Structura generala a tubului digestiv

Peretele tubului digestiv este format in general din 4 straturi:

1. Mucoasa2. Submucoasa3. Musculara4. Seroasa

Acesta prezinta caracteristici diferite de la un segment la altul, ca o adaptare la functia segmentului respectiv.

Esofagul

1. Are epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat, adaptat functiei de transport pe care o indeplineste esofagulGlandele din mucoasa secreta mucus; are rol de a facilita transportul bolului alimentar.In portiunea inferiora a esofagului, in mucoasa esofagiana, apar insule heterotopice de mucoasa gastrica care pot fi diferentiate cu usurinta din cauzza culorii rosu aprins pe fundalul rosu palid al mucoasei esofagiene.Trecerea de la epiteliul pluristratificat pavimentos al esofagului la cel unistratificat cilindric al stomacului se face brusc, la nivelul unei linii dintate.

2. Poate prezenta glande secretante de mucus si contine plexul submucos Meissner.3. Are 2 caracteristici speciale:

Striata in partea superiora, neteda in partea inferioara (inervatia asigurata din vag prin fibre viscero eferente generale/ parasimpatice preganglionare in portiunea neteda, fibre viscero eferente speciale care provin din ramura interna a nervului XI si ajung sa se distribuie prin ramurile nervului X )

Stratul longitudinal este egal reprezentat cu cel circular, ceea ce explica extensia predominant pe verticala a cancerelor esofagiene

In portiunea inferioara a esofagului fibrele circulare formeaza un sfincter functional, aflat sub controlul sistemului nervos enteric.Intre straturile circular si longitudinal – plexul mienteric Auerbach

4. Acopera esofagul pe fetele anterioara si laterala, fata posterioara fiind extraperitoneala.

Achalazie- afectiune a esofagului caracterizata prin lipsa neuronilor inhibitori – omul inghite din ce in ce mai greu, pana ce nu mai poate. Pacientul slabeste, vomita. Innjectat de toxina botulinica- rezultat temporar (6 luni)/ balonas, dar rupe fibrele- stenoza, sectionarea fibrelor – dispare mecanismul antireflux – ”fundoplicatura”

Stomacul1. Epiteliu cilindric unistratificat cu numeroase pliuri. 2 dintre ele sunt lungi, situate de-a lungul

curburii mici, delimitand ”soseaua gastrica” pe unde se scurt lichidele catre duoden.Glandele mucoasei gastrice se impart:

Pilorice - Secreta mucus cu rolul de a proteja mucoasa gastrica atat de factorii mecanici/

fizici/ chimici/ termici din alimente cat si de secretia acida a stomacului

Gastrice propriu-zise- Se impart in:

o Glande are regiunii cardiei - secreta mucuso Glande ale fundului si corpului – secreta HCl, enzime, mucus

2. Este asemanatoare esofagului si contine plexul submucos.3. Prezinta 3 straturi:

Longitudinal – extern Circular – mijlociu Oblic – intern

Fibrele longitudinale nu formeaza un strat continuu, ci se grupeaza mai ales la nivelul curburii mici, de unde radiaza pe fetele stomacului.Fibrele circulare le continua pe cele esofagiene si se continua cu cele ale duodenului. In dreptul pilorului, ele se ingorasa si formeaza sfincterul piloric.Fibrele oblice formeaza fibrele ”in cravata” de la nivelul unghiului Hiss.

4. Stomacul este acoperit de peritoneu, cu exceptia fetei posterioare a regiunii cardiei si zonei adiacente a fornixului.

Intestinul subtine

1. Epiteliu cilindric unistratificat cu glande Lieberkun si vilozitati intestinale. Numarul vilozitatilor creste pe masura ce ne apropiem de flexura duodeno-jejunala.De la nivelul duodenului, exista plici semicirculare Kerkling care au rolul de a mari suprafata de absorbtie. (fomare numai de musculara si submucoasa)

2. Prezinta glandele Brunner caracteristice pentru duoden, secretoare de mucus.3. Are stratul circular mai bine reprezentat decat cel longitudinal si prezinta mai multe sfinctere

functionale, dintre care: Unul la 3-4 cm de papila duodenala mare – impiedica trecerea alimentelor Unul la nivelul flexurii duodeno-jejunale

4. Duoden= organ retroperitoneal secundar, cu exceptia bulbului duodenal ce este intraperitoneal.

Jejunul si ileonul-au caracteristici microscopice diferite, ca o adaptare la functiile diferite:

Predominant absorbtie – jejun Predominant evacuare – ileon

-Jejunul e mai bine vascularizat si are f multe vilozitati intestinaleIn submucoasa are foliculi limfatici solitari, specifici intestinului subtire.Ileonul e mai slab vascularizat, iar nr vilozitatilor si dimensiunile lor descresc pe masura ce ne apropiem de ileonul terminal. In ileonul terminal apar si foliculii limfatici agregati (placile Peyer), specifice intestinului gros.

3. stratul circular mai bine reprezentat ca cel circular, intre cele 2= plexul mienteric Auerbach4. Intraperitoneale

ColonulAre niste caracteristici care il deosebesc de toate celelalte parti ale tubului digestiv:

Teniile = condensari ale fibrelor longitudinale din musculara colonuluiSunt in numar de 3:

- Omentale- se insera omentul mare- Mezocolica – se insera mezocolonul- LiberaEle pornesc de la baza apendicelui, se continua pana la nivelul colonului singmoid, unde se gasesc in numar de 2:

Anterioara Posteriara

Plicile semilunare = condensari ale fibrelor circulare din musculara colonului Haustrele= dilatatiile dintre 2 plici semilunare Apendicii epiploici = ciucuri de grasime acoperiti de peritoneu

1. Prezinta epiteliu unistratificat cilindric cu vilozitati scurte si cu glande/ cripte libere.2. Exista plexul submucos Meissner si foliculi limfatici agregati.3. 4. Intraperitoneale: colon transvers, sigmoid, cecul. Restul intraperitoneale.

Rectul

Ampula rectala are epiteliu cilindric unistratificat, ce formeaza 3 plici: 2 pe stanga, 1 pe dreapta

Plica de pe partea dreapta este situata ca nivel intre cele 2 de pe stanga, se numeste plica Kohlkrausch.Canalul anal prezinta 6-10 proeminente de 1-1,5 cm lungime = columne anale. Intre columne exista depresiuni = recesuri anale, ale caror extremitati inferioare poata numele de sinusuri anale. Ele sunt marginite anterior de valvulele anale. La nivelul sinusurilor anale se acumuleaza mucusul secretat de glandele canalului anal.Zona columnelor anale = zona hemoroidala (la acest nivel apar hemoroizii interni). Tot aici, epiteliul este atat cilindric pluristratificat, cat si pavimentos stratificat nekeratinizat.Marginea inferioara a columnelor anale+ marginea libera a valvulelor anale delimiteaza linia pectinata/ jonctiunea cutaneo-mucoasa.Inferior de linia pectinata, pe o lungime de 1-1,5 cm se intinde o zona numita pecte, care e bogata in tesut fibros si care contine epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat, fara foliculi pilori si glande sudoripare. Limita inferioara a pectelui poarta numele de linia alba Hilton, care marcheaza limita dintre sfincterul anal intern si cel extern. La tuseul rectal, in dreptul linei albe Hilton, se poate palpa un sant intersfincterian. Inferior de linia alba Hilton, canalul anal prezinta piele cu foliculi pilosi si glande sudoripare. Limita de trecere catre tegumentul perianal este la nivelul anusului = linia anocutanata.

3. Strat longitudinal continuu fara teniiStrat circular, care se ingroasa in partea inferioara si formeaza sfincterul anal intern.Linia pectinata corespunde jumatatii sfincterului anal intern, iar linia alba Hilton corespunde marginii lui inferioare. Muschiul sfincter anal extern este alcatuit din 3 parti:

SubcutanataE situata in acelasi plan cu sfincterul anal intern, inferior de acesta. Intre ea si sfincterul anal intern = santul intersfincterian

Intre aceasta parte si tegument se formeaza hemoroizii externi Superficiala

E situata lateral de cea subcutanata, posterior se intinde pe coccis, iar anterior pe centrul tendinos al perineului, dupa care se continua cu muschiul transvers superficial al perineului

ProfundaE situata deasupra partii superficiale. Anterior se prinde pe centrul tendinos, dupa care se continua cu muschiul transvers profund al perineului, iar posterior, fibrele se incruciseaza pe linia mediana si incruciseaza canalul anal.

Boala Hirschprung