Curs 2 Sociologie juridica

Istoria sociologiei juridice principalele paradigme

Auguste Comte, ganditor pozitivist, fondatorul sociologiei ca stiinta si-a intemeiat conceptia pe doua premise fundamentale : prin ratiune individul poate sa proiecteze o noua ordine morala si sociala, superioara celei realizate prin traditie ; prin metoda empirica bazata pe observatie, stiinta este suverana a tot ceea ce este util si rational intr-o societate. Prin ratiune Auguste Comte intelegea capacitatea individuala de a-si autoordona logic ideile despre lume si viata. Ordinea logica a ideilor este o conditie apriorica a ordinii colective printr-o suma de individualitati care gandesc rational.

Ce este pozitivismul?Curent de gandire in care cercetatorul trebuie sa se concentreze pe observarea, descrierea si sistematizarea faptelor sociale care se pot studia in mod nemijlocit in vederea descoperirii unor regularitati care sa explice relatiile constante existente.

Faptul social este orice fel de a face , fixat sau nu, capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara.

Legea celor 3 stadii

Stadiul teologic- un produs final al istoriei omului si al umanitatii. Nu este insa un produs sine-qva-non al evolutiei, este nevoie de contributia sociologiei pt a realiza consensul necesar ordinii sociale ( pt Comte, sociologia era stiinta stiintelor).In stadiul pozitiv al societatii ordinea nu se mai bazeaza pe constrangere si presiune normativa, ci pe armonie si progres. Tocmai pt ca Auguste Comte spunea ca acest stadiu presupune armonie si progres si ca dispar tensiunile si contradictiile, marxism-leninismul dar si forma sa aplicata, adica statele comuniste din a doua perioada a sec. 20, au imbratisat aceasta idee (in socialism si mai ales in treapta sa superioara, comunism dispar contradictiile ireconciliabile, relatiile sociale desfasurandu-se pe baza armoniei, a intelegerii reciproce).In consecinta, dreptul a devenit un vestigiu metafizic, imoral si arhaic, fiind inlocuit cu ideea de datorie. Deviza noii ordini pozitive- nimeni nu are alt drept in afara de acela de a-si indeplini mereu datoria ( Auguste comte). Pt Comte singura norma fundamentala care poate orienta actiunea umana este stiinta.

Ehrlich (german,nascut in Bucovina) lucrare fundamentala- Fundamentele sociologiei dreptului, 1913Interesul pt sociologia juridica apare in urma observarii modului in care se aplica un sistem de drept austriac, intr-un teritoriu cu o populatie majoritar romaneasca. Imperiul austro-ungar a avut pretentia sa aplice un drept austriac foarte bine construit si fundamentat teoretic intr-o populatie care nu avea cunsotinte despre norma juridica si regula. In urma acestor observatii face distinctia dintre dreptul legal, elaborat de autoritatea statala si dreptul viu-spontan si difuz al diferitelor grupuri sociale. Il ajuta foarte mult geografia locului sa faca aceasta diferenta pt ca dreptul viu era mult mai prezent decat dreptul legal, elaborat de autoritatea statului. (in imperiu dreptul legal functiona mult mai puternic)Dreptul legal determinat de statDreptul viu determinat de grupul social (se adreseaza celei mai mari parti a realitatii sociale)Sociologia juridica va trebui sa inceapa cu unificarea si cercetarea sistematica a dreptului viu.

Metodologii de cercetare a sociologiei juridiceStudierea dreptului legal si a documentelor juridice (analiza documentelor sociale), inclusiv a deciziilor tribunalelor.Prin observatia directa a vietii normative a grupurilor sociale (adica a obiceiurilor, uzantelor, practicilor) indiferent daca sunt recunoscute, ignorate sau doar contestate de dreptul oficial, autorul (Ehrlich) pune accent deosebit pe observarea directa, extinzand domeniul sociologiei juridice si stabilind reperele metodologice de cercetare.Prin observarea comunitatii romanesti din Bucovina de Nord, Ehrlisch a evidentiat faptul ca in orice societate, alaturi de ordinea juridica, oficiala a statului, exista si functioneaza o ordine sociala pacifista, spontana alcatuita prin libera organizare a vointelor individuale si colective. Chiar daca in interiorul acestei ordini pot aparea anumite conflicte sau tensiuni sociale, ele se pot rezolva fara interventia dreptului oficial, recurgand la forme cvasi-jurisdictionale, cum ar fi : arbitri, martori, consilii de impacare.Staborul este o forma paralela (fara interventia dreptului oficial) de rezolvare a problemelor.

Gusti Ehrlich a ocupat un loc de onoare in stiinta juridica, ca un spirit viu si creator, el a fost un membru devotat al Institului Social Roman (institul care a realizat la noi monografiile) si a imbratisat cu loialitate cetatenia romaneasca.

Durkheim : a fondat scoala sociologica franceza, aducand doua tendinta inovatoare recoltarea si prelucrarea de date si fapte statistice din domeniul economiei, moralei, istoriei si dreptului. Incercarea de a distila si decanta materialul statistic de recoltat in vederea identificarii evolutiei diverselor sisteme normative si culturale si a factorilor care determina schimbarea lor.Teza sa de doctorat: Diviziunea muncii in societate (Paris, Sorbona, 1893) analiza schimbarilor sociale ca urmare a industrializarii societatii franceze. El face o distinctie fundamentala intre: forma de dezvoltare mecanica- in care fiecare grup traieste izolat de celelalte, indivizii traiesc in general sub circumstante identice, realizaeaza munci identice si au fiecare in parte o valoare identica. Exista o mica necesitate de talente individuale, solidaritatea bazandu-se pe uniformitate. Forma de dezvoltare organica- aflata la polul opus. In aceasta forma, diferitele segmente ale societatii sunt impartite printr-o clara diviziune a muncii.Legea joaca roluri diferite in cazul celor doua forme de societate. Crima apare si ea in moduri diferite ( crima in sociologie = orice fel de forma de devianta penala). In societatea mecanica crima este normala, in sensul ca o societate fara crima ar fi patologic supracontrolata, legea functioneaza datorita uniformitatii membrilor si de aceea orice deviere de la normele stabilite este aspru sanctionata. In cea organica, legea regleaza interactiunile diferitelor parti ale societatii si o repune in drepturi pe cea care este amenintata (?). Pe masura ce societatea evolueaza spre o forma organica, apare o stare patologica pe care Durkheim o numeste anomie care produce o varietate de dezordini sociale, inclusiv crima. ( etimologic gr. anomos=fara norme).Analizand trecerile de la societatile traditionale la cele moderne, el a observat ca diviziunea muncii poate conduce in anumite situatii la o dislocare a retelelor de solidaritate sociala si la o slabire a constiintei colective ca forta reglatoare a societatii. Aceste tendinte se pot amplifica in perioade de criza, calamitati, conflicte sau razboaie cand influenta reglatoare a societatii scade considerabil. In asemenea momente, societatea devine incapabila sa isi exercite autoritatea asupra indivizilor iar acestia la randul lor nu mai stiu ce este just si nejust, care sunt revendicarile si sperantele lor legitime, si cele care intrec masura fiecare putand pretinde orice ( in acest context s-a definit anomia la Durkheim).

Prin ce se caracterizeaza anomia: primordial prin dislocarea si scaderea constiintei colective si a moralitatii, prin dereglare normativa si culturala, fiind o consecinta patologica a diviziunii muncii sociale.

Weber: economist, sociolog si politolog a dominat intreaga sociologie germana prin contributiile sale privind puterea , legitimitatea, ordinea juridica si administrativa. Principalele sale lucrari : Etica protestanta si spiritul capitalist, Studii de sociologie a religiilor mondiale, Economie si societate.Anti-pozitivist (spre deosebire de Comte), Weber afirma cu claritate triplul principiu metodologic: incercarea de a explica fenomenele macroscopice (la nivel societal), prin reducerea lor la cauze microscopice (identificare de ideologii care nu se vad ), principiul conform caruia aceste cauze trebuie cel mai adesea asimilate motivelor actorilor sociali participanti (legatura dintre dimensiunea subiectiva a producerii fenomenelor sociale care consta in motivatia actorilor sociali); principiul de simplificare ce pretinde ca actorii sociali sa fie grupati in tipuri ideale pt a explica fenomenele macroscopice.

Contributia lui Weber la afirmarea sociologiei juridice s-a realizat prin: a) comprehensiunea si rationalitatea actorilor socialib) tipurile ideale de autoritatec) tipurile ideale de drept

Comprehensiunea si rationalitatea: individul este unitatea de baza deoarece el este unicul detinator al unui comportament reprezentativ. Comportamentul este intotdeauna comprehensibil, deci principala sarcina a sociologiei consta in regasirea sau reconstituirea motivelor care il determina pe actorul social sa adopte un anumit comportament, atitudine sau credinta.

Weber introduce doua tipuri de rationalitate1. rationalitate instrumentala : consta in realizarea scopurilor cu cele mai eficiente mijloace2. rationalitate simbolica : corespondenta scopurilor cu valori sociale

Numai in mod intamplator o actiune rationala din punct de vedere instrumental, poate coincide cu o rationalitate de tip simbolic, deoarece cea mai mare parte dintre actiunile bazate pe instrumentalitate ignora valorile umane. Actiunile bazate pe rationalitate simbolica nu au nicio eficienta si sunt adeseori dominate de irationalitate.

Tipuri ideale de autoritate:autoritate traditionalaautoritate carismaticaautoritate legala

Autoritatea traditionala se bazeaza pe datini consfintite care se intemeiaza pe credinta indivizilor in validitatea dominatiei unei autoritati....? Este cea mai veche forma de autoritate, bazata pe traditii.Autoritatea carismatica (carisma = har sau insusire neobisnuita a unui personaj inzestrat cu o serie de calitati deosebite cum ar fi: frumusete, inteligenta, elocinta, eroism, spirit de sacrificiu) Autoritatea legala cea mai frecvent intalnita - trebuie sa renunte la libertatea sa individuala in favoarea interesului social general

Evolutia dreptuluiJustificarile exterioare ale legitimitatii normelor sunt reprezentate de asa numitii agenti ai dreptului: judecatori, politisti, magistrati, functionari administrativi,etc. Evolutia acestui personal s-a facut de la tipul irational, specific societatilor traditionale la tipul rational, caracteristic societatilor moderne. Procesul de evolutie a dreptului s-a realizat in directia rationalizarii si birocratizarii, conducand la raporturi tot mai diferentiate si predictibile intre actorii sociali si mediul social.Birocratia in sensul weberian, presupune rationalizarea deciziilor, disciplina interna, rutinizarea procedurilor, impersonalitatea si loialitatea membrilor organizatiilor, toate acestea avand ca finalitate eficienta activitatilor desfasurate.

Tipuri ideale de drept

1. drept material irational intemeiat pe liberul arbitru al legislatorului si pe calitatile judecatorului, ambii realizand legea si justitia pe baza de inspiratie 2. drept material rational- fundamentat pe existenta unor imperative morale sau religioase cu valoare juridica (coranul sau cartile profetilor)3. drept formal irational bazat pe o decizie formala elaborata de un judecator, care este totusi irationala, deoarece apeleaza la revelatie, profetii si oracole.4. dreptul formal rational- fundamentat pe un sistem de norme codificate in mod rational

Scoala juris-prudentei sociologice

Scoala juris-prudentei sociologice americane sau teoria sociologica a dreptului afirma ca : Dezvoltarea dreptului este atat rezultatul unor deductii logice cat si al experientei practice , a judecatorilor si magistratilor abilitati cu administrarea justitiei. In consecinta, metoda deductiva de formulare si interpretare a normelor juridice trebuie inlocuita cu cea inductiva prin care se poate alcatui o metoda unitara, formandu-se un standard juridic.Acordand un rol mai mare precedentului judiciar, definirea sociologiei juridice depinde in mod fundamental de conceptul care este atribuit dreptului. Astfel, in juris-prudenta sociologica americana, dreptul reprezinta instrumentul principal de control social intrucat el cuprinde o serie de mijloace organizate, pozitive si negative prin care societatea evalueaza conduitele indivizilor.

T.Parsons

Orientarea structuralist-functionalista considera societatea , care s-a bucurat de o larga audienta in sociologia americana, considera societatea in ansamblul ei ca o totalitate de structuri si functii care asigura coeziunea, echilibrul si stabilitatea sistemului social.

In conceptia lui Parsons, orice actiune sociala trebuie evaluata intr-un cadru de referinta ce include 3 elemente:normele socialeactorii socialicontextul social

In acest cadru de referinta normele sociale ocupa un loc fundamental intrucat ele indica individului alternativele permisibile social si in functie de care isi poate orienta actiunile in diferite situatii sociale.Principala cale de integrare a individului in societate trebuie sa devina dependenta de gradul de interiorizare de catre acesta al normelor, valorilor si simbolurilor impuse de societate. Aceasta interiorizare se realizeaza in principal prin intermediul procesului de socializare. Socializarea apare ca factor principal de control social, prin intermediul caruia indivizii isi orienteaza motivational si valoric actiunile, integrandu-se armonios in societate.Parsons evidentiaza ca supunerea la norme nu se datoreaza unor factori de control coercitiv ci unui mod de comportament firesc, datorat interiorizarii normelor si valorilor sociale.

Merton modifica teoria functionalista, evidentiind ca in cadrul structurilor unei societati pot exista atat elemente functionale cat si disfunctionale. Raportul functional-disfunctional are un caracter relativ si cultural normativ, in sensul ca ceea ce este functional intr-un anumit sistem, poate fi disfunctional in altul, datorita varietatii normelor si valorilor sociale.Merton redefineste notiunea de anomie si construieste o paradigma explicativa pe baza conflictului care se naste intre scopuri si mijloace. ( discrepanta semnificativa intre modelele culturale si mijloacele sociale permise). Aceasta discrepanta determina o anumita deruta si dezorientare valorica si normativa a indivizilor.

4