cuvintele batranilor

2
Recenzie Culegerea de apoftegme duhovnice ti „Cuvintele Bătrânilor” este o ca i valoroasă, ș ș îndeosebi pentru cei care tânjesc după o via ă spirituală adâncă i curată ! putem considera un mini ț ș pateric contemporan, care aduce în actualitate, pe în elesul i la nivelul căutărilor omului de astă ț ș marele teme ale spiritualită ii ascetice patristice, cuprinse într"o i e#traordinară sinteză ț ș sapien ială în $atericul egiptean %eloc întâmplător $atericul egiptean a fo ț după Revolu ia din &'(' de )ditura )piscopiei din *lba +ulia, prin grija ace ț ș care a avut inspira ia de a traduce, edita i reedita i această minunată carte e putem pune între ț ș ș de ce este necesară o astfel de culegere de sfaturi i îndrumări ale unor părin i din secolul al . ș ț u le sunt oare suficiente doritorilor de via ă duhovnicească, mistică, ț Patericul i ș Filocalia ca să nu mai vorbesc de multe alte te#te"mărturii ale sfin ilor din primul mileniu cr ț ș ș epocă patristică, sau a sinoadelor ecumenice, din primele opt veacuri după 0 sunt suficiente acele mari căr i de spiritualitate ortodo#ă, de i ele rămân ț ș în raport cu care le evaluăm pe cele mai noi apărute i aceasta din mai multe motive- Ș 1n primul rând, 2radi ia vie a Bisericii nu înseamnă numai fidelitate fa ă d ț ț ț ț dată o dată pentru totdeauna sfin ilor” 3+uda 45, ci înseamnă i asumare reală i deplină a prezentului ț ș ș istoric, concretizare creatoare în orizontul cultural al fiecărei ep i anticipare a viitorului ș eshatologic spre care se îndreaptă omenirea Credin a adevărată, predată de ț sfin ilor apostoli, păstrată în Biserică până astăzi, este întruchipată i arătată în modul cel mai deplin i ț ș ș mai actual de către sfin ii din fiecare epocă * spune, altfel decât ca i discutabilă ț ș conven ie istorică, din necesită i de periodizare a istoriei Bisericii, că e ț ț ț secolul al 7+++"lea sau în primul mileniu cre tin, este o eroare gravă ce pr ș deznădejdii”, i care la rândul ei alimentează deznădejdea în care lumea de astăzi ș mult 8or a, puterea de via ă făcătoare a Bisericii în general, dar i a unei Biserici în particular s ț ț ș măsoară în primul rând prin capacitatea ei de a na te i cre te sfin i până la măsura vârstei băr ș ș ș ț desăvâr it, a deplinătă ii lui +isus 0ristos, care este „ieri, azi i în veci, *cela i” 3)vrei &4, (5, fi ș ț ș ș Capul viu i mereu lucrător în Biserică, prin 9fântul %uh +ar această carte est ș ț reale a sfin ilor contemporani, stâlpi ai Bisericii din zilele noastre, care ț luminare i putere harică pentru cre tinii de astăzi 1n acela i timp, mărturia ș ș ș chemare la sfin enie pentru fiecare dintre noi, căci esen a spirituală a dez ț ț veacul acesta, constă în a nu ne considera chema i la sfin enie i a nu putea trăi anticipat via a ve ț ț ș ț ș adică învierea sufletului înainte de învierea trupului :a întrebarea dificilă de ce oameni majoritatea lor, nu devin sfin i, ne răspunde unul din bătrânii din această i ț ș anume că responsabilitatea aceasta ne revine nouă în ine, i pricina pentru care nu devenim sfin i ș ș ț gre ita noastră orientare, neglijen a i lenea, pu inătatea iubirii noastre pentru %umnezeu i iubirea ș ț ș ț ș pătima ă fa ă de cele materiale 3p4;5 ș ț 1n al doilea rând, cuvântul Bătrânilor contemporani este mai accesibil omulu ț $ărin ilor din vechime, nu numai pentru faptul Bătrânii de astă ț ț problemele i nevoile specifice ale epocii, dar omul postmodern riscă să nu în e ș ț ț gre it sau să creadă numai că a în eles cuvintele $ărin ilor filocalici, put ș ț ț ș +gnatie Briancianinov ne avertizează în Cuvintele sale ascetice că nu putem ț ț mistice ale sfin ilor isiha ti decât prin tâlcuirea i predarea lor de către trăitorii contemporani ț ș ș *stfel, dacă astăzi vorbim de o „teologie conte#tuală” sau de o „spiritualit ț lor primar ar fi să căutăm comuniunea vie a sfin ilor contemporani cu noi, ț ș conte#t istoric i cultural * intra i a rămâne în comuniunea sfin ilor din Biserică nu se ș ș ț prin sincope istorice, „sărind” peste sfin ii contemporani i recuperând un presupus cre tinism genu ț ș ș

description

recenzie

Transcript of cuvintele batranilor

RecenzieCulegerea de apoftegme duhovniceti Cuvintele Btrnilor este o carte actual i valoroas, ndeosebi pentru cei care tnjesc dup o via spiritual adnc i curat. O putem considera un mini pateric contemporan, care aduce n actualitate, pe nelesul i la nivelul cutrilor omului de astzi, marele teme ale spiritualitii ascetice patristice, cuprinse ntr-o prim i extraordinar sintez sapienial n Patericul egiptean. Deloc ntmpltor Patericul egiptean a fost reeditat de mai multe ori dup Revoluia din 1989 de Editura Episcopiei din Alba Iulia, prin grija aceluiai arhiepiscop Andrei, care a avut inspiraia de a traduce, edita i reedita i aceast minunat carte. Ne putem pune ntrebarea: de ce este necesar o astfel de culegere de sfaturi i ndrumri ale unor prini din secolul al XX-lea? Nu le sunt oare suficiente doritorilor de via duhovniceasc, mistic, Patericul i Filocalia ca s nu mai vorbesc de multe alte texte-mrturii ale sfinilor din primul mileniu cretin, sau din aa numit epoc patristic, sau a sinoadelor ecumenice, din primele opt veacuri dup Hristos? Considerm c nu sunt suficiente acele mari cri de spiritualitate ortodox, dei ele rmn evident repere fundamentale n raport cu care le evalum pe cele mai noi aprute. i aceasta din mai multe motive:n primul rnd, Tradiia vie a Bisericii nu nseamn numai fidelitate fa de trecut, fa de credina dat o dat pentru totdeauna sfinilor (Iuda 3), ci nseamn i asumare real i deplin a prezentului istoric, concretizare creatoare n orizontul cultural al fiecrei epoci, dar i anticipare a viitorului eshatologic spre care se ndreapt omenirea. Credina adevrat, predat de Mntuitorul Iisus Hristos sfinilor apostoli, pstrat n Biseric pn astzi, este ntruchipat i artat n modul cel mai deplin i mai actual de ctre sfinii din fiecare epoc. A spune, altfel dect ca o neinspirat i discutabil convenie istoric, din necesiti de periodizare a istoriei Bisericii, c epoca Prinilor s-a ncheiat n secolul al VIII-lea sau n primul mileniu cretin, este o eroare grav ce provine dintr-o teologie a dezndejdii, i care la rndul ei alimenteaz dezndejdea n care lumea de astzi se scufund tot mai mult. Fora, puterea de via fctoare a Bisericii n general, dar i a unei Biserici n particular se msoar n primul rnd prin capacitatea ei de a nate i crete sfini pn la msura vrstei brbatului desvrit, a deplintii lui Iisus Hristos, care este ieri, azi i n veci, Acelai (Evrei 13, 8), fiind Capul viu i mereu lucrtor n Biseric, prin Sfntul Duh. Iar aceast carte este o mrturie a existenei reale a sfinilor contemporani, stlpi ai Bisericii din zilele noastre, care au rostit cuvinte de adnc luminare i putere haric pentru cretinii de astzi. n acelai timp, mrturia lor se constituie ntr-o chemare la sfinenie pentru fiecare dintre noi, cci esena spiritual a dezndejdii noastre, a celor din veacul acesta, const n a nu ne considera chemai la sfinenie i a nu putea tri anticipat viaa venic, adic nvierea sufletului nainte de nvierea trupului. La ntrebarea dificil de ce oamenii, n majoritatea lor, nu devin sfini, ne rspunde unul din btrnii din aceast carte, btrnul Filotei, i anume c responsabilitatea aceasta ne revine nou nine, i pricina pentru care nu devenim sfini este greita noastr orientare, neglijena i lenea, puintatea iubirii noastre pentru Dumnezeu i iubirea ptima fa de cele materiale (p.37)n al doilea rnd, cuvntul Btrnilor contemporani este mai accesibil omului de azi dect nvtura Prinilor din vechime, nu numai pentru faptul c Btrnii de astzi au cunoscut din experien problemele i nevoile specifice ale epocii, dar omul postmodern risc s nu neleag sau s neleag greit sau s cread numai c a neles cuvintele Prinilor filocalici, putnd astfel rtci uor. Sfntul Ignatie Briancianinov ne avertizeaz n Cuvintele sale ascetice c nu putem nelege drept nvturile mistice ale sfinilor isihati dect prin tlcuirea i predarea lor de ctre tritorii contemporani cu noi. Astfel, dac astzi vorbim de o teologie contextual sau de o spiritualitate a diferenelor, sensul lor primar ar fi s cutm comuniunea vie a sfinilor contemporani cu noi, cu care avem acelai context istoric i cultural. A intra i a rmne n comuniunea sfinilor din Biseric nu se poate realiza prin sincope istorice, srind peste sfinii contemporani i recupernd un presupus cretinism genuin primar, aceasta fiind o reacie specific protestantismului. Astfel, o prim form de a intra n comuniune cu ei este de a le citi cuvintele, cci cuvintele lor nu conin doar o informaie, ci i o putere haric, i o pecete personal, prin care ei intr n comuniune cu noi.n al treilea rnd, Btrnii contemporani cu noi ne nfieaz acele aspecte, accente i nuane ale spiritualitii ortodoxe care fac posibil practicarea ei de ctre cretinii zilelor noastre. O s m refer doar la cteva: personalizarea sfaturilor (ceea ce e valabil pentru un om nu da rezultate la un altul, p.28), ndemnul la o mai frecvent mprtire cu Sfintele Taine (p.60), evidenierea smereniei i dragostei ca singurele necesare pentru ca viaa cretinului s fie fericit, uoar i plcut (p.39), folosirea de ctre duhovnici a iconomiei, a pogormntului, cci dac se uzeaz de rigoare nici un penitent nu poate fi gsit vrednic de a se cumineca, sau foarte puini, ne spune unul din btrnii din carte (p.71); nevoia de ascez, asupra creia toi prinii au czut ntotdeauna de acord (p.45); necesitatea exemplului personal i a vieii mbuntite fr de care cuvntul predicilor, chiar ntemeiat pe nvtura Prinilor, nu aduce rod (p.45, p.68); extraordinara valoare soteriologic a suferinelor i a bolilor pentru cei care le poart cu rbdare (p.83-85). Suntem ndemnai s ne purtm crucea, nu s o trm (p.41). Gsim, de asemenea sfaturi simple, dar ct se poate de roditoare pentru cei care le iau in serios, cu privire la diverse aspecte ale vieii omului de astzi. De pild mpotriva stressului, a grijii pentru ziua de mine, care att de mult tulbur pe oameni, unul din btrni ne ndeamn simplu a ne ncredina lui Dumnezeu: Fii ateni la felul n care v petrecei ziua de astzi. Iar viitorul ncredinai-l Providenei divine! Nu v chinuii mintea gndind la viitor. Dumnezeu v va ajuta!.(p.13). Ni se ofer pn i un criteriu de alegere a crilor pe care s le citim: noi trebuie s alegem bine crile pe care s le citim. Cci timpul este preios i nu trebuie irosit citnd cri plate i superficiale. O carte care nu merit s fie citit de dou sau de trei ori, nu trebuie citit nici o singur dat. (p.47). Suntem, de asemenea avertizai cu privire la pericolul activismului cretin fr coninut duhovnicesc: Unui teolog care susinea c trebuie s fie un om de aciune cretinul, Btrnul Ioil i-a rspuns: Vai, nenorocitule, nu vei lsa aciunea i frmntarea de-o parte pentru a te ocupa puin de propria curire? Noi suntem numai frmntare i aciune i sufletul ni l-am lsat n paragin! Curteti-i sufletul de patimi printr-o lucrare de adncime i ceea ce vei oferi atunci semenului tu, tu vei oferi nu din golul sufletului tu, ci din bogia ta interioar. (p.36). Cci ni se arat n alt loc toate lucrrile exterioare nu mpuineaz mndria inimii. Doar lucrarea interioar este cea care smerete(p.17).Dar cel mai mult impresioneaz n aceast carte mrturia dragostei lui Dumnezeu care a umplut inimile acestor Btrni cu via sfnt, dragoste pe care ei i-au manifestat-o n primul rnd prin rugciune arztoare pentru toi oamenii. Btrnul Amfilohie mrturisea: Eu am fost nscut pentru a-i iubi pe toi oamenii. C sunt turci, negri sau albi, nu m intereseaz. Vd pe chipul fiecrui om chipul lui Dumnezeu. i pentru acest chip, eu sunt gata la orice sacrificiu(p.18). La fel, Btrnul Iosif, spunea ntr-o scrisoare: Dac cineva rmne aproape de mine, va auzi rugciunile i gemetele mele i va vedea lacrimile pe care le vrs pentru fraii mei. Toat noaptea eu m rog i strig: Doamne, mntuiete-i pe toi fraii mei sau terge-m i pe mine din cartea vieii(p.24). E greu de crezut c dragostea acestor sfini nu va birui pe cei mai muli, druindu-le mrgritarul cel de pre, pe Hristos, Cel care a fost totul in viaa lor i vrea s fie adevr, lumin i mngiere pentru toi oamenii care au o cutare adevrat. mi pare cu neputin ca un om s rmn indiferent i insensibil la dragostea acestor mari rugtori pentru lume, care dac ar disprea, acesta ar fi sfritul lumii (p.15)