Curs diagnostic financiar 2015 - · PDF fileSursa: Curs de audit. Financiar CECCAR Deşi acest...

DIAGNOSTIC

financiar-contabil

CONF .UNIV. DR

MONICA VIOLETA ACHIM

CLUJ- NAPOCA

2015

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE DIAGNOSTICULUI ENTITĂŢII 1. Aspecte teoretice privind activitatea de diagnosticare a entitatii

1.1Abordări conceptuale privind activitatea de diagnosticare a entitatii 1.2. Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic/ analiza/controlul/auditul 1.3. Tipologia diagnosticului şi obiective specifice 1.4 Componentele diagnosticului entităţii 1.4.1. Diagnosticul juridic 1.4.2. Diagnosticul pieţei şi concurenţei (comercial)

1.4.3. Diagnosticul de management, organizare şi resurse umane 1.4.4. Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare 1.4.5. Diagnosticul financiar-contabil al entităţii

2. Metodologia diagnosticului financiar 2.1. Metodologia diagnosticului financiar versus metodologia analizei financiare 2.2. Metode specifice diagnosticului financiar

2.2.1. Metoda S.W.O.T. 2.2.2.Metoda grilelor de evaluare

2.2.3. Metode combinate 2.3 Etapele elaborării unui studiu de analiza-diagnostic CAPITOLUL 2 COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL 1. Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare

1.1 Diagnosticul lichidităţii financiare 1.2. Diagnosticul solvabilităţii financiare

2. Diagnosticul gradului de îndatorare 3. Diagnosticul gestiunii resurselor controlate

3.1. Diagnosticul resurselor umane 3.2. Diagnosticul resurselor tehnice

3.4. Diagnosticul resurselor materiale 3.5. Diagnosticul indicatorilor de activitate 4. Diagnosticul stării de profitabilitate 4.1. Diagnosticul stării de profitabilitate pe nivele de activitate. 4.2. Diagnosticul ratelor de profitabilitate comercială 5. Diagnosticul stării de rentabilitate

5.1. Diagnosticul ratelor rentabilităţii financiare 5.2. Analiza ratelor rentabilităţii economice

6. Diagnostocul performanţelor bursiere 6.1. Diagnosticul performanţelor bursiere prin rate bursiere 6.2. Analiza performanţei bursiere prin crearea de valoare pentru acţionari 7. Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

3

8. Diagnosticul riscurilor 8.1. Diagnosticul riscului economic (de exploatare) 8.2. Diagnosticul riscului financiar 8.3. Diagnosticul riscului de faliment 9. Sinteza diagnosticului financiar-contabil

CAPITOLUL 3 MODELE CONSACRATE DE DIAGNOSTIC ECONOMICO-FINANCIAR GENERAL 1 Modele statistice 2. Modele bancare (Banca Transalvania, Raiffeisen Bank, Banca Comerciala Romana, BRD-Group Societe Generale) 3 Modelul CEMMAT. 4 Modelul A.G. (Alexandru Georghiu) 5 Modelul MEFAT 6. Modelul Camerei de Comerţ şi Industrie din România 7. Modelul Ernst & Young

4

CAPITOLUL 1

Bazele teoretico-metodologice ale diagnosticului entiăţii

1. Aspecte teoretice privind activitatea de diagnosticare a entitatii

1.1Abordări conceptuale privind activitatea de diagnosticare a entitatii

Cuvantul “diagnostic” este de origine greaca si inseamna “apt de a discerne”. Preluat din

medicina umana in management, diagnosticul sugereaza necesitatea consultarii periodice a organizatiei pentru a-i identifica starea de sanatate, vigoarea si capacitatea de a se adapta unor schimbari previzibile ale mediului. Spre deosebire insa de diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limiteaza doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient si a cauzelor care le genereaza, ci, prescrie si tratamentul adecvat.

Premisele diagnosticului sunt urmatoarele: - orice organizatie este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele existentei: nasterea, cresterea, maturitatea si moartea; - in oricare din etapele parcurse, organizatia se poate confrunta cu disfunctionalitati cauzate de factori interni si/sau externi; - pentru cresterea longevitatii si bunastarii organizatiei este necesara supravegherea starii de sanatate si prevenirea aparitiei unor anomalii functionale.

Diagnosticarea poate fi definita ca o cercetare complexa a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizeaza activitatea unei organizatii prin care se identifica punctele forte si slabe, cauzele care le-au generat si se formuleaza recomandari de eliminare sau diminuare a aspectelor negative si /sau de valorificare a celor pozitive. Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea, dinamica şi perspectivele unei entităţi.

1.2. Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic/ analiza/controlul/auditul

În vorbirea curentă apare deseori confuzia între termenii de diagnostic, analiză şi mai recent audit.

„Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar dacă demersul său se bazează pe aceasta.” (B. Colasse, 1994:5).

Pentru a putea argumenta diferenţele între cele trei procese vom trece la o abordare terminologica

a lor.

Termenul de „analiză” provine din limba franceză şi are un dublu înţeles1:

1 Dicţionar explicativ al limbii române, Copyright (C) 2004-2008 DEX online în www.dexonline.ro

5

Pe de-o parte, prin verbul „a analiza” se înţelege a cerceta un fenomen sau un întreg parcurgând fiecare element în parte;

Pe de altă parte, prin substantivul „analiză” se înţelege o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte respectiv examinare amănunţită a unei probleme. Analiza, ca metodă generală de cercetare, presupune descompunerea sau desfăşurarea unui

obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elemente mai simple. Cu ajutorul metodelor specifice domeniului se cercetează fiecare componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate, factorii care le generează, se formulează concluziile şi se conturează cadrul activităţii viitoare. Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, factori şi cauze ale fenomenului studiat printr-o analiză structurală, trecând de la factorii cu acţiune indirectă la cei cu acţiune directă până la descoperirea cauzelor finale (primare). Analiza realizează trecerea de la aparenţă la esenţă, de la general la particular, de la complex la simplu în scopul de a explica o anumită stare de fapt, un anumit nivel sau o anumită evoluţie a unui fenomen

Elementele reprezintă părţi componente ale fenomenului (rezultatului) analizat. Factorii reprezintă forţele motrice care provoacă apariţia unui fenomen.

Cauzele reprezintă împrejurări care în anumite condiţii, explică apariţia unui fenomen (rezultat). Cauza reprezintă un factor care nu mai poate fi descompus, reprezentând esenţa finală a fenomenului.

Schema desfăşurării procesului de analiză economico-financiară este prezentată în figura de mai jos:

Fig. nr. 1 Schema desfăşurării procesului de analiză economico-financiară

Ca atare fenomenul X poate fi abordat ca o rezultantă a acţiunii ansamblului de factori şi cauze sintetizate

mai sus. B. Termenul de „diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă “apt de a discerne”. Spre deosebire de procesul de analiză în general, procesul de analiză diagnostic presupune, într-o

exprimare sintetică, reperarea simptomelor, disfuncţionalităţilor, stabilirea stării economico-financiare a entităţii, prescrierea „terapiei” pentru redresarea unei situaţii existente la un moment dat.

Se poate constata că spre deosebire de analiza unui fenomen prin descompunerea sa, diagnosticul presupune încadrarea aspectelor analizate în anumite tipare, prin raportarea la anumite referinţe, cu alte

6

cuvinte formularea unor judecăţi de valoare privind fenomenul analizat. Scopul final al diagnosticului este acela de a prescrie „terapii” de redresare şi urmărirea modului în care sunt duse la îndeplinire.

În scopul formulării unui diagnostic este impetuos necesar a te raporta la anumite referinţe. În sprijinul apelării la comparaţii spaţiale ale diferiţilor indicatori economico-financiari se poate recurge la informaţiile furnizate de organisme guvernamentale, bănci, firme de consultanţă societăţi de rating, etc.

C. Termenul de „audit” provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are semnificaţia „a asculta”.

Despre audit se vorbeşte de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activităţi de audit s-au realizat în decursul timpului şi în România, dar purtau alte denumiri.

Utilizarea termenului de audit în accepţiunea folosită în prezent este însă relativ recentă şi se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiune economică şi trebuiau să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă.

Marile întreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile şi bilanţurile contabile şi a certifica situaţiile financiare finale.

Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situaţiile financiare ale întreprinderii (social,de calitate ,de mediu, etc...); în acest caz, el desemnează diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera în care organismul (întreprinderea) actionează în raport cu atribuţiile si obiectivele acesteia. Clasificarea auditurilor se face în funcţie de obiectivele urmărite si în funcţie de specialiştii care le realizează,astfel: Obiective urmărite Specialişti utilizaţi Denumirea auditului Verificarea şi certificarea situaţiilor financiare

Profesionişti contabili independenti alesi sau numiţi ,de regulă de actionari

-audit statutar

Diagnostic sectorial Experti independenţi numiţi de conducerea entităţii

-audit fiscal -audit social -audit juridic -audit al calitatii, et

Diagnostic asupra conturilor şi diagnostic sectorial

Compartimente specializate independente de alte servicii ale intreprinderii(de regula intreprinderi mari, grupuri,holdinguri,etc…)

-audit intern

Sursa: Curs de audit. Financiar CECCAR Deşi acest termen a fost generalizat ulterior şi în alte domenii, utilizarea corectă a sa presupune în mod necesar raportarea la anumite referinţe impuse de norme, legi, reglementări ca de exemplu: audit fiscal, audit social, audit juridic, , auditul calităţii.

4. Termenul de „control” provine din limba franceză de la cuvântul „controlẻ” care înseamnă

conform DEX, „supravegheerea, analiza şi verificarea permanentă sau periodică a unei activităţi sau a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de stăpânire a eventualelor riscuri şi de îmbunătăţire.” 2

Dat fiind sistemul de referinţe necesar pentru a finaliza concluziile diagnosticului, a apărut de

asemenea o confuzie între termenul de diagnostic şi termenul de audit. În figura de mai jos realizăm o poziţionare a analizei în raport cu conceptele: diagnostic/auditcontrol

2 Dicţionar explicativ al limbii române, Ed a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998,

7

Fig. nr 2 Poziţionarea analizei prin raportarea la conceptele:audit, diagnostic, control Sursa: adaptare după M. Niculescu, 2003: 30

CONTROL Supravegherea, analiza şi verificarea permanentă sau periodică a unei activităţi

AUDIT Control de

conformitate în raport cu un

sistem de referinţă

DIAGNOSTIC Măsuri de remediere

a dezechilibrelor Identificarea avantajelor

concurenţiale

ANALIZĂ

Descompunere Comparaţii Interacţiuni

Oportunităţi Vulnerabilităţi

Forţe Slăbiciuni

Abateri Identificarea

responsabilităţilor

Abateri Reacţii Reglare

8

DIAGNOSTIC Măsuri de remediere a

dezechilibrelor Identificarea avantajelor

concurenţiale

ANALIZĂ Descompunere

Comparaţii Interacţiuni

Oportunităţi

Vulnerabilităţi Forţe

Slăbiciuni

9

1.3. Tipologia diagnosticului şi obiective specifice Analiza diagnostic a entităţii poate fi clasificată in mai multe categorii sau tipuri, in functie de

anumite criterii astfel: I.După sfera de cuprindere a cercetării, diagnosticul poate fi : a) Diagnostic general – in care obiectivul investigatiei il reprezinta organizatia in ansamblul ei. De regula, acest tip de diagnostic, solicita o echipa complexa, cheltuieli ridicate si un timp mai indelungatde analiza (dar nu mai mare de o luna).Oportunitatea acestui tip de diagnostic apare atunci cand organizatia se confrunta cu modificari majore ale structurii concurentilor pe piata, cu situatii de exceptie (fuziuni, sciziuni), etc. b) Diagnostic partial – presupune investigarea unei activitati sau a unei functiuni, fie ca urmare a disfunctionalitatilor repetate cu care se confrunta, fie datorita necesitatii de a valorifica anumite oportunitati. c) Diagnosticul specializat – are ca obiect al investigarii un aspect al activitatii de ansamblu a organizatiei ( calitatea, productivitatea, costurile, climatul de munca, etc ). Necesitatea acestui tip de diagnostic deriva fie din neajunsurile semnalate, in interiorul sau in afara organizatiei, fie din interesul de a transforma aspectul respectiv intr-un atribut al competitivitatii.

II. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, se remarca urmatoarele tipuri: a) Diagnostic de sanatate sau de rezultate – are ca obiectiv identificarea puterii globale interne a firmei, avind in vedere rezultatele obtinute in anii anteriori. b) Diagnostic de vitalitate sau de perspectiva – urmareste evaluarea capacitatii firmei de a face fata unei situatii viitoare, total deosebite, generata de patrunderea pe noi piete, fuziuni, modificari majore ale mediului ambiant (economice, tehnologice, etc). c) Diagnosticul de climat sau de ambianta – se apreciaza climatul de munca, starea relatiilor inter-umane din cadrul organizatiei, relatiile cu clientii si alte organizatii din mediu, imaginea firmei pe piata.

III. Dupa structura echipei de diagnosticare, tipurile cele mai frecvente sunt: a) Diagnosticul intern – realizat de o echipa alcatuita in intregime din specialistii organizatiei. Desi are o serie de avantaje (cunoasterea aprofundata a problemelor, costuri reduse, timp scurt de elaborare ), acest diagnostic este, de regula, mai putin obiectiv. b) Diagnosticul extern – numit si diagnostic propriu-zis, este realizat de consultanti externi organizatiei. Costurile mai ridicate in comparatie cu diagnosticul intern si perioada mai mare de desfasurare sunt compensate de obiectivitatea radiografiei si de valoarea solutiilor care poarta girul competentei si experientei. c) Diagnosticul mixt – este sustinut de o echipa alcatuita din specialisti interni si externi organizatiei. Acest tip de diagnostic incearca sa elimine dezavantajele tipurilor precedente, maximizand avantajele. V. Tot după natura diagnosticului, reţinem atenţiei o altă clasificarea acestuia în următoarele categorii : a) Diagnosticul mediului concurenţial are în vedere stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe ale entităţii în raport cu competitorii săi în vederea asigurării unui suport strategic obiectiv; orice diagnostic economico-financiar trebuie să includă o poziţionare concurenţială a entităţii pe piaţă. b) Diagnosticul economic are în vedere stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe în ceea ce priveşte modul de asigurare şi eficienţa utilizării resurselor entităţii precum şi modul de combinare şi substituţie a acestora în cadrul costurilor de producţie.

10

c) Diagnosticul financiar trebuie să pună în evidenţă punctele forte şi punctele slabe sesizate în starea de sănătate financiară a entităţii reflectată prin performanţele şi riscurile la care este expusă aceasta.

VI. După tipul diagnosticului, reţinem clasificarea acestuia în : a) diagnostic juridic; b) diagnostic comercial; c) diagnostic tehnic; d) diagnostic de management si resurse umane; e) diagnostic financiar-contabil

Analiza diagnostic poate fi delimitata in functie de derularea in timp si conexiunile cu alte analize diagnostic, în diagnosticare directa si “in cascada”. Analiza diagnostic este efectuata independent, fara o relatie nemijlocita cu precedentele sau urmatoarele diagnosticari si se deruleaza intr-o singura etapa. Analiza diagnostic “in cascada” este alcatuita, de fapt, din mai multe diagnostice partiale ce deriva unul din altul in functie de conexiunile cauzale identificate. Acest tip de diagnostic tinde sa fie utilizat din ce in ce mai frecvent in firmele contemporane, datorita cresterii complexitatii activitatii lor si a intensificarii dependentei eficientei de luarea in considerare a relatiilor cauza-efect.

1.4 Componentele diagnosticului entităţii

1.4.1. Diagnosticul juridic -obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

Obiective - evidenţierea relaţiilor juridice ce apar între entitate şi agenţii ce acţionează în legătură cu firma (raporturile cu proprietarii, terţii şi propriii salariaţi etc.)

- aprecierea riscurilor aferente situaţiei juridice a entităţii

Sursele informaţionale: -acte/contracte/registre aferente dreptului societar/comercial/muncii/fiscal/mediului Elemente de investigat ► Drept societar:

• constituirea: contract de societate, statut • funcţionarea: registrele AGA, registrul acţionarilor, registrul acţiunilor, registrul Cons.

Administraţie • asocierea: contracte de asociere în participaţie

►Drept comercial:

• Acte şi contracte privind situaţia imobiliară (acte de proprietate, închiriere, concesiune, leasing) • Acte şi contracte privind modul de exploatare (licenţe, contracte de franciză) • Acte şi contracte privind alte imobilizări (titluri de participare, mărci, brevete etc) • Contractele cu partenerii de afaceri

11

• Contractele de credit • Contracte de asigurări • Litigii cu caracter comercial

► Dreptul muncii

• contractele de muncă colective şi individuale • actele privind protecţia muncii • evidenţele privind personalul (evidenţa operativă, state de plată) • litigii cu salariaţii • datele ultimului control al organismelor de asigurare şi protecţie socială • acţiunile sindicatului

► Drept fiscal

• analiza regimului fiscal al entităţii; particularităţi • respectarea reglementărilor fiscale • informaţii privind ultimul control fiscal • litigiile fiscale

► Dreptul mediului

• existenţa autorizaţiilor de mediu • respectarea legislaţiei de mediu • litigii pe probleme de mediu cu alte întreprinderi sau cu autoritatea statală

1.4.2. Diagnosticul pieţei şi concurenţei (comercial) -obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

Obiective A. Caracterizarea produselor şi serviciilor firmei B. Caracterizarea contextului concurenţial (inclusiv a relaţiilor cu furnizorii şi clienţii precum şi a tuturor aspectelor ce pot avea relevanţă asupra compartimentelor de aprovizionare şi desfacere ale firmei) Sursele informaţionale:

- Programe de aprovizionare/producţie/desfacere - Evidenţa contabilă sintetică şi analitică a clienţilor şi furnizorilor - Studii de piaţă - Standarde de calitate

Elemente de investigat A. Produsele şi serviciile

- Structura de producţie : corespunde cu cererea, omogenizare a producţiei - Tipurile de activităţi în cadrul cărora se obţin produsele sau serviciile - Tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse şi servicii oferite în totalul producţiei (ofertei)

12

- Produsele şi serviciile societăţii: competitivate, calitate superioară, gamă diversificată, garanţii de calitate, calitate, complementaritate, accesibilitate, sezonalitate, grad de învechire, grad de înnoire, perisabilitate, preţuri

- Promovarea produselor B. Contextul concurenţial

Schema de analiza a mediului concurenţial elaborata de catre M. Porter B.1.Diagnosticul rivalităţii concurenţiale Rivalitatea între firme (la nivelul sectorului) se poate manifesta în principal la nivelul preţului, publicităţii, calităţii, lansării de produse noi, ameliorării serviciilor acordate clienţilor şi în final sub forma cotei de piaţă deţinute de societate pe piaţa sa. Cota de piaţă (poziţia pe piaţă) Poziţia firmei pe piaţă se poate calcula ca un raport procentual între cifra de afaceri netă a acesteia (CAN) şi cifra de afaceri netă a liderului (CANL) pieţei, adică: Dacă indicatorul tinde spre 100 înseamnă că poziţia firmei pe piaţă se întăreşte din punctul de vedere al competiţiei. Intensitatea rivalităţii între firme rezultă din interacţiunea următorilor factori structurali:

• Gradul de concentrare al concurenţei • Ritmul de creştere al sectorului • Gradul de diferenţiere al produselor pe piaţă • Dimensiunea costurilor de stocare şi a costurilor fixe • Modificările de capacitate • Diversitatea concurenţilor • Barierele de ieşire

B.2. Diagnosticul ameninţării noilor concurenţi potenţiali în sector

Sectorul de

activitate Puterea de Negociere a furnizorilor

Puterea de Negociere a

clientilor

Produse de substitutie

Potentiali Noi

concurenti

100.L

F CANCANP

13

Mărimea pericolului reprezentat de nou-intraţii pe o piaţă este direct proporţională cu importanţa, natura barierelor de intrare şi cu reacţia concurenţilor deja instalaţi, la apariţia şi manifestarea unor potenţiali competitori. Tipologia barierelor la intrarea pe o piaţă este vastă, drept pentru care discutarea lor se rezumă la prezentarea următoarelor: costurile de transfer sunt cele ocazionate de schimbarea furnizorului la unul sau mai multe produse, în situaţia în care noul venit este un furnizor la rândul său; producţia de masă, care se caracterizează prin tendinţa de scădere a costului unitar al unui produs fabricat, odată cu creşterea volumului producţiei într-o anumită perioadă de timp. fidelitatea clientului, manifestă pentru produsele unei firme care şi-a creat deja în sector o imagine de marcă. volumul capitalului necesar a fi angajat la intrarea în sector accesul la reţelele de distribuţie consacrate în sector va fi limitat pentru noii veniţi, constituind astfel o barieră la intrarea pe piaţă, căci aspirantul va trebui să propună remize, cote-părţi la publicitatea comună, reduceri şi alte avantaje comerciale pentru a fi acceptat de un circuit de distribuţie. efectul de experienţă B.3. Diagnosticul gradului de ameninţare produselor de substituţie Cele două categorii de produse de substituţie care prezintă pericole pentru produsele firmei şi care trebuie luate în consideraţie sunt: cele care tind să-şi amelioreze raportul calitate-preţ faţă de cel al produselor din sectorul analizat; cele care sunt fabricate în sectoare ce asigură rate medii de profit ridicate; B.4.Analiza-diagnostic a puterii de negociere a clienţilor Va evidenţia în principal următoarele aspecte: numărul clienţilor; repartiţia clienţilor; fragilitatea relaţiilor cu clienţii; ponderea clienţilor interni faţă de cei externi şi dinamica acesteia pe o perioadă de 3-5 ani; fidelitatea şi soliditatea financiară a principalilor clienţi organizarea distribuţiei Organizarea distribuţiei Analiza-diagnostic are ca scop, în acest caz, identificarea reţelelor de distribuţie, eficienţa serviciilor de vânzare şi performanţele serviciilor după vânzare. Aceste date se reîntregesc cu o serie de informaţii referitoare la: acţiuni promoţionale; acordarea de servicii postvânzare acordarea de discounturi clientelei fidele; forma juridică a distribuitorului (exclusiv concesionar); obiective pentru reţeaua de distribuire; obligaţiile reţelei de distribuire şi modul de respectare a acestora (constituirea de stocuri, angajări de vânzători etc.); obligaţiile societăţii faţă de reţeaua de distribuire; situaţia conflictuală şi natura litigiilor cu distribuitorii.

14

B.5. Diagnosticul puterii de negociere a furnizorilor Va evidenţia în principal următoarele aspecte: numărul furnizorilor structura furnizorilor; criteriile care au stat la baza selectării furnizorilor (distanţă, relaţii tradiţionale, preţ, calitate, facilităţi de plată, facilităţi de transport,garanţii acordate) raportul de dependenţă faţă de anumiţi furnizori calitatea serviciilor în termenele de garanţie etc.

1.4.3. Diagnosticul de management, organizare şi resurse umane -obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

Obiective generale A. Evidenţierea aspectelor esenţiale privind conducerea societăţii comerciale; B.Evidenţierea aspectelor esenţiale privind organizarea societăţii comerciale; C. Asigurarea şi eficienţa folosirii resurselor umane. Factorul uman reprezintă forţa motrice, factorul cheie care pune în mişcare şi mobilizează toate celelalte resurse de la nivelul entităţii. De modul de gestionare a factorului muncă depind astfel în mare măsură performanţele generale realizate de orice entitate. Sursele informaţionale:

• Structura organizatorică • Balanţa de plan a utilizării timpului de lucru (exprimat în ore-om); • Rapoarte statistice privind utilizarea timpului de lucru a salariaţilor; • Fişa postului; • Statele de salarii; • Informaţiile din situaţiile financiare Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi

directorii”, informaţii privind: - îndemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere; - contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administraţie, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie. - valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma rambursată până la acea dată; obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; - salariaţi: număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului; cheltuieli cu asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. Elemente de investigat A. Managementul societăţii nivelul şi utilizarea potenţialului managerial caracterizat prin: structură managerială; calitatea echipei manageriale; structură organizatorică; sistemul informaţional; rezultatele financiare înregistrate de societatea comercială;

15

organigrama de conducere a societăţii comerciale formată din: adunarea generală a acţionarilor; consiliul de administraţie (condus de un manager sau de directorul general); conducerea executivă; comisia de cenzori sau auditorii financiari. atribuţii şi competenţe ale membrilor echipei manageriale; cine stabileşte remunerarea lor? sunt cointeresaţi? au depus garanţiile legale? caracterizare: vârstă, formare, experienţă, specializare şi domenii de decizie stilul de conducere: colegial sau autoritar, centralizat sau descentralizat, relaţiile lor: dependenţă faţă de un grup sau de acţionarii majoritari, de bănci, de mediul economico-social stabilitatea într-un anumit post; ce efecte ar avea schimbarea conducerii asupra activităţii B. Organizarea societăţii Structura organizatorică

structura organizatorică este adaptată la specificul activităţii structura organizatorică este flexibilă existenţa unui regulament de organizare internă (ROI) există delimitarea atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor pe nivele organizatorice cadrele de execuţie îşi cunosc activităţile, rolul, atribuţiile conform ROI? existenţa posibilităţilor de îmbunătăţire a structurii organizatorice actuale Sistemul informaţional

dotare cu echipamente personal competent insuficient extins în secţiile de producţie C. Asigurarea şi eficienţa folosirii resurselor umane

1.4.4. Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare -obiective, surse, elemente de investigat, sinteza-

Obiective Privind resursele tehnice

• amplasamentul societăţii comerciale şi al eventualelor sucursale sau filiale; • utilizarea suprafeţelor productive; • clădirile, caracteristicile clădirilor, posibilităţile de extindere a clădirilor, evaluarea tehnică a

acestora; • căile (mijloacele) de acces; • echipamentele de producţie şi de transport; • valoare şi structura imobilizărilor corporale.

Privind stocurile de materii şi materiale

• Sistemul de aprovizionare şi corelarea acestuia cu tipul de producţie • Volumul şi structura stocurilor de materii prime şi materiale • Tipul de gestiune a stocurilor de materii prime şi materiale • Gradul de utilizare a materiilor prime şi materialelor

16

Privind procesul productiv

• Organizarea fluxului de producţie; • Grad de automatizare a procesului productiv; • Poluare tehnologică : • Programarea producţiei: • Controlul producţiei: • Metode de organizare a producţiei şi a muncii : • Eficacitatea organizării producţiei • Structura producţiei fizice • Calitatea produselor

Surse informaţionale

Privind resursele tehnice – programul tehnic al firmei; – balanţa timpului de lucru al utilajelor exprimate în ore-utilaje; – dările de seamă statistice; – Fişe de cont sintetice şi analitice a imobilizări corporale; – Balanţă de verificare analitică – informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile cuprinse în Nota 1 „Active

imobilizate”. Privind stocurile de materii şi materiale

– Fişă de magazie a stocurilor; – Centralizatorul notelor de recepţie; – Centralizatorul fişelor de consum; – Listele de inventariere – Fişe de cont sintetice şi analitice a stocurilor – Fişe de cont – Balanţă de verificare analitică – informaţiile din notele la situaţiile financiare

Privind procesul productiv

– Programe de producţie; – Rapoarte de producţie; – Bonuri de predare-transfer-restituire; – Proces verbal de constatare rebuturi.

1.4.5. Diagnosticul financiar-contabil al entităţii -obiective, surse, elemente de investigat, sinteza-

17

Obiective - Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare - Diagnosticul gradului de îndatorare - Diagnosticul gestiunii resurselor controlate de entitate - Diagnosticul stării de profitabilitate - Diagnosticul stării de rentabilitate - Diagnosticul performanţelor bursiere -Diagnosticul fluxurilor de numerar - Diagnosticul riscurilor Surse informaţionale - Situaţiile financiare ale întreprinderii Conţinutul situaţiilor financiare cf. O.M.F.P. Nr. 3055/2009: Întreprinderile mari sunt obligate la a întocmi: Bilanţ Cont de profit şi pierdere Situaţia modificărilor capitalului propriu Situaţia fluxurilor de trezorerie Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Întreprinderile mici şi mijlocii întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: Bilanţul prescurtat Contul de profit şi pierdere Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional se pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

■ Alte surse informaţionale !!!

Pentru completarea diagnosticelor parţiale ce compun diagnosticul global al unei entităţi, informaţii suplimentare se mai pot culege din următoarele surse: 3

a)Datele despre incidentele de plata se pot afla de la banci

Banca Nationala detine o baza de date cu informatii despre toate companiile care au generat incidente de plata: au emis cecuri si bilete la ordin fara acoperire. Pentru a afla informatii despre o firma, este necesar să se apeleze la serviciile bancare. BNR poate verifica orice companie din Romania, indiferent la ce banca are deschis contul Taxa pentru interogarea bazei de date a Centralei Incidentelor de Plata este de trei lei pentru fiecare companie verificata. Consultarea bazei de date a CIP poate fi facuta doar prin intermediul unei banci, accesul direct la aceste informatii fiind interzis atat personalelor fizice cat si companiilor.

Prin consultarea CIP se pot afla atat incidentele de plata in care a fost implicat partenerul de afaceri, cat si daca seria si numarul cecului pe care acesta l-a emis fac parte dintr-un set de instrumente de plata avizate de BNR sau daca nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut, furat, distrus sau retras din circulatie.

3 Guta Marius, Cum verifici dacă o firmă e la un pas de faliment, Revista Capital,, 30 Noiembrie 2009

18

b) Date financiare disponibile gratuit

O alta solutie pentru o verificare succinta a partenerului de afaceri o reprezinta consultarea bazelor de date publice. Pe site-ul ministerului de Finante pot fi consultate datele financiare ale tuturor companiilor din Romania, atat cele din bilant, cat si cele din contul de profit si pierdere.

Informatii despre datoriile pe care le are o firma puteti gasi pe arhiva garantiilor mobiliare, unde sunt postate gajurile, garantiile pe conturi curente sau alte garantii cerute la diferite credite.

De pe www.buletinulinsolventei.ro se poate afla afla daca impotriva unei companii au fost deschise procedurile de insolventa, precum si stadiul acestora la diferite instante.

Iar de pe site-ul Fiscului, se poate afla afla daca o firma are datorii la bugetul de stat, la cel al asigurarilor sociale sau nu a platit contributiile la somaj.

c) Site-uri specializate care ofera informatii din mai multe surse

In Romania au aparut site-uri specializate unde se pot gasi informatii financiare despre companii, agregate din mai multe surse: de exemplu bonitate.ro sau vrajitorul.eu. Informatiile sunt obtinute, in general, din bazele de date ale Monitorului Oficial, din Arhiva de Garantii Mobiliare, de la Registrul Comertului sau Buletinul Insolventei.

"Putem oferi atat informatii punctuale, pentru o singura firma, cat si pentru mai multe firme, in baza unui abonament anual. Accesul se face online fiecarui serviciu fiindu-i alocat un anumit numar de credite, valaorea unui credit fiind de 1,1 lei, plus TVA. Vreau sa precizez ca noi nu oferim un raport de bonitate pentru companiile in cauza, ci doar cautam in bazele de date ale diferitelor institutii", a declarat pentru capital.ro Cristina Nitu, Project Manager "Vrajitorul.eu"

Coface si Eximbank ofera rapoarte cu explicatii despre starea unei firme. Insa si costurile sunt mai mari.

Obtinerea datelor pentru o singura companie ca costa minimum 40 de euro la Eximbank in cazul firmelor romanesti, respectiv 45 de euro pentru cele straine, raportul fiind gata in 10 zile lucratoare, in primul caz si in 15-20 de zile lucratoare, in cel de-al doilea. Pentru 70 de euro perioada de redactare a raportului se reduce la doua zile.

Abonamentele cele mai ieftine, care includ 25 de rapoarte, costa 1500 de euro, pentru 40 de companii pretul creste la 1950 de euro iar pentru 2.300 de euro anual obtinesi 60 de rapoarte. Pentru toate cele trei tipuri de abonament se ofera, gratuit, un raport privind riscul de tara acoperind un numar de 51 de state.

Trebuie sa precizăm că este obligatoriu sa existe un cont deschis la Eximbank pentru a putea obtine aceste rapoarte.

Raportul despre companii cuprinde: - datele de prezentare ale firmei (denumire, adresa, telefon etc), istoric, - date financiare, date de bilant, - standing financiar calculat pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate si rentabilitate, - informatii despre asociati, - credite in derulare si credite restante - recomandari privind nivelul maxim al creditului comercial.

19

Coface Romania ofera rapoarte mai complexe despre companii, care contin inclusiv un "credit rating" prin care se evalueaza riscul de insolvabilitate al firmei investigate folosind o grila de la 0 (procedura de insolvabilitate in curs) la 10 (risc inexistent).

Ratingul companiei ia in calcul atat indicatorii financiari ai companiei cat si asa- numitii factori calitativi, cum ar fi dezvoltarea companiei, regimul platilor, evolutia numaruluii de angajati etc. Este avut in vedere, de asemenea, modul in care compania si-a onorat obligatiile de plata.

Coface ofera, de asemenea, rapoarte de monitorizare negativa astfel incat se pot observa eventualele derapaje ale partenerului de afaceri in interiorul perioadei contractuale.

Furnizarea unui raport de evaluare Coface se face doar in baza unui contract anual cu doua variante: 10 companii, respectiv 30 de companii. In primul caz, pretul este de 2.100 lei, iar in cel de al doilea de 5.550 lei. Raportul este furnizat in regim Flash (opt ore lucratoare), Express (24 ore lucratoare) si Normal (6 zile lucratoare).

2. Metodologia diagnosticului financiar

2.1. Metodologia diagnosticului financiar versus metodologia analizei financiare

Metodologia reprezintă o metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate care constă în

totalitatea metodelor de cercetare folosite de o ştiinţă. Metodologia analizei economico-financiare cuprinde două grupe de metode:

- metode ale analizei calitative; - metode ale analizei cantitative.

Metodologia analizei calitative are ca scop determinarea structurii unui fenomen, a cauzelor de intercondiţionare şi a relaţiilor de cauzalitate dintre factori şi fenomene.

Metodologia analizei cantitative are rolul de a comensura acţiunea diverşilor factori, de a pune în evidenţă rezervele interne din economia entităţii, pentru fundamentarea deciziilor diferitelor categorii de utilizatori.

Metodologia diagnosticului economico-financiar în special, cuprinde un ansamblu de metode, tehnici şi procedee cu ajutorul cărora se stabilesc punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare într-un mediu concurenţial.

Interacţionarea metodologiei diagnosticului economico-financiar cu metodologia analizei economico-financiare se face potrivit relaţiei de incluziune reflectate mai jos:

Metodologia ANALIZEI

economico- financiare

Metodologia

DIAGNOSTICULUI economico-financiar

20

Fig nr: Metodologia analizei ec-fin versus metodologia diagnosticului ec-fin

Într-o exprimare sintetică metodologia analizei economico-financiare se prezintă astfel:

21

C A L I T A T I V A

C A N T I T A T I V

Stabilirea sistemului factorial cauzal al explicarii fenomenului Modelarea fenomenelor Interpretarea rezultatelor Generalizarea sau evaluarea

Indicatori economico-financiari

Indicii pentru exprimarea in

Coeficienţi de structura

Ratele(ratio,rating)

Tehnicile scorurilor(scoring) Metoda substituirilor in

Metoda calculului matricial

Metodele cercetarii operationale(programare,simular

METODE SI TEHNICI DE ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

Comparatia

22

2.2. Metode specifice diagnosticului financiar

Metodologia diagnosticului economico-financiar preia o parte din metodele şi procedeele specifice analizei economico financiare însă ea deţine în mod suplimentar metode şi procedee de lucru proprii. Printre aceste metode specifice analizei- diagnostic amintim:

1. Metoda SWOT (strenght, weakness, opportunities, and threats); 2. Metoda grilelor de evaluare; 3. Metoda bazată pe benchmarking; 4. Metoda profilelor; 5. Metode combinate.

2.2.1. Metoda S.W.O.T. Metoda S.W.O.T. este cea mai utilizată metodă de diagnosticare a unei organizaţii la nivel mondial, motiv pentru care îi vom acorda o atenţie specială.

Denumirea S.W.O.T. reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forte, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunitati, Sanse) si „Threats” (Amenintări). Primele doua privesc firma si reflecta situaţia acesteia, iar următoarele două privesc mediul si oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.

Analiza-diagnostic de tip SWOT prezintă deci două dimensiuni: Analiza factorilor interni (a potenţialului intern) adică a punctelor forte (strenghts) şi a punctelor

slabe (weaknesses); Analiza factorilor externi (ai mediului ambiant) adică a oportunităţilor (opportunities) şi

ameninţărilor (threats) cu care se confruntă entitatea. Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le poseda la un nivel superior in comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce ii asigura un anumit avantaj in fata lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activităţi pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le poseda si care depăşesc pe cele ale altor firme.

Pentru identificarea punctelor forte, pe lângă analiza situaţiilor financiare ale firmei se mai pot utiliza următoarele întrebări: • Ce avantaje deţine firma analizată? • Ce merge bine în firma analizată? • La ce resurse importante are acces firma analizat? • Ce puncte forte văd ceilalţi la firma analizată? Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care ii determina un nivel de performante inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

Cele mai periculoase slăbiciuni sunt cele care se referă la combinaţia de elemente cheie de succes specifice sectorului de activitate în care acţionează întreprinderea. Ele sunt prezentate sub denumirea de vulnerabilităţi cheie.

Identificarea celor mai importante puncte slabe ale firmei analizate şi în special a vulnerabilităţilor cheie cu care se confruntă, a cauzelor care le-au generat şi a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse pentru atenuarea sau eliminarea lor reprezintă una dintre cernitele de bază ale evaluării potenţialului firmei. Neglijarea acestora poate afecta grav evoluţia în viitor a firmei şi situaţia sa economico-financiară. Pentru identificarea punctelor slabe ale unei firme se pot utiliza şi întrebările: Ce merge foarte prost în firma analizată? Ce elemente poate să le îmbunătăţească firma analizată?

23

Ce etur n să evite firma etur non ? Oportunităţile (ocaziile) mediului reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firma,

altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-si stabili o noua strategie sau a-si reconsidera strategia existenta in scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute.

Oportunităţile pot veni din schimbări în tehnologie şi pieţe, la nivel micro şi macroeconomic; schimbări în politicile guvernamentale ce afectează domeniul de activitate al firmei analizate; schimbări ale modelelor sociale, profilurilor populaţiei, ale felului de viaţă etc., evenimente locale.

Ocaziile pot apărea în diferite domenii economice, sociale, politice, tehnologice, etc. ale mediului larg şi ale celui de competiţie. Un loc important în sfera ocaziilor mediului concurenţial îl deţin oportunităţile de piaţă care, atunci când firma urmăreşte valorificarea lor, se concretizează în adoptarea unor strategii de extindere a pieţelor existente sau de pătrundere pe noi pieţe caracterizate prin numite nevoi primare, similare sau diferite în raport cu cele curente.

Oportunităţi există pentru fiecare firmă şi trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesara fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergura care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiţionale pentru producţia si comercializarea de bunuri si servicii. Pentru identificarea oportunităţilor se pot pune următoarele întrebări: • Care sunt tendinţele interesante pe care le identificaţi? • Unde există oportunităţi ce pot avantaja firma analizată?

Ameninţările mediului sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsura semnificativă, capacitatea firmei de a-si realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performantelor ei economico-financiare.

O ameninţare include o situaţie nefavorabilă, tendinţă sau schimbare iminenta în mediul unei organizaţii care prejudiciază sau poate prejudicia ori ameninţa abilitatea organizaţiei de a concura. Poate fi o bariera, o constrângere care poate provoca probleme, pagube, prejudicii, organizaţiei.

Ca şi in cazul oportunităţilor, ameninţări de diverse naturi şi cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permiţând firmei sa-si reconsidere planurile strategice astfel încât sa le evite sau sa le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la timp, prin masuri adecvate ea poate fi transformata in oportunitate.

Pentru identificarea ameninţărilor se poate recurge la următoarele întrebări: Care sunt tipurile de obstacole ce care se confruntă firma analizată ? Cum acţionează principalii săi competitori ? Care sunt specificaţiile produselor sau serviciilor firmei analizate pe cale să se schimbe ? Schimbările tehnologice îi afectează poziţia ? Are probleme cu datoriile sau cu fluxul de numerar ? Vreunul dintre punctele slabe ar putea să-i afecteze în mod serios afacerea ?

Deşi originile analizei SWOT sunt destul de neclare, Ken Andrews este privit, general, ca fiind pionierul

analizei SWOT. În 1971 el a fost unul dintre primii teoreticieni de strategii care a articulat formal conceptul de concordanţă

strategică între resursele şi potenţialul unei firme şi mediul extern. El a argumentat că aceasta metodologie este o abordare sănătoasă pentru a determina o strategie-nişă, modul cel mai bun pentru o firma de a-şi folosi punctele sale forte pentru a exploata oportunităţile, dar şi cea mai eficientă pentru a-şi apăra de diverse ameninţări externe propriile puncte slabe, dar şi forte.

Etapele de aplicare a analizei SWOT constau în următoarele: Evaluarea potenţialului entităţii (analiza punctelor forte, punctelor slabe) Evaluarea mediului concurenţial (oportunităţilor şi a riscurilor) Formularea alternativelor strategice (situaţii de acţiune)

24

A.Evaluarea potenţialului entităţii (analiza punctelor forte, punctelor slabe)

Aplicarea analizei SWOT este facilitată daca se foloseşte o listă de probleme care trebuie

urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a mediului si a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice si sa ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozităţii acestora si, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.

O parte din principalele probleme de urmărit in cadrul analizei SWOT sunt prezentate in continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea unei analize, dar pot si este preferabil sa fie completate cu alte probleme specifice firmei in cauza.

Probleme de urmarit la analiza potenţialului entităţii Cu privire la „Punctele forte” se vor urmări: - suficienta resurselor financiare disponibile; - existenta unei competente distinctive pe unul sau mai multe din planurile: ◘ managerial; ◘ organizatoric; ◘ cercetare-dezvoltare; ◘ calităţii produselor si/sau serviciilor; ◘ pregătirii personalului, ◘ costurilor; ◘ comercial, etc. - posedarea unor brevete de invenţii de produse si /sau tehnologii care conferă firmei avantaj competitiv; - posedarea unor abilităţi deosebite in materie de inovare a produselor si/sau tehnologiilor; - deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă; - posedarea unor abilităţi comerciale deosebite; - existenta unei imagini favorabile despre firma; - posibilitatea de a practica economia de scara; - existenta unui sistem bine organizat si eficace de planificare strategica; - viteza de reacţie decizionala la modificările produse în mediul intern sau extern, - calitatea culturii de întreprindere. Cu privire la „Punctele slabe” se vor urmări:

- inexistenta unei directii strategice clare; - lipsa unor abilitati sau competente deosebite; - existenta unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral; - lipsa competentei manageriale; - deteriorarea continua a pozitiei competitive; - erodarea imaginii firmei in perceptia detinatorilor de interese; - vulnerabilitatea la presiunile concurentei; - reducerea ponderii pe piata; - existenta unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate); - mentinerea unui nomenclator inadecvat de produse si/sau servicii (prea larg sau prea ingust); - atentie precumpanitoare data problemelor curente in detrimentul celor de perspectiva.

B. Evaluarea mediului concurenţial (oportunităţilor şi a riscurilor)

25

Probleme de urmărit la analiza mediului: Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale se vor urmări:

- creşterea rapidă a pieţei; - posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse si/sau servicii; - existenta cererii de noi produse si/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi; - existenta cererii pe noi pieţe a produselor si/sau serviciilor existente; - posibilităţi de integrare verticala; - manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente; - posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase; - posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.

Cu privire la „Amenintări” potenţiale:

- adoptarea unor reglementari legislative sau normative restrictive cu impact nefavorabil; - intrarea intr-o perioada de recesiune economica la nivel national sau international; - schimbări demografice nefavorabile; - schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor; - creştere mai lenta, stagnare sau chiar recesiune a pieţei; - intrarea unor noi competitori pe piaţă; - cererea crescânda pentru produse de substituţie; - presiunea crescânda a concurentei; - puterea crescânda de negociere a furnizorilor si/sau a clienţilor; - vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri4. Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea investigatiei

si conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor functionale din cadrul firmei: marketing, vânzari si distributie, cercetare- dezvoltare, productie, financiar si personal – relatii de munca.

C. Formularea alternativelor strategice (situaţii de acţiune) Pentru formularea strategiei economice ce va fi adoptată de către firmă se propune folosirea unei matrice

prin care se combină concluziile evaluării potenţialului firmei cu cele ale analizei mediului, cunoscută sub denumirea de matrice SWOT.

În esenţă, caracteristica principală a modelului de diagnosticare strategică SWOT constă în luarea în considerare pentru formularea strategiei a oportunităţilor şi ameninţărilor mediului, în condiţiile folosirii punctelor forte şi punctelor slabe identificate la nivelul potenţialului întreprinderii.

După încheierea analizei mediului extern şi a resurselor interne, este posibilă observarea potrivirii sau nepotrivirii dintre oportunităţi/ameninţări şi puncte forte/slabe. Integrarea analizelor internă şi externă (compararea analizelor) le permite managerilor să prevadă rezultatele strategiei existente sau ale strategiei viitoare. Dacă între performanţele anticipate şi obiectivele organizaţionale apar nepotriviri, conducerea organizaţiei va înţelege mai bine gradul în care trebuie introdusă schimbarea strategică.

Matricea SWOT

Factori interni Matricea SWOT

Puncte forte F1 F2 F3 …

Puncte slabe S1 S2 S3 …

4 Corneliu Russu.”Management strategic” Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 79-80

26

Oportunităţi ale mediului

O1 O2 O3 …

Combinaţia puncte forte ale potenţialului firmei analizate în oportunităţi ale mediului în care operează firma. Strategie activă pe toate planurile. SITUAŢIE EXCELENTĂ

Combinaţia puncte slabe ale potenţialului firmei analizate şi oportunităţi ale mediului în care operează firma. Strategie activă, concretizată în măsuri de perfecţionare a laturilor negative şi eliminarea slăbiciunilor. SITUAŢIE RESTRICTIVĂ

Factori externi

Ameninţări ale

mediului A1 A2 A3 …

Combinaţia puncte forte ale potenţialului firmei analizate cu ameninţări ale mediului în care operează firma. Strategie pasivă, de ocolire a pericolelor cu care se confruntă în cadrul mediului, bazată pe o stabilitate a posibilităţilor sale interne. SITUAŢIE VULNERABILĂ

Combinaţia puncte slabe ale potenţialului firmei analizate ñ ameninţări ale mediului în care operează firma. Strategie pasivă, bazată pe o dezvoltare internă a activităţii firmei în scopul îmbunătăţirii diferitelor laturi ale acesteia. SITUAŢIE CRITICĂ

27

Avantajele şi limitele analizei SWOT Printre principalele avantaje ale analizei SWOT amintim:

Analiza tradiţionala SWOT este cea mai cunoscută şi cea mai utilizată dintre analizele de situaţie. În decursul timpului a obţinut un statut aproape universal şi a contribuit la obţinerea avantajului competiţional nu numai în ceea ce priveşte organizaţia, dar şi la nivel personal şi al performanţei echipei.

Un mare avantaj al analizei SWOT este aplicabilitatea pe scară largă. Poate fi folosită pentru analizarea unei varietăţi de unităţiţi, inclusiv, dar nu limitată la directorii individuali sau la cei care iau deciziile – echipe, proiecte, produse/servicii, departamente funcţionale ale organizaţiei (adică marketing, contabilitate, producţie şi vânzări), unităţi de afaceri, corporaţii, conglomerate şi pieţe de produs. Funcţionează la fel de bine pentru organizaţii profit sau non-profit.

Datorită simplităţii sale (aparente) analiza SWOT este o metoda excelentă pentru ordonarea rapidă a gândirii organizaţionale referitor la factorii-cheie care stau la baza adecvării organizaţiei la mediul său extern.

Analiza SWOT nu necesită multe resurse financiare sau de calcul şi poate fi realizată şi rapid şi eficient până la un anumit punct, fără a fi nevoie de multe informaţii. Printre principalele limite ale analizei SWOT amintim: Modelul SWOT este un model pur descriptiv, adică nu oferă analistului recomandări strategice

explicite. Analiza SWOT nu va da răspunsuri precise celui care ia deciziile. Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui diagnostic asupra

condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale firmei si ale domeniilor respective.

Este un mod de a organiza informaţia şi de a emite probabilităţi ale evenimentelor potenţiale – atât bune cât şi rele – ca bază pentru strategia de dezvoltare a afacerii şi pentru planurile operaţionale. În general sunt oferite însă numai recomandări foarte generale şi evidente de genul: îndepărtaţi compania din calea ameninţărilor; adecvaţi punctele tari ale companiei cu oportunităţile sau apăraţi-o împotriva punctelor slabe prin retragere sau susţinere.

Totuşi, analiza SWOT poate fi extrem de subiectivă şi nu trebuie să fie utilizată ca singurul

instrument de analiză şi planificare. Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexa a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunităţile, ameninţările si cauzele care le generează si/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative si /sau de valorificare a celor pozitive.

2.2.2.Metoda grilelor de evaluare

Se foloseşte frecvent în diagnosticarea globală a entităţii, în diagnosticul mediului concurenţial, al potenţialului intern entităţii precum şi la poziţionarea entităţii într-un mediu dat.

Are avantajul că asigură o abordare cantitativă, măsurabilă a aspectelor analizate. Se utilizează adesea în combinaţie cu metoda SWOT venind astfel să asigure atât o abordare calitativă cât şi una cantitativă a aspectelor analizate.

În stabilirea diagnosticului unui anumit aspect urmărit privind o societate, utilizând metoda grilelor de evaluare, se vor parcurge următoarele etape:

28

1. Se selectează nivelele de analiză specifice domeniului supus diagnosticării; 2. Se selectază criteriile de apreciere pentru fiecare nivel de analiză; 3. Se stabilesc nivelele de comparaţie ale criteriilor de apreciere (indicatorilor) acolo unde acestea

se cunosc; 4. Se stabileşte şi se parametrizează grila de evaluare a criteriilor după nivelul şi tendinţa

indicatorilor. În practică este foarte des utilizată stabiliea unei scale de evaluare formate din cinci nivele de evaluare, notate cu note de la 1-5, aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:

5. 6.

5.Se încadrează indicatorii într-o stare. - Pentru indicatorii la care se apreciază doar nivelul sau tendinţa, încadrarea se va face în funcţie de

grila de evaluare din etapa anterioară; - Pentru indicatorii la care se apreciază simultan atât nivelul cât şi tendinţa, încadrarea se va face pe

baza matricei de mai jos:

6.Acordarea de punctaje de importanţă (pi) fiecărui indicator „i”cu respectarea relaţiei

n

ipi

1%)100(1 ;

7. Calculul notei medii obţinute prin agregarea indicatorilor aferenţi fiecărui aspect supus diagnosticării, după relaţia:

n

ipixNiN

1

, unde

- pi reprezintă ponderile de importanţă acordate fiecărui indicator; - Ni reprezintă nota acordată fiecărui indicator.

8. Se interpretează nota finală a aspectului diagnosticat utilizând tabelul de mai jos: Grila de interpretare finală a diagnosticului financiar Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT Forte 5 Foarte bun 4.5

PUNCT FORTE

Bun 4 Satisfăcător 3.5

PUNCT TARE

Mediu-acceptabil 3 PUNCT INCERT Nesatisfăcător 2.5 Slab 2

PUNCT SLAB

Foarte slab 1.5 Critic 1

PUNCT CRITIC

Nota (N) 1 2 3 4 5 Stare Critică Slabă Medie Bună Forte Tendinţă Deteriorare

bruscă Deteriorare lentă

Menţinere Îmbunătăţire Lentă

Îmbunătăţire bruscă

Tendinţă/Stare Critică Slabă Medie Bună Forte Îmbunătăţire bruscă 3 3.5 4 4.5 5 Îmbunătăţire lentă 2.5 3 3.5 4 4.5 Menţinere 2 2.5 3 3.5 4 Deteriorare lentă 1.5 2 2.5 3 3.5 Deteriorare bruscă 1 1.5 2 2.5 3

29

2.2.3. Metode combinate

În practica economică se utilizează adesea un model combinat de analiză diagnostic al acestor metode.

Cel mai uzuală metodă este cea bazată pe combinarea analizei de tip SWOT bazată pe identificarea punctelor slabe, a punctelor slabe, a oportunităţilor cu evaluarea acestor aspecte constatae în cadrul aşa numitor metode sau modele MEFE &MEFI adică matricea de evaluare a factorilor interni în corelaţie cu matricea de evaluare a factorilor externi. Tabel nr. Grila diagnosticului mediului extern (concurenţial) Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT Forte 5 Foarte bun 4.5

OPORTUNITATE MAXIMĂ


OPORTUNITATE

Mediu-acceptabil 3 INCERTITUDINE Nesatisfăcător 2.5 Slab 2

AMENINŢARE


AMENINŢARE MAXIMĂ

Tabel nr. Grila diagnosticului mediului intern (economico/financiar) Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT Forte 5 Foarte bun 4.5

PUNCT FORTE


PUNCT TARE

Mediu-acceptabil 3 PUNCT INCERT Nesatisfăcător 2.5 Slab 2

PUNCT SLAB


PUNCT CRITIC

În final se va calcula un punctaj global al puterii globale a entităţii bazat putearea globală internă

corelată cu puterea globală externă a societăţii, determinat ca o medie aritmetică ponderată a celor două punctaje. Un astfel de model combinat al diagnosticului pe cele două mari medii in care activează societatea (extern şi intern ) vom dezvolta în continuare în cadrul lucrării, cu detalierea mediului intern pe cele două substări:starea economică şi respectiv starea financiară.

2.3 Etapele elaborării unui studiu de analiza-diagnostic Folosirea metodei diagnosticării, ca a oricărei metode de management de complexitate medie sau ridicata, implică, de regula, o etapa preliminara, pregătitoare numită etapă de PREDIAGNOSTIC. In cadrul acesteia se definitivează premisele necesare trecerii la utilizarea eficace a diagnosticării. Dintre acestea amintim:

1. Planificarea analizei-diagnostic care cuprinde: stabilirea obiectivelor concrete urmarite, desemnarea componentilor echipei de investigare, inclusiv a responsabilului acesteia; Fixarea tipului de diagnostic ce va fi realizat, a perioadei de desfasurare si finalizare a utilizarii metodei; Elaborarea planului de munca ce cuprinde sarcini si termene precise pentru fiecare membru al echipei de diagnosticare;

30

2. Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei care presupune stabilirea bazei informaţionale utilizate în diagnosticul economico-fiscop nanciar. În acest se pot utiliza ca bază informaţională atât informaţii interne cât şi informaţii externe entităţii astfel: - Principalele surse informaţionale ale analizei sunt reprezentate de sursele interne reflectate prin: contabilitate, control şi audit intern, informaţii statistice, informaţii culese de la departamentele organizatorice aferente realizării circuitului economic general de activitate (aprovizionare-producţie-desfacere) etc. - Vin să întregească valoarea informativă a surselor informaţionale interne, sursele externe ale entităţii cum ar fi cele referitoare la: opinia auditorului financiar care transmite încrederea sa în informaţiile cuprinse în situaţiile financiare întocmite de entitatea în cauză, Centrala Riscurilor de Plăţi care „centralizează” lista clienţilor bancari rău platnici, constatările directe de pe teren, materiale de profil economic, norme legale elaborate de Ministerul de Finanţe sau norme profesionale elaborate de organisme profesionale (de exemplu, normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România referitoare la efectuarea auditului financiar), sesizări ale clienţilor.

Analistul economico-financiar va trebui să selecteze cele mai reprezentative surse de date şi să le grupeze şi selecteze în mod corespunzător scopului urmărit. 3.Verificarea informaţiilor culese are menirea de a asigura baza informaţională în concordanţă cu realitatea din economia entităţii. La finalul acestei etape analistul financiar poate să stabilească pe ce surse de informaţii „se poate baza” în analizele ce urmează a le efectua şi ce informaţii trebuie eliminate, pe motiv că încorporează elemente eronate sau au un prag de semnificaţie scăzut. În acest sens două tipuri generale de verificări trebuie avute în vedere şi anume:

- Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informaţie (documente contabile, dări de seamă statistice, plan de aprovizionare/producţie/desfacere) vizează ca acestea să fie întocmite conform reglementărilor legale în vigoare, la termenele stabilite, să conţină toate semnăturile şi ştampilele necesare.

- Verificările de fond se referă la controlul realităţii şi veridicităţii operaţiunilor consemnate de documentele contabile sau cuprinse în alte surse informaţionale, la evaluarea corectă a unor indicatori financiari, la asigurarea comparabilităţii informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare pe mai multe exerciţii financiare. În cazul cel mai des întâlnit în elaborarea unui diagnostic economic financiar şi anume atunci când la baza analizei efectuate stau situaţiile financiare, o asigurare rezonabilă asupra modului în care situaţiile financiare reflectă în mod fidel realitatea economică desfăşurată în interiorul entităţii este dată de opinia exprimată de auditorul financiar. 4. Analiza-diagnostic propriu zisă care presupune prelucrarea informaţiilor economice aplicând metodologia specifică analizei diagnostic. 5.Întocmirea raportului de diagnostic presupune sintetizarea rezultatelor analizei-diagnostic corespunzătoare obiectivelor urmărite, stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe analizei, stabilirea abaterilor, elaborarea măsurilor, recomandărilor de către diferite categorii decizionale implicate în respectiva analiză-diagnostic (guvernanţa corporativă a entităţii, bănci, investitori, parteneri de afaceri, stat etc.). Orice diagnostic nu trebuie privit ca un scop în sine ci ca un mijloc de acţiune, de ameliorare a rezultatelor prin elaborare de propuneri în vederea elaborării terapiei de redresare.

Raportul de diagnostic global al unei entităţi va trebui să parcurgă şi să explice sintagma C.P.S. adică

Concurenţă/Potenţial/Strategie, în modul următor:

31

A.Concurenţa?

Care este poziţia entităţii analizate în raport cu competitorii săi ? Care este contextul concurenţial ? Care sunt sursele de avantaj concurenţial pe care le-ar putea utiliza entitatea ? În acest context care sunt oportunităţile oferite de piaţă şi care sunt ameninţările care ar putea afecta activitatea entităţii ? În acest sens se identifică oportunităţile şi ameninţările implicate de mediul economic în care acţionează entitatea, adică acele simptomele semnificative constând în situatii care reprezinta diferente importante fata de situatiile similare din alte societati comerciale si care se considera ca ofera indicii importante asupra continutului si eficacitatii domenilui diagnosticat. Rezultatele acestei etape se inscriu intr-un tabel sintetizator, prezentat in continuare: Tabelul nr. Nr.crt. Oportunităţi

(Simptome pozitive) Ameninţări

(Simptome negative) Observatii

0. 1 2 3

B.Potenţial ?

Care este potenţialul entităţii concretizat în potenţialul economic şi cel financiar ? Cu alte cuvinte care sunt punctele forte şi punctele slabe sesizate în activitatea economico-financiară a entităţii ? În acest scop se identifică punctele forte şi punctele slabe precum şi cauzele care le generează: Evidentierea punctelor “slabe” si a cauzelor care le-au generat Aceasta etapa are la baza ipoteza potrivit careia simptomul negativ nu este altceva decit manifestarea exterioara a unei cauze mai profunde. Punctele negative pot fi determinate de o serie de cauze interne dar si externe organizatiei. Pentru identificarea cauzelor finale care genereaza punctele forte si slabe este recomandabila efectuarea unei analize de tip cauza-efect, ceea ce reprezinta, in esenta, metoda diagnosticării. Rezultatele analizei deficientelor se inscriu intr-un tabel cu urmatoarea structura: Nr. crt.

Deficiente/ Puncte slabe

Termenul de comparaţie

Cauze Principale

Efecte Observatii

0 1 2

3 4 5

Evidentierea punctelor “forte” si a cauzelor care le-au generat Stabilirea atat a punctelor “forte” cat si a cauzelor care le-au generat sunt asemanatoare cu etapa precedenta, singura diferenta este ca, de aceasta data, elementele sunt pozitive. În tabelul urmator se prezinta modul in care se sintetizeaza rezultatele acestei etape: Tabelul nr.

Nr. crt.

Puncte forte

Termenul de comparatie

Cauze principale

Efecte Observatii

0 1 2

3 4 5

C.Strategii / recomandări/?

32

Care sunt recomandările respectiv opţiunile strategice de acţiune în contextul analizei celor trei domenii importante de activitate: concurenţial, economic şi financiar ? Aceasta problemă la care trebuie să răspundă analiza diagnostic se concretizeaza in propunerile echipei de diagnosticare prin care se urmareste: eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe si implicit, a simptomelor negative; amplificarea cauzelor generatoare de puncte forte si, respectiv, a simptomelor pozitive; valorificarea oportunitatilor, diminuarea pericolelor, cresterea puterii globale interne, cresterea capacitatii de raspuns a firmei la provocarile mediului. Recomandarile trebuie insotite de evaluarea eforturilor necesare aplicarii lor ca si efectele economice si functionale preconizate. Pentru a cuprinde toate elementele necesare valorificarii recomandarilor, acestea se centralizeaza ca in tabelul urmator: Tabelul nr.

Nr. crt.

Recomandare

Cauza avuta in vedere

Resursele suplimentare

necesare

Efecte principale

Observatii

0 1

2 3 4 5

Resursele suplimentare necesare (coloana 3) se completeaza doar atunci cand operationalizarea recomandarii din prima coloana este conditionata de alocarea unor fonduri speciale, de achizitionarea de noi utilaje sau tehnologii, angajarea de personal. 6. Postdiagnosticul

În această etapă se întreprind următoarele acţiuni mai importante: -difuzarea studiului elaborat către organele conducerii participative, către conducerea de vârf individuală şi compartimentele vizate în studiu de analiza diagnostic; -discutarea şi definitivarea studiului; -stabilirea priorităţilor în aplicarea diferitelor măsuri etur non ; -întocmirea programului de etur non a măsurilor etur non , cu precizarea termenelor şi a responsabilităţilor; -aprobarea studiului definitivat şi a programului de implementare a acestuia de către organul investit cu competenţa decizională.

33

CAPITOLUL 2 COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL

1. Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare

O primă formă de realizare a echilibrului financiar al entităţii este realizată prin asigurarea permanentă a capacităţii de plată a firmei, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.

În sens general, lichiditatea şi solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea entităţii de a face faţă plăţilor scadente. Lichiditatea vizează capacitatea de plată pe termen scurt în timp ce solvabilitatea vizează coordonatele pe termen lung.

1.1 Diagnosticul lichidităţii financiare

Într-o formulare foarte simplă, lichiditatea financiară reprezintă capacitatea elementelor de active curente de a se transforma în lichidităţi pentru a face faţă datoriilor imediat scadente.

Conform IFRS, „lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade”.(IFRS 2007, Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16).

Principalele forme ale lichidităţii financiare sunt: 1. Rata lichidităţii curente; 2. Rata lichidităţii imediate; 3. Rata lichidităţii efective; 4. Capitalul de lucru; 5. Rata capitalului de lucru. Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de lichiditate Nr. Crt.

Indicatori Formulă de calcul Explicaţii

1. Rata lichidităţii curentă (RLC) sau Current Liquidity RLC = x100

DCRACR Reprezintă capacitatea activelor

curente (ACR) de a face faţă datoriilor curente ale entităţii (DCR).

2. Rata lichidităţii imediate (RLI) sau Quick Ratio/ Acid Ratio

RLI = x100DCR

S-ACR Evidenţiază capacitatea activelor curente cu lichiditate crescută şi medie de a face faţă datoriilor curente ale entităţii.

3.

Lichiditatea efectiva ă (RLE) sau Cash Ratio: RLE = x100

DCRTR Măsoară gradul în care trezoreria

(TR) acoperă datoriile imediat scadente-datoriile curente (DCR).

4. Capitalul de lucru (CL)

CL = ACR - DCR

Reprezintă activele curente rămase permanent la dispoziţia entităţii adică acele active curente (ACR) care rămân după achitarea obligaţiilor curente ale entităţii (DCR).

5. Rata capitalului de lucru (RCL) (în engl. Net working capital to total asset)

RCL = x100ABCL

Reflectă ponderea capitalului de lucru (CL) în totalul activelor bilanţiere (AB).

Alte informaţii Activele curente (ACR) ACR = Active circulante

(AC) +Cheltuieli în avans (Cav)

Sunt reprezentate de activele aferente ciclului de exploatare sau utilizate de entitate într-o perioadă de maxim 1 an

34

Datoriile curente (DCR) DCR= Datorii curente (DCR) +Venituri înregistrate în avans (Vîav)

Sunt reprezentate de datoriile care se aşteaptă să fie decontate în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii sau sunt exigibile într-o perioadă de maxim 1 an

Diagnosticul stării de lichiditate vizează identificarea punctelor forte şi a punctelor slabe în ce

priveşte capacitatea activelor de a acoperi obligaţiile de plată precum şi evaluarea acestora, în modul prezentat în tabelul de mai jos: Tabel nr. Grila diagnosticului stării de lichiditate

Nr. crt. Indicatori de lichiditate

Nivel mediu-/Tendinţe favorabile

Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. Rata lichidităţii curentă (RLC) sau Current Liquidity

[150%—250% ],

2. Rata lichidităţii imediate (RLI) sau Quick Ratio/ Acid Ratio

[50%—100% ],

3.

Lichiditatea efectiva ă (RLE) sau Cash Ratio:

[20%—60 % ],

4. Capitalul de lucru (CL)

>0,

5. Rata capitalului de lucru (RCL) (în engl. Net working capital to total asset)

5 %,

Stare slabă/ Stare Forte/ Deteriorare/ Îmbunătăţire

1-5

** În funcţie de încadrarea indicatorilor în intervalele de siguranţă şi tendinţele acceptate se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

În ce priveşte capitalul de lucru, apreciarea calitativă şi cantitativă se realizează, detaliat conform grilei de mai jos:

Tabel nr. Grila diagnosticului capitalului de lucru

Nr. crt.

Indicatori- Corelaţii Interpretare/Cauze

Diagnostic SWOT*

Punctaj

1. CL > 0 ICL>100

Entitatea se află în echilibru financiar pe termen scurt în creştere, situaţie foarte favorabilă în ceea ce priveşte realizarea echilibrului financiar pe termen scurt.

Stare forte/ Îmbunătăţire

4.5 – 5

2. CL > 0 ICL = 100

Entitatea se află în echilibru financiar pe termen scurt care se menţine în timp.

Stare forte/ menţinere

4

3. CL > 0 ICL<100

Entitatea se află în echilibru financiar pe termen scurt care se deteriorează însă în timp.

Stare forte/ Deteriorare

3 – 3.5

4. CL = 0

Entitatea se află într-o stare de echilibru financiar pe termen scurt precar deoarece orice disfuncţie ce afectează realizarea activelor curente poate afecta starea de echilibru a entităţii. În practică însă, această situaţie se întâlneşte destul de rar.

Stare medie/ Menţinere

3

35

5.

CL < 0

100I CL

Entitatea se află în stare de dezechilibru pe termen scurt adică datoriile curente finanţează atât activele curente cât şi o parte din activele imobilizate. Această situaţie produce dificultăţi majore dacă privim prin prisma termenului de exigibilitate al datoriilor curente mai mic decât termenul de lichiditate al activelor imobilizate şi deci o necorelare a raportului de încasări şi plăţi. Situaţia se ameliorează însă în timp, dezechilibrul diminuându-se în timp.

Stare critică/ Îmbunătăţire

2.5-3

6. CL < 0

ICL = 100

Entitatea se află în stare de dezechilibru pe termen scurt care se menţine însă în timp.

Stare critică/ Menţinere

2

7. CL < 0

100I CL

Entitatea se află în stare de dezechilibru pe termen scurt , mai mult o dezechilibrul se accentuează în timp situaţia devenind critică.

Stare critică/ Deteriorare

1-1.5

* Vezi matricea de evaluare pe baza evaluării simultate atât a nivelului cât şi a tendinţei indicatorilor

În scopul aplicării „terapiei” pentru ameliorarea stării de lichiditate financiară, este necesar a se

cunoaşte factorii asupra cărora trebuie acţionat. După părerea noastră starea de lichiditate financiară este influenţată de o serie de factori cum ar fi de exemplu:

creşterea rentabilităţii activităţii de exploatare; accentuării gradului de participare al activelor la circuitul economic; creşterii ponderii elementelor de numerar şi echivalente de numerar în totalul activelor curente

ale entităţii; o viteză de rotaţie a creanţelor în creştere; o viteză de rotaţie a creanţelor care depăşeşte viteza de rotaţie a datoriilor; o viteză de rotaţie a stocurilor în creştere; fluxuri de numerar pozitive din activitatea de exploatare, investiţii şi finanţare.

36

Tabel nr SINTEZA DIAGNOSTICULUI LICHIDITĂŢII

Indicatori

Observaţii Constatări la societatea analizată-

Lichiditate/ Tendinţe

Diagnostic

SWOT

Punctaj

Pondere de

importanţă

Punctaj agregat

Măsuri necesa

re

1.Lichiditate

curentă … … n1 p1 = 20% n1xp1 …

2.Lichiditate

imediată

… … n2 p2 = 20% n2xp2 …

3.Lichiditate

efectivă … … n3 p3 = 20% n3xp3 …

4. Capitalul de

lucru

… … n4 p4 = 20% n4xp4 …

5. Rata

capitalului de

lucru

… … n5 p5= 20% n5xp5 …

Diagnosticul

lichidităţii-punctaj

total

PUNCT SLAB-

PUNCT FORTE

100 %

n

ipixniN

1

1.2. Diagnosticul solvabilităţii financiare

Într-o accepţie generală, solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea

elementelor de active de a onora datoriile entităţii indiferent de exigibilitate. Riscul de insolvabilitate trebuie apreciat în strânsă legătură cu riscul de faliment sau de insolvenţă al entităţii.

Conform IFRS „solvabilitatea financiară se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente”. (IFRS 2007, Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16).

Principalele modele ale solvabilităţii generale sunt: 1. Rata solvabilităţii financiare generale;

37

2. Rata solvabilităţii financiare generale pe termen lung; 3. Capacitatea de rambursare a datoriilor 4. Gradul de acoperire al serviciului datoriei 5. Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE) (din engl. Time interest

Earned) 6. Rata de acoperire a dobânzilor din cash (CCR) (din engl.Cash coverage

ratio) Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de solvabilitate Nr. crt

Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii

1 Rata solvabilităţii generale ( SGR ) x100

DTABRSG

Arată în ce măsură activele entităţii (AB) pot acoperi datoriile totale (DT).

2. Rata solvabilitatăţii generale pe termen lung (RSGL)

RSG= x100 DFBL

DCR-AB Rreprezintă capacitatea entităţii de a rambursa datoriile pe termen lung contractate faţă de instituţii financiar-bancare (DFBL) din activele entităţii (AB) rămase după achitarea datoriilor curente (DCR).

3. Capacitatea de rambursare a datoriilor ( rdC )

DTCAFN C rd

Reprezintă măsura în care datoriile totale (DT) pot fi acoperite pe seama sursele proprii de autofinanţare nete (CAFN).

4. Gradul de acoperire al serviciului datoriei ( asdG )

CHDLRDFBLCAFN G

asd

Arată măsura în care societatea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen lung (RDFBL) plus dobânda aferenta acestuia (CHDL) din sursele proprii de autofinanţare nete (CAFN).

5 Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE) (din engl. Time interest Earned)

CHDEBITTIE

Exprimă capacitatea entităţii de a-şi acoperi dobânzile bancare din rezultat

6. Rata de acoperire a dobânzilor din cash (CCR) (din engl.Cash coverage ratio)

CHD CAFNCCR

Reprezintă o altă formă de exprimare a măsurii gradului de acoperire a dobânzii.

38

Tabel nr. Grila diagnosticului stării de solvabilitate

Nr. crt. Indicatori de solvabilitate

Nivel mediu-/Tendinţe favorabile

1 Rata solvabilităţii generale ( SGR )

% 300 150%, ,

2. Rata solvabilitatăţii generale pe termen lung (RSGL)

% 180 %, 80 ,


> 0,25,


2,

5 Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE) (din engl. Time interest Earned)

> 2,4 ,


> 2,6 ,

Diagnostic SWOT**


Punctaj**

1-5

** În funcţie de încadrarea indicatorilor în intervalele de siguranţă şi tendinţele acceptate se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

În scopul aplicării „terapiei” pentru ameliorarea stării de solvabilitate este necesar a se cunoaşte factorii care influenţează starea de solvabilitate.

Aceştia sunt mult mai variaţi şi mai complecşi decât cei menţionaţi la starea de lichiditate deoarece în această categorie se includ pe lângă factorii menţionaţi pentru starea de lichiditate şi alţi factori cu caracter mai general, care vizează orizontul de activitate pe termen lung al entităţii dar chiar şi mediul economic şi socio-politic al ţării respective. Printre aceştia putem menţiona:

viteza de rotaţie a activelor imobilizate; politica monetară a creditorilor; stabilitatea economică şi politică.

39

Tabel nr SINTEZA DIAGNOSTICULUI SOLVABILITĂŢII

Indicatori

Observaţii Constatări la societatea analizată- Solvabilitate/

Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de

imp*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

1. Rata solvabilităţii generale ( SGR )

… … n1 p1 = 20 % n1xp1 …

2.Rata solvabilitatăţii generale pe termen lung (RSGL)

… … n2 p2 = 16% n2xp2 …


… … n3 p3 = 16% n3xp3 …


… … n4 P4 = 16% n4xp4 …

5. Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE) (din engl. Time interest Earned)

… … n5 P5 = 16% n5xp5 …


… … n6 P6 = 16% n6xp6 …

Diagnostic solvabilitate-punctaj total

PUNCT FORTE-PUNCT SLAB 100 %

n

ipixniN

1

* Aprecieri ale autorului

40

Tabel nr SINTEZA DIAGNOSTICULUI LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII


Indicatori

Observaţii Constatări la societatea analizată- Lichiditate,

Solvabilitate/ Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de importanţă*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

1.Lichiditate … … n1 p1= 50 % n1xp1 …

2. Solvabilitate … … n2 p2= 50 % n2xp2 …

Diagnosticul total al lichidităţii şi solvabilităţii

100 %

n

ipixniN

1

41

2. Diagnosticul gradului de îndatorare Gradul de îndatorare al entităţii în relaţia cu terţii este pus în evidenţă cu ajutorul ratelor de dependenţă financiară, care reflectă măsura în care societatea se finanţează pe seama surselor proprii sau pe seama surselor atrase din diverse direcţii Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de dependenţă financiară Nr. crt


I. Ratele generale de

structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

1.1. Rata autonomiei financiare (RAF)

x100PB

CPRR AF

Pune în evidenţă gradul în care entitatea îşi finanţează activitatea din surse proprii

1.2. 2.Rata de îndatorare globală (RDT)

Pune în evidenţă gradul în care entitatea îşi finanţează activitatea din surse atrase

II. Ratele combinate de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

2.1. Rata stabilităţii financiare (RSF)

0x10PB

CPMR SF

Pune în evidenţă capacitatea investiţională a entităţii

2.2. Rata autonomiei financiare la termen lung (RAFL)

x100CPMCPRRAFL

Pune în evidenţă gradul de finanţare al entităţii pe seama resurselor pe termen lung

2.3. Rata îndatorării financiar-bancare (RDFB)

x100CPRDFBR DFB

Pune în evidenţă gradul de îndatorare al entităţii din surse financiar-bancare:

2.4.

Rata îndatorării financiar-bancare la termen (RDFBL)

x100CPR

DFBLR DFBL1

sau

x100DFBLCPR

DFBLRDFBL2

Pune în evidenţă gradul de îndatorare al entităţii din surse financiar-bancare la termen lung

2.5. Rata pârghiei financiare-capitaluri proprii –Debt to Equity Ratio (RPFCPR)

x100CPRDTRPFCPR

Arată în ce măsură resursele economice ale firmei sunt procurate din capital străin.

100*PBDTR DT

42

Grila diagnosticului gradului de îndatorare

Nr. crt. Indicatori de solvabilitate

Nivel mediu/Tendinţe favorabile

I Ratele generale de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

1..1 1.Rata autonomiei financiare totale (RAF) [30%-100%], ↑

1.2. 2.Rata de îndatorare globală (RDT) [0%-70%],↓

II Ratele combinate de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

2.1. Rata stabilităţii financiare (RSF) [60%-100%],↑ 2.2. Rata autonomiei financiare la

termen lung (RAFL) [50%-100%],↑ 2.3. Rata îndatorării financiar-

bancare (RDFB) [0%-50%],↓ 2.4. Rata îndatorării financiar-

bancare la termen (RDFBL) [0%-40%],↓ 2.5. Rata pârghiei financiare-

capitaluri proprii –Debt to Equity Ratio (RPFCPR)

<200%,↓

Diagnostic SWOT**


Punctaj**

1-5

43

SINTEZA DIAGNOSTICULUI GRADULUI DE INDATORARE

Indicatori

Observaţii Constatări la societatea analizată- Solvabilitate/

Tendinţe

Diagnostic SWO

T

Punctaj

Pondere de

importanţă*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

Ratele generale de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

… … N1 P1 = 50 % n1xp1 …

1.Rata autonomiei financiare totale (RAF)

… … n1 p2 =50% n2xp2 …

2.Rata de îndatorare globală (RDT)

… … n2 p2 =50% n2xp3 …

Ratele combinate de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii

N2 P2 = 50 %

Rata stabilităţii financiare (RSF)

... p1=20 %

Rata autonomiei financiare la termen lung (RAFL)

20 %

Rata îndatorării financiar-bancare (RDFB)

20 %

Rata îndatorării financiar-bancare la termen (RDFBL)

20 %

Rata pârghiei financiare-capitaluri proprii –Debt to Equity Ratio (RPFCPR)

20 %

Diagnostic îndatorare-punctaj total

PUNCT FORTE-PUNCT SLAB 100 %

n

ipixniN

1

44

3. Diagnosticul gestiunii resurselor controlate

3.1. Diagnosticul resurselor umane

Factorul uman reprezintă forţa motrice, factorul cheie care pune în mişcare şi mobilizează toate celelalte resurse de la nivelul entităţii. De modul de gestionare a factorului muncă depind astfel în mare măsură performanţele generale realizate de orice entitate.

În stabilirea unui diagnostic corect în ceea ce priveşte asigurarea activităţii cu personal de calitate, a performanţelor realizate de acesta în contextul exigenţelor actuale impuse de competitivitatea crescută a produselor se impune dezvoltarea unei metodologii de analiză atât cantitativ dar şi calitative, acestea din urmă referindu-se la aspecte mai greu de comensurat dar cu impact direct asupra activităţii economice a societăţii.

A. Diagnosticul asigurării cu resurse umane

Acest tip de diagnostic vizează atât aspecte cantitative cât şi calitative în ceea ce priveşte asigurarea societăţii cu forţa de muncă necesară desfăşurării activităţii, investigând aspecte legate de număr de salariaţi, structura acestora după diverse criterii cât şi calificarea acestora.

Sursele informaţionale privind diagnosticarea aspectelor financiar-contabile legate de managementul şi resursele umane ale entităţii sunt reprezentate de: Informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile cuprinse în

Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii”, entităţile vor face menţiuni cu privire la: îndemnizaţiile acordate membrilor organelor de

administraţie, conducere şi de supraveghere; obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii

membri ai organelor de administraţie, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie. valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor

organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma

45

rambursată până la acea dată; obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; salariaţi: număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;

salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului; cheltuieli cu asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

Pe lângă informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, se mai pot utiliza daca există acces, următoarele documente:

Balanţa de plan a utilizării timpului de lucru (exprimat în ore-om); Rapoarte statistice privind utilizarea timpului de lucru a

salariaţilor; Fişa postului; Statele de salarii; a) Analiza asigurării cu personal ca număr;

Dinamica numărului de salariaţi trebuie apreciată în corelaţie cu dinamica producţiei vândute sau cu dinamica cifrei de afaceri şi cu dinamica productivităţii muncii. În acest sens se porneşte de la relaţia:

W x NCAN unde,

- CAN reprezintă cifra de afaceri netă; - N reprezintă numărul mediu de personal muncitor; - W reprezintă productivitatea medie a muncii.

În baza relaţiei de mai sus putem aprecia starea de asigurare cu salariaţi ca

număr pe baza următoarelor corelaţii: a) 100CANI , 100NI , 100WI

Situaţia reflectă faptul că societatea deşi nu este asigurată cu personal la nivelul necesităţilor, ea şi-a realizat contractele prin creşterea productivităţii muncii; b) 100CANI , 100NI , 100WI şi NW II Situaţia reflectă faptul că societatea a realizat sporul de creştere a cifrei de afaceri pe seama ambilor indicatori dar mai ales pe seama creşterii productivităţii muncii.

46

Se va supune atenţiei corelaţia între dinamica personalului muncitor şi dinamica productivităţii muncii prin calculul economiei relative de personal sau abaterea relativă de personal ( N ) determinată după relaţia:

0N1NN unde , - 1N reprezintă numărul de personal muncitor efectiv utilizat; - 0N reprezintă numărul de personal muncitor programat sau admisibil.

Pe baza relaţiei de mai sus pot rezulta următoarele corelaţii: a) 0N , adică există o economie relativă de personal cu consecinţe favorabile asupra cheltuielilor salariale, a costurilor, a profitabilităţii şi rentabilităţii activităţii. b) 0N , adică există depăşiri relative de personal cu toate consecinţele nefavorabile asupra aspectelor menţionate mai sus.

b) Analiza asigurării personalului ca structură; În ceea ce priveşte nivelul de asigurare cu personal ca structură, acesta

depinde de domeniul de activitate, de structura ofertei de produse şi servicii prestate. Structura personalului poate fi privită după mai multe criterii, exemple de structuri de personal ar putea fi:

- structura personalului în muncitori, personal tehnic productiv, personal de conducere şi administraţie;

- structura personalului pe calificări: absolvenţi ai şcolilor profesionale, ucenici la locul de munca; absolvenţi ai liceelor de specialitate; absolvenţi ai învăţământului superior; absolvenţi ai unor cursuri de specializare

- structura personalului după vechime; - structura personalului după sex; - structura personalului după domiciliu etc.

c) Analiza asigurării personalului ca şi calificare; Calificarea personalului unei entităţi este determinată de nivelul tehnic

al produselor, de pretenţiile consumatorilor care sunt din ce în ce mai mari pe măsura accentuării progresului omenirii.

În stabilirea unui diagnostic al nivelului de calificare al personalului, utilizând informatiile cuprinse in situatiile financiare, se vor avea în vedere de asemenea şi preocupările societăţii pentru formarea profesională continuă a salariaţilor săi, care se poate pune în evidenţă cu următorii indicatori: a) Cheltuielile pentru formare continuă (şcolarizarea personalului );

47

b) Ponderea cheltuielilor pentru formarea continuă în total cheltuieli salariale;

c) Numărul de salariaţi (în total sau în procente din total) care au beneficiat de cursuri de specializare.

Pentru analiza calificării personalului se mai pot folosi: d) Durata medie de şcolarizare, numărul de clase absolvite; e) Ponderea personalului cu pregătire superioară în total personal; f )Vechimea în muncă în aceiaşi unitate sau stagiul la acelaşi loc de muncă;

B. Diagnosticul productivităţii muncii Productivitatea muncii reflectă eficienţa muncii productive şi se

încadrează în sfera generală a indicatorilor care reflectă eficienţa economică (adică au la bază raportul general efect/efort.)

Modele de analiză a productivităţii muncii ( W ) :

i) În funcţie de natura indicatorilor cuprinşi în model, avem:

a) Ca raport intre cifra de afaceri netă (CAN) şi timpul de lucru efectuat (T) caz în care exprimă cantitatea de produse obţinută pe o anumită unitate de timp.

T

CANW

b) Ca raport intre timpul de lucru efectuat (T) şi cifra de afaceri netă (CAN) caz în care exprimă cât timp este alocat (cheltuit) pentru obţinerea unei unităţi de cifră de afaceri netă:

CAN

TW

c) Ca raport intre cifra de afaceri netă (CAN) şi numărul de salariaţi (N) caz în care exprimă cantitatea de produse obţinută în medie de un salariat pe o perioadă de timp:

48

N

CANW

ii) În funcţie de perioada luată în calcul la consumurile de muncă,

avem: a) Productivitatea anuală când indicatorii luaţi în calcul se determină la nivel anual:

TCANaW ;

CANTaW ;

b) Productivitatea zilnică, când cheltuielile de muncă sunt exprimate prin consumul de timp om-zile.

zile)-(om TCANzW ;

CANzile)-(om TzW ;

c) Productivitatea orară, când cheltuielile de muncă sunt exprimate prin consumul de timp în om-ore

ore)-(om TCANhW ;

CANore)-(om ThW

iii) Sub forma volumului cheltuielilopr cu personalul la 1000 lei cifră de afaceri netă ( CAN

1000Chp )

x100CANChpChp CAN

1000

iV) Sub forma profitului ce revine pe salariat

NRBEW

49

Tabel nr SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR UMANE


Indicatori

Observaţii Constatări la societatea

analizată- personal Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj


Punctaj agregat

Măsuri necesare

1.Asigurare cu personal

… … n1 p1= 20 % n1xp1 …

2. Productivitatea muncii

… … n2 p2= 80 % n2xp2 …

Diagnosticul resurselor umane

100 %

n

ipixniN

1

50

3.2. Diagnosticul resurselor tehnice În cadrul acestui segment se au în vedere următoarele aspecte: amplasamentul societăţii comerciale şi al eventualelor sucursale

sau filiale; utilizarea suprafeţelor productive; clădirile, caracteristicile clădirilor, posibilităţile de extindere a

clădirilor, evaluarea tehnică a acestora; căile (mijloacele) de acces; echipamentele de producţie şi de transport; energia şi utilităţile folosite de societate. Alte aspecte ale analizei-diagnostic a dotării tehnice se referă la

evidenţierea: proprietăţii asupra imobilizărilor corporale de natura mijloacelor

fixe; valorii şi structurii imobilizărilor corporale de natura mijloacelor

fixe stării imobilizărilor corporale cu ajutorul unor indicatori specifici

între care amintim: - coeficientul uzurii; - coeficientul reînnoirii parcului de maşini, utilaje şi instalaţii de

lucru; utilizării imobilizărilor corporale pe baza unui sistem de indicatori

specifici între care amintim: - indicele eficienţei utilizării imobilizări corporale; - cifra de afaceri netă la 1000 lei imobilizări corporale; - profit net la 1000 lei imobilizări corporale, etc.

51

Sursele informaţionale privind diagnosticarea aspectelor financiar-contabile legate de resursele tehnice ale entităţii sunt reprezentate de:

- informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile cuprinse în Nota 1 „Active imobilizate”.

Alte informaţii privind resursele tehnice se pot culege din:

fişa fiecărei imobilizări corporale; programul tehnic al firmei; balanţa timpului de lucru al utilajelor exprimate în pre-

utilaje; dările de seamă statistice;

A. Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice a) Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al

mărimii şi dinamicii acestora Mărimea, nivelul de resurse tehnice de care dispune o societate la un

moment dat este dată de valoarea netă contabilă a imobilizărilor corporale care potrivit legii este valoarea de intrare în patrimoniu.

Dinamica imobilizărilor corporale se bazează pe analiza ur a) Modificarea absolută a imobilizărilor corporale:Ic = Ic1-Ic0

b) Modificarea relativă a imobilizărilor corporale: 100Ic0

IcΔ xIc

c) Coeficientul intrărilor de imobilizări corporale: x100IcIK I

d) Coeficientul următorilor indicatori: ieşirilor de imobilizări

corporale: x100IcEK I

e) Coeficientul mişcării globale a imobilizări corporale:

x100Ic

EIK I

b). Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al stării acestora

Starea imobilizărilor corporale este evidenţiată cu ajutorul a doi indicatori:

52

a)Coeficientul uzurii imobilizărilor corporale (ku), care se calculează ca un raport procentual între uzura imobilizărilor reflectată prin amortizare (A) şi valoarea acestora de la sfârşitul perioadei (Ic):

uk = 100IcA

În general o reducere a coeficientului uzurii în două exerciţii financiare

consecutive semnifică o consolidare a infrastructurii firmei, pe baza căreia are loc sporirea capacităţii de producţie a firmei.

b) Coeficientul reînnoirii parcului de echipamente, maşini, utilaje şi

instalaţii (ki ), care se determină ca un raport procentual între valoarea intrărilor de echipamente prin investiţii (Iinv) şi valoarea totală a imobilizărilor la sfârşitul perioadei (Ic):

100Ic

Ik invr

O sporire a coeficientului reînnoirii parcului de utilaje şi echipamente,

semnifică modernizarea tehnologiei existente ceea ce va spori competitivitatea produselor.

O valoare redusă a indicatorului reflectă faptul că societatea utilizează capacităţile productive disponibile existând riscul îmbătrânirii capacităţilor disponibile.

c) Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al

structurii acestora Din punct de vedere al structurii mobilizărilor corporale, acestea pot fi

urmărite după următoarele criterii de structură: i) Din punct de vedere al prezentării în situaţiile financiare (conform

reglementărilor contabile în vigoare -O.M.F.P. 3055/2009, paragraful 88) structura imobilizărilor corporale este urmărită pe următoarele categorii:

a) terenuri şi construcţii; b) instalaţii tehnice şi maşini; c) alte instalaţii, utilaje şi mobilier; d) avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

53

ii) Din punct de vedere al clasificaţiei abordate de reglementările legale

în vigoare, imobilizările corporale sunt clasificate pe grupe, subgrupe, clase şi subclase, iar pentru unele în familii. Astfel , imobilizările corporale amortizabile sunt structurate după funcţia lor în şase grupe principale astfel:

a) Grupa 1 „Construcţii” b) Grupa 2 Echipamente tehnologice (maşini şi utilaje de control şi

reglare”) c) Grupa 3 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” d) Grupa 4 „ Mijloace de transport” e) Grupa 5 „ Animale şi plantaţii” f) Grupa 6 „ Mobilier, aparatură birotică, echipamente de

protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale”.

iii) Din punct de vedere al repartizării imobilizărilor pe funcţii ale

societăţii, se evidenţiază imobilizări corporale afectate pentru : a) Aprovizionare; b) Producţie; c) Distribuţie; d) Cercetare-dezvoltare; e) T.E.S.A.

iv) După forma de proprietate se pot evidenţia:

a) imobilizări corporale deţinute cu acte de proprietate; b) imobilizări corporale deţinute în regim de leasing financiar.

v) Din punct de vedere al utilizării lor efectiv pentru activitatea de

exploatare distingem: a) imobilizări corporale active sau de exploatare adică cele care

concură în mod direct la realizarea în bune condiţii a procesului de exploatare: maşini şi utilaje, construcţii speciale, mijloace de transport, aparate de măsură, control şi reglare.

b) imobilizări corporale nonactive sau în afara exploatării adică acele imobilizări corporale care nu participă direct la procesul productiv: clădiri de birou, mijloace de transport puse la dispoziţia managerilor şi personalului angajat pentru deplasare.

54

3.3. Diagnosticul eficienţei utiizării resurselor tehnice

A. Diagnosticul randamentului resurselor tehnice

În acest scop foarte relevanţi ar fi, după părerea noastră, următorii indicatori ce exprimă performanţele ce revin la o unitate valorică de imobilizări corporale:

a) Producţia exerciţiului (Qex) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic)

x1000Ic

QexQex Ic1000

b) Cifra de afaceri (CAN) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic)

x1000Ic

CANCAN Ic1000

c)Valoarea adaugată (VA) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

VAVA Ic1000

d) Venturi din exploatare (VEXP) ce revin la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

VEXPVEXP Ic1000

e) Venturi totale (VT) ce revin la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

VTVT Ic1000

f) Profitul din exploatare (RBEXP) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

RBEXPRBEXP Ic1000

55

g) Profitul brut (RBE) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

RBERBE Ic1000

h) Profitul net (RNE) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

x1000Ic

RNERNE Ic1000

B.2. Diagnosticul vitezei de rotaţie a resurselor tehnice

Viteza de rotaţie a resurselor tehnice poate fi:

Exprimată ca număr de rotaţii IC

CANK IC ,viteza de rotaţie a

imobilizărilor corporale arată numărul de rotaţii pe care îl fac imobilizările corporale (IC) pentru obţinerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri nete (CAN). Ritmul mediu de înlocuire al imobilizărilor corporale prin cifra de afaceri, la nivelul industriei americane este de 3 rotaţii. (Birmingham E. şi alţii, 1999:87)

Exprimată ca durată în zile a unei rotaţii x365CAN

ICDz IC , viteza de

rotaţie a imobilizărilor corporale arată durata medie în care se înlocuiesc imobilizările corporale.

SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR TEHNICE


Indicatori


analizată- resurse tehnice Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj


Punctaj agregat

Măsuri necesare

1.Asigurare cu resurse tehnice

… … n1 p1= 20 % n1xp1 …

2. Eficienţa uilizării resurselor tehnice

… … n2 p2= 80 % n2xp2 …

Diagnosticul resurselor tehnice

100 %

n

ipixniN

1

56

3.4. Diagnosticul resurselor materiale Activitatea de aprovizionare cu materiale reprezintă una din funcţiile

de bază in cadrul oricărei activităţi economice. Scopul acesteia este de a se asigura ca produsul aprovizionat este conform cu cerinţele de aprovizionare specifice, dar şi de a se asigura ca sunt selectaţi şi evaluaţi toţi furnizorii entităţii în baza unor criterii de selecţie, de evaluare şi reevaluare. Furnizorii sunt evaluaţi o data pe an, iar cei noi după primele trei livrări. După evaluare tuturor furnizorilor se întocmeşte lista cu furnizorii acceptaţi. În funcţie de stocul existent şi de comenzile pe rol, responsabilii de aprovizionare efectuează aprovizionarea cu materii prime şi materiale. Responsabilul de producţie întocmeşte necesarul de aprovizionare, care este aprobat de directorul general. În fiecare zi se centralizează necesarele de aprovizionare şi se efectuează aprovizionarea. Responsabilul de aprovizionare efectuează aprovizionarea fie direct de la furnizori, fie prin emiterea de comenzi de aprovizionare şi transmiterea lor prin fax. Comenzile de aprovizionare cuprind date de aprovizionare care descriu clar produsul comandat. Comenzile de aprovizionare se arhivează într-un dosar şi se urmăreşte primirea şi recepţia lor. Recepţia se efectuează de către Comisia de recepţie direct pe factură.

Acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat se referă la asigurarea disponibilităţii materiilor prime şi materialelor în condiţiile de volum, calitate şi termen cerute la un cost minim.

În ceea ce priveşte cele patru probleme cheie de urmărit (cantitate, calitate, termen, cost) se vor monitoriza următorii indicatori:

- Referitor la cantitatea materiilor prime şi materialelor se va urmări capacitatea reţelei de furnizori de a acoperi necesarul de aprovizionat în cantitatea solicitată.

- Referitor la calitatea materiilor prime şi materialelor: Conformitate: Procentul de recepţii corecte în total recepţii; Reclamaţii: Procentul de reclamaţii adresate în total livrări, Comenzi returnate Procentul de livrări returnate furnizorului în total

livrari; - Referitor la termenul de livrare: Întârzâiere: Procentul de livrări întârzâiate în total livrări,

57

Stoc zero :Procentul de rupturi de stoc în total număr articole gestionate.

- Referitor la costul livrărilor: Preţ de comparare:Raportul între cumpărări valorificate la preţ

standard şi cumpărările valorificate la preţuri reale, Condiţii de plată: Raportul între condiţiile de plată din anul N şi

condiţiile de plată din anul anterior, Personal: Raportul între numărul de angajaţi ai serviciului şi valoarea

cumpărărilor Sursele informaţionale privind stocurile de materiale oferite de

situaţiile financiare pot răspunde într-o măsură sintetică obiectivelor prezentate mai sus.

Alte informaţii privind resursele materiale se pot culege din: fişa de cont analitic a elementelor de stocuri; rapoarte de producţie rapoarte de consum de materiale planuri de aprovizionare,

A. Diagnosticul asigurării cu stocurilor de materiale Probleme de urmărit in analiza stocurilor de materiale:

Evolutia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri Evolutia stocurilor faţă de un nivel normat, mediu,maxim ,etc .al

stocurilor Rezerva în zile a stocului(Rz)

Unde:

- E

Sx360D i iar

- S reprezintă stocul mediu anual; - E reprezintă ieşirile din magazine.

- czS1Rz iar

- S1 reprezintă stocul efectiv la un moment dat - cz reprezintă consumul mediu zilnic.

58

B. Diagnosticul eficienţei utilizării resurselor de materii prime şi materiale

1.Gradul de valorificare a resurselor materiale (G) exprimă ce efecte exprimate sub forma producţiei exerciţiului, a cifrei de afaceri nete, a valorii adăugate revin la 1000 de lei consumuri valorice de materii şi materiale.

1000xCmQexGv sau 1000x

CmCANGv sau 1000x

CmVAGv

unde

- Qex reprezintă producţia exerciţiului; - CAN reprezintă cifra de afaceri netă;

- VA reprezintă valoarea adăugată; - Cm reprezintă consumurile de materii şi materiale exprimate valoric.

b)Necesarul relativ de materiale (Nm) care arată consumul mediu de materiale exprimat în unităţi fizice sau valorice la 1000 de lei producţie .

x1000QexCmNm

c)Viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale:

SMPCANK PSM

, arată numărul de rotaţii pe care îl fac stocurile de materii prime şi materiale pentru obţinerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri nete.

59

SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR MATERIALE


3.5. Diagnosticul indicatorilor de activitate În acest mod se urmăreşte capacitatea entităţii de a gestiona cu succes

resursele sale controlate în integralitatea lor şi activităţile sale comerciale astfel încât acestea să genereze fluxuri de numerar pozitive care să asigure continuitatea activităţii entităţii şi o creştere permanentă a valorii sale.

Acest obiect al analizei echilibrului financiar presupune calculul şi analiza indicatorilor de gestiune ai resurselor controlate numiţi şi indicatori de activitate.

Conform reglementărilor contabile în vigoare (OMFP 3055/2009, Nota 9), indicatorii de activitate trebuie să pună în evidenţă informaţii cu privire la: - viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale entităţii; - capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază ale entităţii. După părerea noastră, indicatorii de activitate puşi în evidenţă cu ajutorul vitezelor de rotaţie ai resurselor controlate de entitate reprezintă un instrument extrem de util al managerului în demersul său de a depista punctele slabe al gestionării resurselor şi de a acţiona asupra „vinovaţilor” de pe diferitele nivele ierarhice (director de aprovizionare, de producţie, de marketing etc.), în scopul ameliorării rezultatelor.

Indicatorii de activitate au,în principal, la bază calculul vitezei de rotaţie a elementelor poziţiei financiare (Pfi) care poate fi exprimată :

Indicatori

Observaţii Constatări la

societatea analizată- resurse

materiale Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj


Punctaj agregat

Măsuri necesare

1.Asigurare cu resurse materiale

… … n1 p1= 20 % n1xp1 …

2. Eficienţa uilizării resurselor materiale

… … n2 p2= 80 % n2xp2 …

Diagnosticul resurselormateriale

100 %

n

ipixniN

1

60

Ca număr de rotaţii Pfi

CANPfi K , caz în care arată numărul de rotaţii

pe care îl fac elementele poziţiei financiare “i” pentru obţinerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri nete.

Ca durată în zile a unei rotaţii 365Dz Pfi xCANPfi

, caz în care arată

durata teoretică (în zile) de înlocuire a întregului element al poziţiei financiare “i” din cifra de afaceri.

Diagnosticul indicatorilor de activitate vizează investigarea a două mari categorii de corelaţii: a) Pe de o parte vizează compararea cu mediile înregistrate în la nivelul sectorului de activitate sau la nivelul concurenţei, putând aprecia că aceste valori medii sunt sensibil diferenţiate între sectoarele de activitate. b) Pe de altă parte, în vederea unei analize pertinente a modului de gestionare elementelor de active/datorii/capitaluri proprii, pe lângă corelaţia de mai sus se impune punerea în evidenţă a unor corelaţii care să asigure echilibrul la acest nivel, ca de exemplu:

b.1) Corelaţia Creanţe/Obligaţii, per ansamblul activităţii, realizată prin corelaţia între viteza de rotaţie a creanţelor care trebuie să depăşească viteza de rotaţie a datoriilor. Acest tip de corelaţie vine să prezinte modul în care managementul financiar monitorizează termenele de încasare în relaţia cu clienţii săi, conform uzanţelor comerciale, în limitele dictate de respectarea clauzelor contractuale şi în deplină concordanţă cu angajamentele sale de plată către terţi (furnizori, bănci, stat, acţionari/asociaţi). Cu cât termenul de încasare al creanţelor este mai mic iar durata de achitare a obligaţiilor este mai mare (nu în sensul evitării plăţilor către terţi sau către stat) cu atât se vor înregistra excedente mai mari de disponibilităţi băneşti. În mod special, la nivelul activităţii comerciale, se urmăreşte corelaţia creanţe comerciale/datorii comerciale, exprimată prin corelaţia între viteza de rotaţie a creanţelor comerciale care trebuie să fie superioară vitezei de rotaţie a datoriilor comerciale.

Notă !!!!!! Pentru o interpretare pertinentă a corelaţiei creanţe comerciale/datorii comerciale, se impune corelarea aspectelor cu politica de credit comercial pe

61

care o practică entitatea, aceasta reprezentând un obiectiv cheie în strategia de marketing a entităţii.

b.2) Corelaţia Furnizori/Stocuri realizată prin corelaţia între viteza de rotaţie a datoriilor comerciale şi cea a stocurilor.

Astfel, durata de achitare a datoriilor comerciale trebuie să depăşească durata cumulată de rotaţie a stocurilor de materii prime, produse în curs de fabricaţie şi produse finite (pentru entităţile cu activităţi de producţie) respectiv să depăşească durata de rotaţie a stocurilor de mărfuri (pentru entităţile cu profil comercial). În acest mod, entitatea este capabilă să finanţeze întreg ciclu de producţie (comercializare) pe seama resurselor procurate de la furnizori. (V. Dragotă-coord., 2006:55).

b.3). Corelaţia Active/Cifra de afaceri netă privită în dinamică, realizată prin aceea că viteza de rotaţie a elementelor de active, pe total şi pe componente trebuie să fie în creştere de la o perioadă la alta, ceea ce reflectă un ritm de înlocuire al activelor în creştere şi pe această cale un ritm de generare a unui excedent de trezorerie în creştere de la o perioadă la alta. În mod concret, diagnosticul indicatorilor de activitate se fundamentează pe informaţiile din tabelele de mai jos:

Tabel nr. Grila diagnosticului indicatorilor de activitate

Nr. crt. Indicatori de activitate

Nivel mediu/ industrie Tendinţe favorabile

Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. Viteza de rotaţie a activelor totale 2-2,5 rotaţii,

2. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

În industrie – 3 rotaţii

4. Viteza de rotaţie a imobilizărilor corporale

2-2,5 rotaţii ,

6. Viteza de rotaţie a activelor circulante

7.

Viteza de rotaţie a stocurilor

În industrie de ≈ 9-12 rotaţii pe an, în comerţ stocurile se înlocuiesc chiar săptămânal,

8. Viteza de rotaţie a creanţelor 9.

Viteza de rotaţie a creanţelor comerciale

În medie durata de încasare al creanţelor este la 30 zile ( 12 rotaţii)

10, Viteza de rotaţie a datoriilor

Stare Slabă/ Stare Forte/ Deteriorare/ Îmbunătăţire

1-5

62

11. Viteza de rotaţie a datoriilor comerciale

În medie durata de încasare al creanţelor este la 30 zile ( 12 rotaţii)

12. Viteza de rotaţie a capitalurilor proprii

** În funcţie de încadrarea indicatorilor în nivelul mediu al sectorului de activitate şi tendinţele acceptate se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

Tabel nr. Grila diagnosticului corelativ al indicatorilor de activitate

** În funcţie de încadrarea indicatorilor în nivelul şi tendinţele acceptate precum şi în funcţie de politica de credit comercial dusă de societate, se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

Nr. crt.

Indicatori de activitate- Corelaţii

Nivel acceptat/Tendinţe favorabile/Intepretare Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. Corelaţia Creanţe/Obligaţii

DatCr KK ,

( DCCC KK ),

2. Corelaţia Furnizori/

Stocuri

SMFSSSMPDC DDDDD zzzzz PFPCE ,

SMFDC DD zz ,

3. Corelaţia

Active/Cifra de afaceri netă

AiK i=1,n

Stare Slabă/ Stare Forte/ Deteriorare/ Îmbunătăţire

1-5

63

Tabelul nr. SINTEZA DIAGNOSTICULUI INDICATORILOR DE ACTIVITATE

Indicatori

Observaţii Constatări la societatea analizată- Indicatori de

activitate/ Corelaţii/ Tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de

importanţă*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

1.Gestiune active … … n1 p1= 40 % n1xp1 …

2. Gestiune stocuri … … n2 p2= 20 % n2xp2 … 3. Gestiune Creanţe/Datorii

… … n3 p3=20 % n3xp3 …

4. Gestiune capital propriu

… … n4 P4=20 % n4xp3

Diagnosticul gestiunii resurselor controlate- punctaj total

PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE

100 %

n

1ipixniN

*Aprecieri ale autorului În final se poate elabora diagnosticul echilibrului financiar astfel:

64

4. Diagnosticul stării de profitabilitate

Din parcurgerea literaturii de specialitate, aprecierile generale converg catre o concluzie foarte bine conturată şi anume aceea că pentru a fi profitabilă o societate trebuie să îşi desfăşoare activitatea în condiţii de profit, adică veniturile să exceadă cheltuielile angrenate în realizarea activităţii.

4.1. Diagnosticul stării de profitabilitate pe nivele de activitate (profitabilitate în mărimi absolute)

Starea de profitabilitate în mărimi absolute se pune în evidenţă pe cele patru nivele de activitate şi anume: nivelul de exploatare; nivelul financiar; nivelul extraordinar; nivelul global.

Reflectăm mai jos modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor ce reflectă starea de profitabilitate pe nivele de activitate: Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor ce reflectă starea de profitabilitate pe nivele de activitate Nr. crt

Indicatori Formulă de calcul/Simbol

Explicaţii

a)Nivelul de exploatare 1. Cifra de afaceri netă

(CAN) CAN = VM + Qv +

SECAN

Reflectă expresia valorică a afacerilor derulate de o entitate din activitatea de bază. Cifra de afaceri este principalul indicator care măsoară volumul de activitate al entităţii pe cele două componente: producţia şi comercializarea.

2. Producţia exerciţiului (QE)

QE = QV + QS + QI

reflectă activitatea productivă globală a entităţii formată din producţia care a fost deja valorificată pe piaţă în cursul exerciţiului, fie din producţia obţinută şi necomercializată, fie din producţia destinată consumului intern.

3. Marja comercială

(MC) MC = VM – CD

reprezintă valoarea nou creată în sfera comerţului, de entităţile cu profil comercial, cât

65

şi de entităţile cu profil productiv care desfăşoară activitate de comerţ prin magazinele proprii de desfacere.

4. Marja industrială (MI)

MI = QE – [ CM + LT ]

reprezintă valoarea nou creată în sfera productivă desfăşurată de o entitate cu profil productiv.

5. Valoarea adăugată (VA)

VA = MC + MI

reprezintă sporul de valoare pe care îl adaugă entitatea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi atât în sfera producţiei cât şi în sfera comerţului

Cheltuieli cu personalul/Valoarea adăugată

Reprezintă gradul de remunerare a personalului din valoarea adăugată

Impozite şi taxe/ Valoarea adăugată

Reprezintă gradul de remunerare a statului din valoarea adăugată

Dividende şi repartizări/ Valoarea adăugată

Reprezintă gradul de remunerare a asociaţilor şi a grupului din valoarea adăugată

Cheltuieli cu dobânzile/ Valoarea adăugată

Reprezintă gradul de remunerare a împrumutători din valoarea adăugată

6. Distribuţia valorii adăugate

Autofinanţare/ Valoarea adăugată

Reprezintă gradul de direcţionare a valorii adăugate spre creşterea firmei

7. Rezultatul brut din exploatare (EBITDA – Earning before Interest, Taxes, Depreciation, Amortization)

EBITDA = VA+SE – [ IT + CP ]

reprezintă rezultatul obţinut de o entitate din activitatea de exploatare, rezultat neinfluenţat de politica de amortizări şi provizioane.

8. Rezultatul din exploatare (REXP)

REXP = EBITDA+ Vp – Cap

Diferă de rezultatul brut al exploatării prin faptul că ţine seama de politica de amortizări şi provizioane promovată de entitate, ca atare este un rezultat net de amortizări şi provizioane.

9. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (CCAN)

CCAN = Cb + Caux + Ci Cuprinde costurile directe şi indirecte (componente ale costului total al bunurilor şi serviciilor) efectuate de entitate în vederea realizării cifrei de afaceri nete:

10. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RBCAN)

RBCAN = CAN – CCAN

Pune în evidenţă rezultatul brut aferent activităţii de producţie şi se determină ca diferenţă între cifra de afaceri netă (CAN) şi costul bunurilor şi serviciilor prestate (CCAN)

b) Nivelul financiar 11. Rezultatul brut

financiar (RBF) RBF = VFB – CFB

Reprezintă rezultatul intermediar, obţinut de o entitate, neinfluenţat de politica de amortizări şi ajustări pentru depreciere de natură financiară

12. Rezultatul financiar (RF)

RF = VF-CF

Se determină ca diferenţă între veniturile financiare şi cheltuielile financiare ale entităţii.

c) Nivelul extraordinar 13. Rezultatul

extraordinar (REX) REX = VEX-CEX se calculează ca diferenţă între veniturile

extraordinare (VEX) şi cheltuielile extraordinare (CEX),

d) Nivelul global

66

14. Rezultatul curent (RC)

RC = REXP + RF Rezultatul aferent activităţilor cu caracter repetitiv şi normal care exprimă sintetic performanţele economice şi financiare ale entităţii. Acesta nu include rezultatele extraordinare care au nu o natură obişnuit, normale, repetitive.

15. Rezultatul brut total (RBT)

RBT = RBEXP + RBF + REX

Este un indicator intermediar care pune în evidenţă rezultatul exerciţiului neinfluenţat de politica de amortizări şi provizioane.

16. Rezultatul brut al exerciţiului (RBE)

RBE = REXP + RF + REX

Însumează nivelul general de performanţă al celor trei paliere ale activităţii entităţii.

17. Rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor şi a impozitului pe profit (EBIT)

EBIT = RBE + CHD este un indicator intermediar care măsoară volumul rezultatului obţinut de o societate şi neinfluenţat de cheltuielile cu plata dobânzilor:

Rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor, a impozitului pe profit a deprecierilor şi a amortizării - EBITDA (din engl. Earning before Interest, Taxes, Depreciation, Amortization)

EBITDA= EBIT + D

18. Rezultatul net al exerciţiului (RNE)

RNE = RBE – IP

Este un indicator care evidenţiază rezultatul final al activităţii unei societăţi după plata impozitului pe profit:

19. Capacitatea de autofinanţare (CAF)

CAF = RNE + CHD+ D

Reflectă potenţialul financiar de creştere economică a entităţii, respectiv sursa internă de finanţare generată de activitatea industrială şi comercială

20. Autofinanţarea (AF)

AF = CAF – Div- Ps Are un caracter mai sintetic şi exprimă doar volumul potenţial de resurse financiare proprii care rămâne efectiv la dispoziţia entităţii după retribuirea tuturor categoriilor de participanţi la activitatea acesteia.

Unde:

VM reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului 707; Qv reprezintă producţia vândută, indicator ce va fi calculat în cele ce urmează, la pct. 2; CANSE reprezintă subvenţiile de exploatare aferente cifrei de afaceri care se preiau din rulajul creditor

al contului 7411.

67

Qv reprezintă producţia vândută care se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai puţin contul 707;

QS reprezintă variaţia producţiei stocate care cuprinde atât variaţia stocului de produse finite (SPF) cât şi variaţia producţiei în curs de execuţie (SPCE) de la sfârşitul şi începutul exerciţiului financiar analizat.

QE reprezintă producţia exerciţiului; CM reprezintă cheltuielile cu materialele prime şi materialele consumabile şi se preiau din rulajul

debitor al conturilor din grupa 60 mai puţin contul 607; LT reprezintă lucrările şi serviciile executate de terţi care se preiau din rulajelor debitoare ale conturilor

din grupele 61 şi 62. VA reprezintă valoarea adăugată calculată; SE reprezintă venituri din subvenţii de exploatare altele decât aferente cifrei de afaceri nete, care se

preiau din grupa 74 mai puţin contul 7411; IT reprezintă cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate care se preiau din rulajul

debitor al contului 635; CP reprezintă cheltuielile cu personalul şi protecţia socială care se preiau din rulajul debitor al

conturilor din grupa 64. Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea

de exploatare, şi se determină din rulajul creditor al contului 781; Cap reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

depreciere şi se determină din rulajul debitor al conturilor din grupa 681; Cb reprezintă cheltuielile activităţii de bază; Caux reprezintă cheltuielile activităţii auxiliare; Ci reprezintă cheltuielile indirecte de producţie. VFB reprezintă venituri financiare (mai puţin venituri din ajustări pentru pierderea de valoare) şi se

determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 76; CFB reprezintă cheltuieli financiare (mai puţin din amortizări şi ajustări pentru pierdere de valoare) şi se

determină din rulajul debitor al conturilor din grupa 66. VF reprezintă veniturile financiare totale care obţin din rulajele creditoare ale conturilor din grupele 76

şi 786; CF reprezintă cheltuielile financiare totale care se obţin din rulajele debitoare ale conturilor din grupele

66 şi 686. VEX reprezintă veniturile extraordinare şi care se obţin din rulajul creditor al contului 771; CEX reprezintă cheltuielile extraordinare şi se obţin din rulajul debitor al contului 671. REXP reprezintă rezultatul din exploatare; RF reprezintă rezultatul financiar. RBEXP reprezintă rezultatul brut al exploatării; RBF reprezintă rezultatul brut financiar; REX reprezintă rezultatul extraordinar. REXP reprezintă rezultatul exploatării; RF reprezintă rezultatul financiar; REX reprezintă rezultatul RBE reprezintă rezultatul brut al exerciţiului; CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile care se preiau din rulajele debitoare ale contului 666. IP reprezintă impozitul pe profit calculat ca profit impozabil (PI) x cota de impozit pe profit (i %) ; Profitul impozabil (PI) se determină pornind de la profitul brut al exerciţiului (RBE) corectat cu

cheltuielile nedeductibile (cu plus) şi veniturile neimpozabile (cu minus). RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului; Cap reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

depreciere care se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 68;

68

Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare, care se preiau din rulajul creditor al conturilor din grupa 78.

CAF reprezintă capacitatea de autofinanţare; Div reprezintă dividendele plătite acţionarilor care se preiau din Nota 3 „Repartizarea profitului”. Ps reprezintă participaţii la profit ale salariaţilor care se preiau din Nota 3 „Repartizarea

profitului”. D reprezintă volumul deprecierilor calculate pe bază netă, ţinând seama de cheltuielile şi

veniturile aferente amortizărilor şi deprecierilor, după relaţia: D=Cap - Vp iar Cap reprezintă cheltuieli privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

depreciere care se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 68; Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare, care se

preiau din rulajul creditor al conturilor din grupa 78. SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII DE PROFITABILITATE PE NIVELE DE ACTIVITATE

Indicatori

Observaţii

Constatări la societatea analizată-

stare şi tendinţe

Diagnostic

SWOT

Punctaj

Pondere de

imp

Punctaj agregat Măsuri necesare

a) Nivelul de exploatare

N1 50 %

1. Cifra de afaceri netă (CAN)

… … n1 P1 n1xp1 …

2. Producţia exerciţiului (QE)

… … n2 P2 n2xp2 …

3. Valoarea adăugată (VA)

… … n3 P3 n3xp3 …

4. Rezultatul brut din exploatare (EBITDA – Earning before Interest, Taxes, Depreciation, Amortization)

… … … …

5. Rezultatul din exploatare (REXP)

… … … …

6. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (CCAN)

… … … …

7. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RBCAN)

… … … …

b) Nivelul financiar

N2 20 %

69

1.Rezultatul brut financiar (RBF)

2. Rezultatul financiar (RF)

… … … …

c) Nivel extraordinar

… … … …

Rez extraordinar … … … …

d) Nivel global … … … 30 %

Rezultatul curent (RC)

… … … …

Rezultatul brut total (RBT)

… … … …

Rezultatul brut al exerciţiului (RBE)

… … … …

EBIT … … … …

EBITDA … … … …

Rezultatul net al exerciţiului (RNE)

… … … …

Autofinanţarea (AF) … … … …

100 %

n

1inixpiN

70

4.2. Diagnosticul ratelor de profitabilitate comercială

Un prim pas în analiza gradului de profitabilitate al unei activităţi economice constă în calculul marjelor de profit şi a ratelor de marjă. Aceşti indicatori caracterizează eficienţa activităţii comerciale şi competitivitatea produselor firmei, reflectată mai ales prin politica de preţuri şi pusă în evidenţă prin calculul ratelor profitabilităţii comerciale.

Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia ratelor profitabilităţii comerciale Nr. crt

Indicatori Formulă de calcul/Simbol

Explicaţii

1. Rata marjei brută a profitului ( MRBER ) (Gross Profit Margin)

x100CANRBER MRBE

Reflectă eficienţa generală a activităţii entităţii, respectiv capacitatea acesteia de a degaja profit din cifra de afaceri

2. Rata marjei netă a profitului ( MRNER )(Net Profit Margin)

x100CANRNER MRNE

Reflectă profitul net obţinut la 100 de lei cifră de afaceri netă exprimând astfel contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de autofinanţare a entităţii.

3. Rata marjei brută a profitului din exploatare ( MBREXPR )(Operating Profit Margin)

x100CAN

REXPRMBREXP

Reflectă capacitatea entităţii de degaja profit din activitatea de exploatare

4. Rata marjei brută din vânzări ( MBVR )

x100CAN

RBR CANMBV

Reflectă capacitatea entităţii de a degaja profit din vânzări prin raportarea profitului strict obţinut din vânzări

5. Rata marjei comerciale (RMC)

RMC = x100VMMC .

Exprimă procentul de adaos comercial practicat de entitate

- RBE reprezintă rezultatului brut generat de întreaga activitate; - CAN reprezintă cifra de afaceri netă; - REXP reprezintă rezultatul din exploatare; - RBCAN reprezintă rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete; se calculează scăzând din cifra de afaceri netă toate costurile aferente bunurilor vândute şi a serviciilor prestate (incluzând cheltuielile activităţii de bază, cheltuielile activităţilor auxiliare şi cheltuielile indirecte de producţie preluate în costuri). În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare, Nota 4 „Analiza rezultatului de exploatare” vine să furnizeze informaţii utile determinării acestui indicator.

71

Tabel nr. Grila diagnosticului ratelor de profitabilitate comercială

Nr. crt.

Indicatori- Rate de

profitabilitate comercială

Interpretare/Cauze

Nivel mediu/ Tendinţe

favorabile

Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. Rata marjei brută a profitului

2. Rata marjei nete a profitului

3.

Rata marjei brută a profitului din exploatare

4. Rata marjei brută din vânzări

Se efectuează comparaţii cu media pe ramură sau media sectorului. Chiar şi în aceste condiţii aprecierea valorii acestor rate trebuie efectuată într-un cadru particular, specific fiecărei entităţi în parte. Media pe industrie

MRNER ≈5 %,

5. Rata marjei comerciale

O creştere a ratelor profitabilităţii comerciale în dinamică reflectă o creştere a gradului de profitabilitate comercială şi pe această cale asigurarea condiţiilor pentru o creştere a rentabilităţii activităţii şi o creştere viitoare a valorii firmei. Analiza acestor rate este extrem de sensibilă la domeniul de activitate, mărimea companiei, poziţia acesteia în cadrul sectorului şi strategia adoptată de aceasta la un moment dat pe o piaţă particulară.

Medie de ≈ 25 %,


1-5

72

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL RATELOR PROFITABILITĂŢII COMERCIALE

Indicatori


societatea analizată- stare şi

tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj



1.Rata marjei brută a profitului

… … n1 p1= 20 % n1xp1

2.Rata marjei nete a profitului

… … n2 p2= 20 % n2xp2

3.Rata marjei brută a profitului din exploatare

… … n3 p3= 20 % n3xp3

4.Rata marjei brută din vânzări

… … n4 p4= 20 % n4xp4

5.Rata marjei comerciale … … n5 p5= 20 % n5xp5

Diagnosticul ratelor profitabilităţii comerciale

PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %

n

1inixpiN

* Aprcieri ale autorului

73

5. Diagnosticul stării de rentabilitate

Ratele de rentabilitate exprimă eficienţa activităţii prin raportarea

efectelor financiare la eforturile implicate. Acestea trebuie să pună în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate

investiţiile efectuate în cadrul activităţii entităţii, reflectată în mod diferenţiat astfel: pe de-o parte, sub forma eficienţei investiţiei efectuate de acţionarii şi

creditorii pe termen lung, reprezentate de capitalurile proprii şi/sau capitalul angajat, caz în care vorbim despre rentabilitate financiară;

pe de altă parte, sub forma eficienţei investiţiei reprezentate de resursele controlate de entitate, caz în care vorbim despre rentabilitate economică.

5.1. Diagnosticul ratelor rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o entitate de către investitori. Ratele de rentabilitate financiară se prezintă sub formele prezentate în tabelul de mai jos: Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de rentabilitate financiară Nr. crt


1. Rată rentabilităţii capitalului propriu (ROE – din engleză „ etur non Common Equity”)

x100CPRRNEROE

CPRABx

ABCANx

CANRNE

LFxKxRROE ABMRNE

Reflectă eficienţa utilizării capitalurilor acţionarilor

2. Rata rentabilităţii capitalului permanent sau a capitalului angajat (RCPM)

x100CPM

EBIT(RNE)R CPM

Reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din capitalul investit în afacere.

74

- MRNER reprezintă rata marjei nete a profitului, un indicator reprezentativ pentru dimensiunea

profitabilităţii comerciale a activităţii. Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi cifra de afaceri netă (CAN). - ABK reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale, un indicator de activitate reprezentativ pentru reflectarea modului de gestionare al activelor. Se determină ca raport între cifra de afaceri netă (CAN) şi valoarea totală a activelor reflectată prin Bilanţ (AB). - LF reprezintă levierul financiar, un indicator reprezentativ pentru dimensiunea gradului de îndatorare al entităţii. Reflectă gradul în care activele totale (AB) sunt finanţate din surse proprii (CPR); - EBIT reprezintă profitul înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor; - CPM reprezintă capitalul permanent sau capitalul angajat. Se regăseşte în structurile bilanţiere recomandate de O.M.F.P. 3055/2009 la postul F ”Total active minus datorii curente”; Tabel nr. Grila diagnosticului ratelor de rentabilitate financiară

Nr. crt.

Indicatori- Rate de

rentabilitate financiară

Interpretare/Cauze Nivel mediu/

Tendinţe favorabile Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1.

Rată rentabilităţii capitalului propriu (ROE)

Din analiza modelului multiplicativ de formare al rentabilităţii financiare concluzionăm că o creştere a ratei marjei nete a profitului, a vitezei de rotaţie a activelor totale precum şi o creştere a gradului de finanţare a activelor din surse proprii reprezintă căile principale de creştere a rentabilităţii financiare.

O comparaţie cu mediile pe domenii de activitate ale ratei rentabilităţii capitalului propriu este relevantă pentru evaluarea stării de rentabilitate a capitalurilor acţionarilor. O creştere a acestei rate este un obiectiv de atins de către manageri şi de asemena devine stimulativă la creşterea capitalului social de către acţionarii existenţi cât şi pentru investitori. Media pe industrie: 2-15 %, tendinţa favorabilă de .


1-5

2.

Rata rentabilităţii capitalului (RCPM) Din analiza factorială se

pot pune în evidenţă cauzele evoluţiei ratei şi se pot stabili astfel strategii de maximizare a indicatorului.

O a acestei rate este apreciată ca fiind un obiectiv de atins atât de către acţionari cât şi de către creditorii financiari care vor aprecia astfel ca fiind eficiente investiţiile efectuate în entitatea respectivă.


1-5

76

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII FINANCIARE

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj



1.Rată rentabilităţii capitalului propriu (ROE)

… … n1 p1= 50 % n1xp1 …

2.Rata rentabilităţii capitalului permanent sau a capitalului angajat (RCPM)

… … n2 p2= 50 % n2xp2 …

Diagnosticul rentabilităţii financiare


n

1inixpiN

*Aprecieri ale autorului

77

5.2. Analiza ratelor rentabilităţii economice

Ratele rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării resurselor

controlate de entitate la generarea de rezultate. Se pot determina în forme variate aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos: Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de rentabilitate economică Nr. crt


1. Rata rentabilităţii activelor (ROA- „ etur non Total Assets”)

x100AB

RNEROA

ABCANx

CANRNE

KxRROA ABMRNE

Măsoară gradul de rentabilitate al întregului capital investit în entitate determinat prin contribuţia activelor totale (AB) la obţinerea de rezultat net (RNE)

2. Rata rentabilităţii economice în sens general (RRE)

x100AB

RBERRE

Pune în evidenţă contribuţia activelor (AB) la obţinerea de rezultate brute (RBE)

3. Rata puterii de câştig a activelor (BEP- „Basic Earnings Power Ratio”)

x100AB

EBITBEP

Pune în evidenţă contribuţia activelor (AB)la obţinerea de rezultate brute de impozit şi de dobânzi (EBIT)

4. Rata rentabilităţii

cheltuielilor (RRC) x100CT

RNERRC

Pune în evidenţă eficienţa consumului total de resurse exprimat prin cheltuieli (CT).

- RNEMR reprezintă rata marjei nete a profitului; Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi cifra de afaceri netă (CAN). - ABK reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale; Se determină ca raport între cifra de afaceri netă (CAN) şi valoarea totală a activelor reflectată prin Bilanţ (AB).

78

Tabel nr. Grila diagnosticului ratelor de rentabilitate economică

Nr. crt.

Indicatori- Rate de

rentabilitate economică

Interpretare/Cauze Nivel mediu/

Tendinţe favorabile

Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1.

Rata rentabilităţii activelor (ROA)

Diferă pe ramuri de activitate. În industria ţărilor dezvoltate media ROA este ≈3- 9 %, tendinţa favorabilă este de

2.

Rata rentabilităţii economice în sens general (RRE)

Se compară cu media pe ramură. În industria ţărilor dezvoltate media ROA este ≈ 4-10 %, tendinţa favorabilă este de

3

Rata puterii de câştig a activelor (BEP)

Diferă pe ramuri de activitate. În industria ţărilor dezvoltate media BEP este ≈ 17,2 %

4.

Rata rentabilităţii cheltuielilor (RRC)

Din analiza modelului multiplicativ de formare a ratei rentabilităţii activelor concluzionăm că o creştere a ratei marjei nete a profitului şi a vitezei de rotaţie a activelor reprezintă căile principale de creştere a rentabilităţii activelor. O creştere a ratelor de rentabilitate economică reflectă un management eficient al resurselor controlate de entitate cu implicaţii asupra creşterii viitoare de valoare a entităţii.

Se compară cu media pe ramură, tendinţa favorabilă este de


1-5

79

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII ECONOMICE

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj



1.Rata rentabilităţii activelor (ROA)

… … n1 p1= 25 % n1xp1

2.Rata rentabilităţii economice în sens general (RRE)

… … n2 P2= 25 % n2xp2

3.Rata puterii de câştig a activelor (BEP)

… … n3 p3= 25 % n3xp3

4.Rata rentabilităţii cheltuielilor (RRC)

… … n4 p4= 25 % n4xp4

Diagnosticul rentabilităţii economice


n

1inixpiN

a) Aprecieri ale autorului Tabelul nr. SINTEZA DIAGNOSTICULUI RENTABILITĂŢII

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj



Diagnosticul rentabilităţii financiare

… … n1 p1= 50 % n1xp1

Diagnosticul rentabilităţii economice

… … n2 p2= 50 % n2xp2

Sinteza diagnosticului rentabilităţii –punctaj total


n

1inixpiN


80

6. Diagnostocul performanţelor bursiere

6.1. Diagnosticul performanţelor bursiere prin rate bursiere

Ratele bursiere (în alte accepţiuni ratele rentabilităţii investiţiilor de

capital sau rate de piaţă) sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanţei unei entităţi deoarece ele reflectă influenţa coroborată a ratelor financiare de risc şi rentabilitate.

Calculul ratelor de piaţă sau bursiere ajută investitorii să selecteze titlurile pe care le doresc în portofoliul lor şi care sunt bune din punct de vedere fundamental, prin utilizarea aşa numitei analize fundamentale. Acest tip de analiză este completat de o analiza tehnică, care permite stabilirea momentului oportun de intrare pentru titlurile respective. Deoarece cele două categorii de analize sunt independente una de cealaltă, semnalele oferite de acestea sunt diferite. De aceea este de dorit ca decizia de cumpărare să se ia atunci când cele două categorii de semnale converg.

În cadrul analizei fundamentale în funcţie de interesele celor care efectuează analiza de tip bursier, deosebim forme variate de rate bursiere, aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos: Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia ratelor bursiere Nr. crt


A. Ratele bursiere de creştere

1. Capitalizarea bursieră (KB)

KB = PPA x NA

Capitalizarea bursieră reprezintă valoarea de piaţă a unei companii cotate la bursă şi redă opinia publică privind valoarea netă a companiei, fiind un factor determinant în evaluarea acţiunilor.

2. Rezultatul pe acţiune (EPS- din englezul „Earning per Share”)

NARNE EPS Arată cât rezultat net produce o

acţiune în decursul unui exerciţiu financiar.

81

3. Trezoreria pe acţiune (Cash EPS) NA

e)(exploatarTR EPS Cash Δ Arată ce volum de lichidităţi

produce o acţiune în decursul unui exerciţiu financiar

4. Coeficientul de capitalizare bursieră (PER sau P/E – din englezul „Price-to-Earnings Ratio”)

EPSPPAPER

Arată cât de mult sunt dispuşi investitorii să plătească pentru o unitate monetară de profit raportat.

5. PBR sau P/B- „Price-to-Book-Ratio” VCA

PPAPBR

Reprezintă valoarea pe care pieţele financiare o conferă conducerii unei entităţi.

6. PSR sau P/S – „Price-to Sales Ratio” CANA

PPAPSR sau

CANKBPSR

Reprezintă efortul firmei sub forma preţului plătit pe acţiunile achiziţionate în total efecte sub forma cifrei de afaceri nete.

B. Ratele bursiere de dividend

1. Dividendul pe acţiune (DIVA) NA

DIVDIVA

Arată nivelul dividendului ce revine pe o acţiune.

2. Randamentul dividendelor (RDIV) sau rata capitalizării dividendului

x100PPA

DIVARDIV

Măsoară câştigul încasat de acţionari în urma investiţiilor în acţiunile entităţii.

3. Rata de acoperire a dividendelor (RADIV) x100

DIVRNERADIV

Măsoară proporţia în care profitul net (RNE) este distribuit acţionarilor sub formă de dividende (DIV).

- PPA reprezintă preţul curent al unei acţiuni; - NA reprezintă numărul total de acţiuni emise de companie; - RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului; - tare)ΔTR(exploa sau Operating Cash flow, reprezintă trezoreria generată de activitatea de exploatare aşa cum rezultă ea din Situaţia fluxurilor de trezorerie (Operating Cash flow). - VCA reprezintă valoarea contabilă a unei acţiuni . - DIV reprezintă valoarea dividendelor repartizate acţionarilor din rezultatul net într-un exerciţiu financiar Tabel nr. Grila diagnosticului ratelor bursiere

Nr. Crt

. Indicatori-

Rate bursiere Interpretare/Cauze Nivel mediu/


Diagnostic SWOT**

Punctaj**

A. Rate bursiere de creştere

1. KB 2. EPS 3 Cash EPS

Prezintă importanţă pentru acţionarii majoritari şi investitorii pe termen lung în capitalul unei entităţi, al

Diferă pe domeniile de activitate, în acest sens vezi tabelul

Stare slabă/

4. PER 5. PBR 6. PSR

82

În România se cunosc următoarele medii ale indicatorilor bursieri calculaţi de Bursa de Valori Bucureşti, aşa cum rezultă în tabelul de mai jos: Tabel nr. Valori PER/PBR/PSR medii pe domenii de activitate în România

Domeniul de activitate Valori medii PER

Valori medii PBR

Valori medii PSR

Bănci 30,54 3,31 1,63 Bunuri de larg consum 14,48 2,02 1,59 Industria chimică 30,06 1,27 1,14 Echipamente 22,77 2,06 1,33 Industria farmaceutică 27,25 2,54 4,06 Materiale 15,03 2,21 1,20 Industria petrolieră 12,43 1,28 1.10 Servicii şi echipamente energetice 34,26 2,59 1,46 Turism 35,83 1,74 8,05 Altele 36,15 1,27 1,77 Investiţii şi servicii financiare 15,84 0,76 - Medie BVB 20,08 2 - Sursa: prelucrare după www.bvb.ro, 2007 Se poate remarca din tabelul de mai sus existenţa unor nivele foarte

ridicate ale PER în sectorul turism, servicii şi echipamente energetice, domeniul bancar şi sectorul industriei chimice din România. Cu alte cuvinte încrederea investitorilor în efectuarea de plasamente de capital în aceste sectoare este una foarte ridicată. La polul opus se află industria petrolieră, sectorul bunurilor de larg consum şi sectorul materialelor, unde nivelul PER este cel mai scăzut.

În ceea ce priveşte raportul PBR, cel mai bun raport se înregistrează în sectorul bancar unde preţul de piaţă al unei acţiuni are un nivel de peste 3 ori

3

RADIV unei societăţi, aceştia fiind preocupaţi de obţinerea unei rentabilităţi pe termen scurt a acţiunilor lor, deci interesul lor va fi îndreptat spre nivelul dividendelor repartizate acestora.

Se apreciază însă că un raport situat în jurul a 250 % asigură un optim între politica de dividende şi politica de autofinanţare, tendinţa favorabilă este de

83

valoarea contabilă a sa. Cu un nivel în jur de 2,5 se situează apoi sectorul farmaceutic şi servicii şi echipamente energetice.

Privind valorile PSR remarcăm sectorul turism cu un nivel de peste 8 urmat la mare distanţă de industria farmaceutică cu un nivel puţin peste 4, în celelalte domenii înregistrându-se un nivel al indicatorului între 1 şi 2.

Tabelul nr.

DIAGNOSTICUL RATELOR BURSIERE Indicatori

Observaţii Constatăr

i la societatea analizată-

stare şi tendinţe

Diagnostic

SWOT

Punctaj

Pondere de

importanţă*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

A. Rate bursiere de creştere

P1 = 90 %

1.KB … … n1 p1= 5 % n1xp1 … 2.EPS … … n2 P2 = 25 % n2xp2 … 3.Cash EPS … … n3 p3 = 25% n3xp3 … 4.PER … … n4 p4= 25 % n4xp4 … 5.PBR … … n5 p5= 10 % n5xp5 … 6.PSR … … n6 p6= 10 % n6Xp6 … Diagnosticul ratelor bursiere creştere

PUNCTE FORTE-PUNCTE

SLABE

100 %

6

1inixpi1N

B.Rate bursiere de dividend

P2 =10 % …

1.DIVA … … n1 p1= 50 % n1xp1 … 2.RDIV … … n2 P2 = 30% n2xp2 … 3.RADIV … … n3 p3 = 20% n3xp3 … Diagnosticul ratelor bursiere de dividend

PUNCTE FORTE-PUNCTE

SLABE

100 %

3

1inixpi2N

…

Rate bursiere (A+B) Diagnosticul ratelor bursiere

PUNCTE FORTE-PUNCTE

SLABE

100 %

2

1iixPiNN

*Aprecieri ale autorului

84

6.2. Analiza performanţei bursiere prin crearea de valoare pentru acţionari Tabel nr

Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de creare de valoare

Nr. crt


1. Valoarea economică adăugată EVA EVA= (Ri– CMPC ) x Ci

Arată dacă o afacere generează cîştiguri mai mari decât costul real al capitalului investit.

2.

Valoarea de piaţă adăugată – MVA MVA = KB-CPR

Reprezintă diferenţa între valoarea de piaţă a entităţii economice sau capitalizarea bursieră (KB) şi valoarea capitalului total investit (Ci) dată de suma dintre valoarea capitalului propriu (CPR) şi valoarea capitalului împrumutat (DT).

3.

Rata de rentabilitate a fluxurilor de numerar (CFROI) IB

Ca-GCF CFROI x100

Este rezultatul raportului dintre cash-flow-ul brut al perioadei- GCF (în engl. Gross Cash Flow), (sau capacitatea de autofinanţare-CAF) corectat cu cheltuielile cu amortizarea şi deprecierile (D) (în engl. Economic Depreciation) pe de o parte şi suma investiţiilor brute (IB) (Gross Investment) pe de altă parte.

4. Valoarea lichidă adăugată -CVA (Cash value added

CVA= (CFROI-CMPC ) x IB

Reprezintă sporul de valoare lichidă realizat de o societate luând în considerare costul capitalului investit

5. Rentabilitatea totală ale acţionarilor (TSR) PPA0

DIVAPPATSR

Exprimă în procente creşterea valorii acţiunilor plus dividendele cuvenite acţionarilor într-un exerciţiu, faţă de cursul acţiunilor la începutul exerciţiului.

Tabel nr. Grila diagnosticului performantelor bursiere prin crearea de valoare

85

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR BURSIERE PRIN CREAREA DE VALOARE PENTRU ACŢIONARI

Indicatori

Observaţii


stare şi tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de

importanţă*


1. Valoarea economică adăugată EVA

… … n1 p1= 20 % n1xp1 …

2. Valoarea de piaţă adăugată – MVA

… … n2 P2= 20 % n2xp2 …

3. Rata de rentabilitate a fluxurilor de numerar (CFROI)

… … n3 p3= 20 % n3xp3 …

4. Valoarea lichidă adăugată -CVA (Cash value added

… … n4 p4= 20 % n4xp4 …

5. Rentabilitatea totală ale acţionarilor (TSR)

N5 p5= 20 %

Diagnosticul performanţelor prin crearea de valoare pentru acţionari

PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE

100 %

n

1inixpiN

Nr. Crt

. Indicatori-

Rate bursiere Interpretare/Cauze Nivel mediu/


Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. EVA 2. MVA 3. CFROI 4. CVA

5. TSR

Prezinta importanţă atât pentru acţionari dar şi pentru investitori

- Valorile pozitive si in crestere pentru EVA, MVA, CFROI, CVA - Valori ]n crestere pentru TSR


1-5

86

Tabelul nr. SINTEZA DIAGNOSTICULUI PERFORMAN’ELOR BURSIERE

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de imp*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

Diagnosticul ratelor bursiere

… … n1 p1= 40 % n1xp1 …

Diagnosticul performantelor bursiere prin crearea de valoare pentru actionari

… … n2 p2= 60 % n2xp2 …

Diagnosticul performantelor bursiere


n

1inixpiN

…

* Aprecieri proprii

7. Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

A treia componentă a situaţiilor financiare pe lângă Bilanţ şi Contul de Profit şi Pierdere o reprezintă Situaţia fluxurilor de trezorerie. Conform reglementărilor contabile în vigoare (în prezent O.M.F.P. nr. 3055/2009 cu modificările ulterioare) acest document este obligatoriu de întocmit doar pentru entităţile mari, pentru celelalte categorii de entităţi, întocmirea acestui document fiind facultativă.

Conform IFRS, fluxurile de trezorerie reprezintă intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar pe parcursul unui exerciţiu financiar.Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. (Standardele Internaţionale de Raportare financiară – IFRS 2007, IAS 7 „Situaţiile fluxurilor de trezorerie”, paragraful 6).

Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă atât pentru nevoile interne, manageriale cât şi pentru nevoile utilizatorilor externi (investitori, creditori etc.), astfel:

87

Managementul utilizează Situaţia fluxurilor de trezorerie pentru a determina gradul de lichiditate al entităţii, pentru a stabili politica de dividende şi pentru a planifica nevoile de investiţii şi finanţare. Potrivit specialiştilor în domeniu „pentru orice manager, cash-flow-ul trebuie să reprezinte o preocupare permanentă în vederea adoptării unei strategii financiare care să menţină firma în afaceri”. (I. Bătrâncea, Analiza trezoreriei entităţii economice, 2008:113). Pentru utilizatorii externi (în special investitori şi creditori) documentul este util pentru a determina capacitatea entităţii de a-şi gestiona fluxurile de trezorerie, de a genera în viitor lichidităţi, de a-şi achita datoriile, de a plăti dividende şi dobânzi etc. De asemenea acest document explică diferenţele dintre profitul net reflectat prin Contul de Profit şi Pierdere şi fluxurile nete de lichidităţi generate de activitatea de exploatare şi mai mult prezintă efectele monetare şi nemonetare ale activităţilor de investiţii şi de finanţare desfăşurate în decursul unui exerciţiu financiar.

În ambele cazuri avantajele Situaţiei fluxurilor de trezorerie sunt majore: - Informaţiile sunt necesare la stabilirea capacităţii unei entităţi de a

genera numerar şi echivalente de numerar pe cele trei categorii de activităţi: exploatare, investiţii, finanţare.

- Se dă posibilitatea dezvoltării unor modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor entităţi.

- Sporeşte gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entităţi, deoarece se elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente.

Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţii şi finanţare aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia fluxurilor de trezorerie Nr. crt


1. Fluxuri de trezorerie din

Metoda directă - încasări de la clienţi; Fluxurile de trezorerie provenite

din activitatea de exploatare sunt

88

activităţi de exploatare (Tr (exploatare)

- plăţi către furnizori şi angajaţi; - dobânzi plătite; - impozit pe profit plătit; - încasări din asigurarea împotriva cutremurelor. Metoda indirectă Rezultat net corectat cu - modificările pe parcursul perioadei a capitalului circulant; - ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de finanţare

derivate în primul rând din principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Deci, ele rezultă în general din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Informaţiile cu privire la acest tip de fluxuri de trezorerie împreună cu alte informaţii sunt folositoare în prognozarea viitoarelor fluxuri de numerar din exploatare.

2. Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii (Tr (investiţii))

Metoda directă -plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni;

- plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale;

- încasări din vânzarea de imobilizări corporale;

- dobânzi încasate; - dividende încasate.

Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de investiţii este importantă deoarece acestea reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar.

3. Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare (Tr (finanţare))

Metoda directă -încasări din emisiunea de acţiuni;

- încasări din împrumuturi pe termen lung;

- plata datoriilor aferente unui leasing financiar;

-dividende plătite.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de finanţare este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare aşteptate de către finanţatorii entităţii.

4. Fluxuri de trezorerie total (1+2+3)

Tr = Tr (exploatare) + Tr (investiţii) + Tr (finanţare)

Elaborarea unui diagnostic privind starea şi evoluţia fluxurilor de trezorerie ale entităţii se bazează pe informaţiile din tabelul de mai jos: Tabel nr. Grila diagnosticului fluxurilor de trezorerie

89

Nr. crt.

Indicatori- Fluxuri de trzorerie

Interpretare/Cauze Nivel aşteptat/


Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1.

Fluxuri de trezorerie din exploatare

2 Fluxuri de trezorerie din investiţii

3 Fluxuri de trezorerie din finanţare

4.

Fluxuri de trezorerie total

-Determinarea activităţilor care au generat excedent sau deficit de trezorerie şi explicarea cauzelor generatoare. -Examinarea fluxurilor de trezorerie din activităţile curente de exploatare pentru a se determina dacă acestea sunt pozitive şi pentru a stabili diferenţa dintre rezultatul exploatării şi fluxurile nete din exploatare. - Compararea fluxurilor de trezorerie din activităţile curente de exploatare cu plăţile de dividende din secţiunea activităţilor de finanţare pentru a stabili dacă aceste ieşiri importante de mijloace băneşti sunt acoperite şi nu reprezintă un efort deosebit pentru entitate.

- Examinarea activităţii de investiţii pentru a concluziona dacă firma îşi extinde sau nu

activitatea şi ce laturi sunt vizate în extindere sau restrângere.

Este de dorit un excedent de trezorerie din exploatare si pe total activitate , tendinţa favorabilă este de


1-5

5.

Flux de numerar/profit din exploatare x 100 Flux de numerar/profit net x 100

Rapoartele reflectă gradul în care profitul contabil se regăseşte în profit real sub formă de cash din activitatea de exploatare si pe total activitate. În acest context, rapoartele respective pun în evidenţă credibilitatea în performanţele reflectate prin Contul de Profit si pierdere şi încrederea acordată de diverşii utilizatori de informaţii financiare.

> 100 %, tendinţa favorabilă este de


1-5

90

Pe baza datelor concrete ale societăţii analizate se poate elabora în final un diagnostic al fluxurilor de trezorerie cuprinzând punctele forte şi punctele slabe constatate la acest nivel astfel: Tabelul nr. DIAGNOSTICUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

Indicatori

Observaţii


stare şi tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere

de imp

Punctaj agregat

Măsuri necesare

Fluxuri de trezorerie din exploatare

… … n1 p1= 25

%

n1xp1 …

Fluxuri de trezorerie total

… … n2 p2= 25

%

n2xp2 …

Flux de numerar/profit din exploatare x 100

… … n3 p3= 25

%

n3xp3 …

Flux de numerar/profit net x 100

… … n4 p4= 25

%

N4xp4 …

Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

PUNCTE FORTE-PUNCTE

SLABE

100 %

n

inixpiN

1

*Aprecierile autorului

91

8. Diagnosticul riscurilor

8.1. Diagnosticul riscului economic (de exploatare)

Riscul, în general, reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment care să prejudicieze activitatea entităţii.

Într-o optică mai restrânsă, riscul economic reprezintă incapacitatea entităţii de a se adapta în timp şi la cel mai mic cost la variaţiile condiţiilor de mediu (economic şi social). Astfel, riscul economic exprimă volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare.

Modul de calcul şi semnificaţia riscului economic le prezentăm în tabelul de mai jos:

Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia riscului economic determinat prin pragul de rentabilitate Nr. crt


Risc economic 1. Pragul de

rentabilitate - în unităţi fizice

MvuCF

CvuPvuCFQ*

- în unităţi valorice

mvRCF

vR1CFCAN*

Pragul de rentabilitate este punctul în care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile, calculându-se în unităţi fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate.

2. Indicatorul de poziţie al cifrei de afaceri nete faţă de nivelul critic al său (pragul de rentabilitate) notat cu „ α ”

- în mărime absolută (flexibilitatea abslută):

*CANCANα -în mărime relativă (coeficient de volatilitate ):

*

*

CANCAN -CANα' x100

Se utilizează pentru a aprecia gradul de risc economic în care se află societatea.

- Q* reprezintă cantitatea de produse exprimată în unităţi fizice aferentă punctului critic; - CF reprezintă cheltuielile fixe totale; - Pvu reprezintă preţul de vânzare pe unitate de produs; - Cvu reprezintă cheltuielile variabile pe unitate de produs; - Mvu reprezintă marja cheltuielilor variabile unitare. - CAN* reprezintă cifra de afaceri netă aferentă punctului critic;

92

- vR reprezintă rata medie a cheltuielilor variabile;

- mvR reprezintă rata marjei cheltuielilor variabile,unde:

n

1i CANiChvix pi vR , unde

- Chvi reprezintă cheltuielile variabile la nivelul sortimentului „i” de produs; - CANi reprezintă cifra de afaceri la nivel de sortiment de produs „i”; - „pi” reprezintă ponderea cantităţilor din sortimentul „i” de produs în

total cantităţi de produse realizate de entitate; - „n” reprezintă numărul de sortimente de produs realizate de entitate.

Tabel nr. Grila diagnosticului riscului economic

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL RISCULUI ECONOMIC

Indicatori


analizată- stare şi tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj Măsuri necesare

Risc economic … … N …

Nr. crt.

Indicatori- Prag de rentabilitate Interpretare/Cauze Diagnostic

SWOT** Punctaj**


2.5-3


2 1. Cifra de afaceri netă se situează cu până la 10 % peste pragul de rentabilitate;

Risc economic crescut


1-1.5

2.

Cifra de afaceri este cu 10 % până la 20 % mai mare decât cea corespunzătoare pragului de rentabilitate;

Risc economic mediu


3


4.5 – 5


4 3. Cifra de afaceri netă depăşeşte

pragul de rentabilitate cu peste 20 %.

Risc economic mic


3 – 3.5

93

8. 2. Diagnosticul riscului financiar

Riscul financiar exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a entităţii (proporţia între capitalul propriu şi datorii) şi decurge strict din gradul de îndatorare al entităţii.

Îndatorarea entităţii realizată fie pe calea creditului obligatar fie pe calea creditului bancar are implicaţii asupra gestiunii financiare a entităţii. Datorită faptului că sarcinile financiare determinate de împrumuturi şi concretizate în dobânzi şi comisioane nu sunt legate de profit (ele sunt considerate fixe) diferenţa dintre rata mai mare a randamentului utilizării capitalurilor şi costul împrumutului rămâne la dispoziţia entităţii. Ca atare orice scădere a randamentului utilizării capitalului provoacă riscul micşorării sau anulării profitului.

Elaborarea unui diagnostic al riscului financiar se face pronind de la două abordări principale: a) Un prim punct de vedere în analiza riscului financiar vizează utilizarea noţiunii de prag de rentabilitate global sau punctul critic” (mort) ce ţine seama de cheltuielile financiare (cheltuielile cu dobânzile bancare) care la un anumit nivel de activitate sunt considerate cheltuieli fixe. b) O altă abordare a riscului financiar priveşte profitul ca rezultat al unei politici financiare ce presupune un anumit raport între capitalurile proprii şi datorii. Astfel, se impune analiza rentabilităţii capitalurilor proprii sub aspectul politicii de îndatorare a entităţii. Influenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii (rentabilităţii financiare) se numeşte efect de levier financiar sau efect de pârghie.

Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar în cele două abordări le

prezentăm în tabelele de mai jos:

a)Utilizând pragul de rentabilitate global Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar determinat prin pragul de rentabilitate Nr. crt


1. Pragul de rentabilitate global

b) în unităţi valorice

Pragul de rentabilitate global reprezintă punctul în care cifra de afaceri netă acoperă cheltuielile de exploatare (fixe şi variabile)

94

mvRCHDCF

vR1CHDCFCAN *

dar şi cheltuielile cu dobânzile iar rezultatul este nul, dincolo de acest prag activitatea entităţii devenind una rentabilă.

2. Indicatorul de poziţie al cifrei de afaceri nete faţă de nivelul critic al său (pragul de rentabilitate global) notat cu „ α ”

- în mărime absolută (flexibilitatea abslută):

*CANCANα c) în mărime

relativă (coeficient de volatilitate):

*

*

CANCAN -CANα' x100

Se utilizează pentru a aprecia gradul de risc financiar în care se află societatea.

- CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor bancare contractate de societate; Tabel nr. Grila diagnosticului riscului financiar determinat prin pragul de rentabilitate global

Nr. crt.

Indicatori- Prag de rentabilitate global Interpretare/Cauze Diagnostic

SWOT** Punctaj**


2.5-3


2 1. Cifra de afaceri netă se situează cu până la 10 % peste pragul de rentabilitate global;

Risc financiar crescut


1-1.5

2.

Cifra de afaceri este cu 10 % până la 20 % mai mare decât cea corespunzătoare pragului de rentabilitate global;

Risc financiar mediu


3


4.5 – 5


4 3. Cifra de afaceri netă depăşeşte

pragul de rentabilitate global cu peste 20 %.

Risc financiar mic


3 – 3.5

95

b)Utilizând efectul de levier financiar Tabel nr Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar determinat prin efectul de levier financiar Nr. crt


1. Rata rentabilităţii financiare (RRF) 100x

CPRRNERRF (ROE)

i1x100CPRDFBx dr-RRERRE RRF

Arată influenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii (rentabilităţii financiare) se numeşte efect de levier financiar sau efect de pârghie. Efectul de levier financiar măsoară influenţa pozitivă sau negativă a îndatorării asupra rentabilităţii financiare.

- RRF reprezintă rata rentabilităţii financiare determinată ca raport între rezultat net al exerciţiului (RNE) şi capitaluri proprii (CPR)

- RRE reprezintă rata rentabilităţii economice; - DFB reprezintă datoriile financiar bancare; - i reprezintă cota de impozit pe profit; - dr reprezintă rata medie a dobânzii bancare;

Tabel nr Grila diagnosticului riscului financiar determinat prin efectul de levier financiar

96

Nr. crt.

Indicatori- Efectul de levier financiar Interpretare/Cauze

Diagnostic SWOT**

Punctaj**

1. RRE < rd %,

Costul datoriilor este mai mare decât rentabilitatea economică iar rentabilitatea financiară este o funcţie descrescătoare de gradul de îndatorare. În acest caz se impune minimizarea raportului datorii/capital propriu deoarece îndatorarea afectează performanţele entităţii. Risc financiar crescut

2. RRE este scăzută sau fluctuantă

Este preferabilă finanţarea activităţii din capital propriu. Risc financiar crescut




2.5-3

2

1-1.5

3. RRE = rd % Situaţia reflectă o stabilitate în structura financiară. Risc financiar mediu


3

4. RRE > rd %

Situaţia este favorabilă acţionarilor, rentabilitatea financiară este în acest caz o funcţie crescătoare de gradul de îndatorare, entitatea putând recurge în continuare la îndatorare deoarece RRF este în creştere. Risc financiar redus.




4.5 – 5

4

3 – 3.5

97

Tabelul nr. DIAGNOSTICUL RISCULUI FINANCIAR

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj


Punctaj agregat M

Prag de rentabilitate global … … n1 p1= 50 % n1xp1

Efect de levier financiar … … n2 p2= 50 % n2xp2

Diagnosticul riscului financiar


n

inixpiN

1

* Aprecierile autorului

Sinteza diagnosticului riscului economic şi financiar Tabelul nr. SINTEZA DIAGNOSTICULUI RISCULUI ECONOMIC ŞI FINANCIAR

Indicatori



tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj


Punctaj agregat Măsuri

Diagnosticul riscului economic

… … N1 P1= 30 % N1XP1

Diagnosticul riscului financiar

… … N2 P2= 70 % N2XP2

Diagnosticul riscului economic şi financiar


2

1iNixPiN


98

9. Sinteza diagnosticului financiar-contabil

Pe baza celor diagnosticelor parţiale elaborate pentru fiecare capitol component al stării financiare se poate trece la elaborarea unui diagnostic global al stării economice aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos: Tabelul nr. SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII FINANCIARE

Indicatori


societatea analizată- stare

şi tendinţe

Diagnostic SWOT

Punctaj

Pondere de

importanţă*

Punctaj agregat

Măsuri necesare

1. Diagnosticul lichidăţii şi solvabilităţii financiare

… … N1 P1= 12,5 % N1xP1 …

2. Diagnosticul gradului de ]ndatorare

... ... N2 P2= 12,5 % N2xP2

3. Diagnosticul gestiunii reurselor controlate

… … N3 P3= 12,5 % N3x P3

4. Diagnosticul stării de profitabilitate

… … N4 P4= 12,5, 2 % N4xP4

5 Diagnosticul stării de rentabilitate

… … N5 P5 =12,5 % N5xP5

6. Diagnosticul performanţelor bursiere

… … N6 P6 = 12,5 % N6x P6 …

7. Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

… … N7 P7= 12,5 % N7xP77 …

8. Diagnosticul riscurilor

… … N8 P8= 12,5 % N8xP78 …

SINTEZA DIAGNOSTICU

LUI STĂRII FINANCIARE

PUNCTE SLABE- PUNCTE

FORTE

100 %

n

iNixPiN

1


99

CAPITOLUL 3

Modele consacrate de diagnostic economico-financiar general

Necesităţile concrete de analiză economico-financiară au impus elaborarea unor modele de diagnostic economico-financiar sintetice care să vină să satisfacă în timp operativ şi cu un volum relativ redus de calcule necesităţile a diferitor grupuri de utilizatori.

În acest sens putem clasifica multitudinea de modele existente în literatura de specialitate şi consacrate în acelaşi timp şi de practica economică în următoarele categorii:

- Modele statistice de diagnostic economic-financiar; - Modele bancare; - Modelul MEFAT (Modelul de evaluare financiară Andone- Ţugui) - Modelul CEMATT (Centrul de Management şi Transfer Tehnologic); - Modelul AG (Al.Gheorghiu)

3.1 Modele statistice

4. Modelul Creditului Comercial Francez Scorul Z are următoarea formulă: Z = 6,47 – 9 r1 - 1,1 r2 [6] Ratele reprezintă: r1 – cheltuieli fi nanciare / rezultatul brut din exploatare; r2 – (împrumuturi + dobânzi) / capitaluri proprii. Valoarea lui Z = 0 separă intreprinderile în bune şi cu difi cultăţi. 5. Metoda “credit-man” sau “security-analysis” utilizată în SUA pentru stabilirea riscului în activitatea de creditare. Z = 0,25 r1 + 0,25 r2 + 0,10 r3 + 0,20 r4 + 0,20 r5 [7] unde:

100

r1 = (disponibilităţi + creanţe) / datorii pe termen scurt – rata solvabilităţii intermediare r2 = capitaluri proprii/datorii totale – rată de structură fi nanciară care arată capacitatea proprie de acoperire a datoriilor; r3 = capitaluri proprii / active imobilizate – rata fondului de rulment; r4 = cifra de afaceri / stocuri – rata de rotaţie a stocurilor; r5 = cifra de afaceri / creanţe comerciale – rotaţia creanţelor; Valoarea lui Z se compară cu cea a mediei pe sector, iar aprecierea se face după relaţia: Z < 0 – zonă nefavorabilă Z > 0 – zonă favorabilă. 6. Modelul B – Băileşteanu (1998) Pornind de la studiile cunoscute (Altman, Argenti, Conan şi Holder etc.) autorul consideră că apariţia falimentului este determintă de următorii factori: - imposibilitatea achitării obligaţiilor curente; - lipsa de surse fi nanciare pentru rambursarea creditelor ; - încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate ; - înregistrarea de pierderi. Se propun următoarele variabile: G1, lichiditatea generală (curentă) = active curente / pasive curente G2, solvabilitatea = (profi t net + amortizarea) / (rata rambursat credit + dobândă) G3, recuperare clienţi = cifra de afaceri / clienţi G4, rentabilitatea costurilor = profi t / cost x100 Funcţia este: B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 +0,0333 G4 +1,414 [8] B are o valoare maximă egală cu 4 şi o valoare minimă egala cu –1,4. Funcţie de valoarea înregistrată se consideră: B < 0,5 - faliment iminent; 0,5 < B < 1,1 - zona limitata; 1,1 < B <2,0 - zona intermediara; B >2,0 - zona favorabila.

101

7. Modelul A – Ion Anghel A = 5,676 + 6,3718 X1+ 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0,0105 X4 [9] X1 = profi t net / venituri; X2 = cash-fl ow/Active; X3 = Datorii / Active; X4 = (Obligaţii/Cifra de afaceri) x 360; C = 5,676 – constantă. Corespondenţa dintre valoarea funcţiei A şi probabilitatea falimentului: A < 0 – faliment / eşec; 0 < A < 2,05 zone de incertitudine; A > 2,05 non-faliment.

3.2. Modele bancare

A. Abordări generale privind analiza bonităţii clienţilor În sistemul de creditare bancară, credibilitatea reprezintă suportul

material şi moral, elementul esenţial fără de care un credit nu poate fi acordat. Câştigarea încrederii presupune cunoaşterea clientului, care se realizează printr-o activitate de analiză şi documentare, în vederea unei evaluări cât mai reale cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, recunoaşterea calităţii produselor executate şi a serviciilor prestate, a relaţiilor cu partenerii, a profesionalismului conducătorilor entităţii.

La acordarea creditelor, banca îşi asumă un anumit risc al creditului, micşorat printr-o evaluare atentă a debitorilor, stabilirea limitelor de expunere şi aplicarea unei politici prudente de provizioane atunci când apare pericolul unor pierderi.

Investigarea activităţii clientului în vederea cunoaşterii acestuia este continuată şi se completează cu analiza bonităţii, ceea ce permite pe de o parte reducerea riscului de credit şi pe de altă parte stabilirea imaginii asupra clientului şi a gradului de incertitudine suportat de bancă. Bonitatea reprezintă „performanţa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente”. (F. Buhociu, 1998:63).

102

Într-o abordare generală, se poate pune în evidenţă o corelaţie strânsă între nivelul bonităţii clientului şi riscul de faliment al acestuia. Astfel cu cât bonitatea clientului este mai bună cu atât riscul de faliment al acestuia este mai redus.

În cadrul analizei bonităţii clientului se urmăreşte realizarea unor performanţe atât de natură economico-financiară, cât şi de natură nefinanciară.

a) În ce priveşte analiza aspectelor financiare aceasta presupune

calculul unor indicatori financiari pe baza următoarele documente: - Bilanţul contabil pe anul precedent, însoţit de toate notele explicative. - Balanţa de verificare pe luna anterioara solicitării creditului, situaţia

patrimoniului şi rezultatele financiare pe trimestrul expirat; - Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul în curs; - Fluxul de încasări si plăţi pe perioada de creditare; - Planul de activitate (planul afacerii) pe anul curent; - Situaţia veniturilor brute realizate în anul precedent de regiile autonome

indiferent de profil; - Entităţile care solicită credite pentru constituirea de stocuri sezoniere de

produse destinate consumului propriu sau desfacerii în perioada următoare, vor mai prezenta în mod suplimentar:

- Situaţia mişcărilor stocurilor – cantitativ si valoric, pe perioada de constituire;

- Graficul de utilizare sau vânzare care va cuprinde pentru fiecare canal de valorificare cantităţile, valorile, termenele de livrare (utilizare), numărul contractelor.

Indicatorii calculaţi reprezintă rezultatul cercetărilor făcute de bănci şi

s-au stabilit valori pe baza cărora se poate acorda un punctaj care, totalizat, indică încadrarea într-o anumită categorie de risc. În funcţie de această categorie de risc, banca poate hotărî oportunitatea acordării creditului sau condiţiile de creditare. Setul de indicatori calculaţi de bănci în vederea aprecierii bonităţii clienţilor este diferenţiat pe fiecare bancă în parte.

b) Pe lângă analiza financiară propriu-zisă bazată pe indicatori financiari selectivi, în mod suplimentar, tot mai utilă devine analiza nonfinanciară sau calitativă folosită din ce în ce mai mult şi în practica bancară din ţara noastră. Ea are în vedere aspecte ce nu pot fi surprinse cu ajutorul indicatorilor valorici

103

dar care pot contribui la luarea deciziei de creditare, la analiza bonităţii clientului.

Analiza calitativă a activităţii clientului se referă în principal la calitatea actului managerial şi a garanţiilor, structura acţionariatului, condiţiile de piaţă în care îşi desfăşoară activitatea solicitantul de credit, realitatea raportărilor contabile, strategia firmei, vechimea afacerii. etc. Având în vederea diversitatea lor, aceştia ar putea fi structuraţi şi clasificaţi în factori interni şi externi.

Factorii interni se referă la:

► Calitatea managerială (pregătirea profesională, prestigiul, experienţa, succesiunea, structura conducerii, calitatea sistemului informaţional, perioada de rotaţie a conducerii, etc.);

► Structura acţionariatului; ► Calitatea activităţii clientului (existenţa şi viabilitatea planului de

afaceri, evoluţia activităţii, caracterul activităţii, sfera de activitate, segmentul de piaţă, concurenţii, relaţiile cu furnizorii, politica de preţuri, resursele materiale şi umane, etc.);

► Strategia (dacă este realistă, realizabilă sau cu risc de eşec, existenţa sau nu a planurilor de restructurare şi redresare financiară, modalităţi de realizare);

► Istoricul relaţiilor bancare ale persoanei care solicită creditul (mărimea rulajelor derulate de client prin unitatea bancară teritorială de la care este solicitat creditul, profitabilitatea relaţiilor anterioare ale băncii cu clientul, existenţa unor credite în derulare şi a unor contracte de client la alte societăţi bancare);

► Volumul, structura şi gradul de lichiditate al garanţiilor primite; amplasamentul bunurilor ipotecate/gajate (mediu rural sau mediu urban, zonă centrală sau periferică), calitatea asiguratorului. Factorii externi se referă la aspecte cum ar fi:

► Încadrarea activităţii clientului în politica economică generală; ► Poziţia geografică faţă de furnizori, clienţi, mijloace de transport; ► Caracteristicile sociale ale pieţelor de desfacere; ► Impactul legislaţiei asupra activităţii clientului.

104

În prezent, băncile româneşti recurg la analiza bonităţii clienţilor pe bază de credit scoring, adică pe baza calculării unui rating de credit. Privind clienţii persoane juridice, stabilirea ratingului de credit se face pe baza analizei performanţelor economico-financiare ale activităţii acestora, în funcţie de punctajul obţinut la criteriile cuantificabile (financiare) şi la criteriile necuantificabile (nefinanciare). Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape: o Alegerea unor indicatori cantitativi şi calitativi reprezentativi pentru

activitatea clientului; o Stabilirea punctajelor pentru fiecare indicator în funcţie de anumite

intervale valorice; o Stabilirea punctajului fiecărui indicator corespunzător intervalul valoric în

care se situează; o Calcularea punctajului total prin însumarea punctajelor individuale ale

indicatorilor; o Încadrarea creditului în una din următoarele categorii de performanţă

financiară: - categoria A – performanţele financiare sunt foarte bune şi permit

achitarea la scadenţă a ratelor de credit şi a dobânzii aferente; anticipându-se menţinerea lor în viitor;

- categoria B - performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot fi menţinute pe termen lung;

- categoria C - performanţele financiare sunt satisfăcătoare, însă au o tendinţă clară de înrăutăţire în viitor;

- categoria D - performanţele financiare sunt scăzute şi au o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

- categoria E - performanţele financiare reflectă pierderi şi există certitudini că nu pot fi achitate nici ratele, nici dobânzile.

Pentru clienţii care se încadrează în primele trei categorii, punctajul obţinut este punctul de pornire în fundamentarea deciziei de creditare. Totodată, clienţii respectivi beneficiază şi de dobândă mai mică, întrucât, de regulă, băncile îşi diferenţiază dobânzile practicate şi în funcţie de riscul de creditare. Clienţii care se încadrează în ultimele două grupe sunt consideraţi cei mai riscanţi şi nu au şanse să obţină credite.

105

În vederea exemplificării analizei comparative a bonităţii clienţilor, am luat în considerare S.C Beta S.A. având ca obiect de activitate fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare, băuturilor şi tutunului.

Este o societate care are în prezent un capital social de 23.735.431 lei, având un număr total de 4.564.506 de acţiuni, cu o valoare nominală de 5,2 lei/acţiune, acţiunile fiind cotate la Bursa de Valori Bucureşti, secţiunea de bursă RASDAQ, categoria III-R, simbol TEHP.

Societatea are nevoie de un credit pentru finanţarea activităţii curente în valoare de 25.000 EUR.

Pentru a aprecia dacă entitatea va obţine creditul, am luat în calcul patru societăţi bancare de prestigiu din România: Banca Comercială Română, Banca Română de dezvoltare – Groupe Societe Generale, Banca Transilvania şi Raiffeisen Bank. În elaborarea studiului am folosit datele din situaţiile financiare pe ultimii cinci ani de activitate ai entităţii.

Într-o variantă simplificată referatul de credit întocmit de S.C. Beta

S.A. se prezintă astfel: * Numele firmei: S.C Beta S.A. *Tipul afacerii: fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare,

băuturilor şi tutunului * Structura de organizare: SA * Personal: 331 * Tipul şi scopul împrumutului: finanţarea activităţii curente * Suma împrumutului: 25.000 EUR * Procent şi sursă de rambursare: 100% cash – activitatea de bază * Rata dobânzii: 17 % /an * Data rambursării creditului: decembrie 2010 * Termenul/data rambursării finale: 48 luni/decembrie 2010 * Analist de credite: Pop Gheorghe * Tip garanţii: gaj.

B. Metoda Băncii Comerciale Române

106

Un model adecvat pentru condiţiile din România este modelul propus de Banca Comercială Română, în care rolul hotărâtor îl au performanţele economice şi financiare. Banca Comercială Română încadrează entităţile care apelează la credite într-o categorie de bonitate, în funcţie de punctajul obţinut de criteriile cantitative, coroborat cu criteriile calitative. Rezultatul obţinut prin adunarea punctelor acordate fiecărui criteriu cantitativ, determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau modificată în funcţie de concluziile analizei criteriilor calitative, determinând astfel performanţa finală a celui care a solicitat creditul. Banca ia decizia de creditare dacă entitatea se înscrie cel puţin în categoria C. A. Analiza criteriilor financiare (cantitative) stă la baza clasificării preliminare a clientului creditat şi se stabileşte în funcţie de punctajul (scoringul) obţinut, astfel: Tabelul nr. 50 Evaluarea criteriilor financiare de către Banca Comercială Română S.A. Nr.

crt

Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr. de punct

e obţinute

1. Lichiditatea curentă

Lc = Active curente * 100 Datorii curente

Lc ≤ 80% 80< Lc ≤ 100% 100<Lc ≤ 120% 120<Lc≤ 150% 150<Lc≤ 170%

Lc> 170%

-2 -1 1 2 3 4

2. Solvabilitatea

S = Active totale * 100 Datorii totale

S ≤ 80% 80< S ≤ 100% 100< S ≤ 120% 120< S ≤ 140% 140< S ≤ 160% 160< S ≤ 180%

S > 180%

0 1 2 3 4 5 6

107

3. Gradul de îndatorare generală

Gi= Datorii totale * 100 Capitaluri proprii

Gi > 100 80 < Gi ≤ 100 60 < Gi ≤ 80 40 < Gi ≤ 60

Gi ≤ 40

-1 0 1 2 3

4. Viteza de rotaţie a activelor circulante

Rac= Cifra de afaceri netă Active circulante

Rac ≤ 5 5 < Rac ≤ 10

Rac > 10

1 2 4

5. Rentabilitatea capitalurilor proprii (rentabilitate financiară)

Rcp = Profit net * 100 Capitaluri proprii

Rcp ≤ 0% 0 < Rcp ≤ 10%

10 < Rcp ≤ 30% 30 < Rcp ≤ 50%

Rcp >50%

0 1 3 4 2

6. Acoperirea dobânzii

Ad = Cheltuieli cu dobânda Cifra de afaceri netă

0 < Ad ≤ 20 20 < Ad ≤ 40 40 < Ad ≤ 60 60 < Ad ≤ 80

Ad > 80

3 2 1 0 -1

7. Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi desfacere X

At >50,1% şi De>50,1%

Ai>50,1% şi De>50,1%

At>50,1% şi De<50,1%

Ai>50,1% şi De<50,1%

4 3 2 1

8. Garanţii

X

- garanţii necondiţionate primite de la guvernul României

- garanţii bancare irevocabile primite de la bănci româneşti şi

4

4

108

străine de prim rang

- depozitul bancar

- ipoteca - gajul cu

deposedare - gajul fără deposedare - emisiune de creanţă - fidejusiunea (cauţiunea) - gajul general

4 3 2

2

1

1

0

TOTAL PUNCTAJ INTERMEDIAR

pâna la 5 Inclusiv

6-10

11-16 17-25

Peste 25

CATEGORII ÎMPRUMUTAŢI

E D C B A

Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A. Semnificaţia prescurtărilor: At - aprovizionări în ţară în raport

cu totalul aprovizionat; Ai - aprovizionări din import în

raport cu totalul aprovizionărilor;

Dt - desfaceri în ţară în raport cu totalul desfacerilor;

De - desfaceri la export în raport cu totalul desfacerilor

B. Analiza nefinanciară se face în funcţie de mai multe criterii calitative, aşa cum rezultă din tabelul de mai jos: Tabelul nr. 51 Evaluarea criteriilor nefinanciare de către Băncii Comerciale Române S.A.

Comentarii Rezultatul analizei

0 1 2 3 1. Calitatea

conducerii Se aplică şi justifică calitatea profesională a managerilor, respectiv : * cunoştinţe tehnice de specialitate;

*foarte bună *bună *satisfăcătoare

109

* experienţă managerială; * prestigiul şi reputaţia în relaţiile cu furnizorii şi beneficiarii.

2. Calitatea organizării

Se vor trata explicit şi detaliat aprecierile inspectorului cu privire la organizarea activităţii unităţii economice ( fluxuri tehnologice, capacitatea de adaptare la modificările structurale, utilizarea bazei materiale şi a resurselor umane etc.)

*bună *medie *slabă

3. Sectorul în care îşi desfăşoară activitatea

Analiza se va axa pe comentariul asupra conceptului de “piaţă profitabilă”în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic.

*perspectivă bună a dezvoltării sectorului *perspectivă slabă a dezvoltării sectorului *sector de activitate neviabil

4. Poziţia unităţii în ramura şi subramura de activitate

Din analiză va rezulta gradul în care unitatea este cunoscută în sectorul său de activitate având un cuvânt de spus şi în ce priveşte nivelul preţurilor, concurenţa, etc.

*capacitate mare de influenţă a pieţii *capacitate medie *capacitate redusă

5. Strategia de dezvoltare

Se va analiza: *existenţa unei strategii pe următorii 3-5 ani. Dacă aceasta este realistă, realizabilă sau cu risc de eşec; *modalitatea de realizare a strategiei propus; *alternative şi implicaţii în cazul nerealizării strategiei propuse; *existenţa sau nu a planurilor

*foarte bună *neconvingătoare *inexistentă

110

de redresare şi restructurare financiară.

6. Perspectiva unităţii (programul de acţiune privind reducerea riscului în creditare)

Se vor prezenta programele de restructurare şi retehnologizare aplicate,cele în curs de aplicare precum şi cele ce urmează a fi aplicate. Se vor detalia etapele parcurse şi rezultatele obţinute.

*activitate viabilă *activitate cu slabe perspective

Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A. C. Performanţa economico-financiară finală a împrumutului în urma corelării criteriilor cuantificabile cu criteriile de analiză necuantificabile se va evidenţia pe cele cinci categorii de bonitate: A,B,C,D,E. Exemplificarea metodei BCR în cadrul S.C. Beta S.A. Pe baza Bilanţului şi a Contului de Profit şi Pierdere prezente comparativ pe 5 ani sunt calculaţi următorii indicatori: A. Indicatorii financiari: Tabel nr.52 Evaluarea criteriilor financiare BCR în analiza de bonitate la S.C. Beta S.A.

Nr. crt. Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006

Lichiditate curentă 227,6% 1679,52% 177,94% 423,54 %

47,42% 1.

Punctaj 4 4 4 4 -2 Solvabilitate 584,00% 1883,14% 496,70% 896,30% 237,10% 2. Punctaj 6 6 6 6 6 Grad de îndatorare generală

20,80% 32,10% 25,20% 12,60% 44,08% 3.

Punctaj 3 3 3 3 2

111

Viteza de rotaţie a activelor circulante

2,46 0.17 1,99 0,99 1,02 4.

Punctaj 1 1 1 1 1 Rentabilitatea capitalurilor proprii

7,17 10,62 9,20 6,77 2,84 5.

Punctaj 1 3 1 1 1 Acoperirea dobânzii

0,0001 0,002 0,002 0,002 0,004 6.

Punctaj 3 3 3 3 3 7. Dependenţa de

pieţele de desfacere/Punctaj*

3 3 3 3 3

8. Garanţii/Punctaj** 2 2 2 2 2 Total punctaj indicatori financiari

23 puncte

25 puncte

23 puncte

23 puncte

16 puncte

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor din situaţiile financiare şi a normelor de creditare BCR

*Am ţinut seama că piaţa materiilor prime este preponderent externă şi de asemenea desfacerile sunt orientate cu preponderenţă către piaţa externa. **Garanţia constă în gajul cu deposedare.

B. Indicatorii nefinanciari: Tabelul nr. 53 Evaluarea criteriilor nefinanciare BCR în analiza de bonitate la S.C. Beta S.A.

Rezultatul analizei 1. Calitatea conducerii *foarte bună 2. Calitatea organizării *bună 3. Sectorul în care îşi desfăşoară

activitatea *perspectivă bună a dezvoltării sectorului

4. Poziţia unităţii în ramura şi subramura de activitate

*capacitate mare de influenţă a pieţii

5. Strategia de dezvoltare *foarte bună 6. Perspectiva unităţii *activitate viabilă

Sursa: prelucrări proprii

C. Performanţa economico-financiară finală:

112

Tabel nr. 54 Evaluare punctaj final în analiza de bonitate realizată de BCR, la S.C. Beta S.A.

2002 2003 2004 2005 2006 Punctaj 23 25 23 23 16 Categ. de bonitate

B A B B B

Tip de Credit

în observaţie

standard

în observaţie

în observaţie

în observaţie

Sursa: prelucrări proprii

Se poate constata că, deşi societatea se menţine în categoria clienţilor cu performanţe bune şi foarte bune se poate admite că, în anumite perioade de timp, poate avea unele dificultăţi în rambursarea ratelor bancare curente şi plata dobânzilor, fiind deci necesară o mai atentă monitorizare a acesteia.

C. Metoda Băncii Române de Dezvoltare - Groupe Societe Generale

Banca Română de Dezvoltare –Groupe Societe Generale S.A. are în vedere încadrarea entităţilor în una din cele cinci categorii de bonitate pe baza indicatorilor de performanţă financiară prezentaţi în următorul tabel:

Tabel nr. 55 Evaluarea criteriilor financiare de către BRD –Groupe Societe Generale S.A.

Categorii de creditare Criterii de apreciere - % - Categ.A Categ.B Categ.C Categ.D Categ.E

1. Gradul de îndatorare 0-30,0 30,1-50.0

50,1-65,0

65,1-80,0

Peste 80,0

2.Lichiditatea imediată peste 110,0

85,1-110.0

65,1-85,0 50,1-65,0 Sub 50,0

3. Solvabilitatea patrimonială

Peste 50,0

40,1-50,0 30,1-40,0 20,1-30,0 Sub 20,0

4.Rentabilitatea în funcţie de cifra de

Peste 10,0

5,1-10,0 3,1-5,0 1,1-3,0 Sub 1,0

113

afaceri 5.Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri

Peste 120,0

100,1-120,0

90,1-100,0

70,1-90,0 Sub 70

Punctaj pentru indicator

10 8 5 2 0

TOTAL PUNCTAJ 41-50 26-40 11-25 1-10 0 Sursa: Normele de creditare ale BRD Groupe Societe Generale S.A.

Modul de calcul a indicatorilor:

1. Gradul de îndatorare = datorii totale / active totale * 100 2. Lichiditatea imediată = ( active circulante – stocuri) / datorii curente * 100 3. Solvabilitatea patrimonială = ( capitaluri proprii / active totale ) * 100 4. Rentabilitatea în funcţie de cifra de afaceri = rezultatul exploatării / cifra de

afaceri netă 5. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri = venituri totale / cheltuieli

totale * 100 Pentru fiecare indicator de performanţă financiară se acordă un număr

de puncte, în funcţie de încadrarea în limitele stabilite de bancă, iar prin însumarea punctelor aferente indicatorilor evaluaţi se obţine punctajul total, în baza căruia se realizează încadrarea entităţii în una din cele cinci categorii de performanţă financiară. În situaţia în care punctajul obţinut de entitate se apropie de limita superioară sau de limita inferioară punctajului aferent fiecărei categorii de performanţă, acesta se poate majora sau diminua, în funcţie de aprecierea generală a activităţii entităţii, realizându-se astfel trecerea la categoria de performanţă superioară sau inferioară.

Exemplificarea metodei BRD- Groupe Societe Generale în cadrul S.C. Beta S.A.

Tabel nr. 56 Evaluarea criteriilor financiare BRD- Groupe Societe

Generale la S.C. Beta S.A. Nr. Crt

.

Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006

Gradul de îndatorare

17,20 % 5,40% 20,20% 11,16% 42,18% 1.

Punctaj 10 10 10 10 8 2. Lichiditatea 91,27% 86,24% 105,60 100,96 40,97%

114

imediată % % Punctaj 8 8 8 8 0 Solvabilitatea patrimonială

82,74% 16,57%

79,86 %

88,84%

95,68% 3.

Punctaj 10 0 10 10 10 Rentabilitatea în funcţie de cifra de afaceri

0,35 0,13 0,12 0,12 0,08 4.

Punctaj 0 0 0 0 0 Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri

109,11%

114,62%

114,19%

117,28%

115,51%

5.

Punctaj 8 8 8 8 8 Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor din situaţiile financiare şi a normelor

de creditare BRD Groupe Societe Generale Performanţele financiare finale ale S.C. Beta S.A. sunt sintetizate astfel: Tabel nr. 57 Evaluare punctaj final la S.C. Beta S.A. în analiza de bonitate

realizată de BRD Groupe Societe Generale 2002 2003 2004 2005 2006 Punctaj 36 26 36 36 26 Categ.de bonitate

B B B B B

Tip de Credit în observaţie

în observaţie

în observaţie

în observaţie

în observaţie

Se poate constata din tabel o apreciere constantă a performanţelor generale

ale societăţii Beta ca fiind bune şi foarte bune. Se va acorda creditul solicitat societăţii Beta, fiind necesară o monitorizare permanentă a activităţii, deoarece există un risc de a nu putea menţine aceste performanţe în timp. De asemenea pentru a contracara acest risc, banca va constitui provizioanele specifice în limita a 5% corespunzătoare acestei categorii de credit.

Notă !!!

115

Comparativ cu abordarea BCR, privind solicitarea aceluiaşi credit din partea societăţii Beta, se poate constata o abordare mult mai restrictivă a BRD privind acordarea creditelor. O cauză principală a acestei „restrictivităţi” de metodologie din partea BRD în acordarea creditelor ar fi reprezentată de lipsa criteriilor nefinanciare în metodologia de creditare. Se poate observa ca luarea în considerare a criteriilor calitative din partea BCR, vine să „cosmetizeze” starea de bonitate a societăţii Beta, care se situează pe o poziţie favorabilă din această perspectivă.

D. Metoda Băncii Transilvania

Banca Transilvania este recunoscută ca un lider de piaţă care susţine sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. Este una din băncile comerciale româneşti care beneficiază de linii de finanţare destinate acestui scop din partea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

Politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea nevoilor clienţilor, către identificarea şi fructificarea oportunităţilor pieţei. În abordarea relaţiei de creditare cu clienţii, principiile care coordonează analiza de oportunitate se referă la: tipul de afacere, calitatea şi cunoaşterea clientului, capacitatea de rambursare a împrumutului, veniturile, garanţiile oferite, etc.

Modelul de analiză este particularizat în primul rând în funcţie de tipul de credit solicitat. Analistul de credite va urmări să înţeleagă clientul şi afacerea, poziţia acestuia pe piaţă, apartenenţa la grup, calitatea managementului, fluxurile financiare ale entităţii, nevoia de credit şi destinaţia acestuia. Apoi, în urma familiarizării cu particularităţile afacerii, aceştia îşi formulează o opinie pertinentă privind structura de credit propusă, capacitatea de rambursare a împrumutului, identificarea şi controlul riscurilor implicate.

Categoria de performanţă se va determina pe baza unui model de analiză financiară care cuprinde câţiva indicatori relevanţi, cum ar fi: capacitatea firmei de a genera profit, lichiditatea acesteia pe termen scurt, solvabilitatea în raport cu diferitele categorii de creditori. Sistemul de evaluare a performanţei financiare a clientului ia în considerare două categorii de indicatori:

obiectivi sau cantitativi (profitabilitate, lichiditate, solvabilitate) care se analizează, atât ca valoare, cât şi ca tendinţă;

116

subiectivi sau calitativi (vechimea afacerii, piaţa de desfacere) care sunt consideraţi cu relevanţă atunci când se analizează riscul de nerambursare a unui împrumut. Fiecare indicator şi tendinţa acestuia are atribuit un coeficient de

importanţă şi un punctaj de apreciere. Astfel firma ce obţine punctajul maxim (60 de puncte) se încadrează în categoria A de performanţă şi i se atribuie marja de dobândă minimă.

În mod corespunzător o firmă cu 0 puncte se încadrează în categoria E şi i se atribuie marja de dobândă maximă.

Portofoliul de credite pentru IMM-uri al Băncii Transilvania este structurat în două părţi: credite rapide şi credite standard, analiza bonităţii clientului desfăşurându-se diferenţiat pe cele două categorii de credite solicitate. A. Creditele rapide Acestea reprezintă soluţii de finanţare menite să vină în întâmpinarea firmelor care doresc acces rapid şi simplificat la suport financiar, răspunzând totodată şi nevoilor de capital de lucru, acoperirii vârfurilor de plăţi pe termen scurt, demarării unei noi afaceri şi programelor investiţionale pe care le au în vedere. Creditele rapide au fost introduse pentru prima dată pe piaţa bancară de către Banca Transilvania şi se caracterizează bineînţeles prin rapiditate şi accesibilitate. O prezentare simplificată a indicatorilor cantitativi şi calitativi de bonitate a clienţilor o redăm în tabelele următoare. Tabelul nr. 58 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite rapide

Nr. Crt. Indicatori Formula de calcul Valoare

indicator Punctaj 1. Rentabilitate

economică (%) Re = EBIT/ A * 365 * 100

≤ 0 % (0 – 2) [2 – 4) [4 – 8)

≥ 8

0 7

13 19 22

2. Rata curentă (%)

Rc = Ac / Pe * 100 < 80 % [80 – 85) [85 – 95)

[95 – 105) ≥ 105

0 7

13 19 22

3. Grad de îndatorare (%)

Gî = D / P * 100 > 90 % (85 – 90] (75 – 85] (60 - 75]

0 7

13 19

117

≤ 60 22 4. Solvabilitate (%) S = Cp / Cang * 100 < 15 %

[15 – 25) [25 – 35) [35 – 45)

≥ 45

0 7

13 19 22

Nu 0 5. Acoperire risc valutar

X Da 4

Sursa : Normele de creditare Banca Transilvania S.A. Semnificaţia prescurtărilor:

EBIT - Rezultatul înainte de a scădea dobânzile şi impozitele; A - Total active T - perioada scursă (în zile) de la începutul anului până la data pentru care se face încadrarea în categoria de performanţă financiară Ac - Active circulante total + Creanţe imobilizate cu lichiditate sub 1 an

Pe - Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an D - Total datorii P -total pasive Cp - Capitaluri proprii Cang: Capitaluri proprii + împrumuturi şi datorii financiare (capital angajat)

Tabelul nr. 59 Evaluarea criteriilor nefinanciare BT- Credite rapide

Calitatea conducerii*

1 Condiţii de piaţă**

2 Punctaj Valoare Indicator Punctaj Valoare indicator

0 în formare 0 precare 1 1 2 medie 2 medii 3 3 4 buna 4 bune

Sursa : Normele de creditare ale Băncii Transilvania * Calitatea conducerii: Acest indicator se evaluează în funcţie de pregătirea profesională (direct legată de domeniul de activitate al firmei), experienţă în domeniu, abilitatea, calităţi profesionale, etc apreciate ca atare de analistul de credite. ** Condiţii de piaţă : Indicatorul se evaluează în funcţie de: stabilitatea şi perspectiva afacerii, procentul de piaţă deţinut, numărul clienţilor, amplasarea punctelor de desfacere, calitatea produselor/serviciilor apreciate ca atare de analistul de credit.

118

După coroborarea criteriilor cantitative cu cele calitative, entitatea este încadrată într-o categorie de bonitate în funcţie de punctajul obţinut, stabilindu-se dacă i se va acorda sau nu creditul solicitat, aşa cum rezultă din tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 60 Evaluare punctaj final BT- Credite rapide (Indicatori cantitativi +calitativi)

Punctaj total Categoria de performanţă 0 E

(0-22) D [22-46) C [46-72) B [72-100] A

Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

La creditele rapide au acces doar firmele care se încadrează în categoriile A şi B, deoarece aceste credite prezintă un grad de risc foarte ridicat (datorită nesolicitării de garanţii la unele credite). 5 B. Creditele standard Aceste credite sunt oferite de Banca Transilvania numai în sucursale şi sunt mai complexe decât cele rapide (exemplu de credit standard: liniile de credit). Au o perioadă de rambursare mai mare, dobândă şi comisioane mai mici şi valoarea creditelor oferite este mai mare. Analiza bonităţii clienţilor care solicită un astfel de credit se realizează pe baza unui set de indicatori, conform tabelului de mai jos: Tabelul nr. 61 Evaluarea criteriilor financiare BT - Credite standard

Nr. crt. INDICATORI MARJA A B C D E 1. Rata curentă X > 1 X>1,20 1,1 < X <

1,2 1 < X <

1,1 0,9 < X <

1 0,9 < X

<0,8

2. Rotaţia creanţelor (zile)

X < 45 zile X < 30 zile 30 < X < 45 45 < X < 60

60 < X < 90 X > 90 zile

3. Rotaţia stocurilor

X < 60 zile X < 30 zile 30 < X < 45 45 < X < 60

60 < X < 90 X > 90 zile

5 Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

119

4. Grad de îndatorare (anterior creditului)

X < 60% X < 50% 50 < X < 55 55 < X < 60

60 < X < 75 75 < X<100

5. Acoperirea creditului (pt rata lunară)

X > 1,43 X > 1,5 1,35 < X <1,5

1,17 < X <35

1 < X < 1,17 X < 1

6. Durata recuperării creditului ( Suma creditului / Vânzări lunare)

X < 30 zile X < 30 zile 30 < X < 45 45 < X < 60

60 < X < 90 X > 90 zile

7. Rata lunară / Încasări lunare

X < 2 zile X < 1,5 1,5 < X < 2 2 < X < 3 3 < X < 5 X > 5

8. Marja netă X > 10% 8 < X < 10 4 < X < 8 2 < X < 4 X < 2%

9. Marja de exploatare

X > 12% 9 < X < 12 5 < X < 9 3 < X < 5 X < 3%

PUNCTE 5 4 3 2 1 Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania Modul de calcul al indicatorilor de performanţă şi risc este următorul: 1.Rata curentă = active curente / datorii curente < 1an) 2. Rotaţia creanţelor = clienţi / CA * 30 * nr luni în perioadă 3. Rotaţia stocurilor = stocuri / ch.de exploatare*30* nr. luni în perioadă 4. Grad de îndatorare = total datorii / total active 5. Acoperirea creditului = disponibil rata lunară 6. Durata recuperării creditului =suma creditului * 30 / vânzări medii lunare 7. Rata lunară ( încasări lunare) = rata lunară *30 / vânzări medii lunare 8. Marja netă = profit net / CA 9. Marja de exploatare = profit din exploatare / CA

Încadrarea performanţelor firmei în grupele de performanţă economico-financiară se face luând în considerare doar indicatorii cantitativi, astfel: Tabel nr. 62 Evaluare punctaj final BT- Credite standard

120

Categoria TOTAL PUNCTE A 41 – 50 B 31 – 40 C 21 – 30 D 11 – 20 E 0 – 10

Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania Între aceste extreme marja de dobândă se calculează direct proporţional cu punctajul obţinut în cadrul categoriei de performanţă ( A, B, C, D, E).

Pentru grila de preţ se iau în calcul indicatori la ultima lună de analiză, respectiv tendinţa ultimelor două perioade analizate.

În cazul firmelor fără activitate, marja de dobândă va fi maximum din grilă, pentru cele care funcţionează de mai puţin de un an (nu există bilanţ), grila se aplică la două balanţe, urmând ca, în condiţiile de aprobare, analistul de credite să stabilească o dată (după 6 luni de exemplu) de revizie a preţului în funcţie de un bilanţ şi ultima balanţă de verificare.

Revizuirea marjei poate avea loc periodic, la iniţiativa clientului sau a relationship managerului, dacă se consideră că există modificări semnificative (pozitive sau negative) în evaluarea (aprecierea gradului de risc asociat unei anumite companii).

Exemplificarea metodei BT de analiza a creditului, în cadrul S.C. Beta S.A.

Tipul de credit solicitat este cel pentru finanţarea activităţii curente, deci categoria de credit va fi „credit rapid”. În scop comparativ însă, vom aborda şi varianta „credit standard” solicitată de obicei în cazul liniilor de credit.

A. Varianta: Credite rapide BT Tabel nr. 63 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite rapide, în analiza de

bonitate la S.C. Beta S.A. Nr. crt. Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006

Rentabilitate economică 10,97% 2,94% 12,54% 9,32% 4,85% 1.

Punctaj 22 13 22 22 19

121

Rata curentă 227,60% 1679,52% 177.94% 423.54% 47,42% 2. Punctaj 22 22 22 22 0 Grad de îndatorare 17,20% 5,40% 20,20% 11,16% 42,18% 3. Punctaj 22 22 22 22 22 Solvabilitate 97,57 98,07 98,24 98,02 98,47 4. Punctaj 22 22 22 22 22 Acoperire risc valutar da da da da da 5.

Punctaj 4 4 4 4 4 Total punctaj indicatori cantitativi 92 83 92 92 67

Sursa: prelucrări proprii pe baza situaţiilor financiare ale entităţii şi normele de creditare BT Tabel nr. 64 Evaluarea criteriilor nefinanciare BT- Credite rapide, în analiza de

bonitate la S.C. Beta S.A. Nr.ct. Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006

Calitatea conducerii

Bună bună bună bună bună 1.

Punctaj 4 4 4 4 4 Condiţii de piaţă bune bune bune bune bune 2.

Punctaj 4 4 4 4 4 Total punctaj indicatori

calitativi 8 8 8 8 8

Tabel nr. 65 Evaluare punctaj final BT- Credite rapide, în analiza de bonitate la S.C. Beta S.A.

(Indicatorii cantitativi +calitativi) 2002 2003 2004 2005 2006 Punctaj total 100 91 100 100 75 Categ. bonitate

A A A A A

Tip de credit Standard standard standard standard standard

Se poate constata că S.C. Beta S.A. are foarte mare acces la creditele rapide acordate de Banca Transilvania obţinând performanţe financiare foarte bune pe toţi anii şi, chiar dacă au existat ceva deteriorări în anul 2005, ratingul se menţine totuşi în categoria A pe toată perioada.

122

B.Varianta: Credite standard BT

Tabel nr. 66 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite standard, în analiza de bonitate la S.C. Beta S.A.

Nr.

Crt.

Indicatori/ Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006

Rata curentă 2,27 16,79 1,77 4,24 4,74 1. Punctaj 5 5 5 5 5 Rotaţia creanţelor

1,44 10, 21 76,53 159, 28 102, 20 2.

Punctaj 5 5 2 1 1 Rotaţia stocurilor

48,18 79,07 53,76 8,.61 47,68 3.

Punctaj 3 2 3 2 3 Grad de îndatorare

17, 20% 5, 40% 20, 20% 11, 16 % 42,18 % 4.

Punctaj 5 5 5 5 5 Acoperirea creditului

99,64 310 381,23 1032,15 1898,77 5.

Punctaj 5 5 5 5 5 Durata recuperării creditului

3,43 3,84 3,27 2,94 2,61 6.

Punctaj 5 5 5 5 5 Rata lunară 0,063 0,069 0,059 0,054 0,047 7. Punctaj 5 5 5 5 5 Marja netă 6,31% 12,06% 10,91% 12,82% 13,41% 8. Punctaj 3 5 5 5 5 Marja de exploatare

35.00%

13,47% 12,11% 12,09% 8,53% 9.

Punctaj 5 5 5 5 3 Total punctaj 35 37 37 37 35 Categ. de bonitate

B B B B B

Tip de credit în în în în în

123

observaţie

observaţie

observaţie

observaţie

observaţie

Sursa: prelucrări proprii pe baza situaţiilor financiare ale entităţii şi normele de creditare BT

Se poate constata că societatea analizată obţine performanţe financiare

bune şi foarte bune pe toată perioada analizată, din partea Băncii Transilvania, ceea ce îi permite obţinerea categoriei de rating B, în varianta apelării la un credit standard. Va fi deci necesară o monitorizare permanentă a activităţii deoarece există un risc de a nu putea menţine aceste performanţe în timp.

Comparativ cu ratingul obţinut în varianta unui „credit rapid”, se poate constata că varianta „credit standard” este una mai puţin optimistă.

Observăm de asemenea că indicatorii calitativi utilizaţi în varianta „credit rapid” vin să „ajute” clientul în realizarea unor performanţe mai ridicate şi implicit în obţinerea mai facilă a creditului. În varianta „credit standard”, criteriile luate în considerare sunt unele foarte stricte, şi mult mai puţin „manipulabile”. Acest mod de calcul este perceput ca fiind în strânsă corelaţie cu riscurile expunerii băncii, mult mai mari în varianta a doua. Per ansamblu, în ambele variante constatăm că performanţele firmei analizate îi permit accesul cu uşurinţă la un credit oferit de Banca Transilvania.

E. Metoda Băncii Raiffeisen Bank

Raiffeisen Bank grupează clienţii creditaţi în cele cinci categorii de bonitate pe baza unui sistem de evaluare multicriterial. Indicatorii de bază utilizaţi şi pentru care se calculează valori aşteptate sunt în principal „marja profitului din exploatare” şi „rata capitalului propriu”. În funcţie de activitatea de bază a clientului „comerţ” sau „producţie”, aceşti indicatori sunt trataţi în mod diferenţiat. Rating-ul clientului este determinat prin examinarea a 2 criterii calitative şi a 5 criterii cantitative aşa cum rezultă din tabelul de mai jos: Tabel nr. 67 Sistemul de rating al Raiffeisen Bank Nr. Crt Criterii de evaluat Ponderea Valori Punctaj

Criterii calitative

124

1

Calitatea managementului, strategia de afaceri şi garanţiile primite (altele decât cele acceptate la diminuarea expunerii faţă de debitor)

21%

vezi specificaţiile din tabelul nr. 68

2 Structura acţionariatului 4%

vezi specificaţiile din tabelul nr. 69

Criterii cantitative

1 Lichiditatea generală 18%

>1,5 1,2-1,5 1,0-1,2 0,8-1,0

<0,8

1 2 3 4 5

2 Solvabilitatea 18%

>1,5 1,25-1,5 1,0-1,25

0,8-1,0 <0,8

1 2 3 4 5

3 Marja profitului din exploatare* 12%

>10% 7-10%

3-7% 0-3% <0%

1 2 3 4 5

4 Coeficientul de acoperire a dobânzii 18%

>4 3-4 2-3 1-2 <1

1 2 3 4 5

5 Rata capitalului propriu** 9%

>60% 50-60% 30-40% 20-30%

<20%

1 2 3 4 5

- Riscul ponderat al clientului 100% - - Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank * Este detaliată în tabelele nr 70 şi 71.

125

** Este detaliată în tabelul nr. 72 şi 73.

În ceea ce priveşte criteriile calitative (nefinanciare) există specificaţii în normele băncii privind modul de atribuire a valorilor, aşa cum rezultă în tabelele de mai jos: Tabelul nr.68 Evaluare criterii nefinanciare Raiffeisen Bank: Punctajul atribuit criteriului “Calitatea managementului” Nr. Crt

. Criterii Evalua

re

1. Experienţă în domeniul de activitate al firmei, echipă de conducere, strategie de afaceri clară, reputaţie bună 1

2. Experienţă în domeniul de activitate al firmei, echipă de conducere, strategie a afacerii în curs de elaborare, reputaţie bună

2

3. Experienţă limitată în domeniul de activitate al firmei, echipă de conducere, strategie a afacerii în curs de elaborare, reputaţie bună

3

4. Experienţă limitată în domeniul de activitate al firmei, echipă de conducere nouă, strategie de afaceri în curs de elaborare 4

5. Dependenţă de un singur om, lipsă de strategie, experienţă limitată în domeniul de activitate al firmei 5

Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank Tabelul nr. 69 Evaluare criterii nefinanciare Raiffeisen Bank: Punctajul atribuit criteriului “Structura proprietăţii”

Criterii Evaluare Majoritatea este deţinută de o companie internaţională puternică 1

Majoritatea este deţinută de o companie internaţională medie 2

Majoritatea este deţinută de o companie internaţională slabă 3 Majoritatea este deţinută de o companie locală puternică 1 Majoritatea este deţinută de o companie locală medie/slabă 3 Majoritatea este deţinută de state din categoria A precum şi statul român 1

Majoritatea este deţinută de state din categoria B 4 Majoritatea este deţinută de management 2 Majoritatea este deţinută de populaţie 3

126

Majoritatea este deţinută de fond de investiţii 4 Probleme evidente cu acţionarii / dispute cu proprietarii 5 Nu se cunoaşte structura acţionariatului 5

Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank În cazul în care structura acţionariatului firmei analizate nu poate fi

grefată exact pe structura tipizată prezentată mai sus, se va alege structura care îi seamănă cel mai mult.

În ceea ce priveşte criteriile cantitative cuprinse în analiza de bonitate,

Raiffeisen Bank utilizează următoarele formule de calcul: 1. Lichiditatea generală= Active curente/Datorii curente 2. Solvabilitatea = Active totale/ Datorii totale 3. Marja profitului din exploatare= Profit din exploatare/Cifra de afaceri

neta*100 4. Coeficientul de acoperire a dobânzii= Profit din exploatare/ Cheltuieli

cu dobânzile 5. Rata capitalului propriu = Capitaluri proprii/ Active totale

Valorile pentru „Marja profitului din exploatare” şi respectiv pentru

„Rata capitalului propriu” vor fi ajustate automat pentru comercianţi şi pentru producători astfel: Tabelul nr. 70 Marja profitului din exploatare - criterii pentru producători

Criterii pentru producători Evaluare Indicatorul > 10 % 1 Indicatorul > 7 % 2 Indicatorul > 3 % 3 Indicatorul >= 0 % 4 Indicatorul < 0 (pierdere) 5

Tabelul 71 Marja profitului din exploatare - criterii pentru comercianţi

Criterii pentru comercianţi Evaluare Indicatorul > 5 % 1 Indicatorul > 3 % 2 Indicatorul > 1 % 3 Indicatorul >= 0 % 4

127

Indicatorul < 0 (pierdere) 5 Tabelul nr. 72 Rata capitalului propriu - criterii pentru producători

Criterii pentru producători Evaluare Indicatorul > 35% 1 Indicatorul > 20 % 2 Indicatorul > 10 % 3 Indicatorul >= 0 % 4 Indicatorul < 0 (pierdere) 5

Tabelul nr.73 Rata capitalului propriu - criterii pentru comercianţi

Criterii pentru comercianţi Evaluare Indicatorul > 16 % 1 Indicatorul > 10 % 2 Indicatorul > 5 % 3 Indicatorul >= 0 % 4 Indicatorul < 0 (pierdere) 5

În urma determinării valorilor şi încadrării indicatorilor pe diferite

niveluri de performanţă, se obţine o funcţie scor ca o însumare a gradelor intermediare rezultate în urma încadrării firmei în sistemul criterial, în funcţie de coeficienţii de ponderare. Astfel, în funcţie de ratingul obţinut, o societate care solicită un credit poate fi încadrată în una din următoarele categorii de performanţă financiară:

Tabelul nr.74 Evaluare punctaj final Raiffeisen Bank Rezultatul ponderat al

ratingului clientului Ratingul clientului

(performanţa financiară) 1,00 – 2,00 A 2,01 – 3,00 B 3,01 – 4,00 C 4,01 – 4,50 D 4,51 – 5,00 E

Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank

128

Exemplificarea metodei Raiffeisen Bank la S.C. Beta S.A. este redată în tabelul de mai jos: Tabel nr.75 Evaluarea sistemului de rating Raiffeisen Bank în analiza bonităţii S.C. Beta S.A. Nr.

crt.

Criterii de evaluare/ Punctaj

Ponderea 2002 2003 2004 2005 2006

Criterii calitative Calitatea managementului

- Experienţă în domeniul de activitate al firmei, echipă de conducere, strategie de

afaceri clară, reputaţie bună

1.

Punctaj 21% 1 1 1 1 1 Structura acţionariatului

- Majoritatea acţiunilor sunt deţinute de managerii societăţii

2.

Punctaj 4% 2 2 2 2 2 Criterii cantitative

Lichiditatea generală

- 2,27

16,79 1,77 4,24

4,74 1.

Punctaj 18 % 1 1 1 1 1 Solvabilitatea - 5,84 18,83 4,96 8,96 2,37 2. Punctaj 18 % 1 1 1 1 1 Marja profitului din exploatare*

- 35% 13,47%

12,11%

12,08%

8,52% 3.

Punctaj 12 % 1 1 1 1 2 Coeficientul de acoperire a dobânzii

- 398,24 114,49

97,53

57,59 22,23 4.

Punctaj 18 % 1 1 1 1 1 Rata capitalului propriu**

- 82.74%

16.56%

79,86%

88.84%

95,68%

5.

Punctaj 9 % 1 3 1 1 1 Punctaj ponderat 1.04 1.22 1.04 1.04 1.16 Categoria de bonitate A A A A A

129

Ratingul clientului Standard Standard Standard Standard Standard

*Ţinem seama de încadrarea firmei la categoria „producători”. **Ţinem seama de încadrarea firmei la categoria „producători”. Rezultă că în urma punctajelor primite, potrivit sistemului de rating practicat de Raiffeisen Bank, S.C. Beta S.A. s-a menţinut în cei 5 ani de activitate luaţi în calcul în categoria de bonitate A, creditul fiind clasificat în categoria „standard”. Aceasta înseamnă că orice credit acordat societăţii nu implică riscuri care ar putea periclita relaţia cu banca.

Concluzii !!! În urma calculelor realizate, S.C. Beta S.A. poate obţine creditul de

25.000 EUR de la orice bancă luată în calcul: BCR, BRD-Groupe Societe Generale, Banca Transilvania şi Raiffeisen Bank

În ansamblu S.C Beta S.A. îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a primi un credit, deci poate apela la oricare din cele patru bănci pentru a cere un credit în valoare de 25.000EUR, clasându-se în categoria de bonitate A, respectiv B, ratingul fiind standard, respectiv în observaţie, după caz, cu diferenţieri de la o bancă la alta. La BCR, S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de bonitate A (un an) şi B ( patru ani), predomină categoria B, deci creditul va fi clasificat „în observaţie”. La B.R.D.-Groupe Societe Generale, S.C. Beta S.A.se încadrează in categoria de bonitate B, creditul fiind clasificat „în observaţie”. La Banca Transilvania, S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de bonitate B, creditul fiind clasificat „în observaţie” , în varianta solicitată de „credit rapid”. La Raiffeisen Bank S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de bonitate A, creditul fiind clasificat „standard”. În ceea ce priveşte accesul cel mai rapid la un credit, se poate constata că acesta este asigurat de Raiffeisen Bank. De altfel, în cadrul analizei de credit efectuată de Raiffeisen Bank la S.C. Beta S.A, remarcăm un sistem de analiză al criteriilor nefinanciare (calitative) foarte complex, comparativ cu băncile competitoare de pe piaţă. Societatea analizată a putut „profita” din plin de calitatea foarte bună a managementului său, aspect ce a determinat migrarea ratingului obţinut într-o categorie superioară celei acordate de băncile concurente, deoarece aspectele calitative ale afacerii au o pondere substanţială în stabilirea ratingului final la această bancă.

130

Aspectele nefinanciare ale activităţii clientului trebuie încadrate în contextul global al analizei de bonitate, alături de cele financiare, cele două elemente fiind inseparabile. Aspectele financiare au, de regulă, un impact în a mări riscul de credit atunci când există un management defectuos şi respectiv, devine un factor de siguranţă atunci când managementul este favorabil şi generează creşteri de valori ale firmei în timp.

În condiţiile în care competiţia se accentuează, se recomandă ca metodologiile de analiză a bonităţii clientului să pună un mai mare accent pe aspectele calitative ale afacerii, o astfel de abordare fiind bineînţeles în context cu noile cerinţe ale perfecţionării managementului riscului în instituţiile de credit, promovate de Basel II.

132

3.3 Modelul CEMMAT

Modelul CEMATT (Centrul de Management şi Transfer Tehnologic)6 utilizează metoda grilelor de evaluare cantitativă, bazată pe punctaje de la 1-5.

Elementele componente numite DAD (adică direcţii de analiză diagnostic) ale diagnosticului global au fost stabilite în număr de 6 şi s-au fixat coeficienţi de ponderare astfel:

1. Financiar 0,21 2. Marketing 0,17 3. Tehnologie 0,15 4. Calitate 0,17 5. Management 0,15 6. Resurse umane 0,15 ----------------------------------- Total 1,00

Diagnosticul financiar a fost divizat în 10 subdiviziuni astfel: Ponderea capitalului împrumutat în raport cu cifra de faceri; Evoluţia fondului de rulment; Rentabilitatea activităţii; Rentabilitatea financiară; Productivitatea capitalului investit; Evoluţia îndatorării nete; Remunerarea factorului muncă; Rata autonomiei financiare; Lichiditatea curentă; Viteza de rotaţie a stocurilor de producţie.

Fiecare dintre celelalte elemente (respectiv DAD) se descompune

pentru o analiză aprofundată. Sistemul de notare este 1 – 5 şi se stabilesc note medii pe fiecare componentă. Media generală de apreciere a întreprinderii şi de clasificare rezultă dintr-o medie ponderată cu coeficienţi de importanţă a tuturor mediilor obţinute pe fiecare dintre cele 6 DAD componente. 6 C. Mereuţă şi colab. – Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în perioada de tranziţie,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, p.166

133

Tabel nr: Sinteza diagnosticului stării economico-financiare generale

Pe baza notei medii generale obţinute, societatea se va clasifica pe baza grilei de evaluare de mai jos, în clasificarea de la 1-5 stele.

Tabelul nr. Grila de evaluare a rezultatelor CEMMAT

Clasificare cu 5 stele Calificativul Strategia de restructurare recomandată

1 stea Faliment mascat 2 stele Situaţie critică 3 stele Echilibru dificil 4 stele Adaptare satisfăcătoare 5 stele Viabilitate în medii concurenţiale

Nr. crt

Domenii de diagnostic Punctaj

Pondere de importanţă

Punctaj agregat

Financiar N1 0,21 N1x0,21

2 2 Marketing N2 0,17 N2x 0,,17

3 Tehnologie N3 0,15 N3x 0,15

Calitate N4 0,17 N4x 0,17

Management N5 0,15 N5x0,15

Resurse umane N6 0,15 N6x0,15

SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII ECONOMICO-

FINANCIARE GENERALE N

N1x021+N2x0,17+N3x

0,15

+N4x0,17+N5x0,15+N6x0,1

5

134

3.4 Modelul A.G. (Alexandru Georghiu)

Modelul A.G stabileşte opt componente esenţiale ale activităţii societăţii, cu următorii coeficienţi de importanţă:

1. Financiar 0,18 2. Piaţa şi concurenţa 0,14 3. Cercetare-dezvoltare 0,14 4. Produse 0,14 5. Management 0,14 6. Producţie 0,10 7. Comercial 0,10 8. Personal 0,06

--------------------------------------- Total 1,00

Ca şi în alte modele, componenta financiară are coeficientul de

importanţă cel mai ridicat. Cele 8 componente sunt divizate în continuare pe criterii care să pună în evidenţă cele mai importante aspecte ale componentei respective.

Sistemul de notare este diferit faţă de alte modele în sensul că se operează cu 9 note, respectiv cu note care marchează jumătatea intervalului (respectiv 1,5; 2,5; 3,5 ş.a.m.d.). Un asemenea sistem de notare derivă din obiectivul fundamental al entităţii, adică măsurarea competitivităţii pe plan naţional (nota maximă 4), dar şi internaţional (nota maximă 5). MODELUL A.G. se prezintă în mod sintetic astfel:

135

Apreciere Componente Grad de

impor-tanţă

Criterii Caracte-

rizare 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5

Măsuri

necesare

Cifra de afaceri Profit Capital propriu Lichiditate Datorii totale Necesarul de fond de rulment

Patrimoniul net

FINANCIAR 0,18

Pragul de rentabilitate Piaţa internă Piaţa externă

Tendinţe ale pieţei Structura concurenţei

PIAŢA ŞI CONCURENTA

0,14

Competitivitate Raportul performanţă-preţ Capacitatea tehnică şi profesională a modulului C+D

Know-how Cheltuieli pentru C+D în cifra de afaceri

CERCETARE DEZVOLTARE

0,14

Aportul C+D la reînnoirea producţiei

136

Calitate-fiabilitate Nivel tehnologic Gama de produse Cooperări externe

PRODUSE 0,14

Vârsta critică a produselor

Managementul gestiunii activelor

Politica de C+D Producţie Comercial Financiar-Contabilitate

MANAGE-MENT

0,14

Personal

137

Amplasamente Organizare Aparat tehnic (utilaje) Calitate (tehnologii) Grad de utilizare a capacităţilor productive

PRODUCŢIE

0,10

Probleme ecologice

Clienţi Furnizori Canale de distribuţie Service post-vânzare

Comer-cial 0,10

Acţiuni promoţionale Număr de personal Structura personalului Competenţa personalului Stabilitatea forţei de muncă

Personal 0,06

Productivitatea muncii

139

3.5 Modelul MEFAT7

1. Prezentarea modelului MEFAT şi a grilelor de evaluare a diagnosticului rentabilităţii

MEFAT este un model de evaluare globală a diagnosticului financiar care se bazează pe metoda punctajelor şi care constă în selectarea din ansamblul indicatorilor economico-financiari a unui număr de zece indicatori, pentru care se atribuie un coeficient de importanţă în funcţie de semnificaţia fiecăruia. Cei zece indicatori avuţi în vedere, precum şi regulile de respectat sunt: 1. Pentru Excedentul de trezorerie se acordă coeficientul 1 dacă este mai

mare decât trezoreria de exploatare şi dacă este pozitiv. În caz contrar se acordă valoarea 0;

2. Pentru Activele imobilizate nete se acordă valoarea 1 dacă activele din perioada curentă sunt mai mari decât cele din perioada precedentă. In caz contrar se acordă valoarea 0;

3. Pentru rentabilitatea economică se acordă valoarea 1 dacă este mai mare de 0,25 sau 25%. În caz contrar se acordă valoarea 0;

4. Pentru Rentabilitatea financiară se acordă valoarea 1 dacă aceasta este superioară ratei dobânzii. În caz contrar se acordă valoarea 0;

5. Pentru Cheltuielile fixe se acordă valoarea 1 dacă nu depăşesc 25% din cheltuielile variabile şi valoarea 0 în caz contrar;

6. Pentru Trezoreria imediată se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală cu 125%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 100%, 0,5 puncte dacă este mai mare de 75% şi 0 puncte dacă este mai mică de 75%;

7. Pentru Lichiditatea curentă se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală cu 200%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 150%, 0,5 puncte dacă este mai mare de 100% şi 0 puncte dacă este mai mică de 100%;

8. Pentru Rata de prelevare a cheltuielilor financiare se acordă 1 punct dacă este mai mare de 60% şi 0 puncte dacă este mai mică de 60%;

9. Pentru Gradul de îndatorare financiară mai mic decât dublul ratei economice se acordă un punct, în caz contrar se acordă 0 puncte;

10. Pentru Solvabilitate se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală cu 55%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 50%, 0,5 puncte dacă este mai mare de 40% şi 0 puncte dacă este mai mică de 40%.

7 MEFAT - MODELUL DE EVALUARE FINANCIARĂ ANDONE-ŢUGUI

140

Punctajul obţinut se ponderează cu un coeficient în funcţie de domeniul

de activitate în care se încadrează întreprinderea, după cum urmează: a) Producţie → 1.00; b) Comerţ → 0.95; c) Agricultură → 1.10; d) Transporturi → 0.90; e) Construcţii → 0.95; f) Servicii financiare → 0.80; g) Alte servicii → 0.85. În urma ponderării rezultatului cu coeficienţii de mai sus se obţine scorul

final, notat cu SF, care se interpretează astfel:

Dacă SF < 6, atunci Situaţia financiară este rea; Dacă SF >= 6 şi SF < 7.5, atunci Situaţia financiară este satisfăcătoare; Dacă SF >= 7.5 şi SF < 8.75, atunci Situaţia financiară este bună; Dacă SF >= 8.75, atunci Situaţia financiară este foarte bună.

În ceea ce priveşte diagnosticul rentabilităţii, acesta se va obţine prin

încadrarea automată a societăţii în sistemul de evaluare bazat pe matricea Boston Consulting grop (BCG) în funcţie de nevoile decizionale ale diferitelor categorii de utilizatori utilizând următoarea clasificare: 1. Investitorule – investeşte pentru viitor 2. Investitorule – investeşte pe termen mediu 3. Investitorule – investeşte pe termen scurt 4. Investitorule – caută alt tip de plasament 5. Managerule – contactează partenerul pentru viitor 6. Managerule – dezvoltă relaţiile deja existente 7. Managerule – lărgeşte sfera partenerilor tăi 8. Managerule – caută alt partener 9. Investiţie/poziţie riscantă 10. Investiţie/poziţie puţin riscantă 11. Investiţie/poziţie aproape stabilă 12. Investiţie/poziţie stabilă Tabel nr. Evaluarea dignosticului financiar global - varianta MEFAT

Punctaj MEFAT Stadiu sau fază SF < 6 6 <=SF SF <

7.5 7.5 <=SF SF< 8.75

8.75 <=SF

141

Stadiu de DILEMĂ Faza de lansare

- Investitorule , investeşte pentru viitor - Managerule , contactează partenerul pentru viitor -Investiţie/poziţie riscantă

- Investitorule, investeşte pentru viitor - Managerule, contactează partenerul pentru viitor - Investiţie/poziţie puţin riscantă

- Investitorule , investeşte pentru viitor - Managerule, contactează partenerul pentru viitor - Investiţie/poziţie aproape stabilă

- Investitorule, investeşte pentru viitor -Managerule,contactează partenerul pentru viitor -Investiţie/poziţie stabilă

Stadiu de STEA Faza de creştere

-Investitorule, investeste pe termen mediu -Managerule, dezvoltă relaţiile deja existente - Investiţie/poziţie riscantă

Investitorule - investeste pe termen mediu -Managerule , dezvoltărelaţiile deja existente -Investiţie/poziţie puţin riscantă (FC 6)

Investitorule, investeste pe termen mediu -Managerule , dezvolta relaţiile deja existente -Investiţie/poziţie aproape stabilă

-Investitorule - investeste pe termen mediu -Managerule , dezvolta relaţiile deja existente - Investiţie/poziţie stabilă

Stadiu de ŞANSE MARI Faza de maturitate

- Investitorule, investeşte pe termen scurt - Managerule , lărgeşte sfera partenerilor tăi - Investiţie/poziţie riscantă

-I nvestitorule, investeşte pe termen scurt - Managerule , lărgeşte sfera partenerilor tăi -Investiţie/poziţie puţin riscantă

- Investitorule, investeşte pe termen scurt - Managerule, lărgeşte sfera partenerilor tăi -Investiţie/poziţie aproape stabilă

-Investitorule, investeşte pe termen scurt -Managerule , lărgeşte sfera partenerilor tăi -Investiţie/poziţie stabilă

Stadiu de POVARA GREA Faza de declin

- Investitorule,caută alt tip de plasament - Managerule, caută alt partener -Investiţie/poziţie riscantă

- Investitorule ,caută alt tip de plasament -Managerule , caută alt partener - Investiţie/poziţie puţin riscantă

- Investitorule, caută alt tip de plasament - Managerule ,caută alt partener) - Investiţie/poziţie aproape stabilă

-Investitorule, caută alt tip de plasament -Managerule, caută alt partener -Investiţie/poziţie stabilă

Pentru completarea imaginii despre întreprinderea analizată şi pentru stabilirea

cazului în care se află vom folosi tabelul de mai jos: Tabel nr. Tabelă de încadrare în matricea BCG

Investiţiile sunt: Calificatori Ridicate Mici Dezinvestiţii

Bună Rentabilitatea este TE ETE

TE>=0 ETE ridicat/mediu

ŞANSE MARI STEA POVARA GREA

142

TE<0 ETE slab/critic

POVARA GREA DILEMA DILEMĂ

TE>=0 ETE slab/critic

STEA POVARĂ GREA DILEMĂ

TE<0 ETE ridicat/mediu

POVARĂ GREA POVARĂ GREA DILEMĂ

Satisfăcătoare TE>=0 ETE ridicat/mediu

STEA POVARĂ GREA DILEMĂ


POVARĂ GREA DILEMA DILEMĂ


DILEMĂ DILEMĂ DILEMĂ


POVARĂ GREA DILEMĂ DILEMĂ

Rea TE>=0 ETE ridicat/mediu



DILEMĂ DILEMĂ DILEMĂ




DILEMĂ DILEMĂ POVARĂ GREA

Unde:

- TE reprezintă trezoreria din exploatare ; - ETE reprezintă excedentul de trezorerie al exploatării

143

3.6.Modelul Camerei de Comerţ şi Industrie din Romania Vezi Sursa: Achim M, Borlea S, Analiza financiara actualizata la prevederile IFRS, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca 2014, pp. 85-89) 3. 7. Modelul Ernst & Young Vezi Sursa: Ranking methodology for Major Companies in Romania Developed by Ernst & Young Romania and Doing Business, 2012, available on the website www.doingbusiness.ro

Curs diagnostic financiar 2015 - · PDF fileSursa: Curs de audit. Financiar CECCAR Deşi acest...

Documents

Transcript of Curs diagnostic financiar 2015 - · PDF fileSursa: Curs de audit. Financiar CECCAR Deşi acest...