DISPOZITIVE SI SISTEME DE EVACUARE

A FUMULUI SI A GAZELOR FIERBINTI

DIN CONSTRUCTII IN CAZ DE INCENDIU

Curs nr. 7

Ec.Dr.Ing. Ioan Caldare

GP-063-01 Ghid pentru proiectarea, executarea si exploatarea dispozitivelor si sistemelor

de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti din constructii in caz de incendiu

Cuprins • 1 – Generalitati

• 2 – Performante pentru dispozitivele si sistemele de evacuare a fumului (desfumare) si a gazelor fierbinti in caz de incendiu

• 3 – Principii de realizare a dispozitivelor de evacuare a fumului si a sistemelor de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti

• 4 – Dimensionarea dispozitivelor si sistemelor de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti

1 – Generalitati • OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

• Prevederile prezentului ghid se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi rezultate în caz de incendiu în clădiri.

• Ghidul este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor de proiecte şi utilizatorilor de astfel de sisteme şi instalaţii.

• La proiectarea şi realizarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se vor respecta şi prevederile din reglementările tehnice;

• "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor" P 118-99 şi "Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului P 118", indicativ MP 008-2000.

PREZENTAREA DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI

Şl A GAZELOR FIERBINŢI

Evacuarea fumului (desfumarea) din clădiri se poate face prin:

• goluri (guri de evacuare a fumului) dispuse în faţadele clădirilor, libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu;

• dispozitive de închidere a golurilor de evacuare fum (voleţi, panouri, trape) cu deschidere automată dispuse în acoperişul clădirii sau în treimea superioară a pereţilor de închidere;

• canale (ghene) pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi; • guri racordate prin can ale (ghene) la ventilatoare de

evacuare a fumului; • asigurarea şi realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de

fum.

• Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se realizează prin sisteme prevăzute în acoperiş, alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale coborâte sub tavan.

• Circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus se poate realiza în următoarele variante:

• introducere naturală organizată aer - evacuare naturală, organizată a fumului;

• introducere mecanică aer - evacuare naturală, organizată a fumului;

• introducere naturală organizată aer - evacuare mecanică a fumului;

• introducere mecanică aer - evacuare mecanică fum.

Capitolul 2. PERFORMANTE PENTRU DISPOZITIVELE Şl SISTEMELE DE EVACUARE A

FUMULUI (DESFUMARE) Şl A GAZELOR FIERBINŢI, ÎN CAZ DE INCENDIU

LIMITAREA PROPAGĂRII FUMULUI Şl PROTECŢIA UTILIZATORILOR

• In alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor trebuie avut în vedere criteriul de performanţă referitor la preîntâmpinarea (limitarea) propagării fumului în funcţie de: – degajările de fum şi de gaze fierbinţi; – etanşeitatea la fum.

Procesul de deplasare a fumului în clădire în caz de incendiu poate fi prevăzut cu un grad acceptabil de probabilitate dacă se ţine cont de următorii factori principali: – caracteristicile clădirii respectiv ale elementelor de

construcţii şi instalaţii în măsura în care acestea pot constitui căi de propagare a fumului şi gazelor fierbinţi sau sunt obstacole în calea acestora;

– locul de izbucnire şi fazele de dezvoltare a incendiului; – comportarea persoanelor aflate în clădire, în cazul

producerii unui incendiu; – condiţiile atmosferice.

Pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc în clădiri, propagarea fumului poate fi frânată sau limitată prin:

• etanşeitatea elementelor de compartimentare a clădirii; • crearea de suprapresiune sau de curenţi de aer proaspăt cu

circulaţia în sens opus direcţiei de mişcare naturală a fumului. Asigurarea gradului de securitate pentru construcţie şi utilizatorii

acesteia impune realizarea unui sistem de securitate complex alcătuit din elementele componente, selectate corespunzător şi adaptate nevoilor reale de siguranţă în funcţionarea obiectului protejat.

Indiferent de gradul de tehnicitate a sistemului de evacuare adoptat prin proiectare şi realizat, fiabilitatea acestuia se verifică prin controale periodice şi exerciţii practice.

Protecţia oamenilor, pompierilor şi a echipelor de intervenţie din clădirile incendiate (în general a utilizatorilor) se realizează prin: – detectarea şi semnalizarea prezenţei fumului produs de

incendiu; – asigurarea utilizării în siguranţă a căilor de evacuare prin

evacuarea fumului sau împiedicarea pătrunderii fumului în acestea;

-evacuarea fumului pentru asigurarea condiţiilor de intervenţie în caz de incendiu.

PRINCIPII DE REALIZARE A DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl A

GAZELOR FIERBINŢI

• SOLUŢII DE DESFUMARE Şl DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

• Desfumarea spaţiilor, încăperilor şi zonelor în care s-a produs fum datorat incendiului se poate realiza natural - organizat, mecanic sau prin combinarea celor două (natural - organizat - mecanic) urmărindu-se următoarele: – circulaţia aerului în spaţiul considerat prin introducerea

de aer proaspăt şi evacuare fum; – crearea unei diferenţe de presiune între volumul

încăperilor ce trebuie protejate şi volumul încăperii cu risc de incendiu; încăperile cu risc de incendiu se vor găsi în depresiune faţă de încăperile vecine.

• Desfumarea prin tiraj natural - organizat – Desfumarea prin tiraj natural a unei încăperi se

realizează prin admisie de aer şi evacuări de fum, circulaţia aerului realizându-se datorită presiunii termice.

– Introducerea aerului proaspăt în spaţiile care se desfumează se realizează prin:

• goluri (guri) ale încăperilor care se desfumează practicate în faţadele clădirilor;

• uşile încăperilor care se desfumează practicate în pereţii exteriori ai construcţiilor;

• încăperi, coridoare, tampoane, sasuri, circulaţii orizontale în suprapresiune sau cele la care admisia aerului exterior se face uşor, prin ferestre sau grile;

• scări interioare deschise; • goluri (guri) de introducere racordate la canale (ghene).

• Canalele (gheneie pentru evacuarea fumului în caz de incendiu trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice generale din Normativul P 118-99.

Evacuarea fumului se realizează prin: • goluri (guri) în faţade sau acoperiş, libere sau închise, cu

dispozitive care se deschid automat şi posibilităţi de acţionare manuală de la distanţă în caz de incendiu;

• guri racordate la canale (ghene). Suprafaţa liberă normată a dispozitivelor pentru evacuarea

fumului, în caz de incendiu, se stabileşte conform prevederilor "Normativului de siguranţă la foc― P 118-99 şi a metodologiei de calcul din prezentul normativ (asigurându-se suprafaţa cea mai mare).

• Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare a fumului se repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform posibil în spaţiul protejat, astfel încât să asigure buna circulaţie a aerului şi evacuarea fumului din încăpere.

• Golurile de ventilare naturală neprevăzute cu elemente de închidere, practicate în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori, se includ în suprafaţa liberă necesară desfumării. Golurile de ventilare trebuie menţinute permanent deschise şi totodată asigurată securitatea lor la intruziuni şi efracţie precum şi protecţia la intemperii.

• Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi, panouri, trape etc.) trebuie să fie în poziţia de aşteptare. Ele se realizează din materiale CO (CA1), etanşe la foc, pentru cele de introducere a aerului şi rezistente la foc, pentru cele de evacuare, având rezistenţa la foc normată (dar cel puţin egală cu a canalului pe care sunt montate). Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii. Voleţii funcţionează fie în sistem glisant fie pivotat.

• Acţionarea automată a dispozitivelor de închidere a golurilor de evacuare a fumului sau de admisie a aerului se dublează cu comandă manuală.

Desfumarea mecanică • Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin

evacuarea mecanică a fumului şi introducerea naturală sau mecanică a aerului sau evacuarea natural- organizată a fumului şi introducerea mecanică a aerului, astfel încât să se asigure circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea fumului.

• Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de fum.

• Evacuarea fumului se asigură prin guri de evacuare racordate prin canale (ghene) la un ventilator de evacuare.

• Introducerea mecanică a aerului se face prin guri de introducere racordate prin canale (ghene) la un ventilator de introducere, care trebuie să asigure minimum 60% din debitul de aer evacuat.

• Canalele de evacuare a fumului trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice din normativul P 118-99.

• Viteza aerului în gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s.

• Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi de închidere din materiale CO (CA1), etanşe la foc la introducere şi rezistente la foc la evacuare, în poziţia de declanşare, cu rezistenţă la foc egală cu cea a canalului (ghenei).

• Raportul dintre laturile unei guri (deschideri) rectangulare de introducere sau evacuare trebuie să fie în concordantă cu dimensiunile canalului dar nu va fi mai mare de 2. Dispozitivele de acţionare

• a voleţilor de protecţie se realizează cu acţionare manuală şi automată şi trebuie să asigure punerea automată în funcţie a ventilatoarelor de desfumare.

• Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât să poată funcţiona la temperatura de 400°C a gazelor fierbinţi, cel puţin o oră. Legătura dintre ventilator şi canal (ghenă) se realizează din materiale CO (CA1).

• Sistemul de ventilare mecanică sau de climatizare al unei construcţii poate fi utilizat, în totalitate sau parţial, şi pentru evacuarea fumului produs în caz de incendiu numai dacă îndeplineşte toate condiţiile specifice desfumării.

SISTEME DE EVACUARE A FUMULUI Şl INTRODUCERE A AERULUI • Pentru asigurarea controlului propagării fumului pe căile de evacuare în

spaţiile mari necompartimentate, atriumuri şi încăperi se aplică condiţiile tehnice şi metodele de protecţie precizate în normativul P 118-99, manualul NP 008 şi după caz prezentul ghid (Anexa 1 şi 2).

• Deschiderile în faţadă pot constitui atât guri de introducere a aerului cât şi guri de evacuare a fumului în cazul desfumării prin tiraj natural organizat dacă respectă condiţiile de amplasare precizate (fig.3.2.2) şi dacă au suprafeţele necesare.

• Condiţiile de amplasare sunt: – suprafaţa liberă de evacuare a fumului se găseşte deasupra liniei de plan neutru; – z' > z/2 şi z' > 1,80 m unde: z - înălţimea încăperii – z' - înălţimea zonei libere de fum

INTRAREA ÎN FUNCŢIUNE A DISPOZITIVELOR DE DESFUMARE Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

• Dispozitivele care protejează golurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi de introducere a aerului trebuie să fie realizate cu acţionare automată şi/sau manuală.

• Comanda dispozitivelor de protecţie a golurilor se poate realiza: – termic prin ruptură termică (fuzibil); – pneumatic prin acţionare mecanică (servomotor electric sau pneumatic); – electromagnetic (cu întrerupere de curent cu impuls de curent la palete

sau cu efect rotativ); – manual.

Ansamblul sistemelor de acţionare trebuie să se găsească în exteriorul canalelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, cu excepţia dispozitivelor cu declanşare termică.

• Axele pivoţilor şi glisierele trebuie să fie astfel realizate încât să permită funcţionarea lor fără ungere.

• Dispozitivul de acţionare nu trebuie să permită punerea în funcţiune printr-o simplă împingere în organul mobil al acestuia.

• După utilizare, rearmarea elementelor de protecţie trebuie să se facă uşor.

Modul de funcţionare a comenzii dispozitivelor de obturare a golurilor se poate face astfel:

• comanda prin dispozitiv termic asigură funcţionarea sistemului prin ruperea unei legături mecanice la creşterea temperaturii. Dispozitivul de ruptură termică se amplasează într-un loc uşor de remarcat fără să necesite reglaj; ansamblul cu fuzibil trebuie să prezinte o inerţie termică cât mai redusă;

• comanda prin dispozitiv pneumatic este alcătuită dintr-o butelie de gaz comprimat de unică folosinţă şi de capacitate care să asigure deschiderea mai multor elemente de protecţie în acelaşi compartiment de desfumare. Sistemul de pornire a buteliei de gaz comprimat trebuie să fie un dispozitiv simplu de comandă manuală.

• comanda cu dispozitiv electropneumatic se face prin electrovane; acţiona-rea organelor de protecţie se asigură prin lipsa presiunii aerului asupra servomotorului şi prin lipsa alimentării electrice asupra electrovanelor de comandă. Comanda dispozitivului electropneumatic este posibilă numai pentru un singur spaţiu;

• comanda electromagnetică a dispozitivelor se poate face în două moduri: – prin lipsă de curent; – prin alimentarea cu curent (comandă prin impulsuri electrice);

• comanda prin servomotor electric este o comandă rapidă, timpul necesar pentru trecerea de la poziţia de aşteptare la cea de funcţionare este sub 3 secunde.

Comanda manuală, centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere, poate fi realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.

• în funcţie de tipul construcţiei, performanţele sistemului de acţionare şi prevederile reglementărilor, comanda manuală centralizată trebuie amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei (încăperii).

Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de semnalizare.

Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, în caz de incendiu se poate face individual sau în grup.

Alimentarea ventilatorului de evacuare a fumului trebuie făcută astfel încât orice incident electric să nu-i afecteze funcţionarea în caz de incendiu. Din acest motiv se recomandă ca alimentarea să se facă cu conductori sau cabluri rezistente la flacără.

ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI. ELEMENTE DE PROTECŢIE A GOLURILOR

• Elementele componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi alte elemente de protecţie la foc conexe pot fi:

• Trapă - dispozitiv pentru evacuarea fumului ce se găseşte la partea superioară a construcţiei şi care poate fi acţionată manual (prin apăsarea unui buton de comandă) sau automat (la sesizarea unui detector de fum sau de temperatură, fuzibil etc).

L - lăţime H-înălţime a - unghiul de deschidere

Sg = H x L (m2) - suprafaţă geometrică Sd = LxHxsina (m2) - suprafaţă deschisă Sdi = (L x H x sin a) + (H x cos a) (H x sin a) - suprafaţă laterală a deschiderii Su = Si x 0,5 - suprafaţă utilă Si = suprafaţa liberă (suprafaţa cea mai mică din valorile lui Sd şi Sdi.

• Dispozitivele cu deschidere exterioară practicate la partea superioară a clădirii, pot fi de diferite tipuri: – fereastră:

• oscilantă cu articulaţie la mijloc • basculantă cu articulaţie inferioară • oblon cu articulaţie superioară • pivotantă cu articulaţie laterală • de acoperiş tip VELUX

– volet - ramă cu jaluzele montată în perete; – luminatoare de acoperiş cu cupoletă.

• Usi rezistente la foc sunt elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţi care au rolul de a limita extinderea incendiului şi de a opri trecerea fumului în spaţiile ce trebuie protejate, alcătuite şi echipate conform reglementărilor specifice.

• Canale utilizate în sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se realizează din materiale incombustibile CO/(A1) rezistente la foc minimum 15 minute, daca reglementările nu prevăd condiţii mai restrictive.

• Ele pot fi: – canale colectoare colective (vezi fig.3.4.1.3a) ce formează o ghenă cu

pereţii din materialele utilizate la construcţia pereţilor clădirii respective (beton, zidărie de cărămidă etc). Calităţile aeraulice ale acestor canale nu sunt foarte performante, existând pierderi din debitul de aer sau fum datorate porozităţii materialelor de construcţie. Acest defect este mai grav la conductele de evacuare a fumului, care trebuie să fie etanşe. Pentru îmbunătăţirea soluţiei s-ar putea folosi canale din tablă spiralate aşezate în interiorul ghenei. Astfel conductele asigură necesităţile aeraulice, iar ghena este rezistentă la foc.

– canalul colector compartimentat (se compune dintr-un canal central la care se racordează canale individuale pe înălţimea unui etaj.

• în cazul unui incendiu la un nivel inferior gurile situate la nivelele superioare vor avea rolul de regulator de tiraj şi aerul extras de la alte etaje diluează şi răceşte fumul evacuat.

• Sistemul are dezavantajul pentru ultimele nivele unde poate să apară fenomenul de refulare care riscă să umple cu fum aceste etaje. Acest fenomen se produce dacă ecartul de temperatură dintre exterior şi interior este scăzut (în timpul verii).

• Din această cauză, canalele de acest timp nu trebuie montate decât la clădiri cu maximum 5 nivele.

• De asemenea în timpul iernii se pot produce curenţi de aer rece, inconfortabili pentru ocupanţi care au tendinţa să obtureze gurile. Aceste guri se pot echipa cu voleţi (rame cu jaluzele) comandate automat de detectori de fum care să le deschidă.

Ventilatoarele trebuie să evacueze fumul la 400°C timp de minimum 1 h. • Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de evacuarea fumului în tot

timpul incendiului, păstrând şi performanţele aeraulice, se face prin alimentarea de la o sursă electrică normală şi o sursă electrică de rezervă.

• Canalele care se racordează la ventilatoare se realizează din materiale rezistente la foc. Această condiţie nu se respectă dacă canalele se găsesc într-o ghenă a construcţiei, care este executată din materiale de construcţie rezistente la foc.

Dispozitivele de acţionare electrică a elementelor componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, după caz, trebuie să asigure şi funcţionarea sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi printr-o centrală de comandă şi supraveghere, la care se vor conecta:

• detectoare optice de fum; • detectoare de temperatură; • butoane de comandă manuală a sistemelor şi instalaţiilor necesare

ventilării zilnice; • butoane de comandă prioritară a deschiderii trapelor.

• Dispozitive electrice de acţionare a trapelor, ferestrelor, voleţilor, obloanelor

• Dispozitivele electrice de acţionare sunt proiectate pentru acţionare pe o singură latură (pentru trape cu L < 150 cm) sau pe două laturi (L > 150 cm).

• Se utilizează dispozitive cu cremaiieră sau lanţ. • Motoarele electrice ale acestor dispozitive sunt protejate la

sarcină şi au limitator electric de cursă încorporat, realizându-se cu grad de protecţie IP 6.

• Alimentarea cu energie electrică se face la 220 V sau 24 V.

Butoanele de comandă • Butoanele de comandă (prioritară a trapei) sunt înglobate în cutii

din materiale plastice rezistente, prevăzute cu geam casabil, pentru montare aparentă sau îngropată.

• Cutia poate conţine şi o tastă pentru închiderea trapelor şi două diode: una roşie pentru semnalizarea închiderii şi una verde pentru funcţionarea normală. Se poate face şi o semnalizare sonoră cu declanşare automată şi o diodă electroluminiscentă - LED, pentru afişarea deranjamentelor.

• Butoanele de comandă manuală a ventilării curente – Butoanele de comandă manuală a ventilării, cu poziţiile

"deschise-închise", se utilizează pentru ventilarea curentă, fără funcţionare după căderea sursei de alimentare cu energie electrică de bază.

– Butoanele sunt constructiv de tip dublu basculant, în montaj aparent sau îngropat, livrare opţională cu cheie de asigurare.

– Funcţiunile de închidere, deschidere, oprire pot fi afişate prin diodă electroluminiscentă.

Detectoare optice de fum • De regulă, detectoarele optice de fum comandă automat

deschiderea •-apelor la o concentraţie a fumului de 3%. • Detectoarele sunt alimentate la 8-28 Vcc, sau după caz la

tensiunea xJicată de producător sunt construite cu celulă fotoelectrică şi operează pe principiul ^rfuzării luminii şi afişaj individual în caz de funcţionare.

Detectoare de temperatură • Detectoarele de temperatură sunt utilizate

pentru deschiderea automată a .nei trape la atingerea temperaturii de 70°C (90°; 100°C).

Centralele de comandă pentru evacuarea fumului si a gazelor fierbinţi

• Centrala de comandă este capabilă să primească semnale de la un număr neimitat de butoane de acţionare sau detectoare de incendiu. Circuitele între centrală şi butoanele de comandă sunt conectate în sistem închis.

• Centrala este prevăzută în afară de alimentarea de bază, cu o alimentare :<e ^zervă prin baterii de acumulatori, sistemul trecând automat pe rezervă.

Dispozitive de închidere automată (magnetică) a uşilor rezistente la foc

• Rolul uşilor rezistente la foc este de a limita extinderea incendiului şi a opri >ea fumului în spaţiile care trebuie protejate.

• Dispozitivele de închidere automată a uşilor rezistente la foc se compun – detectorul de fum sau alt sistem, care iniţiază comanda

de acţionare; – butonul de comandă manuală; – dispozitivul magnetic cu placă de reţinere; – panoul de comandă a închiderii.

• Detectorul de fum amplasat în apropierea uşii, supraveghează o suprafaţă de 100 m2în faţa uşii şi activează o alarmare atunci când particulele de fum ajung la valoarea de 3% din volum. Dispozitivul de comandă acţionează automat, permiţând închiderea uşii (fig.3.4.2.7.1).

• Modul de instalare a detectorilor de fum ce acţionează mecanismul de închidere automată a uşii este prezentat în fig.3.4.2.7.2.

Capitolul 5. DIMENSIONAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR

FIERBINŢI GENERALITĂŢI Dispozitivele şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere

trebuie să respecte anumite reguli şi principii legate de stratificarea naturală a fumului, evitându-se crearea de turbulenţe.

Astfel, rezultă necesitatea asigurării următoarelor condiţii: • pozarea gurilor de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere trebuie să se

facă cât mai sus posibil; • pozarea gurilor de introducere a aerului să fie amplasată cât mai aproape

de sol; • evitarea vitezelor mari de refulare astfel încât să nu se creeze turbulenţe; • repartiţia cât mai corectă a gurilor aporturilor de aer şi a gurilor

evacuărilor de fum şi gaze de ardere pentru evitarea zonelor moarte sau a dopurilor de stagnare a fumului.

Direcţionarea mişcării fumului se poate face prin diferite metode sau printr-o combinaţie de metode:

• Mecanismele de separare, diluţie, curgere a aerului, presurizare şi curenţi ascensionali se pot utiliza de sine stătătoare sau combinate între ele pentru dirijarea şi evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu.

• Metoda de calcul pentru evacuarea fumului şi a gazelor de ardere trebuie să ţină seamă de schimbul de gaze din interiorul clădirii în funcţie de condiţiile de presiune, temperatură interioară şi exterioară, prezenţa vântului, circulaţia fumului care se produce datorită dilatării provocată de căldura din încăperea cu focarul şi măsurile de protecţie împotriva pătrunderii fumului.

• Grosimea stratului de aer depinde de capacitatea instalaţiei de ventilare de a crea suprapresiune şi a aparatelor de evacuare a fumului.

REGIMUL DE PRESIUNE Fumul şi gazele de ardere au tendinţe să ocupe un volum maxim

conform legii universale a gazelor: • PV/T- constant unde: • P = presiunea în încăpere (Pa) • V = volumul de gaze (m3) • T = temperatura absolută a gazului (°K) Legea se aplică atât la volum constant şi în acest caz creşte

presiunea (situaţia unei încăperi închise), cât şi la presiune constantă - o parte din volumul gazelor de ardere scăpând din încăperea incendiată.

In realitate, încăperile nefiind complet etanşe, apare o suprapresiune în încăperea incendiată faţă de încăperile învecinate, având loc şi deplasarea unui important volum de fum către aceste încăperi.

Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor are o influenţă hotărâtoare în privinţa deplasării fumului şi gazelor de ardere.

In cazul apariţiei unui incendiu într-o clădire datorită diferenţelor mari de temperatură, are loc o intensificare a mişcării aerului, cu consecinţe asupra propagării fumului, foarte rapide, datorită tirajului extrem de puternic. Acest tiraj depinde de temperatura exterioară şi cea interioară, de vânt, de etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor, de planul etajelor, de buna funcţionare a sistemelor de acţionare a trapelor, registrelor destinate să obtureze ghenele de ventilare, precum şi de buna funcţionare a altor sisteme concepute pentru evacuarea fumului provenit din incendiile declanşate în clădiri.

Datorită tirajului termic, fumul are tendinţa să se ridice şi să se acumuleze în straturi cu temperaturi descrescătoare. Această stratificare are loc şi din punct de vedere al nivelului densităţii straturilor.

Inălţimea zonei neutre din deschidere este în funcţie de materialul combustibil, temperatura din încăperea cu focarul şi a mediului înconjurător, de felul arderii şi de înălţimea canatului inferior al ferestrei deasupra pardoselii din încăperea în care se găseşte focarul.

Efectul înălţimii diferite la care se găseşte zona neutră este:

• dacă deschiderile dintre încăperea cu focarul şi încăperile limitrofe se găsesc deasupra zonei neutre, atunci gazele de ardere vor ieşi din încăperea cu focarul;

• dacă deschiderile se găsesc mai jos de zona neutră, atunci în încăpere pătrunde aer proaspăt.

Diferenţa de presiune Ap dintre încăperea cu focarul şi spaţiul limitrof poate fi calculată cu ajutorul următoarei relaţii:

Δp=hgρ0(273/Ta-273/Tg)unde: • Ta - temperatura mediului ambiant, (°K); • Tg - temperatura gazelor arse (°K); • h - distanţa dintre centrul deschiderii faţă de zona neutră

din încăperea cu focarul, (m).

Temperatura ridicată a fumului şi gazelor de ardere rezultate în urma unui incendiu crează o forţă ascensională.

• Diferenţa de presiune dintre încăperea incendiată şi încăperile învecinate se roate exprima şi cu formula: ,

Δp=3600(1/TE-1/TF) • Δ p - diferenţa de presiune (Pa); Te - temperatura

absolută a încăperilor învecinate (°C); Tf - temperatura absolută a încăperii incendiate (°C); h - distanţa faţă de planul neutru (m).

• In fig.5 este dată o diagramă de calcul a presiunii ascensionale în funcţie de temperatura din încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul neutru a golurilor de evacuare a fumului

Diagramă de calcul a presiunii ascensionale în funcţie te temperatura din încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul neutru a golurilor ie evacuare a fumului

In urma creării forţelor ascensionale apare şi o mişcare de expansiune a fumului prin dilatare.

In încăperea incendiată există o proporţionalitate între raportul debitelor de ieşire (fum) - intrare (aer) şi raportul temperaturilor acestor debite:

• QEF/QIA=TF/TA unde: – Qef - proporţia de debit volumetric de fum ce

iese din încăperea incendiată (m3/s); – Qia - proporţia de debit volumetric de aer ce

intră în încăperea incendiată (m3/s); – Tf "-temperatura absolută a fumului evacuat

din încăperea incendiată (°C); – Ta - temperatura absolută a aerului introdus în

încăperea incendiată (°C).

Influenţa condiţiilor atmosferice, a vântului, prin presiunea dinamică a curenţlor de aer faţă de presiunea mediului înconjurător, modifică echilibrul aeraulic din încăperi şi poziţia planului neutru în încăperea incendiată, modificând şi tirajul termic.

• Presiunea suplimentară datorată vântului se calculează după formula:

• Pv = 0,5 Cv ρo V2 unde: – Pv - presiunea datorată presiunii vântului (Pa); – Cv - coeficient de repartiţie a presiunii vântului în jurul

geometriei unei clădiri cu domeniul -0,8^+0,8, valorile pozitive pentru pereţii clădirilor opuşi direcţiei vântului şi valorii negative pentru clădirile aflate sub presiunea vântului;

– ρ0 - densitatea aerului exterior (Kg/m3); – V- viteza vântului (m/s); se adoptă valorile vitezelor

convenţionale de caicul ale vântului în conformitate cu SR 1907-1, în funcţie de zona eoliană, cu amplasamentul clădirii (în localitate sau în afara localităţii) şi înălţimea clădirii.

In cazul clădirilor bine etanşate cu uşile şi geamurile exterioare bine închise efectul vântului este slab.

La clădirile cu vitraje mari, cu uşi şi ferestre deschise, apare efectul vântului care este important în circulaţia fumului.

Când într-o încăpere apare un incendiu şi se sparge o fereastră pot să apară două cazuri legatede acţiunea vântului:

• dacă fereastra din încăperea incendiată se află pe faţa ce este sub presiunea vântului, presiunea negativă dată de vânt trage fumul din încăpere împiedicând răspândirea lui în restul clădirii;

• dacă fereastra se află pe faţa opusă circulaţiei vântului, presiunea creată de acesta împinge fumul din încăperea incendiată invadând încăperile

• , învecinate.

DETERMINAREA DEBITELOR DE AER INTRODUS Şl DE FUM Şl GAZE FIERBINŢI EVACUATE

Prin presurizarea zonei adiacente zonei incendiate se ţine sub control migrarea fumului. Se crează o diferenţă de presiune ce formează o barieră ce poate controla mişcarea fumului.

Curgerea aerului prin neetanşeităţile din jurul uşilor sau ale construcţiei previn infiltraţiile de fum în zonele cu presiune ridicată.

Debitul de aer pătruns prin neetanşeităţi se determină cu relaţia:

unde: Qa - debitul volumetric de circulaţie a aerului (m3/s); α- coeficient de debit; A - secţiunea de trecere (m2); Δp - diferenţa de presiune pe traiectoria curentului de fum (N/m2); ρ- densitatea aerului intrat pe traiectoria curentului (Kg/m ); g - acceleraţia gravitaţională (m/s2).

Coeficientul de curgere depinde de geometria încăperii cât şi de turbulenţă sau frecare.

In cazul unui incendiu într-o încăpere învecinată căii de evacuare, pătrunderea gazelor de ardere în interiorul căii de evacuare prin uşa de legătură, poate fi oprită de un curent de aer ce pătrunde pe uşă.

Debitul minim al curentului de aer care opreşte trecerea fumului şi gazelor de ardere* se poate calcula în formula:

unde: a - coeficient de debit; Ta - temperatura absolută a aerului introdus (°K); Tf - temperatura absolută a fumului şi gazelor evacuate (°K); b - lăţimea deschiderii (m); h - înălţimea deschiderii (m).

Debitul de fum şi,gaze arse care se îndreaptă din încăperea cu focarul de incendiu spre încăperile (căile de evacuare) învecinate se determină cu relaţia:

unde: Tf - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată (°K); Ta - temperatura absolută a aerului introdus în încăpere (°K);ΔH -înălţimea deschiderii dintre canatul superior al deschiderii şi zona de presiune neutră (m); b - lăţimea deschiderii (m).

DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

Generalităţi • La proiectarea dispozitivelor de evacuare a

fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie stabilite şi dimensionate suprafeţele golurilor de trecere a fumului practicate în pereţi şi/sau în acoperiş. Prin realizarea unei bune dimensionări se asigură un sistem de supraveghere a migrării fumului până la evacuarea lui.

Calculul suprafeţelor de trecere a fumului practicate în pereţi • Suprafaţa efectivă a unui dispozitiv de evacuare prin

secţiunile de trecere reprezintă suprafaţa totală a golurilor de evacuare.

• Golurile de evacuare pot fi poziţionate în paralel, serie sau combinate. Suprafaţa efectivă totală a golurilor (gurilor) de evacuare în paralel este suma suprafeţelor individuale de trecere a fumului:

unde: n - numărul golurilor de trecere a fumului legate în paralel.

Suprafaţa totală de trecere la golurile (gurilor) ce se găsesc în serie se poate calcula cu formula:

în cazul când golurile (gurile) de evacuare (trecere, migrare) sunt şi în paralel şi în serie, adică combinate, formula de calcul este :

unde: A23 = A2 + A3

A456 = A4 + A5 + A6

Suprafeţele de trecere ce alcătuiesc căile de migrare a fumului

Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului: • Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului pe la

partea superioară amplasate la aceeaşi înălţime (acoperiş) în cazul încăperilor cu volume mari se determină după cum urmează:

• Suprafaţa utilă de evacuare a unui sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi este în funcţie: de suprafaţa focarului (Af); înălţimea de referinţă a încăperii în care se face desfumarea H şi grosimea stratului de fum Hf .

• Suprafaţa focarului (Af) se ia în calcul în funcţie de densitatea sarcinii termice care împarte clădirile în 5 grupe:

• Grupa Densitatea sarcinii termice Af (MJ/m2) (m2}

• 1 q<420 9-18 • 2 420<q<840 18-36 • 3 840<q<1680 36-72 • 4 1680<q<4200 108-162 • 5 q>4200 207

• Clădirile din grupele 1 şi 2 sunt considerate cu risc de incendiu (risc

mic şi mijlociu determinat conform normativului P 118-99) iar clădirile din grupele 3, 4, 5, cu risc ridicat de incendiu (risc mare conform normativului P 118-99).

• H - înălţimea de referinţă este media aritmetică dintre înălţimea în punctul cel mai înalt şi cel mai jos a acoperişului măsurată de la suprafaţa pardoselii;

• Hf - grosimea stratului de fum este diferenţa dintre înălţimea de referinţă şi înălţimea zonei fără fum Hf=H-H' H' - înălţimea zonei fără fum. Hf - trebuie să se găsească deasupra înălţimii superioare a uşii. Dacă grosimea fumului este superioară jumătăţii înălţimii de referinţă se calculează cu formula:

• Hf=H/2 (m)

Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului la partea superioară se determină astfel:

1 - incendii relativ puternice (clădiri cu risc ridicat de incendiu - grupele 3-5)

2 - incendii relativ mici (clădiri cu risc redus de incendiu - grupele 1 -2)

In cazul clădirilor cu volume mari separate cu ajutorul ecranelor, calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se face cu relaţia:

unde: a - coeficient de suprafaţă care ţine cont de tipul de clădire care trebuie protejat (conform clasificării destinaţiilor spaţiilor: clasele 1 ... 3), grosimea stratului de fum şi înălţimea medie a încăperii (%) (vezi tabel şi explicitarea); Ss -suprafaţa pardoselii separeului delimitat de ecrane (m2). împărţirea pe clase a spaţiilor, făcută în funcţie de importanţa focarelor de incendiu, este următoarea:

• Clasa 1 – Restaurante, cafenele, baruri, braserii – Săli de reuniune şi săli de joc – Săli în care spectacolele nu necesită decoruri

sau artificii – Clădiri de învăţământ – Clădiri sportive acoperite – Hoteluri, pensiuni – Clădiri de sănătate – Clădiri de cult – Bănci, administraţii publice sau private – Localuri colective, cămine de locuit

• Clasa 2 – Săli de spectacole în care se folosesc decoruri sau

artificii – Săli de dans sau bal – Săli polivalente – Muzee

• Clasa 3 – Magazine de vânzări, centrale comerciale, supermagazine – Hale şi săli de expoziţii – Biblioteci, arhive, centre de documentare

• Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului amplasate la partea superioară la înălţimi diferite se face după cum urmează:

• Dacă gurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se găsesc la o înălţime mai mică sau mai mare faţă de înălţimea medie a încăperii respective, suprafaţa lor utilă se va calcula prin aplicarea unui coeficient de corecţie a eficacităţii (E).

Coeficientul de corecţie se calculează cu formula :

• unde: ΔH - variaţia înălţimii de tiraj.

Acest termen poate să fie pozitiv sau negativ şi reprezintă diferenţa de nivel între înălţimea medie a încăperii şi înălţimea medie a punctului cel mai înalt sau cel mai jos unde se găseşte deschiderea situată în zona cu fum.

Pentru calculul coeficientului de corecţie E se foloseşte diagrama din fig.5 pentru cele două situaţii, ΔH - pozitiv - curba Er şi ΔH - negativ - curba E2.

EXEMPLE DE CALCUL • Calculul suprafeţelor utile de evacuare (SUE) a

fumului la clădiri cu volum mare al încăperilor. • a - Clădire cu goluri de evacuare a fumului

(trape, cupolete) amplasate pe acoperiş la diferite înălţimi faţă de pardoseală :

• în acest caz ΔH este pozitiv şi se pune condiţia ΔH < 10 Dh unde:

• Condiţii de calcul: • H * 4 m; H' = 2,5 m; ΔH = 6 m; S' =

1500 m Clasa 3 a = 0,38%

Suprafaţa de evacuare a cupoletelor 1, 2, 3 se alege de 1 m2 deci: SuE total 1+2+3 = 3 m

2

Pentru a 4-a evacuare rămâne Sue4 = 2,7 m2 înălţimea de

tiraj ΔH = 6 m pozitiv Coeficientul de corecţie a eficacităţii E

• Dimensiunea pentru o Sue = 1,25 m2 este de 1,6 x 1 m. Se face verificarea cu diametrul hidraulic

• b - Clădire cu goluri de evacuare a fumului situate atât pe acoperiş cât şi'la partea superioară a peretelui exterior (vezi fig.b)

• în acest caz ΔH este negativ:

Condiţii de calcul: H = 4m;H' = 2,5 m; Hf = 1,5 m; ΔH = 0,85; S = 1500 m2 Desfumarea naturală se realizează prin evacuarea prin suprafeţele de evacuare din acoperiş şi prin deschiderea din pereţii exteriori. Calculul suprafeţei utile de evacuare este identic cu exemplul de mai sus. Sut = 5,7m2

• Dacă evacuările din acoperiş au suprafaţa fiecare de 1,27 m2 • Sue 1+2+3 = 3,8 m • Suprafaţa utilă a deschiderii Sud ■ 1,9 m2. • Pentru ΔH = 0,85 m (negativ) se calculează coeficientul de

corecţie (E)

de unde rezultă

c - Clădire cu goluri de evacuare a fumului montate pe luminatoare care se găsesc deasupra acoperişului (vezi fig.c)

în acest caz ΔH este pozitiv:

• Condiţii de calcul:

Se determină a = 0,47%

Suprafeţele de evacuare se ridică deasupra acoperişului cu ΔH = 1 m (pozitiv) Coeficientul de eficacitate E = J1 + - = 1,22

SUE = — = 4,62 m2 UE

• d - Clădire cu goluri de evacuare a fumului amplasate la partea superioară a pereţilor exteriori, dar sub înălţimea medie a clădirii

• în acest caz ΔH este negativ:

Condiţii de calcul: S = 1650 m2; H = 11 m; H' = 6 m; H, = 5m; clasa 1 a = 0,38%

• Deschiderile în faţade care au ΔH = 2 m, negativ . Coeficientul de corecţie E = √(1-2/5)=0,77

• e - cazul unei clădiri cu 2 etaje şi cu un hol central, cu goluri pentru evacuarea fumului amplasate pe acoperişul holului (vezi fig.e)

• Condiţii de calcul: – H = 10 m; Hf = 3 m; Stotai = 1600 m2; clasa 3

– a =1,25%

– SUE = 1,25/100x1600 = 20m2

Calculul instalaţiei de desfumare pentru o clădire cu

3 nivele pentru exemplificare s-a considerat o clădire cu 3 nivele (subsol, parter, etaj) din clasa 3 cu spaţii

având suprafeţe mari libere pe fiecare nivel compartimentate cu ajutorul ecranelor

Soluţiile de desfumare pe fiecare nivel sunt următoarele:

• La SUBSOL - se face o desfumare mecanică (vezi Anexa 1) considerânduse: – debitul unei guri de evacuare a fumului (GE) se consideră

cel puţin de 1 m /s la 100 m2 de suprafaţă a încăperii; – numărul de guri de evacuare a fumului se calculează

ţinându-se cont, că o singură gură trebuie să evacueze fumul de pe o suprafaţă de maximum 320 m2

– Ţinându-se cont de cele prezentate se calculează debitul de evacuare a fumului şi numărul de guri:

încăperea S1 cu S = 1500 m2 – debitul de fum evacuat LESi = 15 m3/s; – numărul de guri necesare pentru evacuarea debitului de

fum n = 5 guri. încăperea S2 cu S = 900 m2 – debitul de fum evacuat LES2 = 9 m3/s; – numărul de guri necesare pentru evacuare debitului de

fum n = 3 guri.

Instalaţia de evacuare a fumului se compune din: • canale de evacuare cu guri de evacuare (GE) montate direct

pe canal; • un ventilator de evacuare care este racordat la canalele de

evacuare din ambele spaţii (Si şi S2) şi cu debitul L.Eventiiator =15 m3/s şi care să funcţioneze la temperaturi de 400°C cel puţin 1 h.

Introducerea aerului se face mecanic prin gurile de introducere Gl pe la partea de jos a pereţilor. Aerul este absorbit din exterior cu ajutorul unui ventilator, pnn canale adus în încăperile S1 şi S2 şi refulat prin gurile de introducere Gl.

Debitul ventilatorului de introducere a aerului: • Livent = 0,6 X LEvent = 0,6 X 15 = 9 m3/S.

La PARTER - s-a aplicat o soluţie de desfumare naturală.

Evacuarea fumului se face prin deschideri prevăzute cu trape la partea superioară a pereţilor erteriori şi prin tiraj natural prin canalul terminat cu o cupoletă pe acoperiş.

• -reducerea aerului în încăpere se face prin trapele practicate în pereţii exteriori la partea inferioară. -

Incăperea P1 cu suprafaţa Spi = 1500 m2 • înălţimea încăperilor H = 4 m • înălţimea liberă de fum H' = 3 m • înălţimea ecranului - grosimea stratului de fum Hf = H - H*

= 1 m – Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului (Sue).

• Sue = a. Ss • Coeficientul a determinat din tabel pentru clasa 3, a =

0,61%. • SUE=0,61/100x1500 = 9,15m2 • Repartiţia suprafeţelor utile de evacuare a fumului prin

tiraj şi prin deschiderile din pereţi la partea superioară. • Suprafaţa utilă de evacuare totală: • SUE=9,15x2/3 = 6,10m2

• Suprafaţa utilă a deschiderilor: • Sue >= 3 SUD -> Sud = 3,05 m2 • - Pentru suprafaţa de evacuare de pe acoperiş se

calculează un coeficient de corecţie a eficacităţii (E) pentru ΔH pozitiv.

• Se ţine cont de creşterea tirajului evacuării situate pe acoperiş prin diferenţa de înălţime pozitivă:

• ΔH = 4,6 -0,4 = 4,2 m

Suprafaţa utilă de evacuare a fumului:

• Pentru această suprafaţă utilă calculată se alege un luminator cu cupolă pentru evacuarea fumului cu dimensiunile 2,0 x 2,0 m cu suprafaţa utilă = 2,99 m2 şi suprafaţa netă = 3,9 m2.

• Se verifică diametrul hidraulic care să asigure tirajul evacuării:

• ΔH <10Dh

4,2 < 10 x 2 (se verifică) - Calculul suprafeţelor gurilor de evacuare de la nivelul superior al pereţilor se face cu un coeficient de corecţie a eficacităţii pentru un ΔH negativ.

Suprafaţa totală liberă a deschiderilor

ΔH = 0,50 m

-Verificarea distanţelor dintre gurile de evacuare -Distanta este d <= 25 m -dmax <= 7 H (vezi Anexa 1) -dmax <= 7 x 4 = 28 m 25 m< 28 m (verificat) • încăperea P2 cu suprafaţa SP2 = 900 m2 se verifică de la început dacă esteposibila utilizarea tot a soluţiei de desfumare naturală. H = 4,5 m d <= 30 m Dmax <= 7x4,5 = 31,5 m 30 m < 31,5 m - soluţie posibilă

• - Calculul suprafeţei utile de evacuare necesare încăperilor

• Coeficientul a (%) pentru H = 4,5 m; H' = 3,5 m şi clasa 3. • a = 0,77% • SUE= —x900 = 6,93m2 UE 100 • - Calculul suprafeţei utile a deschiderilor de evacuare a

fumului practicate în partea superioară a pereţilor. • Pentru că ΔH este negativ coeficientul (E) de corecţie se

determină astfel:

• S’UD = 9,9m2

-Suprafaţa totală liberă de evacuare a fumului • Si=9,9/0,5=19,8m2 - La ETAJ - se alege o soluţie de desfumare naturală,

evacuându-se fumul prin cupolele de pe acoperiş, iar admisia aerului se face prin gurile aflate la partea superioară a pereţilor.

• • încăperea 11 cu suprafaţa Sn = 1200 m2, H = 4 m, H' = 3 m, clasa 3, t = 0,61%.

• - Calculul suprafeţei utile de evacuare a fumului

• SUE=1200x0,61/100=7,32m2

• Pentru că suprafeţele de evacuare se găsesc la aceeaşi înălţime de referinţă coeficientul E = 1.

• Pentru acoperirea suprafeţei utile de evacuare calculate se aleg 5 luminatoare cu cupole cu dimensiunea de 1,25 x 1,25 m fiecare având suprafaţa utilă = 1,47 m2 şi suprafaţa liberă a luminatorului = 1,56 m2.

• • încăperea 12 are suprafaţa S12 = 1200 m2, iar evacuarea fumului se face natural atât prin cupolele din acoperiş cât şi prin deschiderea de la partea superioară a peretelui exterior.

• - Se face verificarea distanţelor dintre cele două puncte de evacuare

• dmax < 7 H = 7 x 4 = 28 m 20m<28m

- Calculul suprafeţei utile de evacuare prin luminatoarele cu cupole: H = 4 m; H' = 3 m; clasa 3; a = 0,61%

• SUE = 0,61/100x1200 = 7,32 m2 - Repartiţia suprafeţelor de evacuare prin acoperiş şi prin

deschiderea în perete

• SUE=7,32x2/3 = 4,88m2 Sue >= 2Sud

• SuD = 2,44m2

• Suprafaţa utilă de evacuare se realizează prin 4 cupole de evacuare cu Sue = 1,32 m2 fiecare, cu dimensiunile 1,4 x 1,4 m ce reprezintă o suprafaţă utilă 5,32 m2.

- Calculul suprafeţelor utile ale deschiderilor considerând un coeficient de corecţie a eficacităţii (E) pentru ΔH negativ; ΔH = 0,50 m.

Suprafaţa utilă realizată a deschiderilor S’UD=2,44/0,7=3,48m

2

Suprafaţa liberă totală a deschiderii (K = 0,5) Sh=3,48/0,5=6,96m2

VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE!