Cuvântari duhovnicest4

7/23/2019 Cuvântari duhovnicest4

http://slidepdf.com/reader/full/cuvantari-duhovnicest4 1/20

OMILIA LXI

„Atunci apropiindu-se de El Petru a zis: «Doamne, de cîte ori îmi

a !re"i #ratele meu "i-$ oi ierta% Pîn& la "apte ori%' (isu-i-a lui

Iisus: «)u-*i zic de "apte ori, ci de "aptezeci de ori cîte "apte+I

Petru a socotit c&-I spune lui ristos mare lucru de aceea a

ad&u!at cu încredere: „Pînă la şapte ori"? .u alte cuinte Petru îl

întrea/& pe Iisus: „De cîte ori s& #ac ceea ce ai poruncit s& #ac%

Dac& #ratele meu îmi !re"e"te mereu, dar se c&ie"te cînd îl mustru,

de cîte ori porunce"ti s&-$ tot iert% .u cel ce nu se c&ie"te de

!re"eala #&cut& "i nici nu se recunoa"te inoat, mi-ai spus s-o curm

cu el, zicînd: „Să-ţi fie ţie ca unpăgîn şi vameş". .u acesta îns& nu

mi-ai dat o ast#el de porunc&, ci mi-ai poruncit s& mi-$ apropii0 De

cîte ori, dar, tre/uie s&-$ iert dac& se poc&ie"te, dup& ce îl mustru% E

destul de "apte ori%+

- .e-i r&spunde lui Petru ristos, /unul "i iu/itorul de oameni

Dumnezeu%- „Nu-ţi spun de şapte ori, ci de şapteeci de ori cîte şapte!"

Aceste cuinte ale lui ristos nu arat& un num&r precis, ci un num&r



nes#îr"it e or/a s& iert&m pururea "i necontenit0 Dup& cum

cuîntul „de o mie de ori+ arat& de „nenum&rate ori+, tot a"a "i aici0

.înd 1criptura spune: „ea stearpă a născut şapte", spune c& a

n&scut mul*i copii0 Deci ristos n-a m&r!init iertarea la num&rul

acesta, ci a ar&tat c& tre/uie s& iert&m pururea "i necontenit0 Asta a

ar&tat-o "i prin pilda pe care a spus-o îndat&0 .a s& nu se par& c& d&

o porunc& !rea "i împo&r&toare, cînd a spus: „#e şapteeci de oricîte şapte", a dat pilda cu datornicul nemilosti0 Prin aceast& pild&

ristos a urm&rit mai multe lucruri: întîi, a desc2is cale poruncii

1ale de a ierta necontenit apoi, a smerit pe cel care se mîndre"te c&

iart& în s#îr"it a ar&tat c& nu e !reu s& ier*i, ci #oarte u"or0 De aceea

a dat ca pild& iu/irea 1a de oameni, pentru ca punînd #a*& în #a*&

iu/irea ta de oameni cu iu/irea Lui, s& cuno"ti c& c2iar dac& ai ierta

de "aptezeci de ori cite "apte, c2iar dac& ai ierta necontenitpe to*i

cei ce-*i !re"esc, iu/irea ta de oameni #a*& de /un&tatea lui

Dumnezeu cea nem&r!init& - de care ai s& ai atîta neoie cînd ai s&

#ii 3udecat "i ai s& dai seam& de #aptele tale - e ca o pic&tur& de ap&

#a*& de un ocean nem&r!init dar, mai /ine spus, c2iar cu mult mai

mult0 De aceea a "i ad&u!at zicînd:

„$semănatu-s-a împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut

să se socotească cu slugile sale. %i începînd să se socotească cu

ele, i s-a adus un datornic cu ece mii de talanţi. Neavînd el cu ce



să plătească, a poruncit să-l vîndă pe el, pe femeia lui, pe copiii lui

şi toate cîte avea".

Acest datornic îns&, dup& ce s-a /ucurat de iu/irea de oameni a

st&-pînului s&u, s-a dus "i a su!rumat pe toar&"ul lui care-i datora o

sut& de dinari0 1t&pînul mîniat a poruncit s&-l /a!e iar&"i la

înc2isoare pîn& ce a pl&ti tot0

Ai &zut cît de mare este deose/irea dintre p&catele ce le #acem#a*& de oameni "i cele pe care le #acem #a*& de Dumnezeu% Este

atîta deose/ire cît& este între zece mii de talan*i "i o sut& de dinari

dar, mai /ine spus, c2iar cu mult mai mult0 Lucrul acesta se

datore"te "i deose/irii dintre persoane "i lan*ului p&catelor noastre0

.înd ne ede un om ne oprim de la p&cat "i pre!et&m a p&c&tui dar

cînd ne ede Dumnezeu în #iecare zi, nu ne oprim de la p&cate, ci le

s&îr"im #&r& team& pe toate, "i cu #apta "i cu cuîntul0 P&catele

noastre a3un! mai !rele, nu numai pentru asta, ci "i pentru

/ine#acerile pe care le primim de la Dumnezeu, ca "i pentru cinstea

cu care ne cinste"te El0

Dac& re*i s& a#la*i c& p&catele noastre #a*& de Dumnezeu sînt

ca zece mii de talan*i, dar, mai /ine spus, c2iar cu mult mai mult,

oi încerca s& -o ar&t pe scurt0 M& tem îns& s& nu le dau "i maimult prile3 de p&c&tuire celor care sînt înclina*i spre p&cat "i celor

c&rora le place s& p&c&tuiasc& mereu, sau s& arunc în dezn&de3de pe



cei cu #ric& de Dumnezeu "i s&-i #ac s& între/e ca "i ucenicii: „#ar

atunci cine poate să se mîntuiască?" & . .u toate acestea tot oi !r&i,

ca s& înt&resc "i mai mult în credin*& pe cei credincio"i "i s&i #ac "i

mai /uni0 .ei care nu simt nici o durere cînd p&c&tuiesc, pentru c&

p&catele au pus st&pînire cu totul pe su#letul lor, nu se or dep&rta

de p&cate "i de r&utate iar dac& din pricina cuintelor mele or lua

cura3 s& p&c&tuiasc& "i mai mult, nu sînt de in& spusele mele, cinesim*irea lor c& spusele mele or putea smeri "i duce pe calea

poc&in*ei dac& or lua aminte la ele0 Dimpotri&, cei cu #ric& de

Dumnezeu, cînd or edea m&rimea p&catelor lor, or cunoa"te "i

puterea c&in*ei "i se or alipi "i mai mult de ea0 De aceea tre/uie

neap&rat s& & or/esc0

Deci oi !r&i "i oi pune înaintea oastr& p&catele cîte le

s&îr"im lat& de Dumnezeu "i cîte le s&îr"im #a*& de oameni0 )u

oi pune înaintea oastr& p&catele pe care "i le "tie #iecare,ci pe cele

!enerale pe cele pe care le "tie #iecare s& le adau!e con"tiin*a

#iec&ruia0 4oi #ace aceasta or/ind mai întîi de /ine#acerile #&cute

nou& de Dumnezeu0

- .are sînt aceste /ine#aceri%

- )e-a creat din nimic a #&cut pentru noi toate cele pe care leedem: cerul, marea, p&mîntul, aerul, pe toate cele din ele:

animalele, plantele, semin*ele0 5re/uie s& or/esc pe scurt, din



pricina noianului nem&r!init de opere #&cute de Dumnezeu0 Dintre

toate #iin*ele de pe p&mînt numai nou& oamenilor ne-a dat un ast#el

de su#let0 Pentru om a s&dit raiul, i-a dat un a3utor, $-a pus st&pîn

peste toate #iin*ele necuînt&-toare, cu sla& "i cu cinste $-a

încununat0 Dup& acestea, cu toate c& a #ost nerecunosc&tor #a*& de

6ine#&c&torul s&u, a #ost totu"i înrednicit de daruri "i mai mari0

II )u te uita numai la aceea c& $-a scos a#ar& din rai, ci uit&-te "i

la cî"ti!ul pe care $-a aut din iz!onirea din rai0 Dup& ce $-a

iz!onit din rai, dup& ce i-a dat acele nenum&rate /un&t&*i "i dup& ce

i-a #&cut #elurite /ine#aceri, a trimis "i pe 7iul 1&u la cei c&rora le-a

#&cut /ine "i totu"i îl ur&sc: ne-a desc2is cerul, ne-a desc2is lar!i

por*ile raiului "i rie-a #&cut #ii pe noi cei nerecunosc&tori, pe noi

du"manii Lui0 De aceea /un prile3 este "i acum s& zicem: „',

adîncul (ogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui #umneeu" )e-a

dat "i /otezul iert&rii p&catelor, iz/&irea de pedeaps&, mo"tenirea

împ&r&*iei cerurilor a #&!&duit mii de /un&t&*i celor care #ac /inele

ne-a întins mîna, a re&rsat Du2ul 1#înt în inimile noastre0

Dar ce s a întîmplat% .um ar #i tre/uit s& ne purt&m dup& ce

ne-a dat atît de multe "i de mari /un&t&*i% Oare, dac& am #i murit în#iecare zi pentru .el .e ne iu/e"te atîta, am #i putut pl&ti noi dup&

rednicie aceste /ine#aceri, sau mai /ine spus am #i putut pl&ti noi



cea mai mic& parte din datorie% )icidecum8 .& "i plata aceasta s-ar

#i întors tot spre #olosul nostru0

.um ne purt&m, dar, noi care sîntem datori s& murim în #iecare

zi pentru El% .um% îi c&lc&m în #iecare zi le!ile Lui8

1& nu & reolta*i dac& am s&-mi ascut lim/a împotria

p&c&to"ilor0 )u & oi îninui numai pe oi, ci "i pe mine0

.u cine re*i s& încep% .u ro/ii% .u oamenii li/eri% .umilitarii% .u oamenii din popor% .u dre!&torii% .u cet&*enii de

rînd% .u #emeile% .u /&r/a*ii% .u /&trinii% .u tinerii% .u ce

îrst&% .u ce slu3/&% .u ce meserie%

4ie*i s#i II9 cp cu militarii% .c p&cate nu iac ace"tia în #iecare

zi0 ;<= arase, insult&, se în#urie, iac ne!o* cu nenorocirile altora, se

aseam&n& lupilor niciodat& nu sînt cu mîinile curate de p&cate,

dup& cum marea nu i niciodat& #&r& aluri0 .are patimi nu-i sup&r&%

.are /oal& nu le asediaz& su#letul% Pizmuiesc pe cei de acela"i !rad

cu ei, inidiaz& "i um/l& dup& slaa de"art& sînt lacomi "i 2r&p&re*i

cu cei mai mici decit ei sînt du"mani "i sper3uri cu cei cu care sînt

în proces, cu cei care alear!& la ei ca la un port0 .ît 3a#, cît&

l&comie, cîte calomnii, cîte "arlatanii, cîte lin!u"eli slu!arnice8

aide acum s& punem #a*& în #a*& aceste #apte cu le!ea lui ristos8„el ce va ice fratelui său) „Ne(unule!" vinovat va *i de g+eena

focului" „el care se uită la o femeie ca să o poftească a şi făcut



desfrinare cu ea"" „#acă nu se va smeri cineva pe sine ca un

copil, nu va intra in împărăţia cerurilor" '. Militarii îns& î"i #ac o

meserie din a se purta cu în!îm#are cu cei de su/ ei "i cu cei da*i pe

mîna lor iar ace"tia tremur& "i se tem de ei mai !roza ca de ni"te

#iare s&l/atice0 )u #ac nimic pentru ristos, ci totul pentru pîntece,

pentru /ani, pentru sla& de"art&0 Este, oare, cu putin*& s& numeri

cu cuîntul p&catele s&îr"ite cu #apta de ei% .ine poate poesti!lumele lor, rîsetele lor, discu*iile lor #&r& rost, cuintele lor de

ru"ine% Despre l&comia lor nici nu se poate or/i8 Dup& cum

mona2ii care locuiesc în mun*i nu "tiu cei l&comia, tot a"a "i

militarii, dar într-un în*eles contrar0 Mona2ii nu "tiu ce-i l&comia

pentru c& /oala asta este departe de ei militarii îns& sînt atît de

ame*i*i de ea, încît nici nu simt ce mare p&cat e l&comia0 P&catul

acesta a alun!at atît de departe irtutea "i-i tiranizeaz& atît de mult,

încît nici nu mai socotesc l&comia p&cat !reu0

4re*i s& l&s&m pe militari de-o parte "i s& enim la al*i oameni

mai cu #ric& de Dumnezeu8 ai s& cercet&m ia*a muncitorilor "i a

meseria"ilor0 Ace"tia par c& tr&iesc din munc& cinstit& "i din

sudoarea lor0 Dar "i ace"tia, cînd nu iau aminte la ei în"i"i, s&îr"esc

multe p&cate în munca lor0 .& la osteneala muncii lor adau!&nedrept&*i la cump&r&ri "i la în-z&ri adeseori în l&comia lor, se

3ur&, 3ur& strîm/, spun minciuni sînt prin"i cu totul de a#aceri



lume"ti "i tr&iesc lipi*i de cele de pe p&mînt0 .a s& cî"ti!e /ani, #ac

orice0 .a s& dea din /anii lor "i celor neoia"i, nu-"i dau mult&

osteneal&, c& totdeauna oiesc s&-"i m&reasc& aerea0 .ine poate

poesti oc&rile, insultele, împrumuturile, do/înzile, contractele

pline de "arlatanii, a#acerile cele ru"inoase ale acestor oameni%

III

4re*i îns& s&i l&s&m "i pe ace"tia "i s& enim la al*ii, care par mai drep*i decît ei%

- .are-s ace"tia%

- Proprietarii de p&mînt, cei care se îm/o!&*esc de pe urma

p&mîn-tului0 Poate #i, oare, o meserie mai nedreapt& decît aceasta%

Dac& ai cerceta cum se #olosesc de nenoroci*ii "i de s&rmanii

muncitori de p&mînt de pe mo"iile lor, ai edea c& mo"ierii sînt mai

cruzi c2iar decît /ar/arii0 Pun pe spatele acestor oameni, topi*i de

#oame "i munci*i toat& ia*a lor, sarcini necontenite "i

împo&r&toare îi pun la munci istoitoare se #olosesc de trupurile

lor ca de m&!ari "i de catîri, dar, mai /ine spus, ca de pietre nu-i

las& nici m&car s& r&su#le pu*in #ie c& e trea/& pe o!oare, #ie c& nu,

la #el îi c2inuie "i nu le dau r&!az0 .e poate #i mai 3alnic ca starea

acestor oameni care, dup& ce s-au c2inuit toat& iarna, sup*i de #ri!,de ploaie "i nedormi*i, ies din iarn& cu mîinile !oale, /a înc& "i cu

datorii se tem "i tremur&, mai mult ca de #oame "i de moarte, de /&t&ile



ec2ililor, de c2inuri, de cercet&ri, de întemni*&ri, de lucr&ri de care nu pot

sc&pa0 .ine poate spune a#acerile ce le #ac mo"ierii pe spatele

acestor nenoroci*i% .ine poate spune cî*i /ani cî"ti!& de pe urma

muncii lor% Din munca "i din sudoarea lor mo"ierii umplu

teascurile "i /utoaiele, dar nu le dau oie s& ia acas& cît de pu*in0

4ars& tot rodul p&mîntului în /utoaiele lor cele nele!iuite "i le

arunc& muncitorilor pentru munca lor cî*ia /&nu*i0 Mo"ieriin&scocesc noi #eluri de do/înzi, de care nu pomenesc nici le!ile

pa!inilor0 întocmesc poli*e de împrumut pline de /lestem0 1ilesc pe

cei ce se împrumut& de la ei s& le dea o do/înd& de cincizeci la sut&,

nu unu la sut&0 >i cer o do/înd& atît de mare de la unul care are de

2r&nit #emeie "i copii, de la unul care este om ca "i el, de la unul

care-i umple cu munca lui 2am/arele "i pini*ele0 Mo"ierii îns& nu

se !îndesc la aceasta0 De aceea /un prile3 este acum s& rostesc

cuintele pro#etului: „Spăimînteafi-te,cerule, cutremură-

te,pămîntule" v. La cît& s&l/&ticie s-a po!orît neamul omenesc8

)u spun asta ca s& critic cuma meseriile, a!ricultura, armata,

o!oarele, ci pe noi în"ine8 Pentru c& "i .ornelie suta"ul era militar,

Pael era meseria", #&c&tor de corturi, "i dup& ce predica se

îndeletnicea cu meseria sa Da-id era împ&rat, iar Io aea mo"iiîntinse "i multe enituri0 Dar pentru nici unul din ei ocupa*iile lor

nu le-au #ost o piedic& în calea irtu*ii0



?îndindu-ne, dar, la toate acestea "i aînd în minte "i cele zece

mii de talan *i ce-I dator&m lui Dumnezeu, s& ne sileasc& !îndurile

acestea s& ier-t&ni aproapelui nostru datoria mic& "i neînsemnat& ce-

o are c&tre noi8 E or/ii, doar, sii d&m socoteal& numai de

poruncile ce ne-au #ost încredin*ate s& le p&zim numai datoria asta

o aem de plat&, c& toat& datoria ce o aem noi #a*& de Dumnezeu

n-o putem pl&ti oricît ne-am str&dui0 De aceea Dumnezeu nea dat o

cale u"oar& "i lesnicioas& pentru plata datoriei, in stare s& "tear!&

toate datoriile noastre, iar aceast& cale este aceea a iert&rii !re"elilor

celor ce ne !re"esc, a ne*inerii de minte ii r&ului ce ni l-au #&cut

al*ii0Dar ca s& cunoa"tem /ine aceast& cale s& auzim continuarea

pildei spuse de Domnul0

„/ s-a adus lui un datornic cu ece mii de talanţi. Neavînd el să

plătească, a poruncit să-l vîndă pe el şi pe femeia lui şi pe copiii

lui" 0.

- Pentru ce a poruncit s&-$ înd& pe el, pe #emeia lui "i pe copiii

lui%

- )u din cruzime, nici din neomenie - c& pa!u/a s-ar #i r&s#rînt

"i asupra ei, c& era roa/& "i so*ia aceluia -, ci dintr-o nespus&

purtare de !ri3&0 1t&pînul oia s&-$ însp&imînte cu amenin*area



aceea, s&-$ #ac& s& se roa!e, nu s&-$ înd&0 Dac& ar #i rut s&-$

înd&, nu i-ar #i ascultat ru!&mintea, nici nu iar #i iertat datoria0

- Dar pentru ce n a #&cut asta înainte de a-i #ace socoteala,

pentru ce nu i a iertat înainte datoria%

- Pentru c& a rut s&-$ #ac& s&-"i dea seama de ce mare datorie îl

iz/&e"te, ca s&-$ #ac& "i prin asta mai milosti cu toar&"ii s&i0

Dac& "i dup& ce a a#lat cît de mare este datoria sa, dac& "i dup& ce acunoscut m&rimea iert&rii de care s-a înrednicit, el tot $-a mai luat

de !ît pe toar&"ul s&u ca s&i pl&teasc& datoria, pîn& la ce cruzime

nu s-ar #i urcat dac& n-ar #i #ost d&sc&lit mai înainte cu atît de mari

pilde de /lînde*e "i de omenie8

- .e-a spus îns& datornicul acesta st&pînului s&u%

- „îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot!" 1ar stăpînul lui,

milostivindu-se, l-a slo(oit şi i-a iertat datoria" 3.

Ai &zut iar&"i cît de coîr"itoare este iu/irea de oameni a

st&pînului% 1lu!a a cerut numai o amînare a datoriei, iar st&pînul i-a

dat mai mult decît a cerut: i-a l&sat toat& datoria "i l-a iertat0 De la

început aea de !înd s&-$ ierte dar nu oia s& #ie al lui darul, ci "i al

ru!&ciunii aceluia, ca s& nu plece neîncununat0 .2iar dac& a c&zut

slu!a aceea la p&mînt "i s-a ru!at, totu"i iertarea se datore"te înîntre!ime /un&t&*ii st&pînului0 Pricina iert&rii a ar&tat-o prin

cuintele: „ă milostivindu-se, i-a iertat datoria". Dar st&pînul



oia s& in& "i datornicul cu cea, ca s& nu i #ie ru"inea prea mare

oia s& îne*e, prin propriile sale su#erin*e, sii #ie iert&tor cu

toar&"ul s&u0

P@n& acum datornicul acesta a #ost un om /un "i cumsecade0 A

marin ii si t c& este dator, a #&!&duit c& are s& pl&teasc& datoria, a

c&zut la picioarele st&pînului s&u, $-a ru!at, "i-a recunoscut

p&catele, a cunoscut m&rimea datoriei sale0 Dar #aptele Iui de maitîrziu nu sînt rednice de cele de mai înainte0 Dup& ce a ie"it de la

st&pînul s&u, nu dup& mult& reme, ci îndat&, pe cinci îi suna înc& în

urec2e /ine#acerea, a între/uin*at în r&u darul "i li/ertatea dat& de

st&pîn0

„4ăsind pe unul din tovarăşii lui, care îi era dator o sută de

dinari, îl sugrumă, icînd) 5Plăteşte-mi ce-mi eşti dator!6

Ai &zut iu/irea de oameni a st&pînului8 Ai &zut "i cruzimea

slu!ii8 Asculta*i, cei care #ace*i acestea pentru /ani8 Dac& nu

tre/uie s& & purta*i a"a cînd & !re"e"te cinea, cu mult mai mult

cînd & datoreaz& /ani0

- .e i-a spus toar&"ul lui%

- „îngăduieşte-mi şi-ţi voi plăti tot!" 7

El îns& nu s-a ru"inat nici de cuintele care l-au sc&pat pe el dedatorie - c& si el rostise acelea"i cuinte si i s-a iertat datoria cea de

zece mii de talan*i -, nici n a cunoscut limanul care $-a sc&pat de la



înec "i nici c2ipul în care $-a ru!at toar&"ul lui nu i-a mai adus

aminte de iu/irea de oameni a st&pînului s&u, ci pe toate acestea

alun!îndu-le din minte din pricina l&comiei, a cruzimii "i a urii, a

a3uns mai s&l/atic ca o #iar& "i a început s&-l strîn!& pe toar&"ul lui

de !ît0 .e #aci, omule% )u-*i dai seama c& #&cînd a"a te acuzi pe

tine însu*i, î*i în#i!i sa/ia în pieptul t&u "i anulezi 2ot&rîrea "i darul

st&pînului t&u% Dar nu s-a !îndit la nimic din acestea, nu "i-a adusaminte de /ine#acerile primite "i nici nu i s-a muiat inima, de"i

ru!&ciunea toar&"ului s&u nu era pentru o datorie la #el de mare cu

datoria pentru care se ru!ase el0 1e ru!ase pentru zece mii de

talan*i toar&"ul lui, pentru o sut& de dinari0 nul îl ru!ase pe

st&pîn, cel&lalt pe unul de seama lui unul do/îndise iertarea intre!ii

datorii, cel&lalt îi cerea numai o amînare0 >i nici atît n-a rut, ci 8-a

(ăgat la înc+isoare. 1ar tovarăşii lui văînd, au spus stăpînului

lor" & .

)ici oamenilor nu le-a pl&cut, dar lui Dumnezeu8 Li s-a #&cut

mil& celor ce nu datorau nimic0

- .e a #&cut st&pînul%

- A spus:

„ Slugă vicleană, toată datoria aceea#r-am

iertat-o pentru că

m-ai mga9 Nu t:(uia să-li ;ie milă "i #ie de toar&"ul t&u, dup&

cum ani aut "i eu milă de #ine%+



4ezi iar&"i /un&tatea sl&pinului8 1t& la 3udecat& cu slu!a sa "i

totu"i se scuz& c& tre/uie s& ia înapoi darul ce i $-a #&cut0 Dar, mai

/ine spus, nu l a luat el înapoi, ci cel ce a primit darul i-a dat prile3

s&-i ia înapoi darul0 De aceea "i spune: „<oată datoria aceea ti-am

iertat-o pentru că m-ai rugat. Nu tre(uia să-ţi fie milă şi ţie de

tovarăşul M«%+.2iar dac& *i se p&rea !reu s& ier*i o sut& de dinari,

totu"i ar #i tre/uit s& te ui*i "i la cî"ti!ul ce l-ai aut "i la acela pecare l-ai mai #i aut mai tîrziu0 .2iar dac& este împo&r&toare

porunca, totu"i tre/uia s& te !înde"ti la r&splat&0 )u tre/uia s& te

!înde"ti c& acela te-a sup&rat, c& nu *i-a pl&tit datoria, ci c& tu ai

sup&rat tare pe Dumnezeu, pe .are-L împ&case"i numai cu o

ru!&minte0 Dac&-*i este atît de !reu s& #ii prieten cu cel ce te-a

sup&rat, apoi cu mult mai !reu este s& cazi în iad iar dac& ai pune

#a*& în #a*& una cu alta, ai edea c& e mult mai u"or s& te împaci cu

cel ce te-a sup&rat decît s& cazi în iad0

.înd slu!a aceasta datora st&pînului s&u zece mii de talan*i,

st&pî-nul nu $-a numit „viclean", nici nu $-a oc&rit,ci $-a miluit

dar cînd s-a purtat cu toar&"ul s&u ca un tic&los, atunci îi spune:

„Slugă vicleană".

1& auzim noi cei lacomi cuintele acestea0 .& nou& ne sînt adre-sate0 1& auzim aceste cuinte noi cei nemilo"i si cruzi0 .& nu

sîntem cruzi cu al*ii, ci cu noi în"ine0 .înd rei s& #aci r&u cuia,



!înde"te-te c& *ie î*i #aci r&u, nu aceluia î*i le!i p&catele tale, nu pe

ale aproapelui0 Orice r&u ai #ace unui om îl #aci ca un om "i numai

pe lumea aceasta Dumnezeu îns&, nu a"a, ci te a pedepsi mai

cumplit cu pedeapsa cea de pe lumea cealalt&0

„%i l-a dat c+inuitorilor pînă ce va plăti toată datoria" .

.u alte cuinte, l-a dat pentru totdeauna pe mîna c2inuitorilor,

c& niciodat& nu a putea pl&ti toat& datoria0 Pentru c& /ine#acereast&pînului nu te-a #&cut mai /un, r&mîne ca pedeapsa s& te îndrepte0

Lui Dumnezeu nu-I pare r&u de darurile "i 2arurile ce le #ace

oamenilor dar r&utatea acestui datornic a #ost atît de mare c& a

des#iin*at "i aceast& le!e0 .e poate #i mai cumplit decît r&utatea,

cînd ea duce la des#iin*area unui dar dumnezeiesc atît de mare "i

atît de /o!at%

1t&pînul nu l-a dat pe mîna c2inuitorilor a"a simplu, ci cu

mînie0 .înd poruncise s&-$ înd& nu se edea mînie în cuintele

sale de alt#el nici nu l-a îndut amenin*area era doar un prile3

#oarte nimerit ca st&pînul s&-"i arate iu/irea sa de oameni0 Acum

îns& 2ot&rîrea sa este plin& de mînie: porunce"te s&-$ pedepseasc& "i

s&-$ c2inuiasc&0

.e mai spune pilda%„$şa va face şi vouă <atăl =eu, dacă nu veţi ierta fiecare

fratelui său din inimă greşelile lor">> .



)u spune: „<atăl vostru", ci: „<atăl=eu". .& nu se cuine ca

Dumnezeu s& #ie numit 5at& al unui om atît de r&u "i de crud0

4

Dou& lucruri caut& ristos s& ne îne*e prin aceast& pild&: unul,

ca noi s& ne recunoa"tem !re"elile noastre al doilea, s& iert&m celor

ce ne !re"esc0 )e cere s& ne recunoa"tem !re"elile noastre înederea iert&rii !re"i*ilor no"tri, ca s& ne #ie mai u"oar& iertarea

pentru c& cel care recunoa"te c& !re"e"te este mai iert&tor cu

aproapele s&u0 1& nu iert&m ins& numai cu !ura, ci din inim&, ca nu

cuma, r&z/unîndu-ne pe cei ce ut au !re"it, s& împlînt&m sa/ia în

noi în"ine0 5ea sup&rat, oare, atît de mult cel ce *i-a !re"it cît&

sup&rare î*i pricinuie"ti *ie însu*i cînd *ii mereu iu în minte r&ul ce

*i $-a #&cut acela "i mai atra!i asupra ta "i pedeapsa lui Dumnezeu%

Dar dac& e"ti treaz "i #ilozo#ezi, r&ul se a intoarce pe capul aceluia

"i el a su#eri0 Dac& te superi "i te nec&3e"ti, atunci tu te at&mi

sin!ur, nu cel&lalt0 )u spune dar: „M-a oc&rit, m-a calomniat, mi-a

#&cut numai r&u8+ .u cît ei spune c& *i-a #&cut mai mult r&u, cu atît

ar&*i mai mult c& el este /ine#&c&torul t&u0 I*i d& prile3ul s& *i speli

p&catele0 Deci cu cît î*i #ace mai mult r&u, cu atît acela a3un!e maimare pricin& de iertare a p&catelor tale0 Dac& rem, nimeni nu ne

poate #ace reun r&u, ci c2iar du"manii ne pot #i de #oarte mare



#olos0 Dar pentru ce or/esc eu de oameni% Este, oare, cinea mai

r&u decît diaolul% Ei /ine "i diaolul poate s& ne #ie mare pricin&

de laude "i de cununi0 O arat& Io0 Deci pentru ce te mai temi de

omul care te du"m&ne"te, cînd c2iar diaolul î*i este pricin& de

încununare% 4rei s&-*i spun cite cî"ti!i de înduri cu #a*& senin&

relele ce *i le #ac du"manii% .el dintîi "i cel mai mare cî"ti! este

sc&parea de p&cate0 Al doilea cî"ti!, t&ria su#leteasc& "i r&/darea0 Altreilea cî"ti!, /lînde*ea "i iu/irea de oameni0 Da, omul care "tie s&

nu se mînie pe cei care-$ sup&r& a #i cu mult mai /lind cu prietenii0

Al patrulea cî"ti!, c& nu se mînie niciodat& iar aceasta nu are e!al0

.& omul care nu se mînie scap& "i de triste*ea pricinuit& de mînie "i

nici nu-"i c2eltuie"te ia*a în sup&r&ri "i dureri zadarnice omul care

nu "tie cei ura nu "tie nici ce-i sup&rarea, ci se /ucur& de mul*umire

su#leteasc& "i nenum&rate /un&t&*i0

Deci, dac& urîm pe al*ii ne pedepsim pe noi în"ine, dup& cum

dac& iu/im pe al*ii ne #acem nou& în"ine /ine0 în a#ar& de aceasta

e"ti respectat de to*i, c2iar de du"mani, #ie ei c2iar demoni dar, mai

/ine spus, dac& nu $$$ &"ti, nici nu ei aea du"mani0 Iar cel mai

mare "i cel dintîi /ine este c& do-/mde"ti iu/irea de oameni a lui

Dumnezeu0 Dac& ai #&cut p&cate, eindo/indi iertare dac& iii l&cutlapte /une, ei c&p&ta mai mult& îndr&z-nire înaintea lui Dumnezeu0



1& c&ut&m, dar, s& nu urîm pe nimeni, ca "i Dumnezeu s& ne

iu/easc& pe noi, s&=Be milostieasc& "i s& ne miluiasc&, c2iar dac&

p&catele noastre ar #i de zece mii de talanti0

îmi spui c& cinea *i-a #&cut r&u% Miluie"te-$, nul urî8 Plîn!i "i

3ele"te -l, nu i întoarce spatele8 .& n-ai sup&rat tu pe Dumnezeu, ci

el8 Pe tine Dumnezeu te laud& dac& su#eri #&r& !înd de r&z/unare

r&ul ce *i s a #&cut0 ?înde"te-te c& ristos, cînd aea s& #ier&sti!nit pe cruce, 1e /ucura pentru El, dar plîn!ea pentru

r&sti!nitorii 1&i0 5ot a"a tre/uie s& #acem "i noi0 .u cît ni se #ace

mai mult r&u, cu atît mai mult tre/uie s& plîn!em pe cei care ne #ac

r&u0 De aici, pentru noCnari /un&t&*i, pentru aceia, c2inuri si

pedepse0

Ai #ost oc&rit "i loit în #a*a oamenilor% Acela s-a #&cut de ru-

"ine "i s-a necinstit în #a*a oamenilor a desc2is împotria lui !ura a

nenum&ra*i acuzatori, iar *ie *i-a împletit mai multe cununi "i a

adunat în 3urul t&u mul*i l&ud&tori ai îndelun!ii tale r&/d&ri0

5e-a /îr#it la al*ii% .e-i asta, cînd "tii c& Dumnezeu este Acela

.are are s&-*i cear& socoteal& de #aptele tale, "i nu oamenii la care

ai #ost /îr#it0 6îr#itorul t&u "i-a ad&u!at lui "i pricin& de pedeaps&,

ca s& dea socoteal& nu numai de p&catele lui, ci "i de cele ce le-aspus despre tine0 Pe tine te-a /îr#it în #a*a oamenilor, el îns& a #ost

/îr#it în #a*a lui Dumnezeu0



Dac& nu-*i sînt de a3uns cele ce *i-am spus, !înde"te-te c& "i

1t&pînul t&u a #ost /îr#it "i de satana "i de oameni "i a #ost /îr#it

#a*& de cei pe care-i iu/ea cel mai mult0 Iar 7iul Lui .el nul-

)&scut acelea"i le-a p&timit0 De aceea "i spunea: #acă pe stăpînul

casei -a numit eele(ul, cu mult mai mult pe casnicii lui?" 0 >i nu

numai c& icleanul diaol L-a /îr#it, dar a "i #ost crezut& /îr#irea lui "i

nu L-a /îr#it cu /îr#eli o/i"nuite, ci cu oc&ri "i cu p&cate #oartemari: L-a #&cut îndr&cit, a spus c& este în"el&tor "i împotria lui

Dumnezeu0

i s-au r&spl&tit cu r&u /ine#acerile% Plîn!i "i 3ele"te mai ales pe

cel ce *i-a #&cut r&u, iar de tine /ucur&-te c& ai a3uns asemenea lui

Dumnezeu, .are r&sare soarele peste r&i "i peste /uni0 Iar dac&

imitarea lui Dumnezeu te dep&"e"te - de"i nu-i !reu pentru mintea

treaz& -, dac& totu"i *i se pare asta peste puterile tale, 2aide s& te duc

la ni"te oameni,cu "i tine, la Iosi#, care a su#erit o mul*ime de rele

de la #ra*ii lui "i totu"i le a #&cut /ine, la Moise, care s-a ru!at

pentru cei care uneltiser& de atîtea ori împotria lui, la Pael, care

se ru!a s& #ie anatema pentru iudei, de"i nu putea s& numere

su#erin*ele îndurate de la ei, la >te#an, care #iind /&tut cu pietre, s-a

ru!at s& li se ierte lor p&catul acela0?îndindu-ne la toate acestea, s& scoatem din su#letul nostru

toat& mînia, ca "i Dumnezeu s& ne ierte "i nou& toate p&catele, cu



2arul "i iu/irea de oameni a Domnului nostru Iisus ristos, cu .are

5at&lui "i 1#întului Du2 sla&, putere "i cinste acum "i pururea "i în

ecii ecilor, Amin0

Cuvântari duhovnicest4

Documents

Transcript of Cuvântari duhovnicest4