JUNO MONETA, ZEITA PROTECTOARE A BANILOR

STUDENT: SPAFIU DENISA ALEXANDRAGRUPA:233

SPECIALIZARE:CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Pe vremea romanilor, Juno era zeiţa naşterilor, căsătoriei, protectoarea Romei şi soţia lui Jupiter, era simbolizată printr-un porumbel.

Romanii erau recunoscători că Juno îi proteja şi îi avertiza de cele mai mari pericole, astfel că ei depozitau averile în templul ei şi o considerau un gardian de nădejde. O mai numeau Juno Moneta. Termenul de Moneta vine din latinescul moneo care înseamnă a avertiza. Termenul de bani este derivat din acesta.

Interesant este si epitetul de Juno Moneta („Vestitoarea primejdiilor“), numita asa in amitirea salvarii Romei de invazia galilor, atunci cand galagia gastelor – pasari favorite ale zeitei, avertizeaza populatia capitalei de atacul iminent al acestor razboinici.

Pe de alta parte, monetaria statului roman s-a infiintat intr-un templu al zeitei, cunoscuta in aceasta ipostaza, de unde banul , se raspandeste apoi pe intregul mapamond (deci, termenul corect ar trebui sa fie, in romaneste, „moneta“, nu „moneda“, cum se foloseste!).

Semne monetare Un semn monetar sau simbol monetar este un simbol grafic utilizat ca prescurtare pentru

denumirile monedelor, în special referindu-se la cantitatea de bani. Criterii de clasificare a semnelor monetare: 1.     forma de existenta a monedei se clasifica in:materiala si de cont  2.     in functie de emitentul semnelor monetare putem grupa moneda in: -  moneda creata de agentii economici -  moneda creata de tezaur -  moneda creata de banci:  3) un alt criteriu este valoarea intrinseca in raport de care moneda cunoaste doua forme: -  moneda cu valoare integrala  -  Moneda semn 4) In functie de obligatiile pe care si le asuma emitentul monedele se pot grupa in

convertibile si neconvertibile. -  moneda convertibila - moneda neconvertibila  5) in functie de capacitatea liberatorie (stabilita juridic) a monedei, exista urmatoarea

clasificare: - moneda legala  - moneda fractionara

Aparitia bancilorPrimele evidențe ale activităților de

tip bancar datează încă din Antichitate. Templele erau văzute de către populație ca un loc sigur de plasare a bunurilor, iar contra unui mic profit preoții luau în administrare atât bunuri de valoare cât și mărfuri perisabile. O altă practică des întâlnită în această perioadă este împrumutul cu dobândă, care până la Codul lui Hammurabi nu a cunoscut o reglementare din partea autorităților.

Apariția băncilor ca instituții a avut loc în Grecia și Roma antică în secolele VII-VI î.Hr.. Acesta este rezultatul dezvoltării comerțului ca o consecință a emiterii monedei proprii de către fiecare oraș comercial. În scopul de a combate camăta mai multe cetăți grecești au decis să constituie „bănci publice”care pe lângă rolul propriu-zis bancar, mai aveau și sarcina strângerii impozitelor și dreptul de a bate monedă.

Cea mai veche bancă din lume este considerată a fi Banca Monte dei Paschi, înființată în 1472

În Europa, în ciuda controverselor îndelungate asupra moralității dobânzii, sistemul bancar s-a consolidat treptat culminând emiterea banului de hârtie de către Banca Veneției în anul 1637. Băncile și-au mărit importanța pe măsură ce economia a continuat să se dezvolte, iar statul și-a mărit implicarea prin înființarea băncilor centrale.

Sistemul bancar este structurat în general pe două nivele :-primul nivel cuprinde o singură entitate - Banca Centrală a

Statului (sau națională) cu atribuții privind politica monetara, valutară, de credit și de plăți, precum și cu atribuții în materia autorizării și supravegherii (prudențiale) bancare

Banca Centrală este, de regulă, singura instituție autorizată să emită monedă. Aceasta răspunde Guvernului sau direct Parlamentului și este o instituție non-comercială.

-al doilea nivel cuprinde, în principal, băncile specializate, instituții autorizate să desfășoare activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și în cont propriu.

Va multumesc pentru atentia acordata!