----

Primele modele, fondate pedife renŃele de dotări factoriale(Helpman 1984, 1985, apoiHelpman şi Krug man 1985),se bazează pe teoria propor -Ńiei de factori a lui Hecksher-Ohlin din comerŃul internaŃion-al. Acest model presupune doifactori de producŃie şi douăsectoare, unul perfect concu -renŃial cu randamente de scarăconstante, în timp ce celălalt

sector produce două bunuri diferenŃiate cu randamentede scară crescătoare. În modelul său din 1984, Helpmanex plică apariŃia extensiei verticale prin realizareaeconomiilor cu costurile de producŃie. Compania multi-naŃională păstrează activitatea tehnologică în Ńara deorigine şi plasează activităŃile ce înglobează mai puŃinămuncă cali ficată în străinătate. Acest model pre supunecosturi nule de transport şi lipsa taxelor vamale, ceeace prezintă o diferenŃă fundamentală în raport cumodelul FDI orizontale a lui Marku sen (1985).

Progresul omeniriidin cele mai vechi tim-puri până astăzi estelegat de folosirea ener -giei. Tot aşa cum ome -nirea a trecut, în do -meniul energiei, de lalemn la cărbune, însecolul al XlX-lea, de lacărbune la petrol, însecolul al XX-lea, acumse pregăteşte o nouă

eră a teh nologiilor avan sate cu poluare zero şia unor combustibili noi. Sursele alternative deenergie au început să fie luate în consideraredupă prima criză energetică din 1973-1974,devenind subiecte la scară globală după Con -ferinŃele de la Rio şi Kyoto, în contextul promo -vării pro tecŃiei mediului şi a dezvoltării durabile.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Inima grosieră a prosperităŃiinu poate înŃelege sentimenteledelicate ale celor nefericiŃi.”

Chateaubriand

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 344 anul VIII vineri, 6 aprilie 2012 1 RON

O să vi se pară poate curios,stimaŃi cititori, dar, iată, suntemnevoiŃi să consemnăm din vremeîn vreme şi altfel de informaŃii de -cât despre recesiuni şi crize, fali -mente şi drame umane, molimeşi războaie de toate felurile. Va fide vină sau nu apropiata Zi Mon -dială a SănătăŃii (pe 7 aprilie),dar din foarte multe direcŃii statis-ticile internaŃionale au parcă maimult decât de obicei un tonus

optimist, mai ales pentru cei de vârsta a treia care, deregulă, sunt cei mai oropsiŃi şi lipsiŃi de speranŃe.

Dinspre cei mai renumiŃi demografi internaŃionali dininstitutele de profil occidental primim vestea că, pe Mapa-mond, creşte continuu speranŃa de viaŃă, aproximativ cu30 de ani într-un secol, adică cu trei luni în fiecare an.

Demiterea judecătorilor şi a avocaŃilorse poate face cu votul una nim al celor-lalŃi colegi, atunci când se constată că numai sun calificaŃi pentru a-şi exercita atri-buŃiile. În ac tivitatea lor judecătorii suntajutaŃi în activitatea lor de un cabinet for -mat din avocaŃi şi personal administrativşi de grefieri şi referenŃi8. Curtea lu crea ză înPlen, Marea cameră şi Ca mere.

Despre fericirearelativ@ }i criza

absolut@

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Sunt două lucruri pe care trebuie să le învăŃăm din experienŃă:primul, că trebuie să corectăm mult;

al doilea, că nu trebuie să corectăm prea mult”Delacroix

... De la scoŃianul englez Adam Smith la nobilul francez SaintSimon, de la medicul François Quesnay (exceptând promovarea„sterilităŃii” industriei în ce priveşte crearea plusprodusului), laaustriacul Carl Menger, de la britanicul J.M. Keynes la românulMihai Manoilescu, de la americanul Milton Friedman lajaponezul Saburo Okita, dezvoltarea industrială – în speŃăindustrializarea unei Ńări, a unei comunităŃi economice, din per-

spectivă globală – a fost şi este relevată ca un factor fundamental de mare progreseconomic, social, cultural.

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Necesitatea produceriienergiei din surseregenerabile

}i nepoluante (I)

4 aprilie 1944. ForŃele Aliate bombardează Bucureştiul.

av.dr. Marin CRĂCIUN, ULBS

continuare ^n pag. 6

T@i}ul sabiei regelui pe grumazul mini}trilor s@i

- Jacques Coeur }i Nicolas Fouquet -

Principalele institu]ii europene }i evolu]ia institu]iilor implicate în procesul de integrare (III)

continuare ^n pag. 2

Vedere din Stockholm

Marginalii:

continuare ^n pag. 4 Concernul Mercedes din Stuttgart

Companiile multina]ionale- strategii }i structuri

competitive în contextulglobaliz@rii (III)

continuare ^n pag. 7

Artele decorative sibiene. (III)TRADI[IE {I ACTUALITATE

std. Ana Sabrina BÎRSAN, Facultatea deŞtiinŃe Economice, Economie Generală, ULBS pag. 5

Fiziocra]ia

Dan POPESCU

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

Industrializarea: itinerar deteriorat de factori extraeconomici (I)- Studiu de caz: economie româneasc@ -

dr. Paul LUCIAN,ULBS

std. Simona DUMINCIUC şi std. Ioana GRĂDINAR, ULBS pag. 2

Casa Artelor Sibiu

GLOBALIZARE CARIERE2 VINERI 6 APRILIE 2012

urmare din pagina 1Ipoteza principală a mo delului este

absenŃa de egalizare a preŃurilor fac -torilor cunoscută sub nu mele factor-price-equalisation. În cazul în carediferenŃialul în dotările factoriale întrecele două Ńări este scăzut, comerŃulajunge la o egalizare a pre Ńului fac-torilor. În acest cadru, compania multi -naŃională nu are interesul să-şi divi -zeze lanŃul de producŃie şi FDI verti-cală nu va exista. Modelul lui Helpman(1984) arată că FDI verti cală are caorigine diferenŃele interna Ńionale de do-tări factoriale. Astfel, acest tip de modelexplică în bună parte in vestiŃiile Nord-Sud unde diferenŃa teh nologică estedestul de importantă.

Lucrări recente au încercat să ana-lizeze arbitrajul companiilor multina Ńio -nale între a exporta şi a se implan-ta vertical. Antras şi Helpman (2003)arată că în decizia de a subcontrac-ta sau de a investi în străinătate unrol important îl are productivitateacompaniei mamă.

Modelele prezentate anterior des -criu două tipuri diferite de FDI. Marku-sen (1997) şi Markusen şi Venables(1997) au fost primii ce au propuso combinare a celor două abordăricu modelul KC. Acest model com-

bină costul cu factorii şi accesul lapiaŃa locală ca motivaŃie legată de oFDI orizontală şi verticală în acelaşitimp. Aceasta permite să se studiezeintensitatea fluxurilor de FDI într-uncadru de echilibru general ce com-bină cele două tipuri de FDI. ModelulKC reia cadrul tradiŃional al modelu-lui Hecksher-Ohlin: două Ńări, doi fac-tori de producŃie şi două bunuri, cutrei tipuri de companii; primul tip decompanie este acela al uneia de tiporizontal ce îşi transpune producŃiaîn Ńara gazdă. al doilea tip este ocompanie multinaŃională de tip verti-cal ce îşi segmentează lanŃul de pro-ducŃie în funcŃie de avantajul com-parativ al fiecărei naŃiuni; al treileatip se referă la o companie ce aprovi -zionează piaŃa străină prin exporturi.

Într-un context de mondializareeconomică şi de integrare tot maiamplă a spaŃiilor economice regio -nale, firmele multinaŃionale sunt con-strânse să-şi revizuiască strategiilepentru investiŃii şi, în particular, să-şi optimizeze alegerile de localizarepentru activităŃile lor (Goerzen şiAsmussen, 2007; Colovic şi Mayrhofer,2008). Conform UNCTAD (2005), com-paniile multinaŃionale îşi desfăşoară28% din activităŃile lor de cercetare-dezvoltare în străinătate, iar specia -liştii estimează o amplificare a feno -

menului pentru anii ce urmează, cuun transfer în creştere spre econo -miile emergente.

Procesul de internaŃionalizare alcompaniilor multinaŃionale şi analizaalegerilor lor de localizare constituiedouă problematici majore ale cer -cetării în managementul internaŃional(Dunning, 1998). Literatura despre fir -mele multinaŃionale şi strategiile lorde localizare a evoluat considerabilîn cursul ultimilor ani. Subiectul a fostmai întâi dezvoltat într-o perspectivăeconomică: cercetătorii au încercatsă explice deciziile strategice alecompaniilor multinaŃionale focalizân-du-se pe motivele internaŃionalizăriilor şi factorii determinanŃi în alege -rea modalităŃilor de intrare pe o piaŃă.Modelele propuse permit să se înŃe-leagă mai bine de ce firmele aleg să-şi localizeze activităŃile în Ńări străineşi ce opŃiuni avantajează firmele pen-tru a intra pe noi pieŃe.

În timpul anilor 90, odată cu naş -terea Noii Geografii Economice, inte -resul s-a orientat mult spre dimensi-unea geografică a strategiilor de loca-lizare (Krugman, 1991, 1995). Aceastăabordare sugerează că activităŃileeconomice au tendinŃa să se aglom-ereze în anumite regiuni şi arată dece aceste regiuni au tendinŃa săatragă anumite activităŃi (clustere).

Mai multe studii recente pun în evi-denŃă şi ele importanŃa factoriloreconomici (Cantwell şi Narula, 2003)precum mărimea pieŃei (Sethi et al.,2003) şi ajutoarele pentru investiŃii(Loree şi Guisinger, 1995).

Un al curent de cercetare vizeazăsă explice alegerile de localizare pebaza factorilor culturali şi instituŃio -nali (Flores şi Aguilera, 2007). Acestcurent sugerează că strategiile de lo -calizare ale companiilor multinaŃio -nale sunt influenŃate de mediul insti-tuŃional şi cultural (Kedia şi Mukherji,1999; Globerman şi Shapiro, 2003).Se arată astfel că companiile preferăsă-şi localizeze activităŃile în Ńări caresunt apropiate sau similare Ńării lorde origine, căci aceasta va diminuaincertitudinea şi în consecinŃă vacreşte şansele de reuşită (Kostova,1999; Xu şi Shenkar, 2002). Studiileconsacrate efectelor culturale şi insti-tuŃionale au în vedere dimensiunilelegale, politice şi culturale. Dow şiKarunaratna (2006) arată că diferen -Ńele între sistemul politic al Ńării de ori -gine a companiilor multinaŃionale şi acelaal Ńării gazdă pot determina creştereacosturilor şi accentuarea incertitudinii,şi astfel să influenŃeze eficienŃa com-paniilor multinaŃionale ce operează într-un mediu străin (Goer zen şi Beamish,2003). Mai multe sinteze recente ale

efectelor culturii în domeniul comer -Ńului internaŃional (Leung et al., 2005;Kirkman et al., 2006) au studiat in -fluenŃa culturii naŃionale, punând înevidenŃă dife renŃele dintre valorileculturale ale Ńării de origine şi celeale Ńării gazdă, ca şi consecinŃele pecare le pot avea aceste diferenŃeasupra activităŃilor din străinătate.

Această chestiune este legată dedezbaterea actuală cu referire la ca -racterul regional versus global al ope -raŃiunilor companiilor multinaŃionale.Recent, Rugman (2005) a examinatcele mai mari 500 de firme multi-naŃionale şi a concluzionat că mareamajoritate dintre ele îşi concentreazăactivităŃile în regiunea lor de origine– America de Nord. Autorul argu-mentează că majoritatea firmelor nusunt mondiale ci mai degrabă regio -nale sau, într-o mai mică proporŃie,bi-regionale. Aceasta se poate expli-ca prin faptul că distanŃa joacă întot-deauna un rol important, în ciudaglobalizării pieŃelor. În această opti -că, caracterul multidimensional alconceptului de distanŃă (ce includevalenŃe culturale, administrative, geo -grafice, economice şi tehnologice)(Ghemawat, 2001; Angué şi Mayrho -fer, 2008), ce poate influenŃa expan-siunea internaŃională a firmelor, tre-buie să fie luat în consideraŃie.

Companiile multina]ionale - strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (III)

dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Invidia este un factor care poateinfluenŃa, modifica sau chiar distrugeanumite evenimente, decizii sau com-portamente. Spre exemplu, dacă luămîn calcul ilegalităŃile de orice fel, dinorice Ńară, vom constata că cei maimulŃi infractori sunt descoperiŃi şi pe -depsiŃi datorită invidioşilor din jurul lor.

În istoria omenirii, au existat ne -numărate cazuri în care invidia a fostcea care a spus ultimul cuvânt, pu -nând stăpânire pe oameni şi distru -gând tot ce găseşte în cale. Un exem-plu sugestiv este cazul lui JacqueCoeur (1395 - 1456). Acesta a fostnegustor şi finanŃist al regelui Fran -Ńei, Carol al VII–lea, a cărui încrederea pierdut-o, din motive pe care levom evidenŃia în continuare.

A avut un rol deosebit de impor-tant în cadrul finanŃelor FranŃei, elera cel care aduna impozitele şi bă -tea monedă pentru rege. Avea func -Ńia de ministru de finanŃe, având pu -terea de a controla bugetul Ńării. Elera cel care împrumuta bani marilorcurteni ai regelui, bancher fiind. In -teligenŃa sa l-a ajutat să înŃeleagă căcirculaŃia banilor este deosebit deimportantă în obŃinerea de profit. Dinpăcate însă, el a devenit preocupatde propriul său profit, uitând com-plet de restul lumii.

Jacque Coeur a ştiu de la începutcare este obiectivul său şi şi-a sta-bilit foarte precis paşii care trebuiescurmăriŃi pentru a îndeplinirea aces -

tuia. Îi oferea bani favorite regelui,Agnes Soral, a finanŃat războiul cuenglezii, a făcut donaŃii semnificativebisericilor, toate acestea pentru a-şicrea un renume, pentru a câştiga în -crederea celorlalŃi, pentru a-şi securi -za propria existenŃă, aceea de celmai mare hoŃ al vremurilor.

A reuşit să construiască un hotelnemaipomenit, care a depăşit cu multnivelul de lux al rezidenŃei regale.Acesta este momentul în care invidiaîşi face simŃită prezenŃa. Jacque Coeura câştigat nu numai invidia celor dinjurul său ci şi invidia propriului săurege, un rege care nu suporta ideeade a fi depăşit, în orice punct devedere, de către altcineva, cu atâtmai puŃin de către un fost negustorde blănuri.

Moartea subită a frumoasei AgnesSorel a ridicat suspiciuni grave laadresa lui Jacque Coeur, acesta fiindacuzat de otrăvirea ei. Jeanne deVandôme, probabil geloasă sau do -rind să intre în graŃiile regale, a fostprima persoană care a ridicat acesteacuzaŃii la adresa lui Coeur. Regelea fost cuprins de un puternic senti-ment de invidie şi a ordonat înce -perea unei anchete serioase asuprasa. Rezultatele au fost cu adevăratşocante, motiv pentru care regele aordonat arestarea infractorului şi pu -nerea sub sechestru a întregii saleaveri. Acestea se întâmplau undevaîn anul 1951.

La finalul procesului, în ciuda do -rinŃelor unor judecători de a ordonamoartea lui Jacque Coeur, acesta aprimit, în cele din urmă, două amen-zi foarte ridicate. Cea mai mare pe -deapsă a sa a fost însă momentelede umilinŃă la care a fost supus, că -derea sa în genunchi, cu mâinile îm -preunate pentru a-şi exprima căinŃa.

Nu a reuşit să plătească celedouă amenzi, întrucât întreaga saavere a fost confiscată, motiv pentrucare a fost arestat şi închis. Nesu -portând regimul impus de închisoarea reuşit să evadeze, a fugit şi a cău-tat adăpost la Papa de la Roma,acolo unde donaŃiile sale anterioareau fost semnificative. Nu a reuşit sătreacă peste toate aceste evenimente,nu a suportat umilinŃa şi a muritcâŃiva ani mai târziu, singur şi lipsitde orice scop.

Un alt exemplu sugestiv, în careinvidia ajunge să fie cea care con-trolează totul este cazul lui NicolasFouquet.

Fouquet a fost ministru de finan -Ńe al regelui Ludovic al XIV-lea, dinFranŃa. Folosindu-se de gama sa vas -tă de cunoştinŃe, de nivelul său ridi-cat de inteligenŃă, a reuşit să furesume extraordinar de mari.

Evident că, pe măsură ce el de -vine tot mai bogat, stârneşte tot maimultă invidie în jurul său. Jean Bap -tiste Colbert a făcut o serie de su -gestii şi reclamaŃii regelui, cu privirela furturile lui Fouquet, moment încare însuşi regele a fost cuprins deun puternic sentiment de invidie faŃăde cel care a reuşit să construiascădin nimic o imensă avere.

Încet-încet, încrederea şi admira -Ńia regelui faŃă de Nicolas Fouquetau început să scadă, în mare parteşi datorită slăbiciunilor acestuia dinurmă pentru femei. Se pare că Fou -quet avea întâlniri frecvente cu unadin domnişoarele de onoare ale regi -nei, cu frumoasa Manneville. Tot eli-a asigurat o pensie uneia dintre

femeile căzute în dizgraŃia regelui. DemenŃionat este faptul că, în acelevremuri, curtea regală era dominatăde intrigile şi invidia tuturor.

Fouquet efectua zilnic sinteze fi -nan ciare pe care le prezenta regelui.În urma sa, mereu se afla Colbertcare reanaliza acele situaŃii financia-re, evidenŃiind erorile intenŃionate alelui Fouquet. Curtenii de frunte aiFranŃei credeau că Nicolas Fouquetva fi numit prim-ministru. Planuriles-au schimbat însă datorită anunŃu-lui regelui cu privire la arestarea ace-suia. Regele a fost dezamăgit deînşelăciunile unuia dintre oamenii săide încredere dar şi de încercarea aces -tuia de a-l depăşi, în toate punctelede vedere, în special pe plan finan-ciar. Regele a fost cuprins de teamade a exista un altul mai bun ca el.

Au fost efectuate o serie de in -vestigaŃii, la sfârşitul cărora destinullui Fouquet era clar: fie pedeapsa cumoartea, fie închisoare pe viaŃă. Înfinal, decizia judecătorească l-a arun-cat pe Nicolas Fouquet în închisoarepentru tot restul vieŃii sale.

Concluzionăm că invidia celor sus-puşi poate avea repercursiuni asupracelor avizi de avere şi putere, care

nu îşi cunosc sau nu îşi impun limi -tele în fraudele pe care le desfă -şoară. Dar să nu uităm că, mai de -vreme sau mai târziu, orice greşealăse plăteşte.

Deasemenea, cele două cazuri,Ja cques Coeur şi Nicolas Fouquet,nu fac altceva decât să aducă unplus imaginii realităŃii, o realitate con -trolată de invidie, de intrigi, de inco -rectitudine, de egoism, o realitate încare banul este mai presus decâtrespectul, prietenia, onoarea, modes-tia şi nu în ultimul rând interesulpentru cei din jur.

Iată deci, cum minŃi strălucite alevremii, oameni dotaŃi cu un nivel ri -dicat de inteligenŃă, oameni capabilisă-şi asigure securitate financiară,oameni care se pot bucura de suc-ces, sfârşesc condamnaŃi la moartesau la închisoare pe viaŃă, toate aces -tea datorită modului în care şi-aufolosit aceste calităŃi.

Nu sunt mulŃi oameni asemenealui Nicolas Fouquet şi Jacques Coeurîn ceea ce priveşte nivelul de inteli -genŃă, cultură, cunoştinŃe. Din neferici -re însă, setul lor de valori morale i-aîmpiedicat să aducă îmbunătăŃiri, ideiconstructive lumii în care trăiesc.

T@i}ul sabiei regelui pe grumazul mini}trilor s@i- Jacques Coeur }i Nicolas Fouquet -

std. Simona DUMINCIUC,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

std. Ioana GRĂDINAR,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

Castelul de la Vaux

Nicolas Fouquet

3FILOZOFIA {I REALITATEA FERICIRII

EVENIMENTE - TIMPURI - EVENIMENTE

VINERI 6 APRILIE 2012

urmare din pagina 1Se estimează că, în viitorii cinci

ani, pentru prima dată în istorie,numărul persoanelor cu vârste depeste 65 de ani îl va depăşi pe celal copiilor mai mici de cinci ani.Aşadar, nu întâmplător anul 2012 vafi dedicat oficial „îmbătrânirii activeşi solidarităŃii între generaŃii”, iar înziua de 7 aprilie a.c. tema dezbater-ilor de idei recomandată de forulmondial al sănătăŃii va fi „O sănătatebună adaugă viaŃă anilor”.

Mai mult decât atât, chiar Or -ganizaŃia NaŃiunilor Unite se implicăserios într-un proiect de amploaremondială, la care a subscris şi lau-reatul Nobel, binecunoscutul econo-mist Joseph Stiglitz, odată cu adop -tarea RezoluŃiei 65/309 care plasează„fericirea” pe agenda globală. Maiexact spus, recunoscând că fericireae un scop obiectiv uman fundamen-tal şi că Produsul Intern Brut nu maireflectă adecvat fericirea şi bunăs -tarea oamenilor, rezoluŃia ONU pro -pune introducerea Fericirii NaŃionaleBrute (FNB) ca model alternativ laPIB, pentru a servi drept indicator alprogresului naŃional. O scrie negrupe alb editorialistul cotidianului ame -rican „The New York Times”, indi -când cu acest prilej „cea mai feri -cită” Ńară din Asia şi a opta din lume– minusculul regat Butan, cu o po -pulaŃie mai mică de 800.000 delocuitori şi cu un venit mediu decirca 110 dolari pe lună.

Fireşte, lumea se poate gândi laoricâte „proiecte ale fericirii” doreşte,cu atât mai mult cu cât, în fiecare

colŃ al ei, fericirea nu înseamnă ace-laşi lucru, ea poate îmbrăca cele maidiverse forme, modele şi aspiraŃii.Mai ales pentru cei – tot mai mulŃi, dincâte se constată – de vârsta a treia.

Ajungem astfel la partea goală apaharului, atunci când constatăm, totpe baza unor statistici oficiale, căsimultan cu creşterea speranŃei deviaŃă a trăitorilor pe această Planetă,apar şi problemele grele, împovără-toare pentru guvernele lumii, legate

de găsirea resurselor financiare sta-bile care să alimenteze un trai înde -lungat şi fericit.

Pe bătrânul nostru continent, depildă, un studiu efectuat la solicitareaBăncii Centrale Europene, constatăcă sistemele publice de pensii con-stituie deja o adevărată criză a da -toriilor. Totalul obligaŃiilor sub formăde pensii pe care 19 Ńări comunitare,dintre cele mai dezvoltate, ar trebuisă le plătească tuturor persoanelor

incluse în schemele publice, dacăacestea ar fi lichidate imediat, se ri -dică la astronomica cifră de 30.000de mii de miliarde de euro, o sumăde cinci ori mai mare decât datoriilepublice brute cumulate ale acestorstate. Numai sistemul public de pen-sii din Germania avea, în 2009,obligaŃii totale în valoare de 7.600 demiliarde de euro (raportat la popu-laŃia actuală), fiind astfel printre celemai mari din Europa.

Presiunile financiare formidabiledintr-un sistem evident nesustenabilsunt puse exact pe ceea ce suntemîndemnaŃi să sărbătorim în 7 apriliea.c.: creşterea duratei medii de viaŃăîn lume, concomitent cu ratele denatalitate în stagnare. Iar soluŃiilecare ni se servesc sunt cele bine-cunoscute de noi, care fac parte din„strategia austerităŃii”: reformareasistemelor naŃionale de pensii, baza-tă pe majorarea vârstelor de pen-sionare şi diminuarea beneficiilor so -ciale, adică îngheŃarea sau tăiereapensiilor. Unii nu au făcut-o şi nu ofac. AlŃii, precum România, Grecia,FranŃa, Spania, Portugalia, Marea Bri -tanie s-au grăbit să reformeze. Nuştim pe aiurea ce rezultate se vor fiobŃinut, dar la noi, Institutul NaŃionalde Statistică ne informează sec căraportul de dependenŃă economicădintre asistaŃi şi angajaŃi (adicănumărul persoanelor inactive şi înşomaj care revin la 1000 de per-soane ocupate) a ajuns în prezent la1362 şi se află în continuă creştere.

Şi atunci să ne mirăm de defic -itele majore din sistemul public depensii românesc, care a ajuns săsupravieŃuiască din împrumuturi ex -terne, chiar şi aşa reformat cum seconsideră a fi?

Concluzia acestor rânduri este unasingură şi suficient de amară: doarcriza este absolută; fericirea este, caîntotdeauna, relativă, dovadă că dacăvrei să o obŃii cu orice preŃ, chiar şisub forma indicatorului PIB, toŃi spe-cialiştii institutelor internaŃio nale dede mografie, OrganizaŃia NaŃiu nilor Uni -te însăşi, îŃi oferă o singură soluŃie:să te muŃi în Regatul Butan...

Mănăstirea Taktsang din Regatul Bhutan

Despre fericirea relativ@ }i criza absolut@Emil DAVID

6 aprilie 1917. În Primul război mondial Statele Unite declară război Germaniei.

9 aprilie 1865. Statele Unite - sfârşitul războiului de Secesiune.

10 aprilie 1814. Napoleon, care semnase actul său de abdicare în 6 aprilie aceluiaşi an,află ce va fi exilat pe Insula Elba, pe 20 aprilie luându-şi adio de la Vechea Gardă.

CERCETARE EVOLU[II VINERI 6 APRILIE 20124

c my b c my b

c my b c my b

urmare din pagina 1De la revoluŃiile industriale şi

până în prezent, în viitor, de aseme-nea, industrializarea a fost şi esteimpusă de piaŃă, de consum, de oa -meni, cu nevoile şi speranŃele lor, depatroni şi manageri cu speranŃele lorde profit, de experienŃe consumate,de un prezent cu perspective precumşi de perspective care pot deveni,trebuie să devină un prezent pro -miŃător. Nu doar pacea a impus in -dustrializarea, ci şi războiul, nu doarcertitudinile, ci şi incertitudinile auimpus-o, nu doar situaŃiile normale,ci şi catastrofele, nenorocirile au im -pus şi impun industrializarea. Defoarte multe ori, dezvoltarea industri-ală, industrializarea – o dezvoltare înregim continuu şi intensiv –, au fostşi sunt, vor fi sinonime cu civilizaŃi-ile, cu evoluŃiile lor. Nu doar sectorulsecundar se înscrie pe un asemeneaparcurs, ci şi terŃiarul, cuaternarul,durabilitatea şi sustenabilitatea, sevădesc astfel. O lume industrialăînseamnă o lume informatizată, globa -lizată, acea „o singură lume sau lu -mea nu va mai fi deloc” la care se re -ferea marele Albert Einstein. De celemai multe ori, când am vorbit şi vor -bim de industrializare, „sărăcia iesepe uşă”. Mai rămân cotloane, firide,dar de cele mai multe ori se întâm-plă aşa. Strălucitoarea „Axă dorsalăeuropeană” şi America bogată, Chinaputernic emergentă comparativ cu obună parte din Africa şi ceva dinAsia relevă nu doar diferenŃe de cul-tură, ci şi de muncă, de randament,de industrializare.

Sunt, din păcate, factori nu preamulŃi economici, ci mai mult extrae-conomici, interese culpabile care audeteriorat, deseori sensibil, asemeneatraiectorii, denaturând sensuri, sfărâ -mând echilibre, generând mari neca -

zuri şi amărăciuni. S-au scris şi sescriu zeci şi zeci de milioane delucrări – studii, cărŃi, articole, etc. –în acest cadru... Dar cum s-a des-făşurat şi se desfăşoară acest com-plex proces într-un spaŃiu economicdeosebit de frământat, deopotrivă şide interesant, cum a fost şi este celromânesc? Punctul de plecare înexaminările noastre este, pe undeva,pe la mijloc, după al doilea războimondial, realizând, însă, incursiuni –sperăm semnificative - şi în is torie,şi în prezent, cât şi în perspectivelece ni se înfăŃişează cu un oarecarenimb de nebulozitate.

1. La 23 august 1944, Româniaieşea din războiul împotriva RusieiSovietice şi se alătura AliaŃilor înlupta lor împotriva Germaniei naziste.Din punctul de vedere al Românieiva fi nu doar un act politic şi mili-tar legat de cea mai sângeroasă con-fruntare de până atunci a lumii.Geografia Ńării – un mare cercetătoral domeniului, fost preşedinte alAcademiei Române, savantul SimionMehedinŃi afirma, deseori, că „istoriaRomâniei este geografia ei” –, cir-cumstanŃele pornirii şi derulării celuide al doilea război mondial, prăbu -şirea sistemului tradiŃional de alianŃede până în 1940 al României, pactulRibbentrop – Molotov, şi, mai ales,înŃelegerea celor 3 mari atunci ailumii – SUA, Marea Britanie şi URSS– cu privire la soarta postbelică astatelor angrenate în luptă şi cuprivire la sferele de influenŃă respec-tive, vor determina, fiecare în felulsău, însuşi destinul postbelic al Ro -mâniei, al acestei Ńări de gintă latinădin Balcanii Europei. „100%, aici, in flu -enŃă sovietică”, a fost verdictul finalal „greilor”. În pofida „asigură rilor” cuprivire la libertatea de a gândi şi ac -Ńiona a oamenilor, cu privire la liber -tatea lor de a-şi alege, prin proprievoinŃă, regimul politic şi economic”,

odată cu toamna anului 1944 şi, maiapoi, din ce în ce mai intens, în Ro -mânia a avut loc un ve ritabil procesde schimbări după chi pul şi înfăŃi -şarea marelui vecin de la Răsărit.

Printre asemenea modificări poli -ti ce şi economice – petrecute, de alt-fel, nu doar în România, ci în maitoate statele din spaŃiul est-europeanîn care armata sovietică a înlăturat pehitlerişti sau a contribuit la înlătura -rea lor – Cehoslovacia, Polonia, Bulga -ria, Ungaria, Albania, Iugoslavia, R.D.G.

– s-au aflat trecerea, sub ample pre-siuni politice şi militare, a economieinoastre de piaŃă pe traiectoria „dez-voltării socialiste” („à la sovietique”).Pilonii de sprijin erau constituireapartidului unic, dictatorial, cel puŃinîn timp nu atât prin membrii săi, ciprin conducerea sa, restrânsă dar atot-puternică, covârşitor, pletoric proso-vietică. Pilonii de sprijin erau regle-mentările pentru restrângerea severă,până la dispariŃie, a iniŃiativei patro -nale, controlul din ce în ce mai strictal economiei şi în interes sovietic princonstruirea şi funcŃionare atotcuprin -zătoare a unui plan strict centralizat,cu putere de lege, etc. Iar modelulde dezvoltare în industrie, agricul-tură, transporturi, comerŃ, etc. era,va fi cel sovietic.

2. Referindu-ne, în speŃă, la in -dustrie, va funcŃiona „planul leninistde industrializare”, bazat exclusiv pedezvoltarea primordială a producŃieimijloacelor de producŃie pentru pro-ducerea mijloacelor de producŃie,apoi pe producŃia mijloacelor de pro-ducŃie pentru producŃia bunurilor deconsum şi, doar în final, destul detimid, pe producerea bunurilor deconsum. De unde, o absolută indus-trializare, practic superindustrializarecantitativă, destul de departe de opiaŃă aproape inconsiderată, şi o maimereu evidentă penurie de bunuri deconsum, de altfel, de nu puŃine ori,acestea de calităŃi inferioare. Moti va -Ńia existenŃei unei economii româ -neşti subdezvoltate industrial, definitămai ales de producŃia de materiiprime şi mult mai puŃin de cea aunor produse mai complexe, cerinŃaca „oamenii muncii să sus Ńină o ast-fel de dezvoltare efectiv în propriulfolos şi nu al capitaliştilor burghezi”au atârnat greu în impu nerea propa-gandistică şi practică, apoi, a mode -lului leninist de industrializare. Desi -gur că au fost folosite cu pricepereşi împotriva foştilor guvernanŃi şi apatronilor, a oa menilor profund anco-raŃi în conceptul – de esenŃă latină– de proprie tate privată, neajunsurireale ale sistemului capitalist al Ro -mâniei, printre care analfabetismului,viaŃa cenu şie şi mizeră pentru nu pu-Ńini, mari discrepanŃe sociale. Era un

sistem purtând puternic amprenta pe-riferiei dar şi a unor relaŃii impusede mari trusturi şi concerne, relaŃii dinderularea cărora, nu o dată, indus-tria şi economia pierdeau şi nu câş -tigau. De altfel, în acest ultim sens,sovie ticii, prin practica „Sovrom”-uri -lor – funcŃională până prin 1960 –în in dus trie, petrol, minerit, ciment,betoane, prelucrare, în transporturi,ener gie, uraniu, ş.a. – au jefuit emi-namente Ńara de mari bogăŃii, dese-ori la dimensiuni mai ample, multmai ample, comparativ cu cele dinregimul anterior.

În tot acest timp, s-a vădit şi oanume parte – nu prea mare – cevamai plină a paharului. Acest fapt, încircumstanŃe decise de decizii cen-tralizate şi hotărâte, de „dictatura dedezvoltare” într-o formă mai primară,din mobilizări ample ale oamenilor –deloc fără rezultate – spre împlinireaunor Ńinte generale dar şi locale ne -cesare, din promisiuni şi vehiculareade obiective şi speranŃe afişate câtse poate de optimist deşi fără uncorespondent real. Se poate totuşi,afirma, fără contraargumente deci-sive, că o anume industrializare, oanume dezvoltare a economiei înansamblu, s-a putut consemna. Desi -gur, nu se pot trece cu vederearezistenŃa cetăŃenilor la modificareaunor concepŃii şi mentalităŃi, dictatu-ra feroce în Ńară, soldată, printrealtele, cu sute şi sute de mii dedecese, în condiŃii cumplite, ale opo-nenŃilor, nu doar politici. Numai cinea suferit greii ani de puşcărie comu-nistă, percheziŃiile brutale şi ares -tările fără nici un temei, persecuŃiilegenerate de „dosare”, ş.a. poate în -Ńelege realmente asemenea stări.Temnicerii erau minoritarii? FoartemulŃi, dar erau, şi nu puŃini, auto-htoni. Din păcate, mai mulŃi fii ai lorau fost şi sunt „terminatori” astăzipentru economia românească, aşacum s-au aflat ei pentru părinŃii noş -tri. Revenind, menŃionăm că au fostpuşi în funcŃii de conducere mulŃi ig -noranŃi, leneşi, fanatici, lumpeni, acti -vişti venali, ş.a., multă „scursură” a ve -chiului regim. Desigur, nu toŃi conducă-torii, de un nivel sau altul, au fost astfel.

continuare în pagina 5

Dan POPESCU

Industrializarea: itinerar deteriorat de factori extraeconomici (I)- Studiu de caz: economie româneasc@ -

Vedere din Moscova

Vedere din Bucureşti

urmare din pagina 4Luând în calcul mai multe elemente

de impreciziune a cifrelor, putem totuşiarăta că între anii 1950 – 1965 – înVest începuseră, deja, faimoşii „Lestrentes glorieuses” – fondurile fixe,mai ales industriale, au sporit de 2,2ori, iar comerŃul exterior, în care indus-tria a avut o pondere importantă, aproa-pe exclusiv cu sovieticii, a crescut de4,8 ori. În pofida „scurgerii” în URSS- prin plata „despăgubirilor de război”,dar, cum spuneam, şi prin inter-mediul întreprinderilor mixte româno– sovietice, ”Sovrom”-uri, constituiteîn mai toate ramurile industriale şieconomice - a unor părŃi importantedin bogăŃia naŃională, - ca urmare acreării şi dezvoltării unor întreprin -deri industriale mai importante – destat, desigur, unele pe fostele am -plasamente capitaliste, altele noi – îndomeniul metalurgiei – de exemplu,Combinatul Siderurgic de la Hune -doara, construcŃiilor de maşini – Uzi -nele „23 August”, „Republica” sau fa -brica „Tractorul” din Braşov, al in dus -triei uşoare – mai multe Ńesătorii şifilaturi, fabrici de confecŃii, de încăl -Ńăminte, etc., aceasta, bogăŃia naŃionalăa crescut întrucâtva. Fapt care a fostsimŃit de o parte a populaŃiei. Trebuieluate, însă, în calcul şi limitele „hege-monului”, URSS, şi limitele sistemu-lui, sistem urmărind esenŃial o veritabilă

rusificare a Ńării. Desigur, se vădeateribila „teroare politică”, de care amamintit, zeci şi zeci, chiar sute demii de oameni piereau în puşcării,dar, pe de altă parte, „fluturându-se”Ńinte sociale im portante, erau nu pu -Ńini dintre cei săraci ce credeau, pefondul folosirii unei reŃete „roşii” cla-sice, cunoscute, într-o „viaŃă nouă”în condiŃiile so cialismului.

Un amplu proces de alfabetizare– o parte a oamenilor Românieiantebelice erau analfabeŃi, un ampluproces de urbanizare – desigur, încondiŃiile de confortabilitate medii şichiar scăzute ale timpului, vor „ali-menta” sensibil în această direcŃie.FuncŃionând deja în lume două sis-teme paralele şi opuse – cel capita -list şi cel socialist sovietic – este lim -pede că propaganda avea şi ea un rolefectiv astfel. Oricum, era o relativă„şcoală de economie”. Deja însă sesimŃeau decalaje din punct de vederecalitativ faŃă de parametrii de performan -Ńă vest-europeni, izolarea intrinsecă a„lagărului socialist” aveau efectele einocive, primare, brute. CantităŃile şinu atât cerinŃele de piaŃă, eficienŃa, pro-fitul, structurile industriale şi economi -ce nu Ńineau pasul în acest sens. „Co -munismul naŃional” şi modificarea unorraporturi sociale, politice în plan re -gional, european şi mondial vor schim -ba câte ceva astfel. (va urma)

VINERI 6 APRILIE 2012 5

c my b c my b

c my b

G#NDIRE ECONOMIC~ CERCETARE EVOLU[II

c my b

Fiziocratismul este curentul degândire economică apărut în primajumătate a secolului XVIII după epui-zarea ideilor mercantiliste. În plan eco-nomic este evident declinul agricul-turii datorat de sprijinirea industriei.

Termenul “fiziocraŃia” este grecescşi se referă la puterea, guvernareanaturii. Prin urmare, această denumi-re vine de la interpretarea fizică saunaturală a legilor şi proceselor eco-nomice pentru că natura, legile natu-rale sau fizice, cu caracterul lor per-manent şI universal sunt necesare labaza existenŃei şi acŃiunii umane.

„Prin legea fizică, Francois Quesnay,se inŃelege cursul reglat de întreguleveniment fizic al ordinii naturale, celmai avantajos genului uman.Prin legeşi morală se înŃelege regula întregiiacŃiuni umane de ordine morală con-form cu ordinea fizică, evident ceamai avantajoasă genului uman.Acestelegi formulează ansamblul a ceea cenumim legea naturală.”

Datorită acestei idei, fiziocraŃii auconcluzionat că ştiinŃa economicăeste o ştiinŃa fizică, naturală şi că bo -găŃia se poate identifica cu natura pusăîn slujba omului, iar valoarea trebuiesă fie natura, în forma ei de mani-festare economică adică, pământul caproducător de mijloace de subzistenŃă.

Un lucru foarte important de înŃeleseste acela că ordinea naturală pentrufiziocraŃi nu însemna “întoarcerea lanatură, la sălbăticiune” ci înseamnăproprietate, siguranŃă şi libertate.

FiziocraŃii considerau această “or -

dine naturală” ca fiind “divină şi esen-Ńială”, Turgot evidenŃiind că “Dreptu -rile oamenilor nu sunt întemeiate peistorie ci pe natura lor”.

Charles Gide şi Charles Rist afir-mă că ideile ordinii naturii dărâmăun între edificiu de reglementări vechiîn ceea ce priveşte regimul economic.

O trăsătură foarte importantă a or-dinii naturale este raŃionalitatea. Fr.Quesnay arată că „Fiecare om trebuiesă obŃină cea mai mare creştere desatisfacŃie prin cheltuiala cea mai micăposibilă, aceasta-i perfecŃia conduceriieconomice. Şi când fiecare va face lafel această ordine, în loc de a fi tulbu -rată va fi dimpotrivă mai bine asigu-rată”.Ideea este că trebuie să lăsămtotul să se împlinească de la sine.

FiziocraŃii identifică produsul netconstatând faptul că orice operaŃiuneproductivă implică inevitabil şi con-sum de bogăŃie, adică cheltuieli. Acestconsum de bogăŃie se scade din bo -găŃia creată în urma desfăşurării acŃiu-nilor productive şi doar diferenŃa esteo creştere reală de bogăŃie. Acest ex-cedent este produs net.

Considerând pământul singurul fac -tor productiv, sectoare precum indus -tria şi comerŃul sunt nişte sectoare“sterile” din punct de vedere al veni-turilor, ele nu fac decât să transfor-me bunurile fără să le multiplice şide aceea nu realizzează produs net.În consecinŃă clasele sociale care nusunt ocupate în sectorul agricol suntşi ele „sterile„.

Principalii susŃinători ai acestei doc-trine fiziocrate sunt: Francois Quesnay(1694-1774); Victor Riqueti, marchizde Mirabeau (1715-1789); Mercier dela Riviere; Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot,baron de l’Aulne (1727-1781).

Francois Quesnay este un medicde rennume în epocă care a scrismulte lucrări în medicină, dar înce-putul preocupărilor sale privitoare laproblemele economice, se observă înlucrarea „Essai physique sur l’economieanimale„ din 1746.Celebra sa operăeste ”Tabloul economic” în care se

pre zintă reproducŃia capitalului social,studiu care este dezvoltat în 1760 în”Maxime generate pentru guvernuleconomic al unui regim agricol”.

Victor Riqueti, Marchiz de Mirabeaua scris ”L’ami de l’homme ou Traitesur la population” în 1756 dar în caredoar a început tratarea doctrinei, ur -mând să o trateze mai pe larg în ”LaTheorie de l’impot” în 1760 şi ”Laphilosophie rurale” în 1763.

Un alt reprezentant este Mercier dela Riviere, care a scris un adevăratcod al doctrinei fiziocrate, şi anume”L’ordre naturel et essentiel des so -cietes politiques”.

O altă lucrare importantă pentrufiziocratism este ”Physiocratie au Con-stitution essentielle du gouvernementle plus avantageux au genre humain”scrisă de Dupont de Nemours în 1761.A fost un specialist în Economie po -litică la Institutul FranŃei şi tot el adat numele curentului economic.

Printre ultimii dar cel mai impor-tant reprezentant al scolii ”fiziocrate”conform lui Ch. Gide şi Ch. Rist esteAnne Robert Jacques Turgot, baronde l’Aulne.Acest statut l-a căpătatdatorită talentului dar şi din cauzafuncŃiilor pe care le-a ocupat.

Din cauza autorităŃii pe care adeŃinut-o ca ministru al lui Ludovical XVI- lea acesta a întreprins marire forme în domeniul economic. In -tenŃiile sale au fost bune, de a supri-ma unele taxe vamale pentru circu-laŃia cerealelor între provincii, dar auafectat interesele nobiliare astfel că -zând în dizgraŃie în 1776.

FiziocraŃii sunt primii care au cer-cetat ddistribuirea şi circulaŃia bogă-Ńiilor, încercând să arate că acesteadin urmă circulă de la sine, între cla-sele sociale şi tot ele dau viaŃă sis-temului economic.

Fr. Quesnay a dorit să dea o re -prezentare cantitativă a mecanismelorvieŃii economice, în ”Tabloul economic”.Elementele acestui tablou sunt inter-dependente.Este evidenŃiată ideea căvânzarea produselor trebuie să per-mită reconsiderarea capitalurilor.

În alcătuirea tabloului Fr. Quesnayporneşte de la existenŃa unui statfeudal mare, pe teritoriul căruia secreează, cu ajutorul unei agriculturiavansate, un produs anual.

ExistenŃa celor 3 clase socialepentru circulaŃia bunurilor şi reparti-Ńia veniturilor, acestea fiind: clasa pro-ducătoare-agricultorii care fac să re -nască bogăŃiile anuale ale naŃiunii;clasa prorietarilor-reprezentată de su -veran, biserică, posesori de pământ,clasă care se întreŃine cu produsulnet al culturii agricole; clasa sterilă-ce tăŃenii care sunt ocupaŃi cu alteser vicii şi lucrări decât cele din agri -cultură, ale căror cheltuieli sunt plă-tite de clasa producătoare şi clasaproprietarilor.

Lucrurile pe care Quesnay nu le iaîn considerare sunt: oscilaŃiile preŃuri-lor mărfurilor, comerŃul exterior, acte-le de vânzare-cumpărare desfăşurateintre membrii aceleiaşi clase sociale.

În urma calculului pe care îl face,arată că se desfăşoară trei circulaŃiide mărfuri:două circulaŃii ”imperfec-te”, între două dintre cele 3 clasesociale şi o circulaŃie ”perfectă”, ceinclude toate cele trei clase sociale.

Chiar dacă există o serie de inxa -

ctităŃi, tabloul surprinde aspectelefundamentale ale reproducŃiei capita-lului şi descrierea la nivel macroeco-nomic a repartiŃiei veniturilor întrecele trei clase sociale, banii fiind doarinstrument de schimb.

Se pune accent pe latura produc-tivă, iar circulaŃia mărfurilor şi bani-lor reprezentând doar o latură a pro-cesului reproducŃiei şi nu ca o sursăexclusivă de îmbogăŃire.

Cu toate limitele sale, ”Tabloul eco-nomic” a lui Francois Quesnay a fostapreciat de mulŃi economişti. De exem-plu, Denise Flouzat a comentat despreQuesnay astfel: ”În tabloul său eco-nomic Quesnay efectuează prima cer-cetare cu caracter ştiinŃific a econo-miei. El a fost primul care a descrisceea ce noi astăzi numim venit naŃio-nal dar raportat doar la venitul agri-col, considerat ca fiind singurul venitimportant”.

Bibliografie:

- http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=66&idb=- Popescu Dan, “Istoria gândirii econo -mice - din antichitate până la sfârşitulsecolului XX” - Editura Continent, 2003.

Fiziocra]ia

std. Ana Sabrina BÎRSAN,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

Fostul Combinat Siderurgic de la Hunedoara

Industrializarea: itinerar deteriorat de factori extraeconomici (I)- Studiu de caz: economie româneasc@ -

Regele Ludovic al XV-lea

Francois Quesnay

ENERGIA VINERI 6 APRILIE 20126

urmare din pagina 1RaŃiunea principală a accentului

crescând pus pe sursele alternativede energie o reprezintă necesitateareducerii consumului de cărbune, gazşi petrol, adică principalele surse deemisii de carbon.

Dacă în anii '70 energia verde eraconsiderată o utopie şi tratată ca unvis al cercetătorilor, situaŃia s-a schim-bat de-a lungul anilor şi viziunea unui"viitor solar" a devenit un subiect dedezbatere.

Sursele de energie noi si regene -rabile (biomasa, energia solară, ener-gia vântului, hidroenergia, pila foto-voltaică etc) au devenit deja, pentruŃările industrializate, obiective naŃio -nale în structura producŃiei lor deenergie. Aceasta s-a întâmplat maiales ca urmare a două evenimente,primul a fost publicarea in 1972 araportului "The Umits to Growth" aClubului de la Roma, iar al doilea 1-areprezentat prima criză a petrolului şicriza energetică din 1973-1974.

Raportul prevedea încă de atuncio reducere dramatică a resurselorenergetice clasice şi o creştere ra -pidă a poluării mediului. ConcurenŃacelor două evenimente a adus în dis-cuŃie chestiunea siguranŃei în alimen -tarea cu energie.

În acest context, energia regenera -bilă a fost privită pentru prima oarăca o posibilă soluŃie alternativă la pe-trol. Când preŃul petrolului a scăzutbrusc în anii 80, viziunea "solară" şi-a pierdut din nou atractivitatea. Şitotuşi, evoluŃiile ulterioare au confir-mat concluziile Clubului de la Roma,iar problemele de mediu au începutsă se discute la scară planetară.

Grupul de lucru Hidrogen este oiniŃiativă de ultimă oră a ComisieiEuropene, care va cerceta potenŃialulhidrogenului ca viitor înlocuitor alsurselor de energie convenŃionale.Hi drogenul este văzut ca sursa deenergie a Mileniului III, ce poate fifolosit de la carburant pentru mo -toare, la sursă de energie în bateriipînă la combustibil pentru centraleelectrice. Grupul va fi constituit dinreprezentanŃii unor centre de cerce -tare importante, producători de com-ponente şi pile de combustie, com-panii de electricitate, producători deautomobile şi maşmi de transport.

Pila de combustie combină hidroge -nul cu oxigenul pentru a produce ener-gie electrica, în urma procesului rezul -tând doar apă si energie termică.

Comisia Europeana a mai lansatproiectul demonstrativ CUTE (CleanUrban Transport for Europe), prin carenouă oraşe europene (Amsterdam,Barcelona, Hamburg, Londra, Luxem -bourg, Madrid, Porto, Stockholm şiStuttgart) vor introduce hidrogenul însistemul de transport public. Alt pro-gram suport - ECTOS (Ecological CityTransport System), a fost lansat în 2001.

Uniunea Europeana s-a angajatprin Protocolul de la Kyoto să re -ducă emisia gazelor cu efect de serăcu 8% până în 2012. Şi totuşi, înanii imediat următori semnării docu-mentului, nimic semnificativ nu s-a în-tâmplat. Una din Ńările care şi-a luatîn serios angajamentele de la Kyotoa fost Germania, care mai mult decâtalte Ńări membre, şi-a impus un obiec-tiv extrem de am biŃios prin reducereaemisiior de gaze cu efect de seră cu 21%.

În Strategia Dezvoltării Durabile aUniunii Europene, revizuită în 2006,politica energetică este consideratăcrucială, deoarce trebuie să facă faŃăprovocării schimbărilor climatice lanivel european şi global. La ConsiliulEuropean din martie 2007, UniuneaEuropeană şi-a asumat următoareleobiective: de reducere până în 2020,cu 20% a emisiilor de CO2 la nivelulUniunii Europene, de creştere cu 20%a ponderii energiei din surse regene -rabile, în consumul total de energie,precum şi creşterea eficienŃei ener-getice cu 20%.

Utilizarea surselor regenerabile deenergie constituie obiectivul major alpachetului legislativ privind schim-barile climatice şi energia din surseregenerabile, prezentat de Comisia Euro -peană în 28 ianuarie 2008. Acestobiectiv al Comisiei Europene estemult mai exigent, în ceea ce priveştetermenul de punere în aplicare, decâtobiectivele stabilite de Strategia deDezvoltare Durabilă a Uniunii Euro -pene, revizuită în iunie 2006. În toatedocumentele, Uniunea Europeană re -cunoaşte faptul că, energia este esen-Ńială pentru dezvoltarea economiei eu -ropene, dar şi că reprezintă o provo-care din punct de vedere al impactu-lui sectorului energetic asupra schim-bărilor climatice. Marea majoritate astatelor membre ale Uniunii Euro -pene depind de importul de resurse

energetice şi de tendinŃa de creştere apreŃului energiei, pe piaŃa mondială.

Sursele regenerabile de energiereprezintă o soluŃie viabilă pentru aco-perirea consumului de energie elec-trică şi căldură. Hidroenergetica, cen-tralele solare sau cele eoliene audevenit competitive, intrând în joculconcurenŃei economice cu alte filiereenergetice bazate pe combustibili fo -sili şi nucleari. Sursele regenerabilede energie pot reprezenta prima ale -gere pentru orice autoproducător,încadrându-se perfect în cadrul uneiconcepŃii de producere descentraliza-tă a energiei electrice şi termice.

Energia verde este un termencare se referă la surse de energieregenerabilă şi nepoluantă. Electrici -tatea generată din surse regenerabiledevine din ce în ce mai disponibilă.Prin alegerea unor asfel de surse deenergie regenerabilă, consumatorii potsusŃine dezvoltarea unor energii cu -rate care vor reduce impactul asupramediului asociat generării energieiconvenŃionale şi vor creşte indepen-denŃa energetică.

Energia eoliană este una dintrecele mai vechi surse de energie ne -poluantă. Evoluând din morile devânt folosite pentru pomparea apei şiirigaŃii, la generatoarele electrice deastăzi, turbinele eoliene au ajutat ome-nirea timp de secole. Ele au începutsă fie folosite pe scară largă prinanii 1970-1980 când S.U.A. a adop-

tat mai multe programe destinate săîncurajeze folosirea lor. În ultimii ani,energia eoliană s-a dezvoltat ca unjucător important în sistemul electricîn câteva Ńări din Europa.

Turbinele de vânt pot fi folositepentru a produce electricitate indivi -dual sau în grupuri, denumite ferme.Fermele de turbine eoliene utilizează,în principal, turbine cu trei palete casă capteze vântul. O singură turbinămare poate produce destulă energieelectrică pentru aproximativ 100 delocuinŃe.

Această energie prezintă o seriede avantaje: se pretează aplicaŃiilor lascară redusă; emisia zero de sub-stanŃe poluante şi gaze cu efect deseră, datorită faptului că nu se ardcombustibili; nu se produc deşeuri;pe unitate de energie costuri reduse.

Costul a scăzut substanŃial înultimii ani, ajungând în S.U.A. să fiechiar mai mic decât în cazul energieigenerate din combustibili clasici. În2008, preŃul energiei eoliene ajun -sese la 70 euro/Mwh, iar previziunilesunt de continuare a scăderii aces-tora, deoarece se pun în funcŃiuni totmai multe unităŃi eoliene cu putereinstalată de mai mulŃi megawaŃi.

Spre deosebire de centralele nu -cleare, de exemplu, unde costurilede scoatere din funcŃiune pot fi decâteva ori mai mari decât costurilecentralei, în cazul generatoarelor eo -liene, costurile de scoatere din func -Ńiune, la capătul perioadei normalede funcŃionare, sunt minime, acesteaputând fi integral reciclate. S-a ajunsca în unele Ńări, ponderea energieieoliene în consumul total de energiesă fie semnificative

Energia solară nu s-a bucurat desucces ca cea eoliană, dar dacă pre -Ńurile continuă să scadă, ea ar puteasă intre în competiŃie cu centraleleelectrice de mare putere. Tehnolo -giile solare folosesc energia solarăpentru a produce căldura, lumina, apacaldă şi chiar aer condiŃionat pentrulocuinŃe şi zona industrială.

Există deja sisteme solare termaleîn care razele soarelui sunt folositepentru a supraîncălzi un fluid, ce esteapoi folosit pentru a propulsa oturbină generatoare de electricitatecare produce energie electrică la pre -Ńuri aproape competitive. Panourilesolare produc energie electrică 9h/zi.Ziua, timp de 9 ore aceste panourisolare produc energie electrică şi înacelaşi timp înmagazinează energieîn baterii pentru a fi folosită noaptea.InstalaŃiile solare sunt de 2 tipuri:termice şi fotovoltaice. Cele fotovolta-

ice produc energie electrică gratis.Cele termice ajută la economisirea ga-zului în proporŃie de 75% pe an. Oricinepoate folosi această energie gratuită.

Cea mai elegantă formă a ener -giei solare rămâne sistemul fotovol -taic, în care energia luminii solareeste convertită direct în electricitate.Este forma perfectă de energie: gra-tuită, abundentă şi complet nepolu-antă. Sistemele fotovoltaice pot ali-menta cu energie orice, de la sateizolate, la locuinŃe din centre urbane.Panourile pot fi fixate cu buloane pesol sau pe acoperiş sau chiar mode -late în curbe de o formă plăcută.Dispozitivele se defectează arareori şichiar dacă unul se strică, celelalte con-tinuă să funcŃioneze, fie în strălucireasoarelui, fie sub cerul acoperit cu nori.

Electricitatea obŃinută de la soareprin sistem fotovoltaic costă de 2-5ori mai mult decât cea obŃinută dincărbune, petrol sau gaz natural. În plussistemele nu funcŃionează noaptea.

Energia geotermică este o formăde energie obŃinută din căldura aflatăîn interiorul Pământului. Apa fierbinteşi aburii, captaŃi în zonele cu activi-tate vulcanică şi tectonică, sunt utili -zaŃi pentru încălzirea locuinŃelor şi pen-tru producerea electricităŃii şi pentrupregătirea apei calde menajere.

Energia geotermală reprezintă căl-dura conŃinută în fluidele şi rocilesubterane. Este nepoluantă, regenera -bilă şi poate fi folosită în scopuridiverse: încălzirea locuinŃelor, indus-trial sau pentru producerea de elec-tricitate.

Această energie este exploatabilăcu tehnologii speciale de foraj şi ex -tracŃie. Centralele geotermale captea -ză energia geotermală pe care o trans-formă în electricitate. Se injecteazăprin crăpături apă rece sub presiunela câŃiva kilometri adâncime, în zo -nele calde ale scoarŃei terestre. Apaiese pe altă parte încălzită sub formăde aburi, aceştia sunt captaŃi şi apoitransformaŃi în electricitate. Ciclul sereia prin pomparea apei acum răcite.

Biomasa este partea biodegrada -bilă a produselor, deşeurilor şi rezi -duurilor din agricultură, silvicultură,industrie, deşeuri urbane. Lista sur -selor de biomasă include:- lemn şi deşeuri de lemn (coji, ru -meguş, aşchii, surcele);- plantaŃii energetice: salcie, plop, ra -piŃă, floarea-soarelui, grâu, porumb;- deşeuri agricole, deşeuri de la fermede animale, deşeuri de apă (nămol şibiogaz obŃinut din centralele de pu -rificare a apei), deşeuri industriale,deşeuri urbane. (va urma)

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Necesitatea producerii energiei din surse regenerabile }i nepoluante (I)

Dunărea, un mare fluviu al lumii

UNIUNEA EUROPEAN~VINERI 6 APRILIE 2012 7

urmare din pagina 1

Procedura în faŃa curŃii se ba -zează pe principiul contradictorialităŃişi are două faze : una scrisă şi unaorală9. Deliberarea în vederea pro-nunŃării hotărârii are loc în „Camerade Consiliu”, iar preşedintele com-pletului nu are drept de veto, ci votca şi ceilalŃi judecători, de asemeneala deliberare nu participă avocaŃii ge -nerali. PărŃile în litigiu sunt reprezen-tate în mod obligatoriu, statele mem-bre şi instituŃiile comunitare prinagenŃi guvernamentali – juriştii insti-tuŃiilor sau ai ministerelor afacerilorde externe din guvernul statului mem-bru, iar persoanele fizice şi juridiceprin avocaŃi10. Procedura în faŃa CurŃiieste cea, în principiu, a pârâtului (sestabileşte prin acordul părŃilor), dacăpârâtul este o instituŃie comunitară(pârâtul poate decide „limba de pro-cedură”, aceasta fiind în principiulimba franceză). În ceea ce priveştecompetenŃa CurŃii, aceasta se abor-dează sub două aspecte: • o funcŃie jurisdicŃională atunci cândacŃionează ca: - o curte constituŃională- o curte administrativă- o curte civilă- o curte de apel• funcŃie consultativă, când emite avi -ze în chestiuni ce vizează revizuireatratatelor comunitare sau a încheieriiunor raporturi comunitare

În peisajul jurisdicŃional european,alături de judecători şi avocaŃii gene -rali apare secretarul general11 numitde către Curte pe o perioadă de şaseani şi poate fi revocat pentru neîn-deplinirea atribuŃiilor funcŃionale. AreatribuŃii administrative, dar şi de su -praveghere a îndeplinirii exigenŃelorformale. Viitorul CurŃii europene deJustiŃie va fi marcat de o reformă cevizează reducerea chestiunilor preju-diciale soluŃionate la cest nivel în sen-sul responsabilizării treptate a judecă-torilor naŃionali în procesul de inter-pretare a dreptului comunitar, iarsesizarea directă a CurŃii să se facănumai cu acele recursuri consideratefundamentale pentru bunul mers alUniunii Europene.12

Tribunalul de Primă InstanŃă (T.P.I.)Începând cu 1988, Curtea de

JustiŃie este asistată în activitatea sade către Tribunalul Primei InstanŃe,la rândul său compus din 15 judecă-tori la cea vreme şi având rolul dea soluŃiona disputele dintre ComisiaEuropeană şi persoanele fizice saujuridice, precum şi pe cele dintre in -stituŃiile comunitare sau dintre aces-tea şi funcŃionarii lor. Structura şifuncŃionarea TPI sunt similare CurŃiide JustiŃie, statutul acesteia din urmăaplicându-se şi tribunalului. PotrivitTratatului de la Nisa, tribunalul va fiformat din câte un judecător al fiecă -rui stat membru şi prin statutul CurŃiiEuropene de JustiŃie poate fi pre-văzută existenŃa avocaŃilor generali.

De asemenea, Tratatul de la Nisaa adus o reformă majoră în cadrulCurŃii Europene de JustiŃie, cele maiimportante aspecte ale acesteia fiind:- flexibilitate crescută în privinŃaadoptării statutului CurŃii Europene deJustiŃie, care poate fi acum amendatde Consiliu – pe bază de unanimi-tate şi la cererea CurŃii însăşi sau aComisiei; - aprobarea regulilor de procedură

ale CurŃii de către Consiliu se faceacum prin majoritate calificată ; - prin decizia unanimă a Consiliuluişi în urma ratificării parlamentelornaŃionale, soluŃionarea disputelor re -feritoare la drepturile de proprietateindustrială intră sub jurisdicŃia CurŃiiEuropene de JustiŃie; - mai bună împărŃire a atribuŃiilor în -tre Curtea Europeană de JustiŃie şi Tri -bunalul Primei InstanŃe, rezultând de -grevarea CurŃii Europene de JustiŃie.

În competenŃa Tribunalului intră : - acŃiunile în anulare contra acteloradoptate prin co-decizie de ConsiliulU.E., Comisia Europeană şi Banca Cen -tral Europeană- acŃiunea în carenŃă împotriva insti-tuŃiilor comunitare - contenciosul funcŃiei publice comu-nitare- recursul împotriva camerei juris-dicŃionale - chestiunile prejudiciale de interpre -tare şi apreciere a validităŃii, respon-sabilitatea extra contractuală a Co -munităŃilor, precum şi cea contractu-ală, când s-a stabilit cauză compro-misorie.

Trebuie subliniat faptul că prinexcepŃie de la aceste reguli acŃiunileintroduse de instituŃiile comunitare,de statele membre sau de BancaCentral Europeană sunt de compe-tenŃa CurŃii Europene de JustiŃie. Re -laŃia dintre Tribunalul de primă in -stanŃă sau Camera de Primă InstanŃăşi Curtea Europeană de JustiŃie estesimilară relaŃiei dintre Tribunal şiCurtea de Apel din sistemele na -Ńionale de drept. T.P.I. lucrează pesecŃii şi judecă în camere de 3-5judecători. În activitatea sa, T.P.I.preia o mulŃime de cauze de la CJE(CJCE) uşurând în acest fel muncaacesteia din urmă şi încărcând-o pea sa. Hotărârile T.P.I. pot fi atacatecu recurs în faŃa C.J.E. numai pemotive privind: lipsa de competenŃatribunalului, violarea dreptului comu-nitar de către tribunal, iregularităŃi deprocedură vătămătoare pentru părŃileaflate în litigiu.

Considerăm că este important derelevat faptul că prin Tratatul de laNisa s-a prevăzut posibilitatea înfi-inŃării, pe lângă Tribunalul de PrimăInstanŃă a unor Camere JurisdicŃio -nale, specializate pe anumite domeniişi a căror Hotărâri sunt supuserecursului pentru chestiuni de dreptîn faŃa T.P.I. De pildă o astfel deinstanŃă este înfiinŃată în anul 2004pentru a judeca litigii privind funcŃiapublică cu denumirea de Tribunal alFuncŃiei Publice13. În încheiere evi-denŃiem importanŃa acestei instanŃeîn buna funcŃionare a sistemului judi -ciar european şi asigurarea celerităŃiisoluŃionării cauzelor deduse judecăŃii.

Curtea de ConturiÎnfiinŃată în 1977 prin Hotărârea

Consiliului nr.656/18.10.1977(JOCENr.L 268/1977) cu sediul la Luxem -burg, Curtea Europeană de Conturi14

a dobândit statutul de instituŃie aU.E. numai în 1993 (prin intrarea învigoare a Tratatului de la Maastricht)şi reprezintă „conştiinŃa financiară” aUniunii. Rolul său este de a contro-la aspectele financiare ale U.E., maiexact legalitatea operaŃiunilor bugetu-lui comunitar şi corespondenŃa aces-tuia cu programul anual de gestio -nare a sa. Curtea desfăşoară acesttip de control anual şi elaborează unraport pe care îl înaintează Parla -mentului European (şi care serveştela descărcarea bugetară a Comisiei).

Curtea de Conturi este indepen-dentă în raport cu celelalte instituŃiicomunitare şi are deplină libertate înprivinŃa organizării şi planificării ac -tivităŃii sale de audit şi de raportare.De asemenea Curtea Controleazămanagementul financiar al conduceri -lor instituŃiilor şi organismelor comu-nitare. Curtea este constituită din 27de membri (independenŃi şi cu expe-rienŃă în auditul finanŃelor publice),provenind din cele 27 state membre,cu un mandat de şase ani, cu posi-bilitatea prelungirii pentru încă unmandat; la rândul lor, membrii CurŃiiîşi aleg un Preşedinte, cu un man-dat de trei ani. Membrii CurŃii suntasistaŃi în activitatea lor de profe-sionişti în domeniu, dintre care oparte sunt auditori. Tratatul de laAmsterdam a lărgit aria controluluifinanciar şi la alte organisme comu-nitare precum cele private şi publicebeneficiare de fonduri europene15.Curtea de Conturi nu poate acordasancŃiuni în cazul descoperirii de ne -reguli, ci doar informează organisme -le comunitare competente. Ceea cetrebuie reŃinut este faptul că, CurŃiide conturi îi lipseşte atribuŃia juris-dicŃională, această atribuŃie aparŃineCurŃii Europene de JustiŃie. Tratatulde la Nisa specifică în detaliu com-ponenŃa CurŃii Europene de Conturi,care trebuie să aibă un reprezentantal fiecărui stat membru. De aseme-nea, se poate organiza în „camere”,în vederea adoptării anumitor cate-gorii de rapoarte şi opinii, având şicompetenŃe consultative16 şi este spri -jinită în activitatea ei de un Secre -tariat general format din 800 de per-soane. Pentru îndeplinirea în bunecondiŃii a misiunii sale Curtea deConturi adoptă un regulament intern.

În exercitarea atribuŃiilor sale Curteade Conturi, potrivit Tratatului de laLisabona, controlează actele justifica-tive ale instituŃiilor Uniunii, organe,oficii, agenŃii care administrează veni -turi sau cheltuieli făcute în numeleUniunii şi în statele membre, inclu-siv ale oricărei persoane fizice saujuridice care beneficiază de vărsă -minte de la buget.

În statele membre controlul seefectuează în colaborare cu instituŃi-ile naŃionale de control sau cu ser-viciile naŃionale competente, pe bazăde încredere şi de respectarea inde-pendenŃei acestora.

Curtea de Conturi sprijină Parla -mentul European şi Consiliul în exer -citarea funcŃiei lor de control al exe-cuŃiei bugetare.

Note de subsol:

1 - În fapt, Parlamentul European, înmomentul de faŃă, este singura insti-tuŃie internaŃională ale căror membrisunt aleşi prin vot direct2 - Cheltuielile obligatorii au fost defi -nite drept „acele cheltuieli care rezultăcu necesitate din tratate sau dinactele adoptate în concordanŃă cuacestea”. John Pinder, în lucrarea saThe European Union. A very shortintroduction, Oxford University, 2005,p. 45 consideră că ele au fost gân-dite pentru a evita controlul parla-mentar asupra cheltuielilor agricole,cheltuieli pe care FranŃa le consideraa fi de interes majore, iar ParlamentulEuropean se străduia să le limiteze.3 - În iulie 1996, Parlamentul Euro -pean a instituit o comisie parlamen-tară de anchetă pentru a cerceta res -ponsabilităŃile în cazul propagării vi -rusului ESB (encefalopatia spongifor-mă bovină) etc.4 - Se primesc peste 1500 petiŃii pean, îndeosebi privind respectarea drep-turilor omului, a mediului, etc.5 - Cei cinci erau: francezul FrancoisPierre Lelong, fostul preşedinte alCurŃii de Conturi Europene, spaniolulJuan Antonio Carrillo Salcedo, fostmembru al CurŃii Europene a Dreptu -rilor Omului, suedeza Inga-Britt Ahle -nius, fosta preşedintă a OrganizaŃieiEuropene a CurŃilor de Conturi, olan-dezul Andre Middelhoek, fost preşe -dinte al CurŃii Conturi Europene şibelgianul Walter Van Gerven, fostavocat general al CurŃii Europene deJustiŃie.6 - InformaŃii prelucrate după Jean-Claude Zarka, „L‘essential des insti-tutions de l’Union Europeenne”, 5-e

edition, 20027- Sunt schimbaŃi fie 13 sau 14 ju -decători, alternativ8 - Dacian Cosmin Dragoş, op. cit.,p. 68; Iordan Gheorghe Bărbulescu,op. cit., p. 3209 - În faza scrisă se introduce cer-erea de chemare în judecată, directsau prin poştă, la primire fiind în -scrisă în registrul CurŃii; Preşedinteledesemnează judecătorul Raportor careurmăreşte desfăşurarea cauzei, apoise notifică pârâtului cererea cu ter-men pentru depunerea unui memoriuîn apărare, fiecare dintre părŃi avândposibilitatea să se apere prin acelaşiact – memoriu în replică sau în du -plică, iar faza orală, în faŃa CurŃii cu -prinde citirea raportului preliminar aljudecătorului – raportor, pledoariile păr-Ńilor şi concluziile avocatului general10 - Nu există un „barou comunitar”prin urmare orice avocat cu drept dea pleda în faŃa instanŃei naŃionale aredreptul să pledeze în faŃa CurŃii Eu -ropene de JustiŃie. 11 - Iordan Gheorghe Bărbulescu,op. cit., p. 32012 - Philippe Moreau Defarges, op.cit., p. 6513 - Prin Decizia Consiliului UE Nr.2004/752 din 2 noiembrie 2004 afost reglementată instituirea Tribuna -lului FuncŃiei Publice al Uniunii Eu -ropene şi funcŃionează pe lângă Curtede Primă InstanŃă a ComunităŃilorEuropene, cf. Octavian Manolache,op. cit., pp. 152-15314 - Dacian Cosmin Dragoş, op. cit.,p. 74, Iordan Gheorghe Bărbulescu,op. cit. pp. 329-332, OctavianManolache, op. cit., pp. 153-15515 - A. Profiroiu, M. Profiroiu,Introducere în realităŃile europene,Editura Economică BucureŃti, 1999p. 90, W. Weidenfeld, W. Wessels,L΄Europe de la A a Z Guide del΄integration europeenne, Office de pu -blications officieles des Communauteseuropeennes, Luxembourg, 1997, p. 6716 - Curtea poate prezenta rapoarteşi poate emite Avize la cererea ori -cărei instituŃii comunitare, poate asis-ta PE şi Consiliul UE în activitatea decontrol al execuŃiei bugetare.

Principalele institu]ii europene }i evolu]iainstitu]iilor implicate în procesul de integrare (III)

av. dr. Marin CRĂCIUN, ULBS Vedere din Bruxelles

Dacă sectorul textilelor ocupă înartele decorative sibiene locul celmai important, prin numărul mare deartşti care crează în acest domeniu,precum şi prin diversitatea de tehni-ci şi genuri abordate, arta lemnuluieste cultivată de un număr mai mic,apreciabil totuşi de artişti, care s-auspecializat în pictura pe lemn.

Realizarea de icoane şi mobilier

decorativ religios, mai ales după De -cembrie 1989, când acest domeniu afost pus în drepturile sale şi s-aoferit tinerilor posibilitatea să studie -ze în scoli şi universităŃi arta sacră,au devenit o ocupaŃii foarte profita -bile pentru mulŃi artişti.

Arta lemnului mobilierul picat,sculptat, icoanele pe lemn, bucrându-se de tradiŃie în judeŃul Sibiu, au de -venit în ultima perioadă mijloace deexprimare decorativă, în concordanŃăcu noile cerinŃe ale mileniului trei.

Mobilierulpictat în judeŃul Si -biu, în comunită -Ńile româneşti da -tează încă din se -colul 18. După pă -rerile specia lişti -lor, în generalmeşterii popularidin judeŃul Sibiucare au realizatmobilier pictat s-au inspirat din mo-bilierul săsesc, darnu au copiat niciforma, nici or na -men tica etnici lorgermani.

La Răşinariau existat încă dinse colul 19, câtevaateliere de realizatşi pictat mobiliercare „deserveau”întrea ga Mărgini -me a Sibiului pre-cum şi alte zoneale judeŃului. Unelement deosebitde interesant, unicîn arta populară

românească, constă în faptul că înaceste ateliere pictau în ex clusivita -te femei.

BărbaŃii realizau partea de tâm-plărie, dulgherie şi sculptură. Aceştiatrebuiau să se conformeze principiilorestetice, de „design”, potrivit con -soartelor lor. Aceste creaŃii de excep -Ńională spiritualitate au fost realizatede către Ńăranul român dintr-o relaŃieunică şi simplă pe care acesta aavut-o cu tradiŃia, cu Dumnezeu, cu Bi -serica şi nu în ultimul rând cu Natura.

Despre ceea ce a reprezentatmobilierul pictat în Răşinari avemdate de o excepŃională valoare docu-mentară şi culturală, cuprinse înampla şi complexa monografie a Ră -şi narului, peste 500 de pagini, reali -zată de Victor Păcală, profesor la Se -minariul Andreian din Sibiu, la înce -putul secolului 20, editată şi tipărităîn 1915, lucrare premiată de cătreAcademia Română. Iată câteva detaliidin capitolul Ornamentica, cuprinsăpe întinsul a peste 50 de pagini dinmonografie.

„Cu mult mai împodobit decât ex -teriorul e interiorul casei cu mobilelesale. Printre acestea amintim la loculîntâiu lăzile, scaunele lungi, paturile,mesele şi obloanele de fereştri... Segăsesc cele mai felurite exemplare,(de piese de moibilier), începând cuflo rile făcute de Ńărani pe feŃele mo -bilelor într-o formă stilizată cât sepoate de aspru şi terminând cu opicturi ce reprezintă o valoare supe-rioară.” Deci Ńăranul nu copiază natu-ra, el o stitizează. O prelucrează prinprizma gîndirii sale creatoare.

Muzeul „Astra” din Sibiu are învalorosul său patrimoniu colecŃii demobilier pictat, după care o echipă

de tineri pictori sibieni au început cucâŃiva ani în urmă să realizeze vari-ante de mobilier modern, în care valo -rifcă, în cele mai autentice soluŃii, spi -ritul popular în care domină echili-brul formei, simŃul măsurii, armoniacromatică, funcŃionalitatea. Dintre ceimai reprezentativi pictori amintesc înacest context pe: Adina Pop, ClaudiaUrduzia, Claudiu PeŃa, Delia Haşegan,Ioana BăluŃ, Sanda Matei, Petru şi RaduBejan, ale căror piese de mobilierpictat pot fi admirate la Galeria de artăpopulară de la Casa Artelor Sibiu.

O altă piesă decorativă din interio -rul locuinŃei actuale este Icoana. Aceas -ta scoasă din contextul liturgic, îşipierde funcŃia sacră, rămânând unprodus decorativ foarte agreabil careeste foarte la modă. Nu vreau să su -bestimez eforturile artistice ale unorpictori de icoane, care s-au îmulŃit înultimile două decenii, ajungând la unnumăr impresionant de mare şi carerealizează lucruri notabile. Este aproa -pe o impietate, după părerea subsem -natului, să lucrezi icoane pe bandă ru -

landă, pentru scopuri financiare. Esteadevărat că cei 40 de ani de comu-nism au frânat orice elan creator înacest sens. Icoana a fost cultivată lamo dul profesionist de pictorii de bise -rici autorizaŃi şi protejaŃi de forurilesuperioare ale bisericii.

La noi, în pictura sacră, ca şi înalte domenii ale creaŃiei unde a fostin staurată prohibiŃia unor genuri şisu biecte dictate de precepte politice,după evenimentele din 1989 s-a că -zut os tentativ în sens opus, la o in -flaŃie de produse religioase sub nivelcalitativ. Despre acest aspect, s-arputea iniŃia de către anumiŃi factoricu putere de influenŃare, o dezba tereîn care să se evidenŃieze ro lul negatival pro liferării unor produse nonval-orice sub aspect artistic şi religios.

În contrast cu numarul mare deartişti iconari mediocri, există şi unnumăr mult mai mic de pictori careau har şi fac o pictură religoasă demare calitate artistică. Printre aceştiase află şi pictoriŃa sibiană Lucia Nica,care expune în holul primăriei Sibiu.

ART~ ECONOMIE VINERI 6 APRILIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Artele decorative sibiene. (III)

ARTA LEMNULUI

Guernica, de Pablo Picasso

Ladă de zestre: KAREN

Icoană - pictor Lucia Nica

Pablo Picasso (25 octombrie 1881- 8 aprilie 1973)