cuvantul virtute este intrebuintat in inteles dogmatic, i anume: ca perfectiune sau desavarire dumnezeiasca ori ca putere omeneasca. in inteles moral, despre ea se vorbete in nenumarate locuri, fund insa numita cu termeni sinonimi. Datorita diferitelor aspecte sub care este privita, ea e numita: intelepciune spirituals, viatS in duh, nu dupS trup, sfintenie, dreptate, indreptare, fericire dumnezeiasca, cucemicie, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, nSzuintS spre fapte bune etc. Dar in toate cazurile nu poate fi vorba de virtute decat acolo unde cretinul manifests o atitudine constanta in legSturS cu implinirea legii morale i unde nazuinta de a implini legea se impreuneazS cu fapta.Spre deosebire de conceptia anticS, izvorul virtutii creatine nu stS numai in puterile omene$ti, de aceea singurS straduinta crestinului nu poate da nastere la virtute, cSci izvorul ei sta in harul divin, precum spune Sfantul Apostol Pavel: caci Dumnezeu este Cel ce ntru voi le lucreaza si pe a vrea si pe a lucra , pentru bunavoirea Sa (Flp 2, 13). La harul divin se adauga straduinta credinciosului, caci numai astfel se poate vorbi despre virtute: Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri si urmareste dreptatea, evlavia, credinta, iubirea, rabdarea, blandetea (1 Tim 6, 11). A$adar, virtutea cre$tina izvorate deopotriva din harul divin $i din puterile noastre, in timp ce virtutea antica era o inspire sau putere de natura pur omeneasca. Sfantul Apostol Pavel nu uita niciodata sa recunoasca in fata celor care-i cunosc activitatea i straduintele lui intru vestirea Evangheliei, ca tot ceea ce a facut, toate realizarile, toate meritele pe care le are se datoresc harului lui Dumnezeu pe care 1-a primit, dar in acela?i timp si propriilor sale osteneli si nevointe: Darprin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, si harul Sau care este in mine n a fast in zadar; dimpotriva, m 'am ostenit mai mult decat ei toti - dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este in mine (1 Co 15, 10).Esenta virtutii nu sta nici in intelect, nici in sentiment, nici in vointa; virtutea cre$tina insumeaza sufletul nostra in intregime, cuprinzand in acelaji timp $i intelectul, $i afectivitatea, dar $i vointa noastra. De aceea, numai tinand seama de aceasta, ii putem da defmtia: Virtutea crestina este activitatea continud si statornica, izvorata din harul divin siputerile credinciosului, prin care acesta impline$te totdeauna voia lui Dumnezeu.Inteleasa astfel, virtutea cre$tina nu e nici cunoaterea binelui, nici o dispozitie sau o intense spre bine, nici placerea ce o simtim pentru bine, dar nici numai desprinderea, dexteritatea ori u$urinta de a-1 savargi, dupa cum nu e nici actul bun savar$it (fapta buna). Din punct de vedere subiectiv, virtutea este o atitudine constantd fata de bine, o nazuinta activa, putemica $i statomica de a ne conforma viata i faptele noastre legii morale, iar din punct de vedere obiectiv, ea este lucrarea ce rezulta din aceasta atitudine interioara. Virtutea consta deci intro unitate inseparabila intre cunoa$tere, simtire, i actiune: in cunoa$terea binelui i simtirea nevoii acestuia, dar in acela$i timp $i in deprinderea de a-1 face sau, i mai exact: in siguranta si promptitudinea voinfei spre fapte bune. In felul acesta, virtutea cre$tina se infati$eaza ca o adevarata forta spirituals ce ne indeamna a savari binele cu placere.Virtutea creating nu se sfar$e?te niciodata in aceasta viata, adica nu se poate spune niciodata ca sa dobandit in mod deplin; iar odata dobandita, nu e un bun care nu sar mai putea pierde. Pana in pragul mortii cretinul trebuie sa se straduiasca sa fie $i sa ramana virtuos, pentru ca pana acolo virtutea sa poate slabi, se poate micora i chiar se poate pierde. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: Prin urmare, cel caruia i se pare ca sta n picioare sa ia seama sa nu cada " (1 Co 10, 12), iar in alt loc, referindu-se la statornicia pe calea virtutii, zice: ...Nu ca am si dob&ndit-o sau ca de pe-acum am ajuns la desavdrsire; dar o urmaresc ca doar o voi dobandi, de vreme ce si eu dobandit am fast de Hristos Iisus. Fratilor, eu incd nu socotesc so ft dobandit, dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand la cele dinainte, alerg la tint a catre rdsplata chemarii... Asadar, cati suntem desav&rsiti, pe aceasta s 'o g&ndim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu v o va descoperi si pe aceasta (Flp 3, 12-15).E adevarat ca initial virtutea presupune o lupta intre tendintele potrivnice din noi, dar urmarea acesteia e biruinta binelui asupra raului. Iar odata depasita aceasta faza, viata interioara a cre$tinului, in care traiete aievea, nu mai este un teren de lupta intre diferitele lui tendinte i impulsuri, ci este o adevarata armonie interioara, in care virtutea face o unitate cu intreaga fiinta crestinului. Aceasta se poate vedea indeosebi in vietile unor sfinti care au reuit sa-$i armonizeze in aa fel viafa lor interioara, incat pacea si linitea sufleteasca sala$luindu-se in sufletele lor, virtutea izvoraste cu adevarat din adancul fiintei acestora.Cel mai desavarit model al virtutii creatine este Omul-Dumnezeu, Iisus Hristos. Sfintii Apostoli, unii martiri $i mucenici, ca si alti sfinti sau straduit sa realizeze in viata lor proprie modelul virtutii lui Iisus Hristos, dar, fund numai oameni, nau putut ajunge la plinatatea desavar^irii. Noi insa trebuie sa-i luam ca pilda vie, pilda ce ne arata pana unde poate ajunge straduinta credinciosului, ajutata de harul divin, pe calea desavar$irii prin virtute. Dar pentru aceasta, precum spune Sfantul loan Gura de Aur, este nevoie de o invatatura i practica statornica i continua a virtutii, caci ea se catiga in mod progresiv, incepand cu ceea ce este mai u?or, pana la scara ce ne duce la cer.INTREBARI SI TEME1. Virtutea este identicd cu caracterul moral sau e o insufire a acestuia?2. Ardtati cum a evoluat In decursul timpului sensul nofiunii de virtute.3. Ardtafi de ce virtutea nu poate fi identicd cu stiinta binelui. .4. Explicati de ce dictonul Vdd pe cele bune si le aprob, totusi urmezpe cele rele se impotrive$te conceptiei intelectualiste despre virtute.5. Ardtafi care este legdtura dintre virtute si constiinfa morald si In ce fel se influenteazd una pe cealaltd.Virtutea e tnsasi Iegea vietii omului, destinatia care i s'a dat de la inceput, si de aceea a trai virtuos Tnseamna a trai dupa Iegea propriei tale naturi, cum zice Spinoza.Daca virtutea e vietuirea dupa propria lege a firii, ar urma ca ea sa fie usoara, asa cum e usor sa respiri Tn aer curat si greu Tntr'o atmosfera Tncarcata. Cu toate acestea nu e asa, fiindca a trai dupa firea noastra, nu e a trai dupa firea fizica, ci dupa menirea pusa de Dumnezeu sufletului nostru. In om a intrat elementul de dezechilibru, care poarta numele de pacat, asa ca virtutea care trebuia sa se Tmplineasca ca ceva spontan, acum c cu greu tndeplinita. Din pricina aceasta, notiunea de tarie, care se adauga la definitia virtutii, e foarte de trebuinta, fiindca a trai virtuos e un act de tarie si de energie.Nivelul moral al unei societati Tngreuneaza practica unei virtuti superioare acelui nivel. Si apoi cel ce practica virtutea atama Tntrucatva de starea morala a societatii Tn care traieste. O virtute e cu atat mai de pretuit cu cat mai grele erau conditiile de a fi tmplinita. Intr'un mediu unde totul merge bine, nu e mare meritul individului care merge si el dupa datoria lui, fiindca e dus de curent. Cine traieste cu totul cinstit intr'o asemenea stare poate sa merite mai putina pretuire decat acel care ici si colo are si cate o scadere, dar care lupta din greu pentru a se mentine tntr'un mediu foarte vitreg.De aici se constata ca, avand Tn vedere numai raportul dintre om, fapta si Dumnezeu, se trece sub tacere un element de pret (and e vorba de judecarea virtutii. De aceea trebuie pusa virtutea Tn deplina circulate a vietii sociale si numai atunci Ti pricepi valoarea si-i poti da nota cuvenita...Virtutea a fost tinta pe care au indicat-o toti moralistii. Ea e un capitol care se gaseste Tn toate sistemele de morala, numai ca mijloacele de a ajunge la ea au fost diferite. Pentru Socrate, calea cea mai sigura era sfiinta, adica cunoasterea lucrurilor. Cine stie binele Tl face - cale evident falsa care nu duce deloc la virtute, daca nu mai este altceva care s-o ajute. Pentru Platon, binele era adevaratul chip al frumusetii. El are Tn sine Tnsusi putere de atractie. E de ajuns ca cineva s3-l vada, pentru ca sa-1 si practice - alta cale nu duce la rezultat. Pentru Kant, calea virtutii e ideea de datorie. In felul acesta, toji moralistii cauta sa sape Tn adancul sufletului omenesc, doar vor gasi toarta de care sa agate lantul care sa traga spre virtute.(Din Cursul de Teologie morala, ed. a ll-a,Bucuresti, 1921, p. 250 s.u.)