Iubirea veritabilă e atunci când cei doi ,,sunt capabili să trăiască unul fără celălalt dar aleg să trăiască împreună'' Alături de alte noi adicţii (internet, cumpărături, jocuri de noroc, muncă, etc. ) se vorbeşte tot mai mult despre dependenţă emoţională, o formă patologică de iubire ce afectează de obicei relaţia de cuplu. Auzim deseori expresii: ,,nu pot să trăiesc fără tine'' sau ,, viaţa fără tine nu are nici un rost '', născute din credinţa că fără celălalt nu poţi fi întreg sau că numai prin celălalt poţi cunoaşte adevărata fericire şi împlinire sufletească.

Dependenţa se confundă cu iubirea. În iubirea veritabilă îi lăsăm libertate celuilalt, pe când într-o relaţie toxică, dăm libertatea în schimbul securităţii. În acest caz ne confruntăm cu un sentiment de insecuritate, de gol interior şi o ,,foame'' de atenţie din partea celorlalţi. Cauza poate fi depistată în copilărie, când părinţii nu au răspuns nevoilor noastre de afecţiune şi am crescut cu convingerea că nu suntem valoroşi şi demni de iubire. Chiar şi societatea promovează modele defectuose de iubire (telenovele, cântece, filme de dragoste).

Când nu se păstrează un echilibru, un sentiment constant de reciprocitate, o relaţie se transformă într-o colivie a suferinţei. Atunci toate celelalte activităţi sunt neglijate, singurul lucru important este prezenţa celuilalt, pe care îl idealizăm şi ne valorizăm prin el. Apare teama de abandon, de separare, de distanţă, nu există planuri de viitor fără celălalt, absenţa lui provoacă un sentiment de angoasă.

Din cauza acestor frici, apare necunoaşterea sau negarea propriilor nevoi, senzaţia de gol interior şi pierderea identităţii. Uneori ne asumăm rolul de salvator, apare dorinţa de a deţine controlul, dar de fapt ne atribuim puterea personală celuilalt. Avem un sentiment de inferioritate si autostimă scăzută, de autoînvinovăţire, ne încălcăm propriile credinţe doar pentru a fi pe placul altcuiva. De asemenea apar gelozia şi posesivitatea, furia şi resentimentele faţă de partener, un comportament manipulant, lipsit de onestitate.

Începutul schimbării poate să vină, paradoxal, din experimentarea limitei superioare a suferinţei şi a disperării, când încep să se destrame încetul cu încetul toate iluziile care ne-au ţinut prizonieri în această relaţie toxică... nu există reţetă universală. Putem reuşi singuri sau putem solicita ajutorul unui specialist pentru a ne vindeca cu adevărat, altfel, chiar dacă ieşim din relaţie, vom atrage inconştient un partener cu aceleaşi caracteristici şi relaţia va urma tiparul anterior.

Să începem cu asumarea responsabilităţii personale pentru propria noastră stare de echilibru şi împlinire, să nu uităm că toate interacţiunile umane sunt oportunităţi de a învăţa, ne obligă să ne reevaluăm şi să ne punem întrebări despre noi înşine. Crizele din viaţa unui cuplu sunt inevitabile, de noi depinde modul cum le abordăm, astfel încât să avem o relaţie autentică şi sănătoasă. Relaţia de cuplu presupune un proces permanent de creştere şi dezvoltare personală, de evoluţie spirituală, acesta fiind şi adevăratul scop al iubirii.