Curs 01 Si 02.Hidrobiologie 2008

7/29/2019 Curs 01 Si 02.Hidrobiologie 2008

1/9

HIDROBIOLOGIE

Curs 1 si Curs 2

Hidrobiologia: notiuni introductive. Crizele mondiale ale apei. Ramurile hidrobiologiei.

Istoricul hidrobiologiei ca stiinta. Legatura hidrobiologiei cu alte stiinte. Apa ca mediu de

viata. Caracteristicile apelor naturale: originea si circuitul apei in natura, proprietatile

fizice ale apei (structura moleculei de apa, proprietati organoleptice, capacitatea calorica

specifica, densitatea, vascozitatea, presiunea hidrostatica, tensiunea superficiala, miscarile apei,

temperatura, lumina, transparenta, culoarea apei, radiatia ionizanta)

Apa este mediul primar in care a aparut si s-a dezvoltat viata.

75% din increngaturile si clasele care populeaza azi Terra sunt de origine acvatica si numai 25%sunt de origine terestra. Din acestea, 69% au aparut in mare si 6% in apa dulce.

Apa reprezinta 71% din suprafata Terrei. Peste 97% din ea se gaseste in mari si oceane. Restul

este apa continentala, intre care se gaseste si apa salina si chiar hipersalina.

Crizele apei:

1. Criza de apa dulce. Resursele de apa dulce au un caracter finit, chiar daca nu stim

exact cand se vor termina. Suntem in pragul unei crize de apa potabila, deoarece exista tendintaglobala de risipire a apei. Dezvoltarea foarte accentuata a industriei si tehnologizarea excesivadin ultimele decenii a agriculturii, sunt alte doua cauze ale epuizarii apei dulci, din toate astea

rezultand o poluare industriala a apei.

2. Eutrofizarea. Cresterea cantitatii de nutrienti din ecosistemele acvatice determina

inflorirea apelor, fenomen cauzat de dezvoltarea algelor microscopice.3. Simplificarea structurii ecosistemelor naturale. Este un fenomen datorat

numeroaselor indiguri, regularizari si constructiilor de baraje. Toate au ca efect scaderea

diversitatii in ecosistemele acvatice. Alaturi de aceasta mai are loc o scadere a stabilitatiiecosistemelor acvatice, producandu-se astfel dezechilibre in fluxul energetic prin acele

ecosisteme.

Hidrobiologia este o disciplina ecologica, care studiaza structura si functionarea

ecositemelor acvatice, marine si continentale, in stransa corelatie cu factorii de mediu

(fizici, chimici si biotici).

Alte definitii ale hidrobiologiei:

Zernov (1949): stiinta care studiaza legatura cauzala si relatiile reciproce dintre

organismele acvatice si mediul lor inconjurator, atat cel viu, cat si cel lipsit de viata.Jardin (1950): disciplina biologica complexa, al carui obiect consta in studiul unitatii

dintre organismele acvatice si mediul lor. Hidrobiologia studiaza productivitatea biologica a

apelor si elaboreaza metode de dirijare activa a proceselor de productie biologica a apelor.

Dussart (1966): stiinta care studiaza viata fiintelor care populeaza apele, atat ca viataindividuala, cat si ca viata colectiva, organizata sau nu. Ea este preocupata nu numai de

fiziologia indivizilor, de metabolismul lor si de influenta factorilor de mediu asupra acestora, cisi de comportamentul organismelor, de reproducerea si dezvoltarea lor, de relatiile lor cu

indivizii care traiesc in colectivitate, fie din aceeasi specie, fie din grupe diferite.

Hidrobiologia are doua domenii:Oceanologia: studiaza ecosistemele oceanice si marine.

Limnologia: studiaza ecosistemele de ape continentale.


2/9

Hidrobiologie Curs 1 si Curs 2

2

Unii adauga aici siFreatologia (studiul apelor subterane), pe care altii o considera insainclusa in Limnologie.

Limnologia a fost definit iniial ca tiina care se ocup cu studiul complex al lacurilor.Denumirea vine de la cuvntul latin limnei = lac i cuvntul grecesc logos = tiin, vorbire.

Actualmente se consider c limnologia are ca obiect de studiu apele interioare: lacurile, apele

curgtoare i pnzele freatice.

Winberg (1963) adopta noua viziune asupra limnologiei: stiinta care se ocupa cu studiulproducerii, consumului si transformarea energiei in ecosistemele acvatice continentale.

Legatura hidrobiologiei cu alte stiinte, rezulta din faptul ca ea este o stiinta de sinteza:

- Geografia: furnizeaza date referitoare la raspandirea bazinelor hidrografice pe glob.- Geologia: explica modul de formare a cuvetelor acvatice, evolutia lor in timp, modul de

acumulare a apei si a sedimentelor in aceste bazine.

- Hidrologia: explica miscarile apei, circuitul apei in natura, etc.- Fizica: aduce informatii referitoare la miscarile apei (formarea valurilor, a curentilor,

vartejuri, turbinioane), aparatura necesara masurarii acestor factori, aspecte ale

fenemenelor mecanice, optice, electice si termice din mediul acvatic.- Chimia: explica reactiile chimice, compozitia chimica a apei si sedimentului.- Matematica: furnizeaza modele de analiza pt aprecierea cantitativa a unor fenomene,

permitand o prelucrare statistica a datelor experimentale.- Botanica si Zoologia: aduc informatii referitoare la structura, filogenia si evolutia

organismelor din comunitatile acvatice.

- Microbiologia: identifica microorganismele acvatice si explica procesele bacteriene dinapa si sedimente.

- Fiziologia animala si vegetala: explica nevoile functionale ale organismelor. Poate ajutala cresterea productivitatii ecosistemelor acvatice.

- Ecologia: determina raporturile dintre hidrobionti si dintre acestia si mediul lor de viata.- Etologia: descrie comportamentul hidrobiontilor in relatiile lor cu mediul biotic si abiotic.

Metode de studiu in hidrobiologie: observatia, experimentul, analiza si sinteza datelor.

Datele hidrobiologiei sunt utilizate sau constituie puncte de plecare pentru urmatoarele aspecte:

- studiul ecosistemelor acvatice in vederea conservarii si protectiei acestora, ca medii deviata sau ca habitate pentru comunitatile de plante si animale;

- studiul surselor de apa potabila si protectia lor;- studiul apelor uzate (poluate) in vederea epurarii lor;- gospodarirea apelor in scop industrial, agricol si medico-sanitar (pentru bazinele

artificiale utilizate in piscicultura, acvacultura, lacuri de baraj);

-

monitorizarea calitatii ecosistemelor naturale. Acesta repreainta un complex de actiuniprin care se urmareste evolutia uneia sau mai multor componente ale unui ecosistem. Ex:monitorizarea faunei de macronevertebrate bentonice din Crisul Repede; monitorizarea

compozitiei calitative a comunitatilor algale din Somes, etc.


3/9


3

Apa ca mediu de viataConform dovezilor geologiei si paleontologiei s-a demonstrat ca viata a aparut in apa,

astfel ea este un mediu primar al vietii pe Terra.

Apa este componenta universala a tuturor organismelor vegetale sau animale,reprezentand pana la 90% din greutatea acestora.

Ea mai este si un solvent universal, avand capacitatea de a dizolva un numar mare de

substante, ramanand inerta din punct de vedere chimic, nemodificandu-si proprietatile specifice.

Apa vehiculeaza nutrientii de baza pentru plante, care sunt necesari fotosintezei.Tot apa reprezinta mediul intern la plante si animale: seva bruta, seva elaborata, sangele,

limfa, lichid cefalorahidian, etc.

1. Caracteristicile apelor naturale.1.1. Originea si circuitul biogeochimic al apei in natura.1.2. Proprietatile fizice ale apei

1.3. Proprietatile chimice ale apei

1.4. Proprietatile fizico-chimice ale substratului

2. Asociatii de organisme acvatice

1. Caracteristicile apelor naturale1.1.Originea si circuitul apei in natura

Apa exista sub toate cele trei forme de agregare. Azi se considera ca ea provine dincristalizarea magmei granitice precambriene la suprafata Pamantului (in special apa marilor si

oceanelor).

In functie de raspandirea caldurii la suprafata Pamantului, apa se gaseste sub forma de

trihidrol(gheata) spre poli si la mari altitudini, dihidrol(lichida) si monohidrol(stare gazoasa)in atmosfera.

Hidrosfera = totalitatea apei circulante de pe Pamant: 13.660 Gg (1 Geogram = 100.000

km3

= 1020

g ).

Factorii care conditioneaza circuitul apei in natura sunt: temperatura, gravitatia,coeziunea moleculara a apei, caldura specifica a apei si capilaritatea solului.

Constanta de primenire (reinoire) a apei in ecosisteme difera foarte mult (de la milenii ptapa marina pana lazile pt apa din vaporii din atmosfera).

Circuitul bio-geo-chimic al apei.

Radiatia solara determina circulatia apei. Sub actiunea ei apa este evaporata formandnorii care sunt antrenati in paturile atmosferice, unde are loc condensarea lor, adica trecerea in

dihidroli si trihidroli, forme sub care cad pe suprafata Terrei. 86% din vaporii de apa provin din

evaporarea apei din oceanul planetar, iar 14% din evaporarea apei aflata la nivelulcontinentelor.

Din totalul precipitatiilor, 22% cad pe sol, iar 78% deasupra Oceanului Planetar.

Din apa ajunsa la suprafata uscatului (cifre pt. Romania):-o parte se evapora (10%)-o parte se scurge datorita inclinatiei terenului: torenti, paraie, rauri, fluvii, din nou in mare (70%)-o parte se infiltreaza in sol -> apa freatica -> prin izvoare revine la suprafata (20%)

Regimul precipitaiilor este inegal pe Terra si depinde de: regiunea geografica,

altitudine, directia vantului, natura vegetatiei, etc.


4/9


4

2.2.Proprietatile fizice ale apei1.2.1. Structura moleculei de apa

Din punct de vedere chimic apa este un oxid de hidrogen H-O-H, cu masa moleculara 18.Este un compus natural cu foarte multe si complexe proprietati fizico-chimice, ce determina si

lipsa ei din natura in stare pura, precum si dificultatea obtinerii ei in laborator in stare pura. In

mod obisnuit, apa este un amestec, o mixtura de molecule de apa care pot avea in componenta:

- hidrogen cu urmatorii izotopi: 1H(hidrogen), 2H(deuteriu), 3H(tritiu).- oxigen cu 3 izotopi stabili: 16O, 17O, 18O si 3 izotopi cu viata scurta: 14O, 15O, 19O.In natura, cea mai mare cantitate de apa este sub forma de

1H2

16O. Mai exista:

- Apa grea: 2H216O sau (D2O). In oceanul planetar la mari adancimi. Intra inalcatuirea mediului intern la animalele abisale, incetinind reactia proceselor metabolice.

- Apa supragrea:3H216Osau (T2O). In cantitati reduse in apa de ploaie. Este folositca element trasor in studiul metabolismului si in urmarirea traseului apei subterane.

- Apa usoara: a fost obtinuta in laborator prin distilarea apei naturale in vid. Testelede laborator au aratat ca apa usoara inhiba cresterile tumorale in transplanturi, creste

reactivitatea vasculara, stimuleaza reactiile de aparare imunitara a organismului, mareste

rezistenta la dozele letale si subletale de radiatii gamma.

Atomii din molecula de apa realizeaza un triunghi echilateral, cu polaritate; astfel, este posibila

disocierea foarte rapida a electrolitilor in apa datorita fenomenului de atractie sau de respingerede catre molecula de apa a sarcinilor substantelor respective => caracterul apei de solventuniversal.

Tot datorita polaritatii molecula de apa are proprietatea de a forma polimeri cvasistabili:

O2-

...........H+

H+

.......... O2-

H+

H+

..........

O2-

.........

H+

H+

apa lichida

In cazul apei lichide, scaderea temperaturii scaderea temperaturii provoaca treptatreducerea agitatiei moleculei, ce determina o micsorare a spatiilor dintre molecule, ceea ce duce

la o crestere a densitatii pana la temperatura de 40C (temperatura la care apa are densitatea

maxima).

H+

H+

H+

O2-

O2-

O2-

apa solida

H+

H+

H+

La marirea temperaturii agitatia moleculei de apa creste, ceea ce duce la distorsionareasi ruperea legaturilor de H2 (in special a celor marginale). Astfel au loc o serie de dislocari care

produc o afanare si in final o topire a ghetii.

1.2.2. Proprietatile organolepticeMirosul. Este imprimat de substantele organice si anorganice allohtone sau care sunt produse

de alge.Gradul 0 (inodora) ........ gradul 5 (miros foarte puternic).

Uneori mirosul apei este datorat prezentei organismelor:

Synura uvela chiar si in densitati mici imprima apei miros de castraveti.

Asterionella sp. in cantitati mici: mirosuri aromatice, in cantitati mari: miros de peste.Cianoficeele (Anabaena sp.) dau miros de iarba proaspat cosita + miros de mucegai.


5/9


5

Gustul. Este dat la fel de substante allohtone sau este de asemenea, rezultatul activitatii algelor:

Fe...................................................... gust metalic

Ca...................................................... gust salciuMg......................................................gust amar

Cloruri................................................gust sarat

Clor si fenol........................................gust medicamentos

Actinomicetele in cantitate mare....... gust de pamant

1.2.3. Capacitatea calorica specifica (CCS)Este cantitatea de caldura (exprimata in calorii) necesara pentru a ridica sau a cobori cu 1

0C

temperatura unei unitati de masa.

CCS a apei este f mare comparativ cu a altor lichide.CCS apa = 1 cal /g / 1

0C

[in comparatie: CCS alcool = 0.5 cal /g / 10C ; CCS Fe = 0.1 cal /g / 1

0C ]

Aceasta CCS mare se datoreaza cantitatii mari de energie inmagazinata in legaturile dehidrogen. Datorita acestei CCS apa are proprietatea de a acumula cantitati foarte mari de

caldura (avand deci o conductibilitate termica scazuta) pe care o cedeaza foarte lent si in mod

treptat. Acest lucru determina o stabilitate mult mai mare a ecosistemelor acvatice comparativcu cele terestre => acestea avand un climat mai bland decat cele terestre, fara extreme foarte

mari (diferenta temperaturii apei dintre zi-noapte si dintre sezoane este mai mica).

CCS a apei afecteaza in acelasi timp si climatul aerului si al uscatului din zoneleinvecinate. Aceasta inertie termica a apei se manifesta la scara mai mica sau mai mare in functie

de volumul de apa din regiunea respectiva.

Capacitatea apei de a se dilata la solidificare (cu 9%) este intalnita doar la putini

compusi, in general compusii micsorandu-si volumul la solidificare.Acest proces de dilatare se datoreaza straturilor diferite, care determina ca gheata sa

aiba o densitate scazuta si sa pluteasca. Avand in acelasi timp si o conductibilitate termica

scazuta, se comporta ca un izolator termic, ceea ce impiedica racirea si solidificarea straturilor

de apa de sub gheata. Acest lucru este foarte important, deoarece determina mentinerea uneitemperaturi relativ constante si mai ridicate pe timpul iernii, sub stratul de gheata, fenomen

foarte important pentru viata organismelor acvatice din aceste ecosisteme.

1.2.4. Densitatea apei Este raportul masa sau greutate / volum. Unitatea de masura este g / m

3.

Densitatea apei difera in functie de temperatura, salinitate, presiune, concentratia de

substante in suspensie.

Modificarea densitatii in functie de temperatura este o anomalie; prin ridicareatemperaturii api de la 0

0C la 4

0C structura apei se modifica, moleculele ei se apropie foarte

mult, atingand densitatea maxima ( = 1). Prin cresterea in continuare a temperaturii,

moleculele se dispun din ce in ce mai lax si astfel, greutatea si densitatea specifica scad. apa la 0

0C 1

gheata = cu 8.5% mai mare

apa la 40C = 1

Densitatea apei este factorul care regleaza intreaga dinamica fizico-chimica si intregul

metabolism al ecosistemelor acvatice.

1.2.5. Vascozitatea apeiSau frecarea interna, este capacitatea lichidelor de a opune o anumita rezistenta la

deplasarea a doua paturi adiacente una fata de cealalta. Unitatea de masura este Poazul (Pz).


6/9


6

Vascozitatea este direct proportionala cu sectiunea transversala a corpului si cu viteza cucare acesta se misca, fiind totodata invers proportionala cu temperatura.

Temperatura apei (0C) 0 3 10 15 20 25 30

Vascozitatea (pz) 18.9 16.2 14 12.3 10.8 9.6 8.6

Marimea vascozitatii apei influenteaza profund viata organismelor acvatice. Deoarece la

00C vascozitatea este de 2x mai mare decat la 25

0C, inseamna ca oDaphnia cade de doua ori

mai repede in apa calda.

Forta de frecare in apa este de aproapre 100x mai mare decat in aer => organismeleacvatice au de invins in timpul deplasarii fore mult mai mari decat cele aeriene.

1.2.6. Presiunea hidrostaticaReprezinta forta exercitata asupra organismelor de catre greutatea coloanei de apa care

se afla deasupra lor (unitatea de masura: atmosfere sau bari). Are un efect mai intens asupra

organismelor acvatice aflate in bazinele cu adancime mare (organisme batofile).

In apele dulci, la 40C presiunea creste cu 1 atm la fiecare 10.33 m, iar in cele sarate, cu

1 atm la fiecare 9.98 m.

1.2.7. Tensiunea superficialaEste forta care actioneaza la interfata dintre mediile lichid-gazos. In interiorul lichidului

moleculele sunt atrase in toate directiile, formand astfel un sistem echilibrat de fore. La

suprafata sa, moleculele de apa au o tendinta de aderare spre interior, formand o pelicula care

nu poate fi rupta decat aplicand o forta mai mare. Din aceasta cauza, pelicula de la suprafataapei poate fi destul de solida pentru a sustine unele organisme din neuston (de pe ea sau de sub

ea respectiv din epi- sau hipo- neuston).

Tensiunea superficiala este invers proportionala cu temperatura si cu continutul desaruri. Ea se reduce foarte mult in cazul cresterii cantitatii de compusi organici din apa.

Organismele care se dezvolta pe aceasta pelicula: epineuston. De sub ea: hiponeustonul.

1.2.8. Miscarile apeiSunt determinate de morfologia bazinului (ecosistemele lotice), factorii climatici (vant,

diferenta de temperatura) sau de forta de atractie a lunii (mareele). Au actiune directa asuprabiotei (transportul acestora si aderenta la substrat) si indirecta (apa vehiculand nutrientii si

gazele solvite).

La lacuri exista o miscare foarte lenta pe verticala datorita diferentelor de temperatura astratelor de apa.

La rauri exista diferente foarte mari (6 m/s la torenti, 2 m/s Dunarea).

[Curentul apei si influenta lui asupra biotei va fi aprofundat la cursul de ecosisteme lotice]

1.2.9. Temperatura apeiEste factor abiotic esential pentru viata organismelor acvatice, ea afectand in mod direct

desfasurarea proceselor metabolice si de reproducere si in mod indirect prin dependenta O2dizolvat de temperatura (relatie invers proportionala).

Temperatura mai influenteaza si vascozitatea si densitatea apei, afectand astfel

capacitatea de miscare a organismelor in apa.

In functie de temperatura medie a apei:

- bazine hidrografice tropicale (T apei nu scade sub 4 0C)- bazine polare (T apei nu creste peste 4 0C)- bazine temperate (vara T apei > 4 0C, iarna apa ingheata)- bazine termale (raspandirea lor nu tine de o anumita regiune geografica)


7/9


7

Temperatura apei din mari si oceane: 4 - 36

0C.

Temperatura apelor continentale: 0 380C (majoritatea).... 100

0C (apele termale).

Temperatura are variatii sezonale, zilnice, fiind influentata de climat, altitudine,

vegetatie acvatica, aportul de apa din freatic, etc.

Fiecare specie este adaptata la o anumita zona de toleranta termica, cuprinsa intre doua

limite (superioara si inferioara). Zonele de toleranta sunt mai largi la organismele euritermedecat la cele stenoterme.

Cresterea temperaturii apei marete nevoia de oxigen a biontilor.

La majoritatea organismelor acvatice, temperatura la care are loc reproducerea este putin

mai coborata decat optimul termic al speciei.

De asemenea, s-a observat ca procesul de similare a calciului este mai rapid latemperaturi crescute ale apei. La organismele euriterme din zona temperata (supuse deci la

variatii termice sezoniere), cresterea este discontinua, fapt reflectat de depunerea neomogena a

calciului in solzi, cochilii, valve, otolite, oase. La organismele stenoterme (termofile saucriofile), cresterea are un caracter continuu.

[temperatura apei si influenta ei asupra biotei vor fi aprofundate la cursul de ecosisteme lentice si lotice]

1.2.10.LuminaRolul important al luminii in ecosistemele acvatice este dat de importanta ei in procesul

de fotosinteza, care este principalul suport al productiei primare.

Lumina determina ritmurile circadiene sau sezoniere ale comunitatilor de plante si

animale, conditionand astfel raspandirea lor.

Lumina este pentru unele specii de animale factor de semnalizare sau de conditionare aactivitatii reproductive si de declansare a sintezei unor vitamine in procesele metabolice (acest

fenomen este mai complex, fiind conditionat si de catre temperatura, pH, varsta indivizilor, etc).

Sursa principala de lumina si caldura este radiatia solara (exista si o a doua,

bioluminiscenta, in special pentru organismele marine). Cantitatea totala anuala care ajunge pesuprafata ecosistemelor acvatice depinde de pozitia geografica, sezon, ora, etc. Radiatia ajunsa

la suprafata apei este absorbita doar partial, o parte fiind reflectata inapoi in atmosfera.Raportul dintre energia absorbita si cea reflectata este conditionat de unghiul de

incidenta sub care cade lumina, dar si de nebulozitatea atmosferica si respectiv, de anotimp. Cu

cat unghiul de incidenta este mai mic si deci razele cad mai oblic pe luciul apei, cu atat

cantitatea de energie si lumina reflectata este mai mare (si deci energia si lumina absorbita deapa este mai mica).

Legile reflexiei luminii:

a. la contactul unei raze luminoase cu suprafata apei, aceasta sufera fenomenul de reflexie.=> ca plantele acvatice au disponibila o cantitate de lumina mai mica decat plantele

terestre.b. Razele ce patrund in apa (lumina absorbita) sufera un fenomen de deviere de la normala= fenomenul de refractie a luminii.

aer

apa


8/9


8

c. Dupa patrunderea luminii in apa, ea e absorbita de moleculele de apa, respectiv desuspensiile existente in apa.

Cantitatea de lumina absorbita sau reflectata depinde de starea suprafetei apei: prezenta

zapezii, a ghetei, valuri, etc.

Raportul dintre cantitatea de lumina absorbita de o patura de apa cu grosimea de 1m siintreaga cantitate de lumina = rata (indice) de extinctie (de absorbtie). Valorile acestei ratedepind de proprietatile apei (transparenta, culoare, suspensii) si de lungimea de unda

(componenta fascicolului luminos).

In functie de distributia luminii pe verticala se disting urmatoarele zone in ecosistemele

lentice:a. zona eufotica (polifotica) stratul de pana la 1 m de la suprafata apelor dulci

continentale si de pana la 100 m in mari si oceane;

b. zona disfotica (mezofotica), de pana la 2-3 m (in apele dulci) si 200-500 m (in marisi oceane) = zona de amurg;

c. zona oligofotica de pana la 1500 m (foarte putin luminata);d. zona afotica: complet lipsita de lumina. Este prezent fenomenul bioluminiscentei.Bioluminiscenta: este data de o substanta de natura lipidica (luciferina), produsa de

glande specializate. Rol: luminarea mediului marin, atragerea prazii, intimidarea dusmanilor,recunoasterea intre sexe, etc.

Luciferina (sub actiunea O2) luciferaza oxiluciferina (cu proprietati fosforescente)

Fenomenul este propriu organismelor marine, aflate mai ales la mare adancime.

Exceptie: un gasteropod terestru din Noua Zeelanda, care este capabil de bioluminiscenta.

1.2.11.Transparenta si culoarea apeiEste cauzata de prezenta suspensiilor minerale sau organice (particule sau dizolvate).

Suspensiile minerale sau organice formeaza DETRITUSUL. Acesta poate avea origineautohtona sau allohtona (din zonele inveciante ecosistemului acvatic, de exemplu, din lunca

inundabila). Este hrana pentru marea majoritate a organismelor acvatice (detritivore). Elabsoarbe o parte din lumina (in special acele raze complementare cu propria culoare).

Transparenta se masoara cu discul SECCHI.


9/9


9

1.2.12.Radiatia ionizantaSe produce in momentul in care fotonii componenti ai luminii smulg electronii din

molecula de apa sau din a altor substante existente in apa.

Actiunea ionizanta poate fi stimulatoare, inhibitoare sau letala asupra organismelor

acvatice in functie de natura si intensitatea ei.

Modificarile pe care le produce sunt fie somatice fie genetice.Stadiile mai sensibile sunt cele tinere (oua, juvenili, alevini).

Radiatiile pot fi:- alfa, beta, gamma (emise de substante radioactive)- raze UV (de origine solara, descarcari electrice)- mezozonii (de origine cosmica)- neutronii (produsi de reactiile nucreare)Unitati de masura: radul (pentru majoritatea radiatiilor, cu exceptia razelor gamma care

se masoara in rontgen). Exista organisme care absorb aceste radiatii din apa si devin astfel

periculoase pentru om.

Curs 01 Si 02.Hidrobiologie 2008

Documents

Transcript of Curs 01 Si 02.Hidrobiologie 2008