APLICATII CLIENT- SERVER

1. SISTEMUL INFORMATIC –

COMPONENTĂ A SISTEMULUI

DE MANAGEMENT

Sistemul - Definire

• un ansamblu de elemente intercorelate funcţional, care acţionează într-un anumit scop.

Orice sistem se caracterizează prin următoarele:• intrările sistemului (Xi)• ieşirile sistemului (Yi)• obiectivele sistemului sau scopul final (Zi)• procesele ce au loc în cadrul sistemului (P)• starea sistemului la un moment dat

Sistemul- reprezentare grafica

Orice unitate economică = sistem

• Elementele sistemului (compartimente, etc) si relatiile dintre ele, prevăzute prin statutul societăţii, reprezentate prin organigrama sa şi descrise prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF).

• O societate economică poate fi privită şi prin prisma funcţiilor sale de bază, ca elemente între care se stabilesc relaţii :– Producţie sau Prestări Servicii– Resurse Umane– Financiar-Contabilitate– Comercială (Aprovizionare-Desfacere)– Cercetare –Dezvoltare– Marketing

Orice unitate economică = sistem• Scopul funcţionării oricărei societăţi este realizarea de

produse sau prestarea de servicii în vederea obţinerii unui profit;

• Intrările în sistem sunt reprezentate de resursele materiale, financiare şi umane necesare pentru realizarea activităţilor din cadrul unei societăţi.

• Ieşirile din sistem sunt reprezentate de produsele şi serviciile vândute, conform unor programe şi grafice de realizare şi desfacere, pe baza unor contracte sau comenzi ferme;

• Procesele ce au loc în cadrul unei societăţi sunt reglementate şi descrise în cadrul procesului tehnologic, a sarcinilor stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) pentru fiecare compartiment, birou sau post – prin Fişa postului.

Sistemul- alta definitie

• Orice sistem poate fi privit ca un ansamblu de elemente interconectate şi intercondiţionate prin relaţii fizice, sociale şi de altă natură care funcţionează în vederea realizării unui scop sau a finalizării unui obiectiv.

• Starea sistemului – unitate economică – este reflectată, în orice moment, prin evidenţa financiară, contabilă, a personalului, prin indicatorii analitici şi sintetici calculaţi în orice moment.

Unitatea economică = sistem

• activitatea desfăşurată în vederea realizării unui obiectiv poate fi definită ca fiind rezultatul acţiunii conjugate a trei subsisteme ce acţionează într-o strânsă interdependenţă şi care, la rândul lor, pot fi considerate sisteme:‑ sistemul de conducere, de management sau decizional (S.D.)‑ sistemul condus, de execuţie sau operaţional (S.O.)- sistemul informaţional.

Unitatea economică = sistem

• Sistemul de conducere (de management) are rolul de a dispune şi îndruma activitatea în vederea realizării obiectivelor fixate, cu eficienţă maximă.

• Sistemul condus (operativ sau de execuţie) are rolul de a executa deciziile luate şi de a furniza date privind acţiunile realizate sau în curs de execuţie, folosind resursele materiale, financiare şi umane existente, repartizate pe obiective dinainte stabilite

• Pentru executarea activităţilor de bază ale procesului decizional: planificare, urmărire, control şi decizie, sistemul de conducere are nevoie de informaţii despre starea şi evoluţia sistemului de execuţie, despre legăturile acestuia cu exteriorul. De la Sistemul de conducere spre sistemul condus vor circula decizii. Acest circuit de informaţii şi decizii reprezintă un proces permanent care se realizează prin intermediul Sistemului informaţional.

Sistemul informaţional • este un ansamblu de fluxuri şi circuite informaţionale

organizate într-o concepţie unitară. El utilizează modele, proceduri, resurse umane şi materiale pentru colectarea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea şi/sau transmiterea datelor şi a informaţiilor,

• Sistemul informaţional reprezintă deci un ansamblu de oameni, echipamente, software, procese şi date destinate să furnizeze informaţii active sistemului decizional.

• Daca metodele, procedurile şi mijloacele utilizate pentru colectarea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea şi/sau transmiterea datelor şi a informaţiilor sunt cu preponderenţă automatizate, sistemul informaţional devine un sistem informatic.

Nivelurile Managementului

Cele trei niveluri de management

Manageri

Managerii de nivel operaţional, reprezentaţi de supraveghetori, şefi de echipe, şefi de tură, şefi de colective, etc dau indicaţii şi monitorizeazã angajaţii, personalul de execuţie din subordine, pe aceia care execută efectiv procesele de muncă.

• au responsabilitatea pentru probleme operaţionale (de fabricaţie) .

• ei monitorizeazã evenimentele de zi cu zi, informaţiile de detaliu din timpul procesului de muncă şi acţioneazã corespunzãtor

Manageri

• Managerii de nivel mediu (tactic) sunt responsabili cu verificarea, planificarea (care mai este numitã planificare tacticã) şi luarea-deciziilor. Ei stabilesc obiectivele pe termen lung ale întreprinderii.

• Managerii de nivel înalt (strategic) sunt preocupaţi de planificarea pe termen lung (denumitã şi planificare strategicã). Ei au nevoie de informaţii care îi vor ajuta sã planifice creşterea viitoare şi direcţia de mers a întreprinderii. Prelucreaza volume mari de date.

Rolul informaţiilor în modelul decizional de afaceri

Aplicarea instrumentarului informatic de colectare, ordonare, analiză şi interpretare a datelor îl ajută pe decident:

- să observe problemele (din interiorul firmei), să perceapă riscurile şi oportunităţile de afaceri (din mediul de afaceri în care îşi propune firma să activeze);

- să elaboreze analiza diagnostic şi să conceapă soluţii alternative pentru firmă;

- să aleagă cea mai potrivită alternativă în contextul dat al mediului de afaceri;

- să controleze aplicarea deciziei prin urmărirea efectelor ei asupra performanţei societăţii comerciale.

Sistemul informational - sistemul de management

În fiecare dintre etapele procesului decizional, sistemul informaţional (informatic) oferă metode specifice pentru:

- culegerea de date;

- sistematizarea datelor şi determinarea de indicatori derivaţi;

- analiza şi interpretarea datelor obţinute atât direct din observare, cât şi ca rezultat al prelucrării.

Model de tratare a unei probleme în

sistemul informaţional al unei firme

Modelul ne arata ca:• sistemul informaţional, componentă a sistemului de

management, este un mod de gândire, care îi ajută pe manageri şi pe oamenii de afaceri să înregistreze sau să creeze date, să le colecteze şi structureze, să le analizeze şi interpreteze pentru a observa şi rezolva probleme, pentru a sesiza oportunităţi şi riscuri.

• Valoarea deosebită a instrumentarului informatic de investigare constă în posibilitatea practic nelimitată de aplicare a metodologiei inductive de investigare a realităţii empirice în fiecare fază a procesului decizional, precum şi în verificarea consistenţei (verosimilităţii) ipotezelor elaborate chiar în timpul analizei şi interpretării datelor.

Rolul sistemului informaţional (informatic) în contextul modelului decizional de afaceri - Schematic

SISTEMUL INFORMATIONAL

Se realizează practic prin cele trei forme de evidenţă existente la nivelul societăţii:

• evidenţa tehnic-operativă

• evidenţa contabilă

• evidenţa statistică.

Contine următoarele elemente de structură :

• fluxuri informaţionale

• circuite informaţionale

Elementele componente ale sistemului informatic:

a). Baza tehnico-materială a sistemului

b). Sistemul de programe ( software-ul sistemului)

c). Baza informaţională

d). Aparatul ştiinţific şi matematic

e). Factorul uman şi cadrul organizatoric

Principii de realizare a sistemelor informatice

• Principiul eficienţei economice• Principiul structurării sistemului informatic• Principiul unicităţii datelor de intrare• Principiul selecţiei şi informării prin excepţie• Implementarea unor modele matematice în

cadrul sistemelor informatice• Adoptarea unor soluţii performante de

organizare şi prelucrare a datelor• Respectarea cadrului legislativ

Ciclul de viaţă al unui sistem informatic sau al unei aplicaţii

• reprezintă totalitatea etapelor care sunt parcurse în procesul de dezvoltare a sistemului/ aplicaţiei informatice.

• începe cu momentul deciziei de realizare a sistemului şi durează până la scoaterea sa din funcţiune sau înlocuirea cu un altul.

În funcţie de metodologiile, metodele, tehnicile şi instrumentele folosite, etapele de realizare a sistemelor informatice comportă mai multe modele de abordare, cum sunt:

• modelul clasic (liniar) sau în cascadă;• modelul structurat• modelul cu prototip• modele orientate obiect• alte modele: modelul V, modelul spirală, modelul

evolutiv, modelul tridimensional, modelul X, etc.

Etapele ciclului de viata• Culegerea de specificaţii (analiza funcţională) - presupune definirea

problemei; specificarea detaliată a funcţionalităţilor ce trebuie îndeplinite de către sistemul informatic;

• Analiza - în cadrul căreia se realizează cunoaşterea şi apoi modelarea sistemului existent (date, prelucrări), identificarea direcţiilor de perfecţionare a acestuia, stabilirea caracteristicilor esenţiale pentru soluţiile corecte posibile;

• Proiectarea - care adaugă modelelor de analiză noi elemente prin care se defineşte o soluţie particulară, pe baza optimizării anumitor criterii;

• Programarea – în care se realizează scrierea efectivă a programelor pe baza specificaţiilor tehnice rezultate în urma celorlalte etape;

• Implementarea - în care se realizează un proiect executabil al soluţiei particulare modelată în faza de proiectare. Se verifică astfel cu date reale aplicaţia realizată, se fac ultimele corecţii şi se definitivează documentaţia de utilizare şi exploatare a acesteia.

• Exploatarea curentă, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului realizat presupune adaptarea acestuia la modificările ce pot apare sau dezvoltarea cerută de nevoi suplimentare de informare pentru fundamentarea deciziilor.

Modelul clasic (liniar) - Model in cascada

Modelul clasic• Avantaje - oferă posibilitatea realizării sistemului

informatic într-o succesiune logică, gradată.• Dezavantaje presupune surprinderea încă din start a tuturor

cerinţelor informaţionale ca situaţii de informare-raportare, ceea ce este destul de dificil.

orice scăpare a unor cerinţe sau obiective ale conducerii implică reluarea mai multor etape din cadrul modelului.

ţinând seama de faptul că realizarea unui sistem informatic integrat poate dura câţiva ani de zile, beneficiarul aşteaptă o durată îndelungată de timp pentru a se convinge că sistemul realizat este performant şi răspunde cerinţelor şi obiectivelor prestabilite.

Modelul structurat

Modelul cu prototip (prototipizarea)

Modelul prototip

• Avantaje : se reduce mult timpul de realizare a sistemului

informatic. oferă mari facilităţi de revenire în diferite etape.• Dezavantaje : datorită faptului că modelul oferă facilităţi de revenire

în diferite etape, beneficiarul are tendinţa de a sugera, de a solicita mereu noi “mici modificări”. Proiectantul va ţine seama de acestea, va efectua modificări, dar în situaţia efectuării unor modificări multiple este posibil să se ajungă la îndepărtarea faţă de obiectivele iniţiale şi chiar de performanţele prestabilite.

Modelul orientat-obiect

Concepte de proiectare şi realizare a sistemelor informatice

a). Conceptul schemei organizatorice. În acest caz sistemul este proiectat ca o imagine a funcţiunilor şi legăturilor din structura organizatorică a societăţii.Dezavantaj: metoda păstrează tot ce este rău în această schemă şi ca urmare, realizează în final automatizarea operaţiilor executate manual.

b). Conceptul colectării datelor. În acest caz toate datele care apar în fluxurile informaţionale ale societăţii sunt colectate şi analizate, iar rezultatele analizei constituie baza noului sistem. Avantaj: Metoda este de multe ori oportună şi eficientă, dar practic este greu de realizat la sisteme complexe, cu volum mare de date.

c). Conceptul cerinţelor conducerii. În acest caz se cere conducerii societăţii să formuleze cereri care servesc ca bază pentru proiectare. Teoretic conceptul e bun, dar în practică implică:

conducători care să ştie exact ce este necesar pentru îmbunătăţirea activităţii; un mod de formalizare a cererilor foarte exact; proiectanţi care, numai pe baza acestor cereri, să poată proiecta sistemul necesar.

d). Conceptul băncii de date. Metoda impune crearea unei bănci de date care să

conţină toate datele importante referitoare la societate, structurate şi memorate astfel încât să permită utilizatorilor interogarea sistemului în orice moment.

e). Conceptul integrării imediate, dorit de multă lume dar foarte greu de realizat.f). Conceptul integrării ulterioare. În acest caz datele sunt colectate, analizate şi

memorate treptat, pe măsura rezolvării unor probleme şi în speranţa integrării ulterioare. Dacă însă planul de realizare şi integrare nu este bine urmărit şi realizat întocmai, obiectivul nu se mai poate realiza sau implică eforturi foarte mari de reproiectare a sistemului.

Concept de realizare a sistemelor informatice

• stabilirea unei concepţii generale de realizare a sistemului, pe baza obiectivelor şi cerinţelor informaţionale pe care acesta le va îndeplini, în vederea realizării în final a unui sistem integrat;

• împărţirea sistemului în principalele sale componente – subsisteme şi aplicaţii – cu determinarea legăturilor dintre acestea;

• analiza datelor semnificative din societate şi stabilirea modului de organizare şi prelucrare a acestora;

• stabilirea, de comun acord cu beneficiarul, a priorităţilor în elaborarea componentelor;

• planificarea, proiectarea, realizarea efectivă şi apoi implementarea treptată a subsistemelor şi a aplicaţiilor, cu verificarea permanentă a modului de realizare a interfeţelor între acestea şi cu utilizatorul.

Metodologia de proiectare

• Metodologia = o cale prin care modelele şi tehnicile din diferite stadii ale ciclului de viaţă al realizării sistemului sunt puse laolaltă pentru a crea un sistem.

Alegerea unei metode depinde de:• tipul problemei de rezolvat;• domeniul în care se încadrează problema;• pregătirea şi calificarea echipei de proiectare şi realizare

a produsului software;• resursele hardware şi software disponibile;• bugetul şi timpul alocat proiectului.

Metoda de analiză şi proiectare

• o mulţime de procedee, tehnici şi recomandări utilizate în etapele ciclului de viaţă al unei aplicaţii având ca scop final crearea unui model al aplicaţiei care urmează a fi construită.

• specificarea modelului se realizează prin intermediul unui limbaj sau formalism vizual compus dintr-un set de simboluri grafice şi adnotări textuale.

Metode ierarhice• sistemul informaţional/informatic este structurat şi analizat pe baza

funcţiilor sale; • sunt centrate pe analiza funcţională, adică fiecare funcţie identificată

se subdivide ierarhic în subfuncţii, continuând în acest fel până se ajunge la componente suficient de mici încât să poată fi programate cu uşurinţă.

Metode ierarhice

• Avantaje: simplitate; bună adaptare la definirea cerinţelor utilizatorului; • Dezavantaje: se concentrează efortul de analiză asupra funcţiilor

(de prelucrare) neglijând coerenţa datelor, a căror structură este mult mai stabilă.

Ca efect, modificarea continuă a cerinţelor de prelucrare a utilizatorilor (a funcţiilor) fac ca aplicaţiile să fie într-o continuă reproiectare (reconsiderare).

Metode sistemice

• se bazează pe aplicarea teoriei sistemelor în analiza întreprinderii;

• sistemul informaţional este abordat şi analizat sub două aspecte complementare: datele şi prelucrările, care sunt studiate şi modelate independent şi reunite cât mai târziu cu putinţă;

• acordă prioritate datelor faţă de prelucrări; • respectă cele trei nivele de concepţie : extern,

conceptual, intern;

Metode sistemiceSSADM Structured System Analysis and Design Method

MERISE, AXIAL

• Avantaje: sistemele se axează pe conceptul de bază de date, care oferă mai multă coerenţă, stabilitate şi elimină redundanţa datelor.

Dezavantaje: deficienţe în modelarea prelucrărilor, posibilitatea apariţiei de discordanţe între

modelele datelor şi ale prelucrărilor, analizate iniţial separat.

Metode orientate obiect (obiectuale)

• sistemul informaţional este perceput ca o structură de obiecte autonome, care se organizează şi cooperează între ele;

• un obiect are un anumit comportament, definit prin ansamblul operaţiilor (serviciilor) pe care le poate efectua; datele şi prelucrările prin care este implementat acest comportament sunt încapsulate şi sunt inaccesibile celorlalte obiecte;

• fiecare obiect poate participa la compunerea altor obiecte mai complexe;

• fiecare obiect poate interveni în mai multe funcţii sau scenarii funcţionale diferite;

Metode orientate obiect OOD – Object Oriented Design (Grady Booch, 1993),

OMT – Object Modeling Technique (James Rumbaugh, 1991), OOA – Object Oriented Analysis (Peter Coad şi Ed Yourdon),

HOOD (Hierarchical Object Oriented Design, 1999 ), OOM (Rochfeld).

• Avantaje: permite reutilizarea componentelor de program, favorizează modelarea şi utilizarea de obiecte complexe.

• Dezavantaje: percepţia şi reprezentarea monolitică de tipul " totul este obiect " nu corespunde întotdeauna realităţii reprezentate.

Metodologiile de proiectare şi realizare a sistemelor informatice

O alta clasificare:

• clasice (IBM, ICI)

• moderne (SSADM, MERISE)

• orientate obiect (OMT, UML)