Curs De Invâţâmînt Si Studiu Biblic

îndrumări Pentru Cursul De Invătămînt şi Studiu Biblic

Acest curs se compune din 49 de lecţi pe foi separate. Aceste foi separate îi permit credinciosului care se ocupă cu acest studiu să intercaleze între ele şi alte foi suplimentare, cu eventualele notiţe personale ale celui ce studiază.

Un astfel de curs pentru învăţămînt şi studiu biblic trebuie să conţină un îmbelşugat număr de citate biblice. Totuşi cel ce studiază este liber să-şi aleaqă versetele care i se par cele mai însemnate. Este însă de folos să citim toate versetele biblice indicate aici, iar cele care ne convin să le subliniem.

Dacă dintr-o lecţiune va lipsi un verset biblic esenţial, atunci va trebui să avem în vedere că acel verset este folosit în una din lecţiunile următoare şi care are un conţinut asemănător. După posibilitate am căutat însă să evităm repetarea citatelor.

Fiecărei lecţiuni i s-a adăugat în partea de jos a paginii, un "text pentru stuidul biblic". Acest text este astfel ales, încît el conţine subiectul lecţiunii respective.

De fiecare dată s-au indicat şi versete biblice pentru "învăţat pe de rost", care pot însă să fie completate sau înlocuite după plăcere.

Figurile explicative anexate, pot fi folosite atît în legătură cu subiectul lecţiunii respective, cît şi separat numai pentru valoarea conţinutului lor biblic.

II rugăm pe Domnul ca El să binecuvînteze acest curs care a fost

întocmit cu rugăciune, pentru ca studierea lui să aducă mult

rod pentru viaţa veşnică!

Cuprinsul

1 Cea Mai Importantă Problemă A Vieţii 2 Cea Mai Mare înţelepciune A Vieţii 3 Biblia, Cuvîntul Lui Dumnezeu I 4 Biblia, Cuvîntul Lui Dumnezeu II 5 Dumnezeul Cel Veşnic 6 Fiinţa Cea Desăvîrşită A Lui Dumnezeu 7 Opera De Creaţie A Lui Dumnezeu 8 Lumea îngerilor 9 Previziunea Lui Dumnezeu

10 Judecăţile Lui Dumnezeu 11 Legea Lui Dumnezeu 12 Cele Zece Porunci 13 Prima Poruncă 14 A Doua Poruncă 15 A Treia Poruncă 16 A Patra Poruncă 17 A Cincea Poruncă 18 A Şasea Poruncă 19 A Şaptea Poruncă 20 A Opta Poruncă 21 A Noua Poruncă 22 A Zecea Poruncă 2 3 Cea Mai Mare Poruncă 24 Starea De Stricăciune A Inimii 25 Păcatul 26 Mîntuirea 27 Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu 2 8 Moartea Domului Nostru 29 Binecuvîntările Morţii Domnului Isus Hristos 30 învierea Domnului 31 Slujba De Mare Preot A Domnului Hristos 32 Revenirea Domnului Hristos 33 Lucrurile De La Urmă 34 Duhul Sfînt -35 Convertirea (întoarcerea La Dumnezeu) 36 Naşterea Din Nou Şi Starea De Copil Al Lui Dumnezeu 37 Botezul în Apă 38 Cina Domnului 39 Darul Duhului Sfînt 39a Botezul cu Duhul Sfînt 40 Sfinţirea 41 Roadă Si Darurile Duhului Sfînt 42 Biserica I 43 Biserica II 44 învăţături Greşite Sau Secte 45 Creştinul Şi Boala (Trupească) 46 Rugăciunea 47 Ispitirea -48 Creştinul In Calitate De Martor 49 Nădejdea Creştinului

Cea Mai Importantă Problemă A Vieţii Lecţia 1

Care este cea Mintuirea sufletului său trebuie să fie în toată mai importantă vremea şi în toate împrejurările, grija cea mai problemă a mare a omului. Mat. 6.33; 16,26 vieţii?

De ce mîntirea a Deoarece ea este voinţa şi porunca lui Dumnezeu. sufletului Ezech. 33.11; Luca 13.24; Filip. 2.12 este mai importantă b Deoarece sufletul este nepieritor, în timp ce decît oricare trupul şi toate lucrurile pămînteşti se alt lucru? prăpădesc. Mat. 6.19-20;10.28 ; 1 Ioan 2.17

c Deoarece putem să murim în orice clipă. Luca 12.19-21

d Deoarece prin nepricepere putem să pierdem vremea harului. Isaia 55.6; Iov 33.29-30

e Deoarece în alt chip, noi niciodată nu vom putea fi fericiţi cu adevărat. Ps. 16.2; Ecles. 2.9-11; 22-23; Ierem. 2.13,19

Totuşi, după a Ei vor să se conducă după voinţa lor proprie care lucru tind, în loc să se lase călăuziţi de poruncile lui din păcate, cei Dumnezeu. Isaia 53.6; Efes. 2.1-3; Tit 3.3 mai mulţi oameni? b Ei caută plăcerile acestei lumi, onoarea şi

dragostea oamenilor, cunoştinţa, puterea şi succesul. I Ioan 2.15-16; Luca 17.26-30

c Ei mai caută bani şi bogăţie, şi se îngrijesc să trăiască, dacă este posibil, cît de mult, cît de comod şi bucurîndu-sc de toate plăcerile. I Tim. 6.8-10; II Tim.3.1-3

Text pentru De memorat studiul biblic Mat. 16.26 Luca 12.16-21 I Tim.6.6-7

Cea ilai Ilare înţelepciune a vieţii Lecţia 2

Trei întrebări importante i-au preocupat pe oamenii din toate timpurile.

a De unde vin? Dumnezeu m-a creat. Geneza 1.26-27; 2.7; Iov 33.4; Ps. 139.13-16

b încotro mă duc? Dumnezeu mă va chema la judecată. Ecles. 11.9; 12.14; Evrei 9.27

c Pentru ce trăiesc; Dumnezeu vrea ca eu să-L caut şi să-L găsesc. Fapte 17.26-28

Trei trepte ale cunoaşterii ne conduc spre mîntuirea sufletului.

a Trebuie să-L cunosc pe Dumnezeu - lucrările Lui, comportarea Lui faţă de mine. Ioan 17.3; Ierem. 9.22-23 (23,24)

b Dar trebuie să mă cunosc şi pe mine însumi; să-mi văd neputinţa, păcatul meu şi nevoia mea de a fi mîntuit. Ierem. 17.9-10; Rom. 7.18,24

c Trebuie să-L recunosc pe Isus Hristos ca pe Mîntuitorul meu şi prin El, să mă împac cu Dumnezeu Rom. 7.25; 3.23-24; Fapte 17.30-31

Text pentru studiul biblic Luca 16.19-31

De memorat Prov. 8.17 Mat. 7.13-14

Biblia, Cuvîntul Lui Dumnezeu I Lecţia 3

Cum cunoaştem a Prin faptul că ea ne arată cum le vorbeşte noi că Biblia Dumnezeu oamenilor. Evrei 1.1-2 este de obîrşie divină? b Deoarece încă şi azi Dumnezeu ne vorbeşte prin

ea. I Tesalon. 2.13

c Deoarece ea este marele dar pe care ni 1-a făcut Dumnezeu. Ioan 17.8,14

d Deoarece ea este adevărul divin. Ioan 17.17? Psalm 33.4; 119.160

Biblia a fost scrisă sub insuflarea Duhului Sfînt.

Duhul lui Dumnezeu a locuit în autorii ei, i-a luminat şi i-a călăuzit în toate. Aşadar cele scrise în ea sînt un mesaj divin, chiar dacă poate să fie descoperit şi stilu specific al scriitorului. Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu în chip de slujitor. I Petru 1.10-12; II Petru 1.16-21; II Sam. 23.2-3

b Tot ce se găseşte scris în Biblie este adevărat şi sigur, şi orice vorbă din ea îşi are însemnătatea voită de Dumnezeu. Ioan 14.26

c Nu există nici o altă carte care să fie atît de desăvîrşit insuflată de Duhul Sfînt ca Biblia. II Tim. 3.14-17

Cîteva indicii distinctive care caracterizează Biblia ca fiind Cuvîntul lui Dumnezeu.

Unitatea învăţăturii ei cu toate că fiecare capitol în parte şi fiecare autor sînt atît de diferiţi unii de alţii.

Proorociile unice în felul lor despre Israel şi despre celelalte popoare, şi care prorocii s-au împlinit deja în mare parte. Deutr. 28.37; 30.2-4; Ierem. 16.14-16

c Marele ei subiect principal: Mesia şi Mîntu-itorul lumii. Ioan 5-39; Psalm 22.2,17,19; Isaia 53.1-12

d Originea ei, păstrarea şi răspîndirea ei, cu toată combaterea ei crîncenă. Mat. 24.35

e Influenţa Bibliei asupra cititorilor ei. Vezi Fig. 11. Ps. 119.130; Evrei 4.12

Text pentru studiul biblic Neemia 8.1-10

De memorat Ps. 119.9,105 Mat. 2 4.35

Biblia, Cuvîntul Lui Dumnezeu II Lecţia 4

Cum a luat fiinţă Biblia?

Ea este o colecţie de cărţi insuflate de Dumnezeu şi care din cauza aceasta sînt sfin Ele au fost scrise de oameni sfinţi. Vechiu Testament a fost compus în sec. 5 î. d. Hr., iar toată Biblia în sec. 4 d. Hr. Fiecare ca din Biblie a luat naştere în intervalul de 1 aproxim. anul 1500 î.d.Hr. şi pînă la anul 1 d. Hr., deci în decurs de aproxim. 1600 de a Autorii ei au fost de cele mai felurite ocup şi au trăit departe unul de altul, atît ca t cît şi ca localitate. De exemplu: Moise -regesc şi păstor; Samuel - prooroc; David cioban şi rege; Daniel - om de stat; Matei vameş; Luca - medic; Petru - pescar; Pave teolog. Exod 17.14; 24.3-7; 34.27; losua 24 Ierem. 36.32; Daniel 12.4

te. 1

rte a 00 ni . aţii imp rmaş

1 -.26;

Cum a ajuns Biblia pînă la noi?

Limba iniţială a Vechiului Testament este în cea mai mare parte ebraică, iar aceea a Noului Testament este greacă. Textele iniţial originale s-au păstrat chiar pînă astăzi în copii foarte vechi. Mai tîrziu Biblia a fost tradusă şi anume chiar de la început de tot în limba siriană şi latină, pe la 1320 în limba engleză, la 1534 prin Luther în limba germană, iar cu răspîndirea progresivă a creştinismului, în cele din urmă ea a fost tradusă în toate limbile principale. Prin diferitele societăţi biblice pînă în anul 1978, Biblia a fost tradusă în întregime sau parţial în 1631 de limbi diferite. Rom. 14.18-19; Evrei 2.1-4

Biblia este compusă din Vechiul şi Noul Testament.

Cărţi istorice (în Vechiul Testament de la Geneza pînă la Estera; în Noul Testament -Evangheliile şi Faptele Apostolilor).

Cărţi de învăţătură (în Vechiul Testament -de la Iov pînă la Cîntarea Cîntărilor, în Noul Testament - de la Romani pînă la epistola lui Iuda).

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu?

Cărţi profetice (în Vechiul Testament - de la Isaia pînă la Maleahi; în Noul Testament Apocalipsa).

Noi trebuie să citim zilnic din Biblie şi s-o studiem, trebuie să credem în cele scrise acolo şi să fim ascultători de Cuvîntul lui Dumnezeu. Psalm 1.1-3; 119.4,18; Fapte 17.11; Ioan 2.22

Text pentru studiul biblic Luca 8.5-15

De memorat Psalm 1.1-3

Dumnezeul Cel Veşnic Lecţia 5

Prin ce cunoaştem noi că există un Dumnezeu?

Prin lucrările creaţiunii Sale. Mărimea, armonia şi frumuseţea lor, ne vorbesc despre atotputernicia, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Rom. 1.20-21; Ps. 92.5-6; Evr. 1.1-4; Ps. 104.24; Ps. 19.2-5

b Prin descoperirea Sa făcută în mijlocul poporului Israel. Deutr. 4.32-35; Isaia 43.5-12

c Prin descoperirea Sa ce ne-a făcut-o în Isus Hristos. Ioan 1.18; Matei 11.27

d Prin cîrmuirea şi lucrările pe care le face în viaţa omenească. Ps. 33.18-19; II Cron. 16.9a

e Prin mărturia conştiinţei noastre. Rom. 1.15-16

]]e ce nu-1 putem noi percepe pe Dumnezeu, cu simţurile şi mintea noastră?

Deoarece omul a căzut în păcat şi prin aceasta el a fost despărţit de Dumnezeu. I Cor. 2.14; Efes. 4.17-18

Fiindcă ochiul nostru păcătos n-ar putea suporta priveliştea Dumnezeului Celui Sfînt. Exod. 33.20; I Tim. 6.16

Deoarece Dumnezeu este Duh şi aparţine lumii nevăzute. Ioan 4.24

Care este însă condiţia ca să-1 putem cunoaşte în mod just pe Dumnezeu?

a Noi trebuie să-L căutăm din toată inima noastră. Ierem. 29.12-14a

b Noi trebuie să ne apropiem cu smerenie de Dumnezeu. Iacov 4.4-8

c Noi trebuie să credem în Domnul Isus Hristos. Ioan 14.6

Text pentru studiul biblic I Regi 18.21-40

De memorat Evrei 11.3,6

Fiinţa Cea Desăvîrsită A Lui Dumnezeu Lecţia 6

Ce ne învaţă a Dumnezeu este Duh - Ioan 4.24 Biblia despre Fiinţa lui b Dumnezeu este lumină - I Ioan 1.5 Dumnezeu

c. Dumnezeu este dragoste - I Ioan 4.8,16

Ce însemnătate Eu II voi putea cunoaşte pe Dumnezeu, numai au cele de mai dacă voi fi luminat de Duhul Sfînt. sus, pentru mine I Corint. 2.10-14 personal?

Care sînt însuşirile lui Dumnezeu?

a însuşirile Duhului:

El este viu

El este veşnic

El este invizibil

El este atotputernic

El este omniprezent

El este atoateştiutor

El este atotîntelept

Ierem. 10.10

Psalm 90.2

I Tim. 1.17

Geneza 17.1

Psalm 139.7-12

Psalm 139.1-6

Rom. 11.33

însuşirile luminii: Sfîntă - Isaia 6.3; dreaptă - Apoc. 15.3 Sinceră - Rom. 3.4; neschimbată - Iac. 1. 17

însuşirile dragostei:

Este milostivă

Este îndurătoare

Este îngăduitoare

Este binevoitoare

Este credincioasă

Exod 3 4.6

Psalm 103.17

Rom. 2.4

Rom. 11.22

Deuter. 7.9

Text pentru studiul biblic Exod. 24.1-11

De memorat Psalm 139.1-4 Psalm 139. 7-1C

Opera De Creaţie A Lui Dumnezeu Lecţia 7

Cum s-a a Universul este creaţia lui Dumnezeu. născut Isaia 48.13 universul?

b Dumnezeu 1-a creat din nimic, prin Cuvîntul Său. Psalm 33.6-9; Evrei 11.3

c Dumnezeu a făcut toate prin şi pentru Fiul Său. Ioan 1.1-3; Evrei 1.2-3; Colos. 1.15-16

Creaţiunea lui a La început Dumnezeu a creat cerurile şi Dumnezeu. pămîntul. Geneza 1.1

b In afară de lumea vizibilă mai există şi una invizibilă. Filip. 2.10; Psalm 148.1-6

c Lumea vizibilă va pieri odată. Hat. 24.35; II Cor. 4.18; Psalm 102.26-27a; Isaia 51.6

d Lumea de acum s-a născut în 6 zile de creaţie.

Ziua 1: Lumina - Geneza 1.3-5 Ziua 2: Aerul şi apele de sus şi de jos.

Geneza 1-6-8 Ziua 3: Uscatul, marea, vegetaţia. Geneza

1.9-13 Ziua 4: Ziua de 24 ore, lunile, anii (apare

soarele, luna şi stelele) Geneza 1.14-19

Ziua 5: Vietăţile din apă şi aer. Geneza 1.20-23

Ziua 6: Vietăţile de pe uscat şi omul. Geneza 1.24-31; Psalm 8.5-10

Ce îl a Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. înalţă pe om Geneza 5. 1-2;2.7 mai presus decît celelalte b El posedă duh, capacitatea de a gîndi şi a creaturi ale vorbi, voinţă liberă, conştiinţă. Zahăr. 12.1; lui Dumnezeu? Psalm 32.8-9

c El poate să-L recunoască pe Dumnezeu, să aibă părtăşie cu El şi este răspunzător faţă de El. Fapte 17.26-29; Ecies. 11.9

d Ca fiinţă spirituală, omul este nemuritor. Ecles. 12.14; Apoc. 20.11-15

Text pentru De memorat studiul biblic Psalm 8.4-5 Psalm 104 Psalm 32.8-9

Lumea îngerilor Lecţia 8

Ce ne învaţă a îngerii sînt nişte fiinţe create de Dumnezeu Biblia cu însuşiri mai înalte decît cele ale oamenilor, despre îngeri? II Petru 2.11

b îngerii n-au trupuri materiale, dar ei pot apărea pe pămînt într-o statură asemănătoare omului. Geneza 32.2 (1); loan 20.12

Pot îngerii a Sub conducerea unui înger de lumină cu rang să păcătuiască? înalt, o parte din îngeri s-au răsculat,

s-au despărţit de Dumnezeu şi au fost osînditi la o pedeapsă veşnică. II Petru 2.4; Iuda 6

b Conducăatorul îngerilor căzuţi se numeşte Satan, Diavolul, Stăpînitorul acestei lumi, Balaurul, Şarpele etc. Ioan 8.44; 14.30; Mat. 4.10; Âpoc. 12.7-10

Biblia ne a îngeri buni: Heruvimi, Serafimi, Arhangheli şi arată că există îngeri. Geneza 3.24; Isaia 6.2,6; I Tesal. 4.16; următoarea Daniel 10.13b; Luca 1.19; Mat. 26.53; Apoc. 5.11 ierarhie între îngeri: b îngeri răi: Satan, Domi ai întunericului,

Demoni. Iov 1.6; Efes. 6.12; Daniel 10.13a

Care este a îngerii cei buni slujesc lui Dumnezeu şi misiunea credincioşilor. Psalm 34.8; 103.20-21; îngerilor? Evr. 1.14

b îngerii răi caută să-i amăgească pe oameni. II Cor. 4.4; Apoc. 12.9

Text pentru De memorat studiul biblic Apoc. 12.10-11 Geneza 18.1-16 II Cor. 4.3-4

Previziunea Lui Dumnezeu Lecţia 9

Qe înţelegem a Dumnezeu este Domnul lumii create de El. noi prin Psalm 24.1; 95.4-5 previziunea divină? b Dumnezeu poartă, conduce şi supraveghează

totul. Psalm 135.6-7; Evr. 1.3

c Dumnezeu stăpîneşte cu dreptate cu dragoste şi cu înţelepciune peste toţi oamenii şi toate popoarele. Psalm 33.13-15; Isaia 40.21-14; 45.7-8

d Nimic nu se întîmplă fără ştirea Lui şi fără voia Lui. Mat. 10.29-31

Ţelul a Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să aibă părtăşie previziunii cu noi. De aceea şi noi trebuie să-L iubim şi lui Dumnezeu. să-L adorăm. Apoc. 14.7; Psalm 100.1-3;

Ioan 4.24

b Noi trebuie să-L primim pe Fiul Său, Mîntuitorul nostru, să-L cinstim şi să-L iubim. Ioan 5.20-23; Filip. 2.9-11

c Făpturile Lui trebuie să fie fericite în El. Isaia 45.22-24

Ce însemnătate a Fiecare om poate şi trebuie să ştie, că are previziunea Creatorul nu vrea decît ceea ce este mai bine lui Dumnezeu pentru făptura Sa. I Tim. 2.4; Rom. 8.28-29 pentru noi?

b Mîntuirea şi fericirea omului depinde de subordonarea sa liber consimţită faţă de voinţa Creatorului său. Deuter. 30.19-20a; Mat 11.29

c Omul se pierde numai atunci cînd nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Mat. 23.37; Fapte 17.30-31 23.37; Fapte 17.30-31

Text pentru De memorat studiul biblic Fapte 17.30-31 I Sam. 9.1-27 Rom. 8.28-29

Judecăţile Lui Dumnezeu Lecţia 10

Ce înţelegem a Ele sînt acele măsuri, pe care Dumnezeu le ia noi prin în previziunea Sa, pentru ca să sprijinească cuvintele binele şi să stîrpească răul (Potopul, "judecările Suferinţa poporului lui Israel, Necazul lui lui Dumnezeu"? Iov). Ps. 9.5b-9; 11.4-7

b Noi deosebim: Judecăţi de pedepsire. Geneza 18.20-21 şi 19.13 Judecăţi de educare (creştere spirituală). Evrei 12.4-11; Zahăr. 13.9; Maleahi. 3.3 Judecăţi de răsplătire. I Cor. 4.5; Mat. 25.19

Ce trebuie să a Că Dumnezeu judecă totdeauna cu dreptate, ţinem mai cu Psalm 96.13; Apoc. 16.7 deosebire în seamă Ia b Dumnezeu judecă atît lucrările, cît şi vorbele aceste judecăţi şi gîndurile. El nu judecă după aparentă, ci ale lui după cele ce stau ascunse în inima noastră. Dumnezeu? I Petru 1.17; Mat. 12.36-37; Rom. 2.16;

Evrei 4.13

c Pe cei buni Dumnezeu îi examinează adeseori timp îndelungat, înainte de a-i răsplăti. Iacov I .2-4, 12; Iov 23.10

d Pe cei răi Dumnezeu îi rabdă deseori vreme îndelungată, înainte de a-i pedepsi. II Petru 3.7-9

e Răsplata cea deplină va fi dată abia în veacul viitor. Rom. 2.5-8

Care sînt a Judecata credincioşilor în fata scaunului de judecăţile judecată a Domnului lor. II Cor. 5.10; Rom. prezise mai 14.10; I Cor. 3.11-15 dinainte de Biblie? b Judecata popoarelor la apariţia Domnului Hristos.

Mat. 25.31-46; II Teaal. 1.5-8; Isaia 24.21-23; Daniel 7.9-14

c Judecata cea de pe urmă. Apoc. 20.11-15

Text pentru De memorat studiul biblic Ioan 5.22-23 Geneza 6.5-22 Ioan 5.24

Rom. 14.9-U«

Legea Lui Dumnezeu Lecţia 11

In Legea Sa Dumnezeu ne face cunoscută voia Sa. Luca 10.25-28

Unde găsim a In poruncile Sfintei Scripturi. Ele constituie noi această Testamentul lui Dumnezeu, întîi faţă de poporul lege? Israel, prin Moise şi prooroci, apoi către

Biserică prin Domnul Isus şi apostolii Săi. Deut. 10.12-13; II Tim. 1.13; 3.14-15

b In modelul Domnului nostru Isus Hristos. Noi găsim în viaţ-a şi lucrarea Sa cea mai desăvirşita descoperire a voiei lui Dumnezeu. Ioan 8.12; Mat. 17.5; I Petru 2.21-23

c In conştiinţă. Ea ne îndeamnă mereu să ne facem datoria faţă de Dumnezeu şi semeni. Conştiinţa trebuie luminată şi formată de Duhul lui Dumnezeu. 0 conştiinţă bună este cel mai de preţ bun. Deut. 30.11-14; Rom. 2.14-15

Ce datorăm noi a Prin Israel ne-au fost transmise Cuvîntul şi poporului legea lui Dumnezeu. Rom. 9.4 Israel?

b Isus şi apostolii se trag din Israel. Ioan 4.22; Rom. 9.5

Text pentru De memorat studiul biblic II Tim. 3.14-15 Mat. 5.17.48 Mica 6.8

Cele Zece Porunci Lecţia 12

Cele zece a Dumnezeu însuşi a scris cele zece porunci porunci pe cele două table de piatră. Ele constituie ocupă un loc un rezumat al legii morale pentru toţi oamenii special în din toate timpurile. Exod 20.1-17; 24.12; lege. 32.15-16; Deut. 10.1-5

b Pe lîngă legea morală, găsim în Vechiul Testament şi legile ceremoniale. Ele indică spre Hristos. Evr. 9.1-4; 11.12; 19-24

c Alături de cele două grupuri de legi menţionate mai avem în Vechiul Testament şi legi civile şi de pedepsire.

[|e ce sînt Ele sînt cuprinse şi în Noul Testament, valabile cele formînd baza învăţături morale a Domnului zece porunci Isus şi a apostolilor. Mat. 5.17-18; Rom. şi pentru noi? 3.31; 13.8-10

Ce ne învaţă Dumnezeu ne aminteşte mai întîi, ce a făcut El introducerea pentru izbăvirea noastră. Motivul ascultării la cele zece este dragostea noastră recunoscătoare. Deut. porunci? 8.11-18; I Ioan 4.19

Text pentru De memorat studiul biblic Ps. 19.8-10 Ex. 24.12-18; Mat. 5.17-H 34.29-35

Prima Poruncă Lecţia 13

Prima poruncă interzice alţi dumnezii; nu este permis să cinsteşti sau să te rogi altei fiinţe decît lui Dumnezeu. Exod 20.3; 34.14-16; Deut. 13.7-12 (6-11)

Ce se cuprinde a Vrăjitorie şi ghicitorie. Lev. 20.6; Deut. în această 18.9-14 poruncă?

b Chemarea morţilor. Lev. 19.31

c închinarea la îngeri sau sfinţi. Col. 2.18; Apoc. 2 2.8-9; Fapte 14.11-18

d Orice fel de idolatrie. Idolatrie înseamnă a-ţi lipi inima de altceva (altcineva) decît de Dumnezeu. I Ioan 5.21; Rom. 1.24; Apoc. 21.8

Ce poate deveni a Mamona, bani, averi. Mat. 6.24 idolul nostru?

b Pîntecele, mîncăruile. Fii. 3.18-19

c Trupul, îngrijirea excesivă a trupului după felul lumii, moda. I Tim. 2.9-10; 4.8; I Petru 3.1-4

d Plăcerile lumeşti de toate felurile (film, radio, televiziune, maşină, sport, dans, restaurant, etc. ). I Ioan 2.15-17; Ps. 1.1

e Natura şi creaţiunea. Rom. 1.21-23; Ier. 17.5

f Din principiu, trebuie sa ne ferim de tot ce ne împiedică sa răspundem chemării divine. Rom. 12.1-2

Ce pretinde Să ne temem numai de Dumnezeu, să ne supunem prima poruncă? Lui şi să ne încrederi în El. Iac. 4.7; I Petru

3.6; Ier. 17.7-8

Text pentru De Memorat studiul biblic Ex. 20.3 Dan. 3.13-18; Ier. 17.7-8 6.11-25 (10-24) Rom. 12.1-2

A Doua Poruncă Lecţia 14

A doua poruncă interzice slujirea idolilor sau confecţionarea vreunui obiect care să fie cinstit ca şi cum Dumnezeu ar locui în el. Exod. 20.4-6; Lev. 26.1; Deut. 4.15-19; Isaia 44.9-20

Ce este a Interzicerea unor reprezentări închipuite cuprins în despre Dumnezeu. această poruncă? b Născocirea şi răspîndirea de învăţături

rătăcitoarea despre Dumnezeu şi Hristos. Mat. 24.4-5; 23-24; II Petru 2.1-3

Ce cere a a Să ne închinăm Domnului în duh şi în adevăr şi doua poruncă? sâ-I slujim din inimă. Ioan 4.24

b Să dorim a-L vedea odată aşa cum este El. I Ioan 3.2

Cine este a Isus Hristos este adevăratul chip al lui chipul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu însuşi ni L-a dat. Dumnezeu? Col. 1.14; Ioan 1.14; 14.8-10

b Picturile şi obiectele de artă care-L prezintă pe Isus sau lucruri din Biblie pot fi privite cu folos; nu avem însă voie a face un cult din acestea.

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20.4-6 I împ. 12.24-33 Ioan 1.14

A Treia Poruncă Lecţia 15

A treia poruncă interzice orice luare în deşert a Numelui Domnului. Ex. 20.7

Cum poate fi a Prin pomenirea fără rost (negîndită) a luat în deşert Numele lui Dumnezeu?

Numelui Domnului.

b Prin rugăciune superficială sau participarea de formă la serviciul religios. Mat. 6.7; 15.8

c Prin înjurături şi blasfemie. Apoc. 16.9; Lev. 24.15-16

d Prin jurăminte false şi inutile. Mat. 5.33-37; Lev. 19.12

e Prin întrebuinţarea celor trei Nume înalte la tot felul de activităţi magice. Mat. 7.22; Fapte 19.13

Qe cere a treia poruncă?

Ca să lăudăm zilnic pe Dumnezeu şi să-I mulţumim. Ps. 34.2-4; 92.2-3

Ca să chemăm Numele Său pentru mîntuirea noastră şi la vreme de nevoi şi pericol. Rom. 10.12-13; Ps. 34.5-7

Ca să-L mărturisim înaintea oamenilor. Evr. 13.15; Mat. 10.32-33

Ca să ne ţinem juruinţele. Ps. 50.14-15; 56.13-14; 66.13-14

Ce întărire i dat Dumnezeu celei de-a 2-a şi a 3-a porunci?

Judecătorul şi Răzbunătorul cel sfînt avertizează pe cei ce calcă poruncile că va veni judecata. Evr. 10.26-31; Rom. 11.22

Text pentru studiul biblic Lev. 24.10-16

De memorat Exod. 20.7 Ps. 50.14-15

A Patra Poruncă Lecţia 16

Ce cere a a Sfinţirea celei de-a 7-a zi, ca zi de odihnă patra poruncă? (Sabat = odihnă). Ex. 20.8-11; 31.12-17;

Isaia 56.2; 58.13-14

b Omul trebuie să aibe timp şi linişte pentru a se gîndi la Făcătorul şi Salvatorul său, la mîntuirea sufletului, să asculte Cuvîntul lui Dumnezeu, să aibe părtăşie cu credincioşii şi să lucreze pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ps. 2 6.8; 27.4; Col. 3.16; Evr. 13.16

c Ziua trebuie să folosească şi pentru odihna trupească, nu însă pentru lenevie sau plăceri lumeşti.

d In acelaşi timp, ne cere şi muncă susţinută în celelalte zile ale săptămînii. Ex. 20.9; II Tes. 3.10-12

De ce ţinem a Pentru că Noul Testament nu mai pretinde ţinerea duminica şi zilei a 7-a ca zi de odihnă. Rom. 14.5-8 nu mai ţinem sabatul b Pentru că Evanghelia ne eliberează de sforţările evreiesc? exterioare şi de învăţăturile rătăcitoare, care

vor să reintroducă Sabatul ca. ceva legal. Col. 2.16-17; Gal. 4.10

c Pentru că Domnul nostru a înviat în prima zi a săptămînii. Marcu 16.9; Apoc. 1.10 ( grec. kuriake hemera; lat. dies dominicus = Ziua Domnului).

d Pentru că primii creştini, în amintire învierii Domnului, se adunau în prima zi a săptămînii. Fapte. 20.7; I Cor. 16.2

Ce fel de Lucrări necesare pentru întreţinerea vieţii şi lucrări slujirea aproapelui cu iubire. Mat. 12.12 sînt permise duminica?

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20.8-11 Mat. 12.1-14 Ps. 27.4

A Cincea Poruncă Lecţia 17

Ce cere a Cinstirea părinţilor noştri care ne-au fost daţi cincea poruncă? de Dumnezeu. După Dumnezeu, părinţii sînt

cei cărora avem cel mai mult de datorat. Ex. 20.12; Efes. 6.1-3; Col. 3.20

Qum cinstim a Prin dovedirea unei iubiri şi ascultări, prin pe părinţii ajutorarea la bătrîneţe şi rugăciune pentru noştri? ei. Ex. 21.15,17; Prov. 20.20; 30.17

b Prin primirea mustrărilor şi sfaturilor lor. Prov. 15.5; 23.22-25; 6.20-23; 13.1,24

Ce mai Respect în faţa celor vîrstnici, ascultare de cuprinde slujitorii lui Dumnezeu (părinţi în credinţă), porunca a învăţători, mai mari în biserică, stăpînire. cincea? Lev. 19.32; Evrei 13.17; I Tim. 5.17; I pet. 5.5;

I Tes. 5.12-13; Efes. 6.5-8; Rom. 13.1

Cînd trebuie Cînd vor să ne oblige sâ nu dăm ascultare să refuzăm Cuvîntului Domnului şi glasului Său. Mat. ascultarea 10.37; Fapte 5.29 părinţilor şi a oamenilor, în general?

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20-12 Luca 2.39-52 Evrei 13.17

A Şasea Poruncă Lecţia 18

Ce interzice Uciderea şi orice distrugere sau dăunare a a şasea vieţii omeneşti. Ex. 20.13; Gen. 9.6; poruncă? Ex. 21.12-14

Ce se include a Orice vătămare a aproapelui nostru cu fapta, în a şasea vorba sau intenţie şi gînd. Lev. 19.16-18 poruncă?

b Nu trebuie să urîm, să dispreţuim, să invidiem, înjurăm sau calomniem pe nici un om. Mat. 5.22; I Ioan 3.12-16

c Să nu ne primejduim viaţa inutil sau cu bunăştire, nici să degradăm trupul şi sănătatea prin obieceiuri rele, sau să ne luăm viţa singuri.

Ce se cere deci a Dragoste, bunăvoinţă, caritate, împăcare cu în a şasea prieteni şi duşmani. Mat. 5.23-24; 44-45; poruncă? Rom. 12.17-21

b Omenie faţă de animale. Prov. 12.10

c Respect faţă de orice vietate.

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20.13 Gen. 4.1-15 Mat. 5.44-45;46-4$

A Şaptea Poruncă Lecţia 19

Qe interzice a Adulterul sau relaţiile sexuale cu un alt şaptea partener decît propriul soţ. Exod. 20.14; ooruncă? Lev. 10.10; Prov. 6.23-33

Qe conţine a Sentimentele şi gîndurile care duc la adulter. această Mat. 5.28 poruncă?

b Gîndurile murdare, pofta şi purtarea rea. Efes. 5.3-5

c Divorţul sau orice încercare de a desface căsnicia proprie sau a altuia (exceptînd cazurile de adulter dovedite la celălalt soţ). Mat. 5.31-32; 19.3-9

Qe cere a a Credinciosie în căsnicie a amibilor soţi pînă şaptea la moarte. Evrei 13.4 poruncă?

b Puditate în gîndire, vorbire, purtare şi îmbrăcăminte. Mat. 5.8; I Tim. 2.8-10; II Tim. 2.22

Qe este Ea este un legămînt întemeiat de Dumnezeu pe căsătoria şi viaţă, între bărbat şi femeie, cu scopul ce scop are? completării, ajutorării şi fericirii reciproce,

precum şi a zămislirii de copii şi creşterii acestora.

Care sînt Binecuvîntarea lui Dumnezeu, întoarcere ambilor condiţiile soţi la Domnul, dragostea, sănătatea, stăpînirea cele mai de sine, munca şi hărnicia, spiritul gospodăresc, importante dragostea de copii. pentru o căsnicie Un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să se fericită? unească prin căsătorie cu un partener nepocăit.

II Cor. 6.14-18; Iac. 4.4; Deut 7.1-6

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20.14 II Sam. 12.1-9 II Tim. 2.22

A Opta Poruncă Lecţia 20

Qe interzice Furtul, adică însuşirea ilegală, şireată sau a opta poruncă? cu forţa a unor bunuri străine. Ex. 20.15

Lev. 19.11-13; Deut. 24.7

Ce cuprinde a Orice exploatare a oamenilor. Ier. 22.3 a opta Lev. 25.35-38; Deut. 24.6; 10-13 poruncă?

b Orice înşelare în comerţ şi afaceri. Lev. 19.35-36; Prov. 20.10

c Salarii sub nivel sau reţinerea plăţilor. Deut. 24.14-15; Iac. 5.4

d Luarea de camătă. Ex. 22.24-25

e Cerşetorie cu afirmaţii false sau obţinere de bani prin şantaj. Prov. 21.6

f Datorii uşuratice. Ps. 37.21

g Păstrarea proprietăţii ilegale (necuvenite) sau a obiectelor care nu-ţi aparţin. Deut. 22.1-4

Ce cere a opta a Bună gospodărire a bunurilor pămînteşti. poruncă? Luca 16.10-12; Mal. 3.8-10

b Silinţă, economie, cumpătare, cinste, binefacere, milă. Prov. 6.6-11; 10.4-5; I Tes. 4.9-12; II Cor. 9.6-7; Gal. 6.6-10

Ce mod de a Lenea şi trîndăvia. II Tes. 3.10-13 viaţă duce la furt? b Egoismul şi zgîrcenia. I Tim. 6.8-11

c Dorinţa după plăceri şi lăudăroşenia. Prov. 21.17

Test pentru De memorat studiul biblic Exod. 20.15 II împ. 5.19-27 II Cor. 9.6-8

A Noua Poruncă Lecţ ia 21

Ce interzice Mărturia mincinoasă. Exod 20.16; Deut. 19. a noua poruncă? 15-21

Ce cuprinde a Orice acuzare şi condamnare falsă. Ex. 23. a noua 6-8 poruncă?

b Orice judecată uşuratică şi pripită. I Cor. 4.5; Mat. 7.1-5

c Orice fel de minciună: neadevăr intenţionat, minciuna din frică, nevoie sau glumă, exagerarea, sucirea adevărului, calomnia şi răspîndirea de zvonuri. Ex. 19.11,16; Prov. 4.24; 10.18-19; 11.13; Prov. 12.17-19; 19.9; 21.6; 30.5-6

d Orice fel de înşelare, respectiv, trezirea unei aparenţe false prin acţiuni sau mimică. I Petru 2.1

e Făţărnicie şi măgulire. I Tes. 2.3-5

Ce cere a a Adevăr în toate lucrurile, faţă de Dumnezeu, noua faţă de sine şi faţă de aproape. Ps. 15.1-3; poruncă? 101.5-6; Efes. 4.25

b Intervenire curajoasă pentru adevăr - fără menajamente în funcţie de persoană şi fără frică de urmări. Ps. 51.8; Ier. 1.17-18; 6.14

Atenţie la vorbire ca şi la tăcere. Iac. 3.3-6

Ce spune a Ea este fiinţa diavolului. Ioan 8.44 Cuvîntul lui Dumnezeu b Ea este o urîciune pentru Dumnezeu şi ne despre exclude de la părtaşia Sa şi din cer. minciună? Prov. 6.16-19; Apoc. 21.27; 22.15

Text pentru De memorat studiul biblic Ex. 20.16 I împ. 22.5-28 Prov. 6.6-19

Filip. 1.9-11

A Zecea Poruncă Lecţia 22

Ce interzice Rîvnirea bunurilor străine. Ex. 20.17; porunca a zecea? Mat. 5.28

Ce este cuprins în această poruncă?

a Orice poftire după lucruri interzise. I- Petru 2.11; Col. 3.5-6

b Plăceri păcătoase, din care rezultă fapte păcătoase. Iac. 1.14-15; II Tim. 3.1-5

c Invidia pentru norocul şi succesul aproapelui. Marcu 15.10; Ioan 3.26-27

Ce cere porunca a zecea?

a Să ne mulţumim cu bunurile şi relaţiile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Evr. 13.5; I Tim. 6.8-10; Fii. 4.6-9; 11-13

b Să privim bine şi să contribuim din inimă la bunăstarea aproapelui, avînd în vedere atît lucrurile din aceasta lume, cît şi cele veşnice. Fii. 2.3-4; Rom. 12.16

c Să ne găsim plăcerea în Domnul. Ps. 37.1-4; 1.1-3

Ce lucruri deosebite găsim în porunca a zecea?

a Ea se referă nu atît asupra faptelor cit asupra părfii ascunse a inimii noastre. Evr. 4.12-13

b Ea ne arată că porunca este călcată deja prin dorinţa şi gîndirea păcătoasă. Rom. 7.7-8

Text pentru studiul biblic losua 7..10-2 1 I împ. 21.1-26

De memorat Ex. 20.17 Ps. 37.3-5 Iac. .1.14-1

Cea Hai Mare Porunca Lecţia 23

In dubla poruncă a iubirii de Dumnezeu şi aproapele se cuprinde întreaga Lege a lui Dumnezeu. Marcu 12.28-34; Rom. 13.8-10; Gal. 5.6,14; I Cor. 13.1-6

Cum trebuie a Trebuie să recunoaştem pe Dumnezeu ca singurul să fie iubirea nostru Dumnezeu, căruia îi aparţinem cu trup noastră faţă şi suflet. Deut. 10.12-13 de Dumnezeu?

b Trebuie să-L iubim deasupra tuturor şi pentru totdeauna, cu toate simţurile, gîndirea şi faptele noastre. Trebuie să fim robii şi roabele Sale mulţumitoare. Deut. 10.14-22

Qe este unit 0 adîncă dragoste faţă de aproapele nostru, cu dragostea de adică faţă de toţi oamenii pe care-i întîlnim. Dumnezeu? Aici intră mai ales săracii, bolnavii, cei

slabi, cei urîţi, chair şi duşmanii. Lev. 19.17-18; 34; I Ioan 3.14-16; 23; 4.10-12; I Ioan 4.20-21

Text pentru De memorat studiul biblic Marcu 12.30-31 Ioan 21.15-18 Rom. 13.9-10 Luca 10.25-37 I Cor. 13.4-6

Starea De Stricăciune A Inimii Lecţia 24

Ce rol are a Ele sînt ca o oglindă în care ne recunoaştem cunoaşterea păcătoşenia. Rom. 3.19-20} 7.7 poruncilor lui Dumnezeu? b Noi toţi am călcat poruncile lui Dumnezeu.

Rom. 3.23; Iac. 2.10; Ps. 14.2-3

c Sîntem mult mai degrabă înclinaţi spre rău decît spre bine. Rom. 7.18-21

d Sîntem sub stapînirea păcatului şi nu ne putem elibera singuri. Rom. 6.16; 7.22-24

e Nimeni nu poate să-şi şteargă păcatele sale. Ps. 49.8-9

f Toţi avem nevoie de îndurarea şi mîntuirea lui Dumnezeu. Gal. 2.16

De unde vine a E o urmare a căderii în păcat. Gen. 3.8-11; starea 24; Rom. 5.12 păcătoasă a inimii b Dumnezeu a făcut pe om bun. Gen. 1.31; noastre? Exles. 7.29 (30)

c Prin neascultarea primei perechi a început să domnească răul. Rom. 5.19

d Dumnezeu a îngăduit căderea în păcat, cu toate urmările sale, pentru că El a hotărît de la început mîntuirea prin Fiul Său Isus Hristos. Rom. 11.32-36; Efes. 1.4-5; 9-12

e El poate să ducă la mîntuire şi binecuvîntare chiar şi pe cel mai căzut om. Rom. 5.20; I Tim. 1 . 13-16

Text pentru De memorat studiul biblic Ier. 17.9-10 Gen. 3.1-19 Ps. 14.2-3

Păcatul Lecţia 25

Ce este a Păcat înseamnă călcarea poruncii lui Dumnezeu, păcat? deci o acţiune îndreptată împotriva lui

Dumnezeu. I Ioan 3.4; I Sam. 15.24

b Păcatul începe în inimă; din dorinţi păcătoase se nasc gînduri, vorbe şi fapte păcătoase. Marcu 7.21-23

c Păcatul este păcat, fie că este săvîrşit din neştiinţă, slăbiciune, neglijenţă sau greşeală. Cel mai grav este cînd cineva păcătuieşte cu premeditare, de bună voie şi conţinu. Lev. 15.22-31; Gal. 6.1; Evr. 10.26-31

d Necredinţa este păcatul tutoror păcatelor. Ioan 16.9; Evr. 3.12; 4.7

Ce precede a Ispita. Aceasta nu constituie în sine păcat, păcatului? Iac. 1.13-15

b Ispita vine de la diavolul, de la oameni şi de la lume, dar şi din propria noastră natură, a firii. Mat. 4.1; Prov.1.10; I Ioan 2.15-16; Gal. 5.17

c Dumnezeu îngăduie ca să fim ispitiţi pentru încercare şi dovedirea noastră. Deut. 8.2; Iac. 1.2-4; 12; I Cor. 10.13

Care sînt a Mînia lui Dumnezeu şi pedeapsa. Mînia lui' urmările Dumnezeu este indignarea Sa sfîntă împotriva păcatului? a tot ce este rău. El pedepseşte, atît pentru

dezrădăcinarea răului, cît şi pentru salvarea păcătosului. Ps. 90.7-8; Rom. 1.18; 6.23; Ioan 3.36

b Pedeapsa lui Dumnezeu este moartea, adică alungarea din comuniunea Sa. Ea urmează după păcat şi produce nelinişte, frică, chin lăuntric, ruinare. Aceasta reprezintă moartea spirituală. Moartea trupească nu constituie decît o parte a acestei pedepse. Efectul deplin este moartea veşnică şi iadul. Gen. 2.17; Deut. 28.15,45; Ioan 5.14; Apoc. 20.14-15

Text pentru De memorat studiul biblic Ioan 3.36 II Sam. 12.1-9 I Ioan 3.4

riîntui rea Lecţia 26

Ce este a Evanghelia este vestea minunată despre salvarea mîntuirea? pe care chiar Dumnezeu a pregătit-o. II Cor.

5. 19

b Iubirea lui Dumnezeu e aşa de mare încît El nu pedepseşte păcătosul şi gata, ci prin lucrarea Sa minunată de înfiere îi arată milă. loan 3.16

Ce s-a a Dumnezeu însuşi a şters vina noastră. El ne petrecut prin iartă toate fărădelegile şi ne primeşte din această nou în comuniunea Sa. Isaia 53.4-6; loan mîntuire? 1.29; Efes. 1.7; I loan 2.2

b El ne spală de păcate, ne eliberează de sub puterea lor şi ne face oameni noi. Isaia 1.18; I loan 1.7-9; II Cor. 5.17

Cum ni ' se a Vestea mîntuirii ne este comunicată numai de face de Biblie. Gal. 1.6-10; Evrei 2.1-4; I Petru cunoscut 1.22-25 mîntuirea?

b Venirea Mîntuitorului a fost făgăduită încă din Vechiul Testament. Multe cuvinte profetice, multe lucruri din serviciile religioase ale lui Israel şi chiar unele episoade din istoria sa se referă la venirea mîntuirii. Luca 24. 25-27; I Petru 1.10-12; Isaia 59.20; 61.1-2; Evrei 1.1-3; Mum. 21.4-9

c Noul Testament adevereşte săvîrşirea mîntuirii şi o oferă, prin intermediul Evangheliei, tuturor oamenilor. Luca 4.18-21; Rom. 1.16-17; I Tim. 1.15

Text pentru De memorat studiul biblic Isaia 53.4-6 _Exod 12.1-14 I loan 1.7-9

Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Lecţia 27

SingurIsus Hristos Fiul lui Dumnezeu, a săvîrşit mîntuirea noastră, El care din veşnicii a fost Dumnezeu şi a devenit om, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi apoi prin învierea Sa din morţi şi înălţarea Sa a fost proclamat mîntuitor al tuturor oamenilor. Fapte 4.11-12; Filip. 2.5-11; Ioan 1.14

După ce a El a fost născut şi a avut un trup ca şi noi. cunoaştem că Şi El a trebuit să crească, să mănînce, să bea, El a fost un să înveţe, să se odihnească, să doarmă ca om ca toţi şi noi, fiindu-i foame şi somn ca şi nouă. Luca oamenii? 2.7,4 0; Gal. 4.4; Mat. 4.2; Ioan 4.6

b El a avut un suflet ca şi noi, a simţit bucurie şi tristeţe, a fost necăjit şi întristat, a iubit şi sperat şi a fost încercat ca şi noi. Luca 10.21; Mat. 26.38; Marcu 3.5; Ioan 11.5; 33-35; Evrei 2.18; 5.7

c El a simţit durerile trupeşti şi a suferit moartea. Evrei 2.9; Isaia 53.3

După ce a Mărturia Sa a avut loc prin Duhul Sfînt. cunoaştem Luca 1.35 că El a fost Dumnezeu? b Deşi a fost ispitit, a rămas fără păcat. II Cor.

5.21; Evrei 4.15; I Ioan 3.5

c El a avut putere divină, care s-a manifestat prin minunile sale. Ioan 5.36; 7.31

d învăţătura Sa era din cer, vorbirea Sa cu autoritate divină. Mat. 7.29; Ioan 7.16-17;46

e El a iertat oamenilor păcatele lor. Luca 5.21-25

f El era atotştiutor, vedea chear şi lucrurile cele mai ascunse, prevedea viitorul. Luca 6.8; Ioan 1.47-50; 2.22

g El a primit laudele aduse, cum numai lui Dumnezeu i se cuvin. Mat. 3.17; Ioan 9.35-38

h Invirea Sa dovedeşte dumnezeirea Sa. Fapte 17.30-31; Rom. 1.4

Text pentru De memorat studiul biblic Fii. 2.5-8 Ioan 1.1-18 Fapte 4.]2

Moartea Domului Nostru Lecţia 28

\}e ce are aşa In moartea Domnului Isus s-a petrecut marele mare însemnătate eveniment divin de împăcare şi mîntuire a moartea omenirii pierdute. II Cor. 5.18-21; Rom 4.24-25 Domnului Isus?

J}e ce a trebuit El a purtat în locul nostru, vina şi să moară Isus? pedeapsa noastră. Isaia 53.5,10; I Petru 2.24

Qe este a Isus a cunoscut însemnătatea morţii Sale şi a deosebit la vorbit mai înainte de ea. Mat. 16.21-23 moartea lui Isus? b El a mers de bună voie pe drumul Calvarului.

Ioan 10.17-18

c Deşi nevinovat, El a murit pe cruce ca un răufăcător. Luca 23.15,41,47

d Vărsarea sîngelui Său a fost necesară pentru ispăşirea păcatelor noastre. Evrei. 9.22

e El a suferit în tăcere ca un miel. Isaia 53.7; Mat. 27.14; I Petru 2.22-24

f El s-a rugat şi în suferinţele Sale pentru ucigaşii Săi. S-a gîndit cu dragoste la alţii, la tîlharul de lîngă El şi la ai Săi. Luca 23.34,43; Ioan 19.25-27

g In timpul suferinţelor Sale El s-a întărit din Scripturi, care se împlineau prin El şi s-a încrezut în Tatăl pînă la sfîrşit. Mat. 26.54; Ioan 19.28; Luca 23.46

Qe ne arată a Urîţenia păcatului şi vinei noastre. crucea de la Golgota? b Sfinţenia mîniei lui Dumnezeu.

c Splendoarea dragostei lui Dumnezeu.

Text pentru De memorat studiul biblic Rom. 5.8-9 Marcu 15.15-41 II Cor. 5.18-19

Binecuvântările Morţi i Domnului Isus Hristos Lecţia 29

Care sînt a Timpul harului. Mînia lui Dumnezeu este ridicată efectele de peste omul care se pocăieşte. II Cor. 6.1-2; crucii lui Isaia 55.6; Ioan 5.24 Hristos?

b Puterea harului. Dumnezeu poate să ierte nelimitate pe păcătosul căit şi să-i arate îndu­rarea Sa. Rom. 5.15,20

c îndreptăţirea înţelepciunii lui Dumnezeu, care a îngăduit răul, pentru că acesta avea să slujească în final descoperirii harului Său. Tit. 3.3-7; Rom. 11.32-33

d Biruirea şi nimicirea finală a puterii lui Satan. Evrei 2.14

Ce capătă a El găseşte acolo o mîntuire gratuită, deplină la cruţe şi veşnică, ceea ce înseamnă că Dumnezeu îi păcătosul iartă toate păcatele, îi dăruieşte viaţa pocăit? veşnică, îl face copilul său, îl curăţeşte

şi-1 eliberează de rău, dîndu-i putere pentru o viaţă nouă şi plăcută lui Dumnezeu, care face din el un cetăţean al cerului şi moştenitor al strălucirilor veşnice. Efes. 1.9-14

b El află puterea de împăcare şi izbăvire a sîngelui lui Isus Hristos. I Petru 1.18-19; Col. 1.20; Efes. 1.7; I Ioan 1.7

Cine poate a Toţi oamenii, cu condiţia ca să creadă. Apoc. primi această 22.17; Rom. 3.23-24; Ioan 3.16 binecuvîntare?

b Nici un păcătos nu e prea rău şi cel mai bun om nu e destul de bun, ca să nu aibă nevoie de această mîntuire. Isaia 1.18; Rom. 3.9-20

c Cine nu primeşte mîntuirea prin credinţă este pierdut. De aceea necredinţa este păcatul • propriu-zis, care duce pe om în iad. Marcu 16.16; Evrei. 4.2; I Cor. 1.18; Ioan 16.9

Text pentru De memorat studiul biblic Apoc. 1.5-6 I Tini. 1.12-16 Efes. 1.13-14

Efes. 2.8-9

învierea Domnului Lecţia 30

învierea din morţii este dovada dominantă pentru divinitatea lui Isus. Fapte 2.32-36

Cum ne este a Prin mărturia apostolilor. Noul Testament adeverită relatează despre cel puţin 12 apariţii ale învierea Domnului cel înviat. Fapte 1.3; 3.15; 4.33; Domnului? 10.40-41

b Prin propovăduirea întregii creştinătăţi I Cor. 15.38

c Prin experienţa personală că El trăieşte. Mat. 18.20; 28.20; Gal. 2.20

Cum a înviat Isus dintre cei morţi?

a El a înviat trupeşte, adică a ieşit din mormînt cu un trup înviat şi transformat. Luca 24.34; 38-43; Ioan 20.27; Fii. 3.21

b Aceasta este cea mai mare dintre minuni şi noi nu o vom putem pricepe niciodată cu mintea noastră. Fapte 17.32; I Cor. 2.14

c Dacă învierea nu ar fi avut loc, atunci întreaga Biblie ar fi fost pusă sub semnul întrebării, iar credinţei noastre i s-ar fi răpit baza. I Cor. 15.14-17

Ce însemnătate are învierea Domnului?

a Ea pecetluieşte însemnătatea mîntuitoare a morţii lui Isus. Fapte 2.32-36; 4.10-12; 5.30-32; 17.31

b Ea este dovada cea mare a existenţei unei lumi invizibile, a vieţii după moarte şi a faptului că toţi morţii vor învia odată. I Cor. 15.12-13; 20-22

c Ea ne întăreşte credinţa într-un Dumnezeu care face minuni. Efes. 1.19-21

Text pentru studiul biblic Marcu 16.1-14

De memorat Fapte Î7.30-3] Iov 19.25-26

Slujba De Mare Preot A Domnului Hristos Lecţia 31

Unde se află Domnul Isus Hristos după învierea Sa?

a El s-a înălţat în mod vizibil la cer. Fapte 1.9-11

b El s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, unde tronează ca Stăpîn atotputernic. Marcu 16.19

c El este acum îmbrăcat cu haina de Mare Preot şi Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Evrei 8.1-2; 9.11-12,24

d El este în acelaşi timp mereu cu noi pe pămînt. Mat. 2 8.2 0; 18.20

e El locuieşte chiar în inimile celor credincioşi prin Duhul Sfînt. Ioan 14.18-20; Rom. 8.9-11

Ce face Domnul Isus Hristos în cer?

a El domneşte cu atotputernicie în lumea vizibilă şi invizibilă. Mat. 28.18

b El domneşte asupra Bisericii Sale ca un cap invizibil asupra trupului.

c El intervine ca Mare Preot pentru cei credincioşi, se roagă continuu pentru ei şi lucrează la mîntuirea lor. Evrei 7.25; Rom. 8.34

d El ne pregăteşte o locuinţă în casa Tatălui Ceresc. Ioan 14.2

e El îşi supune toţi duşmanii. Evrei 10.12-13

Ce însemnătate a Dumnezeu I-a dat un Nume mai presus de orice mai are nume. Fii. 2.9-11 înălţarea lui Isus la cer? b Numai în acest singur Nume se află mîntuirea

păcătosului. Fapte 4.12

c Acest Nume ne dă puterea pentru o viaţă şi umblare sfîntă, şi posibilitatea unor rugăciuni care să fie ascultate. Ioan 1.12-13; Marcu 16-17; Fapte 3.6; Ioan 16.23

Text pentru studiul biblic Fapte 1.6-12

De memorat Evr. 7.25-26 Rom. 8.9,11,34

Revenirea Domnului Hristos Lecţia 32

Cel mai mare a Mai întîi Biblia vorbeşte cu totul în general eveniment despre revenirea lui Hristos ca judecător şi care se rege al popoarelor. Dan. 7.13-14; Marcu 14.62; apropie este Fapte 1.11; Apoc. 1.7; Mat 24.30; 25.31-32 revenirea lui Hristos. b Apoi însă Noul Testament ne arată că Domnul vine

mai întîi pentru ai Săi, şi anume pentru întîia înviere, respectiv pentru răpire. I Tes. 4.13-18; I Cor. 15-51-52; Evrei 9.28; Apoc. 20.4-6

Cînd va avea a Timpul precis al revenirii rămîne o taină. loc acest mare Mat. 24.36,44; I Tes 5.2-3 eveniment?

Totuşi venirea sa apropiată poate să fie recunoscută după anumite semne precise, care au fost prezise mai dinainte. Mat. 24.3

aa Răspîndirea Evangheliei printre popoarele păgîne. Mat. 24.14

bb Reîntoarcerea lui Israel în ţara strămoşilor lui. Ierem. 16.4-16; Isaia 11.11-12; Mat. 24.31-34

ce învăţături greşite şi prooroci falşi. Mat. 24.4-5; 11.23-27

dd Războaie şi veşti despre războaie, revoluţii populare şi răscoale ale popoarelor. Mat. 24.6-7

ee Catastrofe naturale, cutremure de pămînt, epidemii, foamete. Mat. 24.7; Luca 21.11

ff Prigoniri ale creştinilor. Mat. 24.9-10

gg Extinderea necredinţei şi a nelegiuirilor, apostazie. Mat. 24.10,12? II Tim. 3.1-5; I Tim. 4.1; II TeS. 2.1-12

hh Apariţia precursorilor lui Antichrist care în vremea cea mai de pe urmă vor obţine puterea peste toate popoarele. Dan. 7.19-25; I Ioan 2.18; Apoc. 13.1-18

ii Semne în cer Luca 21.11;25-26; Fapte 2.19

Revenirea Domnului Hristos (2)

Scaunul de In legătură cu revenirea Domnului pentru ai Săi, judecată a sînt şi "Scaunul de judecată a lui Hristos" lui Hristos precum şi "Nunta Mielului". II Cor. 5.9-10; şi nunta Rom.' 14.10; I Cor. 3.10-15; Apoc. 19.7-9 Mielului.

Text pentru studiul biblic Mat. 24.37-44

De memorat Mat. 24.40-42 Luca 21.36

Lucrurile De La Urmă Lecţia 33

Ce se înţelege Prin aceste cuvinte Biblia înţelege acea vreme prin cuvintele cînd Domnul care va reveni, va efectua judecata "Ziua Domnului"? pe pămînt şi îşi va instaura guvernarea Sa

Împărătească. Mat. 3.2,17-19; 4.1; Fapte 2.19-20; II Petru 3.10-12; Apoc. 6.17

Ce se cuprinde a Judecarea celor din urmă amăgitori ai omenirii în această zi şi a lui Satan. Dan. 7.24-27; II Tes. 2.8-10; de judecată? Apoc. 19.19-20; 20.1-3

b Marea judecată a popoarelor, la care toţi oamenii nevrednici vor fi despărţiţi. II Tes. 1.7b-10; Mat. 25.31-32,41

c împărăţia de 1000 de ani, în care toţi ceilalţi oameni de pe pămînt vor fi guvernaţi de către Hristos şi ai Săi, iar din Ierusalim oamenii vor fi învăţaţi să-L cunoască pe Domnul. Apoc. 20.4-5; Isaia 2.2-4; 11.4-10; 25.6-8; 64.20-25

d Ultima amăgire efectuată de Satana şi nimicirea lui totală. Apoc. 20.7-10

e Judecata din urmă, căreia îi premerge a doua înviere a morţilor. Apoc. 20.11-15

Cine va fi a Nu vor ajunge la această judecată toţi aceia judecat la care au crezut în Domnul Isus Hristos şi au judecata cea rămas în această credinţă, al căror nume este de pe urmă? scris în Cartea Vieţii. Si deoarece Dumnezeu

este drept, toţi oamenii trebuit să aibă ocazia de a crede. Ioan 5.24

b Toţi oamenii care nu s-au pocăit vor fi judecaţi acolo după faptele lor şi condamnaţi la pedeapsa cea veşnică.

Text pentru De memorat studiul biblic Ioan 5.24 Ioan 5.21-29 Apoc. 20.6

Duhul Sfînt Lecţia 34

Cine este a Duhul Sfînt este Dumnezeu şi ca atare este Duhul Sfînt? părtaş al tuturor însuşirilor lui Dumnezeu.

II Cor. 3.17-18

b El este persoana a treia din Treimea divină, şi anume El este Dumnezeu, care îl caută pe om şi i se descoperă acestuia. Mat. 28.19; II Cor. 13.13; Ioan 14.15-23; Ps. 139.7

c El este menţionat cu multe denumiri. Isaia 11.2; Efes. 4.30; Rom. 8.9; Ioan 16.13; II Tim. 1.7; Evr. 10.29; I Petru 4.14

Ce face a Vechiul Testament ne arată că: Duhul Sfînt?

aa Duhul Sfînt colaborează în mod creativ la toate lucrările divine. Geneza 1.2; Iov 33.4; Ps. 3 3.6; 104.29-30

bb El este primul izvor al vieţii şi de aceea este numit Răsuflarea = Duhul lui Dumnezeu. El mai este asemuit şi cu elementul de bază al vieţii, care este apa. Geneza 2.7; Ezech. 37.9; Isaia 44.3

ce El dăruieşte înţelepciune şi cunoştinţă dar înainte de toate cunoştinţa despre Dumnezeu, El a făcut şi face destoinici pentru lucru pe bâtrîni, pe judecători şi regi. Iov. 32.5 Neem. 9.20; Prov. 1.23; Genez. 41.38; Daniel 6.4 (3); Numer. 11.17; Exod- 31.3-6; Judec. 3.10; I Sam. 10.6

dd El învaţă şi călăuzeşte poporul lui Dumnezeu. Ps. 143.10; Isaia 63.14; Hagia 2.5

ee In mod deosebit El vorbeşte prin prooroci şi se va odihni în toată plinătatea Lui asupra lui Mesia. II Sam. 23.2; Isaia 59.21; 11.2; 42.1; 61.1-2

Duhul Sflnt (2)

b Noul Testament ne arată că:

aa Duhul Sfînt locuieşte în Isus Hristos şi este părtaş nemijlocit la opera Lui de mîntuire. Luca 1.35; 3.22; 4.14-19; Ioan 6.63; Fapte 10.38; Evr. 9.14; Rom. 1.4

bb El este Marele Dar, care în Noul Legămînt a fost făgăduit tuturor celor care cred. Ioan 7.39; Fapte 2.16-18

ce El locuieşte în oamenii credincioşi şi prin aceasta în Biserică. Ioan 14.17,23; I Cor. 3.16

dd El îi conduce pe cei păcătoşi să ajungă la mîntuire. Ioan 16.6-14; I Cor. 2.9-16

Text pentru studiul biblic Daniel 2.16-23

De memorat Ioan 14.23 Ioan 14.15-17

Convertirea ( întoarcerea La Dumnezeu ) Lecţia 35

Qe este a Convertirea este cotitura hotărîtoare făcută în convertirea viaţă pentru mîntuirea sufletească, şi prin care sau pocăinţa? noi devenim părtaşi ai harului lui Dumnezeu.

Isaia 45.22; Ezech. 33.11; Fapte 3.19; 26.18

b Ea se compune din pocăinţă şi din credinţa cea salvatoare. Fapte 20.21; I Tes. 1.9-10

£e însemnează a A te pocăi însemnează a-ţi schimba felul de să te pocă- gîndire, a gîndi altfel decît înainte de ieşti? convertire, a părăsi păcatul şi a te întoarce

la Dumnezeu. Fapte 2.38; Isaia 55.7

b Pocăinţa mai cuprinde în sine: recunoaşterea păcatelor făcute şi mărturisirea lor, ruperea totală cu păcatul, repararea răului şi a nedreptăţilor făcute. Luca 15.21; Ps. 32.5; Prov. 2 8.13; Mat. 3.8; Luca 19.8

Ce este Cel ce crede se conformează chemării lui Dumnezeu credinţa şi se îndreaptă cu smerenie spre Fiul lui mîntuitoare? Dumnezeu care a fost răstignit; el cere salvare

şi iertare în Numele lui Isus; el primeşte această mîntuire cu o credinţă de copil şi mulţumeşte pentru ea; el se predă cu totul Domnului Isus Hristos, devenind proprietatea Sa. Mat. 11.28; Luca 18.13; Efes. 2.8; Rom. 10.9-13; 12.1-2

Cine trebuie Nu numai păgînii şi evreii sau cei fără Dumnezeu să se şi marii nelegiuiţi, ci toţi oamenii, şi anume convertească? personal, fiecare om în parte. Rom. 3.23;

11.32; I Ioan 1.8-10; Fapte 17.30

Text pentru De Memorat studiul biblic Ioan 3.36 Fapte 8.26-39 Fapte 2.38-3Î Fapte 10.1-6.; 25-28; 43-48

Naşterea Din Nou Şi Starea Dea Copil Al Lui Dumnezeu Lecţia 36

Qum devenim a Starea de copil al lui Dumnezeu nu este fondată pe un copil al naştere naturală (moştenire) , ci printr-o ' lucrare lui Dumnezeu? creativă a lui Dumnezeu, a Duhului Sfînt.

II Cor. 5.17; II Petru 1.4; I Petru 1.23

b Noi sîntem copii ai lui Dumnezeu nu printr-o origine naturală (moştenită), nici printr-o tradiţie evlavioasă, şi nici printr-o apartenenţă exterioară sau printr-o virtute sau prin merit personal. Mat. 3.9

c Starea de copil al lui Dumnezeu este darul liber al lui Dumnezeu, un dar care este promis celui ce crede. I Ioan 3.1-2; Efes. 1.5

d La început această starea de copil al lui Dumnezeu nu este decît o poziţie, pe care noi o ocupăm prin credinţă în promisiunea lui Dumnezeu. Ioan 1.12; Gal. 3.2 6

e Apoi însă, ea este şi o încredinţare interioară, produsă în noi de Duhul Sfînt. Gal. 4.6; Rom. 8.16; Efes. 1.13

Care sînt a Iubirea faţă de Dumnezeu, faţă de fraţi şi faţă semnele de toţi oamenii. I Ioan 4.7-12; II Petru 1.5-7; distinctive Ioan 13.35 ale stării de copil al b Dragostea pentru Cuvîntul lui Dumnezeu şi lui Dumnezeu? bucuria de a petrece în rugăciune. I Petru

2.2; Fapte 9.11b

c Curajul de a-L mărturisi pe Isus şi de a suferi din cauza Lui. II Tim. 1.8; I Petru 4.12-13

d Puterea de a birui păcatul şi lumea. I Ioan 3.9; 5.4-5

e Dorinţa de a cîştiga şi alţi oameni pentru Isus. Rom. 10.I; II Cor. 5.11,18-20

f Voinţa de a-L urma pe Isus fiind tot timpul ascultători de El.

g Năzuinţa după lucrurile cereşti. Colos. 3.1-2; Mat. 6.33; Evrei 12.14

Cum putem Printr-o rămînere permanentă a noastră în Domnul rămîne un copil Isus. Ioan 15.4-6; Ioan 3.6; 4.16; Evrei al lui Dumnezeu? 3.12-14; Fapte 2.42

Text pentru De memorat studiul biblic I Ioan 3.1-3 Ioan 3.1-16 I Ioan 5.11-12

Botezul In Apă Lecţia 37

Cine a a Botezul este o poruncă sfîntă a Domnului nostru, instituit care a fost îndeplinită de apostoli şi de botezul? primii creşttini. Mat. 28.19; Marcu 16;16;

Fapte 2.38; 8.12,36; 9.18-19; 10.47-48; 16.15, 33; 19.4-5

b Domnul Isus a întărit importanţa botezului prin pilda Lui proprie, deoarece s-a lăsat să fie botezat de Ioan. Prin aceasta El i-a dat botezului adevăratul său sens nou testamental. Mat. 3.13-17

Cine trebuie Omul care s-a întors la Dumnezeu, trebuie să se să fie lase botezat. Credinţa şi convingerea despre -botezat? necesitatea mîntuirii sînt prezumpţiile biblice

ale botezului. Pentru botez omul nu trebuie să fie nici dus şi nici forţat, el singur trebuie să ceară ca să fie botezat . dintr-un sentiment de ascultare şi dintr-o dragoste recunoscătoare faţă de Domnul. Fapte 2.38

Ce înseamnă a Botezul este o mărturisire practică a ceia ce s-a de fapt petrecut îlăuntrul omului credincios: botezul? 1 îngroparea şi învierea lui împreună cu

Hristos. Rom. 6.3-6; Colos. 2.11-12 2 Curăţirea de păcate. Fapte 22.16 3 Salvarea lui din mijlocul acestei lumi

sortită judecăţii. I Petru 3.21 •4 înglobarea credinciosului în Biserică.

Fapte 2.41

b Botezul se mai aseamănă şi cu vechi testamentala tăiere împrejur, care se făcea copilului nou născut. în Noul Legămînt însă nu mai poate fi vorba decît de oameni născuţi din nou, deci de nişte copii prin credinţă. Colos. 2.11-12

Cum trebuie El trebuie să fie făcut după modelul din Noul făcut botezul? Testament în Numele Dumnezeului Trinitar,

respectiv în Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfînt, printr-o singură scufundare în apă. Fapte 8.38-39; Mat. 3.16; Marcu 1.10

Ce fac părinţii Ei îi aduc la Domnul Isus, pentru ca să fie credincioşi cu binecuvîntaţi de El. Marcu 10.13-16 copii lor nou născuţi?

Text pentru De memorat studiul biblic Rom. 6.2-4 Fapte 19.1-7 Fapte 22.16

Cina Domnului Lecţia 38

Cine a a Cina Domnului a fost instituită de Domnul nostru instituit Isus. Luca 22.14-20; I Cor. 11.23 celebrarea cinei Domnului? b Ea a luat locul Pastelor lui Israel şi ne

îndreaptă privirile spre împlinirea lor în jertfa lui Isus pe cruce. I Cor. 5.7-8

c Ea a fost serbată de primii creştini cu regularitate şi cu bucurie. Fapte 2.42-47a; 20.7

Qe însemnătate a Ea este o serbare pentru pomenirea suferinţilor are cine Domnului?

şi a morţii Sale. I Cor. 11.24-25

b Ea este o mărturisire a mîntuirii care a fost realizată prin moartea Sa, precum şi a nădejdii în revenirea Sa. I Cor. 11.26

c Ea reprezintă şi comunitatea tuturor credin­cioşilor, care ca mădulare ale lui Hristos, sînt uniţi toţi într-un singur trup. I Cor. 10.16-17

d Ea este şi partaşia cu Domnul nostru Cel prezent, pe care II primim în noi sub semnul azimei şi al vinului şi prin a cărui viaţă sîntem întăriţi noi. Ioan 6.53-57

Pot să ia parte la cina Domnului toţi copii lui Dumnezeu care şi-au păstrat inima curată.

Fiecare credincios în parte trebuie să se cerceteze, conform celor scrise în I Cor. 11.28, dacă:

a M-am căit eu de păcatele pe care le-am făcut: I Ioan 1.9

b Sînt eu pregătit pentru ca să mă consacrez Domnului într-o deplină ascultare? I Petru 1.14; Rom. 12.1-2

c Sînt eu dispus să-mi jertfesc viaţa pentru Domnul şi pentru fraţii mei? I Ioan 3.17

£ine să nu ia parte la cina Domnului?

d Trăiesc eu, încît atîrnă de mine, în pace cu toţi oamenii? Rom. 12.18; Efes. 4.32; Marcu 11.25

a Oamenii neîntorşi la Dumnezeu. Mat. 22.11-12

b Copii lui Dumnezeu, care continuă să trăiască în nepocăinţă şi în neascultare. I Cor. 5.6-8

Text pentru studiul biblic Exod 12.1-14

De memorat Ioan 6.53-54 I Cor. 11 .26-26

Darul Duhului Sfînt Lecţia 39

Marele dar, pe care Dumnezeu îl făgăduieşte omului ce se pocăieşte este Duhul Sfînt. Fapte 2.38-39

]n ce fel a Domnul Isus îl numeşte " Făgăduinţa Tatălui" este menţionat şi "Botezul cu Duhul Sfînt", Fapte 1.4-5; acest dar în Mat. 3.11 Noul Testament?

b El ne vorbeşte şi despre Mijlocitor sau -Mîngîietor, despre Duhul Adevărului. Ioan 14.16-17

c Isus mai compară Duhul Sfînt şi cu vîntul cel tainic, dar cu predilecţie cu un izvor şi cu rîuri de apă vie. Ioan 3.8; 4.10; 7.37-39

d Apostolii vorbesc mai ales despre Darul, despre primirea sau despre umplerea cu Duhul Sfînt. Fapte 8.17; 11.17; 15.8; 19.2; I Ioan 3.24; 4.13; 4.31; 13.52

]n ce constă a Duhul Sfînt realizează în om naşterea din nou-lucrarea de naşterea din Dumnezeu, respectiv din Duhul Sfînt. bază pe care Tit. 3.5-6; Ioan 1.12-13; 3.8 Duhul Sfînt o face în om? b El ne procură o inimă nouă şi ne dă cunoştinţă,

de asemenea El ne ajută să vrem şi să putem face binele. Ezech. 36.26; Efes. 1.17; 4.23-24

c El ne dăruieşte adeverirea că sîntem copiii Domnului. Rom. 8.15-16

d El ne umple cu dragostea lui Dumnezeu. Rom. 5.5

c El ne înzestrează cu putere şi ne face destoinici să-L mărturisim pe Domnul, să-I slujim Lui şi să suferim pentru El. Fapte 1.8; I Petru 4.14; Mat. 10.19-20; Filip. 1.19-20

f El îmbogăţeşte viaţa noastră de credinţă şi de rugăciune prin darurile Duhului, şi mai ales prin vorbirea în alte limi. Fapte 2.4; 10.44-46; 19.6; Rom. 8.26-27

Darul Duhului Sfînt (2)

Cum primim a Prin credinţă şi prin curăţirea inimii noastre. noi Duhul Fapte 15.8-9 Sfînt?

Printr-o ascultare bazată pe dragostea faţă de Domnul. Fapte 5.32; Ioan 14.15-21

Prin cereri făcute cu credinţă şi cuvinte de mulţumire. Luca 11.9-13; Efes. 5.18-20

Punerea mîinilor de către slujitori ai Domnului Isus, umpluţi cu Duhul Sfînt poate să ne fie de ajutor. Fapte 8.17; 19.6; I Tim. 4.14

Text pentru De memorat studiul biblic Fapte 14.8-9 Fapte 2. 1-2 1 Luca 11.13

Rom. 8.14-16

Botezul cu Duhul Sfînt Lecţia 39a

Qc este a El este făgăduinţa Tatălui. Fapte 1.4-5; 2.16; botezul cu vezi şi: Ioel 3.1-2; Isaia 32.14-15; 44.3-4 Duhul Sfînt?

b Este o experienţă, care ca şi botezul în apă este simţită şi vizibilă. Mat. 3.11; Marcu 1.8; Luca 3.16; Ioan 1.33; Isus este dătătorul acestei binecuvîntări, adică El este Cel ce botează cu Duhul Sfînt. Fapte 2.33

c Este primirea puterii Duhului Sfînt spre deosebire de lucrarea Duhului Sfînt, pe care o realizează El înainte, la pocăinţă, precum şi după convertirea şi naşterea din nou. Fapte 1.8

d El este o experienţă a unui început nou, căreia trebuie însă să-i urmeze o nouă şi repetată reumplere, pentru ca binecuvîntările lui Dumnezeu, care sînt legate de făgăduinţa botezului cu Duhul Sfînt, să poată ajunge la dezvoltare şi să-şi facă lucrarea. Fapte 4.31; Efes. 5.18

Cine poate a Fiecare copil al lui Dumnezeu născut din nou, primi botezul care a experimentat iertarea păcatelor sale cu Duhul Sfînt? prin sîngele lui Isus şi prin credinţa în

cuvîntul lui Dumnezeu. Ioan 14.16-17; Fapte 15.8-9; 5.31-32

aa Comunitatea credincioasă a celor 120 care au aşteptat la Ierusalim, Fapte 2.1-4; ei au crezut în Hristos şi erau născuţi din nou. I Ioan 5.1; Ioan 15.3; I Petru 1.3; Ioan 20.22

bb Credincioşii botezaţi din Samaria. Fapte 8. 15-17

b Cine se roagă cu sinceritate pentru primirea Lui, Luca 11.13, şi aşteaptă cu credinţă pînâ ce Dumnezeu îi dăruieşte îndeplinirea cererii. Luca 24.49; Fapte 1.4

Botezul Cu Duhul Sfînt (2)

Care este a Vorbirea în limbi noi, după cum dă Duhul lui primul semn Dumnezeu ca să fie vorbite. Fapte 2.4-10; al primirii 44-46; 11.15; 19.6 botezului?

b In alte exemple din Scriptură, primirea lui este legată totdeauna şi imediat de nişte semne vizibile şi recognoscibile. Fapte 8.18; 2.13-14; 2.33. Punerea mîninilor unor slujitori ai lui Isus umpluţi cu Duhul poate să ne fie de ajutor la primirea botezului cu Duhul Sfînt. Fapte 9.17-18; (de văzut şi la I Cor. 14.18); Fapte 19.6

Pînă cînd are Ea a fost dată pentru tot intervalul de timp -valabilitate istoric acordat pentru mîntuirea Bisericii lui această Isus, pînă la revenirea lui Hristos. Fapte făgăduinţă? 2.39; Marcu 16.17

Text pentru De memorat studiul biblic Fapte 1.8 Fapte 1.4-8; 2.1-18

Sfinţ irea Lecţia 40

Qe înseamnă Un om sau un obiect devine sfînt, atunci cînd sfinţire? el este deplin predat lui Dumnezeu pentru ca să

devină proprietatea Lui. El este luat în stăpînire de Dumnezeu şi pus la o parte pentru El Exod 19.5-6,10; 22-23; Deuter. 7.6; 15.19; I Petru 1.14-16

Pentru ce a Ca să avem părtăşie cu Dumnezeu şi să-L trebuie să proslăvim printr-o viaţă sfîntă. Filip. 1.19-20 fim sfinţiţi? b Pentru a putea fi pregătiţi în aşa fel, încît

atunci cînd vom ajunge la desăvîrşire să-L putem privi pe Dumnezeu. Mat. 5.8; Evr. 12.14; Apoc. 21.2-3,27; 22.3-4; I Tes. 5.23-24

Qum realizează a Prin Isus Hristos Dumnezeu ne cere să devenim Dumnezeu proprietatea Lui. Noi vom fi sfinţiţi prin sfinţirea credinţa în sîngele lui Hristos. De aceea în noastră? calitatea noastră de credincioşi, noi sîntem în

acelaşi timp şi sfinţi. Evr. 10.10,14; 13.12; Ioan 17.19; I Cor. 1 .2

b Prin Cuvîntul Său Dumnezeu ne face cunoscuta voia Sa. Şi în timp ce noi auzim şi sîntem ascultători, noi sîntem şi sfinţiţi prin acest Cuvînt. Ioan 17.17

c Prin Duhul Sfînt, Dumnezeu îşi stabileşte locuinţa Sa în noi. Iar prin lucrarea Sa neîntreruptă înlăuntrul nostru, noi sîntem modelaţi ca să devenim asemenea lui Isus. Noi sîntem sfinţiţi prin Duhul Sfînt. Ioan 14.23; I Cor. 3.16; 6.11; II Cor. 3.17-18

d Hristos care locuieşte în noi ne dă deplina putere pentru sfinţire. Ioan 1.12-13; Filip. 4.13

Sfinţ irea (2)

Prin ce contribuim la sfinţirea noastră?

Noi trebuie să alerqăm cu toată voinţa noastră după sfinţire. Pentru acest scop rugăciunea este indispensabilă. Rom. 6.13,19; II Cor. 7.1; I Tes. 4.3-7; Evr. 12.14

b Noi trebuie să lepădăm pe omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou. Efes. 4.22-32; Colos. 3.8-10; I Petru 2.1; Evr. 12.1

c Noi trebuie să fim nişte biruitori. I Ioan 2.13; 5.4; Apoc. 12.11; 21.7;2.7; 11,17,26; 3.5 12.21

d Sfinţirea nu este o luptă îndîrjită dusă cu propriile noastre puteri, şi ea nu strică niciuna din rînduielile creaţiunil. Dimpotrivă ea ne mînă spre o activitate folositoare şi ziditoare.

Text pentru studiul biblic Evrei 12.1-1]

De memorat Ioan 1 . 12-13 I Ioan 5.4 Efes. 1.3-4

Roadă Şi Darurile Duhului Sfînt Lecţia 41

Roadă şi darurile Duhului Sfînt sînt numite efectele deosebite ale lucrării Sale înlăuntrul credincioşilor şi a Bisericii. Roadele cresc, ca şi în regnul natural, după legea dezvoltării. Dimpotrivă darurile sînt nişte repartiţii, care pot să apară spontan în viaţa noastră. Gal.5.22; I Cor.12.11

Roadă a Roadă Duhului - de fapte un singur rod, dar de Duhului. nouă feluri, - se vede în cel credincios prin

exteriorizarea reală a vieţii lui Isus în acel om. Prin aceste roade devine vizibil omul cel nou - noua lui natură - care a fost sădit prin naşterea din nou. Mat. 12.33-35; Filip. 1.11; Efes. 5.9; II Petru 1.5-8

b Roadă felurită este în fond rezultatul multilateral al dragostei lui Dumnezeu care lucrează în inima copilului Său. Rom. 5.5; I loan 3.11,23; 4.7-8; loan 13.34-35

c Creşterea acestor roade şi pîrguirea lor deplină depinde de rămînerea noastră în Isus. loan 15.1-8

Darurile a Darurile Duhului formează armatura deplina Duhului. a Bisericii pentru slujba de mărturisire, pentru

zidire sufletească şi pentru lupta spirituală, şi ele sînt repartizate fiecărui mădular în parte dar spre folosul tuturor, şi anume după cum vrea Stăpînul Bisericii. I Cor. 12.4-11; Rom. 12.4-8

b In timp ce unele daruri sînt date acelor credin­cioşi care sînt împuterniciţi pentru o slujire extraordinara (ca de exemplu vorbirea despre înţelepciune sau cunoştinţă, sau darul minunilor şi altele), în acelaş timp, alte daruri au un caracter comun şi ele sînt destinate tuturor membrilor (de exemplu, proorocia şi vorbirea în alte limbi). I Cor. 12.30 faţă de I Cor. 14.31

c Noi trebuie sa stăruim cu rîvnă ca să primim darurile duhovniceşti şi sa ne rugăm pentru primirea lor. I Cor. 12.31; 14.1-12; I Tim. 4.14

Roadă Şi Darurile Duhului Sfînt (2)

Darurile Duhului sînt "daruri ale harului", deci ele sînt repartizate numai prin gratia divină şi fără de nici un merit al nostru. Niciodată ele nu trebuie să fie considerate ca o dovadă a unei preferinţe deosebite sau a sfinţeniei primitorului lor. I Cor. 12.24

Dacă totuşi ne lipseşte dragostea şi o viaţă trăită după rînduiala biblică, atunci orişice fel de folos al darurilor primite de noi este pus sub semnul întrebării. Deci activitatea cea aducătoare de folos a acestor daruri depin de dragostea noastră iar scopul lor principal este zidirea Bisericii. I Cor. 13.1-13; 14.1-12-17, 23-33

Text pentru studiul biblic I Cor. 13.1-13

De memorat Fii. 1.9-11; Gal. 5.22 r Petru 4.10

Biserica I L e c ţ i a >\2

comunitate sau biserică?

Ce înţelege Biserică = Ekklesia? din cuvintele greceşti Sfînta Scriptură ek = afară, şi Kaleim = a chema. Aceasta prin cuvîntul noţiune are o însemnătate dubla.

a Biserica (comunitatea) este adunarea acelor oameni dintr-un anumit loc, pe care Dumnezeu i-a chemat afară din popor (din lume) şi pe care i-a adunat la un loc. De acesta comunitate nu pot să aparţină decît oameni născuţi din nou, şi care sînt conştienţi că ei trăiesc după chemarea lui Hristos. Biserica aceasta, locala,este o orînduire a lui Dumnezeu, la fel ca şi căsătoria şi familia. Mat. 18.15-17; Fapte 2.47; 12.5; 14.23; 15.22-23. 41; 16.5; Rom. 16.16; Apoc. 2.7,11,17,29; 3.6; 13,22; 22.16

b Noţiunea comunitate mai este folosită şi pentru totalitatea (tuturor) adunărilor (bisericilor) creştine dintr-o localitate. Mat. 16.18; Efes. 1.22-23; 3.10; 5.27; Colos. 1.18; I Tim. 3.15; Apoc. 5.9; 7.9

Cum trebuie a Acolo unde Dumnezeu aduna oameni născuţi din nou, să fie acolo ia naştere o comunitate creştina. Biserica constituită nu este o asociaţie (sau o societate) ci ea este biserica? un organism viu. Ea nu trebuie niciodată să fie

numai o simplă organizaţie, dar niciodată ea nu va putea nici dăinui fără organizare.

b Fiecare membru al ei trebuie să ia parte activă la viaţa comunităţii. Rom. 12.3-8; I Petru 4.7-11; I Cor. 14.26

c Comunitatea (Biserica) este constituită şi condusa cu ajutorul diferitelor slujbe = funcţiuni.

Diaconi: I Tim. 3.8-13; Fapte 6.1-6 Batrînii bisericii: Tit. 1.5-9; I Tim. 3.1-7;

4.14; 5.17-20; I Petru 5.1-4; Iacov 5.14-15 Păstori şi învăţători: Efes. 4.11; Fapte 13.1;

20.28; I Cor. 12.28-29; Iacov 2.1 Evanghelişti: Efes. 4.11; Fapte 21.8 Prooroci: Efes. 4.11; I Cor. 12.28-29; Fapte

21.10-11 Apostoli: Efes. 4.11; I Cor. 12.28-29; Fapte 14.14

Text pentru De memorat studiul biblic Efes. 2.19-20 Mat. 16.13-20 Apoc. 1.5-6

Biserica II Lecţia 43

Prin diferite a Trup. Ilristos este Capul Bisericii, al trupului asemănări, Său, iar noi sîntem mădulare în trupul lui. Noul Testament în cazul acesta se scoate în evidenţă elementul ne arată funcţional. Efes. 1.22; Rom. 12.4-5; I Cor. 12. însemnătatea 12-17 bisericii.

b Familie = Tată, copii, fraţi, surori. Prin aceasta este pusă în lumină înrudirea spirituală. Evr. 2.11-13, 17-18; Rom. 8.29

c Preoţie împărătească. O slujbă unică. I Petru 2.9; Apoc. 1.5-6

d Un neam ales. O stare de neam nobil. I Petru 2.9

e Turmă. Această imagine ne face să înţelegem mai bine ideea de conducere şi de a fi condus. Luca 12.32; Ioan 10.16; Fapte 20.28-29; I Petru 5.2-3

f împărăţiei lui Dumnezeu. Aici este vorba despre guvernarea Domnului Ilristos şi despre subordonarea Bisericii. Colos. 1.12; Apoc. 5.9-10

g Oştire. Lupta împotriva păcatului şi a forţelor întunericului. Efes. 6.10-17; II Tim. 2.3-4

h Templu. Această imagine ne arată că totul este plănuit şi orînduit. I Petru 2.4-5; Efes. 2.19-22

i Sfeşnic. Lumina lumii. Apoc. 1.12-20; Mat 5.14-16

j Mireasa. Biserica este scumpa Domnului ca o mireasa; iar dragostea ci curata o face să-L aştepte plina de dor. Efes. 5.25-32; Apoc. 21. 2,9-11

Deoarece a Domnul însuşi dă o indicaţie limpede, cum să se biserica este comporte membrii bisericii în caz de păcătuire. o orînduire a Mat. 1.8.15-18 lui Dumnezeu, ea cunoaşte şi b Cel râu nu trebuie să fie tolerat în Biserică; o disciplină se va face însă deosebire între cei răi şi cei dumnezeiască. slabi. I Cor. 5.6-13; Rom. 15.1

c In cazuri extreme, Biserica poate sa-i dea pe cei nepocăiţi pe mîna lui Satan ca să-i pedepsească. I Cor. 5.1-7; I Tim. 1.18-2 0

Text pentru De memorat studiul biblic Mat. 18.15-17 Rom. 12.3-8 Rom. 12.4-5

învăţături Greşite Sau Secte Lecţ ia 't'-i

/\supra cărei De numeroşii amăgitori care vor apărea mai ales primejdii i-a în vremea din urmă. Mat. 24.4-5,11,23-26; Gal. avertizat mai 1.6-9; II Cor. 11.3-4; 13-15; I Tim. 6.3-5; cu deosebire II Tim. 4.3-4 Domnul Isus pe ucenici?

Care sînt a Persoana şi opera de mîntuire a lui Isus Hristos semnele vor fi bagatelizate sau chiar tăgăduite. Iuda caracteristice 4; I Ioan 4.1-3 ale unei secte? b Omul va fi mîntuit prin meritul său personal.

Gal. 5.4

c Poarta cea strîmtă; pocăinţa, convertirea, naşterea din nou - sînt ocolite. Mat. 7.13-14

d Folosirea pe lîngă Biblie, şi a altor cărţi care nu sînt scrise sub inspiraţia lui Dumnezeu. II Tes. 2.2

e învăţătura lor va fi prezentată de cele mai multe ori ca fiind o cunoaştere superioară, iar organizaţia lor ca fiind singura care te conduce la mîntuire.

"Ştiinţa creştină" I Ioan 1.8; Rom. 1.3-4 "Martorii lui Iehova" Fapte 17.30-31 "Apostolicii noi" Mat. 23.9-12 "Adventiştii" (Sabatiştii) Colos. 2.16-17 "Mormonii" II Petru 2.1-3; Gal. 1.8 "Antroposofii" Colos. 2.8, 18, 23 "Spiritiştii" I Tim. 4.1; Deut. 18.10-12 Bisericile tradiţionale, în măsura în care ele caută să propovăduiască mîntuirea pe baza actelor sacramentale, sau dacă subminează credinţa biblica.

Care trebuie Noi trebuie să respingem şi să combatem învăţătu-să fie rile greşite (ereziile) , totuşi pe cei care atitudinea au fost conduşi pe o cale greşită, trebuie să-i noastră faţă iubim şi să ne ostenim de a-i aduce la adevăr. de aceste II Ioan 7.11; Fapte 10.34-35 secte?

Qe ereziile cele mai cunoscute, aparţin:

a b c d e

M-l

g h

Text pentru De memorat studiul biblic Ioan 3.19-21 Mat. 7.13-27 II Tim. 3.14-15

Creştinul Şi Boala (Trupească) Lecţia 45

Boala trupească, ca şi moartea, sînt o urmare a căderii omului în păcat. Boala poate să fie ordonată sau îngăduită de Dumnezeu ca o pedeapsă sau pentru educarea şi curăţirea omului. I Sam. 5.6; Iov 2.7; Evr. 12.5-6.11

Care sînt a Cauze naturale (clima, ocupaţia, infecţia, cauzele bătrîneţea). II Regi 2.19; Geneza 27.1; Ecles. cele mai 12.2-8; II Cor. 4.16

b Felul nesănătos sau nenatural de a te hrăni sau a trăi. Rom. 13.13-14 ale

îmbolnăvirii? c Neascultare de poruncile lui Dumnezeu, sau

împărtăşire nevrednică la Cina Domnului. Deut. 28.15,59-61; Ioan 5.14; I Cor. 11.27-30

d Influenţe diavoleşti sau demonizare (ocultism). Mat. 9.32-33; Luca 13.10-16

£are este voia a Dumnezeu vrea să-1 vindece pe om în întregime lui Dumnezeu astfel ca el să fie sănătos în duh, în suflet referitoare la şi în trup. Geneza 1.31; Ps. 103.3; Ier. 30.17; boală? III Ioan 2

b Pe aceia care Ii sînt ascultători, Dumnezeu vrea să-i păzească de boală. Exod 15.26; 23.25-26

c Isus a venit ca să vindece şi să nimicească lucrările diavolului. Mat. 4.23; Fapte 10.38; I Ioan 3.8

d Vindecarea bolilor este întemeiată pe opera de mîntuire a lui Isus. Isaia 53.4-5; Mat 8.16-17

e Dumnezeu poate vindeca în urma unei rugăciuni făcută cu credinţă, dar şi prin medicamente naturale şi prin ajutor medical. Iacov 5.15; II Regi 2 0.7; I Tim. 5.23

Qum trebuie a El trebuie să cheme (la dînsul) pe bătrînii să se comporte bisericii pentru ca să se roage împreună cu ei. credinciosul De asemenea, să se cerceteze şi dacă este cazul atunci cînd să-şi mărturisească păcatele. Iacov 5.14-16 este bolnav? , „_ _.. „ . .

b Sa-şr sfinţească trupul ca pe un templu pentru Dumnezeu şi să aştepte vindecarea prin credinţă. I Cor. 6.19-20

c Dacă Dumnezeu refuză să-1 vindece, el să nu-şi piardă răbdarea. I Petru 4.16; II Cor. 12.9

d Boala şi moartea vor fi nimicite în întregime abia odată cu mîntuirea trupului nostru. De aceea fiecare vindecare nu este decît o arvună a desăvîrşirii noastre viitoare. Rom. 8.18-23; I Petru 4.16,19; Apoc. 21.1-5

Text pentru De memorat studiul biblic Iacov 5.14-16 Mat. 8.5-13 Psalm 103.1-5

Rugăciunea Lecţia 46

Ce este rugăciunea?

Qum să ne rugăm pentru ca rugăciunea să ne fie ascultată?

Umblarea noastră cu Dumnezeu prin rugăciune este secretul puterii unei vieţi creştine. Rugăciunea a fost numită "respiraţia sufletului: Mat. 26.41; Filip. 4.6; isaia 40.27-31 A te ruga însemnează a vorbi cu Dumnezeu, Tatăl nostru, a-ţi descărca inima înaintea Lui, a-I spune şi a-I încredinţa toate ale tale, a sta liniştit înaintea lui Dumnezeu şi a asculta ce ne va spune El. Există feluri deosebite de rugăciune: adoraţia, rugăciunea de premărire, de căinţa, de cereri, de mulţumire şi de mijlociri pentru alţii. Ps. 5.2-4; 62.2,9; 51.3-5; 138.1-3; Efes. 6.18

Cu sinceritate şi smerenie. Ps. 66.17-20; 139.23; Iacov 4.6

Cu căinţa şi cu gînduri împăciuitoare. Ps. 51. 19; 34.16-19; Marcu 11.25

c Cu supunere la voinţa lui Dumnezeu. Luca 22. 4 2; I Ioan 5.14-15

d Cu credinţă, cu zel şi cu stăruinţa. Iacov 1.6-7; 5.i6; Colos. 4.2; Marcu 11.23-24

Cînd şi cît de des trebuie sa se roage ere d inciosul?

e In Numele Domnului Isus. Ioan 15.7; 16.23

a întotdeauna. 1 Tcs. 5.17; Efes. 5.20; 6.18

b Dar şi în mod regulate. Ps. 55.18; Fapte 3.1; Daniel 6.10

c De unul singur dar şi împreuna cu alţii. Mat. 6.6; 18.19; I Tim. 2.8; Fapte 2^42

d Cînd te aşezi la masa ca sa manînci. I Tim. 4.4-5; Luca 2 4.30

Cum putem învăţa sa ne rugam aşa cum trebuie?

e In vremuri de necazuri deosebite. Fapte 12.5; Iacov 5.13; Ps. 3 4.7,18

a Adîncirea noastră în Cuvîntul lui Dumnezeu ne va trezi şi menţine bucuria de a ne ruga. Ps. 119.169-170; Colos. 3.16-17

b Duhul Sfînt ne învaţă cum sa ne rugăm. 8.26-27; Iuda 20

Rom.

Text pentru studiul biblic Mat. 6.5-16

De memorat Marcu 11.24-25 Efes. 6.18

I s p i t i r e a Lecţia l\7

Ce este Ea este un atac îndreptat împotriva credinţei ispitirea? noastre prin îndoială, piedici, descurajare,

momeli şi prin păcat. Geneza 3.1-6; Iacov 1.13-15'

[)e unde ne a De la diavol, care este vrăjmaşul lui Dumnezeu vin şi adevăratul autor al aricărui fel de ispitire, ispitirile? I Petru 5.8-9; Efes. 6.11-13; loan 8.44

b Din firea noastră pămîntească, respectiv din domnia eului nostru. Hat. 26.41; Gal. 5.17

c De la oameni din jurul nostru. Prov. 1.10; II Tini. 3.1-5

d Din partea lumii fără Dumnezeu. loan 15.18-19; Iacov 4.4-5

(_a ce a Ea este îngăduită de Dumnezeu pentru mîntuirea foloseşte noastră. I Cor. 10.13; Iacov 1.12 ispitirea'?

b Ca să ne păzească de trufie şi de tendinţa încrederii în noi înşine. I Cor. 10.12; II Cor. 12.7

c Pentru curăţirea şi fortificarea caracterului nostru. Iacov 1.2-4; I Petru 1.6-7

d Pentru proslăvirea lui Dumnezeu. I Petru 4.16; Fapte 10.22-24

e Ispitirea este o posibilitate unică ca să putem dovedi dragostea noastră pentru Dumnezeu şi lepădarea noastră de Satana. Rom. 5.3-5

f Ea ne învaţă sa avem milă faţă de alţii. II Cor. 1 .4

Cum trebuie a El trebuie sa lupte împotriva ei ramînînd în sa se credinţa sa. I Petru 5.8-9; Iacov 4.7; Evr. 12.4; comporte I loan 5.4 credinciosul cînd este ispitit?

El trebuie sa se folosească de armele spirituale. II Cor. 10.3-6; Efes. 6.10-18

El trebuie să se resemneze cu răbdare în necazul lui. I Petru 4.12-13; Rom. 12.12

Să se bucure că-i este îngăduit sa sufere pentru Domnul sau. Fapt. 5.41; Iacov 1.2

întotdeauna el trebuie să privească numai la Isus. Evrei 12.1-3

Text pentru De memorat studiul biblic Evrei 12.1-2 Mat. 4.1-11 Iacov 1.2-4

Creştinul In Calitate De Martor Lecţia 48

La ce fel a Creştinul a fost chemat mai înainte de toate ca de lucrare a să fie un martor al lui Hristos. Iar un martor fost chemat trebuie să fi trăit ceva, să fi auzit şi să fi credinciosul văzut ceva. Fapte 1.8; 10.34-42; Ioan 15.26-27; în primul rînd? II Tim. 1.7-11

b Mărturia creştinului serveşte la proslăvirea lui Hristos şi face să propăşească credinţa în Evanghelie. Filip. 1.12-14

Cum poate a Vorbirea noastră trebuie întotdeauna să fie depune plăcută şi dreasă cu sare. Prin vorbire, prin credinciosul cîntare şi prin rugăciune noi depunem cu bucurie mărturia sa? o mărturie despre Mîntuitorul nostru. Fapte 4.

20; Rom. 10.9-10; Efes. 4.29; Colos. 4.6; I Petru 3.15-16

b Faptele noastre trebuie să fie o mărturie a realităţii, că Dumnezeu ne-a salvat de sub puterea întunericului şi că ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Sale. Mat. 5.16; Efes. 5.8-11; I Petru 2.9-12

c Umblarea noastră trebuie să fie demnă de Evanghelia lui Hristos şi să se deosebească de aceea a paginilor, care trăiesc în deşertăciunea minţii lor. Efes. 4.17-24; Filip. 1.27; I Petru 1.14-19; lacov 3.13

Hărturia noastră are o însemnătate

O vorbire, o comportate şi o umblare sfinţită vor avea parte de o bogată răsplătire. I Petru 3.8-]2; I Cor. 3.14; Evr. 6.10

b Noi vom fi judecaţi după vorbele, după lucrările şi după umblarea noastră. Mat. 5.22; 10.32-33; 12.34-47; Ioan 5.29; Ezech. 3.18-21

Text pentru De memorat studiul biblic Rom. 10.9-10 Fapte 7.54-60 Mat. 10.32-33

Nădejdea Creştinului Lecţia 49

Care este a Dumnezeu ne-a făgăduit ajutorul şi mîntuirea Sa nădejdea atît pentru vremea de acum, cît şi pentru noastră? veşnicie. Isaia 46.3-4; Mat 28.20b; Evr. 13.5-

6; Tit 1.2

b Revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Colos. 3.4; Tot. 2.13

Qe anume a Biruinţa noastră asupra morţii cu toate spaimele se ei. Ioan 11.25-26; II Tim. 1.10 cuprinde în această b învierea şi transformarea trupului nostru nădejde? muritor. I Cor. 15.51-57; Filip. 3.20-21

c Unirea noastră cu Isus şi ajungerea la statura Lui. I Ioan 3.2; Rom. 8.2 9

d Participarea la nunta Mielului. Apoc. 19.9

e Părtăşia noastră la tronul şi împărăţia lui Hristos. II Tim. 2.10-13; 4.7-8; Luca 12.32; Apoc. 20.4-6

f 0 comuniune veşnică cu Dumnezeu în noua Sa creaţiune. Apoc. 21.3-5

Pe ce se a Pe credinţa în Dumnezeul Cel viu. I Tim. 4.10; întemeiază Evrei 10.23 această nădejde? b Pe nestrămutatele făgăduinţe ale lui Dumnezeu.

Mat. 24.35; II Petru 1.19; II Cor. 1.20-22

c Pe realitatea învierii din morţi a Domnului. I Petru 1.3; I Cor. 15.19-24

d Pe garanţia ce o avem în noi şi care ne-a fost dată de Duhul Sfînt. Efes. 1.13-14; Rom. 8. 16-17; II Cor. 5.5

Nădejdea a Ea este un izvor de bucurie şi de putere. Rom. creştinului 15.13 lucrează o mare b Ea ne dăruieşte mîngîiere în toate necazurile binecuvîntare. noastre mari. Rom. 8.18-29; I Petru 1.3-9;

4.12-13; Evr. 6.18-19

c Ea mai este şi un stimulent pentru veghere şi pentru sfinţire. Mat. 24.42; Luca 21.36; I Ioan 3 . 3

Text pentru De memorat studiul biblic I Ioan 3.1-3 Filip. 1.19-24 Rom. 8.17-38