D7.1. 33 Descrierea geozardelor pentru București · PDF filePanGeo D7.1.33: Descrierea...

EUROPEAN COMMISSION

Research Executive Agency

Seventh Framework Programme

Cooperation: Space Call 3

FP7-SPACE-2010-1

Grant Agreement: 262371

Enabling Access to Geological Information in Support of GMES

D7.1. 33 Descrierea geozardelor pentru București [Version 1]

[January 2013]

Dissemination Level: [Public]

Author: [Anca Vîjdea, Gabriel Bindea, IGR] Date: January 2013

Checked by (WP Leader): [Luke Bateson, BGS] Date:

Approved by (Coordinator): [Ren Capes, Fugro NAP] Date:

Date of Issue: [Date]

PanGeo D7.1.33: Descrierea geohazardelor pentru București

Nivelul de diseminare: Public Pagina 2 of 58

CHANGE RECORD

Version X.X of [Date] to Version X.X of [Date]

Section Page Detail of change



REZUMAT

Raportul de descriere a geohazardelor pentru municipiul București a fost întocmit de către Institutul

Geologic al României (IGR) și însoțește harta de geostabilitate a terenului realizată de IGR conform

metodologiei stabilite în cadrul proiectului.

Arealul de studiu a cuprins intersecția dintre zona urbană largă București, definită în Atasul Urban (EEA,

2010) și zona acoperită de imaginile satelitare (serii de timp) ENVISAT ASAR (2002 – 2009) și ERS 1/2 SAR

(1992 – 2000). Imaginile satelitare au fost furnizate de către Agenția Europeană Spatială și prelucrate de

către partenerul din proiect compania Gamma Remote Sensing AG (Elveția) conform unui algoritm

standardizat în cadrul proiectului pentru toți furnizorii de imagini satelitare radar. În urma prelucrării s-au

obținut puncte PSI (Persistent Scaterrer Interferometry) de la obiectele care reflectă semnalul radar. Pentru

aceste puncte s-a determinat viteza de deplasare (mm/an) în raport cu un reflectator considerat stabil

(referința) pentru toate seriile de imagini înregistrate de satelit în zonă (serii de timp).

Datele PSI au fost interpretate în corelație cu date privind acoperirea biofizică a terenului (categoriile Land

Cover din Atlasul Urban), topografia (seturi de hărți disponibile), geologia (hărțile Institutului Geologic al

României), observații de teren efectuate în toamna anului 2012 în acest scop și date din literatură

(rapoarte, publicații).

În aria investigată au fost identificate 7 poligoane de geo-instabilitate, a căror suprafață însumată

reprezintă 3,732 kmp. Din cadrul categoriilor de geohazarde stabilite în cadrul proiectului PanGeo, cele

identificate în aria de studiu a municipiului București pot fi încadarate la: mișcări naturale ale terenului

(datorită prezenței în cadrul formațiunilor litologice a unor terenuri compresibile) și instabilități

antropogenice (cauzate de terenuri artificiale - vechi halde sau foste cariere actualmente umplute cu

materiale provenite de la construcții și care constituie terenul de fundație pentru unele zone). A fost

identificat pe baza datelor PSI din toate seriile de timp și un areal pentru care datele auxiliare de care s-a

dispus nu au putut permite stabilirea cauzei deplasărilor evidențiate de punctele PSI, dar care a fost

confirmat prin observarea in-situ a unor deformări la casele de locuit.



TABLE OF CONTENTS

Change Record

Rezumat

1 AUTORI ȘI DATE DE CONTACT.................................................................................................................... 5

2 INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 5

3 PGGH_BUCHAREST_001 .......................................................................................................................... 18

4 PGGH_BUCHAREST_002 .......................................................................................................................... 25

5 PGGH_BUCHAREST_003 .......................................................................................................................... 29

6 PGGH_BUCHAREST_004 .......................................................................................................................... 33

7 PGGH_BUCHAREST_005 .......................................................................................................................... 38

8 PGGH_BUCHAREST_006 .......................................................................................................................... 41

9 PGGH_BUCHAREST_007 .......................................................................................................................... 45

10 BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 51

11 GLOSAR PANGEO ..................................................................................................................................... 52



1 AUTORI ȘI DATE DE CONTACT

Acest raport de descriere a geohazardelor a fost realizat de către Institutul Geologic al României (IGR) drept

document suport al hărții Pangeo de stabilitate a terenului (GSL – Ground Stability Layer) pentru orașul

București din România.

Numele și detaliile de contact ale autorilor:

Anca-Marina Vîjdea, IGR ([email protected])

Gabriel Bindea, IGR ([email protected])

2 INTRODUCERE

Aria acoperită de harta de geostabilitate a terenului interpretată în cadrul proiectului Pangeo de către IGR

corespunde zonei urbane largi (Larger Urban Zone – LUZ) din Atlasul Urban (EEA, 2010 – Agenția Europeană

de Mediu, DG – Enterprise and Industry, Comisia Europeană) pentru orașul București, cel dintâi din punctul

de vedere al numărului de locuitori din România (fig. 1).

Fig. 1 Localizarea arealului de studiu: zona urbană largă a municipiului București (LUZ-Larger Urban Zone;

EEA, 2010)

2.1 LOCALIZARE GENERALĂ

Municipul București este situat în SE țării (fig. 1), fiind cel mai mare oraș din România atât ca suprafață

(peste 1074 kmp), cât și ca număr de locuitori (peste 1,9 milioane – Anuarul statistic al României, 2008).

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



Zona urbana largă a municipului București include, de la sud spre nord în sens anti-orar, comunele Popești –

Leordeni, Glina, Bălăceanca, Poșta, Cățelu, Manolache, Căldăraru, Cernica, Tânganu, Vadu Anei, Dobroești,

Pantelimon, Brănești, Pasărea, Islaz, Voluntari, Afumați, Crețuleasca, Ștefăneștii de Jos, Ștefăneștii de Sus,

Tunari, Dimieni, Otopeni, Odăile, Mogoșoaia, Buciumeni, Buftea, Chitila, Roșu, Dudu, Chiajna, Rudeni,

Dragomirești-Deal, Dragomirești-Vale, Zurbaua, Domnești, Dârvari, Țegheș, Bragadiru, Vârteju, Măgurele,

Alunișu, Pruni, Dumitrana, Jilava, 1 Decembrie, Copăceni, Sintești, Crețești, Vidra și Berceni (fig. 2).

Fig. 2 Zona urbană largă (LUZ) București, cuprinzând municipiul și localitățile învecinate.

Topografie: Open Street Map

Din punctul de vedere al acoperirii biofizice a terenului (Land Cover), în zona urbană largă a municipiului

București (fig. 3), pe lângă structurile urbane continue, cu SL > 80% (Sealing Layer – Stratul de „sigilare a

solului”), ce acoperă peste 132 kmp, structurile urbane discontinue împreună cu structurile izolate

totalizează mai mult de 28 kmp, unitățile industriale, comerciale și militare în jur de 87 km, iar rețelele de

transport, împreună cu aeroporturile, peste 38 kmp. Zonele de extracție a substanțelor minerale utile,

haldele, șantierele de construcții și terenurile virane totalizează circa 14 kmp, iar ariile urbane verzi și

facilitățile sportive acoperă aproape 18 kmp. În zona urbană largă a municipiului București există și un



extins areal agricol, cu peste 618 kmp, zone de păduri și arii semi-naturale, cu aproximativ 112 kmp,

precum și o bogată rețea de ape curgătoare și lacuri, ce însumează în jur de 25 kmp.

Fig. 3 Atlasul urban (EEA, 2010) în zona urbană largă București



2.2 GEOLOGIA ZONEI

Oraşul Bucureşti este amplasat în zona centrală a Platformei Moesice, un bloc rămas rigid încă de la

sfârşitul Precambrianului, constituit dintr-un soclu de şisturi cristaline și o cuvertură groasă formată din

formațiuni sedimentare paleozoice, mezozoice, terțiare și cuaternare.

La nivelul Bucureştiului soclul de şisturi cristaline se situează la cca. 6000 m adâncime, pe el se dispun

transgresiv direct depozitele detritice roşii ale Permianului, Triasicului şi eventual Jurasicului mediu.

Urmează o secvență carbonatică groasă. Calcarele mezozoice înclină constant spre nord, în consecință

depozitele terțiare (Miocen mediu, Pliocen) şi cuaternare (Pleistocen-Holocen) se îngroașă către nord,

diminuându-se în acelaşi timp treptat înclinarea.

La modul general, pentru Platforma Moesică se vorbeşte de patru secvențe de sedimentare mari

caracterizate prin următoarele grosimi: secvența Paleozoic poate avea până la cca. 5,5 km grosime,

secvența Permian –Triasic până la cca. 5 km grosime, secvența Liasic - Cretacic superior până la cca. 3,5 km

grosime iar secvența Miocen mediu-Holocen până la cca. 1,5 km grosime ( Săndulescu, 1984).

Detalii legate de litologiile subsolului Bucureştiului au fost furnizate prin studiile cu foraje săpate în

interiorul inelului de cale ferată al Bucureştiului, începând cu Liteanu (1952) și continuând cu cele care au

dus la elaborarea hărților geologice scara 1:200.000 ale IGR (fig. 4 și tabelul 1). Astfel, Lăcătuşu et al. (2008)

descriu cu vârsta Romanian superior - Pleistocen inferior Formațiunea de Dunăre cu Subformațiunea

inferioară de Dunăre și Subformațiunea superioară de Dunăre constituită preponderent din pietrişuri şi

nisipuri, rezultată în urma depunerii de aluviuni fluviatile în condiții paleoclimatice apropiate, respectiv cu

totul diferite de cele actuale. Sunt menționate succesiuni de ritmuri de sedimentare cu trei sau patru tipuri

de roci, nisip grosier cu sau fără pietriş, nisip mediu fin, argilă cenuşie verzuie ori argilă negricioasă (Enciu et

al. 1955). Grosimile variază între 8-10 m, uneori chiar 170 m (forajul H din Colentina).

Tabelul 1 – Legenda hărților geologice IGR 1:200.000

Simbol Vârsta Litologie

qh2 Holocen median pământuri argiloase şi prăfoase, depozite loessoidale, nisipuri fine

qh1 Holocen inferior nisipuri si pietrisuri

qp3/3 Pleistocen sup. terminal nisipuri fine, nisipuri siltice, nisipuri argiloase, argile nisipoase, argile calcaroase

qp2/3 Pleistocen sup. median pietrişuri şi nisipuri în alternanță cu argile negricioase şi argile verzui

Urmează Formațiunea de Coconi (Pleistocen mediu), adâncimea de intrare fiind de 20-25 m în sud și de 45-

55 m în nord. Limita ei bazală (cu Formațiunea de Dunăre sau mai precis cu Subformațiunea inferioară de

Dunăre) este situată la 65 m în sudul oraşului şi la 205-210 m adâncime în forajele din prejma pădurii

Băneasa. Grosimea acestei formațiuni creste de la 40-45 m în sud la 150-155 m în nord. Este constituită

dintr-o alternanță de nisipuri fine, nisipuri siltice, nisipuri argiloase, nămoluri într-un fond preponderent de

argile nisipoase și argile calcaroase. Demn de semnalat mai ar fi faptul că în sudul oraşului ponderea

nisipurilor fine este de 40% din total, în nord ajungând până pe la 20%. În linii generale litologia formațiunii

este una proprie unei sedimentări fluvial-lacustre.

În acoperişul formațiunii preponderent argiloase de Coconi, pe o grosime de aproximativ 20 m s-au depus

de regulă 3 strate de nisipuri care au fost încadrate în Formațiunea de Moştiştea de vârstă Pleistocen mediu

(Hanganu et Măgerescu, 1973). Succesiunea acestor depozite cuaternare vechi (pleistocene) variază în



grosime de la 170 m în sud (Gara Progresul) la mai mult de 300 m în nord (Gara Băneasa) şi cuprinde de jos

în sus următoarea succesiune :

1. pietrişurile de Frăteşti (92-150 m grosime)

2. Complexul marnos lacustru (30-130 m)

3. nisipurile de Mostiştea (6-30 m )

4. complexul argilos intermediar (0-25 m)

5. pietrişurile și nisipurile de Colentina (0-15 m)

Nivelurile de nisipuri 1, 3, 5 constituie principalele rezervoare de apă (acvifere) ale Municipiului Bucureşti.

Depozitele Holocene (depozitele cuaternare tinere) aparțin la trei categorii:

1. nisipurile și pietrişurile din luncile Dâmboviței şi Colentinei (4-12 m grosime)

2. aluviunile fine din lunci (1-6 m) reprezentate de pământuri argiloase și prăfoase

3. prafuri argiloase, argile prăfoase şi depozite loessoidale (2-20 m) care suportă o cuvertură subțire de sol

sau umplutură.

Fig. 4 Geologia (foi la scara 1:200.000 – IGR) în zona urbană largă București

Inventariind informațiile furnizate prin descrierea din cadrul geologic general ar rezulta că datorită creşterii

considerabile în grosime a depozitelor terțiare şi cuaternare de la sud spre nord ne-am putea aştepta la o

sporită rată de subsidență pentru cartierele din jumătatea nordică a oraşului.

În zona Bucureştiului mai mulți autori (Pauliuc et al, 1979; Papaianopol et Marinescu, 1994; şi alții)

apreciază că sedimentarea s-a realizat pe un fundament având sensuri diferite de mişcări izostatice, anume

Simbol Vârsta

qh2 Holocen median

qh1 Holocen inferior

qp3/3

Pleistocen sup. terminal

qp2/3

Pleistocen sup. median



de ridicare în sud și de coborâre progresivă în nord. Schimbarea sensurilor a fost pusă pe seama existenței

unor blocuri distincte separate între ele prin falii (exemplu falia E-V a Câlniştei, falia E-V Jilava), totuşi

lucrurile nu sunt foarte clare.

Investigațiile seismice (Bălan et al., 1982) nu au putut preciza linii importante de discontinuități care să

contureze precis treptele la nivelul depozitelor terțiare. Mai mult, cauzele existenței unor aliniamente de

amplificare a efectelor seismelor care afectează periodic Bucureştiul nu au putut fi precizate prin indici

direcți şi dacă acestea există, probabil că ar trebui căutate la nivelul mezozoicului sau chiar mai în

profunzime.

În acelaşi timp neomogenitatea zonelor de subsidență determinate prin măsurători satelitare moderne

(SAR și ASAR, de la care s-au generat puncte PSI) pare că ar putea fi explicată doar printr-un complex de

factori între care nu trebuie neglijate efectele activităților antropice mai apropiate sau mai îndepărtate,

Bucureştiul fiind o aşezare destul de veche unde câteva nivele de civilizație se succed pe parcursul a cel

puțin două mii de ani.

Astfel, se cunoaşte că în terasa II a Colentinei cu altitudinea relativă de 7-8 m tăiată de râul Dâmbovița au

avut obârşia în vremuri istorice trei văiugi. Prima izvora la nivelul actualei Piețe Crângaşi şi curgea în

direcția SE prin cartierul Regie spre Dâmbovița, a doua izvora la sud de Piața Victoriei și traversa Calea

Buzeşti, Calea Griviței, Calea Plevnei debuşând în lunca mlăştinoasă a Dâmboviței, în timp ce a treia,

izvorând din parcul Ioanid, a curs în lungul actualei străzi Jean Luis Calderon, prin Piața Rosetti, strada

Olteni spre Radu Vodă. Simplul fapt că în prezent aceste văi au fost acoperite cu construcții nu înseamnă că

de-a lungul zonelor respective nu poate exista pentru apele subterane o dinamică mai accentuată, ceea ce

implicit conduce, potențial, la o mai mare mobilizare aici a nisipului patului acviferelor şi deci în ultimă

instanță la posibilitatea existenței de tasări diferențiate sau chiar prăbuşiri.

Având însă în vedere măsurătorile furnizate prin PSI, pe aria oraşului Bucureşti au fost evidențiate 7

poligoane, ce indică mişcări de subsidență relativ unitare comparativ cu reperele alese în regiunea sudică a

oraşului.

2.3 REZUMAT AL INSTABILITĂȚILOR IDENTIFICATE

În zona urbană largă a municipiului București au fost identificate șapte de areale de instabilitate, care au

fost conturate ca poligoane (fig. 5) și a căror suprafață însumată este de 3,732 kmp.

Dupa categoria de geohazard, instabilitățile observate (fig. 6) pot fi separate în: mișcări naturale ale

terenului (provocate de terenuri compresibile), instabilități antropogenice ale terenului (cauzate de haldele

artificiale și/sau fostele cariere de roci utile care constituie terenul de fundație pentru unele zone) și

instabilități datorate altor cauze, care nu au putut fi explicate pe baza datelor auxiliare de care s-a dispus

(un poligon).

Dintre acestea, instabilitățile datorate mișcărilor naturale ale terenului produse de existența unor terenuri

compresibile ocupă cea mai mare suprafață însumată (fig. 7), urmate de cele datorate terenurilor artificiale

(instabilități antropogenice).

Identificarea zonelor de instabilitate s-a realizat pe baza datelor PSI în toate cele șapte cazuri. Au fost

efectuate verificări la fața locului, iar în interpretare s-au folosit date geologice, morfologice, hidrogeologice

și pedologice din rapoarte și hărți ale IGR și din literatură. În toate cazurile, s-a acordat un grad mediu de

încredere poligonului de instabilitate delimitat.



Fig. 5 Distribuția arealelor de instabilitate pe categorii de geo-hazard, tip de geo-hazard și modul de

determinare



Fig. 6 Distribuția pe categorii de geo-hazard a arealelor de instabilitate (număr de poligoane)

Fig. 7 Distribuția ca suprafață însumată (kmp) a arealelor de instabilitate



2.4 AREALUL DE INTERPRETARE ÎN PANGEO

Arealul propus pentru interpretare cuprinde municipiul București împreună cu comunele suburbane

învecinate, deoarece în afara inelulul de centură al Bucureștiului a avut loc în ultimii ani o expansiune

urbană importantă. În unele părți au aparut noi zone rezidențiale, iar cartierele periferice s-au extins spre

exterior cu noi construcții, astfel că în unele cazuri s-a format o continuitate de structuri urbane de la limita

municipiului propriu-zis la comunele suburbane adiacente.

Pentru scopurile proiectului, compania Gamma Remote Sensing AG (Elveția) a selectat și procesat imaginile

radar ENVISAT (orbită acendentă și descendentă) și ERS (orbită descendentă) care acoperă aproape întregul

areal LUZ București (fig. 8). Harta de instabilitate a terenului (versiunea 1) produsă în cadrul proiectului

PanGeo cuprinde arealul obținut în urma intersecției dintre LUZ București și zona acoperită de PSI din

imaginile radar ENVISAT si ERS.

Fig. 8 Arealul de interpretare Pangeo din cadrul zonei urbane largi București



2.5 SETURI DE DATE UTILIZATE ÎN INTERPRETARE

Pentru elaborarea hărții de instabilitate a terenului pentru municipiul București au fost utilizate

următoarele seturi de date:

- Hărți topografice 1:25.000 (Direcția Militară Topografică)

- Bing Maps la diferite scări (ARCGIS basemap)

- Bing Aerial Images (ARCGIS basemap)

- Ortofotoplanuri (Direcția Militară Topografică și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale)

- Open Streets Maps la diferite scări (ARCGIS base map)

- Hărți geologice 1:200.000 (Institutul Geologic al României)

- Hărți hidrogeologice 1:100.000 (IGR)

- Land Cover 1:10.000 (EEA Urban Atlas 2010)

- Observații in-situ, fotografii etc.

- Date din literatură (publicații, rapoarte etc.)

- Date PSI (Persistent Scaterrer Interferometry)

2.6 DESCRIEREA DATELOR PSI UTILIZATE ÎN INTERPRETARE

Datele PSI utilizate la elaborarea hărții de instabilitate a terenului pentru municipiul București au fost

furnizate de Agenția Europeană Spațială care a lansat sateliții ERS și ENVISAT. Imaginile radar au fost

prelucrate cu ajutorul programului GAMMA IPTA de către compania Gamma Remote Sensing AG din Elveția

conform unei proceduri standardizate stabilită în cadrul proiectului PanGeo.

În total au fost utilizate serii de timp totalizând 86 de imagini satelitare radar (tabelul 2), de pe care s-au

obtinut 583325 puncte PSI de la suprafețele ce reflectă semnalul radar (fig. 9, 10 și 11). Din tabelul 2 se

observă că densitatea PSI este mai ridicată în arealul de interpretare ales, respectiv LUZ București, față de

zonele complete de procesare PSI.

Tabelul 2 – Principalele caracteristici ale seturilor de date PSI utilizate la elaborarea hărții de instabilitate a

terenului în zona urbană largă București

Distribuția pe clase de valori ale deplasărilor (mm/an) înregistrate prin măsurători PSI în serille de timp ale

imaginilor ENVISAT și ERS este redată în tabelul 3. Se poate remarca faptul că pe un ansamblu general de

stabilitate, imaginile ENVISAT orbită ascendentă și descendentă evidențiază o tendința de mișcare de

ușoară ridicare (medii de 1,19 mm/an, respectiv 0,62 mm/an), pe când ERS orbită descendentă indică o

foarte ușoară coborâre (-0,54 mm/an), toate încadrându-se în categoria de variație normală, între -1,5 și

+1,5 mm/an. Tendința de ridicare este mai accentuată în cazul imaginilor ENVISAT orbită ascendentă

(42.7% puncte PSI cu valori între 1,5 și 3,5) față de imaginile ENVISAT orbită descendentă (26,2% puncte PSI

Satelitul Nr. de

scene Perioada

Arealul de procesare PSI LUZ București

Aria

(kmp) Nr. PSI

Densitatea PSI

(PSI/kmp)

Aria

(km) Nr. PSI

Densitatea

PSI (PSI/kmp)

ENVISAT

ascending 27 21/11/2002-19/11/2009 1769 198318 112 919 178924 195

ENVISAT

descending 25 07/12/2002 – 09/05/2009 2010 204359 102 973 181865 187

ERS 1-2

descending 34 03/06/1992 – 02/12/2000 2004 180648 90 966 161088 167



în acest interval). Domeniul de valori este foarte apropiat, încadrându-se între -13,19 și 11,0 mm/an pentru

toate cele trei medii multianuale ale deplasărilor identificate pe imaginile ENVISAT și ERS. Din analiza

combinată a imaginilor ENVISAT orbită ascendentă și descendentă (valori similare și același semn) se poate

deduce (Bateson at al., 2012) că în perioada 2002 – 2009 mișcarea fost pe direcție predominant verticală

(foarte ușoară ridicare), în timp ce în perioada 1992 – 2000 mișcarea a fost preponderent de subsidență.

Acest lucru ar putea fi pus pe seama variațiilor nivelului apelor subterane, dar nu au fost disponibile

măsurători în foraje pentru verificarea acestei ipoteze.

Fig. 9 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ENVISAT – orbită ascendentă,

serii de timp 2002-2009). Prelucare PSI – Gamma Remote Sensing AG



Fig. 10 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ENVISAT – orbită descendentă,




Fig. 11 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ERS – orbită descendentă,


Tabelul 3 - Statistica punctelor PSI pentru imaginile ENVISAT și ERS

Satelitul Statistica deplasării punctelor PSI (mm/an) pe clase de valori

-100.0 to -3.5 -3.5 to -1.5 -1.5 to 1.5 1.5 to 3.5 3.5 to 100.0 media abaterea standard

puncte % puncte % puncte % puncte % puncte %

ENV ASC 819 0.4 3666 1.8 107371 54.1 84597 42.7 1865 0.8 1.19 1.20

ENV DSC 2000 1.0 10322 5.0 137569 67.1 53741 26.2 1262 0.6 0.62 1.37

ERS DSC 4093 2.3 24009 13.3 148518 82.2 3563 2.0 465 0.3 -0.54 1.30



3 PGGH_BUCHAREST_001

3.1 TIPUL DE MIȘCARE

Subsidență.

3.2 PROPRIETĂȚI GENERALE – LOCALIZARE

Având aproximativ forma unui trapez, acest poligon este situat în cartierul Ferentari, fiind mărginit la vest

de şoseua Antiaeriană, la nord-est de Str. Mihail Sebastian, la est de Calea Rahovei, care apoi străbate

poligonul, continându-se cu Șoseaua Alexandriei.

Aria întregii suprafețe este 2,248 kmp.

Fig. 12 Categoriile Land Cover din Atlasul Urban în cadrul poligonului PGGH_BUCHAREST_001

3.3 TIPUL DE HAZARD SPECIFIC

Mișcări naturale ale terenului -Teren compresibil.



3.4 METODA DE DETERMINARE

Date PSI.

Fig. 13 Topografia (Open Streets Map) în cadrul poligonului PGGH_BUCHAREST_001

Fig. 14 Elemente morfologice în cadrul poligonului PGGH_BUCHAREST_001 (după Lăcătușu et al., 2008)



Fig. 15 Harta grosimii loessului (după Lăcătușu et al., 2008)

Fig. 16 Harta geologică a IGR 1:50.000



Fig. 17 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ENVISAT orbită ascendentă)

Fig. 18 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ENVISAT orbită descendentă)



Fig. 19 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ERS orbită descendentă)

3.5 GRADUL DE ÎNCREDERE ÎN INTERPRETARE

Mediu.

3.6 INTREPRETAREA GEOLOGICĂ A MIȘCĂRII

Perimetrul este amplasat pe terasa t3 a râului Argeş. Această unitate geomorfologică are o înălțime relativă

de 12 m şi se dezvoltă la sud de Câmpul înalt al Bucureştiului, individualizat ca o fâşie paralelă cu lunca

Dâmboviței, la sud de aceasta, și terasa t2 a Argeşului. Din punct de vedere litologic terasa t3, apărând pe

harta Bucureştiului sc. 1:200.000 cu indicele qp3/3 (Pleistocen superior), este constituită din depozite

proluvial deluviale, în special nisipuri şi pietrişuri. După schița evidențiind grosimile loessului realizată în

urma inventarierii forajelor săpate de-a lungul timpului în vatra oraşului (zonarea grosimii Formațiunii

Loessului, Lăcătuşu et al., 2008) ar rezulta că perimetrul poligonului 1 se suprapune aproape întocmai cu

zonele în care această formațiune a loessului are grosimile dintre cele mai mari, respectiv 21-26 m la est de

strada Mărgeanului şi 15-17 m la vest de această stradă. La aceste date adăugând şi constatarea că linia

străzii Mărgeanului separă două tipuri de cartiere de locuințe, unul, cel de la est, cu case de un nivel ori

maximum 2, iar cel de la est cu blocuri dese de 8 şi 10 nivele, rezultă că tasarea diferențiată sesizată prin

măsurătorile PSI este perfect explicabilă pe de o parte prin diferența de litologie, iar pe de altă parte prin

diferența de încărcătură realizată de construcții. La vest de str. Antiaeriană construcțiile sunt rare,

terenurile având funcția (până la momentul măsurătorilor) de terenuri de antrenament, în timp ce la est

apare un cartier cu construcții dese, unele mici (la vest de str. Mărgeanului), iar altele foarte înalte și

voluminoase la est de str. Mărgeanului. Rata de subsidență nu este egală, fiind mai pronunțată în intervalul

1992 – 2000 și foarte mică pentru intervalul 2002 – 2009.



3.7 PROBE PENTRU INSTABILITATE

Fig. 20 Casă cu deformări în Ferentari (exemplul 1)

Fig. 21 Casă cu deformări în Ferentari (exemplul 2)



Fig. 22 Limita între zona cu case și zona cu blocuri înalte în Ferentari

Fig. 23 Deformări în cadrul structurii blocurilor în cartierul Ferentari





Subsidență.


Poligonul nr. 2 are forma de trapez și este orientat cu baza mare de-a lungul şoselei Fundeni.




Instabilitate antropogenică a terenului – Terenuri artificiale.


Date PSI.







Mediu.


Poligonul este plasat în lunca râului Colentina, foarte aproape de albia actuală a acestuia, într-o zonă care

pe harta geologică 1: 200.000 apare marcată cu indicele qh2 (Holocen). De altfel, din figura cu terasele şi

luncile recente ale râurilor din oraşul Bucureşti (Lăcătuşu et al., 2008), arealul poligonului se suprapune

perfect peste o paleovale, un fund de lac, în fond peste o groapă situată până nu demult la periferia

oraşului. În diverse etape cursul râului Colentina fiind regularizat, vechea meandră la un moment dat a fost

suspendată, în urma acestei lucrări de amenajare rezultând o vale seacă, o groapă. Această groapă a fost

astupată, mai întâi cu deşeuri menajere, iar apoi cu balast rezultat de la demolări sau în urma cutremurelor

care au afectat centrul oraşului. După 1990 s-au primit autorizații de construcție pentru vile, la scurt timp în

zonă apărând un cartier nou. Având în vedere împrejurările şi modalitățile în care s-a nivelat această

groapă, este pe deplin explicabil de ce față de zonele limitrofe acest areal se remarcă printr-o tasare mai

accentuată. Materialul din subasmentul cartierului este de natură antropogenică, în plus este plin de

cavități, şi atunci e normal să reacționeze intens la presiunea construcțiilor în sensul compactizării mai

accentuate.




Fig. 32 Aspectul terenului în cartierul Fundeni (material de umplutura și goluri – exemplul 1)

Fig. 33 Aspectul terenului în cartierul Fundeni (material de umplutura neomogen – exemplul 2)





Subsidență.


Poligonul 3 este situat în cartierul Giuleşti, în imediata vecinătate a Lacului Morii.




Instabilitate antropogenică a terenului - Terenuri artificiale.


Date PSI.








Mediu.


Poligonul este delimitat într-o zonă joasă ținând de lunca râului Dâmbovița definită de prezența aluviunilor

actuale, nisipuri şi pietrişuri slab consolidate. Fiind parte a unei arii foarte tinere, pe harta cu zonarea

grosimii Formațiunii Loessului (Lăcătuşu et al., 2008), depozitul de loess din această zonă apare cu grosimi

nesemnificative (sub 2,5 m). Din fig. 34, 39, 40 și 41 se mai desprinde că perimetrul este amplasat în

imediata vecinătate a unor vechi hale industriale, în marginea vestică a acestora, de jur împrejur putându-

se chiar remarca haldele abandonate ale acestor întreprinderi. Coroborând faptul că poligonul se află la

marginea oraşului într-o zonă în care până recent se depozitau atât reziduuri industriale, cât şi menajere, se

poate conchide că tasarea accentuată evidențiată de măsurătorile PSI se datorează compactării mai

accentuate a unui subasment slab consolidat constituit din nisipuri, pietrişuri, argile şi siltite care suportă

un pachet semnificativ de material de natură antropogenică. Din faptul că atât mai la nord cât și la nord-

vest de perimetru sunt prezente construcții edificate în lunca Dâmboviței dar care nu evidențiază deplasări



pe verticală de aceeaşi amploare deducem că de fapt principala cauză a subsidenței în acest perimetru

revine compactizării mai accentuate a pachetului de depozit antropogen pe care acestea au fost construite.


Fig. 42 Vechea zonă de depozitare deșeuri industriale și menajere de lânga Lacul Morii

Fig. 43 Deformări ale caselor la nord de Lacul Morii





Subsidență.


Poligonul 4 a fost delimitat la sud de artera D-na Ghica în cadrul cartierului Obor, un vechi cartier al

Bucureştiului.




Altele.


Date PSI.







Mediu.


Poligonul este amplasat pe terasa t2, cu o altitudine relativă de 7-8 m, a râului Colentina. Din punct de

vedere litologic în subasmentul perimetrului ca și al cartierului respectiv, de altfel, este menționată

prezența (socotind de la suprafață în jos) a unui pachet de cca. 2,5-6 m de loess urmat de material aluvionar

- nisipuri fine şi (mai rar) pietrişuri având o grosime de cca. 8 m, încadrate la Pleistocen superior (qp2/3).

Urmează Subformațiunea aluviunilor îngropate Pleistocen mediu (qp2) constituită la partea superioară

dintr-o alternanță de nisipuri argiloase și nisipuri micacee de la grosiere la fine cu intercalații de pietrişuri



mărunte, groasă de cca. 20 m, urmată de o secvență de argile vineții, argile nisipoase, argile carbonatice și

nisipuri fine, groasă de cca. 100 m, care la rândul lor stau pe Formațiunea de Dunăre (Romanian superior-

Pleistocen inferior), constituită dintr-o succesiune de ritmuri de sedimentare, fiecare cu câte 3, 4 tipuri de

roci silicoclastice de la nisip grosier până la nisip mediu-fin cu trecere la argilă cenuşie verzuie, groasă de

cca. 300 m. Acestea fiind datele, rezultă că din punct de vedere litologic nu dispunem de elemente care să

justifice diferențierea în cadrul acestui sector a poligonului notat 4, fapt ilustrat totuşi de variațiile de tasare

evidențiate prin măsurătorile PSI. De menționat că în cadrul respectivului areal punctele reflectând o

mişcare subsidentă nu sunt foarte multe, nici suficient de compacte.

Cercetând în teren fiecare semnalare în parte s-a constatat că toate acele construcții care evidențiau

subsidențe aveau ceva comun: erau construcții foarte vechi, probabil de cel puțin 100 de ani şi mici, în

speță case de locuit modeste. Se știe că la începutul secolului XX sau mai înainte casele de locuit construite

erau fondate pe ziduri, ceea ce înseamnă că rata de subsidență în cazul lor este de presupus a fi mai mare

decât a celor dispunând de fundații aşezate pe planşeu de beton cu beciuri sau garaje subterane. Mai mult,

o serie din aceste case prezintă ziduri din chirpici care s-au contractat în timp sub greutatea propriului

acoperiş. În acest context considerăm că cel mai probabil cauza subsidenței observată în poligonul 4 este

una rezultată din combinarea factorilor naturali cu cei rezultați din soluțiile tehnice adoptate pentru

realizarea construcției.


Fig. 52 Tipuri de case din cartierul Obor afectate de deformări (exemplul 1)





Subsidență.


Poligonul 5 este separat în cartierul Tei în apropierea luncii râului Colentina pe terasa t2 a acestui râu.






Date PSI.








Mediu.


Terasa t2 a râului Colentina are altitudinea relativă de 10-12 m și e constituită din pietrişuri şi nisipuri care

de-a lungul timpului au făcut obiectul unor exploatări în carieră pentru agregate de materiale pentru

construcții.



Raportat la coloana litologică proprie acestui perimetru nu se pot evidenția elemente care să indice o cauză

pentru subsidența accentuată semnalată de măsurătorile PSI aici. De asemenea, nici investigațiile de teren

nu au putut aduce elemente în plus de natură să explice datele rezultate din măsurătorile PSI.

Cercetând în schimb harta cu vechile areale de cariere pentru agregate de construcții (fig. 57) s-a putut

remarca faptul că o mare parte din perimetrul poligonului se suprapune peste o astfel de fostă exploatare.

În acest context considerăm că cel mai probabil cauza subsidenței din cadrul acestui poligon se datorează

materialului antropogen de umplutură folosit pentru nivelarea gropilor rezultate din exploatarea în trecut a

balastului din acest sector al Bucureştiului.


Fig. 63 Deformări în cartierul Tei



Subsidență.


Poligonul 6 este situat în nordul oraşului Bucureşti în cartierul Pipera.






Mișcări Naturale ale Terenului - Teren compresibil.


Date PSI.







Mediu.


Din punct de vedere geomorfologic poligonul, ca și cartierul menționat, sunt situate în Câmpul Otopeni,

dincolo de limita dintre terasa t2 a râului Colentina și Câmpul Otopeni, o limită aproximativ est-vest care

atinge în această zonă marginea de nord a bălții Pipera. Pe harta geologică sc. 1: 200.000 această limită

coincide cu limita formațiunilor de luncă qh2 (Holocen) ale Văiugii Pipera, afluent de stânga al râului

Colentina, cu depozitele deluvial proluviale qp3/3 (Pleistocen superior).

Având în vedere poziția perimetrului, situat foarte aproape de obârşia văiugii Pipera alcătuit din depozite

actuale şi Pleistocen superioare în care predomină litologii slab consolidate și saturate în apă, există

premize pentru a putea presupune drept cauze pentru tasările mai accentuate din zona aceasta natura mai

slab consolidată a subasmentului.


Fig. 72 Deformări ale caselor în apropierea bălții Pipera (exemplul 1)



Fig. 73 Deformări ale caselor în apropierea bălții Pipera (exemplul 2 – în spatele casei din fig. precedentă)



Instabilitate antropogenică a terenului.


Poligonul are forma unui trapez orientat cu baza mare paralel cu şoseaua Pantelimon în zona magazinului

universal Cora.








Date PSI.








Mediu.




Poligonul apare separat aproape de limita dintre lunca râului Colentina și terasa t2, în terasa t2 a acestuia,

notată pe harta geologică scara 1:200.000 cu indicele qp2/3 (Pleistocen superior median). Într-o coloană

litologică considerată reprezentativă la nivelul acestui sector s-ar remarca prezența unui strat de sol

loessoid relativ subțire având o grosime de până la 6 m dedesubtul căruia se dezvoltă o secvență de

pietrişuri şi nisipuri de cca. 12m. Urmează o alternanță de nisipuri argiloase și nisipuri micacee de la

grosiere la fine cu intercalații de pietrişuri mărunte, groasă de cca. 20 m, apoi argile și nisipuri fine într-un

pachet cu o grosime de cel puțin 100 m. Având în vedere că această coloană este întâlnită pe un areal mai

larg, fiind proprie și zonelor limitrofe, rezultă că subsidența accentuată rezultată din măsurătorile PSI nu are

în principal un suport litologic. Cercetările de teren nu au adus nici ele elemente suplimentare. În schimb,

studiind harta cu vechile cariere pentru balast ale Bucureştiului (Lăcătuşu et al, 2008) se constată că acest

poligon se localizează în zona de interes pentru exploatații de agregate din extremitatea estică a

Bucureştiului. Aceste exploatații fiind abandonate de ceva vreme, gropile formate au fost acoperite cu

deşeuri menajere ori rezultate din demolarea unor construcții şi reintroduse în spațiul construibil. În acest

fel devine explicabilă subsidența mai accentuată sesizată de măsurătorile PSI pentru această zonă.


Fig. 82 Deformări în apropierea gării Pantelimon



Fig. 83 Deformări ale șinelor de cale ferată la gara Pantelimon



10 BIBLIOGRAFIE

Anuarul Statistic Al României, 2008. Disponibil online la: http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-

Statistic-2008

BATESON, L., CUEVAS, M., CROSETTO, M., CIGNA, F., SCHIJF, M. AND EVANS, H., 2012, PangGeo D3.5

Production Manual Version 1.1, 25th July 2012. Disponibil online la: http://www.pangeoproject.eu/

BĂLAN Ş., CRISTESCU V., CORNEA I ., 1982 Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977, Editura

Academiei RSR, Bucureşti, 516 p

ENCIU P., RĂDAN S.C.,STOIAN I., HADNAGHY A., RĂDAN MARIA, ENCIU MARIANA, 1995 The Evolution of the

Climate during Pliocene-Lower Pleistocene in the South of the Dacic Basin, Rom. Journ. of Stratigr.,

76/7, Inst. Geol. Rom., Bucureşti, 67-70

EUROPEAN ENVIRONMENT AGENCY (EEA), 2010, GMES Urban Atlas. Disponibil online la:

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/urban-atlas

HANGANU ŞI MĂGERESCU, 1973 Contribuții la cunoaşterea speciei Parelephas Trogontherii Pohlig în

Pleistocenul Platformei Moesice, Acad. Rom., St. Cercet. Geol., 18, Bucureşti, 219-228

LĂCĂTUŞU R., POPESCU M., ATANASIU N., ENCIU P., 2008 Geo-Atlasul municipiului Bucureşti, Editura

EstFalia, Bucureşti, 197 p

LITEANU E. 1952 Geologia zonei oraşului Bucureşt,Com. Geol.,Inst. Geol.,E/1, Bucureşt, 3-80

PAPAIANOPOL ŞI MARINESCU, 1994 Lithostratigraphy and Age of Neogene Deposits on the Moesian

Platforme between Olt and Danube rivers, Rom. Journ. Stratigr., 76, Bucharest, 67-70

PAULIUC S., NEGOIȚĂ FL., DARWISCHE M., ANDREESCU I., 1979, Stratigrafia depozitelor miocene din

sectorul central al Platformei moesice (Olt-Dâmbovița), An. Univ. Buc., Geol., Bucureşti, 65-78.

SĂNDULESCU, M., 1984, Geotectonica României, 334p., Edit. Tehnică, Bucureşti

http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-Statistic-2008

http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-Statistic-2008

http://www.pangeoproject.eu/

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/urban-atlas



11 GLOSAR PANGEO

Hazard

Ceva cu potențial de a cauza daune (eveniment negativ).

Hazard natural

Hazardul natural este un proces natural sau un fenomen care poate cauza răniri sau pierderi de vieți omeneşti,

un anumit impact, prejudicii, pagube, pierderea mijloacelor de subzistență şi a serviciilor, dezorganizare socială

şi economică ori daune asupra mediului (Consiliul Uniunii Europene – Documentul de lucru al Personalului

Comisiei Europene – Linii directoare în managementul dezastrelor pentru identificarea și evaluarea riscurilor).

Geohazard (Hazard geologic)

Un proces geologic cu potențialul de a cauza pagube.

Risk

Probabilitatea ca un rău de la un anumit hazard să fie realizat.

Tipuri de geohazarde

1. Mișcări crustale adânci

Deplasarea scoarței poate să apară la diferite scări şi adâncimi. Această secțiune conține geohazarduri care

sunt cauzate de procese de adâncime.

1.1. Cutremure de pământ (hazard seismic)

Cutremurele sunt efecte observabile datorate vibrațiilor (cunoscute ca unde seismice) în interiorul scoarței

terestre, rezultate din eliberarea relativ rapidă de stress, de obicei de-a lungul unei zone de fractură.

Deteriorarea clădirilor şi a altor infrastructuri poate fi cauzată de zguduirea (oscilarea) solului din timpul

trecerii undelor seismice. Alte efecte includ lichefierea solurilor moi saturate cu apă, lăsarea solului, (prin

pierderea coeziunii, rezultând expulzarea apei și formarea mâlurilor sedimentare sau mâlurilor vulcanice

sau laharurilor), ceea ce duce la o importantă pierdere a consistenței terenului, la expulzarea apei saturate

din sedimente şi la vulcani noroioși. Agitarea (oscilarea) terenului poate declanşa, de asemenea,

evenimente secundare precum alunecări de teren şi tsunami.

Efecte secundare ca acestea ar trebui să fie catalogate în alte clase relevante de geohazard PanGeo. Unele

cutremure sunt asociate cu mişcari semnificative permanente verticale sau laterale ale scoarței. Schimbări

în cadrul sistemelor de drenaj pot provoca inundații. În timpul cutremurelor există potențial de rănire şi

pierdere de vieți.

Pericolul seismic poate fi evaluat prin referire la mărimea şi frecvența cutremurelor înregistrate, deşi

cutremurele individuale sunt, în esență, imprevizibile. Evenimente particulare pot să apară la scara

secundelor sau minutelor. Infrastructura modernă trebuie să fie proiectată pentru a rezista evenimentelor

seismice locale probabile.



1.2. Mișcări tectonice

Mişcările tectonice reprezintă procese la scară regională care afectează crusta pământului. Aceste procese

pot să conducă la creşteri sau micşorări ale zonelor de crustă. Importante sunt mişcările neotectonice care

sunt încă active şi, prin urmare, pot produce mişcări ale solului, măsurabile prin PSI. Mişcările

neotectonice sunt produse de presiunea introdusă prin deplasarea plăcilor tectonice. Aceste tipuri de

mişcări sunt sesizabile la o scară regională şi deci nu este posibil a fi măsurate folosind metoda SAR prin

măsurători relative la PSI.

1.3. Tectonica sării

Mişcări locale din teren pot fi asociate cu deplasări ale depozitelor evaporitice, cunoscute sub termenul

tectonica sării, în cadrul căreia se pot produce atât ridicări cât și prăbuşiri, în funcție de mecanismul care

intervine.

1.4. Ridicarea și scufundarea scoarței din cauze vulcanice

Activitatea vulcanică poate conduce la curgeri de lavă, la apariția norilor de cenuşă, la căderi de piroclastite

şi cenuşă, precum şi la curgeri de compoziție variată, împreună cu produse piroclastice. Aceasta s-ar putea

să fie însoțită de eliberarea de gaze otrăvitoare sau sufocante, în unele cazuri de explozii violente, sau

activitate seismică semnificativă ori modificarea morfologiei terenurilor. Efectele secundare pot include

alunecări de teren şi inundații. Pentru PanGeo ne interesează riscurile legate de instabilitatea solului.

Instabilitatea terenurilor asociate zonelor vulcanice tinde să se refere la inflația și deflația (ridicarea și

scufundarea) suprafeței terenului datorate schimbărilor intervenite la nivelul volumelor de magmă.

Efectele secundare de tipul alunecărilor de teren trebuie să fie grupate în alte clase relevante de geohazard

PanGeo.

2. Instabilitate naturală a terenului

Tendințele pentru ridicarea, alunecarea laterală sau coborârea terenului pot fi cauzate de o serie de procese

naturale geologice. Unele mişcări asociate cu anumite pericole pot fi progresive sau pot apărea brusc şi, de

asemenea, pot varia la scară de milimetru, metru sau de zeci de metri. De notat că depunerile antropice pot fi

afectate de instabilitatea naturală a terenului.

Instabilitatea naturală semnificativă a terenului are potențialul de a provoca daune la clădiri și structuri, iar

structurile mai slabe sunt cele mai susceptibile de a fi afectate. Trebuie remarcat, totuşi, că multe clădiri, cele în

special mai moderne, sunt construite la un astfel de standard că acestea pot rămâne neafectate chiar în zonele

de mișcări semnificative ale terenului. De asemenea, sensibilitatea structurilor construite la daunele aduse de

geohazard pot depinde de factori locali precum tipul de vegetație din apropiere sau natura formelor de relief

din zonă.

Efectele de instabilitate naturală a terenului apar adesea la nivel local, spre deosebire de efectele mişcărilor

naturale ale terenului care apar pe zone mai extinse.

2.1. Alunecarea de teren

O alunecare de teren reprezintă o punere în mişcare relativ rapidă spre exterior şi de sus în jos a unei mase

de rocă sau de sol pe o pantă datorită forței de gravitație. Stabilitatea pantei poate fi redusă prin eliminarea



pământului de la baza pantei, creşterea conținutului de apă în materialele depuse pe pantă sau prin

plasarea materialelor pe pantă, în special în partea de sus. Daunele produse proprietății prin alunecarea de

teren pot apărea prin eliminarea suportului din subsol sau prin aducerea de material pe proprietate. Mari

alunecări de teren în zonele de coastă pot fi provocate de tsunami.

Evaluarea pericolului de alunecare se referă la stabilitatea suprafeței actuale de teren, inclusiv a pantelor

modificate antropic, prin hărți topografice locale sau modelări digitale. Ea nu cuprinde şi luarea în

considerare a stabilității după noi săpături.

Terenul predispus la alunecări de teren în mod normal va rămâne stabil, exceptând cazul în care topografia

este modificată de eroziune sau de excavare, este încărcat, sau când presiunea apei în pori creşte.

Alunecarea de teren, de asemenea, ar putea fi inițiată de un şoc seismic, îngheț sau de schimbarea presiunii

atmosferice.

Acest pericol este semnificativ în zonele superficiale, dar se poate extinde la mai mult de 10 m adâncime.

Consecințele comune sunt pagube pentru proprietăți, inclusiv pentru rute de transport și alte tipuri de

infrastructură şi servicii subterane. Unele alunecări de teren pot fi stabilizate prin lucrări de inginerie.

2.2. Curgerea lentă a solului (fluajul solului)

Fluajul solului reprezintă o deplasare foarte lentă a solului şi a particulelor de rocă şi este rezultatul

expansiunii şi contracției solului pe parcursul ciclurilor de congelare şi decongelare (soliflucțiune) sau

umezire şi uscare.

2.3. Dizolvarea solului

Unele roci și minerale sunt solubile în apă şi pot fi eliminate progresiv de fluxul de apă din sol. Acest proces

tinde să creeze cavități (goluri), care ar putea duce la prăbuşirea materialului situat deasupra şi, eventual,

subsidență.

Tipuri de roci şi minerale solubile sunt calcarul, gipsul şi halitul.

Golurile pot deveni instabile în urma inundațiilor, inclusiv a inundațiilor cauzate de spargerea unor

conducte. Schimbările în natura scurgerii precipitațiilor la suprafața solului, eliminarea sau încărcarea

solului, extracția apei din subsol, construirea defectuoasă a canalelor de canalizare pot induce, de

asemenea, subsidență în areale altfel stabile.

2.4. Soluri sufozionabile

Solurile sufozionabile conțin materiale cu spații mari între particulele solide. Acestea se pot restrânge

(micșora) atunci când devin saturate de apă, iar o clădire (sau altă structură) apasă cu o sarcină prea mare.

Dacă solul respectiv se află sub o clădire, acesta poate provoca scufundarea clădirii. Dacă solul sufozionabil

este variabil în grosime sau distribuție, diferitele părți ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând

eventual înclinarea, fisurarea sau deformarea clădirii. Prăbuşirea va avea loc numai după saturarea cu apă

şi/sau prin încărcarea dincolo de punctul critic. Acest pericol poate fi semnificativ în depozitele de suprafață

(fenomen tipic in loessuri) şi, de asemenea în depozitele de umplutură superficiale.



2.5. Nisipuri mișcătoare, neconsolidate / Lichefiere

Mișcarea nisipului apare atunci când nisipul este slab cimentat, saturat cu apă şi curge într-o săpătură,

sondă sau alt tip de gol. Presiunea apei ce umple spațiile dintre granulele de nisip reduce contactul dintre

granule, iar acestea sunt transportate de-a lungul fluxului. Acest lucru poate duce la tasarea solului din jur.

Dacă nisipul de sub o clădire pleacă, suportul poate fi eliminat şi clădirea se poate scufunda. Diferite părți

ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând, eventual, înclinarea, crăparea sau deformarea.

Consecințele cele mai comune sunt reprezentate de daune la proprietăți sau servicii subterane. Acest

pericol tinde să fie auto-limitat prin scăderea nivelului hidrostatic.

Lichefierea solurilor moi saturate este de obicei efectul cutremurelor, dar poate fi indusă de vibrațiile

activităților umane din lucrările în construcții. Fenomenul poate duce la pierderea tăriei rocilor și

expulzarea de sedimente saturate sau mâluri vulcanice. Solurile vulnerabile la lichefiere reprezintă arii cu

potențial de instabilitate.

3. Mișcări naturale ale terenului

Efectele mişcării naturale a terenului apar adesea la nivel regional, extins, spre deosebire de efectele de

instabilitate naturală a terenului, care apar la nivel local.

3.1. Teren compresibil

Multe tipuri de terenuri au porii (spațiile dintre particulele solide) umpluți cu apă. Terenul este compresibil

dacă o sarcină poate provoca stoarcerea apei din spațiul porilor în afară, provocând o reduce în grosimea a

acestuia. În cazul în care terenul este extrem de compresibil, clădirea se poate scufunda. Dacă terenul nu

este uniform compresibil, diferite părți ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând, eventual,

înclinarea, crăparea sau deformarea acesteia.

Acest pericol depinde în mod obișnuit de compactările diferențiate, cele uniforme nefiind un pericol in sine.

Compactările diferențiate solicită ca unele structuri care pot fi susceptibile la pagube prin subsidență să fi

fost construite pe terenuri ce se comportă neuniform la acest tip de compresie. Consecințele obișnuite sunt

deteriorarea proprietăților existente ce nu au fost construite cu respectarea standardelor, sau posibile

pagube la serviciile subterane.

3.2. Argile contractile

Argilele contractile sunt argilelele şi lutul argilos care prezintă proprietatea de a-şi modifica volumul în mod

semnificativ în funcție de cât de multă apă conțin. În general toate depozitele argiloase îşi schimbă volumul

în funcție de variația conținutului de apă, de obicei se umflă în iarnă şi scad în timpul verii, dar unele dintre

ele fac acest lucru într-o măsură mai mare decât altele. Cele mai multe fundații sunt proiectate şi construite

pentru a rezista la modificări de sezon. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, clădiri construite pe

argile deosebit de predispuse la umflare şi dezumflare pot avea probleme. Circumstanțele care contribuie

la agravarea probelemelor includ seceta, conducte cu scurgeri, rădăcini ale arborilor ce se usucă ieșind din

sol sau modificări ale drenajului local, cum ar fi crearea canalizărilor. Micșorarea volumului poate îndepărta

suportul din fundația clădirii, în timp ce expansiunea argilelor poate produce ridicări sau stress lateral în

una din părțile sau în totalitatea structurii. Orice astfel de mișcări pot cauza crăpături şi distorsiuni.



Existența acestui pericol depinde de o schimbare în umiditate a solului şi a mişcărilor diferențiate apărute.

Mişcarea unitară a terenului nu reprezintă în sine un pericol. Acest pericol este, în general, semnificativ

doar in primii cinci metri de la suprafață ai terenului.

4. Instabilitate a terenului datorată activităților umane (antropogenetică)

Instabilitatea antropogenetică acoperă o arie locală şi se datorează activității omului. Subsidența

(deplasarea spre în jos) a terenului poate rezulta dintr-un număr diferit de tipuri antropogenetice de

activități şi anume miniere (pentru o varietate de substanțe minerale utile), sau săparea de tuneluri

(pentru metrou, conducte subterane pentru servicii, sau spații subterane de utilități ori de depozitare).

Subsidența pe o arie regională poate rezulta din extracția de fluide (pentru apă, saramură sau

hidrocarburi). Ridicarea sau glisarea pământului e posibil să apară atunci când fluidul poate să se întoarcă

într-o arie de unde el tocmai a fost extras, apa freatică fiind astfel reîncărcată. Acest fluid de recuperare

poate include injecție de apă sau gaze.

4.1. Gospodărirea apelor subterane-Compactarea superficială

Gospodărirea apelor subterane poate să fie aplicată de exemplu pentru a asigura exploatabilitatea

terenurilor agricole existente în zonele joase din lungul coastelor. Gestionarea apelor subterane poate duce

la niveluri de apă mai mari sau mai mici ale apelor subterane freatice şi acviferelor mai adânci din subsolul

superficial. Apele subterane ocupă porii, spațiile interstițiale şi fracturile din sedimente şi roci, prin urmare,

exercită o presiune. Când apa este drenată presiunea în pori sau stressul eficient este redus. Acest lucru

conduce la consolidarea mai ales a sedimentelor moi, cum ar fi argila şi turba. Această modificare a

volumului sedimentelor duce la subsidență. În mod similar, atunci când nivelul apelor subterane creşte spre

recuperare, ridicarea poate fi un rezultat al creşterii presiunii în pori.

4.2. Gospodărirea apelor subterane-Oxidarea turbei

Oxidarea turbei este o reacție chimică în care turba începe să se descompună şi devine cu timpul reziduu.

Această pierdere de volum de sol conduce la subsidență. Ea apare atunci când stratele de turbă din subsol

sunt expuse la aer. Atâta timp cât turba este cantonată în strate de pământ saturate acest proces nu are

loc. Oricum, oxidarea turbei apare în soluri nesaturate, de exemplu în zonele unde gestionarea apelor

subterane conduce la scăderea nivelului acestora.

4.3. Captarea apelor subterane

Apele subterane ocupă, de asemenea, porii şi spațiile interstițiale ori fracturile din sedimentele şi rocile

aflate în structurile de adâncime. Când această apă este eliminată, de exemplu prin pompare pentru apă

potabilă sau când scade nivelul de apă datorită minelor, presiunea în pori sau stressul eficient scade, iar

consolidarea sedimentelor şi a rocilor provoacă o schimbare a volumului de sedimente şi roci. Aceasta

conduce la subsidență. În mod similar, când nivelul acviferelor se restabileşte, ridicarea poate să reprezinte

rezultatul creşterii presiunii în pori. Sistemele energetice geotermice de adâcime nu trebuie să conducă la

deplasări ale terenului. Acestea implică sisteme închise unde apa, care a fost extrasă dintr-un acvifer de

adâncime, să fie pompată înapoi în același acvifer. Oricum, pompele de căldură geotermice sunt folosite la



adâncimi mai mici. Deşi acestea sunt, de asemenea, sisteme închise, pot apărea deplasări ale terenului în

mod temporar (sezonier) sau chiar permanent.

4.4. Minerit

Mineritul reprezintă îndepărtarea materialului din subsol, iar în contextul PanGeo se consideră că mineritul

se referă la eliminarea mineralelor solide. Suprafața de teren poate suporta mişcare datorită reajustării

materialului din acoperișul minei în situația în care lucrările subterane sunt realizate prost.

4.5. Construcții subterane

În PanGeo ne interesează construcțiile subterane care ar putea produce instabilitatea terenului. Un

exemplu ar fi tunelele subterane, unde îndepărtarea materialului subteran poate modifica suportul pentru

materialul de deasupra, putând duce la mişcări ale terenului.

4.6. Terenuri artificiale

Terenurile artificiale cuprind depozite antropice de toate tipurile, de exemplu teren regenerat, nivelarea

terenului şi pat de nisip, terasamente rutiere şi feroviare, haldele şi depozitele de gunoi pentru eliminarea

deşeurilor. Exemple de teren regenerat sunt insulele artificiale, restaurarea plajelor şi porturile artificiale.

Terenurile reamenajate, de exemplu terasamentele şi haldele sunt, în general, alcătuite din nisip, care nu

este predispus la compactare, precum argila şi turba. Cu toate acestea, vor avea loc două procese de

instabilizare: consolidarea acestui sol artificial şi compactarea solului de dedesubt din cauza încărcăturii de

pământ artificiale şi a structurii pe care o suportă, de exemplu o clădire. În funcție de compoziția şi modul

de depunere, halda poate fi, de asemenea, un depozit compresibil.

4.7. Producția de petrol și gaze

Similar cu captarea apelor subterane, producția de petrol şi gaze scade presiunea în porii rocilor rezervor,

prin urmare, poate provoca consolidarea şi surparea suprafeței. Depozitarea de materiale în rezervorul

sărăcit (de exemplu gaz natural sau CO2) poate duce la ridicarea suprafeței.

5. Altele

Acestea sunt areale de instabilitate pentru care explicația geologică nu se încadrează în nici una dintre

categoriile de mai sus.

6. Necunoscute

Acestea sunt areale de mișcare identificată pentru care nu s-a găsit o interpretare geologică.



Gruparea geohazardelor folosite în PanGeo

1. Mișcări crustale adânci

a. Cutremure de pământ (hazard seismic)

b. Mișcări tectonice

c. Tectonica sării

d. Ridicarea și scufundarea scoarței din cauze vulcanice

2. Instabilitate naturală a terenului

a. Alunecare de teren

b. Curgerea lentă a solului (fluajul solului)

c. Dizolvarea solului

d. Soluri sufozionabile

e. Nispuri mișcătoare, neconsolidate / Lichefiere

3. Mișcări naturale ale terenului

a. Teren compresibil

b. Argile contractile

4. Instabilitate a terenului datorată activităților umane (antropogenetică)

a. Gospodărirea apelor subterane-Compactarea superficială

b. Gospodărirea apelor subterane-Oxidarea turbei

c. Captarea apelor subterane

d. Minerit

e. Construcții subterane

f. Terenuri artificiale

g. Producția de petrol și gaze

5. Altele

6. Necunoscute

D7.1. 33 Descrierea geozardelor pentru București · PDF filePanGeo D7.1.33: Descrierea...

Documents

Transcript of D7.1. 33 Descrierea geozardelor pentru București · PDF filePanGeo D7.1.33: Descrierea...