CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

CERINŢE GENERALE PENTRU CONSTITUIREA TUTUROR SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE

ASOCIAŢII

Constituirea societăţilor comerciale este supusă îndeplinirii unor cerinţe generale,

valabile pentru oricare dintre formele asociative, cerinţe care privesc - în special asociaţii (părţile

contractante), actul constitutiv (contractul de societate şi statutul), capitalul social, obiectul de

activitate şi determinarea elementelor de identificare ale societăţii.

Dobândirea calităţi de asociat de către persoana fizică sau juridică este condiţionată de

îndeplinirea următoarelor condiţii: să aibă capacitate juridică, să semneze actul constitutiv al

societăţii şi să-şi aducă contribuţia printr-un aport la formarea capitalului social.

Dispoziţiile legale aplicabile în materie folosesc, spre a desemna persoanele care

participă la crearea şi la activitatea societăţilor comerciale următoarele denumiri; asociat,

acţionar, fondator, comanditar şi comanditat. Trebuie precizat că noţiunea de asociat este o

noţiune largă, care acoperă toate sensurile posibile,valabilă în cazul tuturor categoriilor de

societăţi comerciale. Ca gen proxim, ea cuprinde în sfera sa următoarele specii: fondator,

acceptant, acţionar, comanditar şi comanditat.

Calitatea de fondatori o au persoanele care iau iniţiativa de a înfiinţa o societate

comercială. Legea nr. 31/1990 utilizează acest termen în cazul societăţii pe acţiuni şi în

comandită pe acţiuni în situaţia constituirii unei asemenea societăţi prin subscripţie publică.

Calitatea de acceptanţi aparţine, în cadrul aceloraşi tipuri de societăţi, persoanelor care

subscriu prospectele de emisiune a acţiunilor şi se obligă să facă vărsămintele corespunzătoare.

Desigur că şi fondatorii şi acceptanţii devin şi sunt asociaţi.

Termenul de acţionar provine de la posesiunea unor acţiuni în societăţile pe acţiuni şi în

comandită pe acţiuni, acţionarii fiind asociaţii în aceste societăţi. În sfârşit, termenii de

comanditar şi comanditat definesc în particular asociaţii societăţilor în comandită simplă şi în

comandită pe acţiuni; ei se deosebesc prin gradul diferit de răspundere pentru pasivul social.

Între noţiunea de asociat şi aceea de acţionar (la societăţile pe acţiuni) nu există nici-o

deosebire. Într-adevăr orice acţionar, indiferent de modalitatea în care, ulterior înfiinţării

societăţii dobândeşte această calitate (prin subscriere sau cumpărare de acţiuni, moştenire etc),

devine, totodată, asociat cu toate drepturile şi obligaţiile pe care legea i le recunoaşte. Şi invers

este valabil: orice asociat (la societăţile pe acţiuni) este un acţionar (pentru că el deţine una sau

mai multe acţiuni). Apoi, şi semnatarii contractului de societate „sunt deţinătorii unui titlu

negociabil, a cărui transmitere duce la mutaţii permanente

ASOCIAŢII PERSOANE FIZICE

O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice, de persoane juridice şi de

persoane fizice împreună cu persoane juridice.

Legea. nr. 31/1990 prevede că „în vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice

şi juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale”. Regula este cea a libertăţii comerţului,

de unde rezultă că orice persoană poate înfiinţa societăţi comerciale.

Libertatea de asociere este însă supusă prin lege anumitor restricţii, unele prevăzute

expres în texte de lege, altele rezultând implicit, din dispoziţiile legale incidente.

Capacitatea persoanelor fizice de a înfiinţa o societate comercială, deci de a încheia un

contract de societate, este cârmuită de legea care guvernează capacitatea de a efectua acte de

drept civil, adică lex personalis.

Potrivit art. 949 din Codul civil, „poate contracta orice persoană ce nu este declarată

necapabilă de lege". Sunt incapabili, ceea ce înseamnă că nu îşi pot exercita drepturile şi asuma

obligaţiile, săvârşind acte juridice, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi persoana pusă

sub interdicţie ţari. (art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954). În consecinţă, aceste persoane nu au

nici capacitatea de a fi parte într-un contract de societate. De altfel, art. 11 din Codul comercial

prevede că „interzisul şi cel pus sub consiliul judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un

comerţ". Minorul între 14-18 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă şi, ca urmare, actele lui se

încheie cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorelui (art.9 din Decretul nr. 31/1951).

O restricţie privind participarea la înfiinţarea societăţilor comerciale există pentru

asociaţii societăţilor în nume colectiv şi comanditaţii din societăţile în comandită simplă. Potrivit

art. 52 şi 60 din Legea nr. 31/1990, aceşti asociaţi nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere

nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect - fără consimţământul celorlalţi

asociaţi. Un asemenea consimţământ este prezumat „dacă participarea sau operaţiile, fiind

anterioare contractului de societate, au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis

continuarea lor". O altă restricţie se referă la faptul că o persoană nu poate fi asociat unic decât

într-o singură societate cu răspundere limitată. Aşadar, o astfel de persoană nu ar putea înfiinţa o

nouă societate de acelaşi tip, dar poate participa împreună cu alte persoane la constituirea altor

societăţi.

ASOCIAŢII PERSOANE JURIDICE

În cazul persoanelor juridice, există, de asemenea, în principiu, libertatea înfiinţării de

societăţi comerciale. Dispun de acest drept chiar şi alte societăţi, unele cu participarea statului,

organizaţiile cooperatiste, şi alte organisme publice şi civile etc. însă, trebuie avut în vedere şi

respectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţa. Într-adevăr, potrivit art. 34 din Decretul

nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,

stabilit de lege, actul de înfiinţare sau statut; actul juridic care nu e făcut pentru realizarea

scopului statutar este nul.

Potrivit specialităţii capacităţii de folosinţă, persoana juridică nu poate avea decât acele

drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut, orice act

juridic care nu este făcut în vederea realizării scopului statutar fiind considerat nul.

Art. 8 din Codul comercial prevede că „statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de

comercianţi". Dar, statul poate face acte de comerţ şi înfiinţa societăţi comerciale. într-adevăr,

dispoziţiile legale prevăd posibilitatea constituirii unei societăţi comerciale, chiar cu capital

integral de stat. De exemplu, în temeiul art. 16 din Legea nr. 15/1990, „unităţile comerciale de

stat, cu excepţia celor care constituie regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe

acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată". Totodată, mai multe prevederi ale Legii nr. 31/1990,

se referă la societăţile comerciale cu capital integral de stat (art. 212, 213, 215 etc). Desigur că

judeţele, oraşele şi comunele, ca unităţi administrativ-teritoriale, nu pot face comerţ şi înfiinţa ele

însele societăţi comerciale, dar acest lucru îl pot face consiliile locale sau judeţene.

OBLIGAŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE

Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a

obiectului de activitate al societatii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv (art. 70 din

Legea nr.31/1990). Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de

administratie si la organele de conducere similare acestora.

Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul

puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, dupa caz, prin lege, actul constitutiv sau

hotărârile organelor statutare ale societatii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi

si ale actului constitutiv al societatii, nefiind necesară o procura speciala si in forma autentica in

acest scop, chiar daca actele de dispozitie trebuie incheiate in forma autentica.

Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca

aceasta facultate li s-a acordat in mod expres.

Administratorul care, fără drept, îşi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta

pentru eventualele pagube produse societatii.

Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;

b) existenta reala a dividendelor platite;

c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;

d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;

e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care

o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, care a fost abrogată prin Legea

nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai

consiliului de supraveghere si ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar daca au fost

alese, sunt decazute din drepturi.

In orice factura, oferta, comanda, tarif, prospect si alte documente intrebuintate in comert,

emanand de la o societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridica, sediul social,

numarul din registrul comertului si codul unic de inregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale

emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din

domeniu.

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢII ÎN NUME COLECTIV

Noţiune şi caracteristici

Societatea în nume colectiv se poate defini ca fiind o societate constituită prin asocierea,

pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,

pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în care

asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

Din această definiţie pot fi desprinse caracterele specifice ale societăţii în nume colectiv.

Astfel, societatea în nume colectiv are un caracter intuitu personae deoarece se

întemeiază pe încrederea deplină şi reciprocă a asociaţilor, de obicei membrii ai aceleaşi familii.

Ceea ce primează la constituirea acestei societăţi este elementul personal şi nu valoarea

capitalului adus de asociaţi.

Capitalul social - care poate fi format din numerar, aporturi în natură şi aporturi în

creanţe - este divizat în părţi de interese, care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile şi care

în principiu - sunt netransmisibile.

Obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată

şi solidară a tuturor asociaţilor. Având personalitate juridică, societatea va răspunde, în primul

rând, cu patrimoniul său şi apoi se va pune problema răspunderii asociaţilor cu bunurile lor

personale.

Asociaţii societăţii în nume colectiv exercită comerţul pentru societate, şi nu în nume

propriu, ei nedobândind calitatea de comerciant. Beneficiind de personalitate juridică, societatea

în nume colectiv are singură calitatea de comerciant.

Societatea în nume colectiv se constituie prin actul constitutiv (contract de societate)

încheiat în formă autentică.

Asociaţii unei societăţi în nume colectiv pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane

juridice, ceea ce înseamnă că societăţile comerciale. indiferent de forma lor, pot avea calitatea de

asociaţi ai societăţii în nume colectiv.

Firma societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre

asociaţi, cu menţiunea “societate în nume colectiv” scrisă în întregime. Potrivit legii, dacă

numele unei persoane străine de societate figurează cu consimţământul său în firma societăţii în

nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii.

Capitalul social subscris şi vărsat trebuie precizat în contractul de societate. Legea nu

stabileşte un plafon minim al capitalului social. În ceea ce priveşte aportul fiecărui asociat la

capitalul social, acesta poate fi orice bun cu valoare economică ce prezintă interes pentru

activitatea societăţii (numerar, bunuri, creanţe, prestaţii în muncă etc.).

Administrarea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulţi asociaţi numiţi în

calitate de administratori, prin contractul de societate sau aleşi în timpul funcţionării societăţii.

Dreptul de a reprezenta în mod independent societatea aparţine fiecărui administrator, în lipsa

unei stipulaţii contrare în actul constitutiv.

Dacă prin actul constitutiv se dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia

trebuie luată în unanimitate, iar în caz de divergenţă vor decide asociaţii care reprezintă

majoritatea absolută a capitalului social.

Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate

decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se se găsesc în imposibilitate, chiar

momentană, de a lua parte la administraţie.

Legea nu instituţionalizează adunarea generală a asociaţilor acestei societăţi, ci prevede

doar deciziile care se iau prin prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a

capitalului social:

a) alegerea unuia sau mai multor administratori ai societăţii, cu stabilirea puterilor,

duratei însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se

dispune altfel;

b) revocarea administratorilor sau limitarea puterii lor, cu excepţia cazului când

administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv;

c) rezolvarea divergenţelor dintre administratori, când sunt obligaţi sa lucreze împreună

sau a opoziţiei unui asociat privind operaţiile care depăşesc operaţiile obişnuite comerţului pe

care îl exercită societatea;

d) aprobarea bilanţului societăţii;

e) răspunderea administratorilor.

Asociatul care, într-o operaţie determinată, are pe cont propriu sau pe contul altuia

interese contrare acelora ale societăţii nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind

această operaţie.

Dreptul de vot se exercită în condiţiile stabilite prin contractul de societate, iar în lipsa

acestora votul se exercită proporţional cu participarea la capitalul social, respectiv cu numărul

părţilor de interes ale asociaţilor. Decizia asociaţilor care este contrară contractului de societate

sau legii, poate fi anulată prin hotărârea instanţei judecătoreşti, la cererea unuia dintre asociaţi.

Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi

concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al

altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.

Răspunderea asociaţilor

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, în societatea în nume colectiv

obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile

sociale are caracter subsidiar. Ei răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale, numai

dacă societatea nu plăteşte creditorilor în termen de 15 zile de la data punere acesteia în

întârziere.

Ca subiect de drept distinct, societatea în nume colectiv are capacitatea să-şi asume

obligaţii în raporturile cu terţii şi răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea lor. Art.

85 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede că asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar

pentru operaţiile îndeplinite în numele societăţii de persoanele care o reprezintă.

Creditorii societăţii trebuie să urmărească mai întâi societatea, şi numai dacă nu îşi pot

satisface creanţele se vor îndrepta împotriva asociaţilor. Nu este suficientă, însă, o simplă

notificare făcută societăţii şi nici chiar obţinerea împotriva societăţii a unei hotărâri judecătoreşti,

ci constatarea insolvabilităţii societăţii.

Dreptul creditorilor societăţii de a urmări, în subsidiar, pe asociaţi, presupune existenţa

unui titlu executoriu împotriva acestora. Legea prevede că hotărârea judecătorească obţinută

împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat (art. 85 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,

republicată).

Cesiunea aportului de capital social

Art. 87 din Legea nr. 31/1990 prevede că cesiunea aportului de capital social este posibilă

dacă a fost permisă prin actul constitutiv.

Cesiunea părţii de interes presupune încheierea unui contract prin care cedentul se obligă,

în schimbul unui preţ, să transmită partea sa de interes cesionarului. Acest contract trebuie

încheiat în formă autentică, iar pentru ca cesiunea să fie opozabilă terţilor, trebuie îndeplinite

anumite formalităţi de publicitate.

Astfel, cesiunea trebuie notificată societăţii şi trebuie înscrisă în registrul comerţului.

Cesiunea părţii de interes va produce efecte din ziua efectuării menţiunii privind acest act în

registrul comerţului. Ca urmare a cesiunii, cesionarul devine titularul părţii de interes şi

dobândeşte. calitatea de asociat în societatea în nume colectiv, cu toate drepturile şi obligaţiile ce

rezultă din această calitate.

Legea nr. 31/1990 prevede că cesiunea nu liberează pe cedent de ceea ce mai datorează

societăţii din aportul său la capital (art. 87 alin. 2) şi, de asemenea, el rămâne răspunzător faţă de

terţi pentru operaţiile făcute de societate anterior cesiunii. De asemenea, dacă la data cesiunii

există anumite operaţii în curs de executare, asociatul cedent este ţinut să suporte consecinţele,

până la terminarea acestor operaţii.

SECŢIUNEA A III-A

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI

ADUNĂRILE GENERALE ALE ACŢIONARILOR

Societatea pe acţiuni reprezintă forma tipică a societăţilor de capitaluri. Ea este cea mai

complexă şi totodată cea mai evoluată formă de societate comercială, fiind destinată realizării

unor mari afaceri, care necesită capitaluri însemnate.

Societatea pe acţiuni poate fi definită ca acea societate constituită prin asocierea mai

multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare

reprezentate prin titluri numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale în scopul

împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita acţiunilor lor.

Trăsăturile specifice societăţii pe acţiuni sunt:

societatea se constituie dintr-un număr minim de 2 asociaţi, denumiţi acţionari;

capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titluri negociabile şi transmisibile;

răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea acţiunilor lor.

actul constitutiv al societăţii pe acţiuni este format din contract de societate şi statut şi

se încheie în formă autentică în cazul constituirii prin subscripţie publică

capitalul social minim cerut de lege pentru constituirea societăţii este de 25.000 euro;

firma societăţii pe acţiuni trebuie să fie compusă dintr-o denumire proprie, de natură a

o deosebi de firma altor societăţi, însoţită de menţionarea formei juridice, scrisă fie întregime

(„societate pe acţiuni")., fie prescurtat („S.A.").

societatea pe acţiuni, având în vedere capitalul social mare de care dispune, precum şi

numărul mare de acţionari care o constituie, se poate constitui, conform art. 9 din Legea nr.

31/1990, republicată, prin două modalităţi: prin subscriere integrală şi simultană a capitalului

social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică

este emitentă de titluri de valoare

Adunarea generală a asociaţilor este forma de organizare a societăţii, constituită din

totalitatea asociaţilor care participă la elaborarea şi exprimarea, în decizii şi hotărâri, a voinţei

sociale, în proporţie cu valoarea aportului la capitalul social.

În raport cu caracterul problemelor pe care le dezbate şi sistemul de votare, adunările

generale sunt:

A. Adunări generale ordinare, când se dezbat probleme de gestiune normală a

societăţii;

B. Adunări generale extraordinare pentru dezbaterea problemelor excepţionale;

Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la

încheierea exerciţiului financiar.

Pentru valabilitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa

acţionarilor care să deţină cel puţin ¼ din nr. total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale

se iau cu majoritatea voturilor exprimate, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel.

Pe lângă problemele înscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligată:

a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor

prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere,

de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar, si sa fixeze dividendul;

b) sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de

supraveghere, si cenzorii;

b1) in cazul societatilor ale caror situatii financiare sunt auditate, sa numeasca sau sa

demita auditorul financiar si sa fixeze durata minima a contractului de audit financiar;

c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului de

administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, si cenzorilor, daca nu a fost

stabilita prin actul constitutiv;

d) sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului;

e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe

exercitiul financiar urmator;

f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale

societatii.

Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o

hotarare pentru:

a) schimbarea formei juridice a societatii;

b) mutarea sediului societatii;

c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;

d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau

alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;

e) prelungirea duratei societatii;

f) majorarea capitalului social;

g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

i) dizolvarea anticipata a societatii;

i1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in

actiuni nominative;

j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;

l) emisiunea de obligatiuni;

m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este

ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima

convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de

vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din

numarul total de drepturi de vot.

Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau

reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere

sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de

dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute

de actionarii prezenti sau reprezentati.

Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o

categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea

speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.

Convocarea adunării generale se face de consiliul de administraţie, respectiv de

directorat, ori de câte ori este necesar. Adunarea va trebui să se desfăşoare la data, ora şi locul

stabilit prin convocator, care trebuie să coincidă în principiu cu sediul societăţii. în cazul în care

pe ordinea de zi figurează propuneri privind modificarea actelor constitutive, convocarea va

cuprinde şi textul integral al acestora.

În cazul societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni din cauza numărului mare de

acţionari, convocarea se va publica şi în Monitorul Oficial şi într-unul din ziarele locale de largă

circulaţie.

La societăţile pe acţiuni la care toate acţiunile sunt nominative, convocarea poate fi făcută

şi numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă

pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă,

expediată cu cel puţin 30 zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în

registrul acţionarilor.

ADMINISTRAREA SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI

SISTEMUL UNITAR

Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul

acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de

administraţie.

Societatile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale

de auditare sunt administrate de cel puţin 3 administratori.

Administratorii sunt desemnati de catre adunarea generala ordinara a actionarilor, cu

exceptia primilor administratori, care sunt numiti prin actul constitutiv.

Candidatii pentru posturile de administrator sunt nominalizati de catre membrii actuali ai

consiliului de administratie sau de catre actionari.

Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract

de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul

individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.

Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generala ordinara a actionarilor.

In cazul in care revocarea survine fara justa cauza, administratorul este indreptatit la plata unor

daune-interese.

In caz de vacanta a unuia sau a mai multor posturi de administrator, daca prin actul

constitutiv nu se dispune altfel, consiliul de administratie procedeaza la numirea unor

administratori provizorii, pana la intrunirea adunarii generale ordinare a actionarilor.

Daca vacanţa prevazuta mai sus determina scaderea numarului administratorilor sub

minimul legal, administratorii ramasi convoaca de indata adunarea generala ordinara a

actionarilor, pentru a completa numarul de membri ai consiliului de administratie.

In cazul in care administratorii nu isi indeplinesc obligatia de a convoca adunarea

generala, orice parte interesata se poate adresa instantei pentru a desemna persoana insarcinata cu

convocarea adunarii generale ordinare a actionarilor, care sa faca numirile necesare.

Cand este un singur administrator si acesta vrea sa renunte la mandat, el va trebui sa

convoace adunarea generala ordinara.

In caz de deces sau de imposibilitate fizica de exercitare a functiei de administrator unic,

numirea provizorie se va face de catre cenzori, însă adunarea generala ordinara va fi convocata

de urgenta pentru numirea definitiva a administratorului.

În cazul in care societatea nu are cenzori, orice acţionar se poate adresa instantei care

autorizeaza convocarea adunarii generale de catre actionarul care a formulat cererea sau de catre

alt actionar. Prin aceeasi hotarare, instanta aproba ordinea de zi, stabileste data de referinta, data

tinerii adunarii generale si, dintre actionari, persoana care o va prezida.

În cazul in care intr-o societate pe actiuni are loc delegarea atributiilor de conducere catre

directori, majoritatea membrilor consiliului de administratie va fi formata din administratori

neexecutivi.

Membrii neexecutivi ai consiliului de administratie sunt cei care nu au fost numiti

directori.

Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se poate

prevedea că unul sau mai multi membri ai consiliului de administratie trebuie sa fie

independenti.

La desemnarea administratorului independent, adunarea generala a actionarilor va avea în

vedere următoarele criterii:

a) să nu fie director al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta si

sa nu fi indeplinit o astfel de functie in ultimii 5 ani;

b) să nu fi fost salariat al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta

ori sa fi avut un astfel de raport de munca in ultimii 5 ani;

c) să nu primeasca sau sa fi primit de la societate ori de la o societate controlata

de aceasta o remuneratie suplimentara sau alte avantaje, altele decat cele

corespunzand calitatii sale de administrator neexecutiv;

d) să nu fie actionar semnificativ al societatii;

e) să nu aibă sau să fi avut in ultimul an relatii de afaceri cu societatea ori cu o

societate controlata de aceasta, fie personal, fie ca asociat, actionar,

administrator, director sau salariat al unei societati care are astfel de relatii cu

societatea, daca, prin caracterul lor substantial, acestea sunt de natura a-i afecta

obiectivitatea;

f) sa nu fie sau sa fi fost in ultimii 3 ani auditor financiar ori asociat salariat al

actualului auditor financiar al societatii sau al unei societati controlate de

aceasta;

g) sa fie director intr-o alta societate in care un director al societatii este

administrator neexecutiv;

h) sa nu fi fost administrator neexecutiv al societatii mai mult de 3 mandate;

i) sa nu aiba relatii de familie cu o persoana aflata in una dintre situatiile

prevazute la lit. a) si d).

Consiliul de administratie alege dintre membrii sai un presedinte al consiliului. Prin actul

constitutiv se poate stipula ca presedintele consiliului este numit de adunarea generala ordinara,

care numeste consiliul.

Presedintele este numit pentru o durata care nu poate depasi durata mandatului sau de

administrator. Presedintele poate fi revocat oricand de catre consiliul de administratie. Daca

presedintele a fost numit de adunarea generala, va putea fi revocat numai de aceasta.

Presedintele coordoneaza activitatea consiliului si raporteaza cu privire la aceasta

adunarii generale a actionarilor. El vegheaza la buna functionare a organelor societatii. In cazul

in care presedintele se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, pe durata starii

respective de imposibilitate consiliul de administratie poate insarcina pe un alt administrator cu

indeplinirea functiei de presedinte.

Consiliul de administratie poate crea comitete consultative formate din cel putin 2

membri ai consiliului si insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de

recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea administratorilor,

directorilor, cenzorilor si personalului sau nominalizarea de candidati pentru diferitele posturi de

conducere. Comitetele vor inainta consiliului, in mod regulat, rapoarte asupra activitatii lor.

Cel putin un membru al fiecarui comitet trebuie sa fie administrator neexecutiv

independent. Comitetul de audit si cel de remunerare sunt formate numai din administratori

neexecutivi. Cel putin un membru al comitetului de audit trebuie sa detina experienta in aplicarea

principiilor contabile sau in audit financiar.

Consiliul de administratie se intruneste cel putin o data la 3 luni. Presedintele convoaca

consiliul de administratie, stabileste ordinea de zi, vegheaza asupra informarii adecvate a

membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi si prezideaza intrunirea.

Consiliul de administratie este, de asemenea, convocat la cererea motivata a cel putin 2

dintre membrii sai sau a directorului general. In acest caz, ordinea de zi este stabilita de catre

autorii cererii. Presedintele este obligat sa dea curs unei astfel de cereri.

Convocarea pentru intrunirea consiliului de administratie va fi transmisa administratorilor

cu suficient timp inainte de data intrunirii, termenul putand fi stabilit prin decizie a consiliului de

administratie. Convocarea va cuprinde data, locul unde se va tine sedinta si ordinea de zi. Asupra

punctelor care nu sunt prevazute pe ordinea de zi se pot lua decizii doar in cazuri de urgenta.

La fiecare sedinta se va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele

participantilor, ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi intrunite si opiniile

separate. Procesul-verbal este semnat de catre presedintele de sedinta si de catre cel putin un alt

administrator.

Directorii si cenzorii sau, dupa caz, auditorii interni pot fi convocati la orice intrunire a

consiliului de administratie, intruniri la care acestia sunt obligati sa participe. Ei nu au drept de

vot, cu exceptia directorilor care sunt si administratori.

Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile

pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru

adunarea generala a actionarilor.

Consiliul de administratie are urmatoarele competente de baza, care nu pot fi delegate

directorilor:

a) stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare ale societatii;

b) stabilirea politicilor contabile si a sistemului de control financiar, precum si aprobarea

planificarii financiare;

c) numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneratiei lor;

d) supravegherea activitatii directorilor;

e) pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si

implementarea hotararilor acesteia;

f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii

nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

De asemenea, nu pot fi delegate directorilor atributiile primite de catre consiliul de

administratie din partea adunarii generale a actionarilor, in conformitate cu art. 114.

Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor

directori, numind pe unul dintre ei director general.

Directorii pot fi numiti dintre administratori sau din afara consiliului de administratie.

Daca prin actul constitutiv sau printr-o hotarare a adunarii generale a actionarilor se

prevede acest lucru, presedintele consiliului de administratie al societatii poate fi numit si

director general.

In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei

obligatii legale de auditare financiara, delegarea conducerii este obligatorie.

În înţelesul Legii nr.31/1990, director al societatii pe actiuni este numai acea persoana

careia i-au fost delegate atributii de conducere a societatii. Directorii sunt responsabili cu luarea

tuturor masurilor aferente conducerii societatii, in limitele obiectului de activitate al societatii si

cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de

administratie si adunarii generale a actionarilor.

Modul de organizare a activitatii directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau

prin decizie a consiliului de administratie.

Orice administrator poate solicita directorilor informatii cu privire la conducerea

operativa a societatii. Directorii vor informa consiliul de administratie, in mod regulat si

cuprinzator, asupra operatiunilor intreprinse si asupra celor avute in vedere.

Directorii pot fi revocati oricand de catre consiliul de administratie. In cazul in care

revocarea survine fara justa cauza, directorul in cauza este indreptatit la plata unor daune-

interese.

SISTEMUL DUALIST

Prin actul constitutiv se poate stipula ca societatea pe actiuni este administrata de un

directorat si de un consiliu de supraveghere.

Conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului, care indeplineste

actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor

rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor.

Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere.

Directoratul este format din unul sau mai multi membri, numarul acestora fiind totdeauna

impar.

Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic. In cazul

societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de

auditare, directoratul este format din cel putin 3 membri.

Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie

totodata unuia dintre ei functia de presedinte al directoratului. Membrii directoratului nu pot fi

concomitent membri ai consiliului de supraveghere. Membrii directoratului pot fi revocati

oricand de catre consiliul de supraveghere.

Actul constitutiv poate prevedea ca ei pot fi revocati si de catre adunarea generala

ordinara a actionarilor. Daca revocarea lor survine fara justa cauza, membrii directoratului sunt

indreptatiti la plata unor daune-interese.

In caz de vacanta a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va

proceda fara intarziere la desemnarea unui nou membru, pe durata ramasa pana la expirarea

mandatului directoratului.

Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie.

In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezinta

societatea doar actionand impreuna. In situatia in care membrii directoratului reprezinta

societatea doar actionand impreuna, prin acordul lor unanim, acestia il pot imputernici pe unul

dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni.

Consiliul de supraveghere reprezinta societatea in raporturile cu directoratul.

Directoratul inregistreaza la registrul comertului numele membrilor sai, mentionand daca

ei actioneaza impreuna sau separat. Acestia vor depune la registrul comertului specimene de

semnatura.

Cel putin o data la 3 luni, directoratul prezinta un raport scris consiliului de supraveghere

cu privire la conducerea societatii, cu privire la activitatea acesteia si la posibila sa evolutie. Pe

langa aceasta, directoratul comunica in timp util consiliului de supraveghere orice informatie cu

privire la evenimentele ce ar putea avea o influenta semnificativa asupra situatiei societatii.

Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice informatii pe care le

considera necesare pentru exercitarea atributiilor sale de control si poate efectua verificari si

investigatii corespunzatoare.

Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la informatiile transmise

consiliului.

Directoratul inainteaza consiliului de supraveghere situatiile financiare anuale si raportul

sau anual, imediat dupa elaborarea acestora.

Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea generala a

actionarilor, cu exceptia primilor membri, care sunt numiti prin actul constitutiv.

Candidatii pentru posturile de membru in consiliul de supraveghere sunt nominalizati de

catre membrii existenti ai consiliului sau de catre actionari. Numarul membrilor consiliului de

supraveghere este stabilit prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi mai mic de 3 si nici mai mare

de 11.

Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocati oricand de adunarea generala a

actionarilor, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul voturilor actionarilor prezenti.

Consiliul de supraveghere alege dintre membrii sai un presedinte al consiliului. In cazul

vacantei unui post de membru in consiliul de supraveghere, consiliul poate proceda la numirea

unui membru provizoriu, pana la intrunirea adunarii generale.

Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De

asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru in consiliul de supraveghere cu cea de salariat

al societatii.

Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se pot stabili

conditii specifice de profesionalism si independenta pentru membrii consiliului de supraveghere.

Consiliul de supraveghere are urmatoarele atributii principale:

a) exercita controlul permanent asupra conducerii societatii de catre directorat;

b) numeste si revoca membrii directoratului;

c) verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale a

operatiunilor de conducere a societatii;

d) raporteaza cel putin o data pe an adunarii generale a actionarilor cu privire la

activitatea de supraveghere desfasurata.

Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel putin 2

membri ai consiliului si insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de

recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului si

ai consiliului de supraveghere si a personalului, sau nominalizarea de candidati pentru diferitele

posturi de conducere. Comitetele vor inainta consiliului in mod regulat rapoarte asupra activitatii

lor.

Presedintele directoratului poate fi numit membru in comitetul de nominalizare creat de

consiliul de supraveghere, fara ca prin aceasta sa dobandeasca calitatea de membru in consiliu.

Cel putin un membru al fiecarui comitet trebuie sa fie membru independent al consiliului

de supraveghere. Cel putin un membru al comitetului de audit trebuie sa detina experienta

relevanta in aplicarea principiilor contabile sau in audit financiar.

In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei

obligatii legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit in cadrul consiliului de

supraveghere este obligatorie.

Consiliul de supraveghere se intruneste cel putin o data la 3 luni. Presedintele convoaca

consiliul de supraveghere si prezideaza intrunirea.

Consiliul de supraveghere este convocat in orice moment la cererea motivata a cel putin 2

dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului. Consiliul se va intruni in cel mult 15 zile

de la convocare.

Membrii directoratului pot fi convocati la intrunirile consiliului de supraveghere. Ei nu

au drept de vot in consiliu.

La fiecare sedinta se va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele

participantilor, ordinea de zi, ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi intrunite si

opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de catre presedintele de sedinta si de catre cel

putin un alt membru prezent al consiliului.

Acţiunile

În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate.

Acţiunile sunt titluri reprezentative ale unor fracţiuni obligatoriu egale din capitalul

social, care conferă titularului lor calitatea de acţionar, adică de asociat cu toate drepturile şi

îndatoririle aferente acestei calităţi. Acţiunile se emit pentru întâia oară la constituirea societăţii,

pentru că în mod obligatoriu capitalul social al fiecărei societăţi comerciale este împărţit în

fracţiuni, reprezentate prin acţiuni.

Acţiunile se disting prin următoarele caractere generale:

- orice acţiune are o valoare nominală, stabilită în actul constitutiv, care reprezintă o

fracţiune din capitalul social al societăţii respective. Potrivit art. 93 alin.1 din Legea

nr. 31/1990, republicată, valoarea nominală minimă a unei acţiuni este de 0,1 lei.

- sunt cesibile - pot fi înstrăinate de titularii lor fie prin acte între vii fie prin acte pentru

cauză de moarte;

- sunt negociabile - pot fi tranzacţionate la bursa de valori şi nu au mereu aceeaşi

cotaţie pe piaţa valorilor mobiliare; pot dobândi un plus de valoare în circulaţia lor pe

piaţă, sau le poate scădea valoarea;

- sunt indivizibile - ele nu pot fi fracţionate în cote-părţi după ce au fost emise de

societate, ele sunt elemente structurale ale capitalului social, iar structura acestuia

trebuie să rămână o certitudine. Indivizibilitatea acţiunilor nu exclude posibilitatea

dobândirii unui singur titlu de doi sau mai multe persoane. O acţiune aparţine în

proprietate comună mai multor persoane sau poate aparţine unei singure persoane.

Când însă mai multe persoane au drept de proprietate asupra unei acţiuni, ea rămâne

totuşi indivizibilă ca titlu reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social.

Coproprietarii au obligaţia de a desmna un reprezentant care să exercite toate

drepturile specifice acţiunilor.

- sunt convertibile - ideea de convertibilitate nu trebuie confundată cu cea de

convertibilitate monetară. Acţiunile nominative pot fi transformate în acţiuni la

purtător şi invers în baza unei hotărâri a adunării generale extraodinare.

Clasificarea acţiunilor:

În funcţie de modul de transmitere, acţiunile pot fi de două feluri:

nominative, atunci când în cuprinsul titlurilor de valoare se stabileşte titularul

dreptului asupra acelei acţiuni;

la purtător, adică acele acţiuni pentru care simpla deţinere materială reprezintă dreptul

asupra acţiunii.

Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; in caz contrar ele vor fi

nominative. Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala, pe suport hartie, sau in forma

dematerializata, caz in care se inregistreaza in registrul actionarilor.

Actiunile vor cuprinde:

a) denumirea si durata societatii;

b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata

societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, Partea a IV-a,

in care s-a facut publicarea;

c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a

actiunilor si varsamintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele, codul numeric

personal si domiciliul actionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numarul de inmatriculare

si codul unic de inregistrare ale actionarului persoana juridica, dupa caz.

Actiunile trebuie sa poarte semnatura a 2 membri ai consiliului de administratie, respectiv

ai directoratului, sau, dupa caz, semnatura administratorului unic, respectiv a directorului general

unic.

Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare; ele acorda posesorilor drepturi egale.

Se pot emite totusi in conditiile actului constitutiv categorii de actiuni care confera

titularilor drepturi diferite, potrivit dispozitiilor art. 95 si 96 din Legea nr.31/1990. Astfel, se pot

emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului:

a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului

financiar, inaintea oricarei alte prelevari;

b) drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la

adunarea generala, cu exceptia dreptului de vot.

Actiunile cu dividend prioritar, fara drept de vot, nu pot depasi o patrime din capitalul

social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare.

Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de

supraveghere, precum si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu dividend prioritar fara

drept de vot.

In caz de intarziere a platii dividendelor, actiunile preferentiale vor dobandi drept de vot,

incepand de la data scadentei obligatiei de plata a dividendelor ce urmeaza a fi distribuite in

cursul anului urmator sau, daca in anul urmator adunarea generala hotaraste ca nu vor fi

distribuite dividende, incepand de la data publicarii respectivei hotarari a adunarii generale, pana

la plata efectiva a dividendelor restante.

Obligaţiunile

Obligaţiunile sunt titluri de valoare emise de societate în schimbul sumelor de bani

împrumutate, care încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a plăti

dobânzile aferente.

Obligaţiunile nu sunt titluri reprezentative ale unor fracţiuni egale din capitalul social, ci

sunt titluri reprezentative ale unor fracţiuni egale dintr-un împrumut unic contractat de către

societate.

Obligaţiunile sunt indivizibile.

Ca şi acţiunile, obligaţiunile pot fi nominative şi la purtător. Valoarea nominală a

obligaţiunilor emise de o societate pe acţiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei.

În cazul în care se emit mai multe obligaţiuni într-o singură emisiune, valoarea nominală

a acestora trebuie să fie egală şi să confere titularilor lor aceleaşi drepturi.

SECŢIUNEA A IV-A

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI

Societatea în comandită pe acţiuni poate fi definită drept aceea societate constituită prin

asocierea mai multor persoane, care participă la formarea capitalului social prin anumite

contribuţii reprezentate prin acţiuni, în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale, pentru

realizarea de beneficii şi împărţirea lor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale nelimitat şi

solidar, în cazul asociaţilor comanditaţi, şi numai în limita acţiunilor, în cazul asociaţilor

comanditari.

Din definiţia dată rezultă caracterele societăţii în comandită pe acţiuni:

societatea cuprinde două categorii de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii;

întregul capital social este împărţit în acţiuni; toţi asociaţii au calitatea de acţionari;

răspunderea pentru obligaţiile sociale este diferită; comanditaţii răspund nelimitat şi

solidar, iar comanditarii răspund numai în limita aportului lor.

numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de doi

atât comanditarii, cât şi comanditaţii au calitatea de acţionari.

firma se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor

societăţi şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate în comandită pe acţiuni" (art.

35 din Legea nr. 26/1990).

În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, constituirea societăţilor în comandită

pe acţiuni este supusă cu unele mici diferenţieri aceloraşi reguli ca şi societatea pe acţiuni ( cu

excepţia regulilor referitoare la sistemul dualist de administrare).

Societatea în comandită pe acţiuni se poate constitui în oricare din modalităţile prevăzute

de lege, asociaţii putând opta fie pentru constituirea simultană fie pentru constituirea continuată

sau prin subscripţie publică.

Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi.

SECŢIUNEA A V-A

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Societatea cu răspundere limitată, ca natură juridică, este hibridă în sensul că ea conţine

în structura sa atât elemente caracteristice societăţilor de persoane, cât şi elemente caracteristice

societăţilor de capital. De la societăţile de persoane a preluat elementul intuitu persoane, de aceea

unii autori o califică societate de persoane; de la societatea de capital a preluat ideea de

răspundere limitată, drept pentru care alţi autori o califică societate de capital.

În realitate, societatea cu răspundere limitată nu este nici societate de persoane, deşi

primeşte incidenţa unor norme din domeniul societăţilor de persoane şi nici societate de

capitaluri, deşi primeşte incidenţa unor norme din domeniul acestor societăţi.

S.R.L. este o societate cu poziţie juridică aparte, care se situează la limita de contact între

societatea de persoane şi societatea de capital.

Cumulând caracterul intuitu personae, împrumutat de la societatea cu nume colectiv, cu

limitarea răspunderii asociaţiilor, specifică societăţii pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată

prezintă serioase avantaje, ceea ce a determinat ca ea să fie frecvent folosită în ţările dezvoltate

ale lumii.

Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită, pe baza

deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a

desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru

obligaţiile sociale în limita aportului lor.

Trăsăturile caracteristice acestei societăţi sunt:

Asocierea se bazează - în principiu - pe cunoaşterea prealabilă şi încrederea reciprocă

pe care asociaţii şi-o acordă unu altora (caracterul intuitu personae fiind specific actului

constitutiv care sta la baza înfiinţării societăţii cu răspundere limitată);

Putând fi compus fie numai din numerar, fie din numerar şi aporturi în natură,

capitalul social al societăţii cu răspundere limitată este împărţit în părţi sociale, care sunt

transmisibile dar nu sunt negociabile.

Părţile sociale, diviziuni egale ale capitalului social, nu pot avea o valoare mai mică de

10 lei

Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată de către lege la valoarea

aporturilor pe care aceştia le deţin în capitalul social.

Specific numai societăţii cu răspundere limitată este şi faptul că ea se poate constitui

fie ca societate pluripersonală fie ca societate unipersonală.

Firma societăţii cu răspundere limitată este formată dintr-o denumire proprie la care se

poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, însoţită de menţiunea „societate cu

răspundere limitată” sau "S.R.L".

Actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată este în principiu contractul şi

statutul. Atunci când societatea este formată dintr-un singur societar, actul său constitutiv este

format numai din statut.

Legea nu cere pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată un minim de persoane

ci reglementează şi posibilitatea constituirii unei astfel de societăţi cu asociat unic.

Legea instituie un minim de capital social – 200 lei.

Administrarea societăţii cu răspundere limitată poate fi făcută de unul din asociaţi sau

de toţi asociaţii sau poate fi încredinţată unor terţe persoane.

poate fi constituită de către persoane fizice, persoane juridice sau de către persoane

fizice împreună cu persoane juridice. Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societăţii,

Legea nr. 31/1990 republicată, limitează numărul asociaţilor la cel mult 50 de asociaţi (art. 12).

sunt specifice următoarele aspecte.

Prin art. 14 al. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, se instituie interdicţia ca o persoană

fizică sau juridică să deţină calitatea de asociat unic la mai multe societăţi cu răspundere

limitată., iar în al. 2 al aceluiaşi articol se prevede că o societate cu răspundere limitată nu poate

avea ca asociat unic o altă societate constituită dintr-o singură persoană. În cazul încălcării

dispoziţiilor aliniatelor menţionate, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice sau orice persoană

interesată va putea cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi constituite cu

nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate.

ADUNAREA GENERALA

Organul de conducere al societatii comerciale este Adunarea Generala a Asociatilor care

se constituie si functioneaza in conformitate cu statutul societatii. Adunarea Generala se

intruneste odata pe an in sesiune ordinara, in sesiuni extraordinare sau de cate ori este nevoie.

Adunarea Generala a Asociatilor are urmatoarele drepturi si obligatii principale:

a. aproba structura organizatorica a societatii si numarul de posturi;

b. aproba si/sau modifica, dupa caz, programul de activitate si bugetul societatii;

c. aproba contractarea de imprumuturi bancare si acordarea de garantii;

d. examineaza, aproba sau modifica bilantul contabil si contul de beneficii si pierderi;

e. aproba repartizarea beneficiilor;

f. aproba infiintarea si desfiintarea filialelor, sucursalelor, agentiilor, magazinelor,

birourilor si alte asemenea in Romania si in strainatate;

g. decide cu privire la majorarea sau reducerea capitalului social, modificarea numarului de

parti sociale sau a valorii nominale a acestora;

h. decide cu privire la adoptarea sau modificarea Actului Constitutiv precum si

transformarea formai juridice a societatii;

i. decide cu privire la comas area, divizarea, dizolvarea si lichidarea societatii;

j. decide cu privire la modificarea duratei de functionare a societatii;

k. elaboreaza regulamentul interior de functionare a societatii;

l. numeste si revoca administratorii societatii, le stabileste eventuala remuneratie, durata

insarcinarii si puterile;

m. analizeaza periodic raportele administratorului despre operatiile executate;

n. isi da acordul asupra contractelor de munca;

o. decide cu privire la actionarea in justitie a administratorilor, directorilor si a cenzorilor

pentru pagube pricinuite societatii;

p. accepta renuntarea la calitatea de asociat si decide in privinta transmiterii partilor sociale

intre asociati sau catre personae din afara societatii;

q. decide cu privire la executarea de reparatii capital si realizarea de noi investitii;

r. hotaraste asupra oricaror alte probleme de competenta sa potrivit legii sau prezentului Act

constitutive.

CONVOCAREA ADUNARII GENERALE

Adunarile Generale se convoaca de catre administrator.

Convocarea se va face in scris cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de ziua fixate,

mentionandu-se si ordinea de zi. Un asociat va putea cere convocarea Adunarii Generale, aratand

scopul acestei convocari.

Lucrarile Adunarii Generale a Asociatilor se consemneaza in registrul adunarilor

generale, care se va semna de toti asociatii prezenti.

EXERCITAREA DREPTULUI LA VOT IN ADUNAREA GENERALA

Adunarea Generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si

partilor sociale.

Dreptul la vot poate fi exercitat personal sau prin imputernicit pe baza de procura care va

fi prezentata inaintea Adunarii Generale.

ADMINISTRAREA SOCIETATII

Administratorul va avea urmatoarele atributii principale:

a. angajeaza si concediaza personalul, stabileste pe baza contractelor individuale de munca

drepturile si obligatiile personalului incadrat;

b. aproba operatiunile de incasari si plati;

c. aproba incheierea oricaror contracte in limita obiectului de activitate;

d. aplica regulamentul interior de functionare aprobat de Adunarea Generala;

e. intocmeste in termen de 30 de zile de la incheierea exercitiului financiar, raportul

Administratorului cu privire la activitatea societatii. Prezinta bilantul contabil anual si

contul de profit si pierderi pe anul precedent;

f. intocmeste proiectul programului de activitate si proiectul de buget al societatii pe anul

urmator, pe care le supune aprobarii Adunarii Generale a Asociatilor;

g. calculeaza si certifica realitatea dividendelor;

h. exercita controlul operativ al societatii, raspunde pentru buna aprovizionare si pentru

integritatea patrimoniului societatii;

i. rezolva orice alte sarcini stabilite de Adunarea Generala daca nu contravin prevederilor

legale.

Administratorul hotaraste cu privire la actele sau operatiunile care angajeaza societatea.

Administratorul poate reprezenta si angaja societatea in relatia cu tertii, precum si in

relatia cu organelle jurisdictionale. Toate documentele si contractile vor avea valoare juridical

daca poarta semnatura administratorului.

In lipsa administratorului, societatea este condusa si/sau reprezentata de un imputernicit

prin procura autentica.

Pot fi numiti administrator sau imputerniciti ai acestora, oricare dintre asociati, angajatii

societatii sau dupa caz, persoane fizice sau juridice din afara societatii care sunt compatibile din

punct de vedere legal cu functia respectiva

SECŢIUNEA A VI-A

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

Aspecte particulare

specificul societăţii în comandită simplă constă în reunirea a două categorii distincte

de asociaţi: comanditarii şi comanditaţii.

asocierea are la bază încrederea reciprocă deplină dintre asociaţi, ceea ce conferă

contractului de societate un caracter intuitu personae.

calitatea de administratori într-o societate în comandită simplă nu poate fi deţinută

decât de către asociaţii comanditaţi.

capitalul social se împarte în părţi de interes, care nu pot fi reprezentate prin titluri

negociabile

asociaţii comanditaţi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale,

răspunderea lor fiind subsidiară; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa

capitalului social subscris.

actul constitutiv al societăţii este contractul de societate care trebuie încheiat în formă

autentică.

firma societăţii în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia

dintre asociaţii comanditari, cu menţiunea „societate în comandită" scrisă în întregime

Societatea în comandită simplă este guvernată de aceleaşi reguli ca şi societatea în nume

colectiv, cu excepţia unor reguli speciale prevăzute pentru această formă de societate.

Asociaţii unei societăţi în comandită simplă pot fi, potrivit Legii nr. 31/1990, atât

persoane fizice, care îşi dobândesc astfel calitatea de comerciant, cât şi persoane juridice. Legea

nu stabileşte un număr minim de asociaţi, dar este obligatoriu să existe cel puţin un asociat

comanditat şi un asociat comanditar, iar în contractul de societate trebuie precizată categoria din

care face parte fiecare asociat.

Deoarece asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaţiile sociale,

numele său nu poate figura în firma societăţii. Dacă numele unui comanditar figurează, cu

consimţământul său, în firma societăţii, el devine răspunzător nelimitat şi solidar pentru

obligaţiile societăţii. Aceleaşi consecinţe se produc şi asupra persoanei străine de societate al

cărei nume figurează în firma societăţii.

Administrarea societăţii

Societatea în comandită simplă nu are instituţionalizată o adunare generală a asociaţilor,

dar asupra problemelor esenţiale ale societăţii deliberează şi decid toţi asociaţii, comanditaţi şi

comanditari.

Potrivit art. 88 din Legea nr. 31/1990, administrarea societăţii în comandită simplă se va

încredinţa unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. Excluderea asociaţilor comanditari de la

administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. Actele care angajează societatea

nu pot fi încheiate de asociaţii comanditari, care au o răspundere limitată, ci numai de asociaţi

comanditaţi, care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale.

Dacă au fost desemnaţi mai mulţi administratori şi prin contractul de societate s-a

prevăzut să lucreze împreună, deciziile trebuie luate în unanimitate; în caz de divergenţă, vor

decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social (art. 76 din Legea nr.

31/1990). Dreptul de a reprezenta societatea aparţine administratorului desemnat în această

calitate prin contractul de societate. În absenţa unei stipulaţii prevederi contractuale, acest drept

aparţine fiecărui administrator

Întrucât societatea în comandită simplă nu are cenzori, controlul asupra gestiunii este

exercitat de oricare asociat care nu este administrator al societăţii. Trebuie făcută precizarea că şi

asociaţii comanditari pot face acte de supraveghere, având dreptul de a cere copie de pe bilanţ şi

de pe contul de profit şi pierderi şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor

comerciale şi a celorlalte documente justificative.

Comanditarii şi comanditaţii

Comanditarul este asociatul care răspunde numai până la concurenţa aportului propriu la

societate. Vărsarea aportului subscris la constituirea capitalului social este unica obligaţie a

comanditarului. Neîndeplinirea ei face să curgă dobânzile de la data stabilită ca termen de

vărsare.

Comanditarul poate încheia operaţii în contul societăţii, dar numai în condiţii determinate

şi numai în baza unei procuri speciale. Orice operaţiune comercială efectuată de comanditar fără

procură specială are drept consecinţă antrenarea din acel moment a răspunderii nelimitate a

comanditarului, în solidar cu asociaţii comanditar, pentru toate obligaţiile societăţii contractate

de la data operaţiei încheiate de el.

Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele drepturi:

dreptul de a participa la împărţirea dividendelor;

dreptul de a îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii;

dreptul de a participa la numirea şi revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute

de lege.

dreptul de a aproba, în limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor

comanditaţi pentru operaţiile ce depăşesc puterile lor;

dreptul de a face acte de supraveghere cu privire la toate faptele de comerţ care intră în

obiectul activităţii societăţii comerciale;

dreptul de a cere copie de pe bilanţ şi de pe contul de profit şi pierderi şi de a controla

exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a celorlalte documente justificative.

dreptul, chiar fără consimţământul celorlalţi asociaţi, de a lua parte, ca asociat cu

răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect.

are dreptul să facă operaţiuni în contul său sau al altora în acelaşi fel de comerţ sau

într-unul asemănător.

Comanditaţii sunt asociaţii societăţii în comandită simplă care garantează cu răspunderea

nelimitată şi solidară pentru obligaţiile societăţii. Comanditaţii au dreptul, la fel ca şi

comanditarii, de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor, în condiţiile art. 90 din Legea nr.

31/1990. Au dreptul la beneficii şi la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea

societăţii.

Controlul gestiunii poate fi exercitat şi de asociaţii comanditaţi care nu au calitatea de

administratori. Comanditaţii au dreptul de a folosi fondurile societăţii pentru cheltuielile

societăţii sau ale asociaţilor, cu limitele impuse de lege.

Asociaţii comanditaţi au obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului societăţii. De

asemenea, ei au şi obligaţia de a nu face concurenţă societăţii, în temeiul art. 82 din Legea

nr.31/1990, republicată. Fiind răspunzători nelimitat şi solidar pentru operaţiile îndeplinite în

numele societăţii de persoanele care o reprezintă, comanditaţii pot fi acţionaţi de către creditorii

sociali. Aportul comanditatului poate fi cedat în condiţiile îngăduite de contractul de societate.

Moartea unicului comanditat atrage dizolvarea societăţii, dacă nu există clauză de

continuare a acesteia cu moştenitori. Această clauză nu este aplicabilă dacă toţi moştenitorii sunt

minori, pentru că minorul nu se poate obliga nelimitat şi solidar pentru datoriile sale.