1.2. Definirea conceptelor feminin, feminitate, feminism

Conceptualizarea noţiunilor de gen şi sex determină într-un mod important felul în care

sunt structurate în societate rolurile de gen, cu tot sistemul de obligaţii şi privilegii care

decurge din acestea. Pe parcursul acestui subcapitol, vom descrie, pe scurt, modul în care s-a

cristalizat înţelegerea noţiunilor de gen şi sex ca fiind construcţii sociale, în pofida structurilor

heteronormative care le definesc drept „naturale” şi care, aşa cum vom vedea, creează şi

justifică o serie de privilegii şi inegalităţi.

Când comparǎm definiţiile acestor termeni similari din punct de vedere fonetic, utilizați

adesea unul în locul celuilalt, observam cât de necesarǎ este distincţia dintre ei pentru

înţelegerea diferențelor biologice și socio-culturale existente între cele două sexe, masculin și

feminin. Astfel, sexul cuprinde caracteristicile biologice și fiziologice și este hotărât pe baza

cromozomilor X și Y, în timp ce genul se referă la construcția socială a masculinității și

feminității, ce descrie aspectele culturale, sociale sau psihologice caracteristice bărbatului sau

femeii.

Definită ȋn DEX ca ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului

feminin, feminitatea este un set de atribute, comportamente și roluri asociate în general fetelor

şi femeilor. Ea nu este altceva decât un set de reguli ce guvernează comportamentul şi

înfăţişarea femeilor, reguli ce subsumează existenţa feminină eticii grijii, sacrificiului de sine

pentru realizarea celuilalt (soţ, copii) şi conformării la un model masculin de atractivitate

sexuală.1 Feminitatea este alcătuitǎ atât din structuri socio-culturale, cât și din factori

biologici, întrucât ambele sexe pot prezenta trasǎturi feminine. Indivizii care prezintă o

combinație de caracteristici masculine și feminine sunt consideraţi androgini, iar filosofia

feministǎ a argumentat că ambiguitatea de gen poate estompa clasificarea de gen.

Conceptualizãrile moderne ale feminitǎţii nu se bazeazǎ doar pe construcții sociale, ci şi pe

alegerile individualizate făcute de către femei. Trǎsǎturile considerate în mod tradițional

feminine includ blândețea, empatia și sensibilitatea, deși acestea variază în funcție de loc și de

context, fiind influențate de o varietate de factori sociali și culturali.

Un amplu periplu prin labirinticele căi ale feminităţii ȋl realizează Simone de Beauvoir.

Fiind de părere că nu te naşti, ci devii femeie , aceasta supune analizei ȋnsăşi feminitatea, cu

ampla ei paletă de ipostaze, (fetiţa, adolescenta, femeia tânără, independenta, prostituata,

1 Dragomir, Otilia, Mihaela Miroiu, Lexicon feminist, Editura Polirom, Iaşi , 2001, pp. 151-152.

femeia măritată, bătrâna), precum şi caracterul voit asumat sau impus al genului feminin,

izvor al feminităţii.

În strânsă legătură cu conceptele de feminin şi feminitate se află feminismul. Aceastǎ

mişcare s-a născut ca reacţie la opresiunea suferită de către femei din partea bărbaţilor.

Conform definiţiei oferite de DEX, feminismul este o mișcare socială care susține egalitatea

în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. Deşi incompletă, această

definiţie surprinde una din coordonatele centrale ale mişcării feministe – egalitatea ȋntre sexe.

Bazându-se pe teoria feministă, cea psihanalitică şi pe opera lui Michel Foucault, Judith Butler

argumentează în cartea sa Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, că genul

nu este o expresie a sexului biologic, ci că, dimpotrivă, genul este cel care produce sexul.

Masculinitatea şi feminitatea sunt acţiuni corporale învăţate care trec drept naturale în baza

caracteristicilor sexuale. Pentru Butler, sexul nu există în afara înţelesurilor construite social şi

felul în care înţelegem genul determină felul în care înţelegem sexul.2

2 Dimitrova, Petja, ş.a., FEMINISME. Recapitulând concepte şi afirmând noi poziţii/ FEMINISMS. Reviewing concepts and affirming new positions, Editura h.arta, Timişoara, 2010, p. 22.