Emanoil CUCIUREANU

De la plecarea ta

Chișinău, 2016

CZU 019.9

C 28

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Cuciureanu, Emanoil

De la plecarea ta / Emanoil Cuciureanu /

ediţie redactată de George Cuciureanu – Chişinău:

Proedit, 2016 – 27 p. – (Colecţia Poezie)

ISBN 978-9975-66-011-12

©Emanoil Cuciureanu, 1977-2015

1

DESCHID O NOUĂ PARTE

Deschid o nouă parte

De poezii și vise

Acestea nu-s din carte

Din inimă-mi sunt scrise.

Cu tot ce înţeleg azi

Cu tot ce-oi ştie mâine

Cu gust de fragi şi brazi

Cu gust de vin şi pâine.

Cu dor de drag meleag

Cu plâns şi bucurie

Cu tot ce am mai drag

Şi cu melancolie.

Deschide şi citeşte

Amice de ţi-e dor

Încearcă de ghiceşte

Cui cer azi ajutor.

Dar poate că odată

Şi ţi-i iubita mea

Această nouă parte

Eu îţi voi arăta.

Atunci vei înţelege

Că urma de condei

O las pe foaia albă

Din dor de ochii tăi.

29 august 1977

2

TE-AU DUS…

Te-au dus roţile de tren,

Te-au dus autobuze,

Am rămas iar singurel

Şi-mi tot fac iluzii.

Te-au dus drumuri de asfalt

De beton şi şine

Însă eu în focuri ard

Căci mi-e dor de tine.

Te-au dus apele şuvoi

Şi vaporu-n mare,

Când veni-vai înapoi

Din albastra zare?

Te-au dus limuzine mici

Şi-avioane – toate.

Când o să te întorci pe aici

Când vom fi aproape?

30 august 1977

3

CINE ŞTIE…

Cine ştie ce m-aş face

Dacă vara n-ar veni

Poate lumea s-ar preface,

Poate eu nu te-aş iubi.

Cine ştie, cine ştie

Fără toamnă cum am fi

Poate că atuncea mie

Altă fată mi-ar zâmbi.

Cine ştie fără iarnă

Unde-am fi cu toţi de-acu

Amintirea-mi când se-ntoarnă

N-aş mai ştie ce faci tu.

Dar probabil primăvara

Să nu fie n-ar putea,

Tot aşa – eu fără tine

Tu – eşti primăvara mea.

31 august 1977

4

DEPARTE EŞTI, DEPARTE SUNT

Departe sunt – şi-mi pare rău

Azi nu-ţi mai mângâi părul tău

Vei fi şi tu cu capu-n carte

Departe.

Senin e cer afară – cu soare

Şi din zare

Maşini vin cu in

Sub cer senin.

Încet adie vântul

Şi-ofteaz-adânc pământul

Şi eu cu el regret

Încet.

Tu nu mai eşti aice

Să te ascunzi în spice

În carte eşti acu

Pierdută tu.

1 septembrie 1977

***

Pierdut e tot

Nu are rost

Să plâng că nu e

Tot ce-a fost.

În viaţă nu e drum

De-asfalt

Mai cazi în gropi

Te urci în-nalt.

Dar cum n-ar fi

Şi-orice vorbesc

Sunt bucuros

C-aici trăiesc.

2 septembrie 1977

5

MATEMATICEI

În lumea de vectori trăieşti

Şi scalari

Cu mâinile amândouă te ţii

De ipotenuză

Înveţi în tăcere printre

Oameni mari

În şoaptă repeţi ca nimeni

Să n-auză.

Chiar Pitagora din mormânt

De s-ar scula

Şi-ar trece printre-ai

Noştri matematici

Pe tine ştiu că te-ar invidia

Când te-ar afla-ntre cei

Mai singuratici.

După ce-ai demonstrat vre-o teoremă

Încearcă să-ţi revii

Niţel în fire

Şi între o catetă şi-apotemă

Să a şi tu o clipă

De iubire.

4 septembrie 1977

6

COPILĂRIE DE HÂRTIE

Eram copil şi din hârtie

Tot avioane construiam

Pe placul oricui ca să fie

Zâmbind în aer le lansam.

Eram constructor, dar se pare

Că nu prea bine-nţelegeam

Şi-acum cumva mi-e a mirare

Căci cu hârtie mă jucam.

Acela timp trecut de mult e

Copilăria s-a sfârşit

Azi pe hârtie scriu cuvinte

Şi întâmplător ce le-am trăit.

Vor trece anii şi hârtia

Cu gânduri scrise va zbura

Şi se va pierde în câmpie

Şi-atunci cu ce voi rămânea?

Eram copil, copil sunt încă

Mereu copil mă voi simţi

Mă-nchin c-o plecăciune-adâncă

Celui ce foaia mi-a găsi.

Să o ridice din câmpie

S-o scuture de-al ierbii fir

La toţi să spună şi să ştie

C-am fost mereu şi sunt copil.

6 septembrie 1977

7

„AVE MARIA”

Întreaga natură te cântă

Şi veşnică eşti ca o sfântă

Şi pururi ţi-e numele care

Odată cu tine nu moare.

Când râu-ţi înălbeşte ia

Valurile-ţi cântă „Ave Maria”

O cât de eternă eşti fată

De nimeni în lume uitată.

Ai nume din care izvorăsc lumine

Din vremea trecută pentru vremea ce vine

Cu paşi uşori când traversezi câmpia

Se-nchină ierburile toate şoptind „Ave Maria”.

Precis că pe alte planete

Îţi scriu mai frumoase sonete

Căci numele tău în tot locul

Aduce cu dânsul norocul.

Se-nchină adânc veşnicia

Slăvindu-te veşnic „Ave Maria”

Ştiut e că-n lume nimeni nu poate

Asemenea în viaţă, în vere să te arate.

Căci stea eşti în ceruri şi zână în viaţă

În noapte eşti soare – lumină măreaţă

Primeşte-mi în dar, doar atât – poezia

Căci strig viaţa-ntreagă doar

„Ave Maria”.

11 septembrie 1977

8

***

Ai aşteptat cândva,

Ceva, de undeva?

Gândit-ai cum de e,

Gândit-ai cum de nu e?

Ai râs când aşteptarea

Trecea în bucurie?

Ai plâns de-a fost zadarnic

Tot ce sperai să fie?

Ai cunoscut de toate?

Sau numai fericire?

Căci altfel cum se poate

Să nu mă crezi pe mine?

octombrie 1977

DACĂ N-AI ZÂMBI

Dacă n-ai zâmbi

Soarele în zori,

Să trezească flori,

N-ar mai răsări.

Dacă n-ai zâmbi

Picături din nori,

Răspândind fiori,

Nu ne-ar umezi.

Ar muţi viori,

Şi pierzând comori

Nu ne-am mai iubi

Dacă n-ai zâmbi.

28 martie 1977

9

VINO – TE IUBESC

Ca amintire – P.M.

Te-am pierdut, şi nu mai vii

- Vino lângă mine

Nu mai crezi, nu vreai să ştii

- Te iubesc pe tine.

De unde eşti, unde-o s-ajungi

- Vino lângă mine

Rătăcesc şi-n drumuri lungi

- Te iubesc pe tine.

Te aştept în calea mea

- Vino lângă mine

Zâna mea şi steaua mea

- Te iubesc pe tine.

Lângă mine când vei fi

- Vino lângă mine

Fericit îţi voi şopti

- Te iubesc pe tine.

1977

10

CINEVA DIN NOI…

Între noi mai este-o barieră

Care nuntă se numeşte din strămoşi

Ea deschide-n viaţă altă eră

Despărţindu-ne de anii cei frumoşi.

Vom grăbi să trecem peste dânsa

Sau rămâne-vom în tinereţe-n doi

Să mai trecem pe cărarea ninsă

Către fericirea vieţii noi.

Poate astăzi suntem mai aproape

Ca oricând de-al nostru nobil ţel

Însă închizând a tale pleoape

Mă visezi pe Mine şi pe El.

Parc-acum te zăresc mireasă

Aud cânt de cobză şi cimpoi

Vor ciocni meseni atunci la masă

Iar cu tine – Cineva din noi.

12 iulie 1977

11

TU NU AI CÂND…

Îmi plânge-ntruna inima

De când aştept scrisoarea ta

Trec săptămânile la rând

Tu nu ai timp, tu nu ai când.

Afară plouă zile-n şir

Pierdut-am al răbdării fir

Cu ploaia stau la sfat în gând

Tu nu ai când să-mi scrii un rând.

Aştept, dar cât voi aştepta

Cât după tine voi ofta?

Şi mă întreb mereu în gând

De-i mai avea vre-odată când.

21 septembrie 1977

CE S-A TERMINAT?

Şi fotbalul s-a terminat

Duminică spre seară

Te miri: ce s-o fi întâmplat

De nu-ţi mai ies în cale?

Eu fotbalul l-am ascultat

S-a terminat etapa

La tine n-am mai alergat

Nu trec în grabă apa.

E simplu tot şi e compus

Îţi spun adevărat

Că am avut ceva de-ţi spus

Dar… parcă, am uitat.

Mă mir şi eu şi mă întreb

De ce n-alerg în sat

Şi nu pot bine să-nţeleg

Ce s-o fi terminat.

octombrie 1977

12

„CU CÂNTECUL PRIN VIAŢĂ” -B-

Ţii minte timpul cum era

Când noi cântam „Dirla-da-da”

Din vişini flori se scuturau

În alb pământul îmbrăcau

Iar noi „Dirla-da-da” cântam.

Ţi-aduci aminte de o seară

Pe Dan Spătaru-l imitam

Cântând „Ghitara mea”, chitară

Sub cer senin şi cald de vară

Ades îl imitam pe Dan.

„Îţi mai aduci aminte doamnă

Era târziu şi era toamnă…”

Şi frunza-n poala ta cădea

Cu foşnetu-i te mângâia

Pe tine doamnă-n acea toamnă.

„De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii”

„Tombe la niege” eu cânt zadarnic

Zăpada albă-i pe câmpii

Pe unde paşii tăi ţii mâi

Zadarnic cânt „Tombe la niege”.

18 mai 1978

13

DE LA PLECAREA TA

S-a scurs atâta vreme

De la plecarea ta

Dar inima mai geme

Nevrând a te uita.

Zadarnic alte zâne

Încearc-a mă chema

Nu vreau nici vin, nici pâine

De la plecarea ta.

Pe toate eu departe

În veci le-oi alunga

Căci sufletul îmi arde

De la plecarea ta.

De-o să te-ntorci la mine

Să ştii – te voi ierta

Şi-o să uităm copilă

De pribegia ta.

1979

14

TE CAUT

Te caut, o Julieta

Şi ştiu – am să te aflu

Pe undeva prin ţară

Pe sub ăst cer senin

Căci cum n-ar fi Planeta

E-n stare că sa nască

O fată minunată, din

Vis în realitate.

Pentru acei ce încă

Pe lume n-au iubit

Mă cred ca şi Romeo

Şi viaţa eu ţi-aş da-o

Doar de te-aş şti alături

O, Julieta mea.

În nopţi cu stele pline,

În serile senine,

Julieto, pentru tine

Romanţe aş cânta.

O, fată, tu, Marie,

Elena sau Ludmila,

Să nu fii tristă dacă

Pe nume nu îţi spun

Căci orişicare fată

E-o-ntruchipare vie

A seniorei Julieta,

Din trista tragedie

Ce Shakespeare ne-a lăsat

(Şi o citim ş-acum).

15

La fel şi tot băiatul

E-o parte din Romeo

Deşi alt nume poartă

Deşi destinu-i alt

Căci slovele iubirii

Stau fără nemurire

În inimi tipărite.

Şi veşnic, tainic, ard

- De ce Romeo, Julieta,

Nu vă interesează?

Vă pare o poveste

Lipsită de-orice sens.

Vă îndoiţi ades de cruda realitate

Atât de clar expusă

În acel tragic vers.

De ce schimbaţi iubirea,

Pe-o alta?

Cum se poate?

Aşa de iute cine

Vă face a uita?

Şi cum puteţi iubitei

Celei dintâi în treacăt

Să-i spuneţi aşa vorbe

Cum nu-i spuneaţi cândva?

16

Şi unde e iubirea

Ce doar c-o seară-n urmă

Părea că-n veci vă leagă

Şi inimile voastre

Nicicând n-or rătăci

Pierdute-s toate… însă

În fundul tale-i inimi

Mereu regretul jalnic

De el (ea) ţi-a aminti

O, oare ai tu dreptul

Să porţi înaltul nume

De om cu mine bună,

De om adevărat?

Nu! Tu nu eşti Romeo

Nici cauţi Juliete

Ci eşti o umbră numai

Căzută din înalt.

Şi rătăcesc prin lume

Doar cu regretu-n suflet

Că nimeni nu-i să ştie, unde-aş putea afla

Aşa o fată simplă

Cum dragă-mi este mie

O fată ca şi mine – O Julieta mea!

10 decembrie 1972

17

18

…

Degrabă vestejite flori

Lăsa-şi-vor chipul către glie

Şi eu cuprins de gelozie

Voi lăcrăma în plânsul lor.

Surâsul meu ce-ades era

Prilej de bucurii la toţi

În tristă jale-a dispărut

Şi bun e doar pentru cei morţi.

Mişcat acum de-al toamnei vânt

Frunzişul veşted se aşterne

Şi eu nicicând n-o să mai cânt

Crezând în dragoste eterne.

E totul trist –

E totul clar,

Să mai trăiesc –

E în zadar.

Octombrie 1977

19

Între ierburi de pădure

Nu se scrie poezie

Unii critici o să-mi spună

Totdeauna numai mie.

Între frunze-ngălbenite

Poţi să afli numai moarte

Nu izvor de poezie

Învăţa-mor mai departe.

Dar să-i cred –

Peste putere

Căci de când sunt şi mă ştiu

Poezii scriu în tăcere

Doar în codru

Lângă râu.

Octombrie 1977

BĂTEAU…

Băteau clopotele toate

Şi treceau maşini pe roate

De departe.

Şi maşina era sură

De şanţuri, nu de-arătură

Ce e moarte?

Legănare, legănare

Tânguire şi mirare

Între noi.

De n-ar ştie

Niciodată

Lumea noastră

Răsfăţată

Ce-i război.

Octombrie 1977

20

TE ŞTIAM… Te ştiam soţie Încă de copil Minte străvezie Suflete hain. Te vedeam adesea În voal, cu flori Fără ca să-ţi pese Ai plecat în zori. Te credeam cuminte Inima îţi dam Fată fără minte Fruct căzut din ram. Te-aşteptam în noapte Când era să vii Mi-ai adus în şoapte Mii de bucurii. Te iubeam şi veşnic Minte o să ţin Dorul nostru paşnic Cu amar târziu. Te mai văd şi-acum Cu nuntaşi şi-alai Zile trei întruna Veselitu-te-ai. Te simţeam străină Şi-aş fi vrut atunci Ca să nu suspine Crengile de nuci. Se-ndoiau cu vântul Spre-a mei umeri reci Căci ştiau c-alături N-om mai fi în veci. Te-ai jucat cu mine Şi-aşa m-ai minţit Ori nu-ţi pare bine C-atât te-am iubit? Minte străvezie Suflete hain Te-am crezut soţia-mi Încă de copil. Octombrie 1977

21

DACĂ

Dacă zbor cucoare

Către plaiul drag

Dacă rândunele

Poposesc în prag

Dacă primăvara

Vine-n luna mart

Şi tractoare ară

Câmpu-n lung şi lat

Dacă izvoraşe

Murmură încet

Ş-iepuraşi-n codri

Se-ascund prin brădet

Dacă porumbeii

Zboară prin văzduh

Şi în umbră mieii

Se-ascund de zăduf

Dacă-n prag de seară

Fete cântă-n sat

Şi în toamnă iară

Rodu-i adunat

Dacă nu ştim răul

Şi nevoia noi

E de-atât că-i pace

Şi nu e război.

Martie 1977

22

NICIODATĂ (cântec)

Niciodată, niciodată

No să-ţi spun adevărat

Dragă fată, dragă fată

De ce-n grabă am plecat.

Viorele, viorele

Ce le-am strâns s-au ofilit

Frumuseţea primăverii

S-a pierdut şi a pierit.

La izvoare, la izvoare

Astăzi alţi s-au adunat

Şi-ameţiţi de vin şi soare

De cântat s-au apucat.

Dar ca mâine, ştiu ca mâine

Tu vei fi cu ei la fel

Pentru mine, pentru mine

Nu mai e secret de fel.

Şi de vei voi vre-o dată

Ca să ştii cu-adevărat

De ce-n grabă, dragă fată

Am plecat şi te-am uitat,

Uite-n urmă, uite-n urmă

Priveşte-napoi odată

Eu însă n-o să-ţi spun ţie

Niciodată, niciodată.

29 martie 1977

***

Multe-am spus în lungul vremii

Multe poate le voi spune

Până soarele-a apune.

Din ce-am spus greşite-s multe

Cine poate să gândească

Ştie bine şi s-asculte

Ca să nu se poticnească.

1977

23

„KURORT”

Adio, albastră mare

Adio, soare senin

Viaţă fără suspin

Şi fără sapă.

Adio, culoare marină

Şi vuiete de valuri

Ce se izbesc de maluri

Şi adiere, lină.

Adio, viaţă frumoasă

Departe de casă

Cu vinuri pe masă

Şi fără grijă de coasă.

Când spun Adio

In minte-mi vin

Claie de fân

Grămezi de in

Casă de ţară

Frunze de plop

Fluier de soc

Cânt de vioară

Şi eu la toate astea

Mă întorc iară.

12 iulie 1977

24

AR FI SIMPLU

Ce simplu e să scrii

În versuri şi în proză,

Şi viaţa s-o îmbraci

Doar în culoare roză.

Ce simplu e s-aştepţi

Atunci când n-ai pe cine

Şi să tot crezi că fericirea-ţi

Va apare mâine.

Ce simplu e atunci

Când primăvara vine

Cu soare şi culori

Şi când la toţi li-e bine.

Ce simplu ar fi toate

Ca cerul siniliu de dimineaţă,

De n-ar fi lucrurile

Aşa compuse-n viaţă.

Marţi, 12 iulie 1977, Sf.Petru

CELUI DIN DORMITOR

Dimineaţa, florile albastre

Se trezesc, din somnul lor de basme

Şi-şi îndreaptă frunţile spre soare

Să-l privească mândre cum răsare.

Dimineaţa – reînvie viaţa

Se împrăştie prin văgăune ceaţa

Se deşteaptă-ntregul plai natal

Ies mioare la păscut pe deal.

Păsările-n crâng, de sub aripă

Capu-şi scot şi-ncep cu foc să-i zică

Te trezeşti şi tu-n continuare

Şi te-ntrebi: „Nu-i dimineaţa oare?”

18 septembrie 1977

25

VĂ LAS CA AMINTIRE

Vă las ca amintire

Pe galbenele file

Aceste slove înşirate

Din fosta fericire

De-a fi om pământean.

Simţind sfârşitu-aproape

Pe un ocean de ape

De viaţă mă desparte

O insulă în mare

Imensă de mărgean.

Şi slova asta spune

Că am trăit pe lume

Şi amintirea-mi poate

La uşa ta va bate.

Trecând din an în an

Să ştii că sunt aievea

Pe insulă-n ocean

În crângul de mărgean.

4 august 1973, 000

26

CUPRINS pag.

Deschid o nouă parte............................................... 2

Te-au dus................................................................. 3

Cine știe……………............................................... 4

Departe ești, departe sunt........................................ 5

Matematicei…......................................................... 6

Copilărie de hârtie................................................... 7

„Ave Maria”............................................................ 8

Dacă n-ai zâmbi....................................................... 9

Vino – te iubesc....................................................... 10

Cineva din noi......................................................... 11

Tu nu ai când…....................................................... 12

Ce s-a terminat?....................................................... 12

Cu cântecul prin viaţă.............................................. 13

De la plecarea ta...................................................... 14

Te caut……………................................................. 15

De ce-o fi să-mi pară rău......................................... 18

Băteau…………….................................................. 20

Te ştiam................................................................... 21

Dacă .…………….................................................. 22

Niciodată................................................................. 23

„Kurort”………….................................................. 24

Ar fi simplu............................................................. 25

Celui din dormitor................................................... 25

Vă las ca amintire.................................................... 26

27