Deodorantele şi antiperspirantele

Deodorantele, care elimină mirosul, dar nu şi transpiraţia, de obicei conţin alcool şi pot duce la creşterea acidităţii pielii, inhibând astfel dezvoltarea bacteriilor. Deodorantele deseori conţin parfum pentru a masca mirosul de transpiraţie şi este folosit pe mâini, picioare şi axilar.

Antiperspirantele blochează ductele sudoripare cu săruri de aluminiu, reducând astfel cantitatea de transpiraţie care ajunge la suprafaţa pielii. Antiperspirantele pot determina iritaţie locală sau chiar dermatită de contact - piele roşie, tumefiată şi pruriginoasă. De fapt antiperspirantele sunt produsele cosmetice cel mai des asociate cu iritaţiile pielii. Deodorantele, mai ales cele pe bază de plante sau cristale pot fi mai puţin iritante pentru piele.

Deodorantele şi antiperspirantele în general se fac vinovate, într-o oarecare măsură, de apariţia cancerului la sân. Cercetatorii de la Universitatea Reading din Marea Britanie au scos la iveală rezultatele unui studiu în care toate femeile a caror sâni au fost extirpaţi, aveau un nivel crescut de aluminiu în ţesuturile din zona respectivă. Legatura este aceea că marea majoritate a produselor antiperspirante, au în compoziţia lor o anumită cantitate de aluminiu.

Deodorant vs antiperspirant

Aluminiul are rolul de a împiedica transpiraţia prin care se elimina toxinele din organism, iar acest metal uşor se găseşte în special în antiperspirante. Şi deodorantele conţin acest ingredient, însă în cantităţi mai mici, sau chiar deloc . Toxinele care nu au posibilitatea de a ieşi din organism se depozitează în zona sânilor, iar astfel, în timp, se declanşează tumorile canceroase la nivelul acestei zone.   De asemenea, aplicarea deodorantului sau antiperspirantului imediat dupa epilare sau după o baie fierbinte (când porii pielii sunt deschişi) este un obicei total greşit.  Acest lucru duce la absorbţia rapidă şi imediată a tuturor substanţelor nocive din podusul respectiv. Cel mai bine este să amânăm aplicarea deodorantului cât se poate de mult.

De asemenea, ne putem prepara acasă o soluţie care să ne protejeze de mirosurile neplăcute provocate de transpiraţie.

Iată reţeta pentru un deodorant preparat acasă: Trei  linguri ceară de albine O linguriţă  unt de cacao O lingură bicarbonat de sodiu 10 picături de vitamina A uleioasă sau ulei de galbenele 5 picături din uleiul esenţial preferat (trandafiri, mentă, lavandă, lămâie etc).

Se topeşte ceara de albine la bain-marin, după care se adaugă untul de cacao şi bicarbonatul de sodiu. Se amestecă în mod continuu. După ce se ia de pe foc, se

amestecă pentru 3 – 5 minute cu ajutorul unei spatule de plastic, după care se adaugă uleiurile şi esentele.

Când încă este călduţă şi maleabilă, compoziţia se toarnă într-un recipient de cremă sau în cutia unui alt produs antiperpirant  pentru o utilizare mai simplă.

Plantele, cel mai bun deodorant

Cel mai bun deodorant nu il veţi găsi în rafturile de cosmetice din supermarket. De mii de ani, femeile şi-au parfumat corpul cu uleiuri din plante aromatice, care calmează transpiraţia excesivă şi îndepărtează mirosurile neplăcute. Prin urmare, deodorantul cel mai bun îl găsim chiar în natură. Iar dacă nu ne încumetăm să preparăm singuri remediile naturiste, magazinele de profil ne vin în ajutor. Uleiurile volatile nu sunt doar frumos mirositoare, dar au şi un puternic efect antibacterian şi antiparazitar, ceea ce blochează apariţia mirosului neplăcut. În locul clasicului deodorant se poate folosi o gamă largă de uleiuri, aşa încât fiecare îşi poate alege aroma preferată: citrice (obţinute din coajă de portocale, lămâie, grepfrut), trandafir, lavandă, mentă, busuioc, roiniţă, conifere (pin, brad, eucalipt, cedru), ylang-ylang, cuişoare, scorţişoară. Într-un litru de apă se pun căteva picături dintr-un ulei volatil, iar amestecul se utilizează întocmai ca un spray pentru zona axilelor şi nu numai. Atenţie! Niciodată uleiurile nu se vor utiliza ca atare, nediluate, căci pot fi caustice pentru piele. Mai mult, dacă sunt aplicate în cantităţi mari, aceste uleiuri volatile au un potenţial toxic pentru sistemul nervos. Excepţie face uleiul volatil de lavandă, care de altfel se foloseşte nediluat pentru cicatrizarea diverselor leziuni ale pielii.

Mirosuri neplăcute

Pentru a elimina mirosul neplăcut al corpului, se recomandă, în paralel cu uleiurile volatile, infuzii şi decocturi pentru uz intern, care să blocheze sudoraţia excesivă. Salvia este una dintre cele mai eficiente plante în acest sens. Se prepară sub formă de infuzie, cu o linguriţă de plantă uscată la o cană cu apă (250 ml), dar se poate utiliza şi sub formă de pulbere sau capsule, procurate din magazinele cu profil naturist. Şi infuzia din frunze de nuc, preparată în acelaşi mod, inhibă transpiraţia. Se poate utiliza, de asemenea, scoarţă de stejar. Se prepară sub formă de decoct, cu o linguriţă la o cană cu apă. Scoarţa de stejar este benefică şi pentru băi de picioare, în caz de sudoraţie excesivă.

SUDORIFICE. Mirosul neplăcut al corpului este cauzat frecvent de o intoxicare a organismului, provocată de o dietă inadecvată. În acest caz, transpiraţia nu trebuie blocată, ci, din contră, stimulată, pentru eliminarea rapidă a toxinelor acumulate in organism. Plante sudorifice sunt pelinul, anghinarea, păpădia, măghiranul, din care se pot prepara infuzii sau decocturi.

Piatra de alaun, deodorant 100% natural

În cazul în care ne dorim să scăpăm de transpiratie, însă ne sperie poveştile care circulă despre riscul de cancer la sân, cauzat de aluminiul din deodorante, putem utiliza piatra de alaun care este un produs 100% natural, hipoalergenic, cunoscut înca din antichitate, care deţine proprietăţi antibacteriene, astringente şi hemostatice.

Formată din săruri minerale de potasiu, alaunul nu prezintă pericole pentru sănătate. Piatra de alaun este practic o sare de culoare alb-translucid, din sulfat de potasiu şi apă de cristalizare.

În comerţ, există piatra de alaun naturală şi piatra de alaun sintetică. Piatra de alaun naturală este cunoscută sub numele de „potassium alum”. Piatra de alaun sintetică este declarată ca fiind „ammonium alum”. Este foarte important însă să utilizăm o piatră de alaun naturală pentru a beneficia de proprietăţile curative. Tocmai de aceea, trebuie să citim foarte bine eticheta produsul pe care îl cumpărăm.

Proprietăţile benefice ale pietrei de alaun

Proprietăţile şi caracteristicile pietrei de alaun sunt numeroase. Acest produs poate fi folosit cu succes ca deodorant împotriva transpiraţiei, ca dezinfectant în caz de tăieturi, mai ales după bărbierit, dar şi ca tratament eficient împotriva aftelor bucale.

Efect antiperspirant. Piatra de alaun previne şi neutralizează mirosurile urâte ale corpului, depunaâd deasupra pielii o peliculă fină salină. Aceasta regularizează transpiraţia strângând practic porii pielii şi combate bacteriile care cauzează mirosul urât. Piatra de alaun limitează asudarea, asigurând o senzaţie de prospeţime şi curăţenie pe parcursul unei zile întregi.

Efect de calmare. Piatra de alaun este recomandată în special persoanelor care au pielea sensibilă, după epilare de exemplu. Se utilizează cu succes în tratarea ciupiturilor de insecte pentru a evita apariţia senzaţiilor neplăcute.

Efect astringent. Piatra de alaun are o putere astringentă foarte mare şi stimulează contracţia ţesuturilor şi a vaselor de sânge, care stimulează coagularea sângelui. Poate fi folosită şi în tratarea coşurilor, de către persoanele cu tenul seboreic.

Efect hemostatic. Piatra de alaun este utilă pentru a stopa micile sângerări provocate de diverse tăieturi sau pentru a trata o aftă. După bărbierit, folosirea acestui

produs ajută la evitarea firelor de păr crescute sub piele, iar datorită acţiunii sale coagulante previne sângerările după tăieturile cu lama.

Proprietăţile cicatrizante, antiseptice, antiperspirante sau hemostatice ale pietrei de alaun se datorează calităţilor bacteriostatice ale alaunului (împiedică dezvoltarea bacteriilor).

Deoarece este un produs hipoalergic, piatra de alaun este perfect tolerată de majoritatea persoanelor, chiar şi de cele cu pielea sensibilă.

Un alt avantaj al pietrei de alaun este acela că nu interacţionează cu parfumul, deoarece nu are niciun miros. Însă, dacă doreşti o anumită aromă, poţi umidifica piatra cu o picatură de ulei esenţial.

Cum se utilizează piatra de alaun?

Acest compus mineral lasă deasupra pielii o pelicula invizibilă de săruri minerale, stopând astfel dezvoltarea bacteriilor responsabile de mirosurile urâte. Utilizarea cea mai frecventă a pietrei de alaun este cu scop de deodorant.

Pentru a folosi piatra de alaun ca şi deodorant, este suficient să o aplici pe pielea umedă, în zonele în care transpiri abundent (axile, picioare, palme etc), deoarece piatra este solubilă în apă. O altă posibilitate este să umezeşti piatra, dupa care să o aplici pe pielea uscată.

Alte avantaje ale pietrei de alaun

Piatra de alaun se găseşte sub forma de baton de 60-70 g şi are o durată de utilizare zilnică de peste 6 luni. Produsul se găseşte la magazinele plafar sau la unele farmacii şi costă în jur de 20 de lei;

Este uşor de folosit şi nu lasă urme pe haine; Piatra de alaun se poate găsi şi în produsele cosmetice (stick sau spray). Citeşte

cu atenţie eticheta, aceasta ar trebui să conţina termenul „potassium alum”.

Tipurile de deodorante şi utilizarea lor

Cu mult timp în urmă, în antichitate, se utiliza frecţionarea cu uleiuri din plante, iar romanii purtau la subraţ pliculete cu arome sau cu fulgi de secară. Se pare ca acestea erau cele mai eficiente metode pentru a îndepărta mirosurile corporale.

Astăzi nu mai este nevoie să ne plimbăm cu pliculeţe la subraţ, din fericire pentru noi s-au inventat deodorantele. Gama acestora este multiplă: stick-uri, spray-uri, roller, creme. Cele mai multe dintre produsele enumerate conţin antiseptice care inhibă procesul bacterian de degradare a transpiraţiei şi alte componente care captează mirosurile, ceea ce neutralizează fenomenul de descompunere a sudorii pe masură ce se formează. În scopul creşterii eficacităţii deodorantelor, câteodată li se adaugă şi un compus parfumat. Persoanele cu piele sensibilă trebuie să aleagă produse cosmetice fără alcool.

În caz de hiperhidroză – transpiraţia excesivă care afectează, în general, axilele, palmele şi tălpile – este necesară stoparea producerii de sudoare. Cea mai mare parte a antitranspirantelor şi antiperspirantelor conţin o substanţă (cel mai frecvent o clorură de aluminiu) al cărei rol este de a strânge porii şi orificiile glandelor sudoripare, prin care se scurge transpiraţia.

Departe de a fi acuzate că blocheaza un fenomen natural, deodorantele sunt considerate astăzi ca produse inofensive. Trebuie să ştim că stick-urile şi cremele sunt mai bine adaptate transpiraţiilor excesive decât vaporizatoarele, deoarece primele concentrează mai multe produse active.

Important: un deodorant, de orice tip ar fi, trebuie să se utilizeze pe o piele curată şi uscată, fără nici o rană, şi nu imediat după epilare.

Transpiratia picioarelor poate fi prevenita

Produsele deodorante rezervate picioarelor prezintă în componenţa lor asocierea dintre un antiperspirant şi un antibacterian şi conţin factori care captează mirosul. Scopul deodorantelor pentru picioare este de a absorbi umiditatea şi de a evita macerarea picioarelor în încălţămintea care este sursa de disconfort. De asemenea, sunt recomandate şi alte produse complementare pentru a limita inconvenientele transpiraţiei excesive a picioarelor: spray purificator antimiros şi talpici antitranspiraţie. Câteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.

Stop mirosurilor neplacute!

Pentru cazurile de hiperhidroză acută care rezistă antiperspirantelor, în special la nivelul tălpii piciorului, singura opţiune pentru un tratament local rămâne ionoforeza. Această tehnică constă în îmbăierea picioarelor în apă obisnuită prin care trece un curent special, care antrenează difuzia ionilor prin piele. Dacă şi acest tratament se dovedeşte ineficient, atunci trebuie să se recurga la chirurgie sau la injecţii cu botulină.

Este de reţinut că hipertranspiraţia este uneori simptom al unei boli hormonale, infecţioase sau inflamatorie sau al unei leziuni a hipotalamusului, care controlează, printre altele, temperatura corpului şi setea. Aşadar, trebuie întotdeauna căutată cauza pentru a putea găsi tratamentul optim.

Plantele medicinale pot fi utilizate pentru combaterea transpiraţiei. Din acestea se pregătesc tincturi care se aplică la subraţ, pe mâini, picioare etc. Unele dintre plantele recomandate sunt frunzele de nuc împreună cu frunzele de salvie, isopul, rozmarinul. Putem cumpara de la plafar ulei din arbore de ceai sau ulei din lauri şi mentol.

Există de asemenea remedii prin psihoterapie, deoarece aceasta permite asumarea mai uşoara a hiperhidrozei şi reduce într-o anumită măsură transpiraţia legată de emoţii. Hipnoza, acupunctura şi homeopatia pot da rezultate bune.

BIBLIOGRAFIE:1. http://sanatate.acasa.ro/frumusete-ingrijire-3/cum-sa-iti-prepari-un-antiperspirant-acasa-153676.html2. http://www.jurnalul.ro/cautare/plantele-cel-mai-bun-deodorant-986780.html3. http://sanatate.acasa.ro/frumusete-ingrijire-3/piatra-de-alaun-deodorant-100-natural-96837.html