Cutremurul din Tōhoku

DESCRIERE

Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul

în regiunea Tohoku din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de

est a Japoniei. Pe scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a Japoniei (care nu

măsoară energia declanșată de cutremur la epicentru, ci intensitatea mișcărilor tectonice într-un

anumit loc) seismul a fost măsurat la cota de 7 (valoarea maximă a acestei scări) în anumite zone

ale prefecturii Miyagi.

Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul

acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km si

a fost urmat de o replica de 7,7 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din

istoria Japoniei. Agenția Nationala de Meteorologie a estimat magnitudinea cutremurului la 9,0

pe scara Richter.

Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza

rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu

2,4 m față de poziția anterioară cutremurului.

Cutremurul se datorează probabil deplasării simultane a mai multor zone focale, ceea ce a creat o

intensitate întâlnită doar o dată la o mie de ani. O secțiune a plăcii tectonice de 500 km lungime

și 100 km lățime (sau conform altor surse de 450 km X 200 km) se crede că s-ar fi ridicat cu cel

puțin 8 metri (sau conform altor surse cu până la 23 m).

CONSECINTE

centralele electrice nucleare

Funcționarea centralelor s-a întrerupt automat în momentul cutremurului deoarece era necesar ca

reactoarele să fie răcite, pentru a preveni producerea unei reacții în lanț necontrolate. Pentru

răcire era nevoie de curent electric, dar alimentarea cu curent electric a căzut și ea în zone mari

ale Japoniei.

Din cauza deficitarei răciri prin sistemul de răcire normală, se va recurge la răcire

complementară cu apă de mare la reactoarele 1 și 3 de la centrala Fukushima I și injectare de

acid boric. Insa nici sistemele de racire ale reactorului 2 nu mai erau functiunonale. Fără o răcire

normală la un reactor, se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil

radioactiv al reactorului până la o temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui sau/și al

unor eventuale explozii.

Pentru reducerea presiunii create în sala reactorului Fukushima I, supapele de aerisire au fost

deschise pentru un timp, astfel încât gaze radioactive au ajuns în atmosferă. În vecinătatea

reactorului a fost detectat cesiu radioactiv, un indiciu al unei eventuale reacții în lanț. În zona

provinciei nord-estice Miyagi, 150 de km depărtare de Fukushima a fost măsurată o

radioactivitate de 400 de ori mai mare decât cea normală. Se presupune că vântul a favorizat

această contaminare radioactivă a aerului.

La 12 martie la reactorul 1 (din cele 6 reactoare ale centralei Fukushima I) a avut loc o mare

explozie care a aruncat în aer acoperișul și zidurile lui. Explozia se crede că a avut loc când

vapori radioactivi eliberați din învelișul reactorului s-au transformat în hidrogen și s-au

amestecat cu oxigenul din atmosferă

S-a încearcat instalarea unei noi alimentări de energie electrică spre centrală, pentru a repune

răcirea reactoarelor în funcțiune. Răcirea cu ajutorul apei aruncate din elicoptere se desfăsura

dificil, nesistematic din cauza radioactivității extreme la care erau expuse echipajele, ce au fost

obligate să nu zboare mai mult de 40 de minute. Pe de altă parte, varsarea apei de răcire s-a facut

din zbor și de la înălțime relativ mare, ceea ce dispersa în aer masele de apă.

radioactivitatea

Cantitatea radiației nucleare la centrala atomică grav avariată Fukushima I a atins un total de

1.000 milisievert. Această cantitate reprezintă de o mie de ori mai multe radiații decât valoarea

maximă admisibilă pe un întreg an la care are voie să se expună un om, în plus fata de radiația

naturală. La o cantitate cuprinsa între 1.000 si 6.000 de milisievert pot surveni simptome de

febră, vomă, cădere de păr, stare de rau.

Apa de mare din vecinătatea reactoarelor nucleare Fukushima era radioactivă ( puternic

contaminată). Astfel s-a măsurat pentru Cesiu o iradiere de 24,8 mai mare decât cea admisibilă.

În regiunea din jurul Fukushima s-au constatat valori de contaminare crescute în produse

alimentare precum lapte si spanac.

tsunami

Un tsunami de 10 metri a fost observat în portul Sendai. Aeroportul Sendai din prefectura Miyagi

a fost inundat și el, valul pătrunzând pe uscat și luând cu el mașini și clădiri întregi. Viteza de

propagare a valului tsunami la suprafața oceanului a fost de 700-800 km/h, cam cât cea a unui

avion turbojet de pasageri. In mijllocul apelor, dimensiunea valurilor putea fi de 0.5 m, dar

datorita intinderii sale, fortele dezvoltate au fost uriase. Directia principala de propagare a fost

sud-est.

http://www.ziare.com/stiri/cutremur POPESCU IOANA MADALINA

http://ro.wikipedia.org/wiki CLS A XI-A A