Kiss Kitti

Curentul alternativ

Curentul alternativ este un curent electric a cărui direcție se schimbă periodic,

spre deosebire de curentul continuu, al cărui sens este unidirecțional. Forma de

undă uzuală a curentului alternativ este sinusoidală. A fost descoperit de

către Nikola Tesla în 1892.

Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni

electrice alternative în cadrul unui circuit electric prin inducție electromagnetică.

Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului este modul uzual de

producere, transport și distribuție a energiei electrice.

Una din cele mai importante aplicații ale fenomenului de inducție electromagnetică este producerea curentului alternativ de către generatoarele de curent alternativ (alternatoare).

Mărimile caracteristice curentului alternativ

Perioada (T) reprezintă intervalul de timp după care intensitatea şi tensiunea curentului alternativ trec prin aceleaşi valori, în acelaşi sens, adică efectuează o oscilație (sinusoidală) completă. Unitatea de măsură a perioadei în S.I. este: [T]=s

Frecvenţa (v) reprezintă numărul de oscilații complete efectuate în unitatea de

timp. Frecvența este inversul perioadei

Unitatea de măsură a frecvenței în S.I.: [v]s.i.= Hz (hertz)

Un hertz este frecvenţa unui curent alternativ cu perioada de o secundă.

Frecvenţa curentului alternativ industrial în ţările din Europa este 50Hz, iar în America şi Australia 60Hz.

Tensiunea este de obicei de 220 W.

Amplitudinea este valoarea maximă pe care o au în timpul unei perioade, tensiunea sau intensitatea curentului alternativ.

Valoarea instantanee este valoarea pe care o au tensiunea sau intensitatea curentului alternativ la un moment oarecare de timp.

Pulsaţia reprezintă numărul de perioade în unități de timp.

Utilizare : În viaţa de zi cu zi şi noi folosim curentul alternativ,de exemplu : cuptoarele cu microunde funcţionează astfel,dar şi aspiratorul şi frigiderul.