Concepte si termeni: teorie, ipoteza, variabile, date cantitative si calitative.

Cercetarea este un proces de investigare şi de căutare pe care ştiinţa il utilizează cu grijă, pentru a ajunge la o mai bună inţelegere fenomenului.

TeoriaO teorie este un set organizat de concepte şi de propoziţii

desemnate să ajute omul de ştiinţă să inţeleagă, să explice şi să prezică femomenele. Teoria lui Darwin asupra evoluţiei ne-a adus o mai bună inţelegere a raporturilor dintre specii, iar teoriile freudiene ne arată modul in care inconştientul influenţează comportamentul. Odată ce avem o teorie, putem deriva din ea ipoteze care devin obiectul testării prin cercetarea ştiinţifică: teoria atracţiei interumane poate produce ipoteza că similaritatea atitudinilor şi a preferinţelor creşte posibilitatea atracţiei dintre oameni.Teoria este atât punctul de plecare, cât si punctul terminus al unei stiințe. Există o strânsă legătură între teorie si ipoteză, teoria fiind o ipoteză verificată experimental, iar ipoteza - o teorie în formare sau în curs de verificare.

VariabileleIn experiment, cercetătorul variază sistematic condiţiile pentru a

inregistra efectele lor asupra comportamentului. Condiţiile care se pot schimba in experiment se numesc variabile şi ele pot fi elemente prin care diferă subiecţii (sex, varstă, nivel cultural,etnie, etc.), iar măsurile ce vor fi culese sunt diferite valori cum ar fi presiunea arterială,pulsul etc.

Variabilele pe care la poate lua in consideraţie, schimba sau manipula cercetătorul se cheamă variabile independente, iar cele măsurate pentru a vedea cum se schimbă prin manipularea experimentală, se cheamă variabile dependente (se numesc aşa pentru că depind de nivelul schimbării variabilelor independente). Un al treilea tip de variabile sunt cele explicative, cum ar fi anxietatea, depresia, gandirea, motivaţia, ca elemente interne de legătură intre celelalte două tipuri.

1

Ipotezele

Ipotezele sunt specifice cercetărilor cantitative; formularea lor se face după ce au fost definite scopurile cercetării şi conceptele cu care vom lucra. Există o serie de motive pentru care ipotezele sunt necesare: (1) necesitatea determinării şi delimitării domeniului de cercetare, şi (2) o ipoteză ghidează colectarea datelor, analiza şi interpretarea lor.În cele mai multe cazuri, ipotezele se referă la verificarea unor relaţii care se stabilesc între două variabile, ceea ce ne permite să spunem că ipoteza respectivă conţine o posibilă soluţie la problema aflată în studiu.Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enunţ conjunctural despre relaţia dintre două sau mai multe variabile. Legătura dintre variabile propusă prin ipoteze este o relaţie posibilă, nu una certă; ipoteza este deci o explicaţie plauzibilă care urmează a fi verificată în cercetare prin datele care se obţin.

Ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să conţină formulări clare, să numească variabile şi să descrie relaţiile care se stabilesc între ele.Potrivit lui S. Chelcea (2001), ipotezele trebuie să îndeplinească 10 condiţii pentru a fi valide:generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictivitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea şi utilitatea.1. Generalitatea se referă la faptul că o ipoteză trebuie formulată astfel încît relaţiile dintre variabile să fie adevărate indiferent de condiţiile spaţio-temporale.2. Complexitatea se referă la numărul de variabile care sunt cuprinse într-o ipoteză. Ipotezele de nivel 1 au doar două variabile corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate merge pînă la ipoteze de nivel 3, cu patru variabile corelate.3. Specificitatea priveşte numărul de valori pe care le pot lua variabilele respective.4. Determinarea priveşte obiectivitatea ipotezei respective, în sensul că nu putem enunţa o relaţie între două variabile dintre care una este imposibil de evaluat.5. Falsificabilitatea priveşte formularea enunţului ipotetic. În această privinţă vorbim despre ipotezele de tipul "şi da, şi nu".

2

6. Testabilitatea se referă la condiţiile de verificare a ipotezei, în sensul că, cu cît o ipoteză este mai concretă, cu atît ea poate fi verificată mai uşor.7. Predictivitatea se referă la faptul că o ipoteză are funcţia de a descrie şi explica anticipativ procesele, relaţiile, evenimentele psihice.8. Comunicabilitatea priveşte formularea enunţului: enunţul unei ipoteze trebuie să îndeplinească condiţii de inteligibilitate, astfel ca ea să fie decodificată identic atît de cel ce o formulează, cît şi de cel ce o citeşte.9. Reproductibilitatea se referă la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare, adică posibilitatea de re-validare a ipotezei de către alţi cercetători.10. Utilitatea se referă la faptul că o ipoteză, prin confruntarea cu realitatea, poate fi total validată, parţialvalidată sau invalidată. Infirmarea unei ipoteze nu înseamnă neapărat că acea ipoteză este eronată.

Date calitative și date cantitative

Cercetarea calitativă reprezintă orice tip de cercetare în măsură să producă rezultate care nu ajung la proceduri statistice sau alte mijloace de cuantificare. Cele mai cunoscute modalităţi de abordare în cercetarea calitativă sunt :” naturalismul (preferinţa pentru ieşirea pe teren pentru a face observaţii) , etnometodologia (care împărtăşeşte grija naturalistului pentru detaliu dar îl localizează în interacţiune), emoţionalismul (doreşte contactul „apropiat”cu subiecţii studiaţi si favorizează biografiile personale) şi postmodernismul ( care caută deconstruirea conceptelor de „subiect” şi teren de cercetare”) (Silverman, D..2004, pp.55).

Prin datele calitative, producem o cunoaştere originală cu privire la :

o cele mai bune practici într-un domeniu (de exemplu, care sunt atributele companiilor de succes ; sau atributele unei persoane eficiente ; sau ale unui profesor / student bun);

o modurile de a gândi ale unei categorii de populaţie (de exemplu, modurile de a gândi ale femeilor ; sau ale copiilor);

o modurile de a trăi interior o anume experienţă (de exemplu, cum se raportează victimele la violenţa domestică ? dar agresorii ?);

3

o modurile de acţiune în faţa unui produs sau a unei experienţe (de exemplu, cum reacţionează diferite categorii de populaţie în faţa unei noi băuturi lansate pe piaţă ; sau în faţa unui risc major) ;

o poveşti de viaţă (life stories) sau cum ajung oamenii într-o anumită situaţie de viaţă (de exemplu, cum ajung unii oameni să se prostitueze, sau să consume droguri).

o Orice categorie de populaţie poate face obiectul cercetării, dar sunt studiate cu precădere populaţiile marginale, mai puţin reflectate în anchetele cantitative.Datele calitative pot fi utilizate singure, ori pot fi combinate cu date cantitative.Dacă în abordarea cantitativă teoria este verificată prin cercetare, în cea calitativă teoria reiese, apare pe parcursul cercetării.Cerceterarea cantitativă face apel la statistică, raportul de cercetare luând forma unor tabele,grafice,cifre, comentarii în limbaj natural; Metodele cantitative sunt adesea utilizate pentru stabilirea unor date statistice ( de pildă, experimentul, ancheta cu chestionar standardizat, analiza cantitativă a documentelor, observaţia sistematică), pe când cele calitative sunt utilizate în cercetările de profunzime (observaţia participativă, interviul intensiv, autobiografiile, analiza calitativă a documentelor , de exemplu) .

Cercetarea calitativă apelează la eşantionare teoretică sau întreaga populaţie, limbajul utilizat fiind unul natural, metaforic, cu puţine date statistice şi reprezentări grafice, obţinându-se date complexe, bogate, de adâncime.

4