ANUL V. - Nr. 2C APARE JOI15 IANUARIE 1931

D-na A gep s ina M acri-Eft im iu (in rolul Voevodului Nenoroc din „Cocoşul Negru'P R E Ţ U L 10 LEI

7.5 / a nun rie I%

A 7 Iunie 1879, soţia birjaru- lui Riilde din Frankfurt a/M

. a d.it naştere unui băiat. A fost botezat Gotfried Martin. La Varsta de şase ani, copilul a înce- I>iit să urmeze cursurile şcolii p r i ­mare. I-uşurinţa de percepere, pu­terea de gândire a elevului, s’au e- yidenţiat numaidecât. Gimnaziul şi- 1-a trecut în chip strălucit, pentru ca la vârsta de 21 ani să-şi ia doc­toratul în matematici. In tot acest timp puterea de muncă a lui Riic- kle, a dovedit a fi extraordinară. Pe lângă lucrările de universitate şi seminarii, participa la tot felul de concursuri matematice, lua parte ţictivă la societăţi, remarcându-se peste tot prin capacitatea sa neîn­trecută. încetul cu încetul, Riickle îşi câştigase reputaţia de cel mai mare calculator al tuturor timpu­rilor. A fost supranumit fenomen al calculării, o minune a gândirii.

Viaţa pe care o ducea acest om, era de o regularitate, de o discipli­nă cu adevărat matematică. Nici un exces, o viaţă liniştită, preocupată doar de ştiinta matematicilor.

CalcuiatoruS fenomen. Un creer şi o sută de lim

Bîickle, genialul calculator, mort în vârstă de 50 ani.

In anul 1904 a avut loc la Paris un congres al maeştrilor calculatori din lumea întreagă. Riickle — care avea atunci 25 ani — a luat şi el parte. I s’a dat spre rezolvare o problemă foarte grea. Riickle a re­zolvat-o în mai puţin de jumătate de oră, în vreme ce al doilea cla­sat, a rezolvat-o abia în 35 de mi­nute.

Acest succes a fost mărturie a ca­lităţilor deosebite ale lui Riickle. A- cest om poseda o excepţională în­ţelegere a lumii cifrelor. Sistemele Iui erau proprii. Descoperirile lui au fost trecute în cursurile univer­sităţii. Bineînţeles, dupăce-au fost verificate de congrese şi consilii de somităţi matematice.

In anul 1924 Riickle a fost supus la o încercare neobişnuită: ,,Maşi­na de calculat electrică îm potriva creierului!” Riickle ieşi învingător, înmulţiri şi împărţiri, r idicări la patrat şi la cub. extrageri de rădă­cini, au fost executate cu o iuţea­lă formidabilă.

Dacă uşurinţa cii care Riickle calcula patratul unor numere com- puse din trei cifre (spre exemplu 7522) sau cubul unor numere com­puse din 2 cifre UI. ex. 69") era uimitoare, — metoda pe care o în­

trebuinţa el, eleganţa şi rafinamen­tul sistemelor sale constituiau cali­tatea de căpetenie a acestui feno­men.

Pentru fiecare operaţiune găsia un sistem nou. Inventivitatea, con­stituia una dintre principalele sale calităţi. Dacă unui simplu muritori se spune să calculeze, din gând produsul 4X97, acesta va utiliza câteva metode uzuale de felul ur­mător: Or socoteşte 4X90=300. a- dăugând la aceasta 4X7 28, îm­preună 388, sau socoteşte vizual, i- maginându-şi înmulţirea, ca şi cum ar fi fost aranjată în scris, astfel-

4 - 97 36

28388

Riickle, descoperă însă următo­rul sistem: 97=100—3; deci •

100X4=400—3 X 4 = 12

Rezultatul : 388 Metodă maiuşoara.

Sa luăm însă un exemplu mai complicat. Dacă se dă, de pilrt-ă, înmulţirea a două numere compuse din trei cifre

382X725 Riickle la început calcula: 382X2900 : 4, apoi 382X (700+25).

Mai târziu în locul acestui sis­tem. întrebuinţează o metodă mult mai elegantă:

191X2X725=191X1400=

10 (168+23) (108—23=10(1622 232)Calculând pătratele - lui Riickle

îi trebuia mai puţin de o secundă, pentru calcularea unui pătrat — se ajunge imediat la rezultat: 276950.

Din aceste relatări ne dăm sea­ma că Riickle era un fenomen. Un temperament puternic, impulsiv, spiritual, bine-voitor, astfel a fost văzut de prieteni.

Să nu se cread-ă că era unilate­ral.

Riickle se ocupa mult cu istoria, literatura, fizica, filozofia, ş. a. m. d.

Afară de aceasta era şi un mare prieten al naturii. De multe ori se plimba ceasuri întregi Ia ţară, în mijlocul naturii, fără pălărie.

Riickle era un băutor extraordi­nar. Curios însă, — creerul lui nu suferia niciodată depe urma aces­tui viciu. De multe ori, noaptea târziu, fiind la masă cu prieteni le spunea: ,.lnfrebali-mă ce am făcut în cutare zi a vieţii mele”. Şi le răspundea cu o precizie uimitoare.

Un alt geniu al gândiri a fost E- mil Krebs.

Acesta cunoştea o sută de limbi, posedând 60 la nerfectie. Era fiu d-e zugrav. La vârsta de 7 ani, a găsit, în biblioteca şcoalei din sa­tul său natal, un dicţionar francez. L-a luat şi — fără să fie observat de nimeni — a început să-l studie­ze. După câteva luni. în tr’o dimi­neaţă, se adresă nrofesorului său cu vorbele: Monsior, schei etudi'-h franzeis! „Wăilez parter ave': moi''" Intâiu râsete, apoi uimire. De unde a învăţat copilul franceza?

Acest fapt l-a făcut pe modestul său părinte să-l dea şi la gimna­ziu. Pe 1 ân r;ă latină şi greacă, Krebs se ocupă d? spaniolă, rusă, polone­ză, ebraică, arabă şi turcă.

La vârsta de 17 ani, Emil Krebs poseda douăsprezece limbi.

Apoi, vine la Berlin, şi se în ­scrie la facultatea de drept. In a- celaş timp se ocupă cu studierea altor limbi. Se înscrie atunci la se­minarul de limbi orientale. Este în­trebat ce limbă îşi alege. „Pe toa­te” răspunse el. „Asta nu se poate”. „Atunci, pe cea mai grea!”. Chine­za devine specialitatea sa.

Acum se dovedesc fenomenalele

Krebs alt fenom en genial a m urit anul trecui în vârstă de 6'2 uni.

însuşiri ale lui Krebs. In mai pu­ţin de doi ani, a învăţat atât de bine chineza, încât întrecea pe în­suşi profesorul, prin descoperirea u- nor fi neţi de limbaj mai deosebite. Imediat a fost angajat ca tălmaci Ia legaţia germană din Peking. In a- eest timp,- Krebs studiază şi după puţin tini]) posedă, siriana, afgani- stana, armeana (clasică, de est şi vest), apoi limbile indiene, h indu­sa, evskareta, japoneza.

Krebs devine acum mai mult de­cât un simplu tălmaci. Devine un adevărat sfetnic al legaţiilor. Cu­noştinţele pe care le avea despre cultura asiatică, l-au făcut indis­pensabil leaatip' germane.

însuşi chinezii recunosc extraor­dinara lui autoritate.

La isbucnirea războiului mon­dial, Krebs se reîntoarce în Ger­mania. Imediat începe să studieze

toate limbile europene, şi câni 1919 este pus în serviciul mini rului de Externe, Krebs posed; perfecţie: portugheza, româna; baneza, ceha, slovena, sârbo-ci ta, bulgara, daneza, medeza, noi giana, olandeza, ungara, lituana

Cincizeci şi una de limbi.Krebs înlocuia pe atunci treii

de funcţionari din ministerul externe. lira tălmaci pentru toi

In acelaş timp se ocupă ini de studierea mitologiei şi a Iii turii. Totdeodată învăţă şi isl deza, irlandeza, gala, 'japonezi guaheli.

Şaizeci de limbi a cunoi Krebs la perfecţie, o sută a ii Ies, citit şi tradus.

„O nebunie”, spuneau unii, , record” alţii.

Ce eroare ! Krebs era un cu aptitudini de geniu, care mi cia însă extraordinar. Lucra en# şi regretul său, era că nu poate îmbogăţească, atât cât ar fi vi cunoştinţele sale.

Era şi foarte productiv. A trai în germană o parte din literat chineză, ţinea conferinţe, dăi lecţii. 1«

Lucrul era pentru el viaţa, i singura raţiune de-a trăi. Singti1 scop al existenţei. In camera de 'lucru nu era decât un sin: scaun, pentru el. Oricine venia el trebuia să plece repede. Tim1, îi era foarte preţios. Nici mi* pentru soţia sa nu avea prea xP timp.

Aceasta îl înţelegea însă fos bine, Iăsându-1 să lucreze. Oi i-a dăruit, Ia o zi onomastică,K volum cu versuri persane. Kre Ie-a învăţat şi le-a recitat. Soţii bucură, dar bineînţeles nu pr pea nimic.

Până noaptea târziu, se putea dea în camera lui n luminiţă. F fesorul lucra.

-V . * -V .

Riickle, fenomenul calculaţi murit la 23 Septembrie 19291 vârstă de 50 ani, în urma unei c gestii cerebrale.

Krebs a murit la 2 Aprilie li în vârstă de 62 ani, în urma il congestii cerebrale.

Au fost d-oar două genii ale) erului.

I. C

C h e z ă ş ia in te le c tu a l i tă ţ i i uni m e n a j m o d e r n e s t e şi răm ân

Un volum de 130 pagini, tipăr pe hârtie chromo şi extraveliric

De vânzare pretutindeni. P r e ţu l 4 0 1(

IS Ianuarie I9.il R E A L I T A T E A IL USTR A TA 3

E CRĂCIUN, de Anul A'ou, de Bobotează, — Calea Victoriei şi-a în­

tins preşul de sărbătoare, ţe­sut din i i re de nisip, dela Pa­lidul Regal, pună la Patriar­hie.

La Palat, împietriţi în mi­cile lor muusolee de beton, cele trei sentinele în albastru de Prusia, par, seara, când gheretele lor albe suni lumi­nate de câte un bec electric invizibil, trei soldaţi de plumb, atât de mari, incul a ocupat fiecare câte o vitrină întreagă.

t In curie, caii escortei sc

1 frământă pe loc. Garda a fostscoasă.

Un semn. Un ordin discret :I — Trompet !

Trompeţii dau „onorul la Rege“, şi ecourile alamei se sparg in fa- idu Fundaţiei Carol, de peste drum.

Un fluerut lung, din sergent în sergent, pleacă în fruntea cortegiu- \i, şi ajunge într’o clipă până sus, în deal, la Patriarhie.| — Trece Regele!...

Calea Victoriei, e un freamăt.— Pe trotuar !...Agenţi de circulaţie, cu şepci de aviatori apocrifi, aliniază pe ci-

ilii cari s’au oprit pe trotuare, modelând marginile mulţimei negre, ca e o enormă caramelă.I — Trece Regele!...

Circulaţia s’a oprit.Mai întâi, trece o motocicletă cu atuş, la pas. Are lu spate o bandă

t cure scrie : „Circulaţia“, şi in ataş, ca şi lu volan, poliţişti in haine e piele roşie.

i — Trece Regele...Dar înaintea cortegiului regal, mai trec doui poliţişti pe biciclete,

i fine, în picioare, într’o trăsură spilcuită, prefectul poliţiei, în civil,i lac şi glacé, cu mustăţi decorative şi cu jobenul in mână.

Apoi, într’un trap scurt, ca la o paradă imperială din Vieţia filnie- r. escorta. Gâturile cailor au ceva din eleganţa arcuirii gâturilor de bădă. Coifuri cu coame albe...

In trăsura â la Daumont, cu arcuri amplu ondulate, cu nişte ma­scul e caligrafice, Regele, Prinţul Nicolae, Voevodut Mihai. Regele ei uniforma aceea de aviaţie, de un gris-bleu închis, de o eleganţă ibră.

Escorta, pieptare de nikel, crupe de roibi cu reflexe de joben, im­mobile de rasă.■ — Trece Regele...

Lumea îl salută, zâmbindu-i...El răspunde tuturor.Cortegiul a trecui de răspântia cu bulevardul, de unde, stâlpul cu

top“ mobil, ce imită semnalizatoarele de căi ferate, a fost ridicai din

mijlocul drumului şi pus, provizoriu, pe trotuar, unde dom ţigănuşi îi încearcă mecanismul.

In dreptul prefecturei, a eşil în poartă muzica militară a politiei, şi intonează Imnul regat. Publicul se amuză, privind spectacolul inedit, al gardiştilor cu şepci, tromboane şi piculine.

Un general-gardist, deghizat în maron, cu vaste suprafeţe de ga­loane aurite pe el, face pe capel-maistrul.

Şi cortegiul înaintează solemn, spre cheiul Dâmboviţei. Mai de­parte, cenuşie, se profilează pe cer cupola de plumb a Camerei Depu­taţilor, cu vulturul de meiul, care pare că vrea să-si ia sborul, din vârful ei.

Trec soldaţi cu muzici militare. Pâlcuri de agenţi aferaţi. Ofiţeri în uniforme noui.

Cortegiul regal capătă semnificaţie de simbol. In uniformele lor

corecte, occidentale, agenţii de poliţie sunt mai stăpâniti, mai autori­tari, deşi mai calmi. Au acum un fel de demnitate nouă, ce impune. E sugestia uniformei. Ofiţerii suni mai mândri. Autoritatea armată ca­pătă un prestigiu nou.

Cortegiul regal înaintează solemn, impunător...La Patriarhie, descind din automobile parlamentari şi oameni po­

litici, consideraţi cu superioritate de portarul Camerei, în uniformă de general japonez dela Port-Artur.

Descind ministeriabilii zeloşi ta datorie, în speranţa că vor fi dis­tinşi la formarea viitorului guvern de personalităţi, descind „persona­lităţile“ şi marii demnitari, rigizi în fracuri, ca liste cărăbuşi în două labe, cu eşarfele marilor colane în diagonală albastră, peste plastronul alb, ca o etichetă de sticlă de şampanie Cordon bleu.

Corpul diplomatic: bicornuri şi aur. Dolmane negre de husari. ai:i- basadori asiatici cu joben, episcopi străini cu calote roşii pe scăfârlie. Portarul-amiral e vesel că vede uniforme exotice ca a sa, si devine a~ proape familiar.

Iată deputaţi cu iţari, mareşali cu căciuli stufoase de cavalerie, potcapuri albe şi negre, pompoane violete de rabini.

Şi mai ales cucoane...Viile regele...Cortegiul regal urcă panta patriarhiei. Privirea calmă a Suvera­

nului îmbrăţişează oraşul cu acoperişuri roşii ce se arată de aci ca pe o carte poştală ilustrată, cu „vedere generală”.

Voevodut Mihai, din aceiaş trăsură, identifică cu coada ochiului automobilele ce fac front, pe dealul patriarhiei: Crţ/sler, liuik, Fiat...

Lumea se descoperă, aclamă. Regele salută, zâmbeşte. Şi se adre­sează fiului său:

— Mihai, răspunde la saluturi... Du mâna la pălărie... Totdeauna să saluţi...

Voevodut îl priveşte cu o vagă uimire:— Ştiu eu mai bine decât tine: eu am fost rege înaintea ta!...

SANDU VORNEA

O LECTURAII! DE CARE NU SE POATE DISPENSA

NICI IJN C I T I T O R DE E L I T Ă :

Almanahul „Realitatea Ilustrată“1 ! p e a n u l 1331

0 ADEVARATA R E V E L A Ţ I E ! !

REALITATEA ILUSTRATĂ

G r e t a Q â x h o

Contemplând o artiştiî in aureola scenei sau a ecranului, am putea-o socoti cea mai fericită fiinţă de pe pământ. Şi, la drept vorbind, atunci când fi-ai câştigat un renume şi o avere, când urci treptele gloriei universale, când te ştii ad­mirată şi invidiată, ce-ai mai pretinde vieţii, spre a te simţi completamente mulţumită?...

Mirajul aparenţei contrazice însă de multe ori, cu cruzi­me, realitatea. Regii şi reginele ecranului mondial, acei pe cari H socotim drept norocoşii favorizaţi ai soartei, nan gus­tat niciodată, sau în cel mai bun caz decât pentru un foarte scurt timp, adevărata fericire. Hi pot fi, la un moment dat, entuziasmaţi, mândri de ei înşişi, satisfăcuţi de o creaţie bine primită, dar asta e departe de ceeucc s’ar numi feri­cire. (Continuarea în pag. 6-a)

Cine mi-1 cunoaşte oare pe fericitul tată, din clişeul de mai jos? E Malec „omul care nu râde“ pe ecran, d-ar care e totuş de o veselie exuberantă, în societatea celor doi fii ai săi.

75 Ianuarie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

M i n u n a t e l e p e r l e

a l e d - l u i M i k i m o t o

- .ftS p

Mikimoto circa 200 de fete tinere, care scot din nisipul mării scoicile şi le spală. Toate fetele în vârstă de 14— 20 de ani lucrează aproape goale, purtând doar o legătură pe cap, pentru a le a- păra părul de iţmezeală, ochelari pen­tru a le feri ochii de razele puternice ale soarelui şi o chilotă de bae origi­nală, formată d intr’o bucată de pânză înfăşurată în jurul coap selor. Par astfel adevă­rate nimfe ale mării.

Cele mai bune dintre scoicile pescuite sunt supuse de către domnul Mikimoto unor opera­ţiuni. Anume, sunt pu­ţin desfăcute şi cu o pensetă li se introduce în interiorul lor câte un firişor de nisip. .

Scoicile aşezate apoi în nişte colivii, sunt cufundate în mare. Coliviile sunt agăţate de nişte drugi de lemn, ce plutesc liberi pe apă. Racii şi alte male de apă, care âr fi atacat desigur scoicile, nu pot face acum

D. Mikimoto.

am­il unic,

In laborator: un firişor de nisip ¡te in­troduce in scoică.

Ei XTRACŢIA perlelor din scoicile /de

mare este una dintre cele mai ■r--- grele ocupaţiuni. Mijloacele între­

buinţate pentru a putea asigura reuşita a- cestei extracţii, au fost multă vreme învă­luite într’un mister de nepătruns. Mulţi cari s’au ocupat cu această industrie şi-au pierdut tot capitalul investit, deoarece n’au putut extrage perle de calitate bună. Nu­mai domnul Mikimoto un mare negustor de perle, a reuşit după îndelungate expe­rienţe, să găsească modalitatea de a obţi­nea perle de calitate bună.

I Actualmente el posedă în golful Goka- scha, d-e pe coastele Japoniei, o impozantă crescătorie de scoici de mare, ale cărei produse au pătruns pretutindeni. Apa din acest golf care e încălzită de curentul cald Kuro-Schiwo, favorizează într’o mare mă­sură prosperitatea scoicilor cu perle, care s’ar distruge într’o mare cu apă rece.; In sezonul pescuitului perlelor, — care durează d-in Mai până în Noembrie, — lu­crează zilnic la întreprinderea domnului

...

căci zăbrelele coliviilor nu îngădue niciunui duşman să pătrundă. O astfel de colivie permite unei întregi familii de scoici să trăiască în voe între gra­tiile ei.

Pentru ca să se poată extrage o perlă folositoare dintr’o scoică trebue să trea­că 6— 7 ani dela d-ata operaţiei. Până la această dată o cincime din scoici mor, iar o altă cincime, cu toată oste­neala depusă, nu produce nici o perlă.

Scoicile care au murit sau cari sunt bolnave, sunt îndepărtate din colivii, pentruca celelalte scoici să nu se mo­lipsească. D in restul perlelor care pot fi întrebuinţate în comerţ, numai cinci la sută sunt bune pentru coliere de prima calitate; restul se întrebuinţează pentru bijuteriile mai puţin preţioase.

Se întâmplă uneori — şi asta produce cea mai mare bucurie domnului M iki­moto, — ca în afară de perlele ce re­zultă din operaţie, scoica să mai produ­că şi altele naturale.

6 REALITATEA ILUSTRATA 15 Ianuarie 191

SUNT FERICITE VEDETELE ECRANULUI ?

(Urmare din pag. 4-a)O anchetă întreprinsă de curând

printre cele mai celebre persona­lităţi ale cinematografului, vine să demonstreze spusele noastre.

Mary Pickford, spre exemplu, declară:

— Nu pot fi niciodată în totul fericită, pentrucă nu trece o clipă măcar, in care să nu mă gândesc la viitor. Lumea e incurabilă în pretenţiile şi ingratitudinea ei. Mă îngrozeşte ideea că o altă genera­ţie bute Ia poarta gloriei şi că noi, acei cari le-am preparat terenul, vom fi cu uşurinţă daţi uitării. Sunt oarecum mulţumită suflete­şte, atunci când un film al meu are mult succes în China sau Aus­tralia ceeace dovedeşte că popula­ritatea mea e în plin progres si atunci când am ocazia să fac o promenadă cu Doug.

* * *— Clipele de fericire trec prea

repede ca să-mi pot da seama dacă într’adevăr le-am gustat vreodată— spune Douglas Fairbanks. Mul­tiplele preocupări ale zilei îmi ră­pesc timpul cel mai preţios. O vo­ce lăuntrică îmi şopteşte cu insis­tenţă diabolică:

Viitorul tău film trebuie să fie o revelaţie... Munceşte, creiază, sacri- fică-tel... Şi sunt întotdeauna cel mai docil serv al instinctului...

* * *— Fericirea pentru mine, —

grăeşte marele comic, Charlot —

este un fel de „Fata Morgana”. Când am impresia că am atins-o, abia constat că e toi atât de de­parte... înaintez în viaţă cu spe­ranţa că în cele din urmă voi a- junge-o. Dar, ca să fiu sincer, eu nu cred în acest cuvânt magic...

* * *Coleen Moore e singura actriţă

a ecranului yankeeu, care pare a fi perfect satisfăcută de situaţia ei actuală. Ea spune:

— Să nu cerem vieţii ceeace nu ne poate da! Fericirea e relativă; fiecare individ are asemenea mo­mente şi e de datoria lui să ştie a şi-le prelungi. Mulţi constată că au fost fericiţi abia când suferă. Meritul e să-ţi dai seama atunci când trăieşti, de clipele acestea.

* * *Buster Keaton (Malec), răspunde

foarte laconic:— Trăiesc spre a face fericirea

altora. Unica bucurie a vieţii mele, sunt copiii...

— Dacă regret ceva, mărturiseş­te Ivan Mosjoukine, e faptul că nu m’am făcut cârciumar. Cred că nu­mai trăind vecinic printre „necta­rele” ameţitoare aş fi putut uita că pe pământ nu există fericire...

* * *— Fericită nu sunt, spune Nor­

ma Shearer, decât în clipa în care aflu că ultima mea creaţie a fost primită cu aplauze. Dar totul du­rează atât de puţini... Telefonul sbârnâe subit, punăndu-mă în faţa unei realităţi crude:

— „Mrs. Shearer trebuie să slă­

biţi cu cinci kilograme, pentru v ii­torul dv. rol!... Altfel contractul e ameninţat” .

Dac’aţi şti dv. ce’nseamnă pen­tru noi respectarea acestor con­tracte! Azi trebuie să slăbeşti, pes­te câteva zile să te ’ngraşi la co­mandă, pentrucă aşa cere rolul. Nu poţi pleca nicăieri, nici măcar la un spectacol din alt oraş, fără con­simţământul directorului: In avion n ’ai voie să te urci, cu automobilul nu poţi depăşi douăzeci de km. pe oră, cu vaporul nu ţi se acordă de­cât o singură călătorie pe an şi aşa mai departe. Fireşte că ducând un astfel de regim, impus cu amenin­ţări asupra carierei mele, numai fericită nu mă pot simţi. In orice caz sper să fiu mai mulţumită, când mă voi retrage din cinematograf, în viaţa patriarhală de familie.

* * *Harold Lloyd, care e supranu­

mit cel mai optimist artist al nou­lui continent, răspunde ca şi Ds-u- glas Fairbanks, că urmărind veci­nic inovaţia şi perfecţiunea, n ’are timp să se gândească şi la altele.

In sfârşit, Blanche Sweet, decla­

ră că o singură dată s’a simţit ricită: atunci când a debutat în riera cinematografică.

Iată un răspuns care fără să neralizeze, confirmă bănuielile m iratorilor ei.

* * *Greta Garbo a râs mult câni

s’a pus întrebarea. In cele din mă a răspuns:

— Pentrucă ţineţi cu orice ţ să aflaţi când am fost fericită, mărturisesc că aceasta nu mi mai repetat decând eram de 6 f Pe atunci urmam la şcoală şi. amintesc că luând premiul, I mi-a cumpărat cea mai frumo păpuşă din oraş, care mă obs şi mă reţinea ore întregi, oridt teori treceam prin faţa vitrinei, care era expusă.

* * *— Fericit sunt — a spus câ;

va Bartholomeo Pagano (Macii— numai atunci când nimeresc tr’un restaurant excelent, care: să prepare... macaroanele.

Bine a grăit Coleen Moore, fericirea e... relativă...

J. de 5

Minunatele perle ale d-lui Mikimoto(U im a ie d in pag. 5)

afară de această crescătorie, — o instalaţie sim ilară la ţărmul inşi lor Caroline. Alte trei milioane de scoici sunt operate pe an act>lo,! venitul anual este de un m ilion de dolari.

Ce frumoasă privelişte trebue să se arate ochilor în epoca pescuiţii perlelor, atunci când în coşurile mari, grămezi de perle preţioase sM lucesc la lum ina soarelui! 1

Şi când te gândeşti cu câtă trudă au fost extrase. G!'

trebue să producă efect „per­sonal”. Khasana superb crème de cuioare portocalie o face. Ea nu este un cosmetic şi are efect pe fiecare fa ţă datorită

caracterului său special. N u­m ai după fricţionare Începe să se desvolte puterea ei, că' ea se transformă pe piele. Ea întinereşte. împrospătează şi înfrumuseţează.In acest efect personal ,,Kha sana Superb Crème” nu este

întrecută decăt prin .Kiiasana Superb roşu de buze”. Aceas­ta, nu accentuează nici prea puţin nici prea m ult buzele Dvs. şi dă gurii o tinerească frăgezime.Khasana superb crème şi ro­şu de buze, rezistă apei. vân­tu lu i şi sărutatului şi nimeni nu poate recunoaşte întrebu­inţarea lor. Numai cu săpun se Doate îndepărta culoare., lor

S U P E R.BKHASANA Super-rouge de buze Lei 70.- in tub rotativ elegant cu dublu continui Lei HO.- cu creion de rezervă lei 10.- Superb rouge de obraz in ambalaj forma borcan iei 10.- Pat fu m u r i Khasana şt mijloace de m frvmvtesat e Khasana au renurnf mondial

t ăceţi mea uzi o încet cat e cu un pachet mic khasana Soupetb rouge de buze (lei 26)

şi rouge de obraz.De găsit pretutindeni/

indicăm ru i>lnrr*t ilrnoriiari

A te n ţiu n eEvitaţi spâiatul prea des al

pârului vostru cu sau fâra săpun intru cât aceasta usucă rădăcina parului şi înlesnesţe formarea mâtreţei care cauzează căderea pârului.

P ET RO L-u l HAHN , între­buinţat zilnic în cantitate mica. menţine capul într'o stare de curăţenie perfecta, îl curaţa de praf şi Iniâti ra secreţiile vătă­mătoare fără să usuce rădăcina pârului, fortificând-o şi ferind o de orice infecţie.

PETROL-ul HAHN face pârul mătăsos ce convine coafurei. Prescris de către corpul medical.

DE VÂNZARE LA :

Farmacii, Droguerii, Parfumerii, Saloane de Coafat.

P e t r o l e

I H a hne in flam ab il, m iros plăcut, degajat de orice substanţa grasa străină.

------------------- 1

Aflâm că firma Ambrosi-l!1

scher et Co. Aiud, a prelii conducerea Pepinierelor Şl bey-Buftea, care s’a înfiit în anul 1907.

-CEASORNICULDE P R E C I Z I E

PENTRU

T O A T A V I A Ţ A j

Dr. M. A lbershe im , F rank furt a. M. - London

Depozitul G-ral pentru România : „VJea“-Krayer, Timişoara t e a

DtVriTlATA FETOllQfiC€VOA SĂ FAymomt A P A DE O B R A 2

LC1URCJun ica yieniru inchu fio rii ţv curăţirea jiistruilor împreună cu crama LAUDA face un Iert idea l .IA TOATE DROGHERIILE ţ l FARMACIILE DIN CAPITALA “V

PAPPUMERIA-EXCEUIOR» CAL.MOŞILOR 78

ÎS Ianuarie 1931 REALITATBA ILUSTRATA 7

BE RL IN____ DO-«

A T E N A

AN G O RA

Liniile trasate de alianţe reprezintă po ligonul morţii.

cordiale, mai ales anul trecut, când o de­legaţie a „Căştilor de Oţel” a vizitat Roma şi a fost primită cum nu se poate mai amical de Mussolini; cu această o- cazie s’a afirmat de ambele părţi, că Ita­lia fascistă şi Germania naţionalistă, cu a- ceeaş soartă, acelaş destin şi că orice ac­ţiune a lor trebue să fie paralelă.

Cu Austria şi Ungaria, Germania n ’a semnat decât texte diplomatice foarte puţin importante. Se ştie că între aceste trei ţări există o apropiere, care datează d« veacuri şi care nu mai are nevoie să fie întărită prin tratate oficiale.

Pe dealtă parte, Italia bate recordul înţelegerilor, printr’o extraordinară con­strucţie diplomatică. Nici o altă ţară nu a reuşit să aibe tratate atât de impor­tante, cu şapte popoare deodată. Vă în ­chipuiţi ce politică fantastică duce acesl Mussolini, dacă a isbutit să închee tra­

tate până şi cu Rusia Sovieti­că, popor d-e princ ip ii cu to­tul antagoniste şi pe care Papa, mai zilele trecute, îl anatemi­za pe toate căile.

Singura ţară balcanică, care n ’a semnat nici un acord cu I- lalia este Bulgaria; ar fi şi i- nutil, în urma căsătoriei prin­ţesei Giovana cu regele Boris. Relaţiunile dintre cele două popoare sunt destul de strânse şi fără texte stabilite.

F iind un mare centru de ac­tivitate diplomatică, Turcia a fost convertită să facă parte din poligonul alianţelor central-eu- ropene şi să se lege apoi prin tratate de neutralitate şi am ici­ţie nu numai cu Italia, ci şi cu Ungaria, Bulgaria şi Grecia, care la rânul ei, întreţine rela- ţiuni de prietenie cu Budapesta.

Oare cu toate desminţirile date de oamenii politici intere­saţi, nu este aceasta d-ovada e- locventă a existenţei unei coa­liţii militariste? Recentele vizi­te care au avut loc la Berlin, Roma, Sofia, Atena şi Angora, au urmărit alt scop, decât pre­cizarea mijloacelor de acţiune? Cine s’ar mai putea îndoi?...

Şi cine nu ştie că procedeul

Jos: Delegaţia Stahlhelmului german, a fost primită cu ono­ruri la Roma.

clamă rectificarea frontierelor orientale, la Memel. Dantzig şi în Prusia occiden­tală, în afară de restituirea basinului Saar.

Rusia Sovietică are pretenţii tot atât

UROPA clocoteşte înăbuşit, ca un vulcan care ameninţă cu erupţie. Se prepară parcă, un nou conflict catastrofal,

un nou răsboi mondial, care în pofid-a logicei umane, după cum grăesc cronicile trecutului, n’a isbucnit niciodată mai înainte de primenirea radicală a generaţiilor. Va fi poate un fenomen în plus, pe care ni-1 rezervă secolul XX. O mon­struozitate ca multe altele, care ne-au fost hărăzite probabil, în semn de compensaţie, pentru progresele realizate.

Parada „Păcii Universale” pe care o face Liga Naţiunilor, nu pare a exercita nici o influenţă hotărîtoare asupra popoa­relor îndârjite în ideia revizuirii tratatelor.

Se lucrează pe ascuns, dar se lucrează cu atât mai aprig şi nenorocirea e t ă preparativele ameninţătoare se fac numai în ţările inimice nouă.

S’au format pe nesimţite două blocuri formidabile, prin tr’o politică abil condusă de duşmanii noştri. Primul este blocul italo-gerinano-rus şi ai doilea, aşa numitul grup al Bulgarilor,

, Ungurilor, Grecilor şi Turcilor. Ambele însă, sunt afiliate, prin tratate serioase, reunind astfel un număr d-e 300 milioane de oameni, animaţi de aceleaşi sentimente vrăjmaşe celorlalte po­poare, sistematic şi intenţionat separate.

Tratatele dintre cele şapte puteri înfrăţite nu sunt, în apa­renţă, decât mici înţelegeri politice, cu scopuri comerciale sau arbitrale, adică acte care să nu frizeze nici pe departe pre­vederile statutului Ligii Naţiunilor. In fond, e vorba de o for­tăreaţă, unită printr'un pentagon uriaş, aşa cum arată şi schiţa alăturată, ale cărui laturi nu sunt altceva decât tratate d-e a- lianţă, cu toată aparenţa lor înşelătoare. Toate au acelaş carac­ter, aceeaş semnificaţie, aceeaş importanţă.; Germania, în primul rând, e legată de Rusia sovietică prin trei acte diplomatice, care constituesc o adevărată alianţă po­

litică, economică şi militară. Şi e surprinzător că Germania, deşi semnatara acordurilor dela Locarno şi membră în Liga Naţiunilor îşi permite libertatea oricărei acţiuni faţă de Mos- cn>"i.

In acelaş timp, relaţiunile cu Italia, deşi sub forma unui sim­plu tratat d-e conciliere şi arbitraj, au fost din ce în ce mai

Simbolul răsboiutui viitor BENITO MUSSOLINI

puterilor aliate (Germania, Rusia Ungaria, Bulgaria, Italia şi Turcia) nu vizează altceva decât revizuirea tratatelor sau cel puţin suprimarea datoriilor de război?

Un deputat italian n ’a ezitat să declare, acum o lună, la Monteci- torio:

„Greutăţile financiare, prin care trece astăzi ţara noastră, se datoresc numai nedreptăţii ce ni s’a făcut, la la semnarea acordurilor”.

Germania, tot atât de agitată, re-

■y¥

St.: Venizelos şi Ismet Paşa la An­gora; jos: Hittler, celebrul agitata german pentru revizuirea tratatelor.

REALITATEA ILUSTRATA ÎS Ianuarie 111

de însemnate şi tot atât de absurde. Cere restituirea Basarabiei noastre, iar Poloniei îi pretinde restrângerea la un teritoriu destul de m inim , după cum se poate vedea din harta pe care o publicăm.

Pretenţiile Ungariei le cunoaştem cu toţii, tot aşa cum le cunoaştem pe acele ale Bulgariei, d-eoarece lovesc direct în noi. Bulgaria mai vrea însă şi o ieşire la Marea Egee...

Pe când Turcia, deşi nu pare să aibe un interes prea mare în revi­zuirea frontierei sale europene, pentru care a şi acceptat dealtfel acel stătu quo, prin tratatul cu Grecia, dela 30 Ocombrie 1930, are totuş o- bligaţii de servitute internaţională, pentru demilitarizarea1 a patru zone ocupate.

I a r o m a n i i H i n r .^ h n e lm ^ r i

Harta Europei, cu revendicările teritoriale ale revizioniştilor tratatelor. Utopii moderne.

Programul acesta este urmărit deocamdată pe cale diplomatică, prin tratate şi acorduri; prin înfiinţarea a numeroase lin ii aeriene; prin desfăşurarea marinei comerciale şi a serviciilor de navigaţie în Egipt şi în Marea Neagră, unde Italia se plasează în prima linie, prin înţele­gerile comerciale cu Sovietele şi cu Turcia. Ca să poată ajunge şi mai uşor la supremul ţel, Ducele agită id-eea autonomiei Sloveniei, Muntene- grului şi Macedoniei.

Toate acestea, fireşte, au ca prim obiectiv deocamdată, revizuirea tra­tatelor, de pe urma cărui lucru ar rezulta, în mod precis, răsboiul eu­ropean.

* * *

Trebue să vedem lucrurile clar. In cazul unui eventual răsboi, Ro­mânia ar avea cea mai tragică situaţie. Separată metodic de Franţa, u- nica aliată de forţă pe care se bazează, ar urma să se spcijine doar pe ajutorul Poloniei, Jugoslaviei şi Cehoslovaciei. Aceste ţări, insă, sunt cuprinse la rândul lor în poligonul morţii şi fiecare va avea grija să-şi apere mai Întâi frontierele sale.

Iată situaţia Europei politice, la Începutul anului 1931.JOSEPH DE SAXA

j CEA MAI - .L

DEL IC IO A SA M é Û Ü Û JÛ O Ïi% jÙ Kl e c t u r a ¿ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ g s g s S B S S L

{ ■..... ..................................... ! *

Prin tratatul delà Versailles, o parte a Maramureşului a fost i buită Cehoslovaciei şi anume aceea situată peste râul Tisa.

Dar foarte puţini ştiu că in acest ţinut sunt foarte mult comuni măneşti in care graiul şi datinele, ca şi portul, sunt păstrate cu U tenie. i

Ziaristul francez Lucien Romier, care ne-a vizitat de curând ji a trecut prin această regiune, însoţit de d. Ilie Lazăr, deputat de Ml mureş, spre a întreprinde o anchetă. r

Fotografia noastră reprezintă pe distinsul gazetar parisian în a locul asistenţei, la o nuntă a unui gospodar din comuna Apşa de i loc (Maramureşul Ceh). i

..................................... ' 1 1 "■)

Drama din Mayerling A R I E L Sde CLAUDE ANET SAU VIAŢA LUI SHEL

Preţul 70 lei Preţul I20f

CATACLISMUL REGINA UN /¡jde UPTON SINCLAIR Romanul unui concurs de frumusi

Preţul 70 lei Preţul

Documentări şi lămuriri politic:de C. S T E R E P re ftil 1»0

O R I CE M A M Ătrebue s i citească negreşitt

S T I I SA -TI C R E Ş T I

C O P I I I ?M innnata „CARTE-SFATUITOR“

de marele pedagog german

HEINRICH LHOTZKIi ' r a d . d e A . T o m a

S’a pas in vânzare la toate librăriile

Lei 6 0ED IT U RA ..A D E V E R U L " s . a .

C IT IŢ I

„ L E C T U R A “floaireă Literaturilor Străine

" v ă s l TDE DINŢI

B D C O l .

a p a j b s ^ ricq eJ

Igienic antiseplii

Stlmuleazdigestia,combaterăceala,

Contele Bethlen, premierul ungar, a vizitat de curând Angora, unde a semnat tratatul de alianţă cu Turcia.

Politica lui Mussolini este pe cât de abilă, pe atât de îndrăsneaţă. Pe lângă conflictul cu Franţa, pe motivul italienilor din Tunisia şi Lybia de sud', Ducele pretinde anexarea Dalmaţiei şi expansiunea Italiei, pe orice cale.

„Italia trebue să se întindă, sau să explodeze...Expansiunea Italiei vizează orientul, din care micile state trebue să

dispară”.Cam aşa scriu ziarele fasciste.

Genuini*Bulgarie

j&rie

tont

M. AI f AGR A

15 Ianuarie 1931 REAL ITATEA ILUSTRATĂ

„Cântecul s’a sfârşit'

datorită valorii în sine a cântecu­lui, care, cum spuneam, e plin de graţie. Totuş agasarea revine. De ce, — de, ce, ne întrebăm noi me­reu, dece ni se serveşte aşa, dela început, acest „număr” ?

Dar iată. Mai este afară de noi, cineva, care e agasat de cântecul Domnişoarei Tilla. Este un domn din locaJ, — din localul de pe e- cran. In plin cântec, când cântă­reaţa căpătase mai-mult chef şi mai multă vervă, el se ridică şi spune tare, calm şi hotărît:

— „Ober! Zahleii!” Şi se aude apoi imediat „ţang!”, sgomotul u- nui shilling căzând de sus în tr’o farfurie. Cântecul încetează. Şi se aud paşii acestui consumator, care părăseşte localul, nici prea iute nici prea încet. Este un moment foarte, foarte cinematografic. Dar pentru a-1 face, era nevoie de un cântec, un cântec venit tocmai aşa, cam ho- doronc-tronc, şi debitat ca de pe scenă; însfârşit mai trebuia, pen­tru ca efectul să fie tare, mai tre­buia şi agasarea prealabilă a spec­tatorului (a mea şi a dumitale). Şi acest moment cinematografic al cântecului sabotat era foarte im ­portant. Căci el „deschide” oare­cum filmul. De ce a plecat domnul acela, aşa, ostentativ? Şi filmul în ­treg răspunde la această întrebare. Iar melodia „Adieu, mein Kleiner Gardeofizier”, din acel moment şi pân§ lu sfârşit, impregnează toate evenimentele ce se desfăşoară. Aci, ca şi in cazul teatrului de mario­nete, muzica este realmente un sini

(Continuare în pag. 12)

OASA „Mercur” a lansat la noi ! patru filme foarte asemănă-

■ toare din punctul de vede­re al stilului: „Zwei Herzen“, „Ein l'ango fur dich”, „Nur du” şi „Das .ied ist aus”. E interesant de ur­mărit evoluţia dela un film la ai­ul.[ „Zwei Herzen” a avut efectul iensaţional al ineditului. Nu un Mm, ci un gen nou fusese descope- ■it, ceva fermecător şi nebănuit. \m spus cu acea ocazie, că genul ! interesant, dar că, după toate )robabilităţile, va fi iute epuizat. Deeace s’a şi întâmplat. Nu chiar lela al doilea film, ci de la al trei- ea. Căci „Nur du” e slab, pe când ,Ein Tango” e minunat. Poate mai bun decât „Zwei Herzen”. In el s’a luat din primul mai ales ce era fe- .•und de exploatat, pe când „Nur du” a accentuat tocmai părţile sor­tite să fie progresiv eliminate, şi anume tot ce e propriu zis music- hall, defilări de „girl”-e care exe­cută „numere”. In „Nur du” ase­menea exibiţii sunt mai multe ca in „Zwei Herzen”. In „Ein Tango” sunt mai puţine; iar în „Das Lied ist aus” nu mai sunt deloc.; „Das Lied ist aus” este totodată punctul culminant al genului şi o uşoară abatere dela el, oarecum o îndreptare într’o altă direcţie, o îndrumare spre o artă mai gravă, mai înalt cinematografică.! Să se observe:i Mai întâi nu avem nici-un mo­ment scenă; vreau să spun că n i­mic nu se petrece pe scenă; toate evenimentele au loc în odăi sau a-

fară. Desigur n ’a fost complet eli­minată „reprezentaţia” , adică dom­nul sau doamna care sunt rugaţi să „cânte ceva” .' Dar oricum, fap­tul că s’a ocolit sistematic şi s’a ex- pulsat complet sala de spectacol cu cortină şi staluri dovedeşte că, m ă­car instinctiv, autorii şi-au da 1 sama că aceasta nu-i util artisti­ceşte.

Şi atunci când unul din actori dă „reprezentaţie” — asta are loc în condiţii foarte particulare. De exemplu, W illy Forst joacă şi cân­tă o întreagă „operă” la un teatru de marionete. Lăsând la o parte valoarea compoziţiei muzicale a a- cestei „opere de păpuşi” , în care Stolz s’a depăşit pe sine, şi a fă­cut un lucru fermecător, — lăsând la o parte valoarea jocului lui Forst, care a fost şi el uimitor, -— acest intermezzo nu este ceva izo­lat faţă de unitatea filmului, ci face parte integrantă din el. Este ca o adevărată confesiune a personaju­lui din film. Nu pentrucă anecdota operii de păpuşi ar avea vre-o a- nalogie cu intriga filmului, dar pentrucă în sine ideea aceasta de a-şi petrece timpul liber, amuzân- du-se cu un teatru de marionete o- glindeşte foarte eloquent caracterul tânărului Weidenau, fost ofiţer în garda imperială, gentleman din alte vremuri, idealist şi plin de cavale­resc „panaş”, nefericit şi rămas încă delicios de copil, cu toată f i­rea lui, adică poate tocmai din cauza firii lui grave şi profund sentimentale.

Faptul că tânărul Weidenau, a-

a g m fib ăcum secretar particular al linei ac­triţe şi amorezat fără speranţe de frumoasa lui patroană, îşi petrece ceasurile de libertate aranjând un teatru de marionete, — acest fapt exprimă mai bine decât o confe­siune directă, toată tandreţea şi pu­ritatea sufletului lui de „chevalier sans peur et sans reproche” . E mai eloquent decât o declaraţie obici­nuită de dragoste. Şi, din momen­tul acela, decâteori apare dinaintea noastră figura lui W illy Forst, ne gândim că e vorba de fostul ofiţer al unei gărzi, care nu mai există, al gărzii unei îm părăţii ,care a mu­rit pentru totdeauna; un „armer Teufel”, de profesie şomeur, care suspină distrându-se cu jucării moarte. Şi un sentiment de nespu­să duioşie întovărăşeşte din mo­mentul acela, până la sfârşit, figu­ra sărmanului domn Ulrich Weid- denau.

A doua împrejurare în care unul din interpreţi „dă reprezentaţie”. La începutul filmului, ni se arată d-ra Tilla Morland, artistă, în tr’un local foarte şic, la masă cu actua­lul, cu fostul şi cu viitorul ei prie­ten. E rugată cu insistenţă să cân­te ceva. Şi, după ce se lasă puţin rugată, începe o arie naivă şi p li­nă de delicateţă: „Adieu, mein Kleiner Gardeofizier” , unde e vor­ba de falimentul bieţilor tineri foşti ofiţeri.

Trebue să recunoaştem că la în­ceput spectatorul e agasat de acea­stă domnişoară care tam-nesam se produce în faţa noastră. Din când în când suntem reconciliaţi puţin,

cEojouyrv, c & 'Cot t&tuJL4-ăJL 'UbOLs

X sL ! ^ > a o u / n , & x a jl <j j t l

Sy u y c i^ t/r T U L Ăs l

/ C C b n a x y v L /Copii a u d e ob ice iu o m a r e a v e r s iu n e c o n t r a p u rg a t iv e lo r d e un g u s t greţos . Da ţ i copilu lu i Dv. Laxin, c a r e e d e un g u s t p lă c u t d e fructe, c e ia c e fa c e s ă fie iuat c l j p lă c e re d e copii.Laxin e d e un e fe c t lent şi sigur. Copilu l Dv. vă v a m u l ţ u m i prin s ă n ă t a t e a şi b u n a d ispo z i ţ ia lui.

10 REALITATEA ILUSTRATA 15 Ianuarie 1931

IO o EZIIm €AJPtTAlA

Clişeul de mai jos, reprezintă pe Mihail Lungu, cu tovarăşii săi, după prinderea crucii. Cel din josul paginei arată pe aceiaşi patru inşi in „civil“, cinstindu-se după serbarea Bobotezii.

Regele Carol şi Principele Nicolae, eşind din biserica Zlătari, undi s’a oficiul serviciul religios.

Sus: înaltul cler în cortegiu, purtând sfintele odoare; jos: Suveranul, Principele Nicolae, membrii guvernului şi ofi­ţerii superiori, în fruntea cortegiului, după sfinţirea apelor,

ii Ianuarie ¡931 REALITATEA ILUSTRATA 11

Un cadavru pescuit de „salvatori”.

EXTSTA la Londra, în faimoasa mahala Witechapel, o aso- f ciaţie secretă, compusă din indiv izi de proastă reputaţie,

“ al cărei statut era foarte straniu. Pusă la adăpostul anu­mitor legi umanitariste, această adunătură de foşti clienţi ai po­liţiei, îşi alesese o îndeletnicire oarecum rentabilă, dar destul de respingătoare în exerciţiul ei. In aparenţă nu era altceva, decât o societate de binefacere, cu oarecari subvenţii chiar, de pe la anumite instituţii. Membrii clubului salvatorilor —- cum îşi ziceau ei — erau răspândiţi dealungul Tamisei şi veghiau tot timpul asupra indivizilor cari li se păreau lor decişi să se sinucidă. Datoria unui sulvator, după cum grăia statutul clubu­lui, era să intervină la timp şi să-1 împiedece pe desnădăjduit de a-şi pune capăt zilelor. Societăţi similare există şi în alte ţări, cum ar fi spre exemplu: Franţa, Germania şi America şi pretutindeni sunt încurajate de oameni. în activitatea lor bine­făcătoare.

La Londra însă, aparenţele în ­şelau. E adevărat că atunci când s’a înfiinţat societatea aceasta, scopul moral era nealterat. Salva­torii îşi făceau datoria cu conştiin­ciozitate, riscând de multe ori să piară în valuri, odată cu sinciga- şul.

Dar a răsărit un şef lipsit de scrupule, un om care încercase to­tul în viaţă, un individ cu mult spirit d-e iniţiativă şi conducere, unul dintre acei temuţi răufăcători ale căror operaţii suni puse întot­deauna la adăpostul anumitor ar­ticole din Codul penal şi din ziua aceea clubul salvatorilor şi-a mo­dificai programul.

'ark Cryghton, aflase despre e- xistenţa acestui club, încă de pe timpul când se îndeletnicia cu tra­ficul de carne vie între Londra şi Sidney şi făurise un plan diabolic, care avea sa-i aduca multe pa­rale...

FUKNI7.0TUTL DE CADAVRE

Prima lui grijă, odată ajuns în fruntea clubului, a fost să se de­baraseze, încetul cu încetul de toţi membrii, cari nu i-ar fi putut exe­cuta ordinele cu desăvârşită dis­creţie şi credinţă. In locul celor în­lăturaţi, Cryghton angajă indivizi d-eochiaţi, îi înarmă cu legitimaţii acordate de autorităţile oraşului — sub pretext că vrea să-i facă oa­meni cumsecade — şi indică fie­căruia ceeace avea de făcut, nu fără a le promite recompense f r u ­moase, la cea mai m ică ispravă pe placul său.

Misiunea era cam aceeaş _caşi_ mai înainte, numai că de astădată se cerea mai multă abilitate. Cryghton avea nevoe de cadavre proaspete. Intrase în relaţiuni cu anum iţi savanţi dedicaţi cercetărilor chirurgicale

Sus d r .: Agenţii de poliţie cari au descoperit manevrele „clubului”. Sus: Reconstituirea unei crime, săvârşită de „salvatori”, pe unul dth

cheiurile pustii ale Tamisei.

şi cadavrele trebuiau transportate fără ştirea autorităţilor, în labora­toarele acestora. Bestul nu-1 mai interesa pe Cryghton, din moment ce-şi incasa costul „furniturei”.

Interesul sulvutorilor, deci, nu mâi era să-l împiedece pe desnă­dăjduit dela pasul fatal, ci din con­tră, să-l ajute, dacă se poate... Când sinucigaşul se scutund^a în adâncul valurilor, agenţii lui Crygthon se repeziau după el dar nu-l^scoteau la suprafaţă, până nu-şi dădea su­fletul. Pentru ei nu era o crimă ci o simplă... întârziere dela datorie.

In tr’un singur caz agenţii lui Cryghton îl salvau pe nenorocit; atunci când acesta era m inor şi părea de bună familie. Şeful îşi fă­cuse ţoale socotelile şi ajunsese la concluzia că era mai mare recom­pensa familiei — în majoritatea cazurilor, — decât preţul cadavru­

lui...

MONSTRUOASELE CRIME ALE „SALVATORILOR”

Poliţia n ’ar fi bănuit niciodată manoperile criminale ale lui Crygh­ton, dacă acesta n ’ar fi mers prea departe.

Jucător pasionat şi alcoolic în ultimul grad, Jack avea întotdeau­na nevoie de bani...

— Cadavre! Aduceţi-mi cadavre!— urla el, ameninţător, la fiecare reuniune a membrilor... Sunteţi n i­şte proşti, cari nu ştiţi să vă îmbo­găţiţi!..” Vă opreşte cineva să-mi procuraţi cadavre şi pe alte căi?.» Pe toţi dracii, voi nu meritaţi să locuiţi în Whitechapel!...

Sub ameninţările şefului, — care-i asigura totuş contra orică­

rei intervenţii a poliţiei, — presupuşii salvatori începură să meargă până la a comite direct atentate.

12 REALIT AT EA ILUSTRATA ÎS Ianuarie 1931

CLNTESA

MARI A WALEWSKARoman de IVAN PETRUŞEAMinunata poveste de dragoste e lui Napoleon cu frumoasa con tesă poloneză este scrisă ci mare putere de evocare de Ivar Petruşka. Cunoaşterea sufletu lui marelui împărat, pe faţete sa cea mai subită — impresio nează adânc cititorul.— De vânzare la toţi librarii — Expediază ramburs la cerere — ,,Adeverul” S. A. — Bucureşti

OCHELARIcu sticlele cele mai bunese găsesc la Magazinul Societatea de Binefacere

„ A M I C I I O R B I L O R “Medic specialist dă consultaţii

la cei ce au nevoie

PASAGIUL IMOBILIARA

Intrarea prin Calea Victoriei, 48 vis-avis de Terasa Oteteleşanu

Cetăţeanul pacinic care trecea noaptea târziu pe un chei singuratec al Tamisei, era atacat fulgerător, înăbuşit şi aruncat în apa neagră a ¡luviului. Apoi, pescuit de aceiaşi atentatori, pentrucă niciun cadavru nu putea fi vândut, dacă nu se dovedia c’a murit înecat, adică... si­nucis.

Dispariţiile se înmulţiau în mod îngrozitor la Londra şi Scotland- Yardul_ clocotia neputincios în faţa misterului de nepă­truns în care se făptuiau crimele.

Jack Cryghton câştiga iarăş sume respectabile, cu a- facerile sale mascate.

In întunerecul de păcură... ce învăluia

-.nistru digurile Tamisei, salvatorii se încrucişau la fiece pas cu agenţii :’ jHţiei, se legitimau şi treceau liniştiţi mai departe, ca la prima coti­tură să-şi aştepte prada, crispaţi de dorinţa sadică de a-şi vedea vic­timele rostogolindu-se cu plescăit surd, în adâncul apelor necruţătoare...

La masa verde, pătimaş, nervos, cu faţa injectată şi brobonată de su­doare, Cryghton îşi aştepta mesagerul cu ultimele isprăvi, strângând furios din pumni şi pontând câte două cadavre deodată...

CURSA MORŢII

In noaptea aceea un fior de teamă s’a strecurat par’că în rândurile salvatorilor. N iciunul nu voia să iasă la lucru. Poliţia îşi concentrase forţele şi oarecare bănuieli planau asupra clubului din Whitechapel. Crim inalii simţiau pământul fugindu-le de sub picioare. 0 voce miste­rioasă le şoptia să fie prudenţi. C rim inalii au instinctul pericolului foarte desvoltat şi cu tot îndemnul şi ameninţările şefului, ei nu în- drăsniră să păşească pe cheiurile învăluite în ceaţă umedă, decât noap­tea târziu şi însoţiţi de Cryghton.

Siluete fantoniatice, lugubre, pătau din loc în loc digurile albe ale fluviului. Era par’că mai multă lume ca deobiceiu, mai mulţi candi­daţi la sinucidere...

— La lucru!, porunceşte încet dar apăsat vocea răguşită a şefului In noaptea asta am nevoe de trei cadavre. Vă dau un sfert de oră să mi le prezentaţi...

Cu paşi de pisică, câţiva dintre ei se apropiau de rampa cheiului pe care se sprijină nemişcat, un indiv id puţintel la trup şi căruia nu i’ se poate vedea decât spatele.

Fulgerător, crim inalii i-au ridicat picioarele în aer, l-au balansat o secundă pe bara de fier a rampei, şi l-au prăvălit în abisul morţii, mai înainte ca acesta să scoată cel mai mic strigăt.

Apoi, cu barca acostată în apropiere, în care a luat loc şi Cryghton salvatorii au pornit să-şi pescuiască victima...

Cronica cinematografică( Urmare din pagina 9 )

piu acompaniament, un accesoriu ajutător al jocului pur cinemato­grafic, care rămâne elementul fun­damental.

Insfârşit, o a treia împrejurare în care cineva din film dă repre­zentaţie. Este un cântăreţ de profe­sie, adus dimpreună cu jazul, la o recepţie dată de bogatul tânăr domn Tonly, unul din cei trei în ­drăgostiţi oficiali ai Tillei. Dar şi aci trebuesc explicaţii.

Actualul prieten al Tillei, care e şi autorul bucăţilor pe care ea le joacă, are o convorbire cu W illy Forst, secretarul particular care o iubeşte pe Tilla şi care este iubit de ea. Celalt îi arată că datoria lui de gentleman e, să nu-şi unească sărăcia lui cu nevoile de lux ine­rente carierii unei actriţe. In mo­mentul acela orchestra din camera de alături, unde avea loc recepţia, începe o melodie.

— „Uite — spune atunci compo­zitorul — ăsta e tocmai cântecul principal din noul rol al Tillei. As­cultă. E vorba de ceva asemănător cu lucrurile de care vorbim noi” .

Şi se aude atunci o voce cântând foarte Tauber valsul „Frag nicht Varum ich gehe”. Această bucată, pe lângă valoarea ei proprie, care este remarcabilă, are aci rost de a- companiament muzical, pentru sce­na mută dintre cei doi. Unul se lă- făeşte în fotoliu, se dă pe spate, în ­chide ochii pe jumătate, admirân- du-şi cu complezenţă dubla lui o- peră: cântecul, şi eliminarea din luptă a adversarului.

Cellalt stă pe fotoliu în poziţia de şcolar cuminte, care a păţit-o; stă nemişcat, împietrit; are pe faţă ceva de copil nenorocit, fără n i­mic caraghios, dinpotrivă, cu acea expresie sfâşietoare, pe care o are un copil când o mare, foarte mare nenorocire i s’a întâmplat. Şi când cântecul se sfârşeşte, conpozitorul întreabă : „ei, cum găseşti asta?” la care W illy Forst, par’că deştep­tat din vis, duce instinctiv ţigara la gură. pentru a constata că ţigara se sfârşise: un scrum lung cât o ţi- fiară întreagă ajunsese până la

carton. Ce mijloc mai pur cinema tografic ca acesta pentru a arăta nemişcarea, nemişcarea absolută a unui om împietrit de durere şi per­plexitate, nemişcare contrastând iar_ foarte cinematografic, cu feli- nităţile răsfăţate ale interlocutoru­lui. Aci, mai mult chiar decât celelalte două exemple, muzica . fost accesoriu şi simplu acompani ament, alfabetul pur cinematogra­fic al m işcărilor mimice rămânând elementul fundamental.

Şi fiindcă a venit vorba despre asta, trebue să mărturisim că felul în care W illy Forst umblă, salută, surâde, priveşte, încreteşte imper­ceptibil din ochi sau din nas, felul cum dă din cap, însfârşit jocul lui m im ic sunt de o perfecţie care ne îmboldeşte uneori să aplaudăm, în m iilocul filmului.

Să se observe: din toţi actorii filmului (şi-s mulţi, şi toti sunt de­săvârşiţi) nu cântă decât W illy Forst, eroina (si asta numai odată)

ina

şi Verebes dimpreună cu o altă actriţă, amica Tillei (şi asta iarăş o singură dată).

In tot cazul a fost eliminat defi­nitiv trucul naiv al domnului care cântă, cucerind admiraţia asisten­ţii, după care, din succes în suc­ces, ajunge celebru. Deja în „Zwei Herzen” şi „Ein Tango” asta era deabia schiţat. Acum nu mai gă­sim nici urmă dintr’un asemenea „poncif” care —• dela Jolson la Tauber, — au dat un neîncetat parfum de anosteală filmelor cu cântăreţi, nebuni sau nu.

Cu „Das Lied ist aus” , filmul „Mercur” evoluiază spre o artă mai gravă şi mai înaltă, unde su­biectul cinematografic nu mai e redus la o intrigă infantilă, făcută să dea prilejul lui Stolz să-şi pla­seze operile şi câtor-va actori să-şi arate talentele de „diseuri”, -— ci este un subiect veritabil artistic, ca în romane sau în teatru, subiect consistând dintr’o idee profundă.

In filmul nostru ideea e puritatea sufletească a unui tânăr distins, cu o educaţie morală şi artistică a leasa, puritate cu atât mai ferme cătoare, cu cât păstrează ceva de­modat, rămas din acele vremuri de linişte şi decenţă, pe care vor birea curentă le numeşte aşa de su­gestiv: „timpuri bune”. In viitorii! film al Casei „Mercur” suntem si guri că Bolvary, Stolz, et Co„ vor găsi o altă temă, nouă, şi tot atât de omenească.

Că nu mă înşel — , iată o dova- dă. Este o scenă, aceea cu lecţia d( dans, pe care Forst o dă lui Vere- bes. Extrem de amuzantă în sine — , ea frizează puţin bufoneria şi face un efect uşor desagreabil, ca-, tot ce este străin, strică o anumiţi unitate.

Ar trebui să spunem ceva şi des­pre text, despre textul vorbit. Căci „Das Lied ist aus” e un sută-la- sută-vorbitor. O vom face altă dată.

D. I. SUCHIANLT

St. sus: Poliţia somează ; d r.: Jack Cryghton, fioro­sul şef al „Clubului Salva­

torilor”.

Ciudat!... Constatarea făcută le îngheaţă sângele în vine.. Cadavrul pescuit nu e un cadavru, ci un manechin...... acelaŞ moment, farul puternic al unei şalupe spintecă ceaţa şi se nxa pe barca lor înzestrată doar cu un motoraş de slabă rezistentă. IJeoparte şi de alta a Tamisei lanterne vii, ca nişte licurici, începură sa mişune încoace şi încolo.

Crim inalii au înţeles într’o secundă. Poliţia le-a întins o cursă inse. moaşa şi acum e pe urmele lor.

. ^ a. *1? leopard încolţit, Cryghton scrâşneşte printre dinţi o afurise-' me înfiorătoare şi se repede dintr’un salt la cârma bărcii. Motorul s.arnaie sgomotos, băgat în viteza cea mai mare, barca spintecă verti­ginos valurile mărunte şi se avântă în tr’o cursă disperată.

Sforţările sunt însă zad-arnice. Şalupa se apropie din clipă în clinii se aud somaţiile poliţiştilor, din ce în ce mai ameninţătoare.

Cryghton işi_ dă seama că partida e pierdută pentru el şi încearcă 0 , ?ansa> sare disperat în apă şi dispare, dar niciunul dintreceilalţi n are curajul să-l urmeze...

¡•‘*.ncj,sPrezece Pescuitori au fost arestaţi în seara aceea şi depuşi cu aCieie dresate.

A doua zi, un matelot a pescuit cadavrul lui Jack Cryghton cu ţeasta staramata de prora şalupei poliţieneşti...

___ J. de S.

Dr.: Telegramele au anunţul mourleu lor­dului Melchett, fondatorul „Trustului Chimi­cul" englez; jos: Căsătoriile au sporit foarte mult îri regatul britanic. Iată un grup de ti­neri căsătoriţi, înscriindu-se in registrul bi­sericii unde s'au cununat.

ÎS Ianuarie ¡931 REALITATEA ILUSTRATA

St.: Lampagiu din Berlin, care curăţă geamurile felinarelor, pen­tru ca acestea să dea mai multă lum ină; dr.: Judecătorul William Clark din Newark (Statele Unite) a dovedit că din cauza unei lacune, legea prohibiţiei n’are valoare ju­ridică şi că toate delictele în speţă, au fost pedepsite ilegal.

Dr. jos: Mareşalul Joffre, marele învingător dela Marna, a murit.

REALITATE]

M U STRATA

Sinaia şi-a îmbrăcat clin nou mantia albă de iarnă.Reşedinţa regală e scăldată in dalbul de nea, scânteind in razele

soarelui hibernal.Suveranul, Voevodul Mihai, Regina Maria şi Domniţa Ileana, prac­

tică zilnic sky-ul şi săniuţa, cu o adevărată artă sportivă.In pagina aceasta, publicăm câteva instantanee prinse la Sinaia de

reporterul nostru fotografic, trimis special pentru acest scop.Jos: SERBAREA ANULUI NOU LA PATBIARHIE: Regina Maria

Principesa Ileana şi Patriarhul Miron, la solemnitate; dr. jos: Regele Carol şi Principele Nicolae, în curtea Patriarhiei.

Foto Berman-,.Realitatea”

ţ V

. . . . . . . .

16 REALITATEA ILUSTRATA 15 Ianuarie 1931

Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţiiMadona Brună. — Pentru pori d i­

lataţi, vă. sfătuesc mai în tâ i să vă ştergeţi seara obrazul de fard, cu: Na Bot*acic 5 gr,, Menthol 0,50, R a ­chiu de drojdie 100 gr., aq-lauro-cerasi 50 gr., apă hammamelis 50 gr., glice­rină 40 gr., apă de rose 10 gr. Lamo- nifica re.

FIcriciiţa cea blondă. — Contra că­derii părului, următorul tratament es­te eficace: m al în tâ i o spălăturâ săp­tămânalii pe cap cu apă, în care aţi fiert Pine 100 gr. Lemn de Panam a şi săpun d i gudron. Apoi o fricţiune bu nă cu: cloral hidrat 5 gr., sublimat 1 gr., amoniac 20 gr. kali nitric 10 gr., alcool Lavandula 100 gr. Ext China 20 gr,, Ulei ricin 20 gr., T-ra Cantari- de condurango a. 20 gr. Pentru sâni urmaţi cu fricţiunile cu alcool, purtaţi soutienul şi faceţi duşuri reci. Mâncaţi castane. Pentru a avea nasul mai sub­ţire trebue o operaţie de estetică, dar e costisitoare, dureroasă şi cere răb­dare.

O adoratoare a Muzelor. — Teînşeli scumpa mea adoratoare a M u­zelor. Selma Lagerlof are vârsta de 50 de ani trecuţi. E tot o laureată

a prem iului Nobel pentru literatură, ca şi Sigrid Undset pe care ţi-o pre­zint. Nu-i aşa că despre dânsa se poa­te repeta celebrul dicton francez: I,a valeur n ’attend pas Ia nombre des années!

E tânără şi simpatică.Cât despre operele ei cele mai cele­

bre şi pe care le vei găsi şi în ger­mană sunt: ,,Cristin Lavranstochter” şi O laf Audunssohn.

N u m ă supăr de loc, dimpotrivă, sunt fericită că una din „fetele mele” , cum te intitulezi mata. se ocupă şi cu înfrumuseţarea m inţii, nu numai a chipului.

Mica Poloneză. — Pentru tenul ex­trem de uscat ce îl aveţi, vă reco­mand ca apă de toaletă, lapte dulce îndoit cu rachiu. Veţi şterge obrazul cu acest amestec, Apoi veţi utiliza crema Laura No. 1 care e grasă.

Nuţi. — N u cunosc, preparatele de care m ă întrebaţi ;ştiu num ai că au un preţ foartp ; pipărat.

V ă recomand crema: Sulfat de a lu ­m in iu 1 gr., Sulfat de Zinc 2 gr., Kali carb. 2 gr. Cetaceum şi ac. stearic au 20 gr-, glicerină 40 gr. apă de hama- meliş 10 gr. O pudră bună şi săpun de pucioasă.

L ilian Harvey. — Crema dela N uţi e bună pentru riduri. O vei prepara şi mata. Dacă, petele sunt din cauza f i­catului ti ec., foarte greu. Dacă sunt de soare, mai uşor. In tot cazjil încearcă: Hidroohinonă. 2 gr. Ac. phosforic 1 gr. alcool ICO gr. apă hamamelis 50 gr. apă lauro-cerasi 50 gr. glicerină 20 gr.

Olguţa. — Reţeta din revistă a ste­lei de cir.ema L ilian Harvey, tot din a- ceastă rubrică, îm i pare nim erită şi pentru petele ce le ai. Pentru puncte negre tam ponări cu Alcool camforat şi amoniac: 100 gr. alcqol camforat 20. gr. glicerină 10 gr. amoniac.

Maria Ion de 30 de ani. — M ’a m iş­cat m u lt scrisoarea d-tale şi mai ales apelul disperat ce-1 faci la ştiinţa mea. Foarte prost din partea bărbatu lu i frumos ca un Apollo. cu ten de porţelan, pe care spui eă-1 ai, să te apostrofeze mereu cu cuvântul de babă. D: r îl vom pune noi la rezon şl vom ieşi triumfătoare. Mai în tâ iu

nu te vei mai spăla deloc cu săpun po obraz. Vei utiliza apă de obraz cu lapte şi rachiu în părţi egale apoi crema: Laura No. 1 care e bună pen­tru tenuri uscate. După 2 săptămâni de tratament aştept răspuns.

Edili. Kastand. — Sub numele de Gomlna Argentina simplu. E reco­mandabilă.

Pentru puncte negre reţeta dela Olguţa.

Fiica ta. — D răguţa mea fiică, îm i pare rău că ai de suferit din cauza tenului gras ce îl ai. Nu-mi semeni în această privinţă. Te sfătuesc să abandonezi orice fel de cremă. Vei spăla obrazul cu vată şi cu apă L au ­ra. Ia r dim ineaţa cu săpun de Bo- rax sau de sulf. Dacă peste 10 zile tenul nu se convinge să devină mai puţin gras, îm i vei scrie din nou.

Iosepliina-Henrietta. — M ai în tâ iu începi cu dieta respectivă pe care cred că o cunoşti. Crema ce o ai, o utilizezi seara la culcare, după ce mai în tâ i vei spăla obrazul cu apă caldă şi săpun de Ichtiol. D im ineaţa tot cu âcelaş săpun, speli obrazul de cremă. Cum ai făcut până acum?

Nadia Dolores. — Probabil că scri­sorile s’au pierdut; sau rătăcit; în tot cazul regret că ţi-am prile juit dispe­rare. Ia tă acum îţi răspund: Pentru ten gras şi pori în care în fig i un chibrit aşa cum spui, sunt de părere să, utilizezi reţeta dela Madona Brună din revistă. Ţi se potriveşte m inunat şi apa şi crema.

K îtti Levina. — Doctor I. Jianu face astfel de operaţii. Nu este cu glande Woronoff, ci pur şi simplu de întinerire prin întinderea pielei de prisos, tăiare şi coasere la loc în drep­tu l ambelor urechi. Aşa e că acum v ’am înţeles?

Gheorghe Ionescu. —- Da, veţi spăla capul cu săpun de Gudron şi apă în care aţi pus borax cam 50 gr. la 5 litri. Apoi fricţiunea ce o aveţi. Fricţiunea în fiecare seară.; iar spă­larea săptămânal. Pentru coşuri dietă şi crema Laura No. 2.

Melec şi Azyade. — Fardu l II veţi

îndepărta seara cu vată şi cu Ac. benzoic 1 gr. Ac. salicilic 1 gr. Glice­rină 20 gr. Alcool 50 gr., apă lauro- cerasi 50 gr. apă de rosae 50 gr. cre­ma: Cetaceum 20 gr. Ceară 10 gr. U nt de migdale 50 gr. Zeamă de lă ­mâie 10 gr. t-ra benzoe 1 gr. Pentru păr exact ca la F loricuţa cea blondă. Pentru închiderea culoarei: Sulfat de fer 10 gr. Nuci de- Gale 50 gr. Vin roşu 300 gr. Se fierbe bine o oră şi se filtrează. V inu l se înlocueşte pe m ă ­sură ce scade la fiert. Cu această so luţie se va fricţiona părul de 3 ori pc săptămână.

D iana. — Pentru a vă îngraşă re­pede şi sigur vă sfătuesc mişcare cât mai puţină şi mâncare des. De pre­ferat grăsim i, un t lapte, dulciuri, go­goşi plăcinte, macaroane.

Ovomaltine sau Radio-Malt. sau Realfen.

Pentru mâni eu cred că suferiţi de degerături. V ă am intiţi să vă fi degerat vreodată mâinile sdravăn?

Puişor. — Exact ca D iana, care ca şi mata ar face nu ştiu ce să se în- graşe repede şi sigur.

Bona Fides. — Lapte dulce un pa­har. Zeama dela 2 lăm âi şi un gălbe­nuş de ou. Cu această cremă veţi un ­ge bine gâtul şi braţele în fiecare seară. Z iua veţi unge: Lanolina V a­selină ca 20 gr. Zinc oxid 10 gr. A m i­don 15 gr. Adrenalină soluţie 5 gr.

Carmencita. —■ Puteţi utiliza ceaiul de muşeţel în comprese. Pentru ten îţi recomand apa de toaletă: vin alb un pahar, zeamă de la o lămâie, apă de rosae un pahar. Crema Laura 1.

Flowerbut şi Lu lu . — Reţetele de Ia Floricuţa Blondă sunt utilizabile pentru păr şi nu strică nici părului vopsit.

Clarinett. — Nu e bună crema în cazul tenului Dv., gras. Totuşi o cre­m ă pentru ten gras ar fi: lapte dul­ce, un pahar zeamă de la 2 lăm âi şi un gălbenuş de ou crud. Albeşte în acelaş timp.

Argentina. — Pentru m âin i ce re­ţete aţi utilizat ca să ştiu ce să vă dau. Pentru puncte negre: Ac. sali­cilic 1 gr. Mentol 0,50 gr. Na sulfuric5 gr. alcool camforat 100 gr. glicerina 20 gr.

Philipine. — Săpun de Marsillia ras 100 gr. F ă in ă de Migdale 50 gr.

F ă in ă de orz 50 gr. Apă caldă 300 gr. glicerină 50 gr. Cu această com poziţie veţi spăla mâinile seara. Apoi le veţi unge cu gîicerolat de amidon10 gr. Lanolină Vaselină ca 5 gr, Unt de cacao 5 gr. Ulei de migdale 10 gr.

Fie dela Bacău. — Vă mărturisesc că preţul e foarte exagerat şi mă în- doesc de rezultat.

(ora . — Vă recomand să încercaţi o cremă simplă de exemplu: ceară 5 gr. Cetaceum 12 Ol de nuci 40 gr. Apă rasae 10 gr. Nu cunosc compo­ziţia cremei ce utilizaţi de 3 ani şi care v’a făcut atât de rău.

LAUKA

O m in q e p r e ţ i o a s ă_________________ _____ _ __ . . . . . . . ■ • 1 ............„ i > l ! n T T n î f n

« n A YANKEE STADION, din New-York s’a desfăşurat un match de rugby între echi-

pcle reprezentative ale marinei şi

armatei de uscat din Statele Unite.Este evenimentul cel mai de sea­

mă al sportului american, bine în ­ţeles imediat după marile matchuri de box. Au asistat peste 70 de mii de spectatori, încasându-se circa 100 de milioane de lei. încasările au fost afectate unui fond de bine­facere.

A asistat şi preşedintele Statelor l'nite, d. Herbert Hoover.

In timpul pauzei dintre cele două reprize, s’a pus la licitaţie o minge de rubgy, pe care s’a iscălit preşe­dintele Hoover, secretarul de stal de la departamentul marinei şi cele două echipe.

Numeroşii prieteni ai fiicei gene­ralului Booth, şeful armatei salvării au cumpărat această minge şi au do­nat-o amicei lor.

Clişeele noastre reprezintă balo­nul şi o fază a matchului.

Pe fotografia mai mică se remar­că la m ijloc semnătura d4ui Hoo­ver.

Tribunele, pe cealaltă fotografie, sunt arhipline de spectatori. Faza reprezintă un atac respins de ma-

Teatrele noastreIlotărit lucru: „Barul m inune” e

cu adevărat o minune. O minune muzicală, brodată pe mult spirit şi mai ales pe originalitate. Intr’ade- văr, proza se împleteşte admirabil cu minunatele cuplete,.

Teatrul „Carol I I” şi-a ales foarte bine premiera, căci „Barul minu­ne" a ajuns celebru prin cupletele sale, fredonate de tot ce ure capi- tala mai distins.

Minunata companie de sub d i­recţia d-lui Ionel Ţăranu, adăposti­tă în simpatica sală a teatrului „Alhambra” din str. Sărindar, îşi continuă inepuizabila serie a ma­relui succes „M. H. et Co.”.

O comedie adorabilă, distractivăla maximum.Antren, veselie, exhuberanţă şi

talent, mult talent, iată cheia suc­cesului teatrului „Alhambra” .

D. IONEL ŢĂRANU Directorul Teatrului „Alhambra"

Un uechiu templu mexican des­

coperit şi reconstruit de cu­rând.

pe de Dumnezeu, au socotit ei că trebue să de­pună sârguinţa lor neprecupeţită.

Priviţi catedralele catolice, zidite în stilul gotic, cu minunatele lor sculpturi şi ornamen­taţii; bisericile ortodoxe, cu fastul lor interior şi picturile lor murale; templele religilior o- rientale, cu complexul fastului lor !

Şi nu trebue să ne mire că aceste lăcaşuri, închinate zeilor, se bucură de atâta lux, odată ce ele sunt considerate drept adăposturile u- nor fiinţe supranaturale. Cui altora decât lor le trebue lăcaşuri frumoase şi bogate ?

linele dintre aceste ad>ăposturi de reculegere .ufletească au devenit cu timpul locuri de pe­lerinaj, unde pelerinii din toate colţurile lum ii se întâlnesc, creând astfel, în mod firesc, cen­tre nouă sociale.

in afară de înfăţişarea internaţională ce se desprinde la credincioşii u- nei aceleaşi religii, noile aşe­zăminte omeneşti care iau naştere în jurul unui lăcaş de pelerinaj întăresc — evi­dent parţial — această în­frăţire.

Adăposturile de recule­gere sufletească contribue astfel în acelaş timp şi la mărirea dragostei de oa­meni.

Pentru a nu examina decât exem ple ţin ţara noastră, este de-ajuns si arătăm, că cele mai puternice institu ţiuni de cultură, s’au fondat şi ai prosperat în jurul mănăstirilor şi bi •

' Interior din catedrida imperială din Wurzburg.

ÎNCĂ din timpurile preistorice omul, din nevoie de adăpost şi de frica fiarelor sălbatece, s’a învăţat să-şi construiască din crăci de arbori

şi din bârne, o colibă, sau să-şi sape în pământ

un bordeiu.Temându-se însă şi d« m â n ia zeilor imaginaţi

pe cari îi socoteau a tot puternici, oamenii p ri­mitivi au început să le ridice şi lor adăposturi, unde să le poată aduce sacrificii.

Săpăturile arheologilor au scos la iveala ru i­nele acestor lăcaşuri de reculegere, unde stră­moşii noştri veniau să-şi în ­tărească sufletele, înspăi­mântate de misterele întune­catelor păduri.

Cu timpul însă, pe măsu­ră ce omenirea a urcat sca­ra civilizaţiei, a început să ridice zeilor lăcaşuri din ce in ce mai fastuoase, dintre care unele au d-evenit ade­vărate monumente de artă arhitectonică.

Mai mult decât ori unde, in bisericile şi templele în ­chinate divinităţilor, geniul omenesc a adus prinosul ta­lentului său şi mai mult de­cât ori unde, în aceste lă­caşuri de reculegere, se în ­tâlneşte laolaltă fastul şi bo­găţia.

Pentrucă aici, unde oa­menii se siraţiau mai aproa-

W .

Un altar ortodox.

sericilor, ridicate de domnitorii tre­cutului.

istoria vorbeşte astfel destul de lă­murit.

 :f

i f ^ l W<* t

; *

Moscheeremarcat

la Skembek. originalitatea strucţiei.

Decon-

REALITATEA ILUSTRATA JS IaBualie m l

La vreme urătăr ma' .f!eS Un ano,!mP ^guros, unge}i fa}a ş! mâinile Dv. zilnic, cu Cremă N ivea nu numai seara, ci şi ziua înainte de a eşi la aer liber.

N IV E Ala vreme aspră, fereşte pielea şi in acelaşi timp o inlrefine catifelată şi fină. Crema N ivea nu se poate inlocui, deoarece este singura Cremă, ce se bazează pe efectul Eucerifei, pe care o confine, fiind cel mai bun intre- jinător al pielei. Fără a lăsa o urmă de luciu, „N iv ea " pătrunde ¡me­diat şi cu desăvârşire in piele, aşa că numai o cremă absobita in piele, poate lucra dând un efect binefăcător.

Doze: Lei 16. , 34. , 72. . Tuburi din cositor curat: Lei 30.— 45 —EMIL ZIEGLER, BRAŞOV, Calea Gărei 43

Fihkelmann-Huşi. _ D . Abrahms îşi tace _ stagiul m ilitar şi astfel se explica întârzierea. Am intervenit însă Şl veţi prim i răspunsul în curând.

Lichelei. — Evelyn Hoit locueşte Ia Berlm-Oharlottenburg, Schillerstrâsse, vi naşcută la 3 Octombrie 1908.M. („• L. — Regret, scump prieten, dar nu-mi pot permite luxul nnui se­cretar.

„ G 'ÎIk: — E?*1 amorezat de G ina Manes?... Condoleanţele mele! Să a- fle numai, Georges Charlia, toată po­vestea asta şi fii sigur că, are mijloace sa te resemneze. A, poate: nu ştii cine e Georges Charlia! Este acela pe ca- r° fl'ta să-l înlocueşti...

M ir , Valentina-Sofia,— Pentru Co- rine Grifflth şi Greta Garbo adresaţi corespondenţa prin „The Standard Casting Directory”, 616 Taft Buil- amgi Hollywood, Ca.l U. S. A. 2. Re­gret foarte m ult dar nu-mi mai am in­tesc cine a interpretat acel rol. F ilmul s’a prezentat cam de m ult la noi.

Appolon. Poate că vom institui în curând şi un asemenea concurs, da- că ne vom convinge că va prezenta un interes deosebit. 2. Mihalescu nu are decât relaţîuni foarte p u ţin . însemnate cu ţara. Filmează din când în când la Paris dar nu are un angajament stabil la vreunul dintre studiouri. Da. E căsătorit cu o franţuzoaică. 3. Lupu Pick a debutat în cinematograf ca re- gisor prin anul 1915. Avea pe atunci 24-25 de ani. 4. Bob Curwood a inter­pretat prim ul rol mare la casa U ni­versal prin anu l 1926. Peripeţiile a- cestor debuturi au fost publicate a- m ănunţit în revista noastră.

I. Aramă-Constanţa. — Gary Coo- per se numeşte... Gary Cooper. Adre- sează-i corespondenţa la Paramount Studio, Hollywood, California, U. S. A.

O blondină. — A avut părul tăiat şi acum poartă coc... Asta, ca să vă împac pe amândouă...

Gh. G. Şt. — Dacă ai fi u rm ărit din cronicile trecutului toată activitatea acestei asociaţii, ne-ai fi scutit de o interpelare atât. de drastică şi a tâ t de puţin justificată. Nu scumpe domn, n ’am făcut elogiul aceste asociaţii din influenţe externe. Am spus: „franc­masoneria activează pentru binele o- menirii” , pentrucă acesta este princi­piul _ pe care s’a constituit şi care o susţine... E u nu sunt francmason, ţi-o afirm pe cuvânt de onoare, dar mi-a plăcut totdeauna să m ă interesez de toate lucrurile şi să le privesc prin prizmâ adevărului. De ce adică ne-am transforma în duşmanii cuiva, mai înainte de a poseda argumentele noa­stre, personale?... Dacă masoneria ar fi vinovată cu ceva, fii sigur că n’ar mai face parte din ea cei mai iluştri şi mai corecţi umanitarişti, cei mai mari intelectuali: regele Angliei, pre­şedintele Statelor-Unite, Lloyd Geor- g e ,, Clemenceau, ca să nu cităm de­cât câţiva. Şi să m ai ştii dela..minecă dacă n ’a r fi existat pe vremea ace­ea oarecare destrămări în sânul maso­neriei, răsboiul mondial ar fi fost îm ­piedicat la timp.. Dacă n ’aş avea un

spaţiu a tât de redus, ţi-aş oferi docu- . mente sdrobitoare pentru ideile d-tale eronate... Dealtfel n ’aveai nici un mo­tiv să te superi pe .mine; când scriu îm i exprim ideile personale şi-aş fi ab­surd dac’aş pretinde să se împace ab­solut toată lumea cu ele.

Ochi căprui, fură inima oricui. — Ba mai pune-ţi vorba’n cui... Dacă furi. păcătueşti şi a jung i la... Văcă­reşti. 2. Verner Fuetterer locueşte la

B«rlin— Halensee, Paulsbornerstrasse. 1.. (îi poţi scrie şi prin „F ilm Fuhrer” 21!?, Friedrichstrasse, Berlin S .W.;) Referă-te la revista noastră şi vei pri­mi răspuns. 3. W illy Fritsch la Ber- lin-Charlottenburg, Kaisersdam, 95. 4. L ilian Harvey, Berlin, Wilmersdorf, Dusseldorferstrasse, 47, iar pentru Ram on Novarro adresează la Metro- Goldwyn-Mayer Studio, CulMer-OUfty, Calif. U. S. A.

Diogene. — Xnsfârşit, nepreţuit în ­ţelept, iată-te iarăşi în rândul cores­pondenţilor mei. Şi fiindcă suntem prieteni vechi, public o fotografie, în cinstea curiozităţii tale... M ă întrebi dacă vedetele mai au timp să sem­neze autografe. Ai dreptate, timpul vedetelor e foarte preţios şi până a- cum se în tâm pla adeseori ca aceasta sarcină să revină secretarului. Un inventator s’a gândit însă să le vină în a jutor cu un aparat pe care-1 vezi în fotografia aceasta.

Dispozitivul acesta permite vedete­lor să semneze d intr’odată, şase foto­grafii. Vezi, deci d-le Diogene că pro­blema, ca şi povestea d-tale cu... locu­inţa, s’a simplificat şi nu mai avem a ne teme, de azi înainte, că autogra­fele nu vor fi originale.

Seliinan-T. Severin. — Nu ţi-am răspuns până acum, pentrucă speram că anul 1931 o să-ţi aducă mai m ultă minte. M ’am înşelat. A fost aşa de v i­treg cu d-ta acest a n ! ...

Ileana. —■ 1. N ’au fost romane, du­pă - cât mi-amintesc, ci scenarii... fan­teziste. 2. Nu, cântăreţul despre ca­re-mi vorbeşti, n ’are nim ic comun cu politica.

O faţă veselă. din Cernăuţi. — Ce

să faci ca să te iubească Ram on No­varro? Să m ănânci icre de Manciuria şi să te culci pe urechea ceala ltă !... Are ochii negri şi o iubeşte pe Manon Lescaut. Scrie-i la Poste-Restante, via Mizil, şi nu u ita să-i anexezi un pa­cheţel cu zahăr candel. Se omoară du­pă el nu altceva... 2. Două in im i în- tr’un vals, a fost un film bun,... pe vremea iui.

Vis şi lacrimi. — Poem în proză!... Realitatea e ceva mai aspră; suferinţa şi mal grozavă, când o suporţi printre străini. Dumneata care ţi-ai’ adoptat principiile lui Rousseau, d-ta care nu te împaci cu legile stupide ale socie­tăţii, nu eşti potrivită acestei cariere, unde intrigile şi minciunile sunt mai numeroase ca în orice a lt domeniu,. Eu, dudue, nu te sfătuesc să-ţi p ără ­seşti postul.

Relîu-von-Morena. — N aiv ce eşti, crezi că trebuie să trăiască neapărat, interpretul ca să i se sonorizeze fil­mul? (Să nu confunzi vorbitorul cu sonorul simplu). In „Arena însânge­ra tă” nu s’au anexat decât muzica şi— probabil — sgomotele şi tot astfel se procedează cu orice a lt film reali­zat în versiune m ută. Prezenţa inter­preţilor este deci, inutilă . 2. Frances- ca Bertini se pare că s’a retras defi­n itiv din. carieră. Mieux vaut tard...— cum spune francezul. 3. Josephine Backer joacă actualmente pe scena unu i music-hall parizian.

Frumoasa Dudue. — Intre Greta Garbo şl Marlene Dietrich eu o prefer pe cea dintâi. 2. Max Linder a m urit acum vre-o şase ani. 3. Charlie Cha- plin se spune că e mozaic. Precis ştiu însă că mamă-sa era ţigancă, stabilită în tr ’o mahala londoneză. 4. Unul dintre cei mai bogaţi actori dela Hoollywood este Harold Lloyd. 5. Cum nu? Jacque Catelain filmează neîn­trerupt. 6. Cine-a spus că acest film n ’a avut succes. N ’a ţinu t oare a fi­şul timp de trei săptăm âni la premie­ră. E un record pentru sezonul acesta de criză, 7. Cel mai bun regisor din America este socotit Ernst Lubitsch. Uff! şapte în trebări!... M ’ai asasinat...

Le coeur de Josephine. — Gloria Swanson s’a născut la Chicago, acum treizeci şi doi de ani (spune dânsa). Áre 1.58 m. înălţime şi cântăretşe 56 kgr. Printre filmele ei cele mai im ­portante, citez: ,,L’Admirable Crygh- ton” , „Afacerile lu i Anatole” , „Dicta- toarea” , „Zaza” , „The Coast of Folly” , şi „Madame San-Gene” . Adresaţi-i co­respondenţa la United Artists Holly­wood, Cal. U. S. A.

Casandra. — Mady Christians loeue- şte la Berlin — Charlottenburg, Ber- linerstrasse, 86. Scrie-i în limba ger­mană. Greta Garbo s’a născut la 17 Aprilie 1908. Măsoară 1.63 m. înălţime. Josephine Dunn nu e căsătorită.

Unul care vrea să ştie, .— V ă puteţi interesa la cinematografele respective.

M. Rabinovici. — N ’aţi citit oare tot ceeace s’a scris în revista noastră despre acest regretat artist? E ra în- tr ’adevăr de 6 conştiincioşi tate exem-' * piară. U ltim ul lu i film este „Ventrl-,

logul” , care va fl probabil, prezentat în curând şi la noi.

Un om curios. — Arthur Schopen­hauer a tră it între anii 1788-1860. Este aristocratul gândirii filozofice — cum îl numeşte şi Titu Maibrescu în pre­faţa traducerii lu i „Aforisme” pe ca­re, păcat, că nu ai citit-o, căci ai fi a- vut de învăţat multe lucruri bune. Schopenhauer a, fost ,în acelaş timp, filozoful pesimismului, după cum do­vedeşte şi. teoria lu i celebră că „orice plăcere e negativă, pe când durerea e pozitivă”. In româneşte a fost tradus, pentru prima oară, în anul 1872, când revista „Convorbiri Literare” a înce­put să-i publice aforismele. Volumele lui ţi le poţi procura dela orice libră­rie mare şi dacă ştii germana să-l ci­teşti în original e cu a tât mai bine. E tot ceeace îţi pot spune despre Scho­penhauer în această rubrică. Citindu-l, vei afla mai multe. E însă foarte greu de pătruns.

B. Rândunel. — Ştii? Aristotel a spus cândva un mare adevăr: „Omul cum inte trebuie să caute ceeace ß lipsit de durere, nu ceeace e plăcut." Ia pildă şi răm âi la situaţia destul de frumoasă, pe care o ai acum. Lasă cinematograful pe seama acelora cari n ’au altceva mai bun de făcut.

Sin-Sin. — Harry Piei s’a născut la 12 Iulie 1892, la Düsseldorf -— ora­şul Vampirului. E căsătorit cu Darry Holm şi are propria-i casă de produc­ţie la Berlin, pe Unter’den L inden, 69. 2. Victor Janson, la Berlin-Schmargen- dorf. Cunostrasse, 57. 3. Jane de Bal- îac a m urit în vara anului trecut.

Iris. — M ă sileşti să fac pe elefan­tu l la grădina de copii... Dacă am spus că W illy Fritsch e logodit cu Tjilia.n Harvey, înseamnă că num ai a tât se poate spune până în prezent. Crezi d-ta mai multe?... să le ai pe conştiin­ţă. Şi-apoi chiar aşa stând lucrurile, ce te priveşte pe d-ta?... O, sancta sim- p llc ltas!...

E levul tare la chimie. — Nu m ’a- mestec în asemenea proiecte. E ris­cant şi-apoi, de unde să ştiu eu că d-ta îm i spui adevărul?... Afacerea asta. cum s’ar snune. miroase a... S . ' H. 2.

Fetiţa dulce. — E adevărat, mică creatură... zaharisită, Ivan Petrovich se află în America, de câteva luni. Numele lu i adevărat este Svetislav Petrovich. D in fericire nu e căsătorit, aşa că poţi să faci demersurile nece­sare, num ai să nu fie... diabetic, c’ai pierdut partida.

Hygia. — Cele mai afectuoase m u l­ţum iri pentru frumosul cadou de A- nul Nou! Dac’ai şti ce plăcere mi-au procurat rândurile prim ite! Am în d-ta o corespondentă care ştie să-mi aprecieze eforturile şi mu nea nrin cu­vinte sincere... Toate gândurile mele bune spre, H yg ia !...

J . de S.

Realitatea Ilus tra tă niultumest, tu turor cititorilor cari au trim is feli­citări revistei şi colaboraterilor ei, de anul nou.

15 Ianuarie 1931 REALITATBA ILUSTRATA 19

Un Don Quichotte al zilelor noastre— O răpire de oam eni —

/P»U LŢ I romancieri au urmărit la Hamburg, desbaterile procesu- lui intentat proprietarului vasului „Falke”, vapor de 7.000 tone. Desigur că ei au înţeles, că uneori cea mai extravagantă

imaginaţie, nu e decât un palid reflex al vieţii.Acest proces s’ar putea intitula „Povestea unei revoluţiuni ratate”,

sau „O comică odisee”. Dar cel mai bun titlu pe care l-ar putea găsi au­torii de vodeviluri, ar fi „Furt de oameni” , termenul oficial al delic­tului de care au fost acuzaţi inculpaţii.

Principalul acuzat, omul care a fost capul acestei întreprinderi demente, e lipsă. Fulgerat de un glonţ, când se avânta în fruntea unei cete heteroclite de polonezi, germani şi compatrioţi de ai săi, să cuce­rească coasta Venezuelei, generalul Delgado, mare senior şi mare visă­tor, va rămâne pentru vecie mut; şi misterul care planează asupra a- cestei aventuri, nu va fi niciodată pe deplin, elucidat.

Dacă ar fi reuşit, Delgad-o ar fi fost azi prezidentul Venezuelei.Eşuând, „trădătorul” a fost îngropat ca un câine, sub nisipurile

mişcătoare de pe ţărm.Dar câtă uşurinţă din partea sa, în ce priveşte pregătirile, ce de-

sinvoltură în execuţie!

OMUL CU SOMBRERO.

Intr’o zi din luna Iulie a anului trecut, se ivi la Hamburg, un om, cu o pălărie enormă, cu o sombrero, cu ţinuta mândră, cu gesturile ner­voase şi sacadate.

Însoţii de două persoane, el se plimba ceasuri întregi prin port, inspectând cu grije vapoarele ancorate la cheiu. El atrase astfel aten­ţia poliţiei. Întrebat, spune că e regisor şi că a venit la llamburg, ca să organizeze un film, pentru o societate franceză de cinema.

In timpul uneia din plimbările sale, acest bizar personaj întâlni pe armatorul Prenziau şi, aproape în acelaş timp căzură de acord. Pre­ţul: OUO.UUU dolari. Delgad-o plăti peşin. După câteva săptămâni, „Ealke” era proprietatea sa, şi vaporul plecă pentru o destinaţie necunoscută d-e echipajul său.

Căpitanului Z iplitt, generalul îi spusese:— Duci pe Delgado şi toată averea sa!Averea sa? Muniţiuni şi mitraliere!Delgado întrebuinţa de obiceiu un langaj alegoric şi plin de ima­

gini. Ades, vorbia singur, cu voce tare, şi timp de ore întregi înmăr- muria în atitudini napoleoniane, priv ind orizontul.

Numai după ce vaporul eşi în largul mării, echipajul fu pus la cu­rent. „Falke” navighează spre Venezuela.

Căpitanul a dat ordin să se monteze mitralierele. Oamenii se spe- riară. El dele&gă pe unul din ei, să se ducă la general, şi să-i spună că încărcătura e primejdioasă şi că un accident poate uşor surveni.

— Voi da fiecărui om 150 de dolari în plus!Ostilitatea echipajului se schimbă îndată în tr’un entuziasm deli­

rant :— Trăiască Delgado! Trăiască generalul nostru!— Ştiţi, d-le preşedinte — spune unul din ofiţeri, — oamenii a-

ceştia, ar împuşca pe oricine, pentru bani!

ILU Z IILE GENERALULUI DELGADO

Vaporul se apropia d-e coastă.Lui Delgado, i s’a dat numele pe bord, „Domnule preşedinte”, —

cu anticipaţie.Oamenii ii dau toate onorurile, dar râd pe înfundate de acest mare

nebun.Căpitanul a fost numit amiral şi a depus în mod solemn jurăm ân­

tul de cred-inţă, faţă de Delgado. Fu recompensat pe loc cu 1000 de dolari.

Palavragiu şi negustor, Z iplitt făcu totul cu putinţă, ca să întreţină în spiritul generalului iluzia că se află pe bordul unui vas de răsboiu formidabil, puternic înarmat, şi al cărui tir va risipi îndată, dela prima lovitură, forţele inam icului.

Ziplitt dusese înşelătoria până acolo, încât camuflase un burlan de sobă, în legătură cu un proector, şi făcuse pe Delgado să creadă că e un tun de calibru mare. Generalul era perfect convins că va reuşi

' să pună pe fugă cele trei vase d-e răsboiu, ale flotei Venezuelei.In ultimul m inut însă, se hotărăşte ca revoluţionarii să fie debar­

caţi într’un punct izolat, de pe coastă, în apropiere de Cumana.

Nicu Spora cunoscut publicului din Deva prin activitatea sa des- voltată în cadrele „Astrei“ despăr­ţăm ântu l Deva şi ca preşedinte al Cercului Studenţilor Universitari Deva şi-a scos de sub tipar prim ul său volum de poezii : Glose, epi­grame, poezii d«3 dragoste etc.

Năzuinţele i-au fost răsplătite vi talentul său apreciat, volumele apa rute şi puse in vânzare epuizând u* se în prima zi de apariţie.

O colecţie de versuri admirabile !

Revoluţionarii? Dar câţi erau oare?Erau douăzeci! Numai douăzeci. Douăzeci de venezueliani, cari s’au

urcat pe bord odată cu Delgado.E adevărat însă că cel puţin 200 de partizani urmau să-i aştepte pe

ţărm.

Pe drum, Delgad-o le dă ultimele ordine. E i nu ştiu nici să tragă cu mitraliera. Cei mai mulţi nu ţinuseră niciodată o puşcă măcar în mână! Fu o surpriză penibilă. Dar un fochist neamţ îi învăţă, de bine, de rău, şi iată că cu câteva zile înainte de bătălie,' „Falke” e transformat în şcoală de tir. Echipajul, ca să fie mai în siguranţă, a coborît în cabine.

Erau douăzeci cu totul! Evenimentele se precipitară. începe să se zărească ţărmul şi iată că insurgenţii amici, sosesc în m ici bărci, flu­turând din depărtare batistele, fixate în vârful baionetelor.

LA ATAC

Delgado, în uniformă de mare ţinută, cu pieptul blindat de deco­raţii, dupăce îmbrăţişă pe Ziplitt, cu sabia în aer, se asvârli în apă primul. Inam icul nu se vedea nicăieri, şi ţărmul era la o depărtare de o sută de metri de vapor, dar Delgado ştia că trebue să dea exemplu, şi continuă să înainteze în această atitudine eroică şi obositoare.

Z iplitt şi oamenii săi, crezură însă că e mai prudent să se abţină, afară de câţiva marinari, cari, reveniră după câteva ore, răniţi şi pro­fund miraţi de ceeace li s’a întâmplat.

Delgado şi prietenii săi, după ce înaintară 500 de metri, fură p ri­m iţi cu o ploaie de gloanţe. Trupa sa se risipi. El singur, urmat la vre-o 30 de metri de câţiva „bravi”, înainta mereu, cu sabia în aer, şi se du­cea sa înceapă singur lupta corp la corp, când un glonţ îl atinse în frunte.

„Falke”, de pe care se auzise şueratul gloanţelor, — nu ale revo-

St. sus: Căpitanul Ziplit (X ) Şi •chipagiul vasului „Falke”, cari au ransportat „trupele” lui Delgado. os: Caraghioasa debarcare a „ar­gatelor revoluţionare, ale „preşe­dintelui“ Delgado, în Venezuela.

luţionarilor, cari, vai, nu reţinuseră nim ic din lecţia de tir, ci ale gu­vernamentalilor, — ridică ancora spre seară şi reuşi să pătrundă în portul neutru, înainte ca flota venezueliană să-i fi putut bara trecerea.

„Mari speranţe” fuseseră spulberate...Când afacerea se cunoscu în Europa, din comunicatele Marelui stat

major al Venezuelei, care anunţau „marea victorie” dela Cumana, s’a hotărît urmărirea pe cale judiciară, a armatorului şi a căpitanului. Fu, de altfel, singurul mijloc de a se evita complicaţiuni diplomatice.

Furt de oameni! Prenzlau şi Z iplitt neagă energic, şi, pare în ade­văr demonstrat că, echipajul lui „Falke” nu a suferit din partea ofiţe­rilor nici o violenţă. Dar aceşti marinari mărunţi, inculpaţi în faţa tribunalului din Hamburg, sunt puţin interesanţi. Nu de rapt de oameni, ci de abuz de încredere faţă de Delgado, ar fi trebuit să fie urmăriţi, dacă însuş Delgado n’ar fi în afară de lege.

Sărmanul Delgado! El credea orbeşte în steaua sa. încă din prima zi, fu de o generozitate fără margini, aşa cum altul ar fi fost a doua zi după o bătălie câştigată. Oamenii de pe „Falke”, răpitori şi meschini, l-au găsit ridicul, dar el a fost sublim.

Plimbându-şi zilnic, în timpul călătoriei, privirile lui înfierbântate pe mitralierele ambalate în cale, el anticipă victoria. El uitase numai că oamenii săi nu ştiau să se servească de ele...

Câtă umanitate în această uitare! Secolul său a fost nedemn de Delgado. Tribunalul a achitat pe căpitanul Z ilp itt!...

ao R e a l i t a t e a i l u s t r a t a 15 Ianuarie 1&31

c u m a r c a

A ® .........................................................

F'v INŢII galbeni distrug orice farmec. Dinţii albi flatează!

Şi totuşi, dinţii nu sunt acope­riţi decât cu o depunere tartroa- să. Acest tartru, dă d in ţii;, o a- parenţă spălăcită şi neîngrijită. Este pătată de alimente şi tutun şi se decolorează.

KOLYNOS-ul înlătură acest de­pozit tartros! Un centimetru în­tins pe o perie uscată, umple gura cu o spumă care este antiseptică şi care descompune tartrul.

întrebuinţând KOLYNOS-ul cu o perie usc'tă, utilizaţi-1 cu deplină forţă !

Si mai ales. firele periei n -

servă asprimea lor destulă, pen­tru a putea freca într’un mod convenabil suprataţa dinţilor şi de a pătrunde în interstiţîile a- cestora.

Aceasta spumă improspătătoare. posedând toată forţa, produce efec­tul său asupra depunerilor tar- troase îngălbenite, tot aşa ca şi când ar fi milioane de degete in ­vizibile. Ea le descompune şi spa­lă sup.afeţele dentare. Distruge germenii şi acizii gurei. încercaţi KOLYNOS-ul tocmai timp de 3 zile şi vă veţi da seama de albea­ţă ce au căpătat-o dinţii d-voastră şi de gustul de curăţenie ce îl veţi avea în gură.

împlini anumite obligaţiuni religioase. Dar Gex nu putea să înţeleagă, ce le­gătură era intre dispariţia avioanelor suedeze, şi religia asiatică a lui W am ­poo! ... Cărui cult absurd aparţinea oa­re acest bandit chinez, şi întrucât misterioasa „resorbire în eter” a a- vioanelor, — cum spunea Hilmar, — putea fi o practică mistică a acelui cult? Ce vrăjitorie făcea Wampoo'.'

îş i am inti atunci, pretenţiunile a- cestui bandit, care susţinea că el este şampionul civilizaţiei orientale, în lup­tă cu civilizaţia Occidentului. Un în ­treg sistem de cugetare, se află la ba­za acţiunilor de distrugere ale acestui diabolic erou. B l lupta în numele a- celei civilizaţii mistice a popoarelor o- rientale, contra maşinismului euro­pean, căruia îi atribuia deslănţuirea tuturor flagelelor ce bântuesc omeni­rea contimporană.

In această luptă a spiritului asiatic contra Europei, Wampoo se folosia nu numai de inteligenţa, de geniul său mefistofelic, dar şi de toate acele ar­me de ocultism şl devinaţie, ale religii­lor ancestrale, ale căror cult şi prac­tici au fost uitate în lamaserlile inac­cesibile, de pe vârfurile H imalaei, sau în m intea ermetică a câtorva fachiri iniţiaţi.

Pe lângă acestea, Wampoo era un adevărat geniu al R ău lu i, al crimei. E ra un flagel al omenirii actuale.. In ­sensibil ca o nă-lucă, pentru abilitatea lui nu exista închisoare, nici pedeap­să. Furia lu i se deslănţuise asupra a tot ce era civilizaţie ştiinţifică...

Un singur om avusese curajul să-i reziste: Trevor Gex. Uneori, se părea că detectivul cuteza aceasta, fiindcă Wampoo îi permitea! Alteori Ingenio­zitatea şi curajul detectivului, strân­geau cercul în juru l fabulosului chi­nez, reuşiau să-l demaşte... Dar W am ­poo scăpa... Şi lupta pe v iaţă şi pe moarte începea din nou, p lină de sen­zaţionale aventuri, ca o cursă palpi­tantă dealungul globului.

Bruxelles, Bremen, Hamburg, Co­penhaga, — avionul pilotat de H il­mar, în care se afla ca pasager detec­tivul Trevor Gex, se îndrepta spre Stockholm. E ra un avion puternic bi- motor, pe care suedezul îl conducea cu o siguranţă perfectă.

Jos, se vedea întinderea albastră a strâmtoarei Kategat şi ţărm ii Dane­marcei, cu Elseneur, unde se afla cas­telul lui Hamlet, în faţa oraşului Hel- singborg, de pe ţărmul suedez.

In curând, se afla deasupra Sue­diei, sburând deasupra oraşului Got- borg.

D in anul 1500 au început lucrările canalului Kattegat-Baltica, prin locul Wener pela caracterele Trollhatta şi oraşul Gotteborg din Gothla. canal menit sâ apropie Stockholm de Occi­dent şi să evite periculoasa navigaţie prin strâmtorile daneze. Apa spărgea digurile şî săria peste zăgazuri, până ce, după veacuri de muncă şi multe vieţi închinate acestei opere, canalul a fost realizat.

Cascadele dela Troll-hatta se anunţă prin sgomotul lor formidabil. D in de­părtare ei văzură numai spectacolul neînchipuit de măreţ: oriunde te uiţi nu vezi decât stânci pe cari se rosto­golesc torente; spuma ţâşneşte la m a­re distanţă, iar sgomotul te face sa crezi că se prăbuşeşte o lume şi că na­tura celebrează instituirea unu i nou haos. Ca un contrast bizar, printre braţele acestor cascade, apar mici in ­sule cu flori parfumate sau buchete de arbori.

Cataractele acestea sunt bogate nî legende. Chiar numele lor indică a- iceasta: groază de „Troll”, adică de vrăjitori.

De lacul Wettern se leagă de ase­meni numeroase superstiţii şi legende De frica Zânii lacului, m u lt timp să tenii au refuzat sâ ajute la măsurarea adâncimei Iul.

Pe aerodromul uzinelor Hellefors. Detectivul Gex Trevor şi inginerul

H ilmar coborârii din avion; un grup de mecanici alergară spre aparat. Un tânăr salută pe Hilmar şi îi spuse:

—- Domnule director, soţia dv. care trebuia să sosească azi dim ineaţă cu avionul dela Stockholm...

— Spune, ce s’a întâmplat?... strigă H ilmar, devenind palid ca un cadavru

— Soţia d-v 'n ’a sosit încă, deşi din Stockholm ni s’a telefonat că avionul cu dânsa a plecat în zori...

— Carol, eşti nebun?... Lydia, unde e Lydia?... strigă H ilmar.

Cu mare greutate, detectivul şi tâ­nărul inginer căruia H ilmar li zicea Carol, putură să liniştească pe soţul Lydiei.

— Carol Folden... se prezintă lu: Gex, ajutorul lui H ilmar.

In trară în birourile uzinei.— N ’a fost semnalat nici un accl

dent?... Vă rog să nu-mi ascundeţi nl mic... zise Hilmar.

— Nici un accident n ’a fost semna lat .răspunse Carol.

— Cu ce pilot a plecat?— Cu Moskens.

— E cel mai bun pilot al nostru, se adresă. H ilmar lui Trevor Gex.

Un băiat în uniformă verde aduse o filă de hârtie, şi salută pe Hilmar:

— Radiofonistul uzinei a recepţio­nat acest mesaj pentru dv.

H ilmar citi cu febrilitate:„S. ft. S. — Cârma înălţime defec

tat. — Suim. — Altimetrul e la maxi­mum. — Eşim din atmosferă. S. 0 S. — Lydia.”

— E cazul celorlalte aparate, ca« au dispărut, zise Carol. Şi totuş, planu! de înălţime e cât se poate de rezis tent la avioanele noastre... Şi dacă s’a defectat, dece avionul în loc sS cadă. se ridică până ese din atmos­feră?...

H ilmar căzuse cu fruntea în mâini Poate pentru prima oară în viaţa

lui, detectivul Trevor Gex se simţi de zorientat, neştlind ce să facă.

Teribil mister! ...Sărmanul H ilmar, gemea:— Lydia!... Lydia!...Şi deodată se ridică.Urmat de Gex şi de Carol, se du®

în cabina radiofonistului, îl dădu la o parte, întrebă:

—- Lungimea de undă e pusă cu a vionul?...

— Da, domnule director...— Se mal aude ceva?— S. O. S...H ilm ar îi smulse casca şi şi-o pus»

la urechi:A u z i :

„S. O. S.... .-Viei avionul Hellefon B 7...” Lydia... S. O. S...”

In timpul misterioasei ascensiuni i avionului spre a ltă planetă, Lydia con tinua să transm ită mesagii prin ra dio, spre lumea terestră pe care o lăsa în urmă:

„S. O. S. Aerul rarefiat... Heniora gie pe nas şi urechi... Pilotul pierdui cunoştinţa...”

Ş i'deodată faţa lui H ilmar începu să se însenineze, de o speranţă; Lydia transm itea:

„S. O. S.... Coborâm... Coboram ver tiginos... Forţa de atracţie spre altâ planetă s’a frânt... Cădem spre pă mânt... Cădem în Marea Albă...

— Dumnezeule! strigă Hilmar. St

vor lnneca! ...Auzi:— „S. O. S... P ilotul Moskens re­

venit simţuri, readus avionul poziţii orizontală. Planăm. Motorul stins. A- torizăm ţărmul M ării Albe...”

— Sunt salvaţi! u r lă H ilm ar ca un dement...

— „S. O. S... (continua mesagiu! Lydiei). Aterisăm pe Dvina ,lângă Ar hankelsk, 65 lat., 40 long., aterisăm în câmp... S. O. S. — S. O. S. — S, O...”

Şl nu se mal auzi nimic... Inginerul Lars H ilm ar Îşi smulsf

casca de p« cap, ţ l porunci;

REZUM ATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE

Inginerul H ilmar, directorul uzine- }>r Helefors din Suedia, se plânge de­tectivului Trevor Gex de dispariţia fnor avioane ale uzinei.

In acelaş timp, banditul Wampoo ivertizează pe detectiv, că-1 va ucide, Iacă se va amesteca în loviturile pe tare el le va da, semnându-le cu un pumnal cu dragoni pe prăsele.

— Urmaţi, mormăi Gex.— Am venit ,urmă Hilmar, să vă

ru cu mine în Suedia. Uzinele noastre ia oferă orice doriţi, dacă reuşiţi să leslegaţi această enigmă. Ne-am adre- Bt în acelaş timp, celor mal de seamă lameni de ştiinţă. Sunteţi dispus să nergeţi chiar acum cu mine, cu a- donul?... Dacă nu vă e teamă cumva *... vom cădea în Marte...

Trevor Gex întinse mâna spre ţigă- Jle de pe masă, şi voi să răspundă, Änd un pumnal, svârlit cine ştie de înde, veni să se în figă în masă, prin nâneca hainei lui Gex. F ără să fie ră- lit, nici măcar atins, Gex avea mâna mobilizată, ca bătută de masă cu un iui de aur.

Suedezul se ridică palid, privi în ju ­n i său.

In grădină nu văzu pe nimeni. Cine isvftrlise cu atâta măestrie pumnalul?

Gex, calm, scoase lama şi o privi te aproape: pe plăselele ei erau scuip­a ţi doui dragoni!...

— E un pumnal chinezesc! zise el.— Dar ce-a fost asta? întrebă sue-

dezul.— Un avertisment. Nu e nimic. Spu­

neaţi, aşadar, că doriţi să viu în Sue­dia, ca să cercetez afacerea dispariţiei avioanelor... Primesc!

— Când doriţi să plecăm? întrebă Hilmar.

— îndată, răspunse detectivul. A lt­fel, ar putea fi prea târziu...

CAPITOLUL I I I

S. O. S.... S. o. s...

In drum spre Suedia, în avionul p i­lotat de H ilmar, detectivul Trevor Gex analiza datele ce poseda până acum, despre senzaţionala dispariţie a avioa­nelor.

Cert era că banditul Wampoo, era amestecat în această afacere, deoare­ce detectivul Trevor Gex, primise dela acesta avertismentul de a nu pleca în Suedia. Pum nalul cu dragoni pe plase­le, ce i se înfipsese în mâneca hainei, nu pu*ea să aibă decât această semni­ficaţie.

Gex se gândi la scrisoarea prin care Wampoo îi cerea un arm istiţiu. In a- cea scrisoare banditul prevenea pe de­tectiv, că-i va semnala printr’un pum ­nal cu dragoni, afacerile de care-i in ­terzicea să se ocupe.

Tot în acea scrisoare, Wampoo a- firma, că are nevoe de acest arm isti­ţiu, din partea lu i Gex, pentru a-şi

Iu3 z i l e

dinţii dv.devin ca 3 nuanţe

din ce în ce mai albiLiuicu spumu antiseptică a Kolynos- ului, ajutată de technica sa exclu­sivă a „periei uscate”, curăţă, dând dinţilor n albeaţă nevâtămătoare.

l i Ianuarie 1931 r e a l i t a t e a i l u s t r a t a

Dinsa Seamanâ frumuseţea Elizabeth Arderi

face ca frumuseţea să fie o realitate pentru ori ce femee

Tratamentele Elizabeth Ar Jen luminează şi regenerează e;>iderma, liind-că activează circulaţia sângelui prin celule. Aceste Tratamente îndulcesc şi întăresc contururile, fortifică muşch i i obrazului şi ale gatului. Sbărciturile, epidermele \ cs ejite, bărbiile duble sunt toate datorite lipsei de îngrijiri. T, itamentele Elizabeth Arden sunt bazate pe cunoştinţa ş i i in ţ idcă a nevoilor esenţiale ale epidermei.

Klîzabeth Arden recomandă preparatele următoare pentru a va îngriji pielea la Dvoastră acasă.

— Avionul H. 46 să, fie gata. Maxi miun de benzină In rezervor!

— Pilotaţi d v ? întrebă Carol.— Da.Şi Hilmar s»; adresă lui Gex:— Au aterisat lângă Arhangelttk.

in Nordul Rusiei... Vrei să mergi cu mine să-i aducem inapoi?— Ai un paşaport, pe numele ori­

cui?... întrebă Gex.— Am pe al meu pentru mine şi

d-tale ţi-1 Voi da pe al lui Carol.— Perfect.Două trăsături eu un creion de gri-

mă, în faţa oglinzei, o corijare a aşe­zării păruîui, şi Trevor Gex luă ceva din expresia lu i Carol Folden. Când a- cesta se întoarse, privi pe detectiv cu uimire.

— Avionul e gata Motorul e pus în mişcare, zise el lui Hilmar, fără însă să-şi poată lua ochii dela Trevor Gex.

— Carol, zise Hilmar, dă paşaportul d-tale, d-lui Trevor Gex.

— A, înţeleg... Merge şi dânsul în Rusia?...

Gex privi fotografia lui Carol. de pe paşaport, şi în tr’o clipă îşi desăvâr­şi asemănarea cu ea.

— Gata! zise el.— Eşti un maestru în grlmă!... zise

Hilmar.Gex redactă o telegramă, pe care o

dădu lui Carol, s’o expedieze.Eşiră în grabă; se suiră în avion;

aparatul decolă...Plecarea aceasta fu atât de preci­

pitată, încât Gex nici nu avusese timp să se gândească ce face...

CAPITOLUL IV

SPRE NECUNOSCUT

Telegrama pe care Gex Trevor o redactase la plecarea sa în Rusia, şi o dăduse lui Carol Folden s’o expedieze, era adresată mie:

Ea avea următorul cuprins;„Plec în Rusia, sub numele Carol

Folden, însoţit de H ilmar, directorul uzinelor Hellefors din Suedia. A nun ­ţă discret Siguranţa generală din Pa­ris şi Inteligence Service din Lon­dra. — Gex.”

Am executat întocmai instrucţiunile de mai sus. Am anunţat pe m inistrul de interne al Franţei, care mi-a ras puns textual:

— E o nebunie! Dacă-1 vor prinde, Sovietele îl vor ucide, şi nici nu vor ']>utea să intervin făţiş...

Am plecat îndată cu avionul la Lon­dra, ca să anunţ Intelligenee Service, din Dawhing Street 10, care este, du­pă cum se ştie, instituţia care se ocu­pă cu spionajul britanic, şi de unde am obţinut asigurări că agenţii brita nici din Rusia, vor veghea asupra lui Gex.

Desigur ,era o mare imprudenţă din partea lui Trevor Gex, să se aventu reze în Rusia; el nu numai că fusese în timpul răsboiului, un adevărat hingher de spioni sovietici, dar zădăr­nicise mari planuri sovietice, după cum au putut vedea, cei cari au cetit aventurile sale, descrise sub titlul Vampirul din castelul Zapolski, — un ­de, cititorul a cunoscut activitatea detectivului la graniţa polono-rusă,— ca şi aventurllte intitu/late Cadavrul 13 B.

Trevor Gex avea însă toate îndrăs- nelile, şi de aceea îl vedeam acum ducându-se singur în gura lupului.

Mărturisesc însă, că soarta sa înce­puse să mă îngrijoreze serios. Omul a- cesta ouragios şi leal, nu odată mă scăpase dela moarte. In schimb, eu i-am fost de prea puţin folos.

M'am hotărât atunci, să plec şi eu In Rusia... Am scris patronului meu dela New-York Herald, să m ă autori- ze să fac o călătorie în Rusia, pentru ziarul său, şi să facă demersurile ne­cesare. ca să fiu prim it ca reprezen­tant al său, în Republica Sovietică.

Dar să lăsăm toate aceste chestiuni de ordin subiectiv, şi să continuăm cu reproducerea reportagiilor despre aventurile lui Gex In Rusia, reportn- gii apărute la timp în New-York He­rald, chiar după notele celebrului de­

tectiv:

* * *Avionul In care se afla detectivul

Gex Trevor, pilotat de H ilmar, zbură deasupra Stockolmului, îndreptându ae spre Rusia.

Gex privi încântat peisajul.La Stockolm pieţele sunt lacuri,

străzile braţe de mare. Dom inăm un vast bazin. In care, lacul Moelar de o parte, marea Baltica de alta, îşi varsă apele, ţi unde o flotă de răsboi ax pu­tea sl defileze In ordine de bătae, sub terestrele Suveranului Suediei. Palatul regal se află în faţa, pe celălalt ţărm, (?) Irumla Kiddnr«ho!nr e un Woc

granit in unghiuri drepte, vopsit In galben. Pe terasele Italiene, statui în vestmintele la modă în Atena an ti­că, trebue să tremure opt lun i sub cerui nordic. Lângă palat şi puţin In spate catedrala Storkyrken, îşi ridică massa roşie cu cinci turnuri ascuţite şi o cupoiă joasă.

La dreapta şi la stânga răspântii unde îşi dau întâln ire mai multe râuri ce se răspândesc apoi în toate părţile. Pe insuleţe, grupuri de case se ridică pitoreşti, iar printre ele apar stânci şi grădini sau siluete gotice de biserici vechi, profilate pe azurul palid al ce­rului.

Pietonii circulă pe cheiurile largi cât trotuoarele, iar pe lacurile din m ijlocul străzilor trec roiuri de bărci cu motor şi vaporaşe cu corturi, sub cari pasagerii se adăpostesc de soare.

De pe terasa dela Mosebakke, se ve­de panorama oraşului. In depărtare, solul se ondulează şi pădurile de pini se întind la infinit. Baltica, printre in ­sule, pare un lac liniştit. Pe ţărm par­cul D jurgarden, în care natura n ’a fost corijată de m âna omului; o pădu­re de trei sau patru ori seculară, cu stânci verzi şi pante repezi. In fieca­re seară o mulţime de bărci, gondole şi caice se plimbă spre Djurgarden. Cârduri mari de lebede negre sau a l­be plutesc printre ele. Căci dacă Ve­neţia are porumbeii, Smirna vulturii, Moscova corbii şi Parisul vrăbiile, — Stockolm este oraşul lebedelor.

In poalele pădurii, pe ţărm , sunt restaurante şi barace de saltimbaci. Iarna, când ghiaţa acoperă Baltica şi lacul, săniile se îndreaptă spre D ju r ­garden; elita se opreşte o clipă la me­sele de sub boschete, pe care gerul a a târnat ciucuri de cristal. Vara e lo­cul de petrecere preferat, de unde ad­m iri crepusculul boreal, în sunetul orchestrelor.

Avoinul in care se aflau-Gex şi Hil- mar, traversă Finlanda; se zări Ocea­nu l îngheţat de Nord... Pe deasupra peninsulei Kola, sburară spre Marea A lbă şi lluară direcţia Arhanghelsk. Sub ei, păm ântu l era un mozaic de roci imense şi m laştini întunecate; departe, peisajul se albea de zăpezile Nordului. Rare buchete de pin i pitici, curmă din când în când monotonia peisajului alb. Câteva corturi din piei de ren, o cabană ţuguiată, din buş­teni...

Aterizară în pustiul câmpului, la marginea oraşului Arhangelsk. Femei lapone, îmbrăcate ca bărbaţii, în pan­taloni de piele de focă şi cu piei de reni pe umeri, înconjurară avionul.

— Au reputaţia, femeile acestea, zise Hilmar,. că sunt vrăjitoare, şi că au puterea să isbească de stânci, co­răbiile de pe mare...

— Pe noi nu ne-au izbit însă de loc, răspunse Gex. Am aterizat foarte bine....

— Vrăjitoarele astea aduc totuşi nenoroc! ...

O paţru lă de soldaţi îm brânci pe femei, dându-le la o parte. E i apucară de braţe pe cei doi pasageri, târân- du-i în a fară de cercul femeilor.

Având afaceri comerciale în Rusia, H ilm ar învăţase bine ruseşte. Gex ştia şi el puţin această limbă, fiindcă în tim pul războiului, fusese pe fron­tu l polono-rus, *) ca agent a l servi­ciului de informaţiuni şi contra-spio- naj, al Marelui Stat major francez.

—- Ce vreţi? întrebă directorul uzi­nelor Helletors pe soldaţi.

—- Avem ordin să v ă arestăm şi să confiscăm aeroplanul! răspunseră a- ceştia.

Orice împotrivire fu zadarnică. în ­conjuraţi de soldaţi cu baioneta la arm ă, Gex şi H ilm ar fură transpor­taţi la Arhanghelsk, orăşel plin de magazine şi depozite, pe fluv iu l Dvi- na, care curge gros şi întunecat, cao m laştină, presărată cu insuleţe, pe vârfu l cărora se ridică fostele bise­rici. Pe piloţi şi bârne, sunt construi­te căsuţe, străzi, şi chiar grădini, ca în tr ’o Veneţie îngheţată. Căsuţe albe, turle verzi şi albastre. La ferestre, glastre cu flori roşii... Iarba creşte pe stradă, pe acoperişuri...

Trecură pe lângă movilele pe care sunt construite palatu l de Justiţie, palatu l sovietului local, ţl, In faţa u- nei barăci de bârne, trupa se opri.

H ilm ar şi Trevor Gex fură împinşi înăuntru .

(Va urma)

*) Vezi Vampirul din Castelul Z&- pniakl, publicat în . .P-ea!! ta tea Eib-

Ve n e t ia n c l e a n s in g c r e a m

(Cremă Diso'.vantă Vene liană)

1'Mr tinde in pori şi ii curăţă de praf şi impurităţi, lasă pielea dulc.- .şi sensibilă.

VENETIAN ARDEN A SKIN TONIC

(Ardena Tonic Venetian)

Tonifică, întăreşte şi albeşte pielei. Se întrebuinţează in <u-e.l</ş limp sau după crema ttisl .Avântă.

VENETIAN ORANGE SKIN FOOD

C insen ă pielea p lina şi fermă, face să dispară sbărciturile şi

ARDENA VELVA CREAM

(Cremă Venetiană Vel va)

Cremă perfect asim ilabilă de epidermele sensibile. Se reco­mandă persoanelor cari posedăo /¡(¡ură plină. Netezeşte pielea, fără a alimenta ţesuturile adi­poase.

VENETIAN ANTI-WRINKLE CREAM

Cremă Venetiană contra Sbărciturilor

Şterge ori-ce sbărcituri ale pielei, lasă pielea dulce şi fermă. Se întrebuinţează perfect pentru tratamentul pielei seara.(ourile.

Cereţi sfat D-nei Elizabeth Arden. Dînsa vS va învăţa modul de a urma metoda ştiinţifică pentru

îagtijirea epidermei.

Produsele “ Elizabeth Arden ” sunt de vânzare în Bucureşti 1 i Parfiuneria Teatrului, Calea Victoriei 84, în faţa Palatului

Regal şi la Magasin Universel, Calea Victoriei 11. Cereţi catalogul Miss Arden.

E L IZ A B E T H A R D E Nfi91 F I F T H A V E N U E , N E W - Y O R K

LOMDON : 25, OLD BOND STREET W 1PARIS-BERLIN Drepturi Reservate MADRID ROMA

22 REALITATEA ILUSTRATA 15 Ianuarie 1931

Miss România 1931In artă, şi în special în estetică, e foarte greu criticului să fie per­

fect impartial şi deaceea singura obiecţiune mai serioasă, care s’a pu­tut aduce concursurilor de frumuseţe, organizate de „REALITATEA ILUSTRATĂ” în 1929 şi 1930, e că alegerile n ’au fost, pentru fiecare caz perfect obiective. Bineînţeles că juriile, alcătuite cu multă îngrijire, şi-au dat ţoală osteneala să elimine din hotărîrea lor, orice apreciere subiec­tivă, dar aceste jurii erau totuş formate de oameni, şi fiindcă n ic i­odată judecata unuia nu are asentimentul tuturor, e natural că s’au găsit mulţi cari să socoate alegerile greşite. Multe domnişoare s’au so­cotit ned-reptăţite, pe mulţi i-am auzit spunând:

— „Dumneata trebuiai să fi aleasă cel puţin Miss Muntenia”, sau— .„Nimeni n ’avea dreptul, în Covurlui, să-ţi dispute dumitale ti­

tlul de cea mai frumoasă”.In 1'930, la Galveston — deşi juriu l era format din competenţe re­

cunoscute, s’au găsit numeroşi cari să-şi manifeste făţiş nemulţumi­rea lor, faţă de rezultatul alegerii:

Câteva din alesele concursului nostru de frumuseţe din 1930, prac­ticând un intens bombardament cu... zăpadă, in parcul oraşului Sinaia.

— „Domnişoara Del Goff nu merită să fie Miss Universe”, spuneau cei mai mulţi şi spuneau în special aceasta candidatele celelalte, fie­care socotindu-se pe dânsa mult mai îndreptăţită să poarte acest titlu.

Noi dorim ca în anul acesta, să excludem cu totul bănuelile de părtinire, să eliminăm orice posibilitate de nemulţumire şi să facem aşa, încât alegerea să fie expresia aprecierii marelui public.

Alegerea va fi făcută de toţi cititorii „BEALITĂTII ILUSTRATE”.Candidatele noastre vor fi cinematografiate.După cum am anunţat în numerile precedente, candidatele la con­

cursul nostru urmează să trim ită la adresa revistei, str. Const. Miile 7, Bucureşti, cel mai târziu până la 31 Ianuarie crt., câte o fotografie format 9X12 şi buletinul pe care-1 publicăm în revistă, completat cu toate datele cerute.

Din totalul fotografiilor prim ite, vom alege pe cele care îndepli­nesc condiţiunile şi pe acestea le vom invita la Bucureşti, pe socoteala revistei noastre, fiecare însoţită de o rud-ă.

„ C o n c u r s u l d e f r u m u s e ţ e 11

B U L E T I N P E R S O N A L

Numele şl pronumele.............

Adresa: Str............................ .........................................No

Comuna.......................... ........... ___Jn d P .h il __________________________ _

Profesiunea ...............................................

Vârsta.......----- Locueste cu * 1 ______

Culoarea oărului..... ................ .............. Greutatea

*) Se va indica tn acest loc, dacă d-ra locueşte la părinţi, rudesau singură.

Aceste candidate vor turna un film sonor şi vorbitor, cu un sce­nariu amuzant, scris de Joseph de Saxa.

Filmul, imediat ce va fi gata, cel mai târziu la 1 Martie, va rulf la principalele cinematografe din capitală şi la toate cinematografek din provincie. In felul acesta publicul din toată România va putea aprt cia pe candidate şi fiecare va putea alege dintre ele pe acea pe cărei socoate mai frumoasă.

In tot timpul proectării film ului în ţară, cititorii revistei vor găsi ui buletin de vot, în revista „REALITATEA ILUSTRATA” şi astfel vor pu tea comunica preferinţele lor.

Acesta este în lin ii mari programul de organizare al concursul! de frumuseţe pentru alegerea „Miss României” în anul acesta.

Nu mai trebue să insistăm asupra deosebitei importanţe, pe care are pentru candidate faptul participării ca personagiu principal, îi tr’un film modern, făcut de o casă mare. nic. constantin

CONDITIUNI DE PARTICIPARE

Candidatele la concursul de frumuseţe trebuesc să îndeplineau următoarele condiţiuni:

1) Să fie cetăţene române.2) Să aibe vârsta minimă de 17 ani şi maximum de 25 ani.3) Să nu fie nici să nu fi fost căsătorită.b) Să locuiască la părinţi, la rude sau dacă trăesc singure, să aik

o profesiune cinstită şi mijloace de trai onorabile. Pretindem deasemt nea o moralitate perfectă.

5) Nu sunt admise la concurs artistele de teatru, cinema şi variett şi nici manechinele.

6) Deasemenea nu pot participa candidatele care au luat parte l vreun concurs internaţional din străinătate.

Care sunt cele mai importante 20 personalităţi din RomâniaIn No. 201 al revistei noastre, am publicat un concurs pe cât d

original, pe atât de interesant.Anume, cerusem cititorilor noştri să ne indice într’un buletin d

vot, care ar fi cele mai importante 20 personalităţi din România, ales din lumea politică şi din cercurile literare, artistice, m ilitare, econi mice, ştiinţifice, etc.

Concursul a suscitat un interes extraord-inar, cu atât mai mult, ci cât în ultima vreme, „guvernul de personalităţi“ este o expresie cai circulă din ce în ce mai insistent.

Un mare număr de cititori cari n’au putut participa la timp, ne-a scris rugându-ne să prelungim termenul pentru prim irea răspunsuriloi publicând din nou buletinul de vot, dorinţă căreia ne conformăm ii numărul de faţă.

Repetăm condiţiunile : cititorii ne vor indica în prima rubrică buletinului, numele personalităţilor din care cred- că s’ar putea fon un guvern ideal iar în a doua rubrică vor arăta numărul de voturi p care cred că-1 va întruni fiecare nume.

Voturile prim ite se vor totaliza indicând astfel în ordine pe cel douăzeci de personalităţi cari au obţinui cele mai multe voturi şi cai vor fi proclajnate de noi — pe baza plebiscitului acestuia — „Cetăţa Primari“, arătând prin acest titlu că sunt prim ii între egali.

Celui care va preved-ea cel mai just preferinţele publicului, în acoi dăm un premiu de cinci m ii lei. '

Răspunsurile se primesc până la 10 Februarie, în plic închis, pu I tând menţiunea „Concursul de personalităţi". '

Alte amănunte se găsesc în No. 201 al /.Realităţii Ilustrate“ .

Buletinul de mat jos trebue completat întocmai şi trimis împreună

cu o fotografie de format cel puţin 9 * 12, redacţiei noastre, Str. G

Miile 11, purtând pe plic menţiunea: 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14

15.

16

17.

18.

19.

20.

B U LET IN DE V O T

Votez cu u rm ăto r ii: Numărul de voturi probabile

N. B. Nu e imperios necesar să complectaţi toate cele 20 de rubrici.

15 Ianuarie 1931 REA I.ÍTATEA ILUSTRATA '■i 23

' U T U L

Q of fee, Sullivan şi Mugs stăteau la aceeaşi masă, într'o cârciumă murdară.

— Dac’aş fi numai pe jum ătate inalt şi voinic ca Sullivan, n ’aş sta nici o clipă la îndoială.

— Cine stă la îndoială ? întrebă uriaşul Sullivan, necăjit. Stai să ve­dem cum se prezintă lucrurile şi pe urmă o să vorbim.

— Uite ce este, interveni Mugs. Iachtul unui bogătaş englez pleacă spre Celebe. Tot echipagiul e de dois­prezece oameni, dar patru dintre ei, au fugit, aici în port. Am vorbit să ne angajăm noi în loc. Patronul e un englez bogat, care a luat cu el din Singapore o metisă. Trebue să fie o petrecere nebună pe bord. Acuma s’a dus în oraş să-i cumpere rochii de mătase.

— Dac’aş fi num ai pe jum ătate voinic ca Sullivan, repetă Coffe, n ‘aş şovăi o clipă să-i frâng gâtul şi să-i iau banii.

— Tacă-ţi gura, m ârâ i Sullivan. Cine şovăie ?

Iahtul era mic, dar foarte luxos mobilat. Nu trecuse n ici o jum ătate de zi, şi Coffee şi ochise locul unde era casa de bani. Insfârşit apăru şi Sir Eric, patronul : un om slab, palid, cu privirea bizară. Răspunse la salu­tai lui Coffee, apoi, a flând că e ame­rican. îi zise :

— îm i place mult America şi mi-ar face plăcere să stau acolo, dar banii nu pot cumpăra orice, şi m a i cu sea­mă sănătatea. Ce n ’aş da să am un corp sănătos ca al dum itale !

Coffee, care juca rolul bucătarului, ridică mirat ochii de la tingirile pe care le freca : era posibil să-l invidie­ze cineva pentru corpul lui, mic, p i­pernicit şi canonit ? Dar ia tă că se apropie şi pasagera, metisa cu rochii­le de mătase : Coffee băgă de seamă că rochia ei era m ai m u lt un fel de uniformă.

— Trebue să veniţi, S ir Eric, zise ea. E ora pentru şedinţa de raze.

— Viu, răspunse patronul, dum nea­ta ho tărăşti aci.

Toată ziua Coffee trase cu urechea la tot ce se vorbea pe iaht. Insfârşit spre seară, puse m âna pe Mugs :

— Am a fla t ce se petrece : asta nu

— „Om peste bord!” strigă cineva.

e călătorie de plăcere. S ir Eric a fost prizonier în tim pu l răsboiului şi de atunci e bolnav. Metisa e infirm iera lui...

— Tacă-ţi gura, răspunse Mugs as­pru. La noapte avem de lucru. B u ­le tinu l spune c’o s’avem ceaţă.

In adevăr, noaptea se lasă ceaţă. Târziu, noaptea, Sullivan care era de pază strigă deodată : „Un om în apă! un om în apă”, deundeva de aproape se auziau nişte strigăte înfundate. Com andantu l opri iah tu l şi dădu imediat drum ul unei bărci de salvare, cu un ofiţer şi cinci oameni în ea.

A fară de cei trei band iţi nu m ai r ă ­măseseră rv> bord decât doi oameni. Coffee plecă im ediat jos, unde legă solid uşile celor două cabine, ca să nu se m a i poată deschide d inăuntru . C ând se întoarse pe covertă iah tu l plecase, lăsând în urm ă barca de sal­vare şi n u se m a i vedea n ic i urm ă de cei doi m arinari cari rămăseseră pe bord : la m aşin i era Sullivan, pe covertă Mugs.

In zori, Coffe aduse de mâncare pe covertă. Su llivan şi Mugs rân jiau . m ai ales Sullivan, care nu se m ai opria dirj admirabile pentru p lanu l lu i Mugs, care reuşise aşa de bine.

— Ş i n ‘am vărsat m a i de loc sânge, zicea el. Doar ofiţerului i-am cam su­

cit gâtul.S ir Eric începuse să bată în uşa

cabinei, dar band iţii nu se sinchisiau, căci uşa era solidă.

— Ce facem cu guvernanta ? în tre­bă Coffee.

Sullivan ceru ca frumoasa metisă să intre în partea lu i de pradă, dar Mugs propuse s’o joace la cărţi. E l scoase un pachet de cărţi soioase şi le îm părţi. Sullivan, foarte încântat, câştigă. Mugs găsi că cel m a i urgent lucru e să-l omoare pe S ir Eric.

Acesta încercă să se apere, dar ce puteau pum n ii lu i slabi, între m âin iie vânjoase ale lu i Sullivan ! Era pe ju ­m ătate sufocat, când lu i Mugs îi venio ideie genială. Să-l bage m „maşina de fiert” (aparatul de radio) şi să-l lase acolo ! Zis şi făcut. Dar, d in ne­pricepere, stinseră lum ina. Coffee pri- via cu surprindere pe S ir Eric, care nu opusese de loc rezistenţă şi zăcea acum nemişcat.

— Uite, de lucru pentru tine, Coffee, zise Sullivan, venind cu nişte h âr tii în m ână. Erau acţiuni, bancnote şi alte h âr tii de valoare. Coffee le exa- m in ă şi, fără convingere în glas, zise :

— B ună afacere !

I n acest tim p Mugs spărgea casa

de bani. Era p lin ă de giuvaeruri, d in ­tre care cele m ai multe fuseseră cum ­părate în tim pu l călătoriei. De o dată ochii lu i se opriră asupra unei mone­de de bronz pe care scria „Pentru m erit”. Era o medalie m ilitară. Coffee nu-şi m ai putea lua ochii de la ea, pe când Mugs şi Sullivan se târgu iau în priv inţa îm părţelii, aruncând d in când în când câte o privire stranie spre Coffe.

WkmSM!

Jachtul se depărtă cu iuţeală.

Sullivan plecă să pornească moto­rul, dar se opri în fa ţa uşei guvernan­tei, pe care o găsi încu iată pe d in ăun ­tru. E l bătu în uşă şi-i ceru să des­chidă. I n loc de asta, o îm puşcătură străbătu uşa şi glontele de revolver trecu chiar pe lângă ochii lu i S u lli­van, care, râzând, scoase o înjură-

Inele de logodnă... de închiriat

*pN CELEBRA cetate a filmului JL Hollywood, căsătoriile şi di-

vorţurile vedetelor sunt atât de frecvente. încât era imposibil ca epidemia să nu contagieze res­tul populaţiei agitatului oraş.

Tinerii se logodesc acolo pe ca­pete, dar şi despărţirile sunt foar­te rapide, dată fiind... clima ţinu­tului.

Astfel s’au înregistrat logodne, care au durat între trei zile şi o săptămână, mai ales între figuran­ţii marilor studio-uri.[ Aceste întâmplări nu puteau să nu inspire americanilor idei origi­nale. Printre altele se numără asi- yurarea de logodnă. Tinerii se asi- ,<jură reciproc, pe termen de... doi [ani. Dacă logodna persistă sau s’a Itransformat în căsătorie, societatea \plăteşte o sumă, care variază dupa ¡împortantçi primelor plătite. In 98 de cazuri la sută însă, asiguraţii

: pierd primele plătite, deoarece ru¡> 'logodnele cu o frenezie extraordi­narii, iar societăţile de asigurare ţrealizează câştiguri importante.[ S’au văzul şi cazuri când ace- [fea.s'j persoane s'au logodit pentru ,a douu şi a treia oară. ajungând la \primul rezultat. In aceste cazuri, a- îsigurarea redevine valabilă, cu pla- 'tn primelor in restanţă, pentru timpul despărţirii.I Un bliutier a avut însă o idee şi

mai originală. In galantarul maga­zinului său de pe Hollywood Bou­levard, a afişat următorul anunţ: INELE DE 'LOGODNĂ (toate mă­surile) de închiriat pentru orice

termen

Colect»qnea de mărci a Kegeiui Angi.e»

lULTĂ lume ştie că Regele George V, este un mare fi- latelist şi că posedă o în­

semnată colecţie de mărci de care se ocupă personal.

Această colecţie prezintă, mai a- les o importanţă deosebită, datori­tă faptului că timbrele Angliei, cât şi ale tuturor coloniilor engleze, re­prezintă o valoare destul de mare, din cauza rarităţilor ce le numără şi pe care regele le posedă.

Suveranul se interesează dease- menea de toate expoziţiile filatelice, unde expune totdeauna numeroase pagini din albumele sale.

Anul trecut a participat la expo­ziţia filatelică din Londra unde au fost expuse numai vignette engleze. Valoarea mărcilor expuse de regele George a atras atenţiunea unui mare număr de filatelişti din întreaga lume.

Cele mai însemnate au fost 3 mărci în valoare de 2 milioane cinci sute m ii franci; una din insula Mau- riciu 18b7, alta Australia 1850 şi a treia din Australia Occidentală, a cărei valoare e de un milion de franci.

PEPINIERELE STIRBEY B U F T E A

reorganizate i i conduse de P ep in ie ­rele Am brosi-Fischer şi Co., t r im it

gratuit catalogul .giemetral die viţei al­toite. porta l toi, pomi roditori, ar- (bori de ornament, trandafiri, etc.

RI G AU D.,16. Rue de la Paul. PARIS

Uanarl veritabil? preHoşiCântăreţi fini ai renumi­tei şcoli speciale din Hartz dela Mk. 10 în sus, Ver- sănger, pereche de pră- silă canari albi, Wallen- sitiche, colivie, nutreţ, medicamente p. păsări.Expediere rirectă r rin. poştă cu cheitueli mici.Transport sigur şi rapid

Catalogul cu detalii foarte mieresante şi în­drumări preţioase trimite gratuit

C R E S C A T O R IA H A Y D B N R E iC H

Sude rede Harz 271 (G e im n îa )

t

tu ră . Se Vase cu un pas înapoi, apoi se izbi cu um ăru l în uşă. Lemnul, foarte solid, rezistă, dar broasca se sfărâm ă ca sticla sub izbitura uria ­şului.

Peste o clipă, Suillivan ieşi d in ca­b ină tărând cu el pe Miss Farquarson. Fusese destul să-i sucească m âna , ca să dea drum ul revolverului, pe podea. Inzădar se lupta, îl zgâria, ba chiar îl şi muşca de braţ; Sullivan, d in tfo smucitură, o lu ă în braţe şi o sărută sălbatec, strângând-o pană când b ia ­ta infirm ieră leşină. A tunci band itu l îi dădu un brânci, care-o lungi jos şi plecă râzând drăceşte, să dea drum ul motorului. C ând se trezi metisa, Co­ffee o privea cu ochii pierduţi. Nu-şi luase partea lu i d in bani şi giuvaerurl de pe masă.

— Unde e? întrebă Mis Farquar­son.

— A plecat, răspunse Coffee.— în treb de Sir Eric.A tunci Coffee i-1 arătă în caseta de

radiu.

Metisa dădu u n . ţ ip ă t :— Ce-aţi făcu t ? ■— Dacă aş fi voinic, răspunse Co-

fee i-aş opri. Dar nu sunt. E grozav ce-au făcut.

E l se u ită iar la decoraţia m ilitară, apoi furios strigă la in firm ieră :

— Ce stai ca o proastă şi nu-1 scoţi de acolo ? Nu eşti bună de n i­mic.

D ar infirm iera era aşa de speriată, că nu putea decât să p lângă cu su­ghiţuri. A tunci Coffee, care era m u lt m a i mic decât ea, o smuci şi o îm ­pinse spre Sir Eric, mirându-se sin­gur de puterea ps care o arăta. T rium fu l acesta îl umplea de îndrăs- neală. Pe când metisa il scotea pe Sir Eric, Coffee, dând să plece se îm piedi­că de revolver. 1-1 întinse infirm ierei, dar ea îl refuză. A tunci Coffee îl băgă în buzunar.

Eşind pe covertă, prim i ordinul să ţie roata, căci se apropiau de ţărm . Cu surprindere Coffee constată că el putea conduce tot iah tu l învârtind roata. Aşa dar nu era chiar aşa de slab cum credea el ! D in când în când scotea din buzunar medalia şl se u ita la ea. ,Pen tru m erit” ! Om ul acela de care el îşi închipuise că e un speculant, care petrece în orgii.

24

CITITIr

.

/ A U

TAINELE NOUHINTH0R m i .

¡(EL MAI FB U M O /

WttAN SENZAŢIONAL /

A PAPE Z IL N IC IN

FASCICOLE IL U S ­

T R A T E ~ /

PRIMUL NUMĂfi / j

la ea, se u ită la ochii bolnavului, apoi, luând o hotărîre eroică, strigă lu i Sil Eric să stea unde e şi ieşi vijelios. Pt punte se în tâ ln i cu ceilalţi doi.

— Patronul n ’a m urit, le zise el. Vi rog să-l lăsaţi in pace.

— Cum ? N ’a m urit ? zise Sullivan Apoi adresându-se lu i Mugs : Du-t< de-1 în junghie şi adă fa ta aici.

Dar Coffee se puse în calea Iii Mugs, ca să-l împiedice să treacă Mugs îi dădu brânci şi trecu. Ci s’a în tâm p la t apoi, n ici Coffee însuşi n ’ar fi putut-o spune. Revolverul a- junse, fără să ştie cum, în m âna lui şi luă foc. Mugs scoase un ţipăt, a întoarse cu cuţitul sclipind în mâni dar căzu lat. Sullivan sări, înjurând spre Coffee, care m ai trase de doui ori. Revolverul detună surd, apoi mâi­nile uriaşe ale lu i Sullivan îl înşfă-■ cară pe Coffee care, u itând de armi dădu drum ul revolverului, şi se lupţi cu m âin ile goale. Sullivan îl turtii dar el n u se lăsa, m âna stânga îi en ruptă, el se lup ta cu dreapta.

In cele d in urmă, dibui pe jos revol­verul şi, cu o pânză îna in tea ochilat trase d in nou. Nu-1 m ai vedea pe Sa- llivan, dar îl auzia pe Mugs bleste­m ând şi-l sim ţia cum răn it încearci să-l a jungă cu cuţitul. I n sfârşit is- buti să deschidă ochii şi văzu pum­na lu l care se abătea asupra lui. Pus m âna în fa ţă şi sim ţi o durere sfâşie­toare în braţ. M âna îi era p lină di sânge când -apăsă iarăş de trăgaci. Rămăsese singur, răn it, sdrobit, orii Cu sforţări disperate se rid ică în pi­cioare, ţinându-se de marginea yah- tu lu i şi văzu pe Sir Eric care se apro­pia de el.

— Dac’aş f i num ai pe jum ătate câtdum neata.... zise Coffee, şi se prăbuşila păm ânt, în nesimţire.

Când deschise d in nou ochii, er» pierdut în trun noian de bandage. Lângă el stătea Sir Eric, care-i spuse:

— Dacă poţi în tinde m âna , aş fi bu­curos să ţi-o strâng în tr 'a mea.

Cu m u ltă greutate, Coffee întinsei m ână pe care nobilu l i-o lulă în tr ‘a lui zicându-i :

— Dacă aş f i num ai pe jumătatf cât tine, aş f i m ândru .

Trad. de O 'i'O N N OK

15 Ianuarie 1931REALIT AT EA ILUSTRATĂ

era un invalid de răsboi, care se sbă- tea să-şi recapete sănătatea, supra- veghiat de-o femeie. Ş i el, Coffee, ajutase la această crim ă! De-ar f i fost măcar a tâ t de în a lt şi de voinic cât Sir Eric ar fi în trerupt jocul crim ina­lilor. D ar n u era decât o stârpitură.

In tim pu l acesta cei doi complici făceau un nou plan . Coffee nu le i u ­

te ocupi de el, să-l îngrijeşti ? Nu eşti bună de nim ic.

D ar S ir Eric, care-şi venise în fire. încercă să se scoale şi, nereuşind, îl întrebă pe Coffee ce voia. Acesta îşi ceru scuze pentru partea pe care o luase la atacul iah tu lu i, pe care el îl credea lăcaşul unu i căm ătar viţios. Sir Eric îi spuse :

Echipajul debarcai plutia Ia voia întâmplării.

sese de nici un folos, aşa încât de ce-ar fi îm părţit cu el ? M ai bine era să-i frângă gâtu l ş; să îm partă în ­tre ei, partea lui.

I i duseră şi lu i Coffee o sticlă de whisky, apoi îl trimeseră s’o aducă pe punte pe Miss Farquarson. Fata stă­tea tot cum o lăsase Coffee şi era e- vident că nu făcuse decât să deschidă lada, apoi nu se m ai ocupase de Sir Eric, ci stătea în m ijlocul odăii, ca o statuie a disperării. Coffee se înfurie grozav.

— Bine, ticăloaso, n u ţi-am spus sa

— Dacă in im a mea ar f i în corpul tău... le-aş ară ta eu !

Coffee râse cu amărăciune.— Corpul meu ! D ac’aş fi num ai pe

jum ătate a tâ t de voinic ca dumneata..S ir Eric ar f i vrut să se ducă pe co­

vertă să se bată cu cei doi bandiţi, dar Coffee nu-1 lăsă: Sullivan i-ar fi frân t gâtu l cu o m ână , ca unu i pu i de găină. Dar ochii lu i S ir Eric arătauo energie de fier, erau ca două cuie care străpungeau sufletul lu i Coffee. B ăgând m âna în buzunar, Coffee d ă ­du peste medalie. Se m ai u ită odată

W i A VA ™ OM(iLL . Uri v u t Q b u l u /

15 Ianuarie 1031 ÜÜALITATEA ILUSTRATA

Se crede totuş că a fost un timp când moartea n’a existat pe pă­mânt. A fost o lungă perioadă, când planeta era locuită de fiinţe extrem de simple, cari pentru per­petuarea speciei lor, n’aveau ne­voie de colaborarea unui individ de aceea.ş specie cu ele.

î Când atingeau o anumită lungi- . me, se rupeau pur şi simplu în do­uă şi fiecare parte continua să tră-

: iască. Astfel era şi este încă viaţa multor organisme inferioare, ca protozoarele.

l’uteni fi siguri, se pare, că in- fuzoria sau ameba, pe care o exa­minăm la microscop, nu e decât una din nenumăratele piese des­prinse din creatura ce popula mă­rile perioadei si'luriene, cu m ilioa­ne de secole înainte şi care în tot acest timp n ’a încetat să trăiască., Acest mod de existenţă şi de perpetuare pare atât de simtplu şi (te practic, încât e greu de spus la prima vedere, dece animalele ur­mătoare şi-au complicat organis-

' mul.Protozoarul pe care l-am ales de

exemplu îşi este suficient în orice împrejurare: când vrea să se mişte

■ inassa fiinţei sale se întinde, luând ; forma unui picior sau a unei vâs- = lej ca să mănânce ia forma unei«uri, absoarbe hrană şi apoi devi­ne un stomac care mistuie, spre a lua forma unui intestin ce elimină partea care n’a fost asimilată.

Deşi lipsit de un sistem nervos, protozoarul reacţionează la stimulaţii externe, fuge de lum ină sau o caută şi distruge hrana de materii inutile sau vătămătoare. Lipsită de o circulaţie a sângelui sau de organe respiratorii, in­fima creatură săvârşeşte complicata operaţiune a asim ilării şi a reprodu­cerii, cu mult mai mare uşurinţă decât celelalte animale, inclusiv omul.

i'e întrebi ce ambiţie a determinat în tr’o zi pe unul din aceste protozoare, să evolueze spre un destin mai complicat şi mai periculos ? ^

Nu se ştie prin ce concurs de împrejurări, omul a scăpat de pericolul lî-e-a deveni un animal acuatic ca morsa, balena, sau ursul polar. Se prea poate ca vre-o primejdie, pe care a uitat-o azi, să-l fi depărtat de hrana pe care i-o oferiau râurile şi mările. Altfel omenirea ar fi astăzi o rasă de broaşte mon­struoase.

Fără îndoială că această aparenţă hidoasă, n’ar împiedeca pe omul- broască să găsească frumuseţe în femeea broască, chiar dacă aceasta ar avea mâini şi picioare de palmi pe d, umeri şi braţe de luptător japonez, o in im ă de bou, chiar dacă ar fi învelită în grăsime, ca un porc şi congestionată de

sânge, ca un delfin.Astfel de creaturi ar putea fi tot atât de inteligente ca speciile umane

de astăzi, dar lăcomia lor ar fi distrugătoare şi multe din caracteristicele pe care le-ar avea ar fi împiedicat progresul.

S’ar părea că soarta a făcut adevărate eforturi, spre a împiedica pe strămo­şii omului de-a rătăci prea mult, în jurul oceanului. Omul e una din puţinele creaturi, care căzând în apă, nu înoată instinctiv, ci —■ dacă n’a învăţat mai înainte arta înnotului cade la fund ca o furnică.

Cauza care în aparenţă a determinat pe strămoşii preumani să urască apa, a fost dăunătoare din punct de vedere ştiinţific, împiedecând aceste m i­sterioase fiinţe de a-şi lăsa scheletele în fundurile măloasc ale apelor, care curând avea să se transforme în roci conservând fosilele.

Să privim înapoi. Să studiem istoria strămoşilor omului, înainte de a fi pornit pe calea ce avea să rezulte în speciile noastre de astăzi. Să încercăm a pricepe ce s’ar fi întâmplat dae’ar fi luat un alt drum. Am văzut că viaţa a apărut mai întâiu în apă şi că mult timp n’au existat decât animale ma­rine. Explicaţia e foarte simplă. Apa acoperia întreaga suprafaţă a globului şi uscatul nu apăruse încă nicăeri. In aceste împrejurări, viaţa luă o extraordi­nară desvoltare. In zilele noastre chiar, animalele marine sunt mult mai nu­meroase ca indivizi şi specii, decât descendenţii lor, animalele de uscat.

Pe insulele ce s’au ivit în mijlocul oceanelor, plantele îşi făcură în primul rând apariţia, pentrucă spre a se depărta de mediul submarin, nu necesitau

■ mari modificări în organe.Apoi, e probabil, că unele creaturi marine, cum sunt anelidele, în formă

! de vierme, să fi încercat - la rândul lor, - să iasă pe bancuri şi să se fi adaptat, treptat, unei vieţi de aer liber, dobândind trahee artere care le

I dădeau posibilitatea să facă uz de oxigenul din atmosferă.Din aceşti prim i locuitori ai solului, luară naştere insectele, care aveau

să adopte un mod special de existenţă şi să constitue alăturea de vertebrate,o clasă de animale cu totul diferită ca formă şi obiceiuri. Aceste animale de-

; veniră exclusiv terestre şi părăsiră definitiv mediul marin.Pentru moment nu vom stărui asupra lor.In acelaş timp, câteva molusce şi amfibii ca broaştele, apărură pe con­

tinente, să exploreze noua împărăţie, deschisă apetiturilor lor. Geologia ne

arată clar cum au efectuat aceas­tă schimbare a condiţiunilor de trai. Găsim în stratul erei prima­re fosile de protritoni-ainfibii, respirând încă prin bronchii şi deci cu deprinderi acvatice, dar care erau probabil doar forma lar- vală a unor animale mai mari ca actinodonul, batracianele carni­vore respirând prin plămâni, ca­pabile să trăiască atât în apă cât. şi pe uscat. _ i

Să observăm însă că astăzi chiar, mai sunt animale acuatice in perioada larvală şi terestre la maturitate. Dacă ţinem seamă de legea biologică, care spune că în cursul desvoltării sale animalul trece prin succesivele forme ale strămoşilor săi, vom găsi în acest fapt evidenţa originei maritime a vietătiîor.

Oricum ar fi, în timp ce insec­tele au evoluat în tr’o direcţie di­ferită, aceste prime amfibii, dota­te cu un schelet intern, se pregă- tifui să devie strămoşii vertebra­telor superioare, din care unele aveau să renunţe definitiv la via­ta acuatică, găsind pe pământ hrana abundentă, ce le convenia.

St.: Omul broască de acum 100.000 ani.

Clişeul din stânca

reprezinte viaţa ve-- getidă de acum câ'-\ tev i mii de secole.

Cititorii vo r re­marca desigur sil -

gestivitatea dese­nărilor, acestui -•

mportant ciclu de articole

26 REALITATEA ILUSTRATA 15 Ianuarie 1931

Cât despre ierbivore, e uşor de înţeles cum s’a făcut adaptarea. Vegetaţia, în această perioadă, era extrem d-e abundentă şi animalul nu avea să facă niciun efort spre a se nutri. Aproape fără să se

mişte, putea paşte în jurul lui frun­zele unor gigantice plante, care-1 şi ascundeau de duşmani.

Cum anotimpurile erau la fel şi clima totdeauna caldă şi umedă, păşunea nu lipsia niciodată.

Desvoltarea carnivorelor rezul­tă din această stare de lucruri. Şti­inţa mocţernă a râs ad-esea de ve­chii savanţi, cari atribuiau naturii intenţii şi acte proprii nouă, dacă am fi avut ocazia să conducem lu­mea. Un autor ca Bernardin de Sa- int-Pierre, ne face să surâdem când afirmă că pepenele galben e împăr­ţit în felii egale, spre a putea fi mâncat de o familie, sau că puri- cele e negru, pentru a putea fi prins mai uşor pe rufăria albă. Deşi aceste interpretări sunt pue­rile, am mers totuş prea departe re­fuzând a recunoaşte un scop, în o- pera naturii.

Acum pare foarte evident că un fel de lege a echilibrului prezidea­ză destinele universului. Spre a modifica unele excese, apar la un moment dat nişte forţe, care ope­rează în direcţie contrarie.

Oponenţii doctrinei scopurilor definite, oferă ei înşişi exemple care confirmă ceeace nu vor să le- cunoască.

Cunoaştem celebrul exemplu ci­tat de Darwin, asupra rolului p isi­cilor în creşterea trifoiului roşu. La prima vedere, nu putem price­pe ce relaţie poate fi între plantă şi mamiferul carnivor; dar spre a asigura fecundarea trifoiului, albi­nele culeg nectarul şi transportă po­lenul dela o floare la alta. Pentru a fi destule albine, trebuesc împuţi­naţi şoarecii de câmp, mari dis­trugători de insecte; ei bine, acest oficiu îl îndeplinesc bufniţele şi p i­sicile. Vedem aci o incontestabilă

cooperaţie a naturii, pe care am pu tea-o dovedi cu multe alte exem­ple.

Tot astfel, carnivorele au apărut pe pământ pentru a modera numă­rul mereu crescând al ierbivorelor şi în epoca de care vorbim, mâncă­torii de carne , atinseră o mare des- voltare, datorită prezenţei mâncă­torilor de iarbă.

Survenind schimbări de climă şi mai târziu perioada glacială, plan­tele dispărură în multe regiuni şi ierbivorele, care nu se puteau de­plasa întru căutarea unor noui pă­şuni, pieriră curând.

Mâncătorii de carne cari trăiau depe urma lor ar fi pierit şi ei, dacă n’ar fi fost în genere mai inte­ligenţi şi mai apţi de a se adapta repede noilor condiţiuni de trai, modificându-şi deprinderile. Mulţi din ei reveniră în jurul mărilor şi râurilor, unde hrana era încă a- bundentă şi deveniră iar, mai mult sau mai puţin acuatici. Astfel fu cazul vidrei, al focei, etc.

Unele specii de animale ne dau un isbitor exemplu al acestei dife­renţieri. Urşii, sunt tereştri, când trăesc în păduri şi devin amfiboşi în climatele polare, capabili să tră­iască zile întregi în apă şi să se de­părteze pe o mare distanţă de coastă, fără ca organele lor să fi suferit schimbări radicale.

Acum să ne întoarcem la stră­moşul omului şi să vedem căror circumstanţe se datoreşte neadap- tarea lui la viaţa acuatică. Se pare că aceasta ar fi fost foarte uşor. Dacă n’a făcut-o, e probabil, pentru că această modificare i-ar fi adus mai multe inconveninete decât a- vantagii. Totuş, putem afirma că inteligenţa omului ar fi suferit de pe urma unei vieţi acuatice. Câi­nii, se ştie, se prenumără printre cele mai inteligente animale teres­tre, iar focile care le seamănă mult anatomiceşte, le sunt inferioare în această privinţă. Omul ar fi putut deci să-si desvolte intelectul conti­

nuând să trăiască în apă cea mai mare parte din timp. Dacă însă acest progres ar fi luat o direcţie diferi­tă de cea urinată, e probabil că n ’ar fi fost atât de mare.

Corpul şi spiritul său ar fi sufe­

rit ciudate schimbări. Ar fi adop­tat, fără îndoială, o formă simila­ră cu a celor batraciane în notă- toare, ca broaştele spre exemplu — cu care cam aduce.

(Va urma) ]

Napoleon III, — după câte isto­riseşte în memoriile sate, — prin­cipesa Pauli na de Metternich, nu prea era cunoscător în ale muzi- cei. Auzind de seratele muzicale pe care le dădea Liszt la ambasa­da Austriei, invită pe acesta ta Tai­lleries.

Cum artistul interpretă rugăciu­nea tui Moise, de Rossini, care se termină prin puternice tremolo- uri, Napoleon II I îi zise:

— „Ce bine imiţi D-ta tunelul!

Ludovic-Filip, în cursul unui voiaj în NormantMa, oferi o ţigară primarului unui oraş, unde găsiseo prim ire călduroasă.

— Această ţigară, ali! Sire, ex­clamă prim arul plin de recunoş- tiinţă, această ţigară, o voiu fuma toată viaţa mea!

Părintele André Augustin, spu­nea relativ la romane:

— Am de lucru să fac femeile să Ie părăsească: cum am întors spatele, ele sunt cu nasu’năuntru.

Bautin, văzând în tr’o sală a unui tribunal, — unde se judeca tocmai un proces, — Justiţia şi Pacea, care se îmbrăţişau într’un tablou alegoric, zise către un amic al său:

— Ele se îmbrăţişează: îşi spun adio, pentrucă nu se vor mai re­vedea niciodată.

Henri Etienne vorbeşte de un jude din timpul său care nu avea decât o singură formulă în mate­rie de proces criminal.

Dacă prizonierul era bătrân:

— Spânzuraţi-l! A mai corupi si pe alţii!

Dacă prizonierul era tânăr:— Spânzuraţi-l! Spânzuraţi-l! Vi

mai corupe şi pe alţi! *

Clara Schumann şi soţul ei, cele. brul compozitor, invitaseră într’t seară câţiva prieteni la ei acasă Schumann cum lucrase mult în zius aceea, era obosit şi nu lua parte t conversaţie, preferând să stea re tras în tr’un colţ, în tr’un fotoliu.

La un moment dat, şopti neveste:

sale:— ,,E doar timpul, draga mea, si

mergem acasă. Sunt foarte obosit"

In 1753, abatele Voisenon, dâdi la teatrul italian, o piesă într'm act, care fu foarte plictisitoare.

Cineva l-a întrebat dece a risci s’o joace?

E atâta timp, răspunse Voise non, decâiul Parisul mă plictiseşti în detaliu, ca să nu profit de it ceaslă ocaziune, să mă răsbun a gros.

M-me Mirbeau întrebă în tr’o i pe Alfred Jary:

— Dar, în fine, dece bei atâta ?— Pentru a fi puternic, doamnă— Pentru a fi puternic? Dai

taurii sunt puternici şi totuş ni beau absinth!

— Mă asiguraţi dumneavoastră că taurii nu beau absinth?

— Vă jur! ,]— Ei bine, doamnă, n ’am cuvine

te să-i deplâng îndeajuns!!...

REPREZENTANTAGENERALA

oS c h e r kB U C U B E J T T I- /T IM IP /C A N I 94-

( l u p o a i c a )

Cât m ’am necăjit d in cauza tenului meu

urât' Acum e curat şi neted. „Scherk

Face Lotion" (apa de faţă „Scherk )

mi-a ajutat intr’adevâr foarte mult. —

Scherkace

ono

REALITATEA ILUSTRATA

Poşta jocurilorS. şi M. IÎR E IM A N . Ambele jocuri

sunt (lestul de frumoase, ea technică. Nu-i suficient tnsă! Cetitorilor le plac jocuri inteligent alcătuite, dar care să-i amuze în acelaş timp.

Personal, am o neţărm urită aver­siune fa ţă de datele istorice, încă de când eram elev. înţelegeţi deci, pentru ce vreau să scutesc pe .cetitorii mei de a-şi mai bate capul cu un joc a l­cătuit num ai din ,,date” , fie ele chiar ,,încrucişate” .

UN CETITOR. Foarte bine faceţi că sunteţi „un cetitor” , fiindcă num ai cetind (nu ziarul!) vi se va accentua mai m u lt sim ţul dem nităţii personale... Şi num ai atunci vom mai pierde tim ­pul împreună!> C. I) ÎV IT AR I-Teeuei. Chiar eu

v ’am expediat volumul, pe aceeaş a- dresă, şi dvs. îm i im putati mie ne- prim irea lui?

Să ştiţi că am să solicit postul de diriginte al Poştei Centrale...

X , Y , Z. 1) N u s’a luat în conside­raţie, deşi oricine putea repara eroa­rea, în cazul când cunoştea cheia p ă ­tratulu i. 2) N ’are decât satisfacţii de ordin... platonic. 3) Natural, că după mine, fiindcă încrucişarea după d. E. Knoll este în limba germană.

D. GH. TOMULESCU-învăţător. D răguţ. Să-l mai corectez însă! Nu uitaţi, v ă rog, un lucru: jocurile cari au mai m ult de 70-80 numere, riscă să devină plictisitoare. Şi dvs. aveţi tocmai 162!

REBU S

19) Oameni creştini (bis) 21) Verifica­rea unei operaţiuni de calcul. 22) M a­terie făcută din solzii broaştelor ţes­toase. 23) Credinţă populară. 24) Fon­datorul unei dinastii româno-bulgare.

53) Nume de femee. 54) Cerc de fier pentru legat. 25) Sperţ. 26) Indic. 27) Parte a bustului. 29) Monedă. 30) B u ­

căţi de larvă. 31) Adverb. 36) Inter­jecţie. 37) Judecător în infern. 39) Carte de joc. 41) Posed. 43) Particulă

negativă. 45) Diviziune de timp. 47)10 metri pătraţi.

OKIZONTAL: 1) Calendar. 6) Noua pu- lillcuţie apărută în editura „Adeverul” . (3) Interjecţie. 14) Metal. 15) Te arăţi. 16) t a la 22. 17) Partitiv. 19) Soarta. 20) Goliciune. 22) Ca la 16. 24) Spargi. 25) Mă doare!... 26) Dârmotin. 27) Brăzdez. 2S) Deasupra. 30) Transportă. 32) Fus. 34) Moment. 36) Fruct (sic). 40) Fire pe urzeală. 41) Epir. 43) Form ă de epirală. 44) Animal. 45) De mai multe iori 365 zile. 4G) Secol. 47) ,,Toate cresc la noi în ţară, numai... nu mai creş­te! ” 49) Şi... 50) La fel. 51) înzăpe­zită. 53) Exprimă optativul. 54) Nu şi Inr nu. 56) Fire. 57) Şi aşn mai de­parte. 59) Ba. 60) Oraş în India. 61) Dăunător moralului d-lui... Costică.

VERTICAL: 1) Poveste plină de humor. 2) Măsură de timp. 3) Ia-o! 4) »lai? 5) Bucată de mămăligă la care

a aspirat foarte m ult d. Costică Co- jescu. 6) Pronume. 7)... nu e bună nici in ciubote. S) Strangulat. 9) .Brăzda.10) îndemn adresat plagiatorului, când este pus în imposibilitate de a răspunde11) Plouat. 12) „Floarea literaturii străine” , apărută în Edit. Adeverul.18) Oraţie. 21) Roman de Y lahuţă. 23) Plec. 25) F luv iu în Franţa. 28) Poezie lirică. 29) Aşa cum se prezintă „Rea­litatea lustrată” . 30) Un mare coti­dian. 31) Eclipsat. 33) începutul şi fi­nalul unei interjecţiuni telefonice. 34) Hapa... 35) Adio Tanzy! 38) Mare co­tidian de seară. 39) Realitatea este mai m ult decât... 37) Notă muzicală. 40) Nămol. 42) Cei mai vârstnici (lin- tr ’o corporaţie. 44) Atârnătoare. 52) Gol. 55) Posed dovezi contra lui Cos­tică. 56) Şampioni.' 58) împreună.

Cuvinte încrucişate(10 puncte) de SON IA KAM M ERM AN N -Lohi

ORIZONTAL: 2) Fluviu în Italia.1) Alifie. 5) Pus în tr ’o funcţie. 6) Cu li- lii colorate. 13) Pâine nedospită. 14) L se manifesta dintr’o dată (c=e). 5) Dispar (fig.) 20) Interjecţie. 21) 'oniplul unor popoare păgâne. 22) Edi- Iciu consacrat cultului religios. 25) picat. (tr.). 27) Vas la popoarele anti- e. 28) Edificii consacrate divinităţilor.2) Articol. 33) Brăzdez pământul. 34)

Locul unde trăesc călugării. 35) Mic templu mahomedan. 38) Mănăstire în care fiecare călugăr îşi are chilie pro­prie, dar stă sub dependenţa unu i e- gumen. 40) Templu mahomedan mai mare decât cel de la nr. 35. 42) Reli- giune (fig.). 43) Bucăţile de lemn dela spata războiului de ţesut. 44) Pradă. 46) Inspecţie de noapte. 48) U n fel de

viţă. 49) Trimise în diferite părţi. 50)

Nouile noastre premiiDeslegările problemelor din nume­rele 206, 207, 208 şi 209 se primesc până la 10 Februarie 1931.

Fiecare problemă acordă un nu ­m ăr oarecare de puncte, după care se va face împărţirea pe ca­tegorii şi distribuirea premiilor, în modul următor:

Categoria I-a : 2000 lei în nu ­merar;

Categoria Il-a : Un aparat fo­tografic;

Categoria IlI-a : Trei aparate de radio cu gale-nă;

Categoria IV-a: 7 volume din o- perele literare renumite. Premiile se vor distribui la 20 Februarie, când se vor acorda şi distincţiuni colaboratorilor meritoşi.

N.B. Fieciare categorie are şanse egale în categoriile inferioare.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Bucureşti, str. Const. Miile 7 Etg. II

Director redacţional :

NIC. CONSTANTIN

PREŢUL ABONAMENTULUI

Lei 400 pe un an

Lei 200 pe 6 lun i

Lei 100 pe 3 lun i

Lei 500 pentru străinătate

Hocus-pocus(Concursul din Âlmanachul „Realităţii Ilustrate“, pe 1931

Am publicat în acest almanah o schiţă, pentru clarificarea căreia revista noastră oferea premii în va­loare de 7.000 lei.

Conform normelor stipulate, des­legările trebuiau înaintate până la dala de 1i) Decembrie 1930. rezul­tatul urmând să fie publicat în primul număr după Anul nou. Or, până la uceastă dată, am primit o mulţime de cereri din partea ce­titorilor, în sensul unei amânări. Cum almanahul nostru continuă să se mai vândă, amânăm primirea soluţiilor, până la data de 1 Mar­tie c„ rezultatul definitiv urmând să fie publicul îi} primul număr a- purul după această dată.

R.

Gupon pentru jocuriNo. 207

Numele şi pronum eln

Aadrrs

S U N T S E C R E T U L F R U M U S E j l l !

Are aerul, înfăţişarea. 51) Greutate de 50 kgr. 52) Oraş în Chaldeea.

V ER T IC A L : 1) Lucruri in fin it de mici. 2) Unul dintre cele trei porturi vechi ale Athenei. 3) Instrum ent m u ­zical, existent în unele biserici. 5) Partea unei biserici dela uşa îm pă­rătească până la strană. 6) D atină în genere adaptată. 7) Noroi. 8) Coţofa­nă (mold.). 9) Cozoroace. 10) Afluent al Trotuşului. 11) A ranjat. 12) Despăr­ţirea şi depărtarea pentru totdeauna din ceata credincioşilor. 16) prind de un tu i. (t— c). 17) F luv iu . 18) Umed.

Joc de cuvinte încrucişate„Doi prieteni *

(10 puncte) de L IC A şi GICA T.-Severin

M u i s t i r a r f â

Te iubesc ! (Figurine de porţelan)

Atelierele „Adeverul”. S. A,