STATUS ȘI ROL

Prin socializare, individul învață să exercite anumite acțiuni sociale, să interacționeze cu alții

și ajunge să ocupe anumite poziții în cadrul societății. Altfel spus, în cadrul structurii sociale,

indivizii dețin anumite statusuri și joacă anumite roluri.

1. Statusul

Statusul reprezintă poziția sau rangul unui individ în cadrul grupului sau ale unui grup în

raport cu alte grupuri. Student, profesor, decan, medic, polițist, părinte etc. sunt exemple de

statusuri din structura unei societăți.

În relațiile lor sociale, indivizii se raportează unii la alții din perspectiva statusurilor pe care

le dețin. Intrând într-o universitate, vom identifica persoanele pe care le întâlnim ca fiind rectorul,

decanul, secretara, bibliotecara, studentul, casierul, îngrijitoarea etc. Chiar adresându-ne acestor

persoane, de cele mai multe ori, includem în formulare statusul lor.

(O persoană deține mai multe statusuri. Cineva poate avea statusul de student, de prieten, de

fiu sau fiică, de cetățean, dar poate avea, în același timp, și statusul de bărbat sau de femeie, de

adolescent etc. În funcție de situație, fiecare individ ierarhizează aceste statusuri scoțând în față unul

sau altul dintre ele. În afară de ierarhia proprie, există și o altă ierarhie făcută de persoanele cu care

interacționăm.)

Tipologia statusurilor

Fiecare individ deține o multitudine de statusuri și trece mereu de la un status la altul. Dintre

acestea, unele sunt atribuite, altele sunt dobândite.

A. Statusul atribuit este cel deținut de un individ în cadrul unei societăți independent de

calitățile sale și de eforturile pe care le face. Acest tip de status îi este atribuit individului prin

naștere, de către societateta/comunitatea în care trăiește. Atribuirea statusurilor se face, de regulă, în

raport cu sexul și cu vârsta, dar în unele societăți (îndeosebi cele tradiționale) și în raport cu

naționalitatea, rasa, religia sau clasa socială. Exemple de statusuri atribuite: statusul de cetățean,

statusul etnic, cel sexual, statusurile de vârstă.

Vom analiza în continuare principalele statusuri atribuite (prescrise):

1

Statusuri în funcție de sex

Socializarea statusurilor atribuite începe foarte timpuriu.

În majoritatea societăților, încă de la naștere, copiii sunt socializați diferențiat, în raport cu

sexul. Prima diferențiere simbolică apare prin culoarea hainelor cu care sunt îmbrăcați băieții și

fetele. Ulterior, jocurile pe care le practică fetele, jucăriile pe care le folosesc sunt diferite de cele

ale băieților. În mod tradițional fetele sunt socializate pentru a deține statusul de mame, soții,

gospodine. În opinia comună din foarte multe societăți, se consideră că fetele trebuie să dea dovadă

de gingășie, afecțiune, bunătate, supunere față de bărbatul puternic. Băieții sunt socializați în raport

cu alte așteptări sociale; ei trebuie să dea dovadă de forță, curaj, fermitate.

Socializarea de gen începe încă de la naștere. Se realizează o diferențiere simbolică prin

culoarea vestimentației, mai târziu, prin practicarea diferențiată a jocurilor și prin diferențierea

jucăriilor.

Această grijă pentru socializarea timpurie în raport cu genul se explică prin existența unor

diferențe culturale. În unele societăți, pregătirea hranei este o activitate exclusiv feminină, în altele -

masculină. Activitatea agricolă – predominant feminină în unele societăți, se dovedește

predominant masculină în altele. În societățile europene, activitatea de secretariat este exercitată în

principal de femei; în unele societăți din Asia de Sud-Est și din Orientul Apropiat, munca de

secretariat este făcută de bărbați (pentru că se apreciază că femeile nu pot ține un secret și nici nu

pot lucra în acelați loc cu bărbații).

Statusuri în funcție de vârstă

În fiecare societate există copii, adolescenți, adulți și bătrâni și statusuri asociate fiecărei

categorii de vârstă.

Societatea prescrie fiecărui individ un anumit status în raport cu vârsta pe care o are. Dacă

un copil realizează rolurile unui adolescent sau ale unui matur, se consideră că el a îmbătrânit prea

devreme. Dacă un matur realizează rolurile unui copil este considerat imatur.

Importanța statusurilor de vârstă s-a schimbat pe măsura modernizării societăților. În

societățile tradiționale, bătrânii aveau un status cu prestigiu social ridicat. Ei erau stăpânii averii,

principalii decidenți și judecători. În prezent, bătrânii sunt marginalizați social în majoritatea

societăților. După ieșirea la pensie, ei își reduc brusc importanța statusului social. În societățile mai

sărace, bătrânii sunt abandonați sau au un nivel de trai scăzut; în societățile bogate, își compensează

pierderea importanței sociale prin câștigarea unei mai mari independențe sau prin posibilitatea de a

practica anumite hobby-uri sau de a face turism.

2

B. Statusul dobândit

- este cel la care individul accede prin propriile eforturi.

Majoritatea statusurilor deținute de un individ sunt obținute pe parcursul socializării și

interacțiunii sociale. Dobândirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale și al unei

competiții. Statusurile maritale, de exemplu, intră în această categorie. Un bărbat poate decide sau

nu să devină soț, iar o femeie – soție. La fel și în cazul statusurilor profesionale. Statusul de bărbat

este atribuit/prescris, cel de soț este dobândit. Nu toți bărbații ajung soți. Căsătoria este rezultatul

unei alegeri individuale. Dobândirea unei profesii, în societatea modernă are o relevanță deosebită,

deoarece determină dobândirea statusului clasial.

În societățile tradiționale, majoritatea statusurilor erau prescrise în funcție de condițiile

sociale ale familiei în care se năștea copilul. Erau puține șanse ca un băiat de țăran sărac să ajungă

negustor bogat, iar o fată dintr-o familie de țărani să se căsătorească cu un prinț. Societățile

industriale au redus sfera statusurilor prescrise și oferă posibilități mari de mobilitate a statusului

descendenților față de cel al părinților.

Dobândirea unui status obligă individul la alegeri multiple: carieră școlară, profesională,

relații cu prietenii, loc de rezidență. O persoană care atinge un status de cadru superior într-o

organizație își va schimba locuința, va renunța la unii dintre prieteni (va lega noi prietenii, va

frecventa mai puțin sau deloc anumite rude). Un bărbat care se căsătorește va abandona, total sau în

mare parte, cercul prietenilor celibatari și va stabili relații cu familii.

Dobândirea unui status implică eforturi personale și este însoțită de costuri și sacrificii. Într-

o societate rurală tradițională, un băiat născut într-o familie de țărani nu trebuia să facă mari

eforturi. La rândul lui, devenea țăran și nu avea altceva de făcut decât să se identifice cu statusul

tatălui său. În societățile moderne sunt oferite, cel puțin teoretic, posibilități de acces la un număr

mare de statusuri pentru un număr mare de persoane. Ierarhia rigidă a statusurilor din societățile

tradiționale a fost înlocuită cu o nouă ierarhie, în care accesul de la o poziție mai joasă la una mai

înaltă este permis tuturor celor capabili de anumite performanțe.

În societățile moderne, accesul la statusurile cu prestigiu ridicat este considerat dependent de

capacitățile și eforturile individului.

Pentru a atinge un status cu prestigiu ridicat, individul trebuie să facă eforturi fizice, psihice

și intelectuale. Dar nu toți indiviziii sunt dotați pentru această competiție. Unii reușesc, alții nu. Cei

care doresc să acceadă la un astfel de status, dar nu reușesc, vor trăi un sentiment de frustrare, de

3

inferioritate. Extinderea posibilităților de mobilitate de status este deci însoțită de multiplicare

dramelor personale ale celor care eșuează în tentativele lor.

În aparență, societățile moderne oferă șanse egale pentru dobândirea unor statusuri. În

realitate însă, șansele de obținere a unor statusuri sunt diferențiate în raport cu trăsăturile personale

și condițiile sociale de pornire ale fiecărui individ.

Ex.

- Statusul de prof. universitar nu poate fi dobândit cu aceleași șanse de către o persoană care s-a

născut într-o familie semianalfabetă, într-o familie de muncitori sau într-o familie de intelectuali.

- Formal, în societățile dezvoltate nu există restricții pentru ca o femeie să ajungă președinte al țării

sau prim-ministru. În realitate, cazurile în care femeile au avut acces la aceste statusuri sunt

accidentale.

- De la înființare (1864) și până în prezent, Universitatea București nu a avut nici un rector femeie.

Aproape toți decanii facultăților Universității au fost și sunt bărbați.

Statusul global și conflictele de status

O persoană deține simultan mai multe statusuri, ceea ce este surprins de conceptul de status

global = ansamblu de statusuri deținute de un individ și asociate între ele.

Statusul global poate fi unitar, coerent, dacă statusurile componente sunt compatibile între

ele și nu intervin conflicte. Dacă statusul global nu este coerent, intervin conflictele de status.

Acestea se pot manifesta între componente

- profesionale

- familiale

- politice

- civice ale statusului global.

Ex.

- Un judecător care are pe rol dosarul unui prieten va trăi un astfel de conflict.

- Un primar care participă la o licitație pentru a oferi unei firme o lucrare de interes public, cu bani

de la buget, și la licitație participă și propria sa firmă. Legea conflictului de interese încearcă să

evite producerea unor astfel de conflicte.

Absența congruenței generează sentimente de insecuritate sau de culpabilitate care se traduc

fie prin conformism accentuat, fie prin revoltă.

Indicatorii de status

Indicatorii de status sunt elementele care pot să ajute la indicarea statusului unei persoane.

Indicatorii de status pot fi utilizați voluntar, dar și involuntar.

4

De exemplu:

- un medic se îmbracă în spital în halat alb, are eventual și un ecuson, iar uneori mai folosește și un

stetoscop purtat la gât, chiar și atunci când doar se deplasează prin spital și, prin urmare, nu are ce

face, în realitate, cu el. Pentru multe statusuri există indicatori foarte preciși, de exemplu, pentru

statusul de persoană căsătorită există verigheta ca indicator de status.

- uniformele pe care diferitele insituții le impun membrilor lor (armată, închisoare, mănăstire – toate

aceste instituții impun uniforme).

Uneori indicatorii de status sunt afișați cu ostetație – se așteaptă astfel un anume comportament și o

anume recunoaștere a celorlalți: rromii care își etalează aurul.

2. Rolul social

Fiecare persoană învață să exercite anumite roluri.

Rolul definește comportamentul așteptat de la cel care posedă un anumit status.

Într-un anumit sens, statusul și rolul sunt două aspecte ale aceluiași fenomen.

- Statusul este un ansamblu de privilegii și îndatoriri; rolul este exercitarea acestor privilegii

și îndatoriri.

- Statusul este poziția deținută de un individ într-o anumită structură socială. Rolul social

reprezintă ansamblul comportamentelor pe care le performează un individ în baza statusului pe care

îl deține.

- Statusul se referă la așteptările noastre față de ceilalți, iar rolul – la așteptările celorlalți

față de noi.

Tipologia rolurilor sociale:

a. Roluri așteptate

= sunt rolurile prescrise pentru un anumit status și pe care ceilalți se așteaptă să le

performeze cineva.

b. Roluri performate

= sunt rolurile îndeplinite în mod real de o persoană.

Ex.

Într-o universitate, o persoană are rolul de profesor. În exercitarea acestui rol, persoana

respectivă intră în relații cu alte persoane, care exercită alte categorii de roluri (studenți, colegi de

catedră, conducerea universității și facultății, personalul administrativ etc.). Studenții au anumite

așteptări de la profesor (să le expună clar cunoștințele, să-i sprijine în studiul lor, să nu-i plictisească

prea tare, să le dea note bune la examene etc.), iar profesorul încearcă să răspundă acestor așteptări.

5

Colegii de catedră au alte așteptări față de el: să fie amical în relațiile cu ei, să participe în mod

echitabil la realizarea sarcinilor catedrei etc. Conducerea academică așteaptă de la profesor să dea

dovadă de competență profesională, exigență în notarea studenților, promptitudine în executarea

dispozițiilor. Uneori rolurile îndeplinite în mod real pot fi diferite de cele așteptate: profesorul

respectiv poate să plictisească studenții la curs, să dea note mici la examene sau să fie indiferent în

relațiile cu colegii.

De ce există o deosebire între cele două tipuri de roluri? Din mai multe motive pe care o să

le prezentăm pe scurt.

Pot exista dificultăți în îndeplinirea rolurilor cauzate de lipsa de experiență sau de învățarea

inadecvată a acestora.

Pe de altă parte, pot exista incompatibilități între personalitatea unui individ și cerințele

comportamentale și atitudinale pe care le impune statusul pe care acesta îl deține.

Ex. Dacă o persoană nu este suficient de energică, are o personalitate slabă, un temperament

introvertit, este puțin probabil să performeze la un nivel așteptat rolul de director sau, pur și simplu,

de lider al unei organizații.

În aceeași măsură, dobândirea unui anumit status și performarea unor roluri noi, în baza

respectivului status, ar putea conduce la schimbări, de multe ori majore, la nivelul personalității

indivizilor respectivi.

Ex.

Este interesant experimentul unui sociolog american, Philip Zimbardo, care în 1971 a

amenajat în cadrul Universității din Stanford din Statele Unite un spațiu de experimentare care

reproducea perfect o închisoare standard din America. Au fost selectați studenți voluntari care au

participat la experiment. Aceștia au fost împărțiți în două grupe: deținuți și gardieni. După

selectarea voluntarilor, a început, practic, experimentul care urmărea să observe în ce măsură

studenții respectivi, performând rolurile de deținut, respectiv, de gardian, ajungeau să își schimbe

personalitatea. Experimentul s-a oprit după 6 zile, deși fusese planificat pentru 2 săptămâni,

deoarece schimbările de personalitate deveniseră foarte periculoase pentru subiecți. Studenții care

primiseră statutul de deținuți deveniseră uluitor de repede mult mai obedienți, umili, lipsiți de curaj

și de fermitate, în timp ce studenții gardieni deveniseră mult mai duri, mai violenți, chiar sadici.

Acest experiment celebru a demonstrat că în raportul dintre rol și personalitate trebuie să

luăm în considerație și relația inversă, achiziția unui status și performarea unor roluri presupuse de

acesta pot conduce la schimbări semnificative la nivelul personalității subiecților respectivi.

6

Mai există o situație care poate genera diferențe majore între rolurile așteptate și cele

performate. Ea este legată de dificultățile de îndeplinire a unor roluri și poartă numele de conflict

de rol.

Conflictul de rol apare atunci când există cerințe contrare între două roluri care provin din

două statusuri diferite pe care le deține aceeași persoană.

Ex. - Un profesor are propriul copil ca elev/student și, într-o anumită situație particulară, ar

trebui să-l sancționeze. Avem aici un conflict de rol: pe de-o parte, rolul de profesor îi cere să fie

intransigent și, prin urmare, să sancționeze elevul, pe când rolul de părinte îi cere să îl protejeze,

așadar, să nu îl sancționeze.

Depășirea conflictelor de rol …v. I. Mihăilescu, p. 111

7