De la evaluarea psihometricala evaluarea potentialului denvatareAceste doua sisteme de evaluare,metoda psihometrica(statistica) simetoda evaluarii potentialului de nvatare(dinamica), au fost percepute a 242v2115c ntagonist. Explicatia rezida n aparitia unei noi paradigme care se opune unei practici traditionale ndelung aplicate.Bosco Dias (1991) considera ca cele doua metode raspund unor probleme diferite si de aceea ele trebuie sa existe si sa se completeze reciproc. Aceasta luare de pozitie deschide noi orizonturi n domeniul evaluarii psiho-educative a individului si largeste semnificativ posibilitatea aprofundarii cunostintelor noastre despre individ nainte de a planifica interventiile necesare ameliorarii nivelului sau functional.Necesitatile practice impun alegerea avantajelor fiecarei metode si gasirea cailor de conciliere. Aceasta tendinta a fost sugerata de Scheffer (1977) si consta n relationarea cognitiv-afectiv, gasirea unor puncte comune, dect accentuarea diferentelor. Aceasta deschidere intentioneaza apropierea cognitivului de afectiv.Metodele psihometricese axeaza pe ceea ce este stabil n functionalitatea si performanta individului. Ele ofera posibilitatea predictiei nivelului de functionalitate ntr-o varietate de situatii individuale si sociale. Aceasta predictie nu este urmata de posibilitatea unei interventii majore si inducerea unor modificari, si nu exprima o mare credibilitate n posibilitatea de a obtine schimbari semnificative n functionalitatea individului. Metoda nu ncearca sa evalueze ceea ce se schimba, ci mai degraba ceea ce ramne stabil si posibil de a fi prevazut. Instrumentele sale, cele mai des utilizate n psihologie, sunttestelecu ajutorul carora se fac predictii si se iau decizii asupra posibilitatilor de interventie. Metoda ramne tributara contextuluibiogeneticsi admite ca individul este dotat cu caracteristici stabile, iar comportamentele sale ramn constante. Metoda psihometrica consta n determinarea stadiului actual de functionare a individului. Cnd mediul este static si previzibil, performanta individului este la fel. Dar, ntr-o lume dinamica, n continua schimbare, performanta depinde mult de capacitatea lui de adaptare.Evaluarea potentialului de nvatareofera posibilitatea construirii si exersarii unor sarcini urmarindu-se evolutia subiectilor n rezolvarea ei. Metoda de evaluare dinamica are ca scopevaluarea proceselor psihice,si ofera multiple posibilitati de a descoperi aspectele individuale ale functionalitatii umane. Evaluarea potentialului de nvatare, contrar psihometriei, nu se bazeaza pe ceea ce subiectii au nvatat nainte, nici pe dezvoltarea genetica a acestora, ci propune sarcini de nvatare specifice, pentru a se cunoaste profitul pe care pot ei sa- obtina. Evaluarea potentialului de nvatare se bazeaza pe ceea ce poate sa nvete un subiect. Inteligenta este considerata ca o aptitudine care permite sa se profite de experientele nvatarii propuse de mediu.Cele doua tendinte sunt complementare n examenul psihologic. Testele permit evaluarea a ceea ce poate face un subiect n momentul administrarii testului, evaluarea potentialului de nvatare ne permite se estimam daca subiectul este capabil sa nvete.Scopul examenului psihologic este de a cunoaste ce a devenit un subiect n functie de trecutul sau si de a pune n evidenta resursele de care dispune pentru ameliorarea si modificarea traiectoriei dezvoltarii sale.Metodele folosite n evaluarea potentialului de nvatare permit mai nti precizarea resurselor subiectului, si apoi l ajuta sa le foloseasca.Termenul de potential de nvatare este un termen generic, pentru a desemna capacitatea de nvatare. Acest termen apare ca un concept de baza care permite sa se introduca nvatarea naintea testarii. Este vorba aici de un raspuns dat psihometriei, care, pentru a evalua subiectii, pleaca de la principiul ca toti indivizii au sanse egale n confruntarea cu sarcinile propuse. In cazul evaluarii potentialului de nvatare, evaluarea este precedata de nvatare, n sensul egalizarii situatiei de plecare a subiectilor naintea evaluarii. nvatarea nu va mai avea aceleasi efecte asupra subiectilor. Capacitatile diferite de nvatare vor fi evaluate n termeni de potential de nvatare mai mare sau mai mic. Acest potential de nvatare va fi folosit pentru a se face inferente asupra unor concepte ca: educabilitatea inteligentei (Budoff, 1987), zona proxima de dezvoltare (Campione, Brown, Ferrara, 1984) sau modificabili-tatea cognitiva (Feuerstein, 1980).Ambele tendinte au n comun antrenamentul sau nvatarea bazata pe analiza sarcinii. Tendinta cantitativa este centrata mai mult pe sarcina, pentru a da ajutoare standardizate si graduate, n timp ce tendinta calitativa nu renunta la analiza sarcinilor, dar ajutoarele se adapteaza la reactiile specifice ale subiectilor n situatia de evaluare.BIBLIOGRAFIE:Dumitriu, Gh.(2001), ,,Psihologia educaiei, curs, Bacu .Cosmovici, A.(1996), ,,Psihologie colar, Iai, Editura Polirom.Kruteki, V.A., Lukin, J.L.(1960), ,,Psihologia preadolescentului, Bucureti, E.D.P.Rudic, T.(1981), ,,Familia n faa conduitelor greite ale copiilor, Bucureti, E.D.P.oitu, L.(1997), ,,Pedagogia comunicrii, Bucureti, E.D.P.