Globalizare si competitivitate

1.Definitia globalizării

2.Competitivitatea şi avantajul competitiv

Def. globalizării

• În ansamblul său, literatura de limba engleză, utilizează termenul de globalizare, pe când lucrările de limbă franceză termenul de mondializare cu un conţinut similar.

• Caracterul complex şi contradictoriu al conceptului de globalizare generează interpretări nu numai diferite, ci chiar controversate, extreme, de la cele optimist-entuziaste la cele pesimist-înfricoşătoare.

Def. glob

• Pe prima poziţie găsim autori ca: D. Marin, E.O. Chirovici, I. Bari. Globalizarea este prezentată de D. Marin ca un triumf al liberalismului economic, ca o a treia cale în raport cu capitalismul şi comunismul, în care munca devine un transfer de energie intelectuală, punându-se bazele unei societăţi informatizate, iar serviciile ajung atât de diversificate încât ocuparea populaţiei are ca limită doar nivelul de pregătire. Pe fundalul acestor considerente autorul ajunge la un optimism absolut afirmând că globalizarea multiplică la nesfârşit şansele de acces la prosperitate şi civilizaţie. În câteva cuvinte globalizarea este producătoare de belşug şi fericire pentru toţi oamenii de pe Terra.

Def. glob

• De un optimism exagerat dă dovadă şi I. Bari care susţine că globalizarea este procesul prin care dispar distanţele şi graniţele din viaţa umană la nivel planetar, cu efecte benefice şi soluţii pentru dezvoltarea economiei mondiale. În viziunea acestor autori globalizarea ar fi prosperitate cât cuprinde, bunăstare pentru toată lumea, creativitate individuală şi armonie socială.

Def. glob

• Pe extrema cealaltă -pesimistă- întâlnim susţinători ca V. Keegan, H. P. Martin, H. Schumann, care constată laturi malefice ale acestui proces. V. Keegan, comentând un Raport de Dezvoltare Umană prezentat la ONU în 1996 numeşte regruparea resurselor mondiale datorate globalizării ’’o nouă formă de furt la drumul mare’’.

Def.glob

• La 85% din populaţia planetei îi revine doar 15% din venitul global. Globalizarea oferă multe ocazii doar celor foarte bogaţi de a face bani mult mai rapid. Aceştia au utilizat tehnologia de ultimă oră pentru a transporta sume mari de bani în orice punct de pe glob în câteva secunde şi pentru a specula cu mai multă eficienţă. Un argument susţinut de mulţi analişti se referă la faptul că numai 20% din populaţia aptă de muncă poate asigura avântul economiei mondiale, respectiv participă activ la viaţă, la câştig şi la consum. De aici concluzia mai mult decât sumbră a lui H.P. Martin şi H. Schumann referitoare la viitorul omenirii: ’’a mânca sau a fi mâncat’’.

Def. glob

• Una dintre definiţiile de peste un deceniu, acceptată şi de alţi specialişti în domeniu este: ’’Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor şi conexiunilor dintre statele şi societăţile care fac parte în prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile şi activităţile desfăşurate într-o parte a lumii au consecinţe semnificative pentru indivizi şi comunităţi situate la mari distanţe una de alta. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acţiune (întinderea) şi intensitatea (adâncimea).’’

Def. glob

• O prezentare echilibrată a unui proces cu faţete pozitive şi negative o întreprinde G.Soros printr-o definiţie restrânsă. ’’Globalizarea reprezintă mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor naţionale.’’ Această definiţie restrânge globalizarea la puţine elemente ale conţinutului ei: capital, pieţe, corporaţii internaţionale şi asupra relaţiilor dintre acestea şi economiile naţionale.

Def. glob

• O trăsătură primordială a globalizării este liberalizarea, respectiv eliminarea barierelor comerciale şi vamale naţionale în sfera circulaţiei mărfurilor. Globalizarea nu poate fi concepută în afara integrării economiilor naţionale şi a agenţilor economici într-un sistem mai complex şi mai cuprinzător la nivel regional şi mondial. Rolul catalitic al pieţelor în globalizare se exprimă prin creşterea circulaţiei capitalurilor, mărfurilor, serviciilor, forţei de muncă, tehnologiei, informaţiilor.

Def. glob

• Altă trăsătură fundamentală a globalizării constă în aceea că este un proces obiectiv cu mecanisme proprii de fiinţare, care cuprinde tot mai multe ţări şi popoare. Strâns legat de caracterul obiectiv se află caracterul integrator ca urmare a reducerii permanente a costurilor transportului şi comunicării. Veriga principală între economiile naţionale şi economia globală este integrarea regională. După aprecierile Băncii Mondiale în 2000 doar 10% din populaţia activă a planetei a mai rămas în afara globalizării.

Def glob

• Având în vedere definiţiile globalizării şi trăsăturile ei principale, la care ne-am referit, apreciem că globalizarea debutează în ultimele decenii ale secolului al XX-lea prin extinderea şi adâncirea reformelor liberale şi se accentuează prin prăbuşirea sistemului socialist mondial.

• Globalizarea reprezintă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei, informaţiilor şi, într-o măsură mai mică, a forţei de muncă.

Competitivitatea si avantajul competitiv

• Competitivitatea este capacitatea unei întreprinderi, a unei regiuni sau a unei naţiuni de a-şi păstra sau ameliora poziţia în raport cu concurenţa altor unităţi economice comparabile. Noţiunea de competitivitate este cel mai adesea văzută din perspectiva unei naţiuni şi este asociată concurenţei internaţionale. Produsele oferite sunt adaptate cererii mondiale, ceea ce-i permite ţării să-şi menţină sau să-şi amelioreze cotele de piaţă.

• Competitivitatea presupune nu numai menţinerea poziţiilor de pe pieţele mondiale, ci şi menţinerea creşterii economice şi a nivelului de trai în raport cu cele ale altor ţări.

Comp si av comp• Competitivitatea unei ţări mai poate fi definită ca fiind aptitudinea

întreprinderilor sale de a satisface cererea mondială. Astfel, un indicator pertinent este fracţiunea din cererea mondială satisfăcută de firmele acestei ţări. Ne referim la cota de piaţă a ţării. Acest indicator poate fi calculat pentru ansamblul bunurilor sau doar în raport cu anumite ţări. Cu toate că într-o economie mondializată nu există, în teorie, decât o singură piaţă mondială, în practică, se studiază de obicei separat piaţa internă şi pieţele externe şi în consecinţă, se face distincţie între cotele de piaţă la export şi cele de pe piaţa internă. Mai precis, se consideră că la nivel internaţional, concurenţa se exercită separat: pe de o parte, pe piaţa mondială (considerată ca ansamblul fluxurilor de schimburi internaţionale sau ca totalul importurilor mondiale), iar pe de altă parte, pe piaţa internă a ţării.

Comp si av comp

• Indicatorii cotei de piaţă. Cotele de piaţă la export ale unei ţări x sunt definite ca raportul dintre exporturile acestei ţări şi suma exporturilor unui grup de ţări luate ca referinţă pentru comparaţie, ţara x fiind inclusă în total.

• Performanţele la export. Se numeşte indice al performanţelor la export al ţării y raportul dinte volumul exporturilor sale industriale şi indicele cererii mondiale care îi este adresată. Indicele cererii mondiale adresate unei ţări y reprezintă indicele de creştere, în raport cu un an de referinţă, a sumei importurilor clienţilor ţării y, creştere exprimată în termeni de volum şi ponderată cu cota fiecărui client în exporturile ţării y.

• Cotele din piaţa internă se calculează ca raportul dintre importuri şi cererea internă în valoare sau volum.

Comp si av comp

• Indicatorii compoziţi. Anumite institute publică clasamente de competitivitate, obţinute pornind de la un ansamblu de criterii care sintetizează, în teorie, competitivitatea globală a unui naţiuni. Dintre aceşti indicatori menţionăm:

• situaţia macroeconomică,• gradul de internaţionalizare,• eficacitatea intervenţiei publice,• performanţa sectorului financiar,• nivelul infrastructurii,• gestiunea întreprinderilor,• nivelul ştiinţific şi tehnologic,• calitatea resurselor umane.

Comp si av comp

• Avantajul competitiv. O firmă are un avantaj competitiv dacă, aflată într-un mediu competitiv obţine în mod continuu un profit peste medie. Avantajul competitiv al unei firme are trei caracteristici:

• este sustenabil, adică poate fi susţinut pe termen lung,• este global în sensul că firma realizează o parte

semnificativă a veniturilor în străinătate sau când acţionează local face faţă competiţiei firmelor globale,

• firma are performanţe peste medie- productivitate mare, costuri sub medie, cotă de piaţă semnificativă.

comp

• O firmă este competitivă atunci când, datorită condiţiilor de care dispune (factori de producţie, capacităţi manageriale şi de marketing, resurse financiare), obţine un avantaj durabil faţă de competitori (în privinţa costului, diversităţii calităţii şi reînnoirii ofertei), asigurând dividende normale pentru acţionari, resurse pentru autofinanţarea satisfăcătoare şi remuneraţiei forţei de muncă, corelată cu productivitatea.