Curs SECEvaluarea rezultatelor

2.4. Criterii de performanţăAm selectat un set de criterii de performanţă care vor fi în general aplicate în evaluarea rezultatelor economice. Trebuie să ne dăm seama că o asemenea listă va omite anumite criterii (că cel al puterii militare sau al calităţii mediului) ce sunt apreciate ca fiind importante pentru anumiţi analişti.Vom utiliza următoarele criterii pentru evaluarea rezultatelor ecomonice:

- creşterea economică;- eficienţa;- distribuţia venitului;- stabilitatea macroeconomică (stabbilitatea ciclică, inflaţie, şomaj);- obiectivele de dezvoltare economică;- viabilitatea sistemului economic.

În utilizarea acestor şase criterii de performanţă, vom proceda la o analiză în trei etape. În primul rând, vom examina fiecare criteriu şi totalitatea relaţiilor de de interdependenţă care apar între acestea. În al doilea rând, pe măsură ce vom construi modele economice (capitalism, socialism), vom genera ipoteze despre cum fiecare sistem se va situa faţă de fiecare criteriu analizat. În al treilea rând, vom analiza un sistem economic real în dinamică, şi vom face comparaţii între aceste sisteme (teoretice şi reale) pe baza criteriilor predefinite.

A. Creşterea economicăProbabil cel mai utilizat indicator economic este “creşterea economică “. Creşterea economică se referă la creşterea volumului de rezultate economice pe care un sistem economic îl generează într-o anumită perioadă de timp, ori creşterea venitului pe cap de locuitor. Suntem interesaţi de creşterea economică deoarece în cazul unui sistem economic analizat la un moment dat, vom discuta despre conceptul de “bunăstare economică a populaţiei”, care poate fi definit, aproximativ, prin volumul bunurilor şi serviciilor per cap de locuitor (avute la dispoziţie de o singură persoană).Modificările venitului pe cap de locuitor de-a lungul timpului presupun modificări ale “bunăstării economice” a populaţiei în aceleaşi direcţii. Utilizând acestă interpretare, putem evalua gredul diferit de bunăstare a diverselor sisteme economice, la un moment dat sau de-a lungul timpului, sau putem realiza analize comparative ale ratelor de creştere pentru sisteme economice ce constituie obiectul analizei.

Deoarce creşterea economică este un indicator de performanţă cu o arie de utilizare mare şi cu diverse accepţiuni, se impun câteva observaţii pentru a evita eventualele confuzii ce pot să apară. În primul rând apar câteva probleme de evaluare a creşterii economice, mai ales când se fac comparaţii între sisteme ecomonice diferite. Aceste gen de probleme este dezvoltată şi analizată în literatura de specialitate. În al doilea rând, este dificil de identificat cauzele unor creşteri economice diferite. Aceste diferenţe pot fi consecinţa sistemului economic, dar pot fi şi rezultatul factorilor de mediu sau al politicilor economice aplicate. Procesul de creştere economică este aşa de complex încât este dificil de a realiza o descriere corespunzătoare, şi nu întotdeauna putem fi siguri de impactul sistemului asupra creşterii economice. Spre exemplu creşterea economică ne arată gradul de dezvoltare al unui sistem. Atunci când comparăm creşterea economică a două sisteme de-a lungul timpului, unde fiecare sistem porneşte de la o bază diferită, ne aşteptăm “ceteris paribus”, la performanţe diferite ale acestui indicator.

În al treilea rând, există o legătură insuficient definită între creşterea economică şi creşterea calităţii vieţii. Creşterea economică apare ca rezultat al formării de capital, dar pentru a creşte stocul de capital este necesar un proces de economisire. Existenţa unei rate de economisire mai ridicată la generaţia prezentă va determina o îmbunătaţire a standardului de viaţă pentru fgeneraţiile următoare.

Decizia de a reduce sau renunţa la consumul prezent în favoarea unui consum viitor este specifică fiecărui sistem economic, opţiunea aparţinând în primul rând consumatorului sau planificatorului. Rezultatul acestei decizii are un impact direct asupra creşteri economice şi asupra standardului de viaţă curent.

De-a lungul timpului, s-a argumentat că sistemul capitalist subevaluează constant meritele consumului viitor şi realizează prea puţine măsuri de acumulare a unor rezerve pentru viitor. În acest sens, anticipăm o rată de economisire mai mare în sistemul socialist ceea ce generează o creştere mai rapidă a stocului de capital şi “ceteris paribus” (în sensul de implicit) o rată de creştere economică mai mare. B. EficienţaAl doilea criteriu de evaluare a perforanţei unui sistem economic este eficienţa economică. Conceptul de eficienţă meconomică se referă la utilizarea efectivă a resurselor de care dispune un sistem economic (includem aici şi cunoştinţele), la un moment dat “eficienţă statică”, sau de-a lungul timpului – “eficienţă dinamică”. Eficienţa statică şi dinamică sunt interdependente într-o manieră complexă, dar ambele într-un sens multidimensional depind de o varietate de factori.

Conceptul de eficienţă economică poate fi ilustrat prin intermediul frontierei (limitei) posibilităţilor de producţie aşa cum reiese din figura 2.2.

Figura 2.2. Curba posibilităţilor de producţie

Curba posibilităţilor de producţie (AB) ilustrează toate combinaţiile posibile ale producătorilor şi consumatorilor de bunuri pe care un sistem economic este capabil să le

Producţia de bunuri

Consumul de bunuri

A

C

B D

P

P’

producă la un moment dat prin utilizarea resurselor disponibile cu maximum de eficienţă. Curba posibilităţilor de producţie nearată că, raportat la resursele existente, sistemul economic are o listă de opţiuni privind utilizarea acestora. Sistemul economic trebuie să aleagă o anumită opţiune, care se regăseşte pe curba AB. În societăţle capitaliste, consumatorii sunt cei care determină opţiunea d producţie, pe când în societăţile socialiste, planificate, decizia aparţine celor care realizează planificarea.

Alegerea unui punct pe curba AB este arbitrară. Se pot alege alte obiective şi se vor examina noile opţiuni. Frontiera posibilităţilor de producţie este folositoare pentru a ilustra conceptul de eficienţă economică. Am precizat deja că AB reprezintă capacitatea unui sistem economic concret la un anumit moment dat. Conceptul de “eficienţă statică” presupune un sistem economic ce operează pe curba posibilităţilor de producţie, spre exemplu în punctul P’. Opţiunile de producţie dincolo de curba AB sunt imposibil de realizat la acel moment, opţiunile de producţie în interiorul curbei AB fiind posibile dar ineficiente. Un sistem economic care are capacitatea de a produce pe curba AB, dar care produce în punctul P’ este static ineficient, deoarece ar putea să producă în punctul P mai multe bunuri fără o creştere a resurselor utilizate.

Conceptul de “eficienţă dinamică” se referă la abilitatea unui sistem economic de a-şi îmbunătăţi capacitatea de producţie de bunuri şi servicii de-a lungul timpului fără a creşte imputul de capital sau forţă de muncă. “Eficienţa dinamică” este indicată de translarea curbei posibilităţilor de producţie de la AB la CD (fără o creştere a resurselor), distanţa acestei translări indicând modificarea eficienţei economice în alocarea resurselor.

Ca alţi indicatori care evaluiază performanţa unui sistem, eficienţa statică şi dinamică este un subiect complex. Abordarea cea mai potrivită pentru a măsura eficienţa statică este aceea de a calcula productivitatea, ca raport între out-putul economic şi input-ul corespunzător. Eficienţa dinamică este cuantificată ca variaţia acestui raport de-a lungul timpului

Observaţie:Creşterea economică şi eficienţa dinamică sunt două concepte diferite. Rezultatele unui sistem economic pot creşte prin creşterea eficienţei (căutând modalităţi mai bune de a face lucruri cu aceleaşi resurse), ori prin creşterea utilizării unui factor de producţie , dar la o rată constantă. În primul caz vorbim de o creştere intensivă, iar în al doilea caz vorbim de o creştere extensivă.