterul factitv pe care îl conferă sufixul -iza verbului este vizibil din valoarea : “a face (ca obiectul denumit prin complement) să aibă însuşirea exprimată de adjectivul de bază” , acesta fiind antistatic, un adjectiv împrumutat din fr. antistatique, deci este clară derivarea lui antistatiza de la adjectivul antistatic  prin substituţie de sufix :

antistatiza < antistat[ic] + suf. –iza.

Demorfologic, adjectivul-bază de la care s-a format demorfologiza este un derivat propriu-zis cu prefix : de- + morfologic, iar verbul nou-creat are sensul “a pierde caracterul morfologic al unui cuvânt”, deci prefixul de- are valoare privativă, negativă pe care o transmite şi cuvintelor derivate, deci adjectivului demorfologic, iar verbul corespondent în -iza păstrează această valoare privativă, la care se adaugă cea a sufisului verbal : “a manifesta însuşirea”…, deci aceasta e dusă la polul opus de prefixul negativ  de-. Aşadar, demorfologiza, folosit mai ales ca substantiv demorfologizare este un derivat prin substituţie de sufix de la adjectivul-bază în -ic  :

demorfologiza < demorfolog[ic] + suf. -iza.

Electroniza, verbul consemnat de DEX şi NDN ca însemnând “a dota cu mijloace electronice”, deci cu valoarea  : “a dota cu obiectul denumit de bază” conferită de caracterul factitiv al sufixului : -iza, este un verb format prin substituţie de sufix de la adjectivul-bază electronic :

electroniza < electronic[ic] +suf. –iza

Frenetiza este un verb folosit rar în limba română, dat care există în limba română cu o valoare care nu are caracter factitiv conferită de sufixul verbal -iza : “a trece prin starea…”, deci cu sensul “a fi cuprins de frenezie (p.ext.) a delira”. Este un derivat prin substituţie de sufix de la frenetic :

frenetiza < frenet[ic] + suf. –iza.

Peripatetiza, alt verb format prin procedeul derivării realizate prin substituţie de sufix este

consemnat de DEX şi NDN cu sensul : “a discuta probleme de filosofie, de ştiinţă plimbându-se, după obiceiul lui Aristotel” şi are valoarea care nu are caracter factitiv : “a executa acţiunea” şi etimologic este legat de un adjectiv-bază împrumutat : peripatetic < fr. péripatétique, care la rândul său provine din gr. peripatetikos < peripatein, “a se plimba”. Aşadar, sensul pe care îl are verbul este de “a executa acţiunea de plimbare”, deci de a discuta şi probleme de  filosofie plimbându-se, ceea  ce-i era caracteristic lui Aristotel. Verbul peripatetiza e un derivat prin substituţie de sufix de la adjectivul-bază peripatetic :

peripatetiza < peripatet[ic] + suf. -iza

Problematiza s-a format prin substituţie de sufix de la adjectivul problematic împrumutat din fr. problématique şi are sensul “a sistematiza pe probleme; a face (din orice lucru) o problemă” :

problematiza < problemat[ic] + suf. –iza.

Ultimul dintre verbele din această serie este sintagmatiza, care are sensul  “a forma o sintagmă”  şi  are valoarea cu caracter factitiv a sufixului –iza de “a transforma în obiectul…”. Sintagmatiza e un verb derivat prin substituţie de sufix de la adjectivul sintagmatic, acesta din urmă împrumutat din fr. syntagmatique :

sintagmatiza  < sintagmat[ic] + suf. –iza.

 4.5.4. Singurul verb în –iza format prin substituţie de sufix de la un substantiv este iotaciza, un verb reflexiv care are sensul : “(despre consoane) a se palataliza sub influenţa unui iot; a se iodiza”, deci are valoarea cu caracter factitiv a sufixului –iza : “a face (ca obiectul denumit de complement) să aibă însuşirea caracteristică pentru obiectul denumit de substantivul…”. Aşadar, iotaciza e un verb format prin derivare prin substituţie de sufix de la iotacism :

iotaciza < iatac[ism] + suf. –iza.

 

4.6. Concluzii

Derivarea prin substituţie de sufixe, cea de-a doua variantă a derivării realizate prin substituţie de afixe, este un procedeu mai variat decât cealaltă variantă a derivării prin substituţie deoarece se formează mai multe cuvinte care aparţin mai multor clase lexico-gramaticale: substantive, adjective, sustantive care pot fi folosite şi adjectival şi verbe.

Aşadar, derivarea prin substituţie de sufixe se deosebeşte de derivarea prin substituţie de prefixe prin locul afixului suprimat şi înlocuit (la finalul rădăcinii în cazul de faţă), precum şi prin varietatea cuvintelor nou-formate.

Prin acest procedeu se formează douăzeci şi şapte de substantive, cele mai multe dintre ele fiind create prin substituţia sufixului adjectival –ic cu sufixul substantival –ism. De altfel, substantivele nou-formate în sufixul –ism sunt cele mai multe create prin substituţie de sufixe, acestea fiind şaptesprezece din totalul de douăzeci şi şapte. Aşadar, sufixul neologic –ism este unul dintre cele mai productive sufixe la ora actuală şi nu numai pentru derivarea propriu-zisă, ci şi pentru derivarea realizată prin substituţie de sufixe. Un alt sufix productiv în româna actuală este –ist. Ca sufix pentru nume de agent, sufixul menţionat ajută la crearea a zece substantive, însă e mult mai productiv 

în cazul derivatelor prin substituţie de sufix care pot fi întrebuinţate atât ca substantive, cât şi ca adjective.  Cu ajutorul acestui sufix se creează douăzeci de astfel de cuvinte, toate prin substituţia sufixului substantival  –ism de la substantive  abstracte, cu sufixul –ist.

De asemenea, tot prin această variantă a derivării prin substituţie de afixe se formează şi adjective: în –ist prin substituţia lui –ism (patru formaţii de acest fel), tot în –ist, însă prin substituţia lui –ie(un singur astfel de adjectiv) şi nouă noi adjective în –ic, dintre care patru s-au format prin substituţia lui –ie şi celelalte cinci prin substituţia sufixului –ism.

Se creează şi verbe noi prin substituţie de sufixe, însă nu atât de multe ca în cazul derivării prin substituţie de prefix. S-au format în limba română şaisprezece verbe prin substituţie de sufixe: opt în –iona şi celelalte opt în –iza. Cele în –iona s-au format fie de la substantive în –ie, fie de la substantive în –iune (mai multe: şase astfel de verbe). Cele în –iza s-au format de la adjective în –ic, în primul rând, fiind şapte astfel de verbe faţă de doar unul singur format de la un substantiv în sufixul –ism.

Aşadar, derivarea prin substituţie de sufixe este mult mai bine reprezentată decât cealaltă variantă, derivarea prin substituţie de prefixe deoarece se formează nu numai verbe, ci şi un număr apreciabil de substantive şi adjective, precum şi cuvinte ce pot fi utilizate atât ca substantive, cât şi ca adjective.

Se observă din cifrele redate mai sus că există sufixe mai productive şi sufixe mai puţin productive: cel mai productiv sufix este –ist, existând treizeci şi cinci de cuvinte nou formate cu ajutorul lui, urmat de sufixul exclusiv substantival specializat pentru abstacte, -ism. Mai puţin productive sunt sufixele verbale şi cel adjectival –ic, însă au fost create destul de multe cuvinte pentru a înţelege mecanismele derivării prin substituţie de sufixe şi, prin extindere şi generalizare, ale derivării prin substituţie de afixe.