REFLEXO-VITAL Reflexo-Vital Bacau

REFLEXO-VITAL

2010

MASAJ CLASICSuport de curs

Reflexo-Vital Bacau

Curs realizat de:

Prof. Dr. Gabriela Ochiana

Prof.instructor Valentin Olaru

B A C A U , B D . U N I R I I N R . 2 , 0 7 4 4 / 6 6 1 6 5 1 , 0 7 2 4 / 6 6 1 6 5 1 w w w . r e f l e x o - v i t a l . r o

CUPRINS

Nr crt. Capitol Pagina

1 Definitii 2

2 Scop, indicatii, contraindicatii generale 3

3 Generalitati despre anatomia si fiziologia pielii 9

4 Procedeele si tehnicile masajului clasic 13

5 Procedeele secundare de masaj 20

6 Efectele masajului clasic asupra structurilor organismului

28

2

Definitii

Dupa Adrian Ionescu’’masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, in scop fiziologic sau curativo-profilactic’’.

In urma cu cateva zeci de ani, atunci cand a fost formulata aceasta definitie, se considera ca masajul este o “prelucrare”, deoarece se actioneaza din afara corpului, subiectul masat nu cheltuieste energie si nu i se cere o participare activa la efectuarea lui. Din acest punct de vedere, cercetarile ulterioare si mai ales din ultima perioada dovedesc faptul ca subiectul nu poate fi privit ca un “obiect” asupra caruia se actioneaza. Astfel situatia intersubiectiva (relationala) in care se afla terapeutul si subiectul in timpul aplicarii masajului nu poate fi asimilabila actului in sens unic directionat doar de cel ce da la cel ce primeste,de la un subiect care actioneaza la un subiect pasiv asupra caruia se actioneaza.Aceasta atitudine traseaza limite abuziv restrictive si minimalizeaza participarea subiectului la actul terapeutic.

Constient sau nu, subiectul raspunde gestului terapeutic, organismul sau declasand un numar foarte mare de actiuni adaptive sau de inlaturare a perturbarilor. Pornind de la nivelul muscular masajul activeaza reactivitatea intregului sistem nervos; aceste stimulari determinate de masaj stabilesc un continuu dialog cu centrii superiori, fenomen cu atat mai uimitor cu cat s-a dovedit ca este si foarte bine diferentiat calitativ. Se poate vorbi in acest context de o “traire” a masajului, care presupune din partea subiectului o reactie,reactie care se declanseaza avand punct de plecare varful ierarhic al reglarii nervoase si care urmareste o perfecta constientizare a imaginii corporale. Dialogul astfel stabilit intre cei doi protagonist-terapeut si subiect-este un dialog fara cuvinte, dar real, prin simturi, reactii in care acestia sunt implicate in paralel, la fel de active (din acest punct de vedere este gresita atitudinea unor terapeuti care incurajeaza pseudosomnolenta sau sporovaiala superficiala).

Fie ca urmareste examinarea/testarea sau terapia, atingerea terapeutica in cadrul masajului,nu are sens decat in functie de raspunsul dat,raspuns care presupune un nou demers terapeutic, continuand in acest fel,intr-un feed-back permanent.

Dialogul masat-maseur se dezvolta intr-o lume a semnelor, reprezentata de caracteristicile suprafetei de masat, puncte si zone specific de actionare,implicarea maseurului si reactiile de raspuns ale subiectului,in care stabilirea unei interrelatii intre, bazata pe incredere reciproca si comunicare, este de o importanta covarsitoare.

Avand in vedere toate aceste aspecte, definitia pe care in momentul de fata o consideram a fi mai corecta este:”Masajul consta in aplicarea manuala, mecanica sau electrica, metodica si sistematica a unor procedee specific asupra partilor moi ale corpului, in scop igienic(fiziologic) profilactic si therapeutic-recuperator”(Marza D.2002).

Aplicarea este ‘’metodica’’ deoarece se desfasoara dupa anumite principii si reguli, are un inceput,o desfasurare prealabila si un sfarsit. Procedeele fiind metodic selectionate, imbinate si aplicate, tinand cont de efectele posibil a fi obtinute si de scopurile urmarite, se poate afirma ca masajul este o activitate sistematic organizata.”Partile moi ale corpului” asupra carora se actioneaza sunt

3

tegumentele(pielea,mucoasele) tesuturile conjunctive subcutanate, muschii, tendoanele, ligamentele, elementele articulare, vasele si nervii, organele interne.

Masajul se executa folosind o serie de actiuni numite “procedee”, specific fiecarei metode. In cadrul fiecarui procedeu se diferentiaza o serie de tehnici de aplicare. Succesiune:metoda-procedee-tehnici.

Aplicarea procedeelor de masaj se poate realiza “manual, mecanic sau electric”. Aparatele mecanice sau electrice foarte des folosite astazi, nu pot inlocui-in niciun caz mana, singurul “instrument’care poseda calitatile necesare adaptarii corecte si permanente a gestului teerapeutic in functie de reactiile subiectului: mana se muleaza perfect pe regiunile masate in functie de relieful lor, are aproximativ aceeasi temperatura cu tegumentele masate,”simte” exact gradarea si dozarea intensitatii de actionare,transmite energie, examineaza in permanenta si comunica-prin tehnica executata-cu organismul subiectului, oferindu-i exact ceea ce are nevoie.

Scop, indicatii si contraindicatii generale

Asadar masajul are ca obiect de studiu omul si modalitatile de actionare prin intermediul carora poate contribui la asigurarea unei stari de sanatate optime. Masajul se ocupa de mentinerea/imbunatatirea capacitatii functionale a intregului organism la cote optime (masajul igienic/fiziologic): prevenirea aparitiei unor perturbari in functionalitatea organismului (masaj profilactic) tratarea in paralel cu alte metode terapeutice a unor afectiuni (masajul terapeutic) si recuperarea dupa traumatisme sau afectiuni prin inlaturarea sechelelor (masajul recuperator).

In general masajul prezinta o gama larga de indicatii, dar are si unele contraindicatii, fie totale si definitive, fie partiale si temporare, grupate in functie de localizarea lor pe tesuturi si organe.

Astfel contraindicatiile totale si definitive sunt relativ putine, acestea fiind dictate de imbolnaviri maligne grave, care s-ar putea inrautati. Si din acest punct de vedere insa in ultima perioada aria s-a restrans, deoarece s-a constatat ca exista posibilitati de actionare care nu dauneaza ci dimpotriva-fara a trata afectiunea-isi aduc contributia la diminuarea unor simptome.

Mai frecvente sunt contraindicatiile temporare care sunt determinate de unele imbolnaviri sau tulburari usoare si trecatoare, masajul fiind indicat dupa vindecarea acestora. Daca pornim de la tesuturile superficial primele contraindicatii ale masajului sunt bolile de piele (de natura parazitara, inflamatorie, eczema, eruptii, arsuri si plagi, tumori maligne). Nici in cazul unor inflamatii ale organelor nu este indicat masajul,in cazul bolilor infecto-contagioase in hemoragii cerebrale, contraindicatiile sunt totale.In hemoragii, boli de cord si vase (cu caracter acut) boli acute ale sistemului respirator, ale aparatului digestiv, sistemul endocrin, contraindicatiile sunt definitive sau temporare, in functie de particularitatile individuale ale bolnavului si ale bolii.

Chiar si in unele dintre aceste situatii se poate actiona cu tehnici speciale, la distanta de regiunea sau organul afectat, putandu-se obtine efecte pe cale reflexa. Astazi in cadrul sedintelor de masaj, masajul clasic este completat de o serie de tehnici si procedee din cadrul altor metode terapeutice, in special naturiste si fizicale.

4

Clasificarea formelor de masaj clasic

a) Dupa scopul urmarit:-igienic(fiziologic)

-profilactic

-terapeutic/recuperator

-specific activitatii sportive

b) Dupa mijlocul cu care se realizeaza:-manual

-mecanic

-electric

c) Dupa intinderea suprafetei pe care se efectueaza:-general-extins

-redus

-partial

-regional

-local

-segmentar

d)Dupa profunzimea la care actioneaza:-superficial

-profund

e)Dupa mediul folosit:-umed(cu solutii unguente,in apa)

-uscat(cu pulberi)

Conditii de baza materiala

Masajul se practica de preferinta intr-o incapere speciala numita sala sau cabinet de masaj. Acest cabinet de masaj se poate amenaja intr-o sala mai mica sau intr-o sala mare prin impartirea sa in boxe mai mici separate prin paravane sau draperii. Pe langa acest cabinet de masaj ideal ar fi sa existe o sala de asteptare, o sala de dusuri, toaleta si o sala de odihna dupa aplicarea tratamentului.

Cabinetul de masaj trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie suficient de spatios, luminos, bine aerisit si calduros (temperatura optima pentru masaj fiind aprox 18-20 C);

5

-sa prezinte posibilitati de intretinere a unei igiene perfecte: peretii placati cu faianta sau vopsiti in ulei, podea acoperita cu gresie sau linoleum pentru a putea fi curatate si dezinfectate cat mai usor;

-sa fie prevazut cu instalatie de apa curenta;

-sa aiba mobilierul strict necesar:

-bancheta de masaj (de preferinta cu posibilitati de reglare a pozitiei si inaltimii)

-scaun pentru maseur

-dulap pentru diverse material ajutatoare (aparate,unguente,etc)

-masa sau birou pentru acte

Cadrele de specialitate

Maseurul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii specifice:

- sa fie sanatos, armonios dezvoltat, rezistent la oboseala, prin mentinerea si dezvoltarea permanenta a calitatilor motrice de baza, psihice si intelectuale, printr-un regim corect de viata si munca. El va evita muncile fizice grele si chiar sporturile ce obosesc excesiv si activitatile care pot inaspri sau leza mainile;

-sa posede o foarte buna coordonare si abilitate manuala intretinuta prin exercitii specific executate zilnic;

-mainile trebuie sa fie cat mai largi, carnoase, cu pielea calda, moale, uscata si neteda, cu degete suple si abile;

-sa aiba un simt tactil foarte bine dezvoltat, auz fin si vedere buna;

-sa posede aptitudini psihice deosebite;

-sa aiba foarte bune cunostinte de anatomie, biomecanica, fiziologie, simptomatologie;

-sa aiba simt de autoconservare, pentru a-si putea doza corespunzator efortul in vederea desfasurarii intregii activitati in conditii egale de eficienta. Pentru aceasta el va trebui sa cunoasca executia corecta a procedeelor si tehnicilor de masaj, sa lucreze cu calm si fara graba, sa faca mici pauze in care sa-si relaxeze membrele superioare (dupa fiecare regiune masata, dupa fiecare pacient sau la fiecare ora de lucru) sa-si insuseasca si sa practice tehnici de relaxare;

-sa cunoasca si sa respecte principiile moralitatii si etica profesionala;

Pentru profesia de maseur nu sunt indicate persoanele:

-cu deficiente fizice, organice sau psihice;

-cu asimetrii faciale, defecte ale nasului, gurii, deformatii ale capului si deficiente motrice;

-cu boli ale aparatului respirator, cardio-vascular, digestiv si renal;

6

-cu hiperhidroza palmara sau cu boli de piele; maseurii isi vor intrerupe activitatea in perioadele in care mainile lor prezinta leziuni sau alte afectiuni pana la vindecarea lor complete;

Reguli pentru aplicarea masajului

Reguli de igiena

Pentru masseur:

-igiena stricta a echipamentului de lucru (fara a omite aspectul estetic);

-igiena si estetica capului si a mainilor maseurului;

-cap: pieptanatura, spalatul dintilor;

-maini: sanatoase, curate, cu unghii taiate foarte scurt si bine pilite; inainte de a aplica un masaj mainile trebuie obligatoriu spalate si incalzite;

-nu va folosi deodorant, parfumuri si crème puternic mirositoare care l-ar putea deranja pe pacient;

-ideal este sa nu se fumeze in timpul programului sau daca acest lucru nu se poate, sa nu se fumeze in sala de masaj si dupa aceea sa se spele pe dinti pentru a indeparta mirosul;

-nu se consuma bauturi alcoolice in timpul programului;

Pentru subiect (pacient):

-respectarea unei igiene corecte a corpului si imbracamintii;

-golirea inainte de aplicarea masajului a vezicii urinare si daca este posibil a colonului;

-se recomanda ca subiectul sa-si aduca un prosop mare sau un cearsaf pe care sa-l aseze pe bancheta de masaj peste cel existent;

Pentru aplicarea masajului:

-masajul igienic (fiziologic) se recomanda sa se aplice in cursul diminetii, obligatoriu la un interval de 2-3 ore inainte sau dupa servirea mesei si in asa fel incat sedinta de masaj sa se incheie cu cel putin ½ ora inaintea mesei urmatoare;

Reguli metodice:

-In timpul sedintelor de masaj, subiectul trebuie sa aiba o pozitie cat mai confortabila, sa-si relaxeze musculatura si sa evite incordarea fizica si psihica

7

-Pozitiile cele mai relaxante pentru subiect sunt: decubit (culcat) si culcat-rezemat, cu membrele superioare si inferioare usor flectate, ele asigurand corpului suprafata mare de sprijin si facilitand relaxarea muscular si respiratia;

-Maseurul trebuie sa lucreze in pozitii cat mai favorabile si cat mai putin obositoare. Poate lucra fie din asezat pe un scaun a carui inaltime se va adapta in functie de inaltimea banchetei sau in functie de tehnicile aplicate, pentru a nu-si obosi foarte repede membrele superioare se recomanda lucrul cu mainile sub nivelul umerilor;

-Masajul va incepe cu procedee simple, usoare, ample cu caracter de testare/examinare si pregatitor, care vor progresa incet ca amplitudine si ritm, pana la atingerea intensitatii necesare, dupa care va incepe sa scada treptat, sedinta incheindu-se cu procedee si tehnici lungi si linistitoare. Aceasta curba a intensitatii de aplicare a procedeelor si tehnicilor de masaj se repeat pe fiecare regiune sau segment in parte;

-Intensitatea, ritmul si numarul de repetari a procedeelor si tehnicilor de masaj depind atat de scopul urmarit cat si de sensibilitatea celui masat. Aparitia unor “jene”locale, a durerii, contracturii sau a unor semne de neliniste si incordare la subiect, denota o tehnica defectuoasa sau existent unor afectiuni care,de fapt,sunt contraindicate pentru aplicarea masajului;

-Durata sedintei de masaj poate varia in primul rand dupa necesitati dar si dupa preferinte.Uneori sunt mai agreate procedeele aplicate cu tehnici lente si usoare care prelungesc durata masajului si au efect calmant, linistitor; alteori se prefera procedeele aplicate cu tehnici scurte, executate cu intensitate crescuta care scurteaza durata sedintei de masaj si au efect stimulator,excitant;

- Dupa sedintele de masaj lungi cu efect calmant, relaxator, se recomanda un repaos pentru mentinerea efectului, de la cateva minute pana la ½ ora si chiar mai mult. Dupa sedintele de masaj cu efect stimulator se recomanda executarea unor exercitii fizice de inviorare asociate cu exercitii de respiratie, care vor facilita reluarea activitatii.

Mijloace ajutatoare

In decursul timpului din dorinta de a proteja maseurul s-au inventat si folosit o serie de aparate, la inceput mecanice, acestea fiind treptat inlocuite cu cele electrice. Dintre acestea efectele benefice ale unora nu trebuie neglijate.Astfel:

-Aparate de masaj pneumatic, construite pe principiul mansoanelor gonflabile de diverse forme si marimi, mergand de la mansoane mici, pentru membrele superioare, pana la adevarate costume gonflabile, care se folosesc pentru intregul corp. Compresiunea care se obtine in momentul punerii lor in actiune, are efectele unei presiuni locale, pe suprafata mai mare, pe care mana nu o poate realiza la fel de eficient.

-Aparate de percutie-folosite mai ales pentru stimularea sensibilitatii superficial si profunde, datorita ritmicitatii si ritmului de actionare necesar in acest scop, greu de obtinut prin executie manuala, fara a plati cu pretul unei oboseli mari.

8

-Vibratoarele de diverse forme si marimi construite special pentru diverse regiuni ale corpului sau intrunind calitatile necesare pentru a se putea actiona pe mai multe suprafete. Gama acestor aparate este cuprinsa intre vibratoare mici actionate cu mana (eventual fixate pe mana terapeutului) la fotolii; perne vibratoare pana la mese vibratoare, cu posibilitati de realizare a vibratilor (cu efect relaxator) asupra intregului corp. Aparatele de infra-sunete si ultra-sunete fac parte tot din gama acestor vibratoare.

-Aparate pentru detectarea punctelor de presopunctura (care prin specificitatea lor permit receptarea unei rezistente electrice la nivelul pielii mai scazute) care pe baza unor impulsuri electrice sunt prevazute si cu posibilitati de actionare asupra acestora (de tip Acutherapy).

De asemenea in practica masajului se folosesc o serie de ingrediente care pot fi impartite in doua categorii-unele care se folosesc doar din punct de vedere mecanic, pentru a facilita alunecarea mainii pe tegumente de genul talc,uleiuri,crème si altele,folosite in scop terapeutic de genul alifiilor care contin substante cu efect farmacologic.

GENERALITATI DESPRE ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

9

Pielea este un invelis conjunctiv epitelial care imbraca corpul in intregime cu exceptia orificiilor natural (nas, gura, uretra, vagin, anus).

La acest nivel rolul de invelis este preluat de mucoase si submucoase.

Caracteristicile pielii

Suprafata pielii-pentru o talie mijlocie (1,70m) suprafata pielii este de 1,50 m; variaza de la 1 la 3m; suprafata pielii la un nou nascut este de 0,25.

Greutatea pielii-variaza dupa regiunea corpului,varsta,sex.La nivelul palmelor si plantelor,pielea este mai groasa(2-3mm) iar la nivelul pleoapelor,preputului si fetei interne a coapsei,pielea este foarte subtire(0,5-0,7mm).Copii au pielea mai subtire decat adultii,femeile au pielea mai subtire decat barbatii.

Culoarea pielii-variaza dupa rasa, de la un alb deschis pana la negru inchis,cu nuante intre cele doua extreme.Varsta si sexul produc modificari de coloratie. Femeile si copii au pielea mai deschisa.

Continutul in pigment al pielii precum si irigatia sanguina plus factorii interni si externi modifica culoarea pielii. Factorii externi sunt factori de clima, iar cei interni sunt unele boli care modifica culoarea pielii.

Pe corpul omului aceste modificari de culoare apar mai evidente la nivelul aureolei mamare, precum si in zona genitala unde pielea este mai pigmentata (inchisa la culoare) si se vede mult la gravida.

Culoarea pielii rezulta din amestecul mai multor culori:

-culoarea proprie a pielii este galbena data de stratul cornos;

-culoarea alba se datoreaza keratohialinei, substanta care se gaseste in epiderm, in stratul granulos;

-culoarea brun inchis se datoreaza melaninei, pigmentul pielii;

-culoarea rosie se datoreaza sangelui din reteaua sanguine a dermului;

Consistenta pielii-pielea este moale, grasa, catifelata, usor umeda calitati conditionate si de calitatea secretiilor fiziologice.

Elasticitatea este foarte mare, ea putandu-se intinde foarte mult fara a se rupe. In cazurile de intindere lenta a pielii (graviditate, crestere in greutate) fibrele elastic din derm se rup, aparand vergeturile. Se observa ca ruptura pielii se produce intr-o directiva bine determinate asa numita “linie de clivaj”.

Mobilitatea pielii este mare, deoarece pielea adera de planurile subiacente si se muleaza pe ele. Aceasta mobilitate variaza in functie de regiune si de tesutul grasos ce se afla sub piele.

Luciul pielii este mai pronuntat acolo unde hasurarea reliefului lipseste (buza, pavilionul urechii, fata interna a preputului, in jurul unghiei).

10

Proeminentele si depresiunile alcatuiesc un asa numit relief. Depresiunile se traduc prin santuri numite cute. Ele pot fi de 2 tipuri:

-cute structurale, produse de structura speciala a tegumentului

-cute de locomotive, provocate de miscarile pe care le suporta pielea

Cele structurale sunt fine si se intretaie formand cadrilajul hasurat. Intre aceste cute structurale exista unele mai groase: sunt congenitale: cute interfesiere,mamare.

Cutele de locomotive sunt mai adanci si se formeaza in jurul articulatiilor si muschilor prin flexia si extensia lor, ele fiind perpendicular pe directia de miscare sau transversal.

Proeminentele sunt de 2 feluri:

-tranzitorii;

-permanente;

Proeminentele tranzitorii sunt conditionate de diversi factori interni si externi, producandu-se pe cale reflexa prin contractia muschiului erector.

Proeminentele permanente se gasesc la nivelul articulatiilor si rofeurilor si aici o categorie aparte de proeminente este formata de crestele interpapilare separate prin santuri interpapilare, localizate pe pulpele degetelor si avand o dispozitie particulara unica ce se mentine de la nastere la moarte si constituie amprente.

Functiile pielii

- Protejeaza organismul de agresiunile mediului extern

- Constituie o bariera fata de invazia microorganismelor

- Ajuta la reglarea temperaturii corpului

- Participa prin transpiratie la excretia apei si a variatilor produsi de catabolism

- Este cel mai intins organ de simt pentru receptionarea stimulilor tactili, termici, durerosi

- Prin expunere la ultraviolet, in piele se produce vitamina D, cu rol antirahitic

a)Protectia poate fi mecanica si chimica. Cea mecanica se datoreaza atat cheratinei cat si grasimii din stratul cornos al epidermului, precum si fibrelor colagene si elastic din derm.

b)Pielea poate opune rezistenta mare cand anumite forte tind sa o deformeze. Se poate intinde si in functie de diferitele pozitii pe care le ia corpul in miscare.

11

Protectia chimica se realizeaza datorita continutului in grasimi al stratului cornos care asigura impermeabilitatea pielii fata de apa, substante acide si alkaline slabe.Protectia acida a pielii cu Ph=5,5 ii confera o rezistenta fata de microorganism = bariera biologica.

d) Pielea se comporta ca un intermediar al schimburilor de caldura dintre organism si mediu. Frigul produce vasoconstrictie, care impiedica o pierdere de caldura, in timp ce caldura produce vasodilatatie care excita secretia sudoripara. Sudoarea se elimina pe suprafata pielii in cantitate mai mare, unde prin evaporare produce o racire a organismului. In conditii de hipertermie se poate elimina o cantitate foarte mare de sudoare.

Pierderea de caldura prin piele se face prin radiatie, convective, conductive si evaporare. Fenomenul de termoreglare este controlat prin 2 centrii care se gasesc in hipotalamus, iar receptorii de la nivelul pielii sunt pentru frig-organitele Krauss, iar pentru cald-corpusculii Rufini.

e) Pielea poate simti urmatoarele feluri de senzatii:

-tactila, inclusiv mecanoreceptia

-dureroasa, inclusiv arsura si pruritul

Toate se reunesc sub numele de algoreceptie si receptioneaza senzatia termica de frig si cald.

Receptorii care se gasesc in piele pentru simtul tactil sunt terminatii nervoase libere, corpusculii Pacini, Rufini, discurile Merkel. S-a demonstrat ca pe 1-2 cm de suprafata cutanata se gasesc 100-200 puncte dureroase, 25 puncte sensibile la presiune, 12-13 sensibile la frig si 1-2 la cald.

Cele mai multe puncte sensibile la presiune se afla pe varful degetelor, palme, talpi si varful limbii.

Respiratia-pielea capteaza oxigenul atmosferic si elimina bioxidul de carbon produs al metabolismului celulelor respective.

Permeabilitatea cutanata - pielea este o cale de introducere a medicamentelor si produselor cosmetic. Absortia substantelor se face prin orificiile pilosebacee si sudoripare; in general solutiile apoase patrund mai repede decat grasimile. Exista 2 metode de patrundere:

-prin inhibare lenta si aplicatie simpla timp de 2-3 ore. Penetratia este mai mare si mai profunda cu cat substanta este mai fluida.

-prin frictiune 5-10 minute. Absortia este conditionata de vascozitatea substantei.

Anatomia pielii

12

Pielea se compune din trei straturi: hipoderm, derm si epiderm.

Epidemul este stratul periferic si este alcatuit din periteliu pavimentos stratificat. Celulele epidermului sunt asezate in 6 straturi.

-Membrana bazala - pe ea se gaseste stratul bazal germinativ. Acesta este format dintr-un singur strat de celule asezate paralel-keratinocite.

Tot aici se gasesc si pigmenti de melanina care dau culoarea pielii.

-Stratul filamentos (strat mucos al lui Malpighi) - format din 6-12 randuri de celule poligonale: celulele mai tinere imping spre suprafata celulele mai batrane.

-Stratul granulos - format din 1-5 randuri de celule romboidale, cu marea axa situata orizontal si nucleul degenerate. Citoplasma contine keratohialina.

-Stratul lucid - format din celule fuziforme cu nucleu putin vizibil

-Stratul cornos - format dintr-o suprapunere de celule cornoase, turtite, a caror grosime variaza in functie de varsta, sex, profesie.

-Stratul exfoliativ - format din celule cornoase mai batrane, care fiind slab unite intre ele se exfoliaza continuu. Acest proces putin vizibil se numeste descuamatie fiziologica.

Celulele stratului cornos si exfoliative sunt de fapt celule moarte care sunt inlocuite continuu prin inlocuire cu noi celule.

Dermul-tesut conjunctiv format din fibrile, celule si substante fundamentale. Este format din 2 straturi:

-dermul superficial

-corionul (dermul propriu-zis) reprezinta 4/5 din grosimea dermului

Fibrele care compun dermul sunt de 3 feluri: conjunctive, elastic si reticulate. Ele se intretaie constituind o retea in interiorul careia se mai gasesc celule de diverse tipuri, vase sanguine, limfatice si terminatii nervoase.

Odata cu varsta dermul isi pierde elasticitatea si apar riduri.

Hipodermul este stratul cel mai profund format din tesut conjunctiv lax in ochiurile caruia se gasesc celule grasoase, grupate care constituie paniculul adipos. In hipoderm patrund uneori glomerulii glandelor sudoripare; isi au locul muschii pielosi si corpusculii senzitivi.

Vascularizatia pielii

Epidermul este lipsit de vase. El se imbiba cu plasma provenita din vasele dermului.

Dermul si hipodermul sunt bogat vascularizate.

PROCEDEELE SI TEHNICILE MASAJULUI CLASIC

13

In decursul timpului, procedeele masajului classic s-au structurat in procedee principale (fundamentale) si procedee secundare (ajutatoare).

Procedee principale (fundamentale)

Se numesc principale sau fundamentale procedeele care de regula nu pot lipsi din aplicatiile mai importante ale masajului. Acestea sunt:

-NETEZIREA (efleurajul)

-FRICTIUNEA

-FRAMINTATUL (petrisajul)

-TAPOTAMENTUL

-VIBRATIILE

NETEZIREA (efleurajul)

Netezirea – consta in alunecari ritmice si usoare, aplicate cu diferite parti ale mainilor, in sensul circulatiei de intoarcere. Miscarile seamana cu mangaierea si sunt in realitate actiuni de impingere si tragere a mainilor, pe suprafete mai mult sau mai putin intinse ale pielii cu o anumita apasare (presiune) si cu un anumit ritm variabil in functie de necesitati.

Tehnicile de netezire pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

-dupa tehnica de executie:

- neteziri executate cu degetele - folosite pentru suprafete mici,tronconice(degete)

- neteziri executate cu fata palmara sau dorsal a mainii, cu degetele apropiate sau departate-folosite pentru suprafete plane si intinse

-dupa intensitate:

-neteziri usoare, superficial, cand se actioneaza numai asupra pielii

-neteziri de profunzime medie, folosind la nevoie o mana aplicata peste cealalta (mana peste mana) pentru tesuturi subcutanate

-neteziri profunde, cu radacinile mainilor, cu marginea cubitala sau chiar cu pumnii inchisi (cu partea palmara sau cubitala) pentru straturile profunde

14

-dupa modul cum lucreaza mainile:

-neteziri simultane - cu ambele maini in acelasi timp-se aplica de obicei longitudinal fiind deci foarte lungi, pe toata intinderea regiunii

-neteziri alternative - mainile lucreaza pe rand - lungimea lor fiind variabila, in functie de necesitati

-dupa sensul de actionare:

-neteziri longitudinal-in lungimea membrelor,a grupelor de muschi sau a vaselor de sange

-neteziri transversal

-neteziri oblice

-neteziri in cerc, serpuite sau in zig-zag

-dupa lungimea lor:

-neteziri lungi -se aplica longitudinal,pe toata intinderea segmentului sau regiunii

-neteziri medii -au in general directive oblica si se aplica pe segmentele membrelor ,la spate ,in regiunea scapulara,torace,abdomen

-neteziri scurte si foarte scurte-au in general directive transversal si se folosesc mai ales la articulatii si degete

-din punct de vedere metodic:

-netezire introductive(initiala)cu care se incepe sedinta de masaj,tehnicile de aplicare succedandu-se de la simultane la lungi,pana la alternative scurte;ritmul si intensitatea lucrului vor creste treptat urmarindu-se pregatirea suprafetei pentru urmatoarele procedee.

-netezirea finala(de inchidere)cu care se termina sedinta de masaj,cu succesiune inversa(de la alternative scurte la simultane lungi)ritmul si intensitatea descrescand treptat,urmarindu-se obtinerea unui effect calmant

-dupa specificul regiunii:

-neteziri cu o mana –pe suprafetele mici

-neteziri cu ambele maini-pe suprafete mari

-neteziri ‘’in pieptene’’-pe regiunile cu pilozitate crescuta

-neteziri ‘’in bratara’’-pe membre

-cu ambele maini la acelasi nivel daca segmental este gros

15

-cu o mana mai sus decat cealalta, daca segmental este subtire

Recomandari:

-sensul netezirii este cel al circulatiei de intoarcere, astfel:

-pe membre-de la extremitati spre radacini

-pe trunchi-in sensul circulatiei de intoarcere-spre inima

-pe cap, gat si ceafa - de la cap spre umeri si omoplati

-netezirea se asociaza cu presiunile (pentru a le creste efectul in profunzime) si cu vibratiile (intarind actiunea relaxatoare)

FRICTIUNEA

Procedeul vizeaza in general tesutul subcutanat reprezentat de hipoderm si are efectul analgezic cel mai important.

Frictiunea consta in presarea tesuturilor moi, subcutanate pe tesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) si deplasarea lor in limita elasticitatii proprii.

Tehnicile frictiunii

-dupa suprafetele care se prelucreaza:

-frictiuni cu varfurile degetelor sau cu fata palmara-pe suprafete foarte mici

-frictiuni cu o mana-pe suprafete mici

-frictiuni cu marginea cubitala a mainii

-frictiuni cu radacina mainii

-frictiuni cu fata palmara sau dorsal a mainii

-frictiuni cu pumnul inchis

-frictiuni cu ambele maini, simultan si simetric-pe suprafete foarte mari

16

-dupa sensibilitatea regiunii:

-frictiuni cu radacina mainii(eminent tenara si hipotenara)-pe portiuni mai sensibile

-frictiuni cu nodozitatile degetelor ,pumnul fiind inchis-pe portiuni mai voluminoase si mai putin sensibile

-dupa sensul de executie:

-frictiuni circulare

-frictiuni liniare cu miscari scurte si ritmice de ‘’dute-vino’’,pe regiunile sarace in tesuturi moi si mai putin suple(in lungul ligamentelor, tendoanelor,al spatiilor interosoase si intermusculare) Tendonul ahilian, cutele de piele si tesuturi se maseaza prin frictiuni ‘’in cleste’’fie intre police si index , fie intre marginile cubitale ale palmelor:

-frictiuni ‘’ondulate’’ sau ‘’in zig-zag’’ paravertebral

-dupa intensitate:

-frictiuni superficiale

-frictiuni medii

-frictiuni profunde

Intensitatea frictiunilor variaza de la un moment la altul si se poate mari sau micsora oricand;in acest sens se va modifica unghiul sub care se aplica degetele sau mainile pe tegument,unghi care variaza intre 30 si 70-80 grade. Daca dorim sa actionam mai puternic si asupra tesuturilor mai profunde, accentuam presiunea fie inclinand degetele si mana fata de planul regiunii, fie aplicand a doua mana peste cea care lucreaza.

-din punct de vedere metodic:

-frictiunea simpla-cand se executa cu unul din elementele tehnice descries(pe suprafete reduse)

-frictiune combinata (pe suprafete mari si foarte mari) care se realizeaza in doua moduri:

-prin asocierea mai multor posibilitati tehnice de executie a frictiunii

-prin combinarea frictiunii cu alte procedee de masaj(framintatul,vibratiile)

Recomandari:

-se recomanda dozarea intensitatii in functie de sensibilitatea pielii si a celorlalte tesuturi

-pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-si mainile alternativ

-cand se lucreaza circular, frictiunea se va realiza intr-un sens, apoi in celalalt, mainile executand aceeasi miscare cand se maseaza parti simetrice ale corpului

17

-dupa un numar oarecare de miscari pe loc, mana se deplaseaza in imediata vecinatate,continuand prelucrarea; nu sunt premise miscari “pe sarite”

-pe membre frictiunea se realizeaza mai bine daca sprijinim segmental pe un plan dur la o inaltime potrivita

FRAMANTATUL(petrisajul)

Este procedeul cel mai bun pentru masarea tesuturilor profunde si in special al muschilor.

Framantatul reprezinta prinderea muschilor si a altor tesuturi profunde, ridicarea lor atat cat le permite elasticitatea proprie si stoarcerea prin comprimarea sau prin presiuni pe planul profund.

Tehnicile framantatului

-framantatul “in cuta” si “in val”-se efectueaza atat pe regiunile intinse si plane, cat si la nivelul segmentelor: prize variaza in functie de grosimea stratului de prelucrat:

-priza mica-intre police si index(cuta)

-priza medie-intre degete si radacina mainii(val)

-priza mare-intre varfurile degetelor de la cele doua maini

Cel mai frecvent este folosit framantatul in cuta medie, in care cuta realizata intre degete si radacina mainii este stoarsa prin impingerea mainii inainte spre degete, si comprimarea, apasarea, presarea sa pe planul dur profund. Pe suprafete plane, precum si pe marile mase musculare, framantatul se executa formand o cuta de muschi, cu prize medie (se strange, se ridica, apoi se preseaza pe planul profund fara a o scapa din mana si fara a desprinde palmele de pe piele, mainile deplasandu-se apoi, din aproape in aproape).

-framantatul “in bratara”-se aplica la nivelul membrelor,cu cele doua police la acelasi nivel sau etajat (unul mai sus decat celalalt) - muschii fiind prinsi si stransi intre police si palme si apoi presati pe planul dur:

-circular - ambele maini lucreaza simultan

-serpuit-mainile lucreaza alternativ (la nivelul suprafetelor plane, aceasta forma de framantat poarta numele de framantat “in zig-zag”

-framantatul cu pumnii (cu partea cubitala sau palmara) sau alternativ, cubital palmar, folosit pentru mase mari muscular

-framantat “in cuta” intre marginile cubitale ale mainilor-folosit mai ales pentru abdomen

18

Recomandari:

-dupa fiecare miscare de framantat, presiunea slabeste si muschiul se relaxeaza

-forta de apasare (presiune) poate fi mica si mijlocie, dupa volumul si rezistenta muschilor

-pe regiunile plane, framantatul se executa in lungimea muschiului

-pe regiunea abdominal, framantatul se aplica numai daca sunt prezente tesuturi grase abundente (este un framantat al stratului adipos)

TAPOTAMENTUL

Aplicat pe piele si tesuturi moi, constituie cel mai intens si stimulativ procedeu de masaj.

Tapotamentul consta in aplicarea unor lovituri ritmice si usoare, executate cu diferite parti ale mainii.

Tehnici de tapotament

-tapotament tocat:- tocat cu partea cubito-palmara a mainii

- tocat cu partea cubito-dorsala a mainii

-tapotament tangential (varfurile degetelor cad tangential pe suprafata pielii) - folosit pentru regiunile mai sensibile (abdomen, fata)-periaj

-tapotament “in ploaie”- tehnica speciala in care degetele cad pe rand pe piele si continua miscarea printr-un efleuraj usor(folosit pentru fata,cap,abdomen)

-batatorit:-in caus-mai putin aspru

-cu pumnul (pentru regiunile cu mase mari musculare)-cu partea palmara

-cu partea cubitala

Pentru a varia intensitatea se poate lucra fie cu pumnul complet inchis, fie semiinchis, sau asociind sau nu o miscare de rotatie a mainii, in momentul contactului cu regiunea de masat.

-plescait - se executa cu fata palmara a degetelor si palmelor care cad moi, usoare, alternative sau simultan

-percutat - se executa cu varfurile degetelor, usor indoite, miscarea pornind din articulatia pumnului simultan, dar mai ales alternative, in ritm viu (degetele cad perpendicular pe suprafata de prelucrat)

19

Recomandari:

-in batatorit intensitatea rezulta mai mult din greutatea degetelor si a mainii decat din contractia active a muschilor

-intensitatea variaza in functie de sensibilitatea regiunii de masat si de masa muscular existent

-pentru a acoperi o suprafata cat mai mare se poate folosi baterea cu pumnul si treimea inferioara a antebratului(pentru fese-coapse)

VIBRATIILE

Vibratiile constau din miscari oscilatorii ritmice si din presiuni intermitente, executate cu frecventa mare si uniform, cu ajutorul mainii sau al unor aparate, numite vibratoare. Aceste miscari realizeaza deplasari mici (de cativa mm) ale pielii, tesuturilor si presiuni ondulatorii foarte variate.

Tehnicile vibratiilor:

-cu varfurile degetelor sau cu fatal or palmara

-cu palma

-cu radacina mainii

-cu pumnul inchis sau semiinchis

Presiunea vibrata:-aplicata intr-un singur punct sau cu deplasare liniara:

-cu un deget

-cu 3 degete(index,inelar,medius)

-pe radacina sau traiectul unui nerv pe insertia unui tendon sau muschi in jurul unei articulatii sau in lungul unei vene

-trepidatii:-miscari vibratorii cu amplitudine mai mare decat cele obisnuite (pe torace in expiratie)

Recomandari:

-vibratiile manuale sunt preferate celor cu aparate, deoarece sunt adaptate cu usurinta in ceea ce priveste amplitudinea, ritmul, presiunea

-tehnica de aplicare a vibratiilor depinde de regiune si necesitati

-vibratiile se asociaza cu netezirile (efleurajul) frictiunile si chiar cu framintatul

20

PROCEDEE SECUNDARE DE MASAJ

Se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintei de masaj.

Intregesc actiunea procedeelor de baza si imbogatesc tehnica masajului.

Unele deriva din cele principale pe care le si insotesc.

Altele au caracteristici tehnice proprii si se aplica independent.

Procedeele secundare de masaj classic se impart in cinci grupe:

1.Cernutul si rulatul

2.Presiunile

3.Tractiunile si tensiunile

4.Scuturaturile

5.Procedee diverse de masaj

Cernutul si rulatul

-se aplica pe segmentele tronconice(membrele superioare si membrele inferioare)

-dupa procedeele de framantat si tapotament, in masajul stimulativ

-dupa neteziri sau frictiuni, in masajul relaxant

Cernutul se executa cu ajutorul mainilor aplicate de o parte si de alta a segmentului de masat.

Masa musculara se misca (cu degetele usor flectate) printr-o miscare asemanatoare cernutului cu o sita: se executa in ritm viu, insistent, deplasand mainile din aproape in aproape.

Rulatul se executa asemanator cu cernutul, dar cu degetele intinse si cu palmele apasand pe tesuturi.

Presiunile

-in masajul general, presiunile intaresc actiunile procedeelor de netezire, frictiune, framintat, cu care se asociaza

21

-se aplica mai ales pe spate, paravertebral (la tineri si adulti sanatosi)-se executa astfel: palmele cu degetele intinse de o parte si de alta a coloanei, executa presiuni apoi se deplaseaza din aproape in aproape amindoua odata sau pe rand

-pentru a creste intensitatea se foloseste greutatea corpului prin aplecarea trunchiului inainte

-se asociaza cu vibratile si trepidatiile.

Tractiunile si tensiunile

- actioneaza indeosebi asupra articulatiilor si tesuturilor periarticulare

- se executa de obicei la sfarsitul masajului segmentar sau articular

Tractiunile – se apuca segmentele de deasupra si de dedesubtul articulatiei si se trage de segmental terminal, in sensul axei lungi.

Scop:intinderea si alungirea in limite fiziologice a elementelor articulare si periarticulare, precum si degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare.

Tractiunile-scuturaturile-contribuie la prevenirea si combaterea redorilor, a ingrosarilor patologice a tesuturilor periarticulare, a modificarilor artrozice.

-la nivelul coloanei vertebrale acest procedeu =elongatii-se realizeaza pe mese special

Tensiunile sunt miscari active sau passive care intregesc miscarea unei articulatii

Scuturaturile

-sunt inrudite cu tractiunile si trepidatiile

-constau din miscari oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cu membrele in intregime, sau cu corpul intreg

-tehnica variaza in raport cu regiunea careia se aplica

-scuturaturile spatiilor interosoase de la maini si picioare inlocuiesc framintatul care la acest nivel nu se poate aplica

- se executa aplicand amindoua mainile astfel incat policele si portiunea corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile mainilor si picioarelor, dupa care se imprima miscari ritmice, alternative, realizand un fel de framintare reciproca a tesuturilor din spatiile interosoase, metacarpiene sau metatersiene

22

Scuturaturile mainilor sau picioarelor-priza se aplica pe marginile laterale sau apucand primul si ultimul deget.

Scuturaturile degetelor-se executa cu mana caus peste ele,cu cealalta fixand pumnul sau glezna.

Scuturaturile membrelor superioare si membrelor inferioare - se aplica la sfarsit, facand priza pe degete (la MS) sau pe calcai (la MI) si executand tractiuni in axul lung al segmentului.

Scuturaturile toracelui - se realizeaza in legatura cu miscarile de respiratie(mai ales pe expiratie).

Scuturaturile intregului corp sunt posibile numai la copii.

Procedee diverse de masaj

Pensarile (sau ciupirile pielii si tesuturilor)-se executa astfel: se apuca intre degete o cuta de piele si tesut subcutanat sau chiar muschi, se strange usor si se ridica atat cat permite elasticitatea acestor tesuturi, apoi se lasa sa scape brusc. Se aplica mai ales pe portiunile carnoase ale muschilor.

Ridicarile de muschi se executa astfel:o cuta de piele,de tesuturi subcutanate si de muschi este prinsa cu putere intre degete si palma si trasa in sus,ca si cum am dori sa o desprindem de pe planul profund. Se aplica mai ales pe regiunea spatelui.

Efectele obtinute prin aplicarea procedeelor si tehnicilor de masaj clasic

Indiferent de procedeul sau tehnica la care ne referim efectele se obtin pe doua cai:

-una mecanica(directa)

-una reflexa(indirecta)

Efectele obtinute pe cale mecanica sunt rezultatul schimbarilor fizice ale tensiunii din tesuturi si se obtin ca urmare a aplicarii tuturor procedeelor si tehnicilor care produc modificari in concentratia umorilor.

Efectele reflexe se realizeaza prin excitarea terminatiilor nervoase de la periferia corpului prin stimularea receptorilor (extero,-intero-si proprioceptori) care declanseaza o serie de reactii fiziologice, biochimice cu efect asupra circulatiei, nutritiei, excretiei, sensibilitatii s.a.m.d. prin mecanisme foarte complexe a caror intensitate este conditionata si de tehnica folosita in cadrul fiecarui procedeu.

Netezirea (efleurajul)

23

Cele mai importante efecte se rasfrang asupra circulatiei sanguine in capilare, vene superficiale si vase limfatice. Efleurajul este un “deschizator de drum” pentru celelalte procedee prin aplicarea carora se ajunge la sfarsitul sedintei sa fie deschise circulatiei si cele mai mici capilariole, care nu intra astfel aproape niciodata in activitate.

Actiunea efleurajului asupra circulatiei se realizeaza pe cale mecanica si pe cale reflexa.

Pe cale mecanica: -prin tehnicile efleurajului se actioneaza direct asupra vaselor de sange superficial, influentand impingerea coloanei de sange venos in sens centripet. Atunci cand tehnicile de efleuraj se insotesc cu presiuni (presiuni alunecate) si vibratii, efectul se extinde si asupra circulatiei profunde.

In cazul membrelor superioare si inferioare, circulatia profunda este influentata prin neteziri sacadate cu prize ‘’in inel’’ sau ‘’in bratara’’. Datorita faptului ca tunica medie a venelor este formata din strat muscular in care dispozitia fibrelor este transversal sub forma de inele, ele sunt influentate foarte eficient prin aceasta prize ‘’in inel’’si astfel efleurajul sacadat stimuleaza contractia musculaturii netede, favorizand circulatia de intoarcere. Venele de calibru mai mare(cu lumenul mai mare)mai prezinta in afara acestor inele muscular si un rand de fibre muscular longitudinal asupra carora se actioneaza alternative prin masajul sacadat si prin masajul cu tehnici lungi,medii,scurte-intercalat printre tehnicile sacadate.

In vasele limfatice, circulatia lichidelor este activate prin alunecari lente si relative apasate (presiuni alunecate) care de fapt usureaza si munca inimii, contractiile sistolice devenind mai rare si mai ample. Cresterea amplitudinii contractiilor sistolice determina cresterea fractiei de ejectie, acest lucru contribuind la imbunatatirea aportului energetic catre periferie.

Efleurajul caruia multi specialist ii spun’’procedeu cu tehnici de suprafata’’mai are ca efect deosebit de important, acomodarea subiectului cu terapeutul si cu actul terapeutic, in asa fel incat posibilele reactii negative de la inceput, pe parcurs se diminueaza si chiar dispar. Este ceea ce se numeste’’inceputul relatiei directe de colaborare intre terapeut si subiect’’.Treptat subiectul obtine o stare de relaxare fizica si psihica in producerea careia in afara aplicarii masajului,maseurul joaca un rol deosebit de important de sugestoterapeut.

Ca procedeu cu tehnici de suprafata,efleurajul are efecte deosebite asupra pielii.

Astfel, pe cale mecanica (directa) se determina exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunct, stimuland noi diferentieri ale celulelor bazale si scurtand in acest fel timpul necesar reinnoirii epidermei. Aceasta este modalitatea de ameliorare a proprietatilor fizico-mecanice ale pielii,cum ar fi:elasticitatea, contractilitatea si secundar, tensiunea si rezistenta cutanata la presiune.

Elasticitatea pielii este manifestata prin extensibilitatea datorata fibrelor elastic care intra in structura dermului: aceasta scade pe masura inaintarii in varsta.

Alaturi de celelalte procedee, pe cale mecanica, efleurajul activeaza secretia de sebum prin stimularea contractiei muschilor erector ai firelor de par. Cunoscand rolul sebumului in formarea filmului acid de suprafata, ajungem la concluzia ca, in acest fel, se imbunatateste functia de antimicrobiana si antiparazitara a pielii. Actiunea asupra glandelor sebacee nu este izolata si glandele sudoripare raspund la

24

excitantul mecanic care stimuleaza deschiderea canalelor secretorii.In acest fel se completeaza filmul acid de suprafata cu component sudoripara si se influenteaza functia de termoreglare prin pierderea de caldura ca urmare a transpiratiei.Prin transpiratie se elimina toxinele si sarurile de NA,K,Ca,etc,care rezulta in urma degradarii substantelor proteice(amoniac, creatina,acid uric, uree, etc) si a compusilor organic neazotati (acid lactic) substante care sunt rezultatul biochimismului contractiei muscular. Detoxificarea poate fi accelerate si completata prin masaj, in mod intervenindu-se asupra prevenirii oboselii muscular,dar si in refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor.

Pe cale reflexa(indirecta)-prin excitarea receptorilor senzitivo-senzoriali,tehnicile din efleuraj,transmit centrilor superiori informatia,iar acestia declanseaza pe cale reflexa,reactile de raspuns ale tesuturilor si organelor.

Efectul tehnicilor din efleuraj asupra terminatiilor nervoase periferice este diferit,astfel:

-efleuraj lung cu ritm si intensitate reduse, are o actiune calmanta, linistitoare asupra sistemului nervos, relaxanta si decontracturanta asupra musculaturii cheletice; determina incetinirea functiilor tesuturilor sau organelor, diminueaza sau inhiba sensibilitatea, conductibilitatea si reactivitatea nervilor (produce desensibilizarea)

-tehnicile scurte,viguroase cu ritm si intensitate crescute,au efecte inverse celor enumerate anterior

-prin efleuraj, excitarea pielii sau a terminatiilor nervoase din piele determina declansarea unui reflex cu efect vasodilatator, care se exteriorizeaza prin hiperemie cutanata. Este de retinut faptul ca vasodilatatia este persistent si se mentine si dupa incetarea tehnicilor de efleuraj

-intrucat temperatura pielii este implicata in perceperea senzatiilor dureroase, temperatura scazuta diminuandu-le,in leziuni postraumatice se efectueaza efleurajul cu punga de gheata pana la obtinerea anesteziei(criomasajul)

Frictiunea

Efectele frictiunii se datoreaza in cea mai mare parte actiunii mecanice a tehnicilor specific acestui procedeu, dar cea mai importanta este calea reflexa.

Frictiunea se adreseaza tesutului subcutanat fibro-grasos care formeaza stratul hypodermic (sau paniculul adipos).Aceasta asigura o protectie mecanica a organismului, stratul grasos subcutanat aflandu-se intr-un circuit continuu de mobilizare si depozitare care se desfasoara sub influenta a foarte multi factori. Tehnicile frictiunii au ca rezultat inclinarea balantei in favoarea factorilor lipolitici determinand o scadere a stratului adipos.

Pe cale mecanica-prin frictiune se mobilizeaza tesuturile subiacente (epiderm, derm) asigurandu-li-se o suplete marita prin cresterea elasticitatii.Elasticitatea este data de fibrele elastic din strctura dermului,fibre care odata cu inaintarea in varsta isi pierd elasticitatea(prin acumularea sarurilor de Ca,Mg,Na se hipermineralizeaza. Prin aplicarea sistematica a tehnicilor de frictiune asupra persoanelor de varsta a III-a

25

(masaj igienic) se previn si se inlatura depunerile abundente de minerale, ceea ce duce la neingrosarea fibrelor elastic, ele pastrandu-si supletea.

Odata cu inaintarea in varsta procesul de regenerare si cicatrizare se diminueaza de circa 3 ori in comparatie cu varsta tanara. Frictiunile mentin (influenteaza daca nu au aplicate pana atunci) regenerarea si cicatrizarea.

Vindecarea unor leziuni se produce prin tesut conjunctiv (tesut de sustinere) care prin frictiunile profunde executate pe portiuni mici (presopunctura,punctoterapie,masaj) transversal profund-determina desfacerea aderentelor cicatriceale,favorizand formarea de tesuturi elastice.

In cadrul masajului special articular, frictiunile executate profund ”intrand’’ in articulatie stimuleaza proprioceptorii ,cu efect in reducerea durerilor si eliminarea substantelor de uzura.

Articulatia este un organ senzorial in masura sa informeze sistemul nervos central asupra variatilor postural, gradului de tensiune in care este pusa musculatura si chiar a gradului de scurtare a acesteia, a accidentelor produse prin intinderea sau smulgerea tendoanelor de pe perios sau os.

Activarea retelei arteriale si vasculare periarticulare, determinate de aplicarea frictiunilor, intervine in mentinerea supletii si rezistentei acestor structuri.

Efectele asupra circulatiei venoase si limfatice au ca rezultat prevenirea stazei sanguine si limfatice.

In procesele inflamatorii si hemoragice acute sunt contraindicate tehnicile de masaj.

Frictiunile se efectueaza in scop profilactic,de prevenire a intinderilor sau smulgerilor aparute de obicei la nivel tendino-muscular ca urmare a efectului lor de mobilizare a circulatiei.Prin frictiuni se mai stimuleaza permeabilitatea cutanata pentru anumite medicamente, absortia lor realizandu-se prin orificilor pilosebacee si sudoripare,lucru deosebit de util in tratamentul leziunilor si sechelelor aparute frecvent in activitatea sportive,dupa accidentari,dar si in alte situatii in care se produc traumatisme.

Pe cale reflexa, frictiunea isi realizeaza efectele prin refluxul axonic antidronic (vasodilatator) in urma declansarii caruia, la nivelul vaselor cutanate,se elibereaza bradikinina, histamine, acetilcolina, eliberarea acestora fiind urmata de o vasodilatatie locala,manifestata prin hiperemie.Rezultatul nu se limiteaza numai la hipermie declansandu-se reglarea circulatiei sangelui in intreg organismul, prin mecanisme complexe nervoase, umorale si hormonale. Afluxul crescut de sange la nivelul pielii explica mecanismele intrinseci de asuplizare in toate conditiile in care supletea ei scade sau se pierde (datorita varstei sau unor cicatrici).

Atunci cand tehnicile de frictiune se executa intr-un ritm lent, prelung si profund, au drept rezultat scaderea sensibilitatii locale, a incordarii nervoase generale, au efecte positive in relaxarea muscular si chiar in reducerea oboselii muscular.

Atunci cand tehnicile de frictiune sunt executate scurt, intr-un ritm rapid si viguros, efectele sunt stimulative atat pentru sistemul nervos central cat si pentru cel periferic.

26

In activitatea sportiva, frictiunea se efectueaza atat in scop analgesic cat si in cadrul masajului de preincalzire, dar si in scop calmant inainte de proba si dupa aceasta.

Framantatul

Efectele acestui procedeu se instaleaza atat pe cale mecanica cat si pe cale reflexa.

Pe cale mecanica - datorita caracteristicilor specific tehnicilor de framintat se stimuleaza deschiderea capilarelor de rezerva si a capilariolelor, favorizandu-se circulatia profunda care asigura eliminarea produsilor toxici ai metabolismului (substantelor de uzura). Acest lucru este deosebit de important, in primul rand la sportivii de performanta dar si in profesiile care solicita o activitate fizica deosebita, in conditii deosebite(de ex. Mineritul).

Framantatul mentine muschiul intr-o stare de functionare si troficitate normal, impiedicand atrofiile musculare. Datorita stoarcerii se dezvolta pe cale mecanica, elasticitatea muschilor, prevenindu-se aparitia rupturilor, care apar frecvent in sport dar si in unele profesii si care se caracterizeaza prin ruperea unor fibre sau a tuturor fibrelor unui muschi, in conditiile unei contractii bruste, puternice, efectuata cu muschiul neincalzit.

De asemeni, prin framantat sunt stimulate fiziologic si celelalte proprietati ale muschiului: excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea. Rezultatul favorabil benefic asupra excitabilitatii se caracterizeaza prin asigurarea posibilitatii de executare a unor eforturi mentinute de lunga durata, datorita faptului ca prin framantat se prelungeste in timp bariera de instalare a oboselii. Un efect deosebit se realizeaza asupra contractilitatii, care se apreciaza prin cresterea fortei muscular de contractie fapt pus in evident atat la sportivii de inalta performanta cat si in profesiile la care efortul fizic este foarte solicitant si in timpul caruia exista o solicitare prelungita, cu efecte asupra mobilizarii sistemului nervos central, determinand o mobilizare mai eficienta a unitatilor motorii.

In cazul framantatului efectele pur mecanice nu pot fi disociate clar de cele pur reflexe, ele interferandu-se.

Pe cale reflexa-toate tehnicile framantatului si efectele acestora obtinute pe cale mecanica sunt implicate si in efectele obtinute pe cale reflexa.

Framantatul asigura o crestere a tonicitatii muscular, o imbunatatire a troficitatii si are influenta favorabila asupra unor insuficiente muscular care apar ca urmare a imobilizarilor prelungite in aparate gipsate, dupa traumatisme.

27

Tapotamentul

Efectele tapotamentului se obtin pe cale mecanica si pe cale reflexa. Ele variaza in functie de ritmul si intensitatea lovirilor din cadrul fiecarei tehnici, dar mai sunt conditionate si de supletea sau de ridigitatea mainilor kinetoterapeutului cat si de sensibilitatea pielii sau a tesuturilor masate.

Pe cale mecanica, tehnicile de tapotament mobilizeaza lipidele din adipocite, inclinand balanta metabolic in favoarea factorilor lipolitici. Se intervine in acest fel asupra scaderii tesutului adipos. Tot pe cale mecanica se actioneaza si asupra vasomotricitatii, crescandu-se afluxul de sange spre zona masata. Hiperemia cutanata este evident si de lunga durata.

Ecoul tehnicilor tapotamentului se face simtit si din punct de vedere reflex, prin influentele asupra ramurilor periferice ale nervilor senzitivi si motori. Excitarea nervilor somatic senzitivi este urmata, in timp (dupa un anumit numar de sedinte) de scaderea sensibilitatii dureroase. Excitarea fibrelor nervoase motorii determina prin motoneuronii fazici, o contractie rapida a fibrelor muscular, iar prin motoneuronii tonici, o contractie lenta, exteriorizata prin cresterea tonusului.

Gradul de contractie depinde de ritmul si intensitatea cu care sunt aplicate tehnicile de tapotament. Astfel, atunci cand tehnicile sunt aplicate cu ritm si intensitate scazute, sunt urmate de contractii partiale, producand un efect mecanic scazut. Cand ritmul si intensitatea acestora sunt crescute, se produce o contractie mai ampla dar tot cu efect mecanic scazut. Executate usor si ritmic, tehnicile tapotamentului stimuleaza proprietatile fiziologice ale muschilor si le imbunatateste functionalitatea.

Vibratiile

Tehnicile executate prelungit si cu finete sunt linistitoare, reduc sensibilitatea pielii si a tesuturilor superficial, producand o senzatie de amortire incalzire si relaxare.

Tehnicile mai ample si mai puternice au ca efect intensificarea circulatiei locale profunde, care se exteriorizeaza prin hiperemie cutanata.

Tehnicile vibratiilor se combina de cele mai multe ori cu tehnicile de efleuraj, cu frictiunile, presiunile, contribuind la sporirea eficientei acestora. Efectul lor este calmant, relaxator si decongestiv; motiv pentru care sunt indicate, atat in tratamentul unor afectiuni dureroase si congestive ale organelor interne, a unor leziuni insotite de contracture muscular,cat si in cazuri de supraincordari psihice.

Vibratiile mecanice executate in ritm rapid si cu amplitudine crescuta, au un efect dublu, impiedicand depozitarea adipocitelor si mobilizandu-le din straturile adipoase subcutanate. Pentru acest motiv, ele sunt indicate in tratamentul celulitei si a obezitatii.

28

Efectele masajului clasic asupra structurilor organismului

Efectele masajului asupra pielii

Pielea acopera intreaga suprafata a corpului adaptandu-se perfect la relieful formatiunilor anatomice pe care le acopera. Acest tesut a carui suprafata masoara la adultul de talie medie intre 1,5 si 2mp, constituie un organ bine definit, cu functii proprii destul de complexe si de mare importanta pentru organism.

Principalele functii ale pielii sunt cele de protective, de termoreglare, de excretie si de respiratie; se poate adauga si functia endocrina (mai putin studiata) si ea de sediu al unui raspandit sistem de exteroceptori si proprioceptori, dispusi in mare numar in straturile si formatiunile pielii.

Efecte directe(mecanice)

-imbunatatirea calitatilor fizice ale pielii, a consistentei si legaturilor cu straturile profunde a elasticitatii si mobilitatii

-indepartarea celulelor cornoase pe cale de descuamare si curatarea pielii de alte impuritati stimuland cresterea celulelor tinere

-deschiderea canalelor de excretie ale glandelor, favorizand eliminarea produsilor de excretie

-pastrarea echilibrului dintre circulatia periferica si cea profunda, intervenind in reglarea dinamicii circulatorii a organismului

-prin activarea circulatiei se influenteaza schimburile nutritive (in sensul imbunatatirii lor) contribuind astfel la stimularea nutritiei pielii, prevenirea atrofiei si atoniei, regenerarea celulelor.

Efecte indirecte(reflexe)

-influentarea circulatiei si a metabolismului contribuind la imbunatatirea functiei de termoreglare; stimularea producerii unor substante hormonale cu puternica actiune vasomotoare a caror actiune este reglata prin intermediul sistemului nervos vegetative

-prin procedee si tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate (dermatoame) bine delimitate (corespunzatoare unor tesuturi si organe inervate pe acelasi segment nervos metameric al maduvii spinarii) putem influenta in sens fiziologic sau curativo-profilactic,tesuturile si organele profunde

29

Efectele masajului asupra tesutului conjunctiv

Tesuturile subcutanate sunt formate din celule si fibre dispuse in straturi mai mult sau mai putin voluminoase; aceste straturi sunt strabatute de foarte numeroase vase de sange si limfa, precum si de o vasta retea de ramificatii nervoase. Acest tesut are un rol important in intretinerea formei si reliefurilor corpului, in favorizarea functiunilor de sprijin si miscare, in protectia organismului impotriva unor agenti patogeni, in regenerarea tesuturilor si vindecarea lor dupa leziuni traumatice, operatorii, inflamatorii, toxice sau de alta natura.

Efecte directe(mecanice)

-intretinerea si refacerea la nevoie a elasticitatii si supletii elementelor care favorizeaza miscarile corpului

-dezvoltarea tonusului si rezistentei elementelor cu rol de fixare si protective a tesuturilor si organelor

-reglarea si mentinerea echilibrului circulator

-resorbtia si scaderea depozitelor de tesut adipos

Efecte indirecte(reflexe)

-influentarea circulatiei sangelui si limfei

-influentarea schimburilor metabolice, a excretiei, a functiilor hormonale, stimularea reactiilor neurovegetative

-stimularea proceselor de vindecare in cazul unor imbolnaviri acute sau cornice, a unor procese de atrofie si degenerescenta sau a leziunilor cu sau fara pierdere de substanta - stiut fiind faptul ca in tesutul conjunctiv se elaboreaza mijloacele de aparare

-influentarea favorabila a evolutiei spre vindecare a organelor suferinde

Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotor

a)MUSCHII-reprezinta, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a tesuturilor moi ale corpului; prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice, se poate influenta intreg organismul.

Muschii fiind sediul unor laborioase procese fizice si chimice, metabolice si energetic, acestea pot fi,mai mult sau mai putin stimulate sau incetini, prin aplicarea masajului si a tehnicilor complementare, a caror efecte la acest nivel,ar putea fi sintetizate astfel

-imbunatatirea proprietatilor functionale ale muschilor prin cresterea excitabilitatii, conductibilitatii si a contractilitatii lor, prin masajul clasic stimulativ

30

-imbunatatirea elasticitatii musculare

-relaxarea musculara folosind masajul clasic relaxator

-stimularea impulsului motor si cresterea capacitatii de contractie a muschiului, prin excitarea nervilor motori

-activarea circulatiei, largirea capilarelor existente si deschiderea unor capilare de rezerva, cresterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfa,prin masaj clasic stimulativ

-intensificarea proceselor metabolice din muschi, fie pentru a produce energia necesara desfasurarii efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glycogen, contribuind astfel la refacerea capacitatii de efort si la prevenirea si combaterea oboselii musculare

b)TENDOANELE SI TECILE TENDINOASE-au un important rol static si dinamic,integritatea lor fiind deosebit de importanta,sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari,dar la fel de importante,deoarece netratate la timp pot conduce la traumatisme grave). Masajul tendoanelor si tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor si formatiunilor fibroase dintre muschi si organe, se executa in acelasi timp cu masajul muschilor, date fiind stransele legaturi anatomice si functionale dintre acestea. Avand in vedere acest lucru, efectele masajului asupra acestor elemente se incadreaza in schema prezentata la “muschi” ramanind de subliniat rolul deosebit pe care il joaca masajul transversal profund, metoda asociata deseori tehnicilor din cadrul masajului clasic,in tratamentul leziunilor recente, precum si shiatsu asociat cu stretching, aplicate in scopul intretinerii sau refacerii supletii sau consistentei, a activitatii circulatiei, a combaterii stazelor sanguine si limfatice.

c)ARTICULATIILE-in jurul unor articulatii nu se gasesc decat pielea si straturi subtiri de tesut conjunctiv prin care trec vase, nervi si tendoane:altele sunt acoperite cu straturi groase de tesuturi diferite: muschi,tendoane,pungi seroase,tesut conjunctiv sau gras:aceste diferentieri impun adaptarea tehnicilor folosite. Efectele obtinute prin aplicarea masajului si tehnicilor complementare la nivelul tesuturilor articulare si periarticulare sunt:

-activarea circulatiei si nutritiei (efecte circulatorii si trofice, care se resimt si asupra membrane sinuoviale) prin masajul clasic articular

-resorbtia sau impingerea in circulatia generala a revarsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din tesuturile periarticulare

-prevenirea si combaterea aderentelor, retractiilor, redorilor, cicatricilor vicioase a depozitelor patologice periarticulare

d)OASELE-beneficiaza de efecte circulatorii si trofice in mod indirect prin intermediul tesuturilor moi care le acopera si in care se ramifica reteaua vasculara si nervoasa comuna in timpul folosirii unor metode si tehnici ca masajul clasic,shiatsu si stretching si prin stimularea unor mecanisme reflexe de reechilibrare neurovegetativa in cazul aplicarii masajului reflex sau de echilibrare a circuitelor energetic din corp folosind metodele terapeutice traditionale asiatice.

31

Efectele masajului asupra circulatiei sangelui si limfei

Actiunea masajului a fost comparata cu aceea a unei inimi periferice suplimentare.

Efectele masajului clasic asupra circulatiei au fost explicate prin actiunea mecanica a procedeelor lor. Aplicate pe corpul viu, procedeele de masaj au o actiune comparabila cu cea a unei pompe aspire-refulante. Prin presiune si comprimarea vaselor, sangele este impins de la periferie spre inima, acesta nemaiputandu-se intoarce din cauza existentei pe traseul vaselor a unor valvule care asigura sensul unic al circulatiei. Dupa decomprimare vasele revin la calibrul lor anterior datorita elasticitatii propriilor pereti si a tesuturilor inconjuratoare.In aceasta faza sangele de la periferie este aspirat in vase pentru a fi din nou impins spre cord prin repetarea procedeelor.

Actiunea mecanica a masajului explica in acelasi mod, activarea circulatiei pe caile limfatice.Limfa din tesuturi este mobilizata prin procedee si tehnici mai lente si de intensitate scazuta (efleuraj sacadat).

Aplicand procedee si tehnici mai profunde cu mai multa vigoare si mai patrunzatoare se influenteaza circulatia profunda din muschi si organe.

Efectele de durata sau la distanta sunt atribuite unor mecanisme reflexe de natura complexa hormonala si nervoasa, prin declansarea unei serii de reactii in sistemul de reglare biochimica si nervoasa a circulatiei.

Sintetizand efectele masajului asupra circulatiei ar putea fi prezentate astfel:

-accelerarea circulatiei sangelui si limfei din vene si capilare, prin folosirea masajului clasic in scop circulator

-diminuarea congestiilor si stazelor din tesuturi si organe, prin golirea mai active a lichidelor din vasele limfatice si din spatiile intercelulare

-usurarea muncii cordului prin facilitarea circulatiei in artere, ca urmare a aplicarii masajului clasic in scop circulator

-exercitarea mecanica a peretilor vaselor (gimnastica a vaselor) prin actiunea procedeelor de masaj conduce la obtinerea unor efecte benefice si asupra aparatului circulator

-continutul vaselor de sange prezinta unele modificari, cum ar fi cresterea usoara a numarului de globule rosii si albe si cresterea cantitatii de hemoglobin (aceste modificari explicandu-se prin stimularea reflexa a organelor hematopoetice si prin mobilizarea sangelui din organele in care se afla in rezerva)ca urmare a efectelor reflexe ale tuturor procedeelor de masaj

-influentarea secretiilor hormonale din piele si tesutul conjunctiv subcutanat precum si actiunea sistemului nervos vegetativ cu rol vasodilatator se explica prin faptul ca in afara mecanismelor hiperemice locale, procedeele aplicate contribuie prin mecanisme derivative la reglarea circulatiei sangelui in intreg organismul, putand fi folosit la nevoie in echilibrarea circulatiei superficial si profunde.Aceste influente au la baza efectele reflexe ale tuturor procedeelor de masaj

Efectele masajului asupra sistemului nervos

32

Masajul este definit astazi ca’’arta de a produce reflexe de intensitate dorita intr-o anumita zona bine delimitate a corpului”. Este vorba indeosebi despre efectele reflexe ale masajului aplicate pe segmentele reflexogene ale pielii.Procedeele si tehnicile de masaj actioneaza diferentiat asupra terminatiilor nervoase periferice; executate lent si usor, produc efecte linistitoare, executate intr-un ritm viu, produc efecte stimulatoare.

Procedeele de masaj clasic si o serie de tehnici complementare acestuia determina in organism reactii fiziologice, corespunzatoare pe de o parte naturii si functiunilor tesutului sau organului masat, iar pe de alta parte intensitatii si duratei procedeului aplicat, reactii care se produc mai ales prin intermediul sistemului nervos.Actiunea procedeelor si tehnicilor de masaj excita terminatiile aparatului exteroreceptor cutanat si subcutanat precum si ale aparatului proprioreceptor din muschi tendoane si articulatii care le transmit centrilor nervosa si apoi pe cale reflexa se rasfrang asupra diverselor functiuni ale tesuturilor organelor.

In concluzie efectele masajului asupra sistemului nervos ar putea fi sintetizate astfel:

-activarea functiilor tesuturilor si organelor marirea sensibilitatii, conductibilitatii si reactivitatii nervilor prin aplicarea procedeelor si tehnicilor de masaj stimulative

-incetinirea functiilor tesuturilor si organelor diminuarea sau inhibarea sensibilitatii, conductibilitatii si reactivitatii nervilor prin aplicarea procedeelor si tehnicilor de masaj relaxatoare din cadrul masajului clasic

-determinarea unor reactii complexe nu numai in domeniul senzitiv cat si in cel motor sub influenta tuturor procedeelor si tehnicilor de masaj care determina o echilibrare a circulatiei energetic si reachilibrare neurovegetativa

-determinarea unor efecte subiective care se traduc printr-o senzatie de buna dispozitie, energie si initiative (in cazul masajului stimulator) si printr-o stare de relaxare, destindere si deconectare (in cazul masajului relaxator) aceste efecte psihice depinzand atat de metodele si tehnicile aplicate, cat mai ales de reflexele vegetative realizate prin folosirea tuturor procedeelor si tehnicilor de masaj.

33