DENUMIREA DISCIPLINEI PSIHOLOGIA COMUNICĂRII COD: ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR

PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE SEMESTRU

TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs,

C-colocviu, E-examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 4 0 0 0 64 200 9 M română

TITULARUL DISCIPLINEI GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. LUMINIŢA IACOB PSIHOLOGIE

MIZA Argumentarea şi ilustrarea complexităţii fenomenului comunicării umane

OBIECTIVE ▪ Însuşirea principalelor repere ale paradigmelor şi formelelor (selectiv) comunicării; ▪ exersarea capacităţii de analiză şi diagnoză a comunicării; ▪ transferul aplicativ al cunoştinţelor.

TEMATICĂ GENERALĂ

Paradigme ale comunicării: baza teoretică primară, definirea comunicării, conceptualizări specifice, probleme pe care le ridică, metodele de analiză a comunicării, metafora simbol, reprezentare grafică etc; Forme ale comunicării : didactică, nonverbală, publicitară, de gen etc. - caracteristici

TEMATICA PREZENTĂRILOR CURSANŢILOR

Paradigma emiţător-receptor, Paradigma celor două niveluri, Paradigma marketing, Paradigma sociometrică, Paradigma tranzacţională, Paradigma interacţionist-sistemică, Paradigma orchestrei, Paradigma hipertextului, Paradigma situaţională, Paradigma structural-expresivă. Dezbateri: Comunicarea persuasivă - pro şi contra , Comunicarea de gen - atuuri feminine, atuuri masculine.

METODE DE LUCRU

Interactive: problematizare, situaţii demonstrative, exerciţii, prezentări tematice, autotestări etc.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ (SELECTIV)

M.C.,Bârliba, Paradigmele comunicării, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987; I. Drăgan, Paradigmele sociologice ale comunicării, 2002; L. Iacob, ş.a. (eds), Comunicarea în câmpul social. Texte alese, Eurocart, 1999; B. Miege, Gândirea comunicaţională, 1995; A. Mucchielli ş.a., Nouvelles méthodes d’étude des communication, 1998; L. Sfez, O critică a comunicării, 2002.

CALENDAR

Săptămânile 1 - 6: teme şi activităţi general-introductive; Săptămânile 7 -13: prezentările de grup şi dezbaterile (paradigme şi forme ale comunicării); Săptămâna a 10 a: predarea temei pentru acasă; Săptămâna a 14 a: activităţi recapitulative, Săptămâna a 15/16 a, test docimologic

EVALUARE

condiţii prezentarea / dezbaterea unei paradigme / forme a comunicării

criterii calitatea şi originalitatea prezentării în grup, corectitudinea răspunsurilor la probele evaluative.

forme prezentări în grup, temă individuală pentru acasă, test docimologic din suportul de curs.

formula notei finale ¼ (notă la prezentarea în grup) + ¼ (notă temă pentru acasă) + ½ (notă test docimologic).

PRECIZĂRI : 1. Cerinţa temei individuale pentru acasă: pe baza primului capitol al suportului de curs, la alegere, cursanţii pot realiza un inventar de observaţii critice sau schiţa unui proiect de cercetare experimentală, bazat pe unul dintre conceptele / aspectele teoretizate în acel text. 2. În cazul excepţional al absenţei, motivată medical, de la prezentarea temei de seminar asumate, compensarea se face prin elaborarea unei lucrări individuale. Aceasta va consta în analiza comparativă a două dintre paradigmele prezentate la seminar.

DENUMIREA DISCIPLINEI PSIHOLOGIA COMUNICARII DE MASĂ COD: ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR PE

SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE SEMESTRU

TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs,

C-colocviu, E-examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE C S L Pr.

1 14 76 6 M română

TITULARUL DISCIPLINEI GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA CONF. UNIV. DR. MIHAI CURELARU PSIHOLOGIE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE -

OBIECTIVE Să înţeleagă relaţiile dintre tehnologiile de comunicare şi societate Să înţeleagă modul în care psihologia poate aborda efectele media Să înţeleagă efectele media asupra atitudinilor şi comportamentelor Să utilizeze instrumentele şi conceptele de bază în studiul comunicării de masă

TEMATICĂ GENERALĂ

Introducere în comunicarea de masă: modele şi tipologii Comunicarea de masă și valorile Efectele media asupra atitudinilor şi comportamentelor Analiza de conţinut în cercetarea comunicării de masă Analiza propagandei şi discursului politic

TEMATICA SEMINARIILOR

-

METODE DE PREDARE Demonstraţia, explicaţia, expunerea, conversaţia, exerciţiul, problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIV)

Baylon, Ch.; Mignot, X. (2000). Comunicarea. Iaşi: Editura Univ. „Al. I. Cuza” Dobrescu, P.; Bârgîoanu, A. (2002). Mass-media. Puterea fără contraputere. Bucureşti: Bic All. Dobrescu, P. & col. (2007). Istoria comunicării. Bucureşti: Comunicare.ro. Drăgan, I. (2007). Comunicarea. Paradigme şi teorii. Bucureşti: Rao. Severin, W.J.; Tankard, J.W. jr. (2004). Perspective asupra teoriilor comunicării de masă. Iaşi. Polirom. Slama-Cazacu, T. (1999). Psiholingvistica. O ştiinţă a comunicării, Bucureşti: All Educaţional. Van Cuilenburg, I.I.; Scholten, O.; Noomen, G.W. (1998). Ştiinţa comunicării. Bucureşti: Humanitas.

EVALUARE

condiţii Participare la activităţile de la curs

criterii Calitatea eseului, calitatea proiectului de cercetare, calitatea prezentării orale

forme Evaluare prin eseu, proiect de cercetare şi evaluare orală formula notei finale Eseu (30%) + proiect de cercetare (30%) + prezentare orală (40%)

DENUMIREA DISCIPLINEI EUL ŞI IDENTITATEA SOCIALĂ COD: ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE

SEMESTRU TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs,

C-colocviu, E-examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE C S L Pr.

2 2 56 94 7 M (P+E) română

TITULARUL DISCIPLINEI

GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT CONF. UNIV. DR. DORIN NASTAS PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Psihologie socială

OBIECTIVE 1. Familiarizarea cu principalele concepte şi modele teoretice specifice disciplinei; 2. Formarea abilităţilor necesare pentru înţelegerea şi cercetarea psihosocială a eului şi

identităţii sociale

TEMATICĂ GENERALĂ

Introducere în psihologia socială a eului şi identităţii ▪ Abordarea sistemică a eului ▪ Eul individual şi eul social ▪ Eul, identitatea şi personalitatea ▪ Conceptul despre sine ▪ Stima de sine ▪ Motivele eului ▪ Auto-reglarea ▪ Sinele şi cultura

TEMATICA SEMINARIILOR /

LUCRĂRILOR DE LABORATOR

1. Abilităţile academice necesare generării şi realizării cercetărilor în psihologia socială 2. Cum citim şi prezentăm un articol de psihologie socială 3. Cum realizăm şi prezentăm un proiect de cercetare în psihologia socială 4. Cum realizăm o cercetare si redactăm un raport de cercetare 5. Lectura, înţelegerea, prezentarea şi discutarea lecturilor din manualul de lecturi a cursului 6. Prezentarea şi discutarea lucrărilor elaborate pe parcurs

METODE DE PREDARE

Prelegere asistată prin prezentarea de planşe şi materiale video, exerciţii individuale şi de grup, simularea de situaţii-probleme şi soluţionarea acestora, lucrări scrise acasă

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIV)

1. Suportul de curs 2. Manualul de lecturi 3. Baumeister, R. F. (coord.) (1999). The Self in Social Psychology. Philadelphia: Psychology

Press. 4. Iluţ, P. (2001). Sinele şi cunoaşterea lui: teme actuale de psihosociologie. Iaşi: Polirom. 5. Mânzat, I. (2000). Psihologia sinelui. Bucureşti: Editura Eminescu. 6. Zlate, M. (2004). Eul şi personalitatea. Bucureşti: Editura Trei.

EVALUARE

condiţii prezenţa la evaluarea finală; prezenţa la curs este liberă criterii (1) contribuţia la discuţiile de la seminar; (2) calitatea şi structurarea tezei finale

forme (1) evaluare pe parcurs sau continuă: contribuţia la seminar; (2) evaluarea finală sau sumativă: nota la teza finală

formula notei finale

Punctul din oficiu (1,00) + nota subiecte curs (min. 0 puncte - max. 4,50 puncte) + nota subiecte seminar (min. 0 puncte - max. 4,50 puncte) + valoarea bonificaţiilor obţinute pe parcurs (min. 0 puncte - max. 3,00 puncte) Observaţie: bonificaţiile de la seminar se contabilizează doar dacă studentul vine la examinare în sesiunea de la finele semestrului în care a participat la seminar

Anexa I Detalierea modalităţilor de evaluare

Modalităţi de evaluare pentru diciplina : EUL ŞI IDENTITATEA SOCIALĂ PREZENŢA Prezenţa la curs şi seminar este facultativă EVALUAREA Evaluarea se realizează pe parcursul seminarului (evaluarea pe parcurs) şi la finalul semestrului (evaluarea

sumativă) Evaluarea pe parcurs sau continuă se face în cadrul seminarului prin acordarea de „punctaje-bonificaţii”.

Valoarea fiecărei bonificaţii este de maximum 0,25 puncte per seminar şi se contabilizează pentru stabilirea notei finale în sesiunea şi sau restanţa de la finele semestrului în care s-a ţinut seminarul. Bonusul pentru seminar nu se mai ia în calcul dacă studentul se prezintă pentru evaluare într-o altă sesiune. Punctajele-bonificaţii nu sunt obligatorii pentru obţinerea notei maxime, pot fi însă utile în obţinerea acesteia (vezi mai jos formula de clacul a notei finale).

Evaluarea finală sau sumativă se face printr-o teză scrisă ce va cuprinde subiecte din curs (din suportul de curs) şi subiecte din seminar (în baza lecturilor). Subiectele pentru materia din curs şi seminar au o pondere egală în stabilirea notei finale. Toate materialele didactice aferente temelor de bază (suporturile de curs şi manualul cu lecturi) sunt obligatorii pentru pregătirea în vederea examinării finale.

Formula calculării notei finale este, după caz, următoarea: o La finele semestrului în care s-a predat materia: NOTA FINALĂ = punctul din oficiu (1,00) + nota

subiecte curs (min. 0 puncte; max. 4,50 puncte) + nota subiecte seminar (min. 0 puncte; max. 4,50 puncte) + valoarea bonificaţiilor obţinute pe parcurs (min. 0 puncte; max. 3,00 puncte)

o În oricare altă sesiune de evaluare: NOTA FINALĂ = punctul din oficiu (1,00) + nota subiecte curs (min. 0 puncte; max. 4,50 puncte) + nota subiecte seminar (min. 0 puncte; max. 4,50 puncte)

PROMOVAREA Se consideră promovat studentul care obţine la evaluarea finală sau sumativă cel puţin nota 5 (punctajul real

cumulat trebuie să fie de minim 4,50 care, prin rotunjire, se transformă în 5).

DENUMIREA DISCIPLINEI PSIHOLOGIA INFLUENŢEI SOCIALE COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE

SEMESTRU TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs,

C-colocviu, E-examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE C S L Pr.

2 2 56 94 6 M (P+E) româna

TITULARUL DISCIPLINEI GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA CONF. UNIV. DR. ŞTEFAN BONCU Psihologie

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Psihologie socială

OBIECTIVE

1. Definirea domeniului influenţei sociale; 2. Stabilirea distincţiilor în raport cu domeniul schimbării de atitudine; 3. Identificarea principalelor fenomene de influenţă socială; 4. Analizarea diferenţelor dintre influenţa manifestă şi influenţa latentă; 5. Valorificarea practică a cunoştinţelor de influenţă socială.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Facilitarea sociala; 2. Imitaţia; 3. Contagiunea ; 4. Normalizarea; 5. Conformismul; 6. Influenţa minoritară; 7. Lenea socială. 8. Polarizarea de grup; 9. Gândirea de grup; 10. Deindividualizarea; 11. Obedienţa; 12. Tehnici de influenţă interpersonală 1; 13. Tehnici de influenţă interpersonală 2; 14. Tehnici de influenţă interpersonală 3.

TEMATICA SEMINARIILOR /

LUCRĂRILOR DE LABORATOR

1.Ostracismul; 2. Experimentul Stanford ; 3. Afilierea; 4. Atingerea; 5. Veştile proaste; 6. Brainstorming; 7. Devianţa tolerată; 8. Discuţia de grup 9. Influenţa informaţională referenţială; 10. Gudurarea; 11. Machiavelismul; 12. Paradoxul Abilene; 13. Efectul celei de-a treia persoane; 14. Declararea propriei incompetenţe

METODE DE PREDARE Expunerea, conversaţia, exerciţiul, problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIV)

1. Boncu, Ş. (2002). Psihologia influenţei sociale. Iaşi: Polirom.; 2. Neculau, A. (ed.) (1996). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Iaşi: Polirom.; 3. Neculau, A. (ed.) (2003). Manual de psihologie socială. Iaşi: Polirom;

EVALUARE

condiţii Elaborarea unei lucrări în timpul semestrului criterii Coerenţa şi soliditatea documentării lucrării semestriale, participarea activă la curs forme Evaluare finală şi evaluare pe parcurs

formula notei finale

50% nota la evaluarea din timpul semestrului, 50% examenul final de cunoştinţe

OBSERVAŢII:

se completează pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ; se completează pentru fiecare semestru separat; fişa va avea maxim 1 pagină.

Detalierea modalităţilor de evaluare

Modalităţi de evaluare pentru diciplina Influenţa socială Prima perioadă de evaluare a activităţii de seminar (ES1) Structura seminariilor pentru prima perioadă a semestrului I S1. Ostracismul S2. Experimentul Stanford S3. Afilierea S4. Atingerea S5. Veştile proaste

S6. Brainstorming S7. Devianţa tolerată

Evaluare continuă(C1) - După parcurgerea seminariilor, studenţii vor fi evaluaţi şi vor primi o notă (NS1). Observaţie: nota NSI trebuie să fie minim 5 A doua perioadă de evaluare(ES2) Structura seminariilor pentru a doua perioadă a semestrului I S8. Discuţia degrup S9. Influenţa informaţională referenţială S10. Gudurarea S11. Machiavelismul S12. Paradoxul Abilene S13. Efectul celei de-a treia persoane S14. Declararea propriei incomepetenţe

Evaluare continună (CII) - După parcurgerea seminariilor, studenţii vor fi evaluaţi şi vor primi o notă (NS2). Observaţie : Nota NS2 trebuie să fie minim 5 Evaluarea de curs - Test de cunoştinţe în sesiunea de examene (NC) Nota finală pentru primul semestru (NFI ) Se calculează ca medie aritmetică a notelor obţinute la evaluările de seminar la evaluarea de curs : această medie va fi consemnată în catalog.