Sindromul Down

Fenotip comportamental

• Fenotip comportamental (Dykens, Hodapp, & Finucane, 2000; O’Brien & Yule, 1995)

“Posibilitatea crescută ca persoanele care au un anumit sindrom să manifeste anumite comportamente şi întârzieri în dezvoltare care nu se exprimă la persoanele care nu au respectivul sindrom”. (Dykens, 1995, p. 523)

Aspecte generale

QI: 30-80

secvenţele senzorio-motorii sunt similare, însă audificultăţi la trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul

Aspecte generale

asincronia domeniului (Chapman şi Hesketh, 2000)

fenotip comportamental care include la vârsta copilăriei întârzieri semnificative în dezvoltarea abilităţilor cognitive non-verbale, asociate unor deficienţe specifice în vorbire, în producerea limbajului şi în memoria auditivă de scurtă durată, în timp ce din punct de vedere al comportamentului adaptativ apar mai mai puţine probleme raportat la copiii cu alte dizabilităţi cognitive

Profil comportamental

specificitatea sindromului (Dykens, Hodapp şi Finucane, 2000)

Abbeduto, L. et. al. (2001) au analizat profilul cognitiv şi lingvistic din perspectiva a trei dimensiuni: limbajul receptiv, limbajul expresiv şi theory of mind

• asincronie : limbajul receptiv şi dezvoltarea cognitivă (specifică sindromului Down)

Profil comportamental

• Articulaţie: 95% dintre părinţi raportează că alte persone întâmpină ocazional dificultăţi de înţelegere a limbajului copilului (Kumin, 1994)

• Limbaj expresiv: – tulburările apar de timpuriu în dezvoltarea copilului, existând o

întârziere marcantă în trecerea de la lalaţiune la vorbirea cu sens

– la 24 de luni sunt întârzieri de peste 6 luni la 83%-100% dintre copii (Miller, 1999)

• Peformanţe mai scăzute la sarcini ca: diversitate lexicală, plăcerea de a vorbi, fluenţă, inteligibilitate şi complexitate sintactic

Profil comportamental

Theory of mind: deficitară abilitatea de a elabora raţionamente despre starea mentală a unui alte persoane care are convingeri diferite faţă de a lor

Emoţional: predomină dispoziţia veselă, ataşament pronunţat şi docilitate faţă de persoanele familiare.

Probleme de externalizare: încăpăţânare, opoziţionismRareori iritabilitate sau agresivitate

Memoria

• în medie, copiii de vârstă şcolară au mai bine dezvoltată memoria de scurtă durată de tip vizuo-spaţial comparativ cu memoria de scurtă durată de tip auditiv sau verbal (Hodapp, Evans,& Gray, 1999)

Puncte forte

• Memoria de scurtă durată de tip vizuo-spaţial

• Puţine comportamente de tip psihopatologic comparativ cu alţi copii cu DI

Vârsta adultă

• Majoritatea adulţilor peste 40 de ani au semne asemnănătoare demenţei de tip Alzheimer, iar cei peste 50 de ani au în procent de 50% semne clinice ale demenţei de tip Alzheimer (Zigman şi colab., 1993)

• Pattern specific în funcţionarea emoţională: simptome depresive, indiferenţă, apatie

• Dificultăţi în limbaj:

Probleme în conversaţia în contexte sociale, incapacitatea de a depista semnificaţia limbajului oral sau scris, dificultăţi în interacţiunile sociale (ex. dificultăţi în înţelegerea umorului, răspuns la aspectele literale şi nu cele figurative, ignorarea formelor de politeţe) (Nelson şi colab. 2001)

Bibliografie obligatorie

1. Dykens, E. M. şi colab. (2002). Maladaptive behaviour in children and adolescents with Down’s syndrome. Journal of Intellectual Disability Research, 46 (6), 484-492.

2. Laws, G., & Bishop, D.V.M. (2004). Verbal deficits in Down’s syndrome and specific language impairment: a comparison. INT. J. LANG. COMM. DIS. 39 (4), 423–451