Iulie 2013

Cuvântul

vieţii

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»

Acesta este un cuvânt

de-al apostolului Paul:

scurt, minunat, lapidar,

clarificator.

El ne spune ceea ce trebuie să stea la baza

comportamentului creştinesc, ceea ce trebuie să-l

inspire întotdeauna: iubirea faţă de aproapele.

Apostolul vede în realizarea acestei porunci îndeplinirea deplină a legii. Într-adevăr, ea spune să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti…

şi se ştie că acela care iubeşte nu face aceste lucruri: cine iubeşte nu ucide, nu fură…

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»

Însă cine iubeşte nu doar evită răul. Cine iubeşte se deschide faţă de ceilalţi, vrea binele, îl face, se dăruieşte: ajunge să-şi dea viaţa pentru cel iubit.

De aceea Paul scrie că în iubirea faţă de aproapele nu numai că se respectă legea, dar avem „plinătatea” legii.

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»

Dacă întreaga lege stă în iubirea faţă de aproapele, trebuie să vedem celelalte porunci ca mijloace pentru

a ne lumina şi a ne conduce să ştim să găsim, în situaţiile încurcate ale

vieţii, calea pentru a-i iubi pe ceilalţi; trebuie să ştim

să citim în celelalte porunci intenţia lui

Dumnezeu, voinţa Lui.

El ne vrea ascultători, curaţi, mortificaţi, blânzi, milostivi, săraci…

pentru a realiza mai bine porunca iubirii.

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»

Ne-am putea întreba: cum de Apostolul omite să vorbească despre iubirea

faţă de Dumnezeu?Faptul este că iubirea

faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nu sunt în

concurenţă.

Una, iubirea faţă de aproapele, este expresia celeilalte, iubirea faţă de Dumnezeu. A-l iubi pe

Dumnezeu înseamnă, într-adevăr, a împlini voinţa Lui. Iar voinţa Lui este să-l iubim pe aproapele.

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»

Cum să punem în practică acest cuvânt?

Este clar: iubindu-l pe aproapele; iubindu-l cu

adevărat.Acest lucru înseamnă: dăruire, însă o dăruire

dezinteresată, Lui.Nu iubeşte cel care îl instrumentalizează pe

aproapele pentru propriile sale scopuri, chiar şi cele mai spirituale, aşa cum

poate fi propria sfinţire. Trebuie să-l iubim pe

aproapele, nu pe noi înşine.

Nu este nicio îndoială, însă, că acela care iubeşte în felul acesta se va face sfânt cu adevărat; va fi

„desăvârşit precum Tatăl”, deoarece a făcut ceea ce putea face mai bun: a căutat voinţa lui Dumnezeu, a

pus-o în practică: a îndeplinit legea pe deplin.

Oare nu vom fi examinaţi la sfârşitul vieţii numai despre această iubire?

Text de Chiara Lubich, publicat în Città Nuova, 1983/10, pag.40.

* * *

Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,

și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,

prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.

Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org

•

Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org

«Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine

însuţi» (Gal 5,14)