Defectul cuneiformPrivind cauza apariţiei defectului cuneiform au fost expuse diferite opinii.O versiune actualmente este că defectul cuneiform apare sub influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi.S-a constatat prin cercetari clinice ca persoanele cu mîina dreapta mai dezvolatată(dreptacii), defectele sunt mai pronunţate din partea stînga, deoarece ei curaţă dinţii părţii stîngi mai menuţios. Stîngacii care işi curaţă dinţii părţii drepte mai minuţios, defectele se observă pe partea dreaptă. Dar ca contra argument la teoria mecanică servesc datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu folosesc periuţi. Defectul cuneiform nu este însoţit de senzaţii dolore, cîteodata pacienţii pot să indice locul defectului la colet.Dar uneori defectul poate să progreseze dar lent şi aprofunzîndu-se el nu produce necroză sau osteoporoză, în foarte rare cazuri pacientul poate să declare o durere pasageră de la agenţi termici, chimici şi mecanici. Defectul cuneiform cuprinde o grupa de dinţi. Pereţii defectului sunt duri, lucitori şi netezi. Uneori defectul poate atinge o profunzime atît de mare, că se poate produce fractura coroanei.Diagnosicul diferenţial se face de caria supeficială şi medie, de eroziunea ţesuturilor dure.Tratamentul:1.Sfat igienic(periaj leger,mișcarile periajulului numai in direcție verticala)2.Se recomandă de schimbat mai des pastele de dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru albire)3.Remterapia cu preparatele,Gluma(Kerr),Desinzeter(Admira) Bifidum-12%(Voco)4.In caz de prezența a defectelor mici ele se acopera cu compozite fluide(foto)5.La prezența defectelor mai mari-obturari,restaurari

Eroziunile ţesuturilor dure dentare:Este o leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi dentinei. Se localizează pe suprafeţele

vestibulare a dinţilor. Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai rar premolarii.

Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă medie.Eroziunile pot fi rar solitare, mai frecvent afectează câţiva dinţi cu localizarea simetrică. La

început apare o pierdere mică de smalţ, care treptat se aprofundează ajungând până la dentină. Fundul eroziunii, atingând dentina, are o culoare galbenă sau chiar brună.

Dacă eroziunea afecteză numai smalţul, pot apărea senzaţii dolore provocate de factorii termici, chimici. Eroziunile în dentină sunt mai puţin dureroase.Diagnosticul diferenţial:1.Defectul cuneiform2.Necroza acida3.Abfracția4.Caria superficialaTratamentul: General:Tratament general al glandei tiroide si tratament general remineralizator (A.Fiodorov -2000).Local:1.Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici)2.Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente)3.Remterapia locala4.Obturarea sau restaurarea cu composite5.În nici un caz nu se recurge la protezare

Hiperestezia ţesuturilor dure dentareHiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la agenţi mecanici, chimici, termici. Se

atribuie către patologia ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor.Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată integritatea ţesuturilor dure ca: caria

dentară, abraziunea patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după prepararea dinţilor sub coroane de înveliş, sau când are loc denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi parodontită.

Sunt mai multe clasificări:De exemplu Iu. Feodorov (1981) împarte hiperestezia în două grupe:

A – după extinderea procesului:1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi)2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii dinţilor.B – după provenienţă:1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea ţesuturilor dure (caria, şlefuirea dinţilor,

abraziunea patologică, eroziuni).2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt integre (la denudarea rădăcinilor, în afecţiunile

parodontale, la diferite boli generale).După manifestarea clinică deosebim trei grade:Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici;Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi termici şi chimici;Gradul III – apare hipersensibilitate de la factorii mecanici, termici, chimici.

Tabloul clinic: senzaţii dolore în dinţi de la acţiunea diferitor factori, cu înlăturarea excitantului durerile dispar. Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă durată.Diagnosticul diferenţial:pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în pulpită dintele reacționeaza la curent de peste 20mA,iar in heperestezie 2-6mA)Tratament:Local:1.Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de dinți pe baza de Ca,P,F.(sol. 10%Gluconat de Ca(aplicații),fetina,preparate oficiale pe baza de hidroxid de Ca,calcimol,calcxid,lyfe,sealapex,ultrablend)2.Preparate pe baza de F:SOL2% NaF,fluorlac,dentin fluid,enamel fluid,fluoridin,bifluorid-12,profluoridin3.Obturarea defectelorGeneral:1.Echilibrarea metabolizmului mineral2.Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per os3.Sedative,tranchilizante4.Consultația și tratamentul specific la alți specialistModificările ţesuturilor dure dentare în endocrinopatii:

1. Guşa endemică – la pacienţi se constată o evoluţie mai rapidă a cariei.

2. Hipoparatireoidoză – insuficienţa hormonului glandei parotide, în urma căruia se reduce conţinutul de Ca în sânge până la 1,2-2 mmol/l.

3. Acromegalia – bolnavi ce se caracterizează prin creşterea disproporţională a scheletului, care este condiţionat de excesul hormonului somatotrop de către hipofiză, ca rezultat se maresc dimensiunile maxilarelor, apar treme, se mareşte limba în volum.

4. Gigantismul – se caracterizează prin creşterea relativ proporţională a scheletului, în urma producerii sporite a hormonului de creştere.