DEFECTE DE VEDERE

Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri electrice. Ochii cei mai simpli nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecși folosesc la percepția vizuală.

Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor miope este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din populația lumii are miopie.

MIOPIA

Specialistii disting trei tipuri de miopie: miopie de grad slab-pana la 3 dioptrii; miopie de grad mediu - de la 3 la 6 dioptrii; miopie de grad inalt - mai mult de 6 dioptrii. Exista multe cauze, care conduc la aparitia miopiei. Insa

dintre acestea medicii considera ca principale urmatoarele:efortul vizual excesiv la distanta mica de obiect (fara odihna pentru ochi si la o iluminare insuficienta);

predispunere ereditara care se manifesta prin particularitatile constructiei globului ocular si a schimbului de substante in acesta;

sclera astenica care nu opune rezistenta cuvenita cresterii excesive a ochiului;

dezvoltarea insuficienta a muschiului de acomodare a ochiului, care este responsabil pentru "ajustarea" cristalinului la diferite distante; supra incordarea muschiului slabit de asemenea poate conduce la miopie.

Hipermetropia reprezinta un viciu de refractie, caracterizat printr-un deficit de convergenta – lumina provenita de la obiectele privite este refractata deficitar, iarimagina obiectelor se formeaza in spatele retinei; deoarece imaginea obiectelor se formeaza in spatele retinei, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima) lumina se proiecteaza sub forma unui cerc luminos, responsabil de vederea neclara – scaderea acuitatii vizuale pentru departare dar si pentru apropiere. Cu toate ca vorbim despre un deficit de convergenta, atunci cand se urmareste prescrierea de ochelari, hipermetropia este notata cu semnul + (plus) . 

Hipermetropia

Practic, hipermetropia se datoreaza asincronismului dintre puterea refractiva a dioptrului ocular (corneea si cristalinul sunt cele mai importante doua componente ale dioptrului) si lungimea axului anteroposterior al globului ocular (la hipermetrop acest ax este mai scurt decat la normali) . Deoarece imaginea clara a obiectelor se formaza in spatele retinei, hipermetropul tanar este nevoit sa utilizaze in permanenta acomodatia pentru a readuce focarul de proiectiei al imaginii la nivelul maculei (acomodatia – functioneaza asemanator cu mecanismul de focalizare al unei camera fotografice; in cazul ochiului uman, cristalinul este lentila care prin modificarea puterii refractive permite focalizarea imaginii la nivelul maculei de pe retina) . Lungimea normala a ochiului omului constituie 23-24 mm, la hipermetropie aceasta este mai mica de 23 mm.Se disting trei grade de hipermetropie:slab - pana la 3 dioptrii;

mediu - de la 3 la 6 dioptrii; inalt - mai mult de 6 dioptrii.

Hipermetropia se corecteaza cu ajutorul letilelor convergente :

Presbitismul este fenomenul de diminuare a puterii de \acomodare a ochiului datorat îmbătrânirii. Una din explicațiile cele mai frecvent oferite se referă la pierderea progresivă a elasticității cristalinului odată cu înaintarea în vârstă la care se adaugă, ca factor agravant, pierderii puterii de contractare și relaxare a mușchilor ciliari (mușchi ce controlează bombarea cristalinului).

Prezbitismul nu este o boală ci o condiție care se întâmplă mai devreme sau mai tărziu cu oricine. Simptomele apar între 40 și 50 de ani. Pentru cei care văd bine la distanță, primele semne constau în dificultatea citirii literelor mărunte, în special când lumina este de slabă intensitate sau se manifestă prin fenomenul de obosire al ochilor după perioade de citit îndelungate.

Prezbitismul se manifestă prin pierderea calității vederii în două cazuri distincte: la distanță (miopia) și/sau la apropiere (hipermetropia).

Prezbitismul

vvvSfarsitvvv