De ce nu sărbătoresc Crăciunul sau Sărbătoarea Naşterii Domnului

8/3/2019 De ce nu sărbătoresc Crăciunul sau Sărbătoarea Naşterii Domnului

http://slidepdf.com/reader/full/de-ce-nu-sarbatoresc-craciunul-sau-sarbatoarea-nasterii-domnului 1/4

De ce nu sărbătoresc Crăciunul sauSărbătoarea Naşterii Domnului

– Mărturie personală –

De Raul Enyedi

La fel ca mulţi alţi creştini am fost şi eu mâhnit şi indignat de secularizarea crescândă a sărbătorilor deiarnă, care devin cu fiecare an care trece tot mai superficiale, pierzând tot mai mult din valorile lor tradiţionale. Comercialul pare să înghită aceste valori şi să se folosească de ele doar pentru a-şi sporiprofiturile.

Aveam şi eu, asemenea multora, o nostalgie şi o tânjire după vremurile de demult, când tradiţiile eraurespectate, când Crăciunul era evenimentul cu cea mai mare încărcătură sufletească din toate zilele anului.Eram printre vocile care strigau: „Să îl aducem pe Cristos înapoi în Crăciun”.

Voiam ca Cristos să fie re-adus în centrul sărbătorii, şi să primească închinare la fel cum a primit odatădin partea păstorilor şi magilor. Ba eram chiar dintre cei ce insistau că nu sărbătoresc Crăciunul, care îlavea în centru pe Moşul, ci Naşterea Domnului Isus. Colindele pe care le cântam vorbeau întotdeauna deCristos. Îmi doream din toată inima un Crăciun cu adevărat creştin. Dar pentru aceasta ştiam că trebuie ca

tot ceea ce fac să fie după Scriptură, şi să elimin orice nu se potrivea cu Scriptura.Aşa că am început să studiez, să văd ce spune Biblia despre Sărbătoarea Naşterii Domnului. Am găsitcă Noul Testament nu porunceşte o sărbătoare în cinstea Naşterii Mântuitorului şi că nici un creştin deatunci nu ţinea o sărbătoare pentru Naşterea Domnului. Acest lucru e puţin ciudat, mai ales că în VechiulTestament, când Domnul a dat Israelului Legea, le-a dat porunci clare să ţină anumite sărbători.

Nu doar că nu am găsit vreo poruncă sau exemplu în Noul Testament pentru sărbătoarea Naşterii, dar nu am găsit nici măcar o dată exactă în care să se fi născut Isus. După tot studiul, nu am reuşit să găsescdecât o perioadă aproximativă, undeva între sfârşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie. Naşterea luiIsus nu putea fi în niciun caz în decembrie, căci păstorii nu mai sunt cu turmele afară în câmp în aceastălună (Luca 2:8), iar un recensământ ar fi fost imposibil pe timp de iarnă, în toiul sezonului ploios din Israel,când condiţiile de călătorie ar fi fost cele mai vitrege (Luca 2:1-3).

Ceea ce am aflat în continuare m-a neliniştit şi mai mult. Biblia nu vorbeşte nici de colind, nici de pomul

de Crăciun, nici de schimbul de cadouri, nici de programe speciale la biserică, nici de gătitul de mese îmbelşugate în cinstea naşterii Mântuitorului. Prin urmare, nu există nici poruncă, nici exemplu în Bibliepentru nimic din ceea ce facem la Crăciun. Am început să mă întreb: Cum pot oare avea un Crăciun creştin,scriptural, dacă nimic din ceea ce fac nu este poruncit de Scriptură? Cum am ajuns noi, creştinii, să ţinem osărbătoare pe care Biblia nu o porunceşte? De ce am ales o dată evident greşită şi obiceiuri care nuseamănă cu nimic din Scriptură? Şi dacă tot ce ţine de Crăciun, lucruri pe care le credeam creştine, nu vindin Noul Testament, atunci de unde vin? Am avut parte de mari surprize ca răspunsuri la ultima întrebare.

Orice enciclopedie am citit îmi arăta că originea sărbătorii nu era una biblică, ci păgână. La fel făceautoate cărţile de mitologie şi de istorie a religiilor. Materialele ortodoxe şi catolice recunosc deschis originilepăgâne ale sărbătorii. Astfel, am aflat că popoarele păgâne antice aveau o mare sărbătoare închinatănaşterii zeului Soare, al cărui nume diferea de la popor la popor. Egiptenii îi spuneau Osiris, babilonieniiTammuz, persanii Mithra iar romanii Saturn, căruia îi spuneau Sol Invictis, Neînvinsul Soare. Era peste tot

acelaşi zeu, dar cu nume diferite. Toate aceste popoare sărbătoreau naşterea zeului Soare iarna, dupăsolstiţiu (21 decembrie), căci atunci ziua începe din nou să crească. Romanii sărbătoreau în aceastăperioadă Saturnalia, sărbătoarea lui Saturn. Era un timp în care abundau mâncărurile, băutura, distracţiile şiorgiile. 25 decembrie era punctul culminant al „spiritualităţii” păgâne.

Legate strict de sărbătoarea păgână sunt şi colindele, cuvânt care vine din latinescul calendae. Totsezonul sărbătorilor de iarnă era numit de romani „calendae”. Obiceiul era să se meargă din casă în casă şisă se aducă urări de noroc, fericire şi fertilitate gazdelor. „Pluguşorul” şi „Sorcova” astăzi reprezintă exactacest fel de colinde. Pomul împodobit este şi el un străvechi simbol păgân. Schimbul de cadouri de Crăciun



îşi are originea în obiceiul numit de romani „sigillaria”, când copiilor li se dădeau figurine mici de lut sauceară ca şi dar de Saturnalii.

Cum am ajuns noi, creştinii, să ţinem o sărbătoare pe care Biblia nu o porunceşte, o sărbătoare careeste păgână până în măduva ei? Am găsit în istorie că creştinii au ales să sărbătorească naştereaDomnului, chiar dacă Scriptura nu o porunceşte, atunci când au început să se depărteze de Scriptură şi să

îşi dea legi şi reguli după cum credeau ei de cuviinţă. După Constantin cel Mare, Împărat peste Imperiul

Roman din 306 până în 337, când creştinismul a devenit religie oficială a Imperiului făcând compromisulmortal cu Statul, o mulţime de păgâni au fost „creştinaţi”, dar ei încă erau devotaţi zeităţilor lor. Pentru că nu

îi puteau despărţi de aceşti idoli, Biserica a ales să păstreze data şi obiceiurile păgâne, dar să le dea numecreştine. Ioan Gură de Aur, printre mulţi alţii, asociază sărbătoarea păgână cu Cristos. El spune: „Ei[păgânii] o numesc [sărbătoarea] ‚Naşterea celui Neînvins’. Dar cine este la fel de neînvins precum Domnulnostru?... Sau dacă ei spun că este naşterea Soarelui, El este Soarele Neprihănirii.” Astfel, păgâniicreştinaţi erau mulţumiţi. Pentru ei nu conta cum îi spuneau zeului, căci oricum era cunoscut prin mai multenume, atât timp cât puteau să îşi păstreze închinarea şi obiceiurile păgâne. Ei nu se închinau lui IsusCristos, ci Soarelui, căruia puteau să îi spună şi Isus.

Aflând aceste lucruri tulburătoare, am început să întreb pe alţii de ce ţinem sărbătoarea, de ce la o datăşi cu obiceiuri păgâne, gândindu-mă că poate voi găsi lumină în răspunsurile lor.

La întrebarea „de ce sărbătorim naşterea Domnului?” am primit o mulţime de răspunsuri, unele de-adreptul copilăreşti. Aici însă includ doar câteva, care mi-au dat de gândit.

1. „E bine să ne amintim că Isus s-a născut pentru a aduce mântuire oamenilor”. „E bine să punem o zi sau două deoparte să ne amintim de naşterea Domnului.”

Pe mine aceste răspunsuri nu m-au mulţumit, căci mi-am pus întrebarea „Cine hotărăşte ce este binepentru mine, ca şi creştin?” Dumnezeu sau oamenii? Eu cred că Dumnezeu, Tatăl meu, ştie mai bine caoricine ce îmi face bine şi ce nu. El doreşte ce este mai bun pentru mine, iar acest bine mi l-a făcut decunoscut în Sfânta Scriptură. Deoarece în Biblie nu suntem învăţaţi să avem o sărbătoare în cinstea naşteriiDomnului, înseamnă că nu am nevoie de o astfel de sărbătoare pentru binele meu spiritual. Îi întreb pe toţicei care spun că este bine sau e nevoie să avem o astfel de sărbătoare: credeţi că Dumnezeu a omis sau aascuns de noi ceva bun? Dacă Crăciunul e ceva bun, şi Dumnezeu nu ne-a spus să îl ţinem, înseamnă că a

ascuns ceva bun de noi. Ideea aceasta monstruoasă nu e altceva decât sâmburele de îndoială pe careSatan l-a sădit în inima Evei, că Dumnezeu nu ne vrea complet binele, că ascunde ceva bun de noi.Dacă Crăciunul ne-ar fi bun sau necesar, Domnul Însuşi şi apostolii Săi ne-ar fi învăţat să-l ţinem.

Apostolul Pavel a spus celor din Efes: „nu am ascuns nimic din ce vă era de folos…” „nu m-am ferit să văvestesc tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:20, 27). Dar Pavel nu învaţă nimic despresărbătoarea Naşterii Domnului. De ce? Pentru că nu ne este de folos spiritual. A spune altceva înseamnă apune sub semnul îndoielii sinceritatea apostolului, şi mai mult, a lui Dumnezeu Însuşi.

2. „Avem nevoie de o zi specială, dedicată naşterii Mântuitorului. Nu contează care, 25 decembrie e lafel de bună ca oricare altă zi. Intenţia sărbătoririi este ceea ce contează.” Dar eu mă întreb, dacă suntemsinceri în dorinţa noastră de a omagia naşterea Mântuitorului, de ce nu am ales o dată apropiată totuşi zilei

în care a venit pe lume (sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie)? De ce, dintre toate zilele anului, s-a ales cea mai păgână dintre toate, 25 decembrie? Este o coincidenţă? Nu cred.

3. „Ceea ce nu este explicit şi implicit interzis în Scriptură este permis. Biblia nici nu aprobă, nici nu interzice o astfel de sărbătoare, deci rămâne la atitudinea noastră.” Se poate oare concepe tăcereaScripturii ca permisivitate în acest caz? Sau tăcerea Scripturii este cel mai puternic argument împotrivasărbătoririi? Să ne amintim că toate aceste obiceiuri pe care le practicăm astăzi de 25 decembrie existau întimpul Domnului şi al apostolilor. Dar nu la creştini, ci la păgâni!!! Data, sărbătoarea naşterii, colindul, masaşi pomul de Crăciun precum şi multe alte detalii erau toate practicate în vremea în care Domnul a trăit pepământ. S-a identificat El cu vreunele din acestea? Şi-a învăţat El apostolii să meargă la păgâni şi să lespună că de fapt El este Invincibilul Soare sărbătorit de ei? Că pomul împodobit îl reprezintă pe El?Răspunsul este evident: NU! Toate analogiile între Cristos şi sărbătoarea Naşterii au fost făcute mult mai



târziu, de „creştini” care credeau că pot aduce schimbări şi îmbunătăţiri Bibliei şi care căutau scuze pentrudezertarea lor din graniţele Scripturii!

Sărbătoarea Naşterii nu poate fi disociată de originea ei păgână. Insistenţa încăpăţânată a creştinilor de a o sărbători pe 25 decembrie, cu colinde, pom de Crăciun, schimb de cadouri, program special labiserică şi mese îmbelşugate acasă – exact cum îşi sărbătoreau păgânii Zeul – ne plasează pe terenulidentificării cu păgânismul şi al împrumutului din păgânism în închinarea la Dumnezeul adevărat. Şi aici

Scriptura nu mai tace, ci este în mod repetat categorică în ce priveşte „ruperea cu păgânătatea”, despărţireade idoli şi de închinarea la ei. Identificarea cu păgânismul, preluarea de idoli sau modele de închinare dinpăgânism sunt în mod expres condamnate de Biblie, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.

Bisericile Ortodoxă şi cea Catolică admit deschis şi nu au o problemă că sărbătoarea şi obiceiurile suntpăgâne la origini, căci, spun ei, au fost „creştinate”. În concepţia lor, Biserica are putere sfinţitoare, care opoate extinde şi asupra păgânismului, care, odată creştinat, îl slujeşte pe Dumnezeu. Această pretenţie estefalsă, nebiblică şi ilogică. Este respinsă de oricine crede cu adevărat Sola Scriptura (Scriptura ca autoritatesupremă pentru tot ce credem şi practicăm).

Oricine este fidel Scripturii, însă, nu îşi poate permite luxul şi aroganţa unei astfel de pretenţii. Cumrăspundem atunci faptului că încercăm să transformăm o sărbătoare păgână într-una creştină, schimbânddoar numele celui pe care îl adorăm? Asocierea în închinare cu păgânismul nu face deloc parte din acelelucruri pe care Biblia nici nu le condamnă, nici nu le aprobă, ci le lasă la atitudinea noastră. Scriptura spune:

„Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii?... Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul.Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:16-17). Aceasta este pe deplin valabil şi încazul sărbătoririi Crăciunului.

4. „E bine să profităm de faptul că lumea nemântuită se gândeşte în zilele acestea la Cristos şi naşterea Lui, şi să îl vestim pe Cristos acestor oameni.” Însă ce fel de Cristos au şi îşi doresc aceştioameni? Nu este ciudat că deşi lumea Îl urăşte pe Cristos, iubeşte Crăciunul? De ce oare? Pentru că ei nuse închină lui Cristos! Ei se închină de fapt zeului soare pe care s-au obişnuit să Îl numească Isus Cristos, şicăruia îi spuneau înainte de secolul 5 într-o mulţime de alte feluri. Dar ei nu sunt dispuşi să îl accepte peadevăratul Isus Cristos, Domnul cerului şi al pământului! Faptul că ne identificăm cu ei în aceastăsărbătoare nu ne ajută să Îl comunicăm pe adevăratul Isus lor, ci le întăreşte convingerea că şi noi ne

închinăm aceleiaşi zeităţi pe care ei o numesc în mod fals Isus.

5. „Nu avem voie să judecăm pe cineva care ţine Crăciunul, căci ‚unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebireîntre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.’” (Romani 14:5-6). Încercarea de a justifica adoptarea unei sărbători păgâne cu acest text este copilărească şi arată căoamenii iubesc atât de mult această sărbătoare încât sunt gata să răstălmăcească Sfânta Scriptură pentru apăstra Crăciunul. Textul din Romani 14 nu vorbeşte despre sărbători păgâne, ci despre sărbătorile vechitestamentare, sărbători care au fost poruncite de Domnul Israelului.

6. În fine, când cei pe care îi întrebam recunoşteau că nu există o bază biblică pentru aceastăsărbătoare, întrebau de obicei: „Dar ce este rău în faptul că sărbătorim naşterea Domnului, căci noi neînchinăm la adevăratul Isus, şi despre El cântăm în colindele noastre? Chiar dacă obiceiurile vin din

păgânism, noi le-am modificat aşa încât acum Cristos este în centrul sărbătorii.” Mi-am pus şi eu această întrebare. Când nu am mai avut argumente, a fost ultima întrebare aruncată înluptă, ultimul bastion de apărare a Crăciunului. Inima mea încerca cu disperare să ţină de sărbătoare, învreme ce asupra minţii acţionau argumentele convingătoare ale Scripturii, logicii şi bunului simţ. Şi iată la cerăspuns am ajuns:

Ţinerea sărbătorii este greşită şi dăunătoare căci:1. Înseamnă a trece peste Scriptură, a nega autoritatea ei, a mă îndoi că Dumnezeu mi-a descoperit

în ea tot ce îmi este mai bine. Este o respingere a dictonului „Sola Scriptura”, „Numai Scriptura”.



2. Mă identifică pe mine cu lumea nemântuită, nu pe ei cu mine. Natura creştinismului e de aşa fel căatunci când se aliază cu păgânismul, nu păgânismul devine creştin, ci creştinismul este cel cepierde şi devine păgân.

3. Închinarea adevărată este „în duh şi adevăr” (Ioan 4:23-24). Închinarea falsă este în fire şiminciună. Atunci când cântăm colindul „Astăzi s-a născut Cristos/ Mesia, chip luminos/ Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi” , spunem adevărul sau minţim? S-a născut Cristos pe 25 decembrie?

Bineînţeles că nu. Dar cuvintele colindului tocmai asta spun. Şi prin orice colind cântat în aceastăperioadă, şi prin orice spunem şi facem în această perioadă care transmite direct sau indirectideea că Cristos s-a născut pe 25 decembrie noi minţim. Adevărul e că Cristosul Bibliei nu s-anăscut atunci! Cum poate închinarea noastră să fie acceptată de Dumnezeu dacă este bazată peminciună şi păgânism?

Eu unul am cedat în final argumentelor pe care le-am văzut şi le văd copleşitoare. De peste 10 ani numai sărbătoresc Crăciunul. Unii mă numesc fanatic şi îngust. Alţii se îndoiesc că sunt un bun creştin sauchiar creştin pentru că nu ţin Crăciunul. Eu unul nu am simţit decât eliberare. Nu am ratat niciobinecuvântare spirituală de când nu mai cred în Crăciun. Ba din contră. A-l sluji pe Dumnezeu departe depăgânism, în libertate şi în graniţele Scripturii este o experienţă incomparabil mai bună decât a încerca să Îlslujesc după cum cred oamenii de cuviinţă.

Crăciunul este o sărbătoare de origine păgână. Tot ceea ce se face la Crăciun îşi are originea înpăgânism. Păgânismul este drastic condamnat de Biblie şi închinarea păgână este o urâciune înaintea luiDumnezeu. Dar oamenii vor să o păstreze, crezând că pot scoate ceva bun pentru noi şi plăcut luiDumnezeu şi mă condamnă că nu mai practic Crăciunul şi că vorbesc împotriva lui. Dar judecaţi voi singuridacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascult mai mult de oameni decât de Dumnezeu!

De ce nu sărbătoresc Crăciunul sau Sărbătoarea Naşterii Domnului

Documents

Transcript of De ce nu sărbătoresc Crăciunul sau Sărbătoarea Naşterii Domnului