1

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

* Notã: Autorii îºi asumã cele prezentate în cadrul articolelor din punctul de vedere al resurselorbibliografice consultate.

CUPRINS

MOMENTE ALE UNITÃÞII NAÞIONALE� Unirea Principatelor în context internaþional, Victor Spinei / 2� Mihai Viteazul: mitul celui dintâi unificator, Alexandru ªtefãnescu / 5� Unirea Basarabiei: reflecþii la centenar, Silviu Miloiu / 9� Anul 1918. Voinþa ardelenilor: �Vrem unirea cu România!�, Marian Curculescu / 11� 1 Decembrie 1918, Radu ªtefan Vergatti / 19

TÂRGOVIªTE � CETATE A UNIRII� Târgoviºte, o cetate a unitãþii naþionale, George Coandã / 24� Liceul Militar de la Mãnãstirea Dealu în vreme de rãzboi (1916-1918), Cornel Mãrculescu / 26� Mentalitãþi ºi stãri de spirit la Târgoviºte în preajma Marii Uniri, Gabriela Istrate / 31

IDEALUL UNIRII REFLECTAT ÎN LITERATURà ªI PRESÃ� Mihai Viteazul. Primul unificator al þinuturilor româneºti, Victor Petrescu / 34� In memoriam Camil Petrescu: �Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi�, Mihai Stan / 39� Miºcarea unionistã reflectatã în presa vremii, Agnes Erich / 41

2

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,

MOMENTE ALE UNITÃÞII NAÞIONALE

Dacã este sã discutãm de contextul internaþionalal unirii Principatelor Române de la 1859, poate estecazul sã amintim un fapt ce uneori este ignoratreferitor la oferta de 30 de milioane de franci fãcutãTurciei, în numele Þarului, de cãtre contele Orlof laîncheierea Tratatului de la Adrianopol din 1829pentru cedarea Principatelor, ceea ce dovedeºteperseverenþã în fructificarea proiectelor expansiveprin orice mijloc. Puterile occidentale nu puteauconsimþi în 1853 la o depreciere a propiilor intereseºi la ruperea echilibrului de forþe în Europa de Sud-Est. Replica pregãtitã de aliaþi a fost întrucâtvaneaºteptatã, pentru cã nu ºi-au desfãºurat forþelepe teatrele de operaþiuni de la Dunãrea de Jos, ci înCrimeea, anexatã de Rusia, încã la 1787, zonã decea mai mare importanþã strategicã atât în vechime,cât ºi astãzi.Potrivit convingerilor politicienilor formulatede-a lungul timpului, cine stãpâneºte Crimeeacontroleazã întregul bazin pontic. Cu toatãardoarea angajãrii în luptã a soldaþilor ruºi,zugrãvitã cu mãiestria binecunoscutã de LevTolstoi, Rusia a fost înfrântã ºi a trebuit sã suportecondiþii de pace defavorabile. Pentru a i se obturaaccesul la axul fluvial dunãrean, sudul Basarabieia fost restituit Moldovei, din pãcate nu pentru multtimp, ºi s-a decis crearea aºa-numitelor divanuriad-hoc, menite sã consulte localnicii în legãturãcu opþiunile lor politico-administrative.Aceastã oportunitate a fost folositã,precum se ºtie, de elementele cele maiconºtiente ale societãþii din cele douãPrincipate, pentru a realiza unirea prindubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza,nu fãrã anumite dificultãþi ºi reticenþevenite din interior ºi exterior, cãci, nu odatã, în decursul vremurilor, s-au gãsitgrupuri care sã se opunã cursului firescal istoriei, din ataºament pentru meschineprofituri personale sau din incapacitateade a percepe interesele majore alenaþiunilor. În mod ciudat ºi astãzi mai

Unirea Principatelorîn context internaþional*

rãzbat vocile rãzleþe, mai cu seamã în Moldova,care deplâng pierderea calitãþii de capitalã aIaºilor ºi a altor prerogative, ceea ce reflectã, evi-dent, o viziune desuetã.Nu suntem la curent dacã nostalgii de acest felse exteriorizeazã la Frankfurt, ori la München pentrucã Berlinul a devenit capitala Germaniei, sau laTorino pentru cã a pierdut calitatea de reºedinþãregalã, cu toate cã unitatea teritorialã a Italiei s-acoagulat în jurul Piemontului.Multã lume ºi-a exprimat uneori nedumerireacã în cele douã Principate nu s-au manifestattendinþe tranºante de unire, exceptând momentulMihai Viteazul, decât la nivelul secolului al XIX-lea.Contopirea lor s-ar fi putut realiza în anumitecircumstanþe pe cale militarã. Astfel, devreme ceMircea cel Bãtrân a reuºit sã-l detroneze în anul1400 pe Iuga Vodã ºi sã-l înscãuneze pe Alexandrucel Bun, este de la sine înþeles cã domnul munteanar fi fost în mãsurã sã preia el singur puterea înMoldova, dupã cum ºi ªtefan cel Mare, care ºi-asusþinut în mai multe rânduri proprii protejaþi laTârgoviºte, ar fi putut sã se instaleze pe tronul ÞãriiRomâneºti. Nici Mircea cel Bãtrân ºi nici ªtefan celMare nu au cutezat însã sã-ºi asume prerogativevoievodale în þara vecinã, din respect imprescriptibilpentru cutumele feudale ce presupuneauacceptarea tradiþiei dinastice rânduitã odatã cu

3

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,fondarea celor douã state subsceptrul Basarabilor ºi alMuºatinilor.Pluralitatea statalã nu aafectat pregnant legãturileeconomice ºi culturale inter-româneºti, iar unitatea lingvisticãºi confesionalã s-a dovedit de oviabilitate multisecularã graþietransferurilor de colectivitãþiumane ºi a altor factori.Semnificativ este ºi faptul cã latraducerea Bibliei de la 1688, aºanumita Biblie a lui ªerbanCantacuzino, carte fundamentalãpentru cultura româneascã, aucolaborat cãrturari moldoveni ºimunteni, mai exact NicolaeMilescu Spãtarul ºi respectivªerban ºi Radu Greceanu.Precum se ºtie, destrãmarea unor state s-adatorat în bunã parte tocmai lipsei unitãþii decredinþã. Este cazul petrecut relativ recentimplicând fãrâmiþarea Iugoslaviei, ale cãreicomponente regionale fuseserã integrate în EvulMediu ºi în perioada modernã unor ansambluripolitice diferite. Aceastã compartimentare cuascendenþã milenarã ce a generat tradiþii specifice,dar poate ºi în mai mare mãsurã, apartenenþaSerbiei la ortodoxism, a Croaþiei ºi Sloveniei lacatolicism, ºi a Bosniei la islamism, s-au soldat cutensiuni interetnice virulente ºi, prin concursulneavenit al unor puteri externe, cu dezmembrareastatului apãrut pe harta continentului dupã primulrãzboi mondial.Realizarea uniri i Principatelor asigura ostabilitate politicã mai mare, în sensul cã oeventualã tentativã de anexare ar fi fost mai dificilãºi ar f i susceptibil izat puteri le europene ºiîndeosebi imperiile din proximitate. În viziunearealistã a cercurilor diplomatice apusene, prinunirea lor, Principatele ar fi fost de naturã sãreprezinte o barierã mai eficientã în caleaplanurilor expansioniste ale unor imperii precumRusia ºi Austria.Înfãptuirea unirii de bazã a pavat drumul spreobþinerea independenþei ºi desãvârºirii Marii Uniri.Fãrã unirea din 1859 ar fi fost imposibilã creareastatului naþional unitar, eveniment cardinal dindevenirea istoricã a românitãþii. În afarã de condiþiileexterne favorabile în realizarea actului unirii,românitatea a avut nevoie de o elitã politicã tenaceºi responsabilã, animatã de sentimente patrioticeºi dotatã cu dexteritãþi diplomatice. Þãrile mici nu-ºi pot asuma iniþierea unor demersuri politice cureverberaþii continentale, precum cele ce vizeazãtrasee ale graniþelor naþionale, de aceea ele trebuie

sã profite de circumstanþelefavorabile spre a-ºi materializaaspiraþiile. Numai astfel s-auputut fructifica unirea de bazã,independenþa ºi Marea Unire.Dacã în urmã cu aproape treidecenii am fi dispus de o clasãconducãtoare decisã ºi abilã,ataºatã neºovãielnic nãzuinþelornaþionale pe ambele maluri alePrutului, s-ar fi putut profita decolapsul Uniunii Sovietice.Posturile letargice nu aureprezentat niciodatã soluþiiadecvate, fiind necesare implicãrihotãrâte, cu riscurile de rigoare,întrucât împlinirile majorereclamã eforturi, determinare ºieroism. Cine nu este capabil desacrificii se complace într-o starelarvarã, la periferia curentelor robuste ale istoriei.Uneori ºi înfrângerile eroice meritã tot atâtaconsideraþie precum victoriile.Considerând cã o compresibilitate a modului deînfãptuire a actului unirii statale în diverse alte spaþiiar fi oportunã, am propune o foarte lapidarã ºiselectivã survolare retrospectivã a acestor procese,fãrã a ne asuma veleitarismul de a oferi sentinþeuniversal valabile. Statele lumii s-au creat în moddiferit, unele state, cele mai mari, imperiile, auderulat expansiuni în teritorii uriaºe, alte state s-aucreat în urma destrãmãrii unor imperii, altele, însfârºit, au avut ºi niºte parcursuri cumvaasemãnãtoare cu unirea celor douã Principate.Foarte pe scurt, voi evoca doar cazul Italiei ºi alGermaniei. Italia modernã a avut drept epicentruunificator regatul Sardiniei ºi Piemontului, cu toatecã nu era aureolat de blazon medieval la fel deprestigios precum cel reprezentat de Roma,Florenþa, Veneþia sau Milano. Preluâd programulºi determinarea miºcãrii Risorgimento ºi avândpretutindeni partizani activi, Sardinia-Piemont auzat pentru împlinirea idealului unificãrii atât deforþã, a se vedea acþiunile lui Garibaldi, cât ºi dediplomaþie, cazul ministrului de externe Cavur.Aproximativ în aceeaºi perioadã în care seprefigura unirea Principatelor ºi a Italiei s-au derulatºi evenimente ce au condus la unificarea teritoriilorgermane în jurul Prusiei, pregãtitã moral deexponenþii curentului Sturm und Drang ºi finalizatãprin consens mutual realizat datoritã prestigiuluicovârºitor dobândit de statul prusac în vremeacând frânele puterii erau deþinute de braþul ferm alcancelarului Bismarck. Mutatis mutandis, tot fãrãmijloace coercitive s-a înfãptuit, dupã 120 de ani,într-un context internaþional total diferit ºi cu alþiactori principali pe scena politicã, reunificarea

Stema Principatelor Unite din 1859

4

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,Germaniei, orchestratã de data aceasta decancelarul Helmut Kohl.Nu toate popoarele lumii au fost în mãsurãsã-ºi creeze propriul nucleu statal; ºi astãzi maisunt comunitãþi etnice foarte numeroase care nuau un stat propriu: curzii, bascii, osetinii. Nu putemsã uitãm nici comunitãþile neolatine damnate dinBalcani, numãrul istroromânilor ºi meglenoromânilora rãmas cu totul insignifiant, iar aromânii sunt ºi eisupuºi unui proces accelerat ºi duplicitar dedeznaþionalizare, în indiferenþa prelungitã ºi greude calificat a autoritãþilor de la Bucureºti.Dacã ar fi sã identificãm paralelele cele maiapropiate ale unirii principatelor cu evenimente deaceeaºi naturã din alte pãrþi ale Europei, ne-amcantona cãutãrile în stadiul crepuscular al EvuluiMediu, în douã extremitãþi ale continentului. Mã re-fer, în acest caz, la unirea prin cãsãtoria mareluicneaz Vladislav Iagello cu moºtenitoare tronului polonHedviga de Anjou (1386). O altã cãsãtorie prin cares-a parafat unirea dintre douã state s-a consumatîn 1463 în Peninsula Ibericã, unde ceremoniamatrimonialã s-a consumat între Fernando al II-leade Aragon ºi Isabela I de Castilia. Dacã unificareaItaliei precum ºi a Germaniei s-au realizat în jurulunui pol de putere predominant reprezentat, precumspuneam, de Piemont ºi respectiv de Prusia, unireaValahiei cu Moldova înjumãtãþitã, la fel ca ºi cea aPoloniei cu Lituania ºi a Castiliei cu Aragonul s-auprodus prin liberul consimþãmânt între douã entitãþistatale cu prerogative egale. Paralelismele nu mergspre identitate, cãci precum nu existã similitudiniabsolute între douã fiinþe umane cu atât mai mult nuse pot reliefa identitãþi la nivelul marilor conglomer-ate demografice.Ca preþuire pentru demersurile colectivitãþilorumane de a-ºi uni forþele în scopul traversãriimomentelor critice ºi pentru materializareanãzuinþelor comune, am adunat mai multe proverbeºi cugetãri de la diverse popoare, care reliefeazãimportanþa unirii. Dintre ele, poate cea mai faimoasãeste sentinþa asupra temei abordate inseratã îndrama schillerianã Wilhelm Tell: �ªi cei slabi, dacãsunt uniþi devin puternici�.Luciditatea pretinsã unui exponent al cinuluiistoricilor împiedicã cantonarea în retorica euforicãprilejuitã de cuantificarea succintã ºi neîndoioslacunarã a acestor împliniri majore, deoareceplaneazã apãsarea rememorãrii obsesive a unorrealitãþi curente care înnegureazã parþialaniversarea de astãzi, 24 ianuarie 2018. Astfel, nune putem reprima mâhnirea cã în prezent neevidenþiem drept o lume lipsitã de repere, fãrãcoagularea consensului în probleme vitale, cã seadânceºte demobilizarea elitelor, cã disparerespectul pentru profesionalism, pentrucomponentele intelectuale ºi capãtã audienþã

sporitã retorica neîncrederii ºi negativismulgeneralizat, cã se abandoneazã propriile intereseîn favoarea celor strãine, cã în condiþiile expansiuniitendinþelor de globalizare sporeºte primejdiapierderii identitãþii naþionale pe fondul proliferãriiantagonismelor cu tentã bellum omnium contraomnes, lucru care nu s-a întâlnit la generaþiile careau fãcut unirea din 1859 ºi Marea Unire.Valorile culturale din vestul Europei, absorbitecu mult folos de societatea româneascã, mai cuseamã în ultimele douã veacuri, nu mai inspirãaceeaºi veneraþie ºi emulaþie ca în trecut,producând reticenþã ºi debusolare, astfel cãOccidentul tinde sã-ºi diminueze statutul decãlãuzitor al civilizaþiei mondiale. Suspiciunile ºineîncrederea decurg, desigur, din abjurareapãgubitoare a preceptelor creºtine, manifestatãconcomitent cu acceptarea iresponsabilã aimplantãrilor unor colectivitãþi alogene totalrefractare ºi ostile tradiþiilor locale. Cu toateacestea, mirajul condiþiilor de trai mai bune ºidezamãgirea faþã de ineficienþa programelor deguvernare performantã ºi de stopare afenomenelor de corupþie provoacã un exodgalopant a milioane de oameni spre meridiane maiprospere, de o amploare fãrã precedent în istoriaþãrii, iar dezechilibrul demografic se profileazã a fiunul dintre cele mai mari pericole pentru însãºidãinuirea poporului român. Fãrã îndoialã cã stãriledin trecut au fost mult diferite comparativ cu celede astãzi, chiar dacã anumite disfuncþionalitãþi s-au perpetuat în mod nefast.Cu toate acestea, pãstrãm sentimentul cãgeneraþia ce a plãmãdit unirea Principatelor, înpofida faptului cã a fost confruntatã cu dificultãþidintre cele mai apãsãtoare pe plan intern ºi extern,a dat dovadã de responsabilitate ºi vitalitate atuncicând a fost pusã în situaþia de a veghea la bunulmers al modernizãrii þãrii. Strânsele conexiuni cucercurile politice influente de dincolo de hotare s-audovedit benefice, iar prin aceastã strategie s-aobþinut spijin consistent pentru materializarea liniilorprogramatice preconizate. Iar devoþiunea elitelorpentru împlinirea idealurilor naþionale a insuflatîncredere compatrioþilor pentru un viitor mai bun.Împãrtãºim reticenþa elveþianului Max Frisch atuncicând conchidea cã �nimic nu e mai greu decât sãlauzi�, dar în cazul artizanilor unirii Principatelordispunem de altã alternativã?! Sã le eternizãmmemoria într-o indefectibilã recunoºtinþã!

NOTÃ* Conferinþã þinutã la Palatul Patriarhal, 24 ianuarie 2018.

Acad. Victor SpineiVicepreºedinte al Academiei Române

5

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

Mihai Viteazul:mitul celui dintâi unificator

Miturile fiecãrui popor fac parte din identitateaculturalã a acestuia. Ele l-au însoþit pe totparcursul dezvoltãrii sale, l-au ajutat sã seindividualizeze în zona sa geograficã, i-au createroi ºi modele pentru urmaºi, s-au întrepãtrunscu istoria sa, ajungând sã facã parte din ea.Ideologia falsificã istoria pentru a-ºi crea miturilenecesare, dar cercetarea ºtiinþificã excludefalsul. Cade în sarcina istoricului sã separe ceeste mit ºi ce este istorie.

Puþin apreciat de cronicarii secolelor al XVII-leaºi al XVIII-lea, mitificat de Nicolae Bãlcescu (înIstoria românilor sub Mihai Vodã Viteazul, scrierece nu þine cont de metodele cercetãrii istorice,editatã postum în 1863 ºi 1878) ºi istoriografiaromanticã în cãutare de modele eroice cu caracternaþional, glorificat dupã unirea din 1918, reevaluatcritic de principalii istorici interbelici (care respingorice implicare a conºtiinþei naþionale în unirea dela 1600) ºi aºezat primul în �pantheonul românesc�de cãtre istoriografia comunistã, Mihai Viteazulreprezintã cel mai interesant caz despre cumpoate evolua imaginea unui personaj istoric, îndiverse epoci, atunci când interesele politicului ocer. Figurã cât se poate de realã ºi importantã încadrul unei analize ºtiinþifice în contextul timpuluisãu, domnitorul a fost transformat într-un mitnaþional, erou de legendã, promotor alideii naþionale cu douã secole înainteaRevoluþiei Franceze, apãrãtor alromânilor asupriþi etc.Aproape douã decenii de �cult alpersonalitãþii� voievodului, în timpulregimului Ceauºescu, urmate de altedouã decenii de pierdere treptatã ainteresului pentru istorie (ce au culminatcu manuale pe module destinate elevilorde clasa a XII-a, în care domniei lui MihaiViteazul îi sunt rezervate maxim douãpagini ºi jumãtate ºi minim 13 rânduri)au dus la pãstrarea în mentalitateacolectivã a unei imaginii false a marelui

domnitor, identificatã la nivelul aspectului fizic cucea a actorului Amza Pelea, interpretul lui MihaiViteazul în celebrul film, cu acelaºi nume, alregizorului Sergiu Nicolaescu, realizare artisticãde excepþie a cinematografiei române, prea puþinînsã documentatã ºtiinþific. O simplã privire pe oreprezentare din primii ani ai secolului al XVII-lea,venitã din surse italieneºti, una dintre puþineleimagini în care Mihai nu poartã cuºmã, ne duce laconcluzia cã domnul semãna destul de puþin cuactorul, prezentând ºi o calviþie extinsã.

Deºi întreaga sa domnie ar putea face obiectulunei analize critice riguroase, bazatã pedocumentele vremii (la acest capitol sunt meritoriiarticolele mai multor specialiºti în care estereevaluatã domnia lui Mihai1), mitul Viteazului sebazeazã pe douã caracteristici semnificative:luptãtor victorios împotriva turcilor (cea maiimportantã realizare militarã fiind consideratãbãtãlia de la Cãlugãreni din1595) ºi primulunificator al celor trei þãri române la 1600.

Bãtãlia de la Cãlugãreni a fost pentru primadatã hiperbolizatã ºi elogiatã de cãtre NicolaeBãlcescu drept �Termopilele românilor�, înlucrarea mai sus amintitã, pãstrându-ºi statutulpânã în prezent, în ciuda studiilor recent apãrute,ce reevalueazã importanþa confruntãrii. Douã

6

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,dintre cele mai reuºite ºi mai consistente manualede istoria românilor dedicã înfruntãrii spaþii largi,completate cu hãrþi2. Cele mai intense 20 deminute (din totalul de 201) ale filmului luiNicolaescu înfãþiºeazã lupta, care este descrisãs-au reprezentatã în zeci de articole, lucrãri,literare (poezia lui George Coºbuc, Paºa Hasan,este cu siguranþã cea mai popularã ºi accesibilã)sau artistice. Unitãþi ale armatei române(Regimentul 40 infanterie ºi, mai recent, Batalionul2 infanterie) au purtat sau poartã numele celebreilocalitãþi. Chiar ºi intens utilizata enciclopedievirtualã Wikipedia prezintã lupta drept �una dintrecele mai importante bãtãlii de la începutul istorieimoderne a României3�.

Toate acestea sunt doar referinþele cele maiuºor de gãsit, cãci doar bibliografia dedicatã lupteiar putea face obiectul unei broºuri. În aceastãluminã nu putem concluziona decât cãfaimoasa confruntare a fost o marevictorie a lui Mihai ºi un punct dereferinþã al istoriei naþionale. ªi aºaa ºi rãmas în mentalul colectivromânesc.

Din pãcate, ca ºi în altecazuri ale istoriei românilor, mitula înghiþit realitatea istoricã.Bãtãlia de la Cãlugãreni din 13/23 august 1595 este doar oînfruntare cu caracter secundar încontextul european al Rãzboiului de15 ani. Faimoasã în epocã graþiepropagandei creºtine, ea este doarun moment � cu siguranþã nu celmai important � al campaniei turceºti contra ÞãriiRomâneºti (august-octombrie 1595), campaniece viza detronarea lui Mihai Viteazul, ocuparea þãriiºi includerea ei între provinciile Imperiului Otoman.

Aflat în serioasã inferioritate numericã ºiaºteptând ajutorul principelui Transilvaniei,Sigismund Bathory, faþã de care prestasejurãmânt de vasalitate, Mihai angajeazã o luptãde întârziere pe Neajlov, într-o zonã mlãºtinoasã,ce nu permitea desfãºurarea întregii forþeduºmane ºi reducea considerabil spaþiul demanevrã. Efectivele celor douã oºti au suferit ºiele creºteri ºi descreºteri în diversele perioadeale istoriografiei române, cele mai recentecercetãri stabilind cifra de 15 000-16 000 oºteni(oastea cea mare a þãrii, cetele boiereºti,mercenari cazaci, un contingent moldovean,unguri ºi secui, trimiºi de principele transilvãnean)

ºi 12 tunuri pentru partea creºtinã ºi 30 000 � 40000 oºteni pentru armata lui Sinan paºa. Deºidispunea de efective substanþial mai mari (circa60 000 combatanþi), comandantul otoman nureuºise sã-ºi aducã toate trupele în zona luptei,ele urmând a sosi în ziua urmãtoare.

Luaþi prin surprindere de iniþiativa voievoduluide a angaja lupta, turcii au suferit pierderi în primaparte a luptei. A urmat un puternic contraatacturcesc, susþinut de corpul de elitã al ienicerilor,care forþeazã podul peste Neajlov (punctul cen-tral al luptei) ºi captureazã artileria valahã. Mihaiîºi regrupeazã forþele, dispunând ºi de corpultransilvãnean rãmas în rezervã ºi reuºeºte sãrespingã definitiv duºmanul, avantajat fiind ºi defaptul cã ampla manevrã de învãluire gânditã deSinan nu a putut fi executatã în timpul util.

O cronicã turceascã descrie astfellupta: �În cronica Netige-üt-tevarih estescris cã în apropiere de podul Cãlugãreni

se aflã un loc mlãºtinos ºi pãduros.O datã cu sosirea în acel loc,

ivindu-se un alai al duºmanilor,au început sã se lupte,aºezând tunuri ºi puºti, care laintrarea în pãdure au pricinuitoºtirii o zãpãcealã totalã. Înacest timp, Satârgi Mehmed

paºa ºi Hüssein paºa ºi AiasPaºaoglu Mustafa paºa ºi oastea

siriacã ºi o ceatã de ieniceri, trecândpodul, i-au întâmpinat pe duºmani.De dimineaþã ºi pânã la rugãciuneade chindie s-a dat o luptã crâncenã.

Luându-se douãsprezece tunuri ale duºmanului,au câºtigat victoria ºi duºmanul a fost învins. Darlocul acela fiind mlãºtinos ºi pãduros, paºa maisus pomenit, pe când fugea, a fost rãnit, iarbeilerbeiul de Sivas, Halidar paºa, ºi AiasPaºaoglu ºi Hüssein paºa, viceguvernatorul deNicopole, ºi-au gãsit moartea de martiri,înfundându-se în mlaºtini. Însuºi serdarul Sinanpaºa, împotmolindu-se într-o mlaºtinã, a cãzutde pe calul sãu. Rãmânând pe jos, când se ridica,când se aºeza. Atunci unul dintre vitejii Rumeliei,numit Deli Hassan, un viteaz puternic, luându-lîn spate, l-a scos din mlaºtinã.4� .

Deºi o prezintã drept o victorie turceascã,cronica lasã sa se înþeleagã cã angajarea luptei aluat prin surprindere armata otomanã, care asuferit pierderi grele, printre care mai mulþicomandanþi de mare rang.

Stema lui Sigismund Báthory(1597)

7

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,La sfârºitul zilei, cele douã armate stãteauepuizate faþã în faþã, fiecare pe câte un mal al

Neajlovului. Oastea lui Sinan fusese respinsã înîncercarea ei de a trece râul ºi a înainta cãtreBucureºti, suferise pierderi importante (estimatela 4 000 morþi) ºi fusese necesar sã fie regrupatãîn tabãra de la sud de Neajlov. Cu toate acesteaea rãmânea superioarã numeric ºi aºteptasosirea unui corp proaspãt de armatã pentru arelua înaintarea. Oastea creºtinã, deºi suferisepierderi mai mici, rãmânea mult inferioarã numericºi Mihai decise retragerea în cursul nopþii cãtremunþi, în aºteptarea oºtii transilvane a lui Bathory.Fãrã a avea un caracter decisiv ºi fãrã ainfluenþa desfãºurarea campaniei militare, bãtãliade la Cãlugãreni a fost urmatã la câteva zile deocuparea Bucureºtilor ºi a Târgoviºtei ºi începereaprocesului de transformare a þãrii în paºalâc,proces oprit de sosirea oºtilor creºtineºi alungarea turcilor peste Dunãre înoctombrie acelaºi an.

Secole mai târziu bãtãlia va fisupraevaluatã ºi consideratãpunctul de referinþã al întregiicampanii. Chiar ºi �trofeele�capturate de cãtre valahi aupovestea lor, cel mai celebru(dacã excludem ultimii dinþi ai luiSinan, pierduþi în mlaºtinã) fiindSteagul Verde al Profetului, foartepreþuit de cãtre turci. Istoricul OvidiuCristea atrage însã atenþia asupraunui aspect interesant: într-oscrisoare cãtre cneazul Constantin Vasile deOstrog, Mihai Viteazul scrie cã a cucerit steagul luiMehmed Paºa, pentru ca, spre sfârºitul cariereisale, în raportul cãtre Marele Duce al Toscanei, sãspunã cã în aceastã bãtãlie a cucerit Steagul Verdeal Profetului. Cu alte cuvinte, curentul de opinie eraatât de puternic, încât ºi voievodul român a fãcutaceastã concesie, din motive diplomatice, pentrua obþine un ajutor din partea Ducelui.

Bãtãlia de la Cãlugãreni a avut însã oconsecinþã interesantã, care contravine tezelornaþionaliste ce exacerbau rolul militar la þãranuluiromân. Ea reprezintã momentul în care Mihaiconºtientizeazã necesitatea unei armateprofesioniste, oastea cea mare a þãrii ne maicorespunzând realitãþilor rãzboiului de la sfârºitulsecolului al XVI-lea, în care folosirea în numãrmare a mercenarilor ºi a armelor de foc suntpredominante. Ca urmare, deºi la Cãlugãreni

oastea lui Mihai nu includea mulþi mercenari,numãrul acestora va spori constant de la o bãtãliela alta, ajungându-se ca în bãtãlia de la Gurãslãu(1601) voievodul sã comande o armatã de lefegii.

În mentalul colectiv a mai intrat ºi urmãtoareaformulã legatã de personalitatea domnitoruluiMihai Viteazul: �prima unire politicã a ÞãrilorRomâne�. Formula, lansatã sub diverse forme decãtre istoricii români de la sfârºitul secolului al XIX-lea, cunoaºte popularizarea maximã înistoriografia regimului Ceauºescu, unde voievodulMihai ocupa cea mai importantã poziþie înPantheonul istoriei medievale româneºti, ca ex-ponent al luptei de veacuri a poporului românpentru unitate ºi independenþã. Dupã 1989,eliberarea ºtiinþei istoriei din cadrul trasat dedogmatica regimului a adus progrese importante

în relevarea adevãrului istoric referitoare ladomnia ºi personalitatea voievoduluiamintit. Au fost reanalizate

numeroase aspecte ale perioadei,printre care ºi caracterul uniriiînfãptuite. Au rãmas însã douãsintagme din trecut, ce pot fiîntâlnite ºi în manualele pe carestudiazã elevii din ziua de azi:�Mihai Viteazul a realizat prima

unire politicã a Þãrilor Române�ºi �Mihai Viteazul a aplicat planuldacic�. Ambele sunt contrazise dedocumente.Pânã în veacul al XVI-lea,noþiunea Dacia a avut multe

sensuri ºi înþelesuri geografice ºi politice, pornindde la statul dac ºi apoi provincia romanã cuacelaºi nume. Moda arhaizantã a erudiþilor dinperioada Renaºterii au dus la extinderea folosiriitermenului nu doar pentru Transilvania, ci ºi pentruMoldova ºi Þara Româneascã, românii fiindconsideraþi urmaºi ai dacilor. Tendinþa seamplificã în veacul al XVI-lea, când Dacia esteadesea identificata cu întreg spaþiul celor trei ÞãriRomâne. Interesant este faptul cã, pânã în secolulal XVII-lea, noþiunea este specificã erudiþilorEuropei occidentale ºi nu este întâlnitã înconºtiinþa românilor din teritoriile extracarpatice.Larga ei rãspândire va fi folositã ca pretext de cãtreconducãtorii politici ºi militari din Imperiul Romano-German, Ungaria sau Transilvania pentru a-ºiextinde autoritatea în toate cele trei Þãri Române.

Primul dintre aceºtia este Giovanni BattistaCastaldo (1493-1563), faimos condottier italian,

Stema lui Mihai Viteazul

8

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,aflat în serviciul împãratului Carol Quintul. El estecomandantul trupelor imperiale ce ocupãTransilvania în 1551. În anul urmãtor se implicã înînlãturarea domnilor ªtefan Rareº din Moldova ºiMircea Ciobanul din Þara Româneascã, punândîn locul lor �locotenenþi� români pentru a aducecele trei Þãri Române sub stãpânirea directã asuveranului sãu. Reuºita este de scurtã duratã,dar Castaldo, abil propagandist, profitã de momentpentru a se proclama �restitutor Daciae�(restauratorul Daciei)5 � titlu care îi va fi mai târziuatribuit � doar de cãtre istorici � ºi lui Mihai Viteazul.

Folosindu-se de aceiaºi noþiune, SigismundBáthory (voievod ºi principe al Transilvaniei în maimulte perioade 1581-1597, 1598-1599, 1601) vareuºi o primã unire politicã a celor trei ÞãriRomâne, de data aceasta prinintermediul tratatelor ºi, ca urmare,cu mai mare valoare în diplomaþiaeuropeanã a momentului.

În Moldova el a planificatarestarea, apoi asasinarea, luiAron Vodã. ªtefan Rãzvan,impus pe tron, s-a recunoscut�guvernator� sau �locþiitor� alprincipelui, tratatul încheiat detrimiºii sãi la Alba Iulia (24 mai/3iunie 1595) stabilindu-i drepturi ºiobligaþii interne, foarte precismenþionate. Mai mult, asemeneasultanului, Sigismund i-a acordat di-ploma de învestiturã în domnie ºiînsemnele respective.

Cu Mihai Viteazul situaþia a fostmai uºoarã, graþie complicitãþiiboierilor munteni trimiºi sã încheie tratatul cuprincipele Transilvaniei (10/20 iulie 1595, AlbaIulia), care, împotriva instrucþiunilor lui Mihai, îlrecunosc pe Sigismund �principe al nostru ºi domnal Þãrii noastre Transalpine ºi rege ereditar alnostru�, Mihai devenind �locþiitorul� sãu ce urma aprimi însemnele de învestiturã, în �principatulnostru Transalpin�. Mihai ºi Rãzvan nu puteauadministra vistieria þãrii singuri, fãrã acordulprincipelui, important atribut al suveranitãþii. În plus,câte trei soli din Valahia ºi Moldova trebuiau sãparticipe la Dieta Transilvaniei, care devenea forulsuprem pentru cele trei þãri. De asemenea, boieriimunteni ºi moldoveni nu mai putea fi executaþifãrã învoirea principelui Transilvaniei.

În baza acestor tratate Sigismund Báthory seputea declara principe al celor trei Þãri Române,

bãtând în iulie 1595 medalii cu titlul de �Serenissimprincipe al Transilvaniei, Valahiei ºi Moldovei�.Astfel Sigismund realiza o primã unire politicã aacestora, recunoscutã prin tratate internaþionale,recunoaºtere de care Mihai Viteazul nu vabeneficia în 1600.

Noþiunea de �restitutor Daciae� þine în primulrând de acþiunile abuzive ale lui Sigismund, eafiind atribuitã târziu, ºi iniþial doar ca metaforã, luiMihai Viteazul. Izvoarele domniei sale nu spunnimic despre acest concept, iar termenul�restitutor� nu apare în latina documentelor sale,aºa cum observã istoricul ConstantinRezachievici6. De la aceastã metaforã, laatribuirea aceluiaºi voievod a unui �plan dacic� nu

mai era decât un singur pas. Pas fãcut fãrãnici o bazã documentarã ºi care acum

apare în majoritatea cãrþilor noastre deistorie.Mihai Viteazul rãmâne însã

primul voievod român care areuºit, de facto, aducerea celortrei þãri române sub autoritateasa, sesizând potenþial militarextraordinar ºi rolul important pecare acestea, odatã unite, l-arputea juca în zonã. O istorie adomniei sale, bazatã strict pe

documente ºi eliberatã de mituri,nu ar face decât sã evidenþieze ºi

mai bine personalitatea unui dintrecei mai abili militari ºi diplomaþi nãscuþipe pãmântul românesc.

NOTE1. vezi Historia, an X, nr.100, din 15 aprilie 2010.2. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor pentru clasa a VIII-a

secundarã, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1939, pp.238-240 ºiMihai Manea, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu, Istoriaromânilor din cele mai vechi timpuri pânã la Revoluþia din 1821.Manual pentru clasa a XI-a, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,Bucureºti, 1996, pp.301-302.3. http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Cãlugãreni.

4. Relatarea cronicarului otoman Kiatip Celebi în BogdanMurgescu (coord.), Istoria României în texte, Editura Corint,Bucureºti, 2001, pp.146-147.5. Pentru detalii vezi Alexandru V. ªtefãnescu, Cultul personalitãþiiunui voievod: mitul lui Mihai Viteazul (II), în Litere, nr.4/2013(157), pp.85-86.

6. Constantin Rezachevici, Legenda ºi substratul ei istoric MihaiViteazul �Restitutor Daciae�? în Magazin Istoric, nr.12/2007(http:/ /web.archive.org/web/20071222124750/http:/ /www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current10/mi8.htm).

Prof. dr. Alexandru ªtefãnescuBiblioteca Judeþeanã �I. H. Rãdulescu� Dâmboviþa

Sigismund Báthory

9

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

Unirea Basarabiei:reflecþii la centenar*

Doamnelor ºi domnilor,Sunt foarte onorat, astãzi, sã putem marca prinexcurs istoric, printr-o dezbatere ºi printr-o

expoziþie, iatã, momentul care în urmã cu 100 deani definea începutul Marii Uniri de la 1918. Sigurcã, despre Marea Unire la 1918 s-au spus, mai alesîn aceste zile, destul de multe lucruri. Din pãcate,despre istoria aceasta din urmã cu un secol, s-aufãcut încã relativ, aº spune, puþine cercetãri. Multmai puþine decât evenimentul în sine ar fi meritat.Prin urmare, n-am sã încerc sã repet, poate, ces-a discutat în spaþiul public în aceste zile ºi voiîncerca sã mã refer la câteva personalitãþi mai puþincunoscute, dar care au fost esenþiale pentruUnirea de la 1918, din 27 martie 1918 ºi,de asemenea, despre o anumitã datoriepe care o avem pentru cel puþin unadintre aceste personalitãþi care a fostlegatã ºi de judeþul Dâmboviþa. Deasemenea, aº vrea sã punctezcâteva elemente despre maniera încare, în 1918, era perceputãchestiunea Unirii în cercurilepolitice, intelectuale din Basarabiaºi vom vedea cã acest fenomen nua fost unul teleologic aºa cum greºits-ar putea crede, ci a fost unul carea implicat asumare, a implicatresponsabilitate, opþiune ºi care, în celedin urmã, s-a dovedit a fi benefic atâtpentru România cât ºi pentru Basarabia.

O organizaþie apãrea departe depãmântul Basarabiei, la Dorpat (azi în Finlanda) înanul 1899. O localitate universitarã unde, începândcu 1632, se constituia o universitate de limbãgermanã, ºi care 200 de ani mai târziu va juca unrol important în redeºteptarea naþionalã, nu doarîn România, ci în întreaga regiune din partea devest a Imperiului Rus. În 1899 ajung acolo câþivadintre studenþii basarabeni. Cei mai mulþi dintre eierau absolvenþi ai Seminarului Ortodox dinChiºinãu. Nu erau prea multe posibilitãþi de a studiaîn Basarabia în acel moment, seminarul fiind ceamai bunã opþiune. În cadrul universitãþii studenþiibasarabeni au luat contact cu societãþile studenþeºtiale altor naþionalitãþi, formându-ºi propria

organizaþie �Pãmântenia basarabeanã �. Dinrândurile ei vor face parte unii dintre cei maiinfluenþi decidenþi politici ai Basarabiei în 1918: IonPelivan ºi Pantelimon Halippa. La început, ei auîncercat sã identifice în cadrul românitãþii dinBasarabia acele trãsãturi care-i distingeau deceilalþi ºi, treptat, au luat legãtura cu basarabenistabiliþi în România, au constituit o bibliotecãromâneascã la Dorpat ºi au început sã pledezepentru refacerea unitãþii româneºti. Organizaþia nua durat mai mult de 5 ani, mulþi dintre membrii fiindarestaþi ºi trimiºi în Siberia. Au revenit însã înBasarabia dupã 1905 ºi au continuat sã acþioneze

pentru cauza unirii cu România.Anul 1917 aduce o transformare majorãpentru Rusia care, pentru prima datã,trebuie sã facã faþã problemelor

sociale foarte grave pe care le aveade secole. Problemele importanteridicate în 1917 erau o guvernarereprezentativã � în condiþiile în careRusiei îi lipseau partidele politice ºielitele cu prizã în rândul publicului ºicultura politicã democraticã,problema pãmântului ºi problema

naþionalitãþilor � în condiþiile în caretoatã zona de vest a Rusiei era locuitãde diverse naþionalitãþi care, din punctde vedere istoric, nu aveau nimic de-a

face cu ceea ce se întâmplase în Rusia.Toate aceste probleme afectau ºiBasarabia care, vreme de secole, fãcuseparte din statul medieval Moldova. În Basarabia

avusese loc un fenomen avansat de rusificare, iarîn Chiºinãu întâlnim o realitate etnicã extrem dediversã, populaþia majoritarã fiind evreii.Acesta este contextul în care un numãr limitatdin Basarabia înþeleg sã acþioneze. Printre ei senumãrã ºi singura femeie deputat din Sfatul Þãrii:Elena Alistar. Ea a jucat un rol fundamental în ceeace priveºte coagularea eforturilor femeilor dinBasarabia ºi mai târziu ºi din România Unitã. Aînfiinþat Liga Culturalã din Basarabia, a fãcut partedin Organizaþia Femeilor Ortodoxe Române,condusã de Alexandrina Cantacuzino. A fostînvãþãtoare, profesoarã, directoare de liceu ºi

Elena Alistar

10

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,medic. Fiicã de preot din zona de sud a Basarabiei,a absolvit Universitatea din Iaºi, Facultatea deMedicinã ºi a acþionat în Primul Rãzboi Mondialsalvând vieþi. Este un exemplu interesant în ceeace priveºte schimbarea de opinie în direcþia uniriiBasarabiei cu România. În 1945 ca mulþi alþibasarabeni ea se afla în România, refugiatã din1940 în urma ocupãrii Basarabiei de cãtre sovietici.Arestatã la Iaºi, a trãit cu domiciliul obligatoriu laPucioasa timp de 10 ani (1945-1955). Va muri laPucioasa, unde este ºi înmormântatã. Ulteriortrupul ei a fost depus la cimitirul Bellu din Bucureºti.Într-un apel cãtre basarabeni, ea scria: �Sã neunim toþi cei cu dragoste cãtre neam, sã lucrãmcât mai energic ca sã putem da acum având putereaîn mâini, roade cât mai bogate ºi cât mai frumoase!�.Ea arãta cã, deºi basarabenii au diverse opinii, uniipun pe primul plan problema socialã, alþii aparþinunor minoritãþi, dar toþi la fel �dorescpacea, ordinea, liniºtea ºi siguranþavieþii�. �N-am luat parte activã, deatunci încoace, nici la serbãri, nicila ºedinþele Sfatului Þãrii. Parcã numai aveam un serviciu, nici datoriede deputat. Simþeam cã-n mine sepetrece o frãmântare de gânduri cesunt în legãturã cu întrebareaaceasta. În sfârºit, acum recunosccã m-am schimbat. Eu am rezolvitchestiunea ce mã preocupã atât demult ºi nu voi greºi dacã voiu spunecã, dupã cum am spus pe faþã cesimþeau mulþi moldoveni, acum voiuspune tot ceea ce simt cei mai mulþidin aceiaºi moldoveni. Azi eu strigîn gura mare: acum ori niciodatã noitrebuie sã ne unim! Noi nu putem trãi neatârnaþi.Suntem siliþi a ne uni cu vreun stat vecin. Rusia emoartã. Noi moldovenii am vãzut câte piedici ne-au pus chiar revoluþionarii din Basarabia, cândluptam pentru autonomie. În declararea Republiciinoastre am întâmpinat ºi mai multe piedici, iardeclararea neatârnãrii noastre i-a adus pe mulþi lao stare de-adevãratã tulburare. Dar dacã noi, însã,ne vom uni cu România, vom avea cultura noastrãnaþionalã, ne vom lumina împreunã cu fraþii noºtriºi vom lucra spre îmbunãtãþirea stãrii þãrãnimii,care-i temelia fiecãrui stat�.Ea subliniazã cã, la momentul 24 ianuarie 1918,când a fost declaratã independenþa RepubliciiDemocrate Moldoveneºti, gândul care i-a frãmântatpe mulþi era starea socialã din România, undeþãrãnimea avea o situaþie destul de proastã ºi sesimþea nevoia unei reforme agrare. Asumarea decãtre regele Ferdinand a ideii de a oferi þãranilor

pãmânt ºi drepturi electorale însemna aºezareaunei noi temelii pentru o nouã Românie . Aceastãnouã Românie o doreau în acel momentbasarabenii ºi i s-au alãturat.Un alt personaj puþin cunoscut este VasileHarea. Nãscut în 1895, a trãit pânã 1987 la Iaºi. Afost membru al Sfatului Þãrii, care a votat unireaBasarabiei cu România. Dacã ne uitãm în presaanului 1918, vom vedea cã a fost unul dintre ceimai fervenþi pledanþi ai ideii de unire. Absolvent alSeminarului Ortodox din Chiºinãu, cu sprijinul luiConstantin Stere ºi al altor intelectuali români, aputut studia la Universitatea din Iaºi. În 1943 asusþinut doctoratul la Universitatea din Bucureºti ºiurmat o carierã universitarã, întreruptã dupã 1945,fiind epurat pentru cã venea din Basarabia. În1918, el spunea �Unirea Basarabiei cu Româniaeste în primul rând o chestiune de existenþã apoporului nostru�. Dacã ne uitãm la

ce s-a întâmplat cu populaþiile dinUniunea Sovieticã în timpulregimului stalinist, ne dãm seama cãpentru Basarabia a fost cea maibunã opþiune unirea cu România,inclusiv pentru minoritãþile dinBasarabia. El atrage atenþia asupra�chestiei de dreptate� pentru cãBasarabia a aparþinut pânã 1812Principatului Moldovei, Prutul nefiindniciodatã o graniþã. În continuare,aratã cã, deºi cea mai mare parte aintelectualitãþii basarabene estestãpânitã de idei universaliste, cutoate acestea, soluþia eraîntoarcerea cãtre România, carenatural este interesatã dedezvoltarea Basarabiei. El îi îndemnã pe intelectualii

români sã meargã ºi sã le vorbeascã basarabenilorpentru unirea provinciilor române într-o singurã þarã,fiecare parte pãstrându-ºi autonomia. Aproape întoate documentele redactate în 1918 vedem ideeacã, fiecare dintre provinciile care se vor uni cuRomânia, doreau sã-ºi pãstreze o anumitãautonomie � principiu care apare ºi-n declaraþiade unire a Basarabiei din 27 martie 1918 votatã deSfatul Þãrii.Astãzi, mai mult ca oricând, Basarabia arenevoie de România.

NOTÃ* Lucrare susþinutã în cadrul Conferinþei � Unirea Basarabiei:reflecþii la centenar în Cetatea Basarabilor.

Prof. univ. dr. Silviu MiloiuUniversitatea �Valahia� din Târgoviºte

Vasile Harea

11

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

Anul 1918. Voinþa ardelenilor:�Vrem unirea cu România!�

Anul 1918 a împlinit speranþa de unitateteritorialã româneascã. Dupã istoricele decizii luatela Chiºinãu pe 27 martie ºi la Cernãuþi pe 28noiembrie, prin care Basarabia ºi Bucovina seintegrau statului naþional român, a venit rândulTransilvaniei.În Transilvania, situaþia era complexã, cãci dupãtrecãtoarea bucurie din vara anului 1916determinatã de acþiunea eliberatoare a armateiromâne, a urmat o perioadã grea în urmasucceselor militare ale Puterilor Centrale. În acestcontext, autoritãþile maghiare au luat mãsuri severeîmpotriva românilor: arestãri, internãri în lagãre,deplasãri de populaþie, munca forþatã, confiscãriale unor averi, destituiri din funcþii, intensificareadeznaþionalizãrii, suspendarea presei1 etc. Toateaceste mãsuri nu au putut anula speranþa de unirecu România, ci dimpotrivã, �ideea unei uniri posibilecu fraþii de dincolo de Carpaþi a pãtruns în satelecele mai îndepãrtate ale Transilvaniei�2. Credinþapopulaþiei cã acest teritoriu se va uni cu patria-mamã a devenit tot mai puternicã în anii 1917-1918,fiind susþinutã de mai mulþi factori: înfrângerilesuferite pe front de Puterile Centrale, afirmareaprincipiilor wilsoniene, faptul cã românii �fuseserãprea multã vreme rãu trataþi� de Ungaria, ceea cefãcea imposibilã o rãmânere în graniþele acesteiþãri3, evenimentele din Basarabia ºi Bucovina(finalizate prin unirea cu România) care însemnaupentru ardeleni �un izvor de nouã nãdejde ºi tãrieîn biruinþa cauzei româneºti�4, solidaritatea ºisprijinul României, lupta pentru drepturi naþionalea popoarelor din Austro-Ungaria.

În octombrie-noiembrie 1918, pe fondulprãbuºirii Austro-Ungariei, când � nota I. Clopoþel� �totul era la voia întâmplãrii�5, lupta maselor dinTransilvania a cunoscut cote înalte, fiind susþinutãde diverse categorii sociale: militari, intelectuali,þãrani, muncitori, studenþi.6 Încercarea împãratuluiCarol de Habsburg de a-ºi salva Imperiul austro-ungar prin propunerea de federalizare, formulatãîn manifestul �Cãtre popoarele mele credincioase�,din 16 octombrie 1918 (stil nou), nu a avut ecou înArdeal.7 Mai mult, în numele ardelenilor, la 18octombrie 1918, deputatul Alexandru Vaida-Voevoda citit în parlamentul maghiar declaraþia de

independenþã a populaþiei româneºti dinTransilvania: �Naþiunea românã care trãieºte înmonarhia austro-ungarã aºteaptã ºi cere, dupãmulte suferinþe de veacuri, afirmarea ºi valorizareadrepturilor ei nestrãmutate ºi inalienabile, la deplinaviaþã naþionalã.�8 Lupta pentru unire cu Româniaintra în linie dreaptã. În frunte s-au aflat politicienica Iuliu Maniu, Vasile Goldiº, George Pop deBãseºti, Alexandru Vaida-Voevod, ªtefan Cicio-Pop.9 Aºa de pildã, Ion Clopoþel, reliefând influenþaacestor personalitãþi asupra mentalitãþii populaþiei,nota despre Vasile Goldiº: �În acele zilerevoluþionare a captat conºtiinþele ºi a galvanizattoate energiile maselor þãrãneºti, muncitoare ºi alepãturii intelectuale.�10 Forþele sociale s-au adunatîn jurul Partidului Naþional Român, care la 12noiembrie 1918 (stil nou) proclama independenþanaþiunii române. Un rol important l-a avut ºi PartidulSocial Democrat.

La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-aconstituit Consiliul Naþional Român Central cu sediulla Arad, care a devenit organul central al lupteiromânilor pentru unire. În jurul sãu s-au grupat ºis-au organizat largi categorii sociale, de la cei cumultã ºtiinþã de carte ºi pânã la simpli þãrani, cugândul ºi cu speranþa de unire cu patria-mamã. Unsprijin important l-a dat intelectualitatea (profesori,învãþãtori, avocaþi, medici, ziariºti, scriitori, preoþiº.a.) care, prin diferite modalitãþi (întruniri, articoleîn presã, deplasãri la sate11, contribuþii laconstituirea ºi conducerea consiliilor ºi a gãrzilornaþionale etc.), a mobilizat ºi a organizat populaþiapentru exprimarea în forme democratice,plebiscitare, a voinþei de unire.12 La sate, pãstrândºi întãrind speranþa þãranilor de unire cu PatriaMamã, învãþãtorii organizau coruri ºi îi învãþau pelocalnici cântece naþionale13, iar preoþii introduceauîn slujbele religioase rugãciuni pentru unitateatuturor românilor.14 Astfel, învãþãtorii ºi preoþii auavut un important rol în �glorioasa sarcinã de aorganiza poporul de la sate.�15Între intelectualii deseamã ai Ardealului s-au remarcat Amos Frâncu,Andrei Bârseanu, Nicolae Bãlan, Eugen Goga,Silviu Dragomir, Tiberiu Brediceanu, GheorgheDima, Valeriu Braniºte º.a.16 Îndemnurile lor,gândurile lor, au ajuns pânã în cele mai îndepãrtate

12

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,sate, atât prin întâlnirile cu localnicii, cât ºi prinintermediul presei: �Românul�, �Unirea�, �Telegrafulromân�, �Libertatea�, �Glasul vremii�, �Gazetapoporului� etc.17

Intelectualitatea a avut un rol important înpromovarea toleranþei faþã de minoritãþi ºi în spe-cial faþã de minoritarii bogaþi, susþinând cãobiectivul prioritar nu era rãzbunarea, ciconcentrarea efortului în scopul înfãptuiriiprincipalului obiectiv: unirea cu România.�Intelectualii români � nota un document alConsiliului Dirigent � îndeplinind o operã uriaºã,au alergat în cursul revoluþiei din sat în sat, pentruca sã lumineze poporul ºi sã-l îndemne a cruþa viaþaproprietarilor unguri ºi evrei, în care þãranul românvedea pe adevãratul lui exploatator feudal.�18

Studenþii ardeleni s-au integrat în efortul pentruunire, promiþând �sã aducã orice jertfã pentru bineleneamului din care fac parte�.19Cercurile studenþeºtiromâneºti din Cluj, Târgu Mureº, Oradea, aualcãtuit manifeste care pledau pentru unitate ºi audesfãºurat la sate o intensã activitate, mobilizândmasele ºi explicându-le modalitãþile democratice deexprimare a voinþei de unire. Acþiunea lor eraîncurajatã de solidaritatea pe care o exprimaustudenþii din Bucureºti20, Iaºi21, Budapesta, Viena22.Tineretul de la sate ºi-a exprimat speranþa de unireprin diferite forme: a participat la constituirea gãrzilornaþionale ºi a consiliilor locale, a arborat tricolorul,a învãþat ºi a intonat cântece patriotice etc.23

Un rol mobilizator l-au avut miile de soldaþiromâni din Ardeal care, în toamna anului 1918, seîntorceau de pe front �cu o vãditã nerãbdare� de aajunge acasã.24 În anii grei ai rãzboiului, ei au înþelesinutilitatea luptei în numele împãratului, dupã cumau înþeles necesitatea jertfei în numele idealuluinaþional românesc. De aceea, unii au dezertat dinarmata austro-ungarã, formând aºa-ziseledetaºamente ale �cadrelor verzi� care sprijineau

cauza naþionalã, luptând în munþii ºi în pãdurile dinArdeal25; alþii au trecut munþii ºi s-au înrolat înarmata românã. Prizonierii ardeleni din Rusia auformat unitãþi de voluntari care-au luptat împotrivaPuterilor Centrale. În octombrie-noiembrie 1918,când Imperiul austro-ungar era în agonie26, mii demilitari români, inclusiv marinarii de la bazele dinMarea Adriaticã, s-au alãturat luptei naþionale.27 Unmartor ocular relata: �Strigãte de libertate sunaudin sute de mii de piepturi: «Jos stelele», «Jos ruja»[emblema], «Toatã lumea sã meargã acasã»,«Gata rãzboiul».�28 Ziarul �Românul�, evidenþiindaceastã realitate, scria: �Bâjbâie strãzile de lumeliberã, soldaþi care fãrã ºovãialã îºi rup rozetele depe chipiuri, îºi aruncã puºtile, îºi rup suliþele,resturile sclaviei ºi a mãcelului în care au fost purtaþipentru stãpâni. Jurãmântul dat împãratului estenesocotit într-o clipã spontanã ºi înlocuit cu cel maisublim ºi puternic instinct de om: libertate.�29

La Viena, în noiembrie 1918, s-a format Senatulcentral al ofiþerilor ºi soldaþilor români din fostaarmatã austro-ungarã, având ca scop încurajareaidealului naþional, a �cauzei sfinte a naþiuniiromâne�30. Militarii care reveneau acasã aucontribuit la instaurarea administraþiei româneºti înArdeal, la alegerea ºi funcþionalitatea gãrzilornaþionale ºi a consiliilor locale.31 Mulþi dintre ei aumers prin sate susþinând ideea unirii, s-au ocupatde confecþionarea ºi distribuirea drapelului naþionalºi, în semn de rupere cu trecutul, au aruncatinsignele ºi rozetele imperiale, înlocuindu-le cuînsemne tricolore.32

Þãrãnimea, care forma majoritatea populaþiei,împletind revendicãrile sociale cu cele naþionale,a trecut la înlãturarea vechilor autoritãþi ºi laîmpãrþirea pãmânturilor, a cerealelor, a lemneloretc., alungându-i pe jandarmi ºi pe moºieri.�Lumea sãraca � nota I. Clopoþel � a crezut cã asosit ceasul sã se rãzbune pe aceia care i-au

supt seva sângelui secole de-arândul, sã spargã grânãrile, sãîmpartã moºiile, fabricile, cirezilede vite ale marilor domenii.�33Pentru pãmânt acþionau ºi þãranidin rândul minoritãþilor: maghiari,saºi, secui, sârbi.34 În entuziasmullor, sãtenii arborau tricolorul,cântau marºuri patriotice, purtaupanglici tr icolore, înlãturauinscripþii le în limba maghiarã,str igau �Trãiascã România�,�Trãiascã revoluþia�35, aruncauînsemnele Imperiului austro-ungar. Aveau loc entuziasteîntruniri unde se striga: �Jos cu

13

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,împãratul�, �Trãiascã unirea tuturor românilor�,�Trãiascã România Mare�36; în acelaºi timp,participanþii declarau cu hotãrâre cã �noi deacuma suntem ai României pe veci�37. La satese dãdeau semnale prin tulnice, prin clopote,vestind apropierea uniri i .38 În Maramureº,localnicii cutreierau satele ducând apeluri pentruunire, iar în Munþii Apuseni moþii fãceau cãlãtoriicu alai vestind din goarnã cã a sosit libertatea.39

Þãranii participau cu bucurie ºi curesponsabilitate la adunãrile de constituire aconsiliilor locale ºi a gãrzilor naþionale, organismereprezentative ale administraþiei româneºti. Laaceste adunãri se cântau �Deºteaptã-te române�,�Pe-al nostru steag� iar oamenii, îmbrãcaþi desãrbãtoare, purtau panglici tricolore ºi steaguri.40Avocatul Simeon Cheþian din Agnita scria cã�însufleþirea în popor pentru unirea cu Româniaeste mare pânã la exaltaþie�41. În multe localitãþi,sãtenii nu mai aºteptau instrucþiuni de la ConsiliulNaþional Român Central, ci se organizau singuri.Acelaºi avocat Cheþian relata: �Oamenii cereauneîncetat ca sã facem ceva ºi aici dupã ce în toatepãrþile se fac paºi pentru organizare�.42

Evidenþiind atmosfera de sãrbãtoare ºi deresponsabilitate în care sãtenii participau laadunãrile locale, ziarul �Românul� scria, referindu-se la localitatea Vidra (satul unde s-a nãscut AvramIancu): �Se aud cântãrile ºi strigãtele de bucurieale poporului; porþi de triumf, flori ºi mulþime desteaguri[...]. În inimile celor peste 2000 de moþiprezenþi, simþãmintele cele mai sublime. Cu toþiiînþeleg însemnãtatea zilelor istorice de acum.Hainele lor de sãrbãtoare sunt decorate cu tricolor,flori ºi brad, din ochi strãlucesc bucuria ºiînsufleþirea.�43 Toate aceste adunãri se încheiaucu jurãmântul participanþilor de a lupta pentruunirea cu România ºi cu strigãtul �Sã trãiascãRomânia Mare�.44

Între cei care au luptat ºi ausperat pentru înfãptuirearevendicãrilor de ordin naþional ºisocial s-au aflat ºi muncitorii.Acþiunile lor s-au amplificat înperioada septembrie-noiembrie1918, concretizându-se în diverseforme: înlãturarea autoritãþiloraustro-ungare, greve, demonstraþii,întruniri unde se arãta cã �naþiuneaindependentã românã trebuie sã-ºicroiascã singurã soarta�45 ºi undese striga �Jos rãzboiul�, �Vrem paceºi pâine�, �Drepturi pentru popor�46,înlãturarea însemnelor careaminteau de Imperiul austro-ungar

(distrugerea unor statui care-i reprezentau pegeneralii austrieci), alegerea consiliilor muncitoreºtiºi a gãrzilor muncitoreºti care sprijineau instaurareaadministraþiei româneºti etc. 47

Erau organizate mari manifestaþii sub lozinca�Unirea cu România�, exprimându-se încredereaîn Consiliul Naþional Român Central ºi în�dezrobirea naþionalã a neamului românesc�48.Ziarul �Adevãrul�, care milita pentru unire scria:�Sunt în curgere tocmai acum nenumãrate adunãripoporale la care muncitorimea românã declarã cãse alãturã cu trup ºi suflet la Consiliul NaþionalRomân Central ºi aºteaptã ca acest consiliu sã fiela înãlþimea chemãrii, lucrând atât pentrudezrobirea naþionalã a neamului românesc dinUngaria ºi Transilvania, cât ºi pentru ridicarea la otreaptã socialã mai bunã a poporului muncitorromân ºi a þãrãnimii române.�49 Muncitorimii românedin Ardeal i s-au alãturat unii maghiari (mai alesdin zona Vãii Jiului),50 precum ºi muncitorii românide la Csepel (Ungaria).51

Lupta pentru unirea Ardealului cu patria-mamãera sprijinitã ºi de liceeni (care doreau sã facã partedin gãrzile naþionale)52, de femei53, de ardelenii(intelectuali, militari, voluntari) aflaþi în Basarabia54,de diferite organizaþii politice ºi culturale. Aceastãluptã a fost încurajatã de solidaritatea exprimatãde populaþia din celelalte teritorii româneºti, prinvariate modalitãþi: întruniri55, articole de presã56,articole sau comentarii ale unor personalitãþiculturale (Barbu ªt.Delavrancea, MihailSadoveanu, Nicolae Iorga, Ioan Cantacuzino etc.)57,îndemnuri din partea guvernului de la Iaºi (exemplu:scrisoarea lui Ionel Brãtianu din 5/18 noiembrie1918)58 ºi a Asociaþiei pentru drepturile civile ºipolitice a femeilor59 etc. Unirea era susþinutã ºi deromânii care acþionau în strãinãtate (Franþa, Italia,Anglia, S.U.A.) prin diferite forme: conferinþe, presã,memorii, unitãþi de voluntari.60

14

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,Dupã eºuarea tratativelor de la Arad (13-15

noiembrie 1918) dintre reprezentanþii ConsiliuluiNaþional Central ºi cei ai guvernului Tisza, stareade neliniºte a populaþiei româneºti a crescut dincauza acþiunilor violente ale ungurilor.61 În acestcontext a fost convocatã Adunarea naþionalã dela Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde cei 1228de delegaþi ce urmau a fi aleºi trebuiau sã exprimevoinþa populaþiei privind unirea cu România. Ziarul�Românul� scria: �Toate neamurile din preajmanoastrã ºi-au determinat viitorul prin rezoluþiuniîn conformitate cu sufletul lor naþional. E rândulnostru acum.�62

Adunãrile pentru alegerea acestor delegaþi auavut un caracter democratic, plebiscitar, cãci erauprezente toate categoriile sociale. Au fost desemnaþica delegaþi þãrani, muncitori, avocaþi, învãþãtori,medici, preoþi, studenþi63, care erau împuterniciþiprin procese-verbale ºi credenþionale semnate desute ºi mii de oameni, sã voteze unirea. Semnificativpentru starea de spirit de atunci este credenþionalullocuitorilor din comuna Holdea (ComitatulHunedoara), în care se preciza: �Obºtea poporuluiromânesc din comuna Holdea (ComitatulHunedoara), din îndemn propriu ºi fãrã nici-o silãsau ademenire din vreo parte, dã la ivealã dorinþafierbinte ce însufleþeºte inima fiecãrui român ºideclarã cã voinþa noastrã nestrãmutatã este: voimsã fim alãturaþi, împreunã cu teritoriile româneºtidin Ardeal, Banat, Criºana ºi Maramureº laRomânia. În aceastã hotãrâre a noastrã aºternemtot ce au dorit strãmoºii noºtri, tot ce ne încãlzeºtepe noi, cei de faþã ºi tot ce va înãlþa pururea pe fiiinoºtri ºi pe nepoþii noºtri.�64Desemnarea delegaþilora fost un prilej pentru populaþie de afirmare a voinþeide unire cu România. Se cântau cântece naþionale,se striga: �Vrem unirea cu România�, �TrãiascãRomânia Mare�, �Trãiascã neamul românesc�.65

În istorica zi de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia,au venit peste o sutã de mii de oameni din toatãTransilvania, pentru a fi alãturi de Adunareanaþionalã ºi a susþine unirea cu patria-mamã. Toþierau entuziasmaþi de marea idee a dezrobirii66 ºisperau ca aceasta sã se împlineascã în �cetateasuferinþei lui Horea iobagul�67. Redând atmosferaacelei zile, studentul Eugen Hulea scria: �Când auînceput sã pãtrundã satele, micul orãºel a fost purºi simplu nãpãdit, strãzile stãteau parcã sãplesneascã sub presiunea ºuvoiului omenesc; înpiaþã nu se mai putea arunca un vârf de ac pe loculliber, dezlãnþuirea entuziasmului, sub toate formelelui consacrate, avea ceva elementar.�68 Participanþiiau venit îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare, custeaguri tricolore, cu tarafuri de lãutari; ei cântaucântece patriotice ºi strigau: �Trãiascã Unirea�,�Trãiascã România Mare�. Fanfarele cântau�Deºteaptã-te române� ºi �Marseilleza� 69.Entuziasmul era mare iar lumea � nota LaurenþiuOanea � �era înflãcãratã în cel mai justificat pa-triotism�70, încât Alba Iulia avea �înfãþiºarea unuimare plebiscit popular�71. Toþi erau în aºteptareahotãrârii pe care urma sã o ia Adunarea naþionalã(1228 de delegaþi aleºi), întrunitã în Sala Cazinouluimilitar. Delegaþii, în unanimitate, prin aclamaþii, auvotat unirea Ardealului cu România.72

Bucuria era enormã. Ioan Bordea scria: �Ochiituturor erau înrouraþi de lacrimi [...] «Unirea fãrãcondiþii», repetau miile de glasuri din salã, ºi, caun ecou din depãrtare, «fãrã condiþii», se auzeauzecile de mii de glasuri care manifestau în afarã desalã. Se fãcea cã trãim pe altã lume ºi nu ne maiputeam da bine seama dacã e vis sau realitate.�73Vestea unirii a fost primitã cu emoþie ºi cu entuziasmde cei peste o sutã de mii de oameni sosiþi la AlbaIulia cu scopul de a fi �bine informaþi în legãturã cuceea ce s-a hotãrât în Sala festivã�.74 Emil Poprelata cã la auzul Hotãrârii de unire

�un tunet prelung, izbucnit din o sutãde mii de piepturi a cutremuratvãzduhul, tunetul unanimitãþii, albucuriei, al istoriei descãtuºate�75.Lumea era cuprinsã de o maresatisfacþie ºi striga: �TrãiascãRomânia Mare�. Se �aclama cupãlãrii ºi cãciuli, doamnele fluturauîn aer cu batistele, plânsete ºihohote de bucurie, un entuziasmindescriptibil�76, �tunete de uraledespicau vãzduhul�77. În ochii tuturorerau lacrimi de bucurie, oamenii seîmbrãþiºau. 78

Emil Isac nota: �Un lanþ s-a sudatîntre inimi. El nu mai poate fi

15

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,sfãrâmat. Ceea ce a urmat mi se pare un vis.ºtafetele cãlãri duc ºtirea. Rãsunã trâmbiþeleorchestrelor, este difuzat imnul român ºi masaporneºte acum în jos. S-a înfãptuit. Un popor s-aeliberat.�79Vestea unirii a fost primitã cu bucurie detoatã populaþia Ardealului. În sate ºi în oraºe aveauloc slujbe religioase, se cânta �Deºteaptã-teromâne�, erau trase clopotele bisericilor. Pe 1Decembrie 1918 ºi în zilele urmãtoare, au fostorganizate adunãri locale, considerate �mici AlbeIulii�, în care populaþia saluta acest mareeveniment.80 În biserici, preoþii aduceau lacunoºtinþã cã prin unire s-a realizat �înviereaneamului ºi împlinirea vremurilor�81. Relatândstarea de spirit a ardelenilor, I. Bordea scria:�Praznice se fãceau în toate satele. Codrii rãsunaude cântece de bucurie, câmpiile pãreau cã auîmbrãcat haina albã de sãrbãtoare. Copiii alergauîn toate pãrþile strigând «Trãiascã România Mare».Þãranii ºi intelectualii se salutau cu aceste treicuvinte, fetele ºi femeile la fel. Ceva feeric sepetrecea în întreg Ardealul.�82

Entuziasmul unirii se regãsea ºi în fostul Regat,în Bucovina, în Basarabia83, precum ºi în þãrile undese aflau emigranþi sau soldaþi români.84 La Alba Iuliaºi la Sibiu, pe adresa Consiliului Dirigent soseaumii de scrisori ºi telegrame de felicitare, din diferitelocuri ºi de la oameni de diverse profesii.85 La Iaºiºi la Bucureºti, studenþii86, profesorii, presa,Academia românã87, evidenþiau împlinirea mareluivis al românilor. Personalitãþi ale culturii lãudauînþelepciunea poporului român (Alexandru Vlahuþã,Alexandru Brãtescu-Voineºti, Ion Agârbiceanu,Octavian Goga etc.). Aveau loc întruniri care salutauunirea, iar lumea discuta cu bucurie despre acestmare eveniment. În Bucureºti � scria GheorghePãtãceanu � �nu auzeam decât cuvinte de laudã ºiînsufleþire pentru Adunarea naþionalã. Domniºoaredrãguþe cu cocarde naþionale înpiept, dame, tineri, bãtrâni, toþivorbeau despre Alba Iulia ca desprelocul celei mai frumoase manifestãrinaþionale ºi regretau cã nu au pututsã ia parte ºi sã fie în mijloculardelenilor iubiþi.�88 Regina Maria89ºi regele Ferdinand, în telegrametrimise ardelenilor, i-au felicitatpentru împlinirea gândului de unire:�Precum am fost pãrtaºi cu voi însuferinþe, pãrtaºi suntem ºi labucuria voastrã, care e bucuriatuturor românilor. Trãiascã RomâniaMare, una ºi nedespãrþitã�.90

Bucureºtenii, în zilele de 13-14decembrie 1918 au fãcut o primire

sãrbãtoreascã delegaþiei ardelene, venitã pentrua înmâna regelui Rezoluþia Unirii.91 Lumea striga:�Trãiascã fraþii noºtri�, �Trãiascã Ardealul�. În faþapalatului regal s-a jucat Hora Unirii în care, alãturide o �mulþime entuziastã�, s-au prins ºi politicieniiîn frunte cu Ionel Brãtianu.92 La statuia lui MihaiViteazul, în prezenþa a mii de români (profesori,elevi, studenþi, muncitori, soldaþi, ofiþeri, politicieni)�într-o însufleþire de nedescris�93, s-au þinutdiscursuri, s-a cântat �Pe-al nostru steag� ºi �HoraUnirii�94. Presa relata cã delegaþiei ardelene i s-afãcut �o primire grandioasã cum n-a vãzutBucureºtiul.�95Era bucuria fireascã a faptului cã,dupã atâtea suferinþe, românii îºi vedeau visulîmplinit: România Mare. Acest vis trãise în minteaºi în inima atâtor generaþii ºi, în ciuda vitregiiloristoriei, �puterea sentimentelor noastre a pãstrattotdeauna impulsurile sale suverane�96. Decretulregal din 18 decembrie 1918 a ratificat unireaArdealului cu România.97

Care era starea de spirit a minoritãþilor dinTransilvania? Minoritarii au avut opinii diferite privindunirea cu România, unii acceptând-o, alþiirespingând-o. În octombrie-noiembrie 1918,maghiarii, secuii, saºii, au constituit consilii ºi gãrzinaþionale proprii98 (din care în unele localitãþi aufãcut parte ºi români99). Au fost situaþii cândminoritãþile au refuzat sã recunoascã consiliilenaþionale româneºti.100

În rândul ungurilor, pãrerile ºi opiniile eraudiferite. Mulþi au înþeles mersul istoriei101 ºi au avuto atitudine constructivã. Astfel, la 8 noiembrie 1918,muncitorii maghiari, adresându-se românilor,declarau: �Nu vã punem piedici în calea realizãriiunitãþii voastre naþionale�.102 Unii intelectuali103, oparte a presei ca �Reggeli Ujság� (Sibiu), �AradiKazlöny�, �Aradi Hirlap� (Arad), �Ujság�, �Ellenzék�(Cluj) etc., îi îndemnau pe unguri sã colaboreze cu

16

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,românii.104 Þãrani, muncitori, intelectuali maghiari,au votat împreunã cu românii în adunãrile dealegere a delegaþilor pentru Adunarea naþionalãde la Alba Iulia. La 28 noiembrie 1918, adunareapopularã de la Târgu Mureº organizatã de ConsiliulNaþional Maghiar (condus de Antalffy Endre), adezaprobat �Ungaria istoricã�, a recunoscutprincipiile wilsoniene ºi a hotãrât sã sprijinehotãrârile de la Alba Iulia.105Unii unguri trãiau încãcu nostalgia �Ungariei istorice�106. Aceºtia, grupaþiîn jurul Consiliului Naþional Maghiar din Cluj, autrecut la agitaþii naþionaliste107, au constituit gãrzicare �au început sã terorizeze satele româneºti ºisã provoace anarhie�108 în Ardeal. Deºi RezoluþiaUnirii de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918prevedea pentru minoritãþi �deplina libertatenaþionalã�109, în cursul lunii decembrie 1918 auexistat acþiuni ale unor unguri, ostile unirii,continuate în perioada urmãtoare. 110

ªi în rândul saºilor, în toamna anului 1918,pãrerile erau împãrþite. Astfel, unii, inspiraþi deConsiliul Naþional German din Ungaria, pledaupentru autonomia culturalã a Ardealului în cadrul�Austriei Mari�.111 Cei mai mulþi erau însã pentruunire cu România. Este sugestiv cã ConsiliulNaþional Sãsesc, întrunit la Sibiu la 21-22noiembrie 1918, a hotãrât sã colaboreze cuConsiliul Naþional Român Central.112 La 9decembrie 1918, saºii din Bucureºti au aprobatunirea ºi i-au îndemnat ºi pe cei din Ardeal sãfacã la fel.113 Mulþi intelectuali, presa (�KronstädterZeitung�, �Mediascher Zeitung�, �S. D. Tageblatt�etc.) salutau hotãrârea de la 1 Decembrie 1918adoptatã la Alba Iulia.114 La 1 ianuarie 1919, odelegaþie condusã de Rudolf Brandsch s-aprezentat la Sibiu la Consiliul Dirigent, arãtând cã�poporul sãsesc ia act de un proces istoric deimportanþã mondialã.�115Întrunit la Mediaº la 8ianuarie 1919, Consiliul Naþional Sãsesc preciza:�Ne considerãm de azi începând ca un membru alRegatului român, ca fii ºi fiice ale statuluiromân�116. Pe aceeaºi linie, Rudolf Brandschdeclara în parlament la 18 decembrie 1919: �Ne-am unit statului român prin libera hotãrâre ºi îivom aparþine ca cetãþeni credincioºi ºi leali subsceptrul dinastiei.�117

Salutând unirea cu România118, saºii apreciaucã poporul român era �bun, îngãduitor, tolerantchiar, prietenos ºi leal�119 ºi sperau cã le vor firespectate drepturile naþionale, politice, economiceºi culturale.120 Presa sãseascã a respins acuzaþiileunor ziare din Ungaria, arãtând cã adeziunea launire a fost o opþiune liberã ºi nu impusã princonstrângere.121

La rândul lor, ºvabii au privit în mod diferit ideea

unirii Banatului cu România, existând trei orientãri:� O primã orientare o reprezentau cei ce priveauspre �Ungaria istoricã�. La 31 decembrie 1918, în

cadrul unei mari demonstraþii la Timiºoara, a fostproclamatã autonomia regionalã a Banatului încadrul Ungariei.122Aceastã atitudine era oconsecinþã a politicii de maghiarizare ºi aneîncrederii în statul român. Tot în aceastã primãorientare pot fi incluºi ºi acei ºvabi care, pe fonduldisputei asupra Banatului dintre România ºi Serbia,cereau unirea cu Serbia.123

� O a doua orientare o reprezentau cei cecereau �autonomia suveranã� a Banatului ºiorganizarea unui plebiscit care sã hotãrascãapartenenþa acestui teritoriu.124

� Cea de-a treia orientare aparþinea ºvabilorcare priveau spre România ºi care înþelegeaumersul istoriei, aceºtia fiind cei mai mulþi.125 Înnoiembrie 1918, ei au constituit consilii naþionaleºvãbeºti ºi au ales Consiliul Naþional care a luatlegãtura cu Consiliul Naþional Român Central.126 Oserie de ziare ca �Banater Bote�, �Deutsche Wacht�º.a. încurajau ideea unirii.127 La 16 noiembrie,profesorul Iosef Striegl, preºedintele ConsiliuluiNaþional ªvãbesc, declara: �Va lua fiinþã o RomânieMare independentã, suveranã ºi liberã. Principiilewilsoniene fac posibilã o asemenea RomânieMare.�128 În ciuda opoziþiei ºovinilor ºi a autoritãþilormilitare sârbeºti, peste o mie de ºvabi au participatla Alba Iulia la marea adunare din 1 decembrie1918.129În contextul eliberãrii Banatului de cãtrearmata românã (august 1919), ºvabii, în cadrul uneiîntruniri organizatã la Timiºoara la 10 august 1919,au exprimat adeziunea la unirea cu România130,socotind-o ca pe o �adevãratã emanciparenaþionalã131. În favoarea unirii s-au declarat ºievreii132, rutenii, armenii, þiganii133, slovacii dinBanat134, secuii.Aºadar, la 1 Decembrie 1918 s-a încheiatlungul drum de luptã, de jertfã ºi de speranþã alnaþiunii române, înfãptuindu-se România Mare.Hotãrârile adoptate la Chiºinãu, Cernãuþi ºi AlbaIulia au fost ºi rãmân sinonime cu valoarea unoracte plebiscitare ale unanimitãþii locuitorilor dinvatra strãbunã a Daciei. Lupta în anii PrimuluiRãzboi Mondial, rezistenþa împotriva dominaþieistrãine în Ardeal, Basarabia ºi Bucovina,solidaritatea româneascã, contextul externfavorabil, au creat starea de spirit care a dus laMarea Unire. Unirea din 1918 a fost un ideal susþinutde toate forþele societãþii româneºti, indiferent deopinia politicã, de starea socialã sau de credinþareligioasã135, a fost o puternicã afirmare a voinþeicolective a naþiunii române.136

Nicolae Iorga scria cã marea izbândã din 1918

17

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,�s-a impus ca un imperativ categoric. Mulþimile,milioanele de oameni au aclamat-o, de la plugarulde lângã Tisa pierdut în ungurime, pânã lagospodarul de pe malurile Nistrului�.137Evidenþiindrolul þãrãnimii, care forma majoritatea populaþiei ºicare, alãturi de muncitori, intelectuali, studenþi, aluptat pe front ºi în spatele frontului pentru unire,Octavian Goga spunea: �Vrednicii noºtri þãrani, cubunul lor simþ ºi cu înþelegerea atât de realã aintereselor neamului, care i-a caracterizat în toateluptele noastre, ºi-au dovedit ºi de astã datã,adânca lor înþelepciune.�138A existat o unitate devoinþã ºi de acþiune care a cuprins un spectru largde categorii ºi grupuri sociale, de la cetãþenii cumultã carte la þãranii simpli139, încât �autorul Unirii� nota I. Agârbiceanu � este însuºi poporul românîn totalitatea lui, cu toate energiile din trecut, cutoþi semãnãtorii de prin veacuri, cu toþi dascãlii ºiapostolii, cu toþi dascãlii ºi apostolii de ieri, cuîntreaga jertfã a uneia din generaþiile sale�.140Alãturide români s-au aflat (cu unele excepþii) ºinaþionalitãþile conlocuitoare, care � scria N. Iorga� �prinse nu numai de simþul celor mai adevãrateinterese ale lor, dar ºi de contagiunea marilorporniri ale spiritului dezrobit, ºi-au dat o deplinã ºiimpresionantã adeziune�141.La 29 decembrie 1919, Parlamentul Românieia votat legile care ratificau Marea Unire din 1918.142Începea aºadar, o etapã nouã în care lumea îºipunea mari speranþe, cãci Unirea era consideratã�ca un ceas al mântuirii de toate nevoile, de toateostenelile ºi de toate frãmântãrile�143 ºi apreciatãca �ziua reînvierii obºtii româneºti�.144

NOTE1. Dumitru Preda (coord.), În apãrarea României Mari, Bucureºti,Ed. Enciclopedicã, 1994, p. 822. Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a poporului român.Recunoaºterea ei internaþionalã, vol. III, Bucureºti, Ed.

Enciclopedicã, 1986, p. 283. Nicolas Nagy Talavera, Fascismul în Ungaria ºi România,Bucureºti, Ed. Hasefer, 1996, p. 474. ,,Republica Basarabia�, f.a., în �România Mare�, I, nr. 18 din 16noiembrie 1917, p. 25. I. Clopoþel, Amintiri ºi portrete, Timiºoara, Ed. Facla, 1973, p. 53

6. Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a poporului român.Recunoaºterea ei internaþionalã, vol. III, Bucureºti, Ed.Enciclopedicã, 1986, p. XV7. Tiron Albani, Memorii, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1969, p. 47

8. C. Cãzãniºteanu (coord.), Documente ale unirii (1600-1918),Bucureºti, Ed. Militarã, 1984, p. 369; vezi ºi �Gazeta poporului�,I, nr. 43 din 27 octombrie 1918, p. 19. M. Muºat, I. Ardeleanu, Viaþa politicã în România (1918-1921),Ediþia II, Bucureºti, Ed. Politicã, 1976, p. 2110. I. Clopoþel, op. cit., p. 21

11. Ion Iacoº, ,,Intelectualitatea � componentã organicã a miºcãriinaþional-populare pentru unire,� în �Anale de istorie�, nr. 5/1988,p. 5712. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul Dirigent,

dos. 48/1918, p. 5513. M. Constantinescu, ªt. Pascu (coord.), Desãvârºirea unificãriistatului naþþonal român, Bucureºti, Ed. Academiei, 1968, p. 26514. ªtefan Pascu, Fãurirea statului naþional unitar român, vol. II,Bucureºti, Ed. Academiei, 1983, p. 150; vezi ºi �Drapelul�, XVIII,nr. 122 din 15/28 noiembrie 1918, p. 1

15. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul Dirigent,dos. 48/1918, p. 5516. Ion Iacoº, art. cit., p. 6417. Ibidem.18. Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a poporului român.Recunoaºterea ei internaþionalã, vol. V, Bucureºti, Ed.

Enciclopedicã 1986, p. 40619. �Românul�, VII, nr. 4 din 31 octombrie/13 noiembrie 1918, p. 320. ªtefan Pascu, op. cit., vol. II, p. 13321. Ion Iacoº, art. cit., p. 6322. �Românul�, VII, nr. 4 din 31 octombrie/13 noiembrie 1918, p. 323. M. Constantinescu, ªt. Pascu (coord.), op. cit., p. 24124. Ion Bordea, Amintiri din zile mari, în Marea Unire a românilorîn izvoare narative, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1984, p. 15325. Clara Cuºmir Mihailovici, Fl. Dragne, Gh. Unc, Miºcareamuncitoreascã din România. Fãurirea P.C.R., Bucureºti, Ed.

Politicã, 1982, p. 8526. Tiron Albani, op. cit, p. 4627. �Românul�, VII, nr. 4 din 31 octombrie/13 noiembrie 1918, p. 328. apud M. Constantinescu, ªt. Pascu (coord.), op. cit., p. 23829. apud A. Deac, Contribuþia clasei muncitoare la formarea statuluinaþional unitar român, Bucureºti, Ed. Politicã, 1986, p. 8830. C. Gh. Marinescu, Epopeea Marii Uniri, Galaþi, Ed. Porto-Franco,1993, p. 325; vezi ºi M. Ioniþiu, Amintiri ºi reflecþii, Bucureºti, Ed.

Enciclopedicã, 1993, p. 17131. Dumitru Preda (coord.), op. cit., p. 9132. ªtefan Pascu, op. cit., p. 7533. I. Clopoþel, Revoluþia din 1918. Unirea Ardealului cu România,

Cluj, 1926, p. 5134. M. Constantinescu, ªt. Pascu (coord.), op. cit., p. 25135.C. Corbu, ,,Contribuþia þãrãnimii la fãurirea României Mari din1918�, în �Anale de istorie�, nr. 5/1988, p. 4436. I. Bordea, op. cit., p. 15437. ªtefan Pascu, op. cit., p. 8238. M. ªtirban, Din istoria României (1918-1921). Probleme alevieþii politice, economice ºi sociale, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,

1987, p. 5339. M. Constantinescu, ªt. Pascu (coord.), op. cit., p. 26540. �Românul�, VII, nr. 2 din 28 octombrie/10 noiembrie 1918, p. 441. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul Dirigent,

dos. 48/1918, p. 6342Ibidem43. �Românul�, VII, nr. 21 din 18 noiembrie/1 decembrie 1918, p. 144. �România nouã�, II, nr. 211 din 8 noiembrie 1918, p. 145. �Drapelul�, XVIII, nr. 117 din 1/14 noiembrie 1918, p. 146. William Marin, Unirea din 1918 ºi poziþia ºvabilor bãnãþeni,

Timiºoara, Ed. Facla, 1978, p. 5347. ªtefan Pascu, op. cit., p. 7448. C. Cãzãniºteanu (coord.), op. cit., p. 38049. �Adevãrul�, XIV, nr. 43 din 28 octombrie/10 noiembrie 1918, p. 150. A. Deac, op. cit., p. 10351. ªtefan Pascu, op. cit., p. 5552.Ibidem, p. 11053. �Românul�, VII, nr. 19 din 16/29 noiembrie 1918, p. 254. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Preºedinþia Consiliuluide Miniºtri, dos. 17/1918, p. 4455. �Românul�, VII, nr. 10 din 7/20 noiembrie 1918, p. 356. C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 33557. Ion Iacoº, art. cit. p. 6358. Ioan Scurtu, Alba Iulia. 1 Decembrie 1918, Bucureºti, Ed.

Sport-Turism, 1988, p. 5559. �România nouã�, II, nr. 212 din 10 noiembrie 1918, p. 2

18

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,60. Marcel ªtirban, op. cit., p. 5161. Dumitru Preda (coord.), op. cit., p. 12562. �Românul�, VII, nr. 11 din 8/21 noiembrie 1918, p. 163. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul Dirigent,

dos. 48/1918, p. 7464. apud A. Deac, �Caracterul plebiscitar al Marii Adunãri Naþionalede la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918� în Contribuþii la studiereaistoriei contemporane a României, vol. I, Bucureºti, Ed. Politicã,1980, p. 2065. C. Cãzãniºteanu (coord.), op. cit., p. 390

66. I. Clopoþel, Lupta pentru democraþie în România de la actulunirii încoace, Braºov, Tipografia �Gazeta Transilvaniei�, 1921,p. 567. Gh. Tulbure, Praznicul unirii neamului, Oradea Mare, 1919, p. 6

68. apud. ªtefant Pascu, op. cit., p. 18569. �România Mare�, II, nr. 26 din 7 ianuarie 1919, p. 470. Laurenþiu Oanea, �Memorii. Am semnat pergamentul Unirii�, în�Magazin istoric� XXXII, nr. 12/1988, p. 1771. C. Kiriþescu, O viaþã, o lume, o epocã, Bucureºti, Ed. Sport-Turism, 1979, p. 230; vezi ºi George Sofronie, ,,Voinþa hotãrâtã

de unire�, în �Magazin istoric�, XXXI, nr. 12/1997, p. 472. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Preºedinþia Consiliuluide Miniºtri, dos. 19/1919, p. 3373. Ion Bordea, Amintiri din zile mari, în Marea Unire a românilorîn izvoare narative, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1984, p. 16074. Tiron Albani, Memorii, Buc., Ed. ªtiinþificã, 1969, p. 98

75. apud I. Scurtu, op. cit, p. 15076. G. Cazacliu, ,,Prin Bucovina ºi Ardeal�, în �Sfatul Þãrii�, I, nr.202 din 13/26 decembrie 1918, p. 177. �Cum a fost la Alba Iulia�, f.a., în �Românul�, VII, nr. 39 din 14/27dec 1918, p. 278. �Neamul românesc�, XIII, nr. 325 din 24 noiembrie 1918, p. 4

79. apud. Marcel ªtirban, op. cit., p. 7980. �Românul�, VII, nr. 41 din 16/29 decembrie 1918, p. 381. ªtefan Pascu, op. cit., p. 21482. I. Bordea, Din acele mãreþe zile ale neamului. Unirea cu

Ardealul, Bucureºti, 1919, p. 2583. �România nouã�, II, nr. 220 din 20 noiembrie/1 decembrie 1918,p. 284. Marcel ªtirban, op. cit., p. 90

85. C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 34186. C. Petculescu, Istoria miºcãrii revoluþionare ºi democraticede tineret din România, Bucureºti, Ed. Politicã, 1987, p. 5987. I. Bodunescu, Diplomaþia româneascã în slujba independenþei,vol. II, Iaºi, Ed. Junimea, 1982, p. 124; vezi ºi �Românul�, VII, nr.28 din 30 noiembrie/13 decembrie 1918, p. 1

88. Gh. Pãtãceanu, �În Bucureºti�, în �Românul�, VII, nr. 33 din 6/19decembrie 1918, p. 289. �Românul�, VII, nr. 28 din 30 noiembrie/13 decembrie 1918, p. 290. �România Mare�, II, nr. 26 din 7 ianuarie 1919, p. 491. Marcel ªtirban, op. cit., p. 9292. Vasile Cancicov, Impresiuni ºi pãreri personale din timpul

rãzboiului mondial, vol. II, Bucureºti, Atelierele Societãþii�Universul�, 1921, p. 70393. �Românul�, VII, nr. 32 din 5/18 decembrie 1918, p. 194. �Actul Unirii�, f.a., în �România Mare�, II, nr. 26 din 7 ianuarie

1919, p. 195. �Românul�, VII, nr. 34 din 8/21 decembrie 1918, p. 396. Octavian Goga, Ne învaþã Mãrãºeºtii, Iaºi, Ed. Junimea, 1983,p. 18297. Marcel ªtirban, op. cit., p. 9898. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul Dirigent,

dos. 48/1918, p. 7399. ªtefan Pascu, op. cit., p. 108100. Ibidem101. Viorel Stoica, Nicolae Teglaº, �ªi eu am fost la Alba Iulia�, în

�Revista de istorie militarã�, nr. 6/1995, p. 5102. C. Cãzãniºteanu (coord.), op. cit., p. 379

103. I. Iacoº, art. cit., p. 64104. ªtefan Pascu, op. cit., p. 150105. Vasile Ciobanu, �Fii ai aceleiaºi patrii�, în �Transilvania�, XVII,nr. 11/1983, p. 16106. �Românul�, VII, nr. 38 din 13/26 decembrie 1918, p. 2107. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Alexandru Vaida-

Voevod, dos. 31, p. 1108. Gheorghe Magherescu, �Antonescu � purtãtorul decoraþieide pe pieptul regelui�, în Gh. Buzatu, Istorie interzisã, Craiova,Ed. Curierul Doljean, 1990, p. 66

109. Ioan Scurtu, C. Mocanu (coord.), Pagini de istorie. Culegerede texte. Istoria românilor, vol. III, Bucureºti, TipografiaUniversitãþii Bucureºti, 1993, p. 187110. �Românul�, VII, nr. 37 din 12/25 decembrie 1918, p. 2

111. ªtefania Mihãilescu, �Adeziunea tuturor cetãþenilor dinRomânia, fãrã deosebire de naþionalitate la marele act al Uniriidin 1918�, în �Anale de istorie�, nr. 5/1988, p. 84112. C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 347

113. �Românul�, VII, nr. 35 din 9/22 decembrie 1918, p. 2114. Carol Göllner, Muncã ºi nãzuinþã comune, Bucureºti, Ed.Politicã, 1972, p. 87; vezi ºi �Românul�, VII, nr. 27 din 29 noiembrie/12 decembrie 1918, p. 2

115. apud ªtefania Mihãilescu, art. cit., p. 85116. �Îndreptarea�, II, nr. 5 din 7 ianuarie 1919, p. 2117. �Dezbaterile Adunãrii Deputaþilor�, nr. 15, ºedinþa din 18decembrie 1919, p. 182118. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Preºedinþia Consiliuluide Miniºtri, dosar 21/1918, p. 2119. �Saºii ºi românii�, f.a., în �Îndreptarea�, II, nr. 2 din 3 ianuarie1919, p. 1120. I. Scurtu, L. Boar (coord.), Minoritãþile naþionale din România(1918-1925), Bucureºti, 1995, p. 128121. �Românul�, VIII, nr. 6 din 9/22 ianuarie 1919, p. 2122. William Marin, Unirea din 1918 ºi poziþia ºvabilor bãnãþeni,

Timiºoara, Ed. Facla, 1978, p. 63123. ªtefania Mihãilescu, art. cit., p. 86124. Ibidem125. Carol Göllner, op. cit., p. 85126 Wlliam Marin, op. cit., p. 70127. Carol Göllner, op. cit., p. 92128. apud William Marin, op. cit., p. 72129. ªtefania Mihãilescu, art. cit., p. 86130. I. Scurtu, L. Boar (coord.), op. cit., p. 8131. Vasile Teodorescu, Transilvania sub unguri ºi români,

Bucureºti, 1941, p. 103132. C. Cãzãniºteanu (coord.), op. cit., p. 426133. ªtefan Pascu, op. cit., p. 243134. Ibidem, p. 247135. Viorica Moisuc (coord.), Probleme de politicã externã aRomâniei (1918-1940), Buc., Ed. Militarã, 1977, p. 15136. George Sofronie, �Voinþa hotãrâtã de unire�, în �Magazinistoric�, XXXI, nr. 12/1997, p. 4137. �Neamul românesc�, XIII, nr. 329 din 28 noiembrie 1918, p. 1138. O. Goga, op. cit, p. 58139. �Þara nouã�, II, nr. 263 din 10 februarie 1921, p. 1140. apud ªtefan Pascu, op. cit., p. 223141. �Neamul românesc�, XIV, nr. 108 din 2 iunie 1919, p. 1142. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Preºedinþia Consiliului

de Miniºtri, dos. 19/1919, p. 11143. O. Neamþu, �Intensificarea vieþii româneºti din oraºele ardelene�,în �Sfarmã piatrã�, II, nr. 7 din 2 ianuarie 1936, p. 5144. �Telegraful român�, LXVI, nr. 131 din 23 nov/6 decembrie1918, p. 1

Prof. dr. Marian CurculescuPreºedintele Societãþii de ªtiinþe Istorice-filiala judeþului Dâmboviþa

19

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

1 Decembrie 1918

În momentul în care am început sã scriu acesterânduri, am avut alt sentiment ca în trecut, cândam conceput articole pe aceeaºi temã. Altã datãam fost convins cã evocarea datei de 1 decembrietrezea în inimile tuturor românilor un sentiment carefãcea ca acestea sã vibreze mai puternic. Astãzi,în condiþiile în care istoria ºi, prin ea, educaþiapatrioticã este vãduvitã în ºcoalã, sunt bucuros cãBiblioteca Judeþeanã Ion Heliade-RãdulescuDîmboviþa, atât cât poate, prin paginile limitate alerevistei sale ºi numãrul redus al angajaþilor, încearcãsã deºtepte ºi sã întreþinã sentimentele dedragoste de þarã ºi de neam.Terminarea procesului de constituire a statuluinaþional unitar România Mare � 1 decembrie 1918� a fost urmarea unor acþiuni îndelungate pe planspiritual ºi material.Formarea poporului român pe o arie mailargã decât cea cuprinsã de graniþele teritorialeale României Mari a sãdit în mintea tuturor celorde acelaºi sânge ideea cã trebuie sã fie uniþi.Ea s-a manifestat încã din zorii Evului Mediuprin creaþii ale barzilor populari, cum au fost ceicare au fãur i t balada Mior i þe i . În lumeaconducãtorilor politici, în aceeaºi perioadã,aceeaºi tendinþã ºi dorinþã de unitate s-aînregistrat în momente de cumpãnã pentruEuropa. Astfel, în anul 1415, la conciliul de laConstanza, unde s-a decis soarta mareluireformator ceh Jan Huss, românii, artificialscindaþi în trei state, au trimis o delegaþie unitã:Dragomir, pârcãlabul Cetãþii Dâmboviþa din ÞaraRomâneascã, Stibor, voievodul Transilvaniei ºiGrigore, un erudit cãrturar teolog de la curtealui Alexandru cel Bun, domnul Þãrii Moldovei.Europa Apuseanã a fost impresionatã de frontulcomun al românilor, dar prea puþini au consemnatconºtient acel moment.Nu mult mai apoi, la cumpãna dintre secoleleXIV-XV Mircea cel Bãtrân ºi, dupã el, în a doua partea veacului al XV-lea, sub conducerea a trei marivoievozi patrioþi � Iancu de Hunedoara, Vlad Þepeººi ªtefan cel Mare � s-a încercat sã se închegefrontul românesc antiotoman. S-a reuºit sã serealizeze pentru câteva mari acþiuni victorioase. Eleau fost remarcate în scris în secolul al XIX-lea demarele istoric francez Jules Michelet. Acesta aarãtat limpede cât de mult datoreazã dinamica

civilizaþiei din Europa Occidentalã românilor, unadevãrat scut în faþa atacatorilor.Faptele lui Mihai vodã Viteazul, înfrângereaturcilor ºi, apoi, a coaliþiei maghiaro-polone, unireaþãrilor române într-un singur stat, au avut rãsunetpentru toþi cãrturarii ºi politicienii vremii. S-a doveditcã Romanitatea Orientalã exista, fiind o realitateindiscutabilã.Diplomaþii care au încheiat pacea Westfalicã(1648) au trebuit sã þinã seama de cele întâmplateîn zona carpato-dunãreanã. Acolo exista un poporde sorginte latinã, a cãrui fiinþã nu putea fi ignoratã.În secolul al XIX-lea, care poate ar trebui numitveacul naþiunilor, s-au pus bazele destrãmãriiimperiilor-închisori ale popoarelor ºi naºterii statelormoderne. Atunci, în Þara Româneascã, prin ºcoalã,generaþia fãuritoare a revoluþiei din 1848 � N.Bãlcescu, I. Ghica, fraþii Goleºti, fraþii Brãtianu etc.� a fost educatã în spiritul preamãririi faptelor luiMihai Viteazul � unificatorul. În manualul IstoriaPrinþipaturilor Române, publicat în 1838,profesorul transilvãnean August Treboniu Lauriana dedicat douã treimi din pagini marelui voievod ºiacþiunii sale de unire a tuturor românilor. S-ar puteaca pilda lui sã fi inspirat unul dintre puncteleesenþiale ale programului revoluþiei din anul 1848:obþinerea independenþei românilor ºi unirea lorîntr-un singur stat.Dar trebuiau sã fie gãsite momenteleconjuncturale favorabile, cãci românii singuri nuputeau lupta împotriva marilor puteri ale cãrorinterese se întâlneau în zona carpato-dunãreanã.Era necesar ca acestea sã fie rãzboaie care sãducã la înfrângerea ºi cedarea �vulturilor negri� ºiai semilunei: Imperiul Þarist, Imperiul Habsburgic ºiSublima Poartã.

Biruirea Rusiei în rãzboiul Crimeei (1853-1856)a permis românilor ca la 5 � 24 ianuarie 1859, cumultã înþelepciune diplomaticã, sã creeze RomâniaModernã. A fost primul mare succes al generaþieipaºoptiste, exemplu pentru unificarea Italiei ºi aGermaniei. Imediat a urmat al doilea.În condiþiile manifestãrii unei noi etape a crizeiprovocate de nerezolvarea �Problemei Orientale�ºi a înfrângerii Sublimei Porþi de cãtre armata ruso� românã în rãzboiul dintre anii 1877 � 1878,România ºi-a obþinut independenþa, s-a reunit cuDobrogea ºi a impus sã-i fie recunoscut rangul

20

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,de Regat. Însemnat a fost cã atunci românii aureuºit, prin forþe proprii, în frunte cu aceeaºigeneraþie paºoptistã, sub conducerea regeluiCarol I, sã treacã la a doua etapã a fãuririi statuluimodern: reunirea cu Dobrogea. Dar nu trebuieuitat cã, tot atunci, Imperiul Þarist nu a respectatconvenþia încheiatã cu România ºi a cotropitBasarabia de sud. Acea zonã � judeþele Cahul,Bolgrad ºi Ismail � îi fusese redatã României înanul 1856 prin Pacea de la Paris. Dupã cum amãrturisit cancelarul rus Gorceakov în 1876 laLivadia în faþa lui I. C. Brãtianu ºi M. Kogãlniceanu,Rusia tot urma sã cotropeascã Basarabia de sud.Era o chestiune de orgoliu pentru þar ca acestasã nu piardã niciun teritoriu.Alt moment de crizã Sud Est Europeanã,evidenþiat prin rãzboaiele balcanice încheiate prinpacea de la Bucureºti (28 iulie/10 august 1913), aavut drept consecinþã reunirea cu România a pãrþiide sud a Dobrogei, unde populaþia majoritarã eraromâneascã.Trebuia sã vinã însã o zguduire profundã,puternicã, a ordinii prestabilite de marile puteripentru a se putea elibera popoarele ºi a-ºi fãuripropriile lor state. Acest nou cutremur pentrumarile imperii l-a provocat Primul Rãzboi Mondial(1914 � 1918).Datoritã poziþiei ei strategice ºi a bogãþiilornaturale pe care, atunci, le avea din plin �cereale, sare, petrol � România s-a bucurat deatenþia ambelor tabere beligerante. RegeleCarol I dorea sã intre în luptã alãturi de PuterileCentrale, gruparea politicã în frunte cu NicolaeFilipescu pleda pentru Antantã, însã premierulIon I. C. Brãtianu, mai înþelept, a declarat cã nueste momentul ca þara sã intre în luptã în 1914.Urmãrind numai apãrarea intereselor românilor,fãrã a le periclita, Ion I. C. Brãtianu a aºteptatpânã când i s-au oferit cele mai sigure ºiavantajoase condiþ i i în vederea formãri iRomâniei Mari . Ser iozi tatea ºi s imþul deresponsabilitate ale premierului l-au influenþatºi pe noul rege al României, Ferdinand (1914 �1927). Între cei doi conducãtori ai regatului s-austabil it relaþi i de prietenie ºi de încrederereciprocã, susþinute ºi de caldele raporturi defamilie ale cumnatului lui Brãtianu, Barbuªtirbey, cu regina Maria.În aceastã conjuncturã favorabilã pentruRegatul Român s-a semnat la 4/17 august 1916tratatul secret cu Antanta. Prin el Ion I. C. Brãtianuspera sã obþinã formarea ºi recunoaºtereaRomâniei Mari la încheierea conflagraþiei. Înschimb, România trebuia sã declare rãzboi PuterilorCentrale la 14/27 august 1916 ºi sã începã luptala 15/28 august 1916.

Dar secretul tratatului, ca orice secret politic, afost imediat aflat. Ca urmare, Puterile Centrale s-aupregãtit sã contracareze atacul trupelor române. Maimult, Antanta nu ºi-a respectat angajamentul de aajuta România. Au urmat luptele armatei române cuforþe net superioare numeric ºi tehnic. A fost o relativãvictorie a Puterilor Centrale. România nu a putut fiscoasã din rãzboi nici în decembrie 1916, când apierdut Muntenia ºi Oltenia ºi a rãmas numai cuMoldova, nici în vara lui 1917, când a câºtigat bãtãliilede la Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz. Pentru PuterileCentrale au fost pierderi fantastice, cãci s-a lungitlinia frontului, au fost blocate armate în Est, nu s-auputut folosi bogãþiile României.În contextul eºecurilor generale ale trupelorgermano-austro-ungare, a evidenþierii incapacitãþiiguvernanþilor ruºi, s-a ajuns la dezmembrareaImperiului Habsburgic ºi la revoluþiile din ImperiulÞarist. Atunci, în anul 1917, pe un fond mai vechi,a început sã se manifeste miºcarea de formare astatelor etnice.În Rusia, a doua zi dupã revoluþia bolºevicã din7 noiembrie 1917, Vladimir Ilici Ulianov � Lenin apromulgat ºi sancþionat Decretul asuprapopoarelor, reluând ucazul din septembrie 1917 alpremierului Al. Kerenski. Prin el, fiecare popor dinRusia era declarat liber, având posibilitatea sã-ºihotãrascã singur soarta. Acest act a putut fi folositca bazã în lupta de eliberare a românilor dinBasarabia, aflaþi în plinã acþiune. Acolo, la 3/16aprilie 1917, la Chiºinãu, se formase PartidulNaþional Moldovenesc. Din programul sãu rezultacã lupta pentru �slobozenie� naþionalã, bisericeascãºi culturalã. La 23 iunie 1917, la Chiºinãu, în sediul

21

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,gimnaziului nr. 3 de bãieþi (de pe actuala Str. AlexeiMatveevici nr. 111), delegaþii �sovietelor� sau�adunãrilor� soldaþilor ºi ofiþerilor ºi ai PartiduluiNaþional au decis formarea Sfatului Þãrii. Imediat,în iulie 1917, de la Petrograd, Moscova ºi Kiev aufost trimiºi la Chiºinãu comisari bolºevici, iudei,specializaþi în represiune, adicã în �convingerea�oamenilor sã meargã pe drumul cerut de ei. Grupuli-a avut în frunte pe G. Laifer, L. Fiºelev, L.Sepetievski, Vasiliev � Totelboim etc. Totuºi,bolºevicii nu au avut succes în Basarabia. Mai mult:din vara anului 1917 s-a trecut la înlocuireafuncþionarilor ruºi � rusificatori cu slujbaºi români.Între 8/21 ºi 14/27 septembrie 1917, la Kiev, s-au desfãºurat lucrãrile congresului naþionalitãþilor.Acolo delegatul basarabean Teofil Ioncu a arãtatºi a demonstrat cã nu existã �naþiunemoldoveneascã�, ci numai �naþiune româneascã�.Vorbele lui au fost atât de convingãtoare, încât afost ovaþionat minute în ºir de delegaþi.În octombrie-noiembrie 1917 s-a format SfatulÞãrii, cu rol de parlament al Basarabiei. El a fostconstituit din deputaþi reprezentând toatenaþionalitãþile din Basarabia: români (105),ucraineni (15), evrei (14), ruºi (7), germani (2),bulgari (2), gãgãuzi (2), poloni (1), armeni (1), greci(1). Urmãrirea componenþei Sfatului Þãrii aratã cãel a fost alcãtuit în mod democratic, din deputaþireprezentanþi ai tuturor naþionalitãþilor, proporþionalcu numãrul fiecãreia.

La data de 2 decembrie 1917, Sfatul Þãrii, petemeiul Declaraþiei Drepturilor Popoarelor semnatãde V. I. Lenin, a proclamat Republica.La 24 ianuarie 1918 acelaºi Sfat al Þãrii, laChiºinãu, declara independenþa dând statuluinumele de Republicã Democratã Slobodã.Imediat, Ucraina a trecut la ameninþãri ºi chiarmici acþiuni militare.Reacþia basarabenilor a fost cea aºteptatã ºidoritã: ei au cerut unirea cu România, revenireaBasarabiei la patria mamã, de carefusese ruptã în 1812.Intelectualii români au susþinutdin plin miºcarea de masã aromânilor dintre Prut ºi Nistru. Curiscul vieþii, au trecut Prutul ºi aupledat pentru unire. Între cei cunume remarcabile ºi memorabile îipot aminti pe transilvãnenii: AndreiOþetea, Onisifor Ghibu, OctavianGoga, Sebastian Bornemisa, IonMateiu, bucovinenii: George Tofan,Emanoil Iliuþ, Ovidiu Þopa,basarabenii: Vladimir Cazacliu,

Alexandru Vãleanu, ªtefan Ciobanu,Vasile Harea, regãþenii: Mihail

Sadoveanu, Apostol Culea, Nicoarã Beldiceanu,Tudor Pamfile, Nicolae Dunãreanu, Gh. Murgoci,Petre V. Haneº, Al. Lascarov-Moldovanu etc.Toþi aceºti intelectuali charismatici au strãbãtutsatele Basarabiei, mergând cu cãruþa din loc înloc, au stat de vorbã cu oamenii de rând ºi i-auconvins de necesitatea înfãptuirii unirii cuRomânia, au creat o tipografie cu litere latine, auînceput cursurile de limbã românã pentruînvãþãtori ºi profesori. A fost o acþiune mirificã,plinã de pariotism, arãtând cã aceºti condeieri autranspus literele cãrþii în viaþã.La 27 martie 1918, Sfatul Þãrii a proclamatunirea cu România. Dintre deputaþi 86 (68,8 %) auvotat pentru unire, 3 (2,4 %) au votat împotrivã, 26(28,8 %) s-au abþinut, 13 au fost absenþi.Premierul României, Alexandru Marghiloman,care în acea zi se gãsea invitat la Chiºinãu, a intratîn sala de ºedinþã a Sfatului, a luat cunoºtinþã derezultatul votului ºi a rostit: �În numele regelui ºipoporului român cu mândrie iau act de declaraþiadomniilor voastre pentru unire�.Dupã revenirea premierului la Bucureºti, regeleFerdinand, la 9 aprilie 1918 a semnat DecretulRegal nr. 842 prin care se socotea definitiv ºi pevecie unitã Basarabia cu România.A fost primul pas pe drumul constituirii RomânieiMari.Concomitent cu evenimentele din Basarabia,s-au desfãºurat puternice acþiuni ale românilor careerau originari din regiunile cotropite de ImperiulHabsburgic: Bucovina ºi Transilvania � denumirecare în sens larg cuprindea ºi Banatul, Bihorul,Sãtmarul ºi Maramureºul.Românii, datoritã terorii impuse de poliþiaimperialã, au fost obligaþi sã acþioneze din afaragraniþelor Austro � Ungariei. În primãvara anului1918, în U.S.A., au format Asociaþia Românilor dinAmerica (USRA). Românii au avut mare influenþãîn acel moment, cãci au oferit 32.000 � 35.000 de

22

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,oameni pentru armata americanã aflatãîn rãzboi. Nici un alt popor provenit dinImperiul Habsburgic, venit sã locuiascãîn U.S.A. � polon, ceh, slovac, iugoslavetc. � nu a dat un numãr atât de marede oameni pentru front.

La 15 septembrie 1918, în NewYork, la Carnegie Hall, s-a þinut oîntrunire organizatã de USRA. Auparticipat 4.000 de persoane. Alãturi deromâni au venit cehi, slovaci, poloni,iugoslavi. Totodatã, au fost prezentepersonalitãþi ale vieþii publice ºi politicedin U.S.A. Toþi participanþii au cerutpreºedintelui american Woodrow Tho-mas Wilson sã accepte dezmembrareaImperiului Habsburgic. Rãspunsul lui afost clar: considera imperiul o �rablãruginitã�, deci nu-l mai susþinea.A fost o victorie a forþelorpopoarelor împotriva unei mari puteri caduce.În Franþa, în Anglia, în Italia etc. de asemeniexistau comitete ale românilor care luptau pentruunire. Acolo, ca ºi peste ocean, românii au avutsucces: au atras opinia publicã pentru sprijinireacauzei lor. O faptã care a arãtat forþa ºi capacitatearomânilor a fost aceea a lui Iuliu Maniu. În stareade degringoladã existentã în capitala ImperiuluiHabsburgic, ofiþerul de artilerie românul Iuliu Maniua cerut comandantului pieþei din Viena, generalulSteiner, sã-i permitã sã formeze unitãþi din militariromâni � soldaþi ºi ofiþeri � ºi cu ei sã restaurezeordinea în oraº. Dupã ce a primit acordul, a acþionatºi a impus liniºtea în Viena. Apoi, în fruntea unuicorp de armatã constituit din 30 000 militari români,prin Budapesta, a plecat spre Transilvania.În Bucovina ºi în Transilvania evenimenteles-au precipitat. Pe fondul înfrângerilor militare,ultimul împãrat habsburg Carol a promulgat la 3/16 octombrie 1918 un Manifest prin care declaraformarea unui imperiu federal. La 6/19 octombrie1918, la Iaºi, Comitetul Bucovinenilor ºiTransilvãnenilor a respins Manifestul imperial. Puþinapoi, la 11/24 octombrie 1918, la Cernãuþi, SextilPuºcariu a publicat actul programatic intitulat �Cevrem�. El exprima dorinþa unirii Bucovinei cuRomânia. O zi mai târziu, la 12/25 octombrie 1918,la Oradea, membrii Comitetului Executiv alPartidului Naþional Român au respins ºi eiManifestul împãratului. La mai puþin de o sãptãmânãapoi, în ziua de 18/31 octombrie 1918, laBudapesta, în ºedinþa parlamentului, deputatul Al.Vaida-Voievod a citit Declaraþia deAutodeterminare. Prin ea se arãta cã românii audreptul sã-ºi decidã singuri soarta viitoare. A fosthuiduit de mai mulþi deputaþi maghiari, în frunte cu

Szilagyi Lájos. Vaida-Voievod nu s-a lãsat intimidat,cãci ºtia cã vorbeºte în numele tuturor românilordin Transilvania ºi Bucovina. Cei din urmãconvocaserã, la 14/27 octombrie 1918, la Cernãuþi,în Palatul Metropolitan, o adunare a foºtilor deputaþidin parlamentul de la Viena ºi a fruntaºilorromânilor. Atunci ei stabiliserã sã formeze oAdunare Constituantã. Preºedintele ei a fost alesIancu Flondor.Adunarea Constituantã a declarat �UnireaBucovinei integralã cu celelalte þãri româneºtiîntr-un stat naþional independent�.Tot atunci s-a format Consiliul Naþional, alcãtuitdin 150 de membri, dintre care au fost aleºicomponenþii Comitetului Executiv, ce avea rost deguvern. Practic, aceastã acþiune, aºa cumconsemneazã raportul ComandamentuluiJandarmeriei din Galiþia ºi Bucovina, a însemnatruperea de Imperiu.Orice împotrivire era de prisos, atât din parteaVienei, cât ºi a Kievului. Voinþa românilor nu maiputea fi înfrântã. La 15/28 noiembrie 1918 înCernãuþi, la Palatul Metropolitan, s-au desfãºuratlucrãrile Congresului General al Bucovinei. Înunanimitate, Consiliul Naþional a adoptat o Moþiuneprin care a declarat unitã Bucovina cu România.Impresionant a fost tonul patriotic al actului ºiparticiparea democraticã la Congresul General areprezentanþilor tuturor minoritãþilor ce trãiau înBucovina.A fost încheiat atunci al doilea moment al mariiuniri din anul 1918.Actul de la 12/25 octombrie 1918, de la Oradea,al Comitetului Executiv al Partidului Naþional Romândin Transilvania a fost identic ca semnificaþie cucel de la Cernãuþi: românii nu mai recunoºteau

23

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,autoritatea imperialã ºi-ºi cereau dreptul laautodeterminare.În Transilvania situaþia era deosebitã. Acolopretenþiile ºi propaganda Budapestei erau maiputernice. Ele nu au þinut seama de realitãþileetnico-demografice. În 1918, în regiune, conformstatisticilor oficiale maghiare, vieþuiau 5.114.124 delocuitori, din care 2.930.120 români, 1.305.753unguri, 539.418 germani etc.Evident, era o superioritate a românilor. Ei auformat, din vara anului 1918, în condiþiile depreviziune clarã a dezmembrãrii ireversibile aImperiului, Consiliile Naþionale ale Românilor(C.N.R.). Ele erau organe locale, alcãtuite dinromâni membri ai Partidului Naþional Român ºiPartidului Socialist. Deoarece atunci, în vara lui1918, în condiþiile prãbuºirii puterii autoritãþilorimperiale, cineva trebuia sã preia funcþiile statului,aceastã substituire a fãcut-o C.N.R. La 18/31octombrie 1918, în Consiliul Naþional Român Cen-tral (C.N.R.C.) din Arad, din cei 12 componenþi aisãi 6 proveneau din Partidul Naþional Român (VasileGoldiº, Aurel Lazãr, Teodor Mihali, ªtefan Ciceo-Pop, Al. Vaida-Voievod, Aurel Vlad) ºi 6 din PartidulSocialist (Tiron Albani, I. Flueraº, I. Jumanca, EneaGrapini, Iosif Renoiu, Basil Surdu).La 10/23 noiembrie 1918, Consiliul NaþionalRomân Central a adresat un ultimatum guvernuluidin Budapesta, cerându-i recunoaºtereaautodeterminãrii. Actul semnat de ªtefan Ciceo-Pop nu a avut rezultatul dorit, aºa încât, la 13/26noiembrie 1918, la Arad, au început tratative întreConsiliul Naþional Român Central ºi delegaþiiguvernului din Budapesta. Nici ele nu auprogresat.Ca urmare, Consiliul Naþional Român Central adecis convocarea, la 1 Decembrie 1918, la AlbaIulia, a Marii Adunãri a reprezentanþilor poporuluidin Transilvania. Trebuiau sã participe 1.228 dedelegaþi de pe întreg pãmântul Transilvaniei,reprezentând toate minoritãþile conlocuitoare.Deºi era ger, un început de iarnã friguroasã,oamenii au venit la Alba Iulia încã din ziua de 27noiembrie 1918. Voiau sã asiste la întrunireadeputaþilor, mai ales cã în timpul rãzboiului pentruunire fiecare familie de români jertfise cel puþin unmembru al ei. Au sosit în preajma sãlii CazinouluiOfiþerilor din Alba, locul desfãºurãrii lucrãriloradunãrii deputaþilor, peste 100.000 de oameni.În dimineaþa zilei de 1 Decembrie 1918, o ziluminoasã, cu un cer albastru, de cristal, în SalaMare a Cazinoului Ofiþerilor din Alba Iulia au începutlucrãrile adunãrii sub preºedinþia lui Gheorghe Popde Bãseºti ºi a episcopilor Ioan I. Papp ºi DemetriuRadu. În unanimitate s-a votat unirea cu România.S-a decis, la 2 decembrie 1918, ca, pânã la

preluarea puterii de cãtre Regatul Român, sã fieformate Marele Sfat ºi Consiliul Dirigent, acesta dinurmã cu rol de guvern. În acele zile, când toþilocuitorii din Transilvania fãceau sã clocoteascãþinutul prin acþiunile lor, s-au impus exclusiv voinþaºi dorinþa pe care le aveau, fãrã nici un fel deintervenþie strãinã. Fac aceastã precizaredeoarece armata regalã românã la data 2decembrie 1918 nu depãºise încã hotareleRomâniei ºi nu intrase în Transilvania. Mai mult,toate minoritãþile conlocuitoare au aprobat actul dela 1 decembrie 1918. Astfel, la 8 ianuarie 1919 laMediaº Consiliul Central al Saºilor ºi ConsiliulNaþional al Saºilor au salutat Unirea. La 10 august1919 la Timiºoara Adunarea ªvabilor s-a declaratîntru totul de acord cu Unirea. În aprilie 1919maghiarii, prin ziarul �Uj Villág� apãrut la Sibiu auconfirmat �vrem sã ne încadrãm în noua formã destat�. În fine, la 27 septembrie 1919, þiganii întruniþila Târnãveni, într-un manifest scris într-o frumoasãlimbã româneascã, au declarat cã atât ei cât ºiurmaºii lor vor fi cei mai credincioºi cetãþeni aiRomâniei Mari.O delegaþie specialã � formatã din mitropolitulortodox Miron Cristea, episcopul unit Iuliu Hossu,oamenii politici Al. Vaida-Voievod ºi Vasile Goldiº� a prezentat ºi comunicat actul unirii regeluiFerdinand la 12-13 decembrie 1918, la Bucureºti.Regele a rãspuns: �În numele românilor din VechiulRegat, din Basarabia ºi Bucovina, astãzi uniþi, cuprofundã recunoºtinþã primesc hotãrârea fraþilornoºtri de peste Carpaþi de a sãvârºi unitateanaþionalã a tuturor românilor�.Astfel s-a încheiat pentru români cu succesmarea jertfã de sânge care a dus la formareaRomâniei Mari. Practic, rãzboiul fusese o revoluþienaþionalã a întregului popor român care, în aceiani, stropise cu sângele sãu mai mult cât o fãcuseapa ploilor pãmântul strãbun ce ºi-l dorea. Creaseo þarã cu o suprafaþã de 316.132 km², cu opopulaþie de 17.343.549 de oameni, ce cuprindeaîntre hotarele sale ºi România antebelicã avândnumai 137.908 km² þi 7.904.404 locuitori. Cifrelereprezintã o rãsturnare a situaþiei anterioare: prindestrãmarea imperiilor-închisori ale naþiunilor,apãruse cel mai mare, mai populat ºi mai bogatstat din Sud Estul Europei.Conferinþa de pace care a format sistemulVersailles (numit uneori Versailles-Washington) apermis ºi impus o singurã concluzie: marile puteriau fost obligate sã se supunã voinþei popoarelor,sã recunoascã noile hãrþi ale mapamondului.

Prof. univ. dr. Radu ªtefan VergattiAcademia Oamenilor de ªtiinþã

24

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,

Cã Târgoviºtea a avut încã de la naºterea sa caoraº, ºi mai ales, de la momentul când a devenit, lafinele secolului XIV, capitalã a Þãrii Româneºti, vocaþiaunionistã, nu existã nicio îndoialã, faptele atestabile odovedesc indubitabil. Spuneam cã aceastã vocaþie o vafi avut de la naºterea sa urbanã de la rãscrucea secolelorXIII ºi XIV dupã ce, datoritã unor condiþii prielnice deexistenþã umanã din interfluviul Ialomiþa � Dâmboviþa, apolarizat/ aglutinat o serie de aºezãri sãteºti, astfel cã,locuitorii sãi, cu ajutorul unor români veniþi de dincolode Carpaþi, ºi mai ales a unei importante comunitãþi desaºi, ºi unii ºi alþii cãutând aici un refugiu generos, înTransilvania nemaisuportând opresiva fiscalitate aRegatului Ungar, ºi-au organizat dupã model centraleuropean oraºul.

Apoi, evoluând ºi impunându-se economic, dar maicu seamã militar strategic, va fi cunoscut, ilustrându-se ca mare cetate a Unitãþii naþionale, câteva momentesemnificative.Monumentul Mircea I Basarab.

În vremea domniei glorioase (1386-1418) a celui pecare neamul românesc l-a eternizat în conºtiinþa sacolectivã cu apelativul �cel Bãtrân�, cel mai inubliabil dealtfel, e vorba de Mircea I Basarab, din raþiuni, îndeobºtemilitar-strategice, domnitorul/voievodul va fi acordatTârgoviºtei postura de a doua capitalã a Þãrii Româneºti,când, aici, i-a stabilit unuia din fiii sãi, Mihail, reºedinþã,devenind coregent, împãrþind cu acesta unele din treburileîncã tânãrului stat. Aceastã decizie a lui Mircea celBãtrân a survenit dupã ce voievodul va fi mãrit teritoriulstatului, din titlul sãu de domnie reieºind cã stãpânea,ca domn ºi herþeg, un spaþiu românesc reunind subcoroana sa creºtinã ortodoxã Muntenia ºi Oltenia (ÞaraRomâneascã), estul Banatului spre Severin,la nord peste Carpaþi (þãrile/ducatele Amlaºuluiºi Fãgãraºului), sudul Moldovei între Prut ºilimanul Nistrului (Bugeacul), Dobrogea de laDelta Dunãrii, malul Mãrii Negre, la Silistra(cetatea Dârstorului). În fond, fãrã nicioexagerare, avem geografic imaginea primeiUniri româneºti, e drept, pe un areal redus,înaintea celei a lui Mihai Viteazul, ca atareresponsabilitãþile conducerii statului sporiserãdeterminându-l pe Mircea cel Bãtrân sãîmpartã cu unul din fiii sãi sarcinile domniei.

Târgoviºte, o cetate a unitãþii naþionale

TÂRGOVIªTE � CETATE A UNIRII

Este, deci, timpul când, Târgoviºtei, datoritã înfãptuiriiacestei prime Uniri medievale, i se conferã statul decapitalã. Aºadar, unul unionist. Iar spre sfârºituldomniei lui Mircea cel Bãtrân va fi rãmas singuracapitalã, Mihai I, urmaºul la tron, în chiar anul sãvârºiriidin viaþã a tatãlui sãu, 1418, emitea, în Târgoviºte, unhrisov �din însãºi casa domniei mele ºi din însuºi oraºuldomniei mele�.Momentul Mihai Viteazul

Urcat pe tronul Þãrii Româneºti în 1593, MihaiViteazul, domnitor ºi voievod de neam basarabesc, vaface din Târgoviºte o cetate capitalã atât a rezistenþeicât ºi a Unitãþii româneºti. ªi acest status îl va fi cãpãtatcu evidenþã din 6-8 octombrie 1595 când, n fruntea uneicoaliþii militare româno-europene, temerarul voievod aeliberat Târgoviºtea de trupele marelui vizir Suliman-paºa. A fost, pe de o parte, o coaliþie unionistã, reunindpe �câmpul de bãtãlie� oºtirile Þãrii Româneºti, Moldoveiºi principatului Transilvaniei, pe de altã parte a fost ocoaliþie europeanã, la care au participat aliaþi (cu trupede artilerie ºi de cavalerie/raiteri), trimiºi la Târgoviºtecu acordul lui Rodolf al II-lea, împãratul SfântuluiImperiu Roman de Naþiune Germanã, ºi a ducelui deToscana, Ferdinando I Medici.

Dupã aceastã victorie cu rãsunet european, care adeclanºat campania de alungare a ienicerilor ImperiuluiOtoman peste Dunãre, Þara Româneascã fiind eliberatã,în capitala sa de la Târgoviºte Mihai Viteazul, de bunãseamã cã a gândit ºi, tot de aici, a lansat ofensiva saunificatoare de pãmânteni româneºti de la nord(Transilvania) ºi de la est de Carpaþi (Moldova),desfãºuratã cu strãlucire în anii 1599-1600. ªi chiar dacãacest impresionant act istoric n-a durat decât pentru

25

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,scurt timp, �pohta ce-am pohtit� a lui Mihai,Unirea sub sceptrul sãu a celor trei ÞãriRomâneºti, a relevat în faþa Europei politicedorinþa românilor, care-ºi conºtientizauetnicitatea (unii istorici încã se mai îndoiescde acest fapt), de a trãi laolaltã în vatra lorancestralã ºi neobrociþi de puterile imperialeale vremii. Dar de reþinut este încã ceva foarteimportant: din voinþa Reîntregitorului de Vatrãstrãmoºeascã, dacã nu uitãm mica întregirea lui Mircea cel Bãtrân, Târgoviºtea va fi fostsã fie întâia capitalã unionistã ortodoxã,lãcaºurile de cult din Transilvania (mãnãstiri,biserici) trecând sub jurisdicþia canonicã aMitropoliei din capitala Þãrii Româneºti,oficierea slujbelor fãcându-se, din poruncaUnificatorului, în limita românã.

Acestor douã fundamentale momenteunificatoare politic, Târgoviºtea le-a mai adãugat ºioportunitãþile unificatoare economice/comerciale ºiculturale, decurgând firesc din rolul sãu de capitalãvoievodalã. Ca atare, tot pe fapte atestabile, este lesnede relevat cã, aceste oportunitãþi, generate denecesarele legãturi economice ºi spirituale religioase,ºi mai puþin de o premeditare asumatã programaticde factorul de decizie politicã, sau de voinþa personalãvoievodalã, pot fi consemnate ca factori liant înprocesul de realizare a unitãþii româneºti, ºi teritoriale,ºi sufleteºti.

Oportunitatea unificatoare economicã/comercialã.Cãci, de-a lungul secolelor XIV-XVII au existat frecventecontacte de negoþ, chervanele încãrcate cu mãrfuri deprovenienþã meºteºugãreascã, cu producte agricole,mirodenii, fructe tropicale, mãtãsuri asiatice traversândCarpaþii, aceste contacte fiind înlesnite de privilegiilecomerciale parafate de domnitorii/voievozii de Târgoviºte.ªI trebuie precizat cã, numeroase din încãrcãturileacestor transporturi erau desfãcute pe piaþa capitaleiÞãrii Româneºti. De la Mircea cel Bãtrân la ConstantinBrâncoveanu se poate spune cã, Târgoviºtea a fostcapitala care a încurajat cel mai mult, fiind ºi unul dinmarii beneficiari ai acestor contacte comerciale inter/intraromâneºti, în acest fel producându-se ºi mai strâns,într-o trainicã permanenþã, legãturile autohtonilor carpato-danubieni. ªi sunt de notorietate contactele neguþãtoreºtidintre �oraºele perechi� Târgoviºte-Braºov, Târgoviºte-Fãgãraº, Târgoviºte-Sibiu, desfãºurate pe douã drumuricomerciale reîntâlnindu-se în capitala Þãrii Româneºti.De fapt, a existat un singur mare drum, amintit cartograficºi ca �Itinerarul de la Brugus� (secolul XIV), venea dinsprenord-vestul flamand, traversa spaþiul central europeangermano-maghiar, ºi se bifurca, o datã la Sibiu, cu oramurã spre Curtea de Argeº-Câmpulung, a doua oarãla Braºov, cu o variantã care trecea prin Bran-Rucãr-Câmpulung, ºi o alta mergând la Târgºor, reunite laTârgoviºte, de unde porneau spre porturile (schelele)

dunãrene Brãila ºi Giurgiu. Aceastã importantã calecomercialã Târgoviºte-Braºov a fost sã fie ºi o cale derelevantã circulaþie culturalã, numitã sugestiv simbolicastãzi, pe bunã dreptate, �axa coresianã�.

Pe acest drum se va fi dus la Braºov, la mijloculsecolului XVI, marele tipograf cãrturar Coresi otTârgoviºte ca sã dãruiascã consângenilor ardeleni cartetipãritã în limba româneascã.

Oportunitatea renascentist culturalã. Odatã cuapariþia primei cãrþi tipãrite la Mãnãstirea Dealu se poatevorbi de debutul Renaºterii româneºti. De aici, dinTârgoviºte, la începutul secolului XIV cartea, multiplicatãîn tehnicã Gutenberg (în mai multe exemplare dinaceeaºi lucrare), cu precãdere cu caracter religiosortodox, ºi, într-o oarecare mãsurã ºi laic, a iradiat sprelãcaºurile de cult din toate orizonturile româneºti(munteneºti, olteneºti, moldave, transilvãnene). Astfel,de la �Liturghierul� ieromonahului Macarie (1508) la�Îndreptarea legii� (1652), de fapt prima mare pravilã aUnitãþii româneºti, din vremea domniei lui MateiBasarab, ºi laica �Alexandria� (1708), din epoca luiConstantin Brâncoveanu, când Renaºterearomâneascã a atins o eclatanþã europeanã, producþiade carte tipãritã a cunoscut o evoluþie semnificativã ºiîn etape reprezentative (liubavicianã, coresianã, mateinã,evireanã), ºi o rãspândire naþionalã efectivã.

Privind cu obiectivitate, ºi fãrã a cãdea în exagerãriforþate de �patriotism local�, pãstrându-ne în limiteleevoluþiei istorice (condiþii ºi specificitãþi) a societãþiiromâneºti în Evul Mediu ºi în tranziþia spre timpurilemoderne, se poate aprecia cã, Târgoviºtea, politic,economic, militar ºi cultural a fost, ºi aºa a rãmas înconºtiinþa istoricã a românilor, o cetate a Unitãþiinaþionale.

Prof. dr. George CoandãMembru al Academiei Americane-Românede Arte ºi ªtiinþe din S.U.A.

26

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,

Liceul Militar de la Mãnãstirea Dealuîn vreme de rãzboi (1916-1918)

La 4 august 1916 intra în primul rãzboi mondialºi România, alãturi de Antanta, cu scopul declaratde a îndeplini principalul deziderat al tuturorromânilor: desãvârºirea unitãþii naþionale, operãînceputã de Mihai Viteazul încã din 1600. Dupãentuziasmul creat de primele succese ale armateiromâne, a urmat începând cu 9 decembrie 1916,ocupaþia germanã, sub conducerea generaluluide infanterie Tülff von Tscheppe und Weidenbach,avându-l ca ºef de stat major pe colonelulHeutsch. Acest lucru a determinat armata românãsã se retragã în Moldova, lãsând sub ocupaþiaPuterilor Centrale mare parte din teritoriulRomâniei, inclusiv capitala. În aceste momentedificile pentru poporul român, pentru a nu ficapturat ºi batjocorit craniul lui Mihai Viteazul decãtre trupele austro-ungare, care ocupaserã ceamai mare parte a judeþului Dâmboviþa prin Etapa266 prusianã, al cãrei Comandament (Etappen-Kommandantur) a fost instalat la Târgoviºte, înlocalul Primãriei, s-a luat decizia istoricã de a fisalvatã relicva sfântã a neamului românesc.1

La îndemnul lui Nicolae Iorga, dascãlilorLiceului Militar de la Mãnãstirea Dealu, preotulAlexandru Dolinescu (profesor de religie între anii1912-1924) ºi Theodor Naum (profesor de limbaromânã între anii 1914-1919), le-a revenitmisiunea istoricã de a salva craniul lui MihaiViteazul, în condiþii foarte grele pricinuite deevacuarea liceului în Moldova la Dorohoi ºi ulte-rior la Iaºi.2 Transportul preþioasei relicve la Iaºiprin Bucureºti, s-a realizat de cãtre preotul

Alexandru Dolinescu3, care a înfãºurat-o într-oveche stofã bisericeascã ºi apoi într-o altaobiºnuitã, ascunsã într-o cutie din lemn de cireºcãptuºitã cu o catifea roºie. Acest episod esteamplu descris de cãtre soþia profesoruluiAlexandru Dolinescu: �Iorga a obþinut la Bucureºtiaotorizaþia de la Mitropolie ºi de la Ministerul deRãzboi ºi a rezervat biletul pentru un compartimentdintr-un tren special. Toate acestea le-a trimisdirecþiei liceului. Pe la sfârºitul lui octombrie 1916,Alexandru Dolinescu mi-a adus o cutie frumoasãdin lemn de cireº, am învelit þeasta într-o stofãbisericeascã ºi am aºezat-o în cutia aceea pecare am vârât-o într-un geamantan, iar împrejurulei am pus lucruºoarele copiilor (aveam trei copii,cel mare de 5 ani). Directorul de studii IonPavelescu ne-a dat maºina ºcolii ºi un soldat,ajutor la bagaje ºi am plecat, cu ce am putut luaîn grabã, la Bucureºti. Ajunsesem în capitalãînainte de prânz, iar trenul a plecat sear ape lazece. Era o aglomeraþie de nedescris, mii deoameni se refugiau. Am ajuns la Iaºi a doua zip ela 11, din garã, Alexandru a mers la Mitropolie sãpredea capul�.4

În dimineaþa zilei de duminicã 17/30 noiembrie1916, preotul Dolinescu a fost întâmpinat în garadin Iaºi de cãtre profesorul Naum (acesta fãcusedeplasarea în capitala Moldovei mai devreme cuscopul de a prezenta adresele oficiale privindprevenirea autoritãþilor locale), cei doi profesoripredând tidva sacrã Mitropoliei Moldovei ºiSucevei.5 Cu aceastã ocazie, a fost semnat

27

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,jurnalul nr. 3512 de cãtre mitropolitulPimen (1909-1934), preotul AlexandruDolinescu, profesorul Theodor Naum ºiprotosinghelul Policarp Luca: �Seconstatã de noi prin acest jurnal cã astãzi,duminicã 17 noiembrie 1916, ora 3 dupãamiazã, a sosit la Iaºi, pãrinteleAlexandru Dolinescu preot ºi profesor laªcoala militarã de la mãnãstirea Dealuluiºi ne-a predat capul Voievodului MihaiViteazul, din douã piese, tigva ºi maxilarulde jos, aºezat într-o cutie de lemnîncuiatã�.6 Dupã ce relicva a fost depusãîntr-o tainiþã pe peretele de rãsãrit al sfântului al-tar, în grija eclisiarhului Mitropoliei, Policarp Luca7,a fost semnat actul de predare de cãtre ceiimplicaþi, fiind redactat în trei exemplare: unul arãmas în custodia Mitropoliei, iar celelalte douãau fost predate de cãtre profesorul Theodor Naumministrului Cultelor I. G. Duca ºi ministrului deRãzboi Vintilã Brãtianu.8

Dupã predare, profesorul Teodor Naum s-aînapoiat singur la mãnãstirea Dealu, ca sãraporteze despre îndeplinirea misiunii, iar pestecâteva zile, când liceul a fost evacuat, a revenit ºiel în Moldova odatã cu ceilalþi colegi.9

În aceeaºi zi de 16 noiembrie 1916, într-otoamnã ploioasã ºi întunecatã de fumul depozitelorde petrol care ardeau, în care coloanele unitãþilorîn retragere se deplasau de câteva zile sprePloieºti, iar Pulberãria de la Lãculeþe primise ordinde evacuare spre Iaºi, generalul Popovici,comandantul general al Etapelor, înºtiinþaconducerea Liceului Militar de la Dealu cã eraupuse la dispoziþie trei vagoane care sã evacuezeîn timp util arhiva liceului.10

Dupã trei zile, cele trei vagoane erau încãrcateºi au pãrãsit gara Târgoviºte în seara de 19noiembrie, ora 17.30, cu destinaþia Iaºi. Însã, înjurul orei 24, trenul s-a oprit în câmp, înainte de aintra în gara Titu, care era bombardatã, deoarecemecanicul fugise de fricã. Pus în faþa acesteisituaþii neprevãzute, personalul liceului aflat în tren,a luat decizia sã se întoarcã pe jos la MãnãstireaDealu. În schimb, profesorul Grimm, deplasându-sepe jos pânã la staþia Conþeºti, unde se afla ogarniturã de tren cu trei locomotive sub presiune,a reuºit a obþine una de la ºeful gãrii, ºi întorcându-seprin gara bombardatã, a scos vagoanele din zonapericuloasã, continuând deplasarea ºi reuºind sãajungã la Iaºi.11

Ctitoria lui Nicolae Filipescu a staþionat pânã

în aprilie 1917 în capitala culturalã a Moldovei,unde se aflau autoritãþile refugiate din capitala þãrii,în frunte cu Regele Ferdinand I ºi Guvenul liberal.Direcþia ªcoalelor Militare din Ministerul de Rãzboi,a întocmit ordinul circular nr. 1 din 13 aprilie 1917,prin care propunea înfiinþarea unui liceu format dintoþi elevii liceelor militare din Craiova, Iaºi ºiMãnãstirea Dealu , precum ºi elevii liceelor civiledin teritoriul ocupat ºi refugiat în Moldova.12 În ziuade 17 aprilie 1917, ministrul de Rãzboi VintilãBrãtianu a aprobat Referatul nr. 349, prin care celetrei licee militare erau mutate la Dorohoi, precumºi ªcoala de Artilerie de Geniu ºi DirecþiaSuperioarã a ªcoalelor Militare, condusã decolonelul Stelian Ionescu.13 Trei zile mai târziu,lua fiinþã Liceul Militar de la Dorohoi, în cazarmaRegimentului 29 Infanterie �Dragoº Vodã�, careºi-a deschis porþile pentru 150 de elevi fãrã familiecare au avut posibilitatea sã recapituleze pânã la1 septembrie 1917 cunoºtinþele din anii anteriori.14

Liceul Militar de la Dorohoi cuprindea ºiCompanii de elevi ai ºcolilor militare pregãtitoarede ofiþeri de rezervã de infanterie, artilerie, geniuºi marinã, comandant al liceului fiind maiorulSergiu Grigoriu, având ca ajutor pe maiorul TeodorSkeletty. Prin Decizie Ministerialã, erau numiþi caprofesori ai Liceului Militar de la Dorohoi, urmãtorii:Nicolae Bãnescu-director de studii, AlexandruDolinescu-Religie, Teodor Naum-Limba Românã,Ion Florescu-Limba Latinã, Petre Grimm-LimbaFrancezã, Magheþu Coriolan-Limba Germanã,Mihail Demetrescu-Istorie, Nicolae Orghidan-Geografie, Constantin Romanescu-Matematicã,Bujor Ionescu-Fizicã ºi Chimie, MarinDemetrescu-ªtiinþe Naturale, Eraclie Hagiescu-Desen, Marcel Botez-Muzicã ºi Ioan Delijan-Gimnasticã.15 La 23 iulie 1917, Liceul de la Dorohoia fost mutat la Iaºi în localul ªcolii Normale �VasileLupu�, datoritã situaþiei ce se crease pe frontul

28

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,din Galiþia ºi din Bucovina, în condiþiile în carelocalul Liceului Militar de la Iaºi continua sã fieocupat de Marele Cartier General Român ºi deMisiunea militarã francezã sositã încã dinoctombrie 1916, sub comanda generalului HenriMathias Berthelot.16 De altfel, o serie de ofiþeri dincadrul misiunii militare franceze, au contribuit lafuncþionarea neîntreruptã ºi la o capacitatemaximã a tuturor instituþiilor militare din Moldova,deºi nu existau condiþii propice desfãºurãriiactivitãþii de învãþãmânt. Menþionãm aici pecolonelul Vuillemain, �inspector permanent alinstrucþiei ºi întrebuinþãrii artileriei la armate ºipentru dirijarea învãþãmântului în ºcoli�, lt. col.Bertereche de Menditte, consilier tehnic pentruproblema instruirii teoretice ºi practice în ºcoli,maiorul G. De Meru ºi cãpitanii Streicher ºiDoignon, consilieri instructori în ºcolile militare dinIaºi, Botoºani ºi Dorohoi.17

În vara anului 1917, prin Ordinul nr. 2589/12.08.1917, al Ministerului de Rãzboi, Direcþiaªcolilor Militare, maiorul Ioan Demetrescu preluacomanda Liceului Militar de la Dorohoi, ca urmarea detaºãrii maiorului Sergiu Grigoriu la Marele StatMajor, iar cãpitanul Giuran îl înlocuia în funcþia deajutor al comandantului pe maiorul TeodorSkeletty.18

Dupã semnarea armistiþiului din 1918, ªoimiide la Dealu comandaþi în pribegia din Moldova decãtre colonelul Marcel Olteanu ºi de cãtre IonPavelescu, directorul de studii, s-au întors laMãnãstirea Dealu, tot în toamna acelui nefericitan, unde au gãsit clãdirile liceului deteriorate, lucrucare nu a împiedicat însã desfãºurarea cursurilor,reparaþiile necesare realizându-se cu elevii.19Noua Ordine de Bãtaie citatã pe Ordinul de Zi din15 august 1918 a Liceului Militar de la Mãnãstirea

Dealu, era urmãtoarea: Colonel DiamandiGenuneanu-comandantul liceului, lt.col. MihailHristescu-ajutorul comandantului, maior AlexandruManolescu-comandantul batalionului, maiorAmedeu Mârzea-director de studii; OctavianAricescu, Teodor Nanu ºi Ion Diaconescu-LimbaRomânã, Cezar Spineanu ºi Nicolae Ionescu-Matematicã, Bujor Ionescu-Chimie, Stan Ionescu-ªtiinþe Naturale, Ion Pavelescu-Geografie,Alexandru Vasilescu-Istorie, Petre Grimm ºiGheorghe Banca-Limba Francezã, Vasile Haneººi Marin Liºcu-Limba Latinã, Alexandru Dolinescu-Religie, Eduard Sãulescu-Desen ºi Caligrafie,Marcel Botez ºi Octavian Halunga-Muzicã.20Acum începe tragedia acestei ºcoli gãsitã înparaginã, fãrã încãlzire, fãrã cazarmament, fãrãîmbrãcãminte ºi fãrã alimente, în care eleviiumblau în opinci ºi adunau din pãdure vreascurica sã-ºi facã puþin foc în dormitoare, culcându-se pe saltele de paie aºezate direct pe duºumea,iar ca hranã serveau ciorbã de fasole, mâncarede cartofi cu mãmãligã în loc de pâine. Deremarcat este cã, în ciuda acestor neajunsuri,numãrul elevilor s-a mãrit de la o companie la unbatalion (3 companii), crescând totodatã ºinumãrul cadrelor militare ºi didactice, cu profesorinoi de pian, vioarã ºi muzicã instrumentalã,majoritatea fiind foºti elevi ai liceului.21 Dupãrealizarea României Mari, lucrurile au intrat pe uncurs ascendent în cadrul Liceului Militar de laMãnãstirea Dealu, fapt concretizat ºi prin vizitaoficialã efectuatã la 25 decembrie 1918 de cãtreConsulul General al sârbilor, croaþilor ºislovenilor.22

Trebuie amintit aici cã în timpul rãzboiuluipentru întregirea naþionalã, au plecat la datorieofiþerii activi, instructori ai liceului, prin OrdinulMinisterului de Rãzboi nr. 14608,

precum ºi o parte dintre profesoriiacestuia, mobilizaþi ca ofiþeri derezervã: Constantin Romanescu,Nicolae Orghidan, CoriolanMagheþu, Marcel Botez, EraclieHagiescu, Bujor Ionescu,Gheorghe Lazãr, MarinDemetrescu, Ioan Florescu, PetreGrimm.23 Unii dintre ei au fãcutsuprema jertfã pe câmpuri debãtaie: cãpitan Coravu Ion, carea participat cu Regimentul 22Infanterie Dâmboviþa la luptele dela Mãrãºti, cãzând la datorie în

29

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,fruntea companiilor 9 ºi 11, pe carele comanda, în timpul asaltuluipornit de pe Dealul Teiului, în ziuade 18 iulie 191724; cãpitan NicuCernãianu, care a cerut mutareade pe Dunãre, unde comandaBatalionului IV din Regimentul 17Infanterie, în Carpaþi, unde luptaucamarazii sãi. Ajuns seara la 10sub comanda generalului Dejoianu,a cãrui situaþie era desosebit dedelicatã, deoarece nemþii reuºiserãsã ocupe Poiana Spinului.Locotenenþii Nicu Cernãianu ºiNadoiu Toma s-au oferit sã intreîn acþiune, reuºind sã opreascã înaintareainamicului, apoi sã reziste timp de douã zile, pânãau sosit patru batalioane din Divizia 7. Deºi aurãmas numai cu 30 ostaºi, în ziua de 26 octombrie1917 au cãzut la datorie, luptând cu îndârjireîmpotriva unui inamic superior numericeºte ºi multmai bine dotat: �Graþie acestor doi ofiþeri, care aupierdut acolo toate efectivele, inamicul a fost oprit,dând timp ajutoarelor sã soseascã ºi tot graþie loram scãpat de o învãluire sigurã ºi deci de undezastru iremediabil�25; locotenent PanaitConstantin � autorul cãrþii �ªcoala Nouã�, în carepovesteºte începuturile liceului de la Dealu26, aparticipat la luptele de la Turtucaia, în cadrulRegimentului 80 Infanterie, cãzând la datorie înprimele zile ale cumplitei încleºtãri27; GheorghiuTraian, nãscut în comuna Braniºtea, judeþulDâmboviþa, la 7 martie 1896, a urmat cursurileLiceului �Sf. Gheorghe�, ºi a fost elev al liceuluimilitar de la Dealu între 1912-1915. De aici, aplecat voluntar la ºcoala militarã ofiþeri decavalerie, în toamna anului 1915, a fost avansatsublocotenent la 1 octombrie 1916, fiind repartizatla Regimentul 10 Roºiori. A luptat cu îndârjire înziua de 6 august 1917, pentru cucerirea DealuluiCoºna, deºi rãmâne la un moment dat cu foartepuþini soldaþi luptând cu înverºunare împotrivainamicului. A luat parte la Campania din Ungariaºi în luptele de la Hoda, în Ungaria, în aprilie 1919,cãzând eroic la datorie, în momentul când secerape inamic cu puºca mitralierã28; sublocotenentFlor Dan Petre, dupã absolvirea clasei a VI-a îniunie 1916, în promoþia lui Marcel Olteanu, a plecatca cercetaº, aducând reale servicii trupelornoastre; la insistenþele sale a fost primit în ªcoalaofiþeri cavalerie Botoºani, deºi avea numai 18 ani;a ieºit ofiþer la 1 iulie 1917, fiind repartizat la

Regimentul 5 Roºiori. În ziua de 20 iulie a intrat înfocul luptelor, la 6 august aflându-se cu plutonulpe dealurile nord Grozeºti, unde, dupã un intensbombardament de artilerie, nemþii au pornit la atac;deºi au fost opriþi la 150 metri de foculescadronului IV, au reluat înaintarea, fapt care l-adeterminat pe fostul ºoim de la Dealu sã ordonelupta la baionetã, strigând �înainte, dupã minebãieþi�. O mitralierã inamicã l-a doborât numaidupã doi paºi, dupã ce a ieºit din tranºee29;sublocotenent Bãbeanu Alexandru (Rene) aabsolvit Liceul Militar de la Dealu cu primapromoþie din iunie 1915, dupã care a intrat înªcoala Militarã de Cavalerie de la Târgoviºte.Dupã ce a absolvit cu gradul de sublocotenent,a fost repartizat în Regimentul 4 Roºiori, alãturide care a luptat eroic în ºarja de la Robãneºti,unde mare parte din Escadronul I a fost secerat,iar Rene, deºi rãnit, a continuat lupta, fiindstrãpuns în cele din urmã de un glonþ inamic di-rect în cap30; sublocotenent Frank Ioan, dinLupeni-Dorohoi, absolvind clasa a VI-a la Dealu,a intrat în ºcoala ofiþeri artilerie, ieºind ofiþer la18 ani; a fot repartizat la Regimentul 24 Artilerie,cu care a participat la stãvilirea îndârjitelor atacuripe frontul de la Mãrãºeºti; mutat la un regimentde artilerie cãlãreaþã, a participat la luptele contrabolºevicilor în debandadã, în Basarabia, unde amurit de tifos exantematic, în ziua de 3 mai 1918,în localitatea Cimiºlia.31

În memoria acestor eroi, elevi, ofiþeri ºiprofesori deopotrivã ai Liceului Militar de laMãnãstirea Dealu, care au cãzut eroic în timpulprimului rãzboi mondial, pe costiºa de lângã ultimaserpentinã care asigurã accesul în incintaansamblului monahal de la Dealu, a fost dezvelitla 7 iunie 1925 un Monumentul al Eroilor, realizat

30

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,dupã planul arhitectului Roman de Simon (1900-1981), un urmaº al unei familii de italieni care auemigrat în România dupã cucerireaindependenþei, aceºtia reuºind sã se integrezeîn viaþa oraºului Târgoviºte ca pietrari ºiconstructori.32 Acest monument, includearhitectural atât plãcile cu numele eroilor, cât ºipanoul central cu compoziþia sculpturalã careredã o scenã a confruntãrii cu inamicul.

NOTE1. Mihai Oproiu, Pârvan Dobrin, Târgoviºte. Oraºul ºi împrejurimile

sale între 1821-1918, Vol. II, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,2001, p. 157.

2. Marin Gr. Nãstase, Destinul unui militar, Regia AutonomãMonitorul Oficial, Bucureºti, 2004, p. 29.

3. Alexandru Dolinescu, Ridicarea capului Marelui Voievod MihaiViteazul de la mãnãstirea Dealul în octombrie 1916,

4. Ilie Dumitrescu, Constantin Cîrjan, Odiseea capului Viteazului,în Magazin Istoric, anul X (1976), nr. 8 (113), august, p. 23;Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Odiseea capului Viteazului, în:ªoimii de la Mãnãstirea Dealu. Amintiri despre Liceul MilitarNicolae Filipescu 1912-1948, (f.e.), Bucureºti, 1993, p. 21.

5. Constantin I. Stan, Odiseea craniului lui Mihai Viteazul (1916 �1920), în �Alma Mater Porolissensis�, Zalãu, II, nr. 4, iulie 2001, p.80; Cornel Mãrculescu, Odiseea relicvei lui Mihai Viteazul, dela Turda la Târgoviºte, în vol. ,,Arheologie ºi istorie în spaþiulcarpato � balcanic� (coordonator Denis Cãprãroiu), EdituraCetatea de Scaun, Târgoviºte, 2011, p. 331; Idem, Liceul Militarde la Mãnãstirea Dealu ºi readucerea capului marelui VoievodMihai Viteazul în 1920, în �Revista Hristica�, Editatã de militariidin Garnizoana Târgoviºte, Nr. 9, Târgoviºte, 2011, p. 19.

6. Niculae I. ªerbãnescu, Soarta ºi cinstirea rãmãºiþelorpãmânteºti..., p. 262-263; Scarlat Porcescu, Capul domnitoruluiMihai Viteazul la Iaºi în 1916-1920, în �B.O.R.�, CXVI (1978), nr.11-12, p. 1308; Ilie Dumitrescu, Constantin Cârjan, op.cit., pp.23-24

7. Ilie Dumitrescu, Constantin Cârjan, op.cit., p. 23-24; ScarlatPorcescu, Craniul voievodului Mihai Viteazul, în �AnuarulInstitutului de Istorie ºi Arheologie A.D. Xenopol Iaºi�, tom XIV,1977, p. 298; Octav Onicescu, Memorii, vol. I, Bucureºti, 1982,pp. 190-191; Niculae I. ªerbãnescu, Creºtinul Mihail, marevoievod ce au fost domn Tãrii Româneºti ºi Ardealului ºiMoldovei � 375 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, în�Mitropolia Olteniei�, XXVIII, 1976, nr. 9-10, p. 694; ConstantinRezachevici, Capul lui Mihai Viteazul ºi Mãnãstirea Dealu, învol. lucrãrilor Sesiunii de comunicãri ºtiinþifice �Mihai Viteazul,domn creºtin, strateg militar ºi întregitor de neam�, Târgoviºte,7-8 septembrie 2001, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviºte,2003, p. 61; Niculae I. ªerbãnescu, Soarta ºi cinstirearãmãºiþelor pãmânteºti..., p. 262.

8. Alexandru Dolinescu, op.cit., p. 1; Scarlat Porcescu, Capuldomnitorului Mihai Viteazul la Iaºi în 1916-1920�, p. 1308;Niculae I. ªerbãnescu, Soarta ºi cinstirea rãmãºiþelorpãmânteºti..., p. 263; Cornel Mãrculescu, Odiseea relicvei luiMihai Viteazul..., p. 331.

9. Nicolae Staicu Buciumeni, Colegiul Naþional Nicolae Filipescu,Galaþi, 2006, p. 12.

10. Arhivele Militare Române (în continuare, se va cita A.M.R.),fond Registrul istoric al Liceului Militar �Nicolae Filipescu� dela Mãnãstirea Dealu. De la înfiinþarea sa ºi pânã în 1940, dosarnr. 2572, f. 23v.

11. Ibidem; Constantin Niþescu, Mãnãstirea Dealu ºi Liceul MilitarNicolae Filipescu, Tipografia �Viitorul� Petre G. Popescu,Târgoviºte, 1932, p. 64.

12. Ibidem, f. 24; Neculai Staicu Buciumeni, 90 de ani de laînfiinþarea Liceului Militar Nicolae Filipescu, Editura Fãt Frumos,Bucureºti, 2002, pp. 17-18.

13. Arhivele Militare Române, loc.cit., f. 24.14. Contribuþii la Învãþãmântul Militar din România . Perioada

1901-1947, coordonatori: Constantin Opriþã, Dumitru Atanasiu,Victor Atanasiu, Constantin Petrovici, Ion Dãscãlescu, PaulOprescu, Editura Militarã, Bucureºti, 1978, p. 88.

15. A.M.R., loc.cit., f. 24v.16. Contribuþii la Învãþãmântul Militar din România�, p. 89.17. Idem, p. 91.18. A.M.R., loc.cit., f. 25.19. Neculai Staicu Buciumeni, Colegiul Naþional Nicolae Filipescu,

Galaþi, 2006, p. 8.20. A.M.R., loc.cit., f. 29.21. Ion Costãchescu, Victor Brînduº, Monumentul istorico-

arhitectural de la Mãnãstirea Dealu-Târgoviºte ºi Liceul MilitarNicolae Filipescu, manuscris, Târgoviºte, 1981, p. 82 bis.

22. A.M.R., loc.cit., f. 29v.23. Idem, f. 26v.24. Ioan Nicolin, Istoricul Regimentului III Dâmboviþa nr. 22,

Bucureºti, Atelierele Grafice-Socec S.A., 1930, pp. 174-179;Constantin Niþescu, Mãnãstirea Dealu ºi Liceul Militar NicolaeFilipescu..., pp. 108-111; Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimiide la Mãnãstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar�NicolaeFilipescu� de la Mãnãstirea Dealu (1912-1948), (f.ed.),Bucureºti, 1993, p. 17; Alexandru Manafu-Târgoviºte,Simboluri ale devenirii româneºti. Liceul Militar �NicolaeFilipescu� de la Mãnãstirea Dealu, (f.ed.), Târgoviºte, 2012,pp. 97-99.

25. Constantin Niþescu, op.cit., pp. 111-112; Alexandru Manafu-Târgoviºte, Simboluri ale devenirii româneºti..., pp. 99-100.

26. Vezi : Constantin Panait, ªcoala Nouã, din publicaþiunile �RevisteiInfanteriei�, Atelier de Arte Grafice �Universala� Iancu Ionescu,Bucureºti, 1915, 189 p.

27. Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimii de la Mãnãstirea Dealu...,p. 17.

28. Constantin Niþescu, Mãnãstirea Dealu ºi Liceul Militar NicolaeFilipescu..., pp. 112-113; Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimiide la Mãnãstirea Dealu�, p. 18; Alexandru Manafu-Târgoviºte,Simboluri ale devenirii româneºti..., pp. 100-101.

29. Ion Costãchescu, Victor Brînduº, Monumentul istorico-arhitectural de la Mãnãstirea Dealu�, p. 80; Constantin Niþescu,Mãnãstirea Dealu ºi Liceul Militar Nicolae Filipescu..., pp.113-114; Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimii de la MãnãstireaDealu�, p. 18; Alexandru Manafu-Târgoviºte, Simboluri aledevenirii româneºti..., p. 101.

30. Ion Costãchescu, Victor Brînduº, Monumentul istorico-arhitectural de la Mãnãstirea Dealu�, p. 80; Constantin Niþescu,Mãnãstirea Dealu ºi Liceul Militar Nicolae Filipescu..., pp. 114-119; Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimii de la MãnãstireaDealu�, pp. 18-19; Alexandru Manafu-Târgoviºte, Simboluriale devenirii româneºti..., pp. 102-105.

31. Sorin Enescu, Nicolae Roboiu, ªoimii de la MãnãstireaDealu�, p. 18; Neculai Staicu Buciumeni, Colegiul NaþionalNicolae Filipescu, Galaþi, 2006, p. 8.

32. Gloria Gabriela Radu, Constructori italieni la Târgoviºte, EdituraArarat, Bucureºti, 2000, pp. 22-27.

Prof. dr. Cornel Mãrculescuªcoala Gimnazialã �Dora Dalles� Bucºani, Judeþul Dâmboviþa

31

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

Mentalitãþi ºi stãri de spirit la Târgoviºteîn preajma Marii Uniri

La începutul secolului al XX-lea, societateatârgoviºteanã cunoaºte un proces accelerat demodernizare ºi definire a identitãþii comunitare.Aceastã tendinþã vine în opoziþie cu atitudineanostalgicã din veacul anterior, când rememorareatradiþiei voievodale a oraºului consuma energiilelocale. Apogeul procesului de redeºteptare va fiatins în timpul evenimentelor legate de primul rãzboimondial ºi de realizarea României Mari. Estemomentul consacrat descoperirii ºi punerii învaloare a specificului naþional ºi local, cuelementele sale de solidaritate: limba, cultura,credinþa, tradiþiile, valorile ºi instituþiile româneºti.O primã constatare a observãrii mentalitãþilortârgoviºtene din preajma evenimentelor amintite,ne dezvãluie frãmântãri ºi neliniºti fireºti. De pildã,politicienii cu rol de conducere în administraþialocalã vor adopta atitudini de asumare a linieipolitice naþionale, dar ºi de manifestare a unorpoziþii particulare, determinate de contextul socio-economic autohton. Dacã în jurul idealuluinaþional, în sensul intrãrii României în rãzboiîmpotriva Austro-Ungariei, pentru eliberareaTransilvaniei, nu a existat o cvasiunanimitate, iarelita intelectualã târgoviºteanã s-a împãrþit întrepartizanii ºi adversarii unei asemenea intervenþii,în schimb crearea României Mari a reprezentatdezideratul întregii comunitãþi. Mai toþi profesorii,în frunte cu Ilie Angelescu se aflau în rândurileasociaþiilor �Acþiunea Naþionalã� ºi�Federaþia Unionistã�, semnândapeluri repetate pentru intrareaRomâniei în rãzboi de parteaAntantei ºi de solidaritate cu fraþiiromâni din provinciile aflate subdominaþia strãinã.Starea de spirit care acaracterizat viaþa târgoviºtenilor întimpul rãzboiului a fost o reflectarea celei exprimate la nivel naþional.Astfel, în vara anului 1914, mari dis-pute s-au desfãºurat prin saloanelefruntaºilor politici pe marginea temeiimplicãrii României în rãzboi.Germanofilii, puþini la numãr, invocau

pericolul rus, trecutul sinuos al relaþiilor noastre cuImperiul Þarist. Antantofilii � majoritari, tratauproblema dintr-o viziune unificatoare ºi prinraportare la tradiþionalele relaþii cu Franþa, în modspecial. Din punct de vedere al proiectului naþionalromânesc, intrarea României în rãzboi împotrivaPuterilor Centrale avea o evidentã justificare. Erapasul decisiv spre crearea României Mari � un statnaþional care s-a dovedit viabil. Foarte interesantcã toate aceste calcule erau fãcute din perspectivapoliticii de partid, cele trei opþiuni corespunzândcelor trei partide importante. Practic, fiecare ºi-aales culoarul, de-o parte sau de alta, orineutralitatea, în funcþie de convingeri ºi de rolul pecare înþelegeau sã-l joace în opoziþie cu celelalte.Conservator-democraþii, în frunte cu MihaiDeºliu ºi C. Olãnescu prezentau soluþia intrãriiimediate în rãzboi de partea Antantei, pentrueliberarea Transilvaniei, din considerentepatriotice. Liberalii, conduºi de C. Dimitriu ºi C. I.Nicolaescu1, aduceau argumente în favoareaneutralitãþii, cea mai potrivitã cu responsabilitateaguvernãrii, pe care PNL o exercita în 1914.Neutralitatea oferea scopuri mai puþin precise, dars-ar fi putut dovedi o soluþie corectã ºi nu poatelipsitã de beneficii. În mod evident, ar fi scutitRomânia de imense pierderi umane ºi materiale.Conteazã pânã la urmã ºi viaþa oamenilor, a fiecãruiom în parte, nu numai marile proiecte naþionale!

32

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,Conservatorilor le rãmânea, înprincipiu culoarul progerman, cuanumite nuanþe. Opinia publicãtârgoviºteanã era total ostilã uneialianþe cu Austro-Ungaria, dinpricina problemei transilvãnene.Toate aceste calcule pemarginea intrãrii României în rãzboisunt oprite în vara anului 1916 deultimatumul reprezentanþilorAntantei, care au solicitat sprijinimediat prin mesajul: �Acum ori

niciodatã!� Pe strãzile dinTârgoviºte, locuitorii îºi manifestãbucuria sosirii deznodãmântuluilegat de idealul naþional. Deveniseobsesie naþionalã dorinþa eliberãrii Ardealului ºi aunirii lui cu þara. În cercurile politice, în schimb, seexprimã îngrijorarea cu privire la iminenþa rãzboiuluiºi nivelul dotãrii armatei.Entuziasmul târgoviºtenilor a durat doar câtevazile. În decembrie 1916 Târgoviºtea este atacatãde armata inamicã germano-austro-ungarã. Seorganizeazã apãrarea compusã din trupele Divizieia 22-a, din elevii ºi profesorii Liceului Militar �NicolaeFilipescu� de la Mãnãstirea Dealu. Însã oraºul va fiocupat. Calvarul înfrângerii este urmat de exodulspre Moldova, nu numai a armatei, dar ºi a civililor� inclusiv femei, bãtrâni, copii � într-o dezordinetotalã. Mulþi au murit pe drum de foame ºi frig, darºi mai mulþi de tifos exantematic.În urmã va rãmâne un oraº cu strãzi pustii, cuoameni ascunºi în case, credincioºi câini de pazã,atenþi la fiecare miºcare, îndureraþi de starea delucruri ºi de vremurile grele ce apãsau þara.�Sinistrul îl agravau strigãtele speriate ale populaþieinevoiaºe, care-n haine unse ºi murdare treceaudinspre fabrici încãrcaþi de tinichele ºi vase cu gazulce curgea pe ºanþul ºoselei. Umbrele lor luminatede para focului, pãreau stafii eºite din mormânt sãjoace danþul macabru al ielelor la miezul nopþii�.2

Printre participanþii la refugiul din Moldova, seafla ºi un tânãr târgoviºtean, Lazãr V. Petrescu,elev al Gimnaziului Ienãchiþã Vãcãrescu, care vaþine un jurnal de front, consemnând cu multãfidelitate traseul urmat, evoluþia operaþiunilormilitare, locurile ºi oamenii întâlniþi. Refugiul dinMoldova, condiþiile precare de igienã, asprimeaiernii ºi continuarea rezistenþei sunt surprinse înjurnal în descrieri extrem de realiste, cu multeimagini cutremurãtoare.3La 15 ani, Lazãr Petrescu va deveni ºeful degrupã al Cercetaºilor din Cohorta Aviator Negel.Numele a fost dat dupã aviatorul Gheorghe Negel

care, în data de 28 septembrie 1913, ºi-a gãsitsfârºitul în timp ce încerca sã aterizeze pe câmpulde manevrã al ªcolii de Cavalerie din Târgoviºte.4Tânãrul cercetaº va însemna în jurnal întreagaagitaþie a refugiului, starea de neliniºte, zvonurilecare circulau despre luptele crâncene,bombardarea capitalei ºi ocuparea unei pãrþiînsemnate din teritoriul românesc.Impresionante sunt descrierile stãrilor salesufleteºti, dorul de casã, teama de ororile rãzboiuluiºi incertitudinea fiecãrei zile de pe front.Sentimentele frumoase de iubire de þarã suntzdrobite de cruzimile rãzboiului. Sub cerul plumburiu,în ºirurile de tranºee, adãposturi ºi cazemate cese întindeau pe sute de kilometri, totul este trist ºicenuºiu.Lazãr trãieºte practic între douã lumi: lumea deacasã � frumoasã, cu amintiri duioase care îi alinãdorul de cei dragi ºi lumea dramaticã a frontului,cu ororile ei nesfârºite. Condiþiile în care se luptãarmata noastrã sunt inumane, echipamentele de-teriorate, iar noroiul bãlteºte peste tot.5 Ostaºii stauchirciþi în tranºeele umede, de unde nu vãd decâtstelele de deasupra capului. Mizeria, pericolulîntâlnit la tot pasul, lipsurile ºi condiþiile precare aufãcut din cei doi ani petrecuþi în refugiul dinMoldova, un coºmar de nesuportat pentru tânãrulde 15 ani. Zidurile cenuºii ale clãdirilor distruse,noroiul negru ºi lipicios, sârma ghimpatã, soareleputernic sau ploile reci, cadavrele intrate înputrefacþie, toate aceste imagini l-au marcatireversibil pe Lazãr.Dupã rãzboi, chiar dacã istoria îºi va relua cursulnormal, teama ºi incertitudinile îl vor urmãriadeseori. În schimb, speranþa va renaºte, deºifaptele trecutului nu puteau fi uºor uitate.În vara anului 1918, evoluþiile militare aductreptat speranþa în tabãra aliaþilor. Primul rãzboi

33

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

mondial avea sã ia sfârºit la 11 noiembrie 1918prin înfrângerea Germaniei. La Târgoviºte, trupelede ocupaþie pãrãsesc în cursul nopþii oraºul,dispãrând, dupã cum mãrturiseºte un localnic, pr.Ioan Constantinescu: �ca praful înaintea vântului,pierind pomenirea lor��6

�Nãdejdea reînvierii neamului n-a pãrãsit niciun suflet. Suntem liberi! Singurii stãpâni aiscumpei Românii. Nu mai vedem casca ºi hainacenuºie, nu mai auzim pasul greoi ºi vorbaduºmãnoasã a tiranului. ªi aici ca ºi pesteCarpaþi, lanþul a cãzut. Fraþii ne-au întins mânaºi o horã mare veselã se întinde: de la Nistrupân-la mare, Tisa, Dunãrea-s hotare strãmoºeºtiîn veci pãzite, iar acum recucerite, de-un sfântsânge vitejesc, scumpul sânge românesc!Trageþi hora fraþi de-o ginte, hora largã tot-nainte, când opinca va sãlta pasul sprinten l-om purta: pe la Turda, Alba Iulia, Clij, Suceava,Putna veche, ca lui ªtefan ºi Mihai glasul nostrude-nfrãþire, hora mare de unire sã le vie laureche, sã le fie somnul rai!�7

Este reintrodusã administraþia româneascã, subconducerea prefectului Polizu Dragomirescu.Îndatã sunt adoptate mãsuri de urgenþã: asigurareacu lemne a populaþiei ºi aprovizionarea cu alimentede bazã. Regimentul III Dâmboviþa Nr. 22, în fruntecu comandantul ºi cu drapelul de luptã, sedeplaseazã din Moldova la Bucureºti pentru a luaparte la festivitatea de intrare în Capitalã a regeluiFerdinand I.8Vor urma vremuri înãlþãtoare: Marea Unire din1918, edificarea României Mari ºi reorganizareaþãrii pe fundamente democratice, în spiritul valorilormonarhiei constituþionale. La Târgoviºte, presavremii reliefeazã cã anul 1918 este consideratîncununarea necesarã ºi obiectivã a întregii istoriianterioare.

Când la Alba-Iulia se vota unireaTransilvaniei cu România, pentru acelebra acest act istoric, pe strãzileoraºului au loc manifestãri pline deentuziasm: întruniri ºi demonstraþii.La Biserica din Curtea Domneascãse oficiazã un Te Deum întru slavaneamului ºi a eroilor, printre aceºtiafiind înscriºi ºi mulþi târgoviºteni cares-au jertfit pe câmpurile de bãtãliepentru desãvârºirea statului naþionalunitar român. Ulterior, se va adoptao moþiune de susþinere a actuluiunirii ºi de apãrare a României Mari,semnatã de personalitãþi importanteale vieþii publice locale: ChristacheGeorgescu � preºedintele AsociaþieiProfesorilor Secundari, profesorul Vasile Haneº, dela Liceul Militar �Nicolae Filipescu�, profesorul IonCiorãnescu (Partidul Þãrãnesc), Grigore Tollea(Partidul Naþional Liberal) ºi generalul Lãzãrescu.Aºadar, Marea Unire de la 1918 a adus ºi aici,lângã Turnul Chindiei, mutaþii importante.Târgoviºtenii au reacþionat prompt ºi firesc laproblematica naþionalã, au trudit pentru reîntregireaRomâniei ºi au vegheat la apãrarea ei, dovedindspirit de sacrificiu, realism ºi asumare.

NOTE1. Marian Curculescu, Viaþa politicã în JudeþulDâmboviþa între anii 1918 � 1947, Editura Times,

Bucureºti, 1996, p. 132. Mihai.Oproiu, Alexandru V. ªtefãnescu,Târgoviºtea sub ocupaþia germanã. 1916-1918,Editura Transversal, Târgoviºte, 2006, p.13

3. Arhivele Naþionale, Filiala Dâmboviþa, Colecþiade documente �Arh. C. Ionescu� Târgoviºte, Nr.actului 13, 2 ian. 1916-14 ian. 1917, Lazãr V.Petrescu, Însemnãrile mele, p.1-12

4. Mihai Oproiu, Georgeta Toma, Jozsef Pildner,Pledoarie pentru o statuie, Editura Pildner,Târgoviºte, 2007, p. 595. Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la originipânã în zilele noastre, Editura Humanitas, 1995,p. 187

6. George Coandã, Istoria Târgoviºtei, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2014, p. 331-3327. Mihai.Oproiu, Alexandru V. ªtefãnescu, op. cit.,p.348. Idem

Prof. dr. Gabriela IstrateInspectoratul ªcolar Judeþean Dâmboviþa

34

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,

Mihai Viteazul.Primul unificator al þinuturilor româneºti

Simbol, erou, dar ºi martir al sfintelor cauze încare a crezut pânã la jertfa supremã �independenþa, unitatea de neam ºi limbã � MihaiViteazul a rãmas în conºtiinþa noastrã naþionalã.Nicolae Bãlcescu îl numea �cel mai vestit ºi mai maredintre voievozii românilor�, în lucrarea pe care i-adedicat-o: �Românii supt Mihai voievod Viteazul�.El a fost ºi o importantã personalitate europeanã.De asemenea, N. Iorga sesizeazã dimensiunearealã a politicii sale, într-un context deseoripotrivnic: �Se poate admite ca un om trãit în mijloculunei boierimi uneltitoare, deprinsã a-ºi trãda domniipe rând, a ºi-i face ºi desface ca o jucãrie, un ompurtat pe la praguri constantinopolitane, unde serãzbãtea numai cu cea mai rafinatã minciunãasiaticã, în sfârºit, ca unul care avea înainteaochilor ºi la megieºii creºtini numai diplomaþie deapucãturi machiavelice, cã un astfel de om, zic, atrecut peste metodele pe care le cunoºtea ºi eraîn stare sã le practice, pentru a se înãlþa la aceasinceritate superioarã ºi absolutã, fãrã care înistorie nu se îndeplinesc faptele mari?�1.

Ne propunem sã dezvãluim o altã laturã apersonalitãþii sale, aceea de autoral unor documente, scrisori, memoriisau subiect al unor interviuri. În elegãsim stãri sufleteºti din cele mai di-verse: îndoialã, tãrie moralã,rugãminþi, dar ºi mânie faþã de ceicare nu au putut sau nu au vrut sã-l ajute în apãrarea credinþei creºtineºi a neamului românesc.Caracterizându-le, Marin Sorescuafirma cã: �Aceste spovedanii suntcântecul de lebãdã al unui rãzboinic,lãsat la vatra literarã. Dupã ce-ascris cu sabia, timp de 8 ani, a maigãsit puterea de a pune faptele pehârtie. Modulaþiile sufleteºti, tãria

IDEALUL UNIRIIREFLECTAT ÎN LITERATURÃ ªI PRESÃ

aprigã, agerimea spiritului, într-un cuvânt, stilulacestui domnitor se pãstreazã în traducerilestrãine, chiar dacã au fost dictate. Recitite astãzine cãºuneazã, nu ºtiu, ce fel de tristeþe metafizicã,fãcându-ne sã meditãm la rostul nostru în lume, înaceastã parte a Europei în calea tuturor rãutãþilor�2.De la Mihai Viteazul, domnul Þãrii Româneºti,ce a reuºit sã uneascã pentru prima oarã cele treiprovincii româneºti, au rãmas o serie de mãrturiiscrise sau dictate de acesta solilor sãi. Printre elese distinge �Interviul acordat în limba turcã, soluluipolon Lubienecki, în 27 iulie 1595�, la Bucureºti. Elrãspunde întrebãrilor, acestea referindu-sepredilect la situaþia existentã ºi la dorinþavoievodului de a include ºi Polonia în coaliþiaantiotomanã. Discuþia relatatã de solul polon, înraportul întocmit la puþine zile, s-a pãstrat în douãcopii: una în latineºte ºi una în polonã (nepublicatã),cãreia P.P. Panaitescu îi face o traducere înromâneºte. Comparând cele douã texte, el afirmacã: �Între textul polon ºi versiunea latinã existã uneledeosebiri, primul fiind mai bogat în amãnunte, darcel latin pare mai aproape de stilul direct al lui MihaiViteazul, aºa cum îl cunoaºtem dinalte împrejurãri�3. Dupã primirea la

�locul acela unde locuieºtepalatinul, care se zice Bucureºti�este primit de Mihai Viteazul.Discuþia, purtatã în turceºte, s-arealizat într-o strictãconfidenþialitate, cerând sã nu sefoloseascã interpret ºi sub jurãmântde �tãcere ºi credinþã�, realizându-se pe �Evanghelie�. Au vorbitdespre ameninþarea turcilor, atãtarilor, trãdarea lui ªtefan Rãzvanal Moldovei sau a celor 12 boieri aisãi, care fuseserã trimiºi de el lapalatinul Transilvaniei, care �nu e în

35

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,stare sã ducã aceastã povarã, are el destul de lucrucu turcul, ca ºi mine. ªi între împãrat ºi principiicreºtini nu este nicio întelegere�4. Printre aceºtiase aflau ºi unele înalte fete bisericeºti: Eftimie,mitropolitul din Târgoviºte, Luca, episcopul Buzãuluiºi Theofil, episcopul Râmnicului. Dorea ajutor ur-gent în faþa invaziei turceºti, sesizând încã odatãmarele pericol pentru întreaga creºtinãtate: �Dacãacest pârjol s-ar rãspândi peste Dunãre în patriamea ºi de aici în þara Moldovei, nimic bun nu trebuiesã nãdãjduiascã ºi sã aºtepte serenisimul rege alPoloniei. Mai bine sã se sfãtuiascã regele cu ai sãiºi hatmanii sãi, împreunã cu oastea sa sã-i aºteptepe turci nu la Tyras, adicã Nistru, ci la Dunãre, ºisã-i opreascã ºi sã-i împiedice sã treacã Dunãrea�5.Exprimã cu claritate motivaþiile faptelor sale: �Totce fac, fac din dragoste pentru creºtinãtate, ca sãnu se verse sângele creºtinilor. Din partea turciloreu nu eram hãrþuit cu nedreptãþi, ba mi s-a fãgãduitcã eu ºi fiul, moºtenitorul meu, vom fi pãstrat îndomnia mea, pe vecie. Acum sunt gata sã-mi vãrssângele, cãci plec la bãtaie cu turcii, care sunt maipresus de puterile mele�6.În faþa primejdiei încearcã sa-ºi punã laadãpost familia: �Pe soþia mea ºi pe fiul meu i-amtrimis la Târgoviºte la poalele munþilor Transilvanieicu o parte din lucrurile mele, fiind un loc mai sigur,iar cealaltã parte am îngropat-o în mãnãstiri. Dardacã aº ºti cã regele ºi ordinile þãrii m-ar primi subocrotirea lor, le-aº preda lor pe soþia ºi fiul cubunurile mele�7.La o zi dupã întrevedere, solul pãrãseºteBucureºtiul, în acelaºi timp Mihai împreunã cuoastea sa plecând spre Rusciuc �unde se aflã urdiapãgânã, ºi ºi-a aºezat lagãrul la Giurgiu, în faþaRusciucului, departe la douã mile de Dunãre,hotãrât fiind ca cu ajutorul lui Dumnezeu sãîmpiedice trecerea turcilor în pãrþile noastre�8. Sepregãtea pentru confruntarea de la Cãlugãreni.Încãrcate de dramatism, de regretul pierderiiîncleºtãrii cu marele duºman care era PutereaOtomanã, de faptul cã lupta ºi jertfa sa nu au gãsitdestul sprijin ºi ecou la marile curþi ale Europei,sunt ºi cele douã memorii ale sale de la începutulanului 1601. Primul este datat ca probabil din 17ianuarie 1601, de la Viena, cãtre împãratul Rudolfal II-lea, redactat în latineºte. Este tradus înromâneºte de Alexandru Lapedatu, în lucrarea �Dinzilele de cãdere ale lui Mihai Vodã Viteazul�. Areun stil sobru deoarece era conceput ca un docu-ment care sã descrie faptele sale în slujbacreºtinãtãþii, cu obiectivitate, pentru împãratulAustriei: �...Din scrisoarea Maiestãþii Voastre Sacream înþeles cã nu este suficient de cunoscutã situaþianefericirii ºi a înlãturãrii mele, de aceea mi se cerecu bunãvoinþã sã adeveresc ºi sã formulez

amãnunþit, punct cu punct, despre toate celeîntâmplate ºi de unde au pornit atâtea rele�9. κiînfãþiºeazã astfel þara: �Provincia mea, ÞaraRomâneascã, nu e mai departe de scaunul tiranului,ce se numeºte Constantinopol, decât cale de cincizile ºi numai Dunãrea o desparte de teritoriulduºmanului. În aceasta þarã, aº fi putut trãi, liniºtit,sigur ºi fãrã nicio fricã, dacã nu mã simþeam chematde credinþa mea faþã de Maiestatea Voastrã ºi faþade întreaga creºtinãtate�10. Considera cã în acestdemers, a avut �un duºman formidabil ºi foartepericulos�, pe transilvãneni: �Am avut un duºmanformidabil ºi foarte periculos care, dându-ºi numelede creºtini, au cãlcat alianþa ºi au tulburat pacea;transilvãnenii, care, în toate prilejurile unde puteamlucra cu folos împotriva duºmanului firesc, mi s-auîmpotrivit totdeauna ºi, uitându-ºi jurãmântul decredinþã ºi obligaþiile prin uneltirile lor, au stricatplanurile mele cele mântuitoare, fãcute spre binelecreºtinãtãþii, cum toatã lumea ºtie�11. Acestor faptele dã ºi explicaþii amãnunþite. κi susþine cauza,considerând cã: �În mijlocul numeroaselor primejdii,n-am aflat alt leac împotriva atâtor rele decât a mãrefugia la Maiestatea Voastrã cãreia i-am fosttotdeauna credincios ºi foarte devotat în slujbã, sprea mã bucura de bunãvoinþa sa recunoscãtoarepentru toate slujbele�12.Situaþia sa, politicã dar ºi militarã era precarã:�Împovãrat de nenorociri, în ordinea ºi în chipularãtat, am ajuns la Maiestatea Voastrã dezbrãcatºi despuiat de toate bunurile mele. Visteria meatoatã, mãrgãritare scumpe din care am avut dinplin, obiecte de argint ºi aur, veºminte alese, mulþicai de mare preþ, cu un cuvânt tot ce aveam pelângã mine, am pierdut pentru credinþa faþã deMaiestatea Voastrã ºi astãzi, lipsit de toate celece cu multã sudoare ºi ostenealã mi le-amadunat, nu ºtiu încotro sã mã întorc. În preamarea mea nevoie, nici aceastã cãlãtorie n-aº fiputut-o face dacã alþii nu mi-ar fi întins o mânãde ajutor�13.În încheiere propunea un plan �pentru întreagalume creºtinã�, izvorât din vasta sa experienþã, maiales în domeniul militar: �Cât despre mijloacele ºiplanurile de a vindeca toate aceste rele eu, dupãpuþina mea pricepere (dãdea dovadã de multãmodestie, n.n.) le voi arãta bucuros când minunataînþelepciune a Mãriei Voastre va gãsi cu cale a mãprimi ºi pe mine la aceste sfaturi ºi a alege în acestscop pe cei mai buni dintre sfetnicii sãi. Planul cevoi propune nãdãjduiesc cã va fi cel mai folositor ºimai potrivit nu numai pentru Maiestatea Voastrã ºiînalta sa casã, ci pentru întreaga lume creºtinã,cãci vãd cum turcii ºi alþi duºmani se extind din zi înzi tot mai mult ºi plãnuiesc pieire chiar ºi acestorpãrþi ºi locuri�14.

36

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,Dupã puþin timp (16 februarie 1601) trimite unalt memoriu, în italieneºte, marelui duce deToscana, Ferdinando I de Medici, la Florenþa. Afost descoperit de Angelo Pernice, în arhiveleFlorenþei, publicându-l în studiul �Un episod al vitejieitoscane în rãzboaiele din Þara Româneascã la

sfârºitul secolului al XVI-lea� (în italianã, la revista�Archivio Storico Italiana�, vol. III, nr. 10,1925, p.282-297). Se preciza cã este �Relaþie asupraîntâmplãrilor din Þara Româneascã de la 1593 la1600, scrisã de voievodul Mihai Viteazul, dupãînfrângerea suferitã de el în Transilvania, din parteacãpitanului imperial George Basta, ºi trimisãîmpãratului ºi probabil ºi altor principi creºtini casã cearã ajutorul lor ºi al creºtinãtãþii�15.Memoriul începe cu amintirea motivelor carel-au condus la luptã în slujba creºtinãtãþii: �Avândeu dorinþa fierbinte sã aduc la cunoºtinþa voastrãîntr-un fel oarecare muncile ºi ostenelile înduratede mine cât am fost în Þara Româneascã ºi aiurea,fiind îndemnat de o râvnã lãuntricã sã fac faptecare sã se înalþe întru lauda lui Dumnezeu, în slujbacreºtinãtãþii, iar la urmã sã punã cu cinste un capãtostenelilor mele ºi sã ne aducã un nume veºnicdupã moarte: deci, încrezându-mã în binevoitoareamilã a voastrã, mi s-a pãrut cã nu vã va fi spregreutate plãcerea ºi prilejul de-a le vedea pe toate,care sunt acestea�16.Povesteºte despre legãturile cu moldoveniiºi transilvãnenii, pentru a constitui un frontcomun împotriva turcilor: �Atunci chibzuii bineaceastã întreprindere ºi trimisei de sârg câþivadin boierii mei de seamã la Aron Vodã sã-i spunãcã nu se poate sã tragem sabia împotrivacreºtinilor, cãci aceasta n-o vrea Dumnezeu, cica creºtini ar fi mai bine sã ne unim cu ei ºi sãapucãm armele împotriva duºmanului creºtinãtãþii.Totodatã dãdui de ºtire despre toatetransilvãnenilor. Nu numai cã n-am vrutsã ascult poruncile turcului, ci prinseiarmele împotriva lor, pusei sã omoare petoþi turci i care se gãseau în ÞaraRomâneascã, ºi erau mulþi la numãr, den-a scãpat nici unul�17.Dupã nararea evenimentelor de laCãlugãreni, a celorlaltor expediþii, afirmacu o nuanþã de mândrie: �Acum oricine vaputea cunoaºte câtã pagubã am fãcutduºmanului ºi câtã slujbã creºtinãtãþii,înfrângând atâta þarã, începând de lahotarele Transilvaniei pânã unde se varsãDunãrea în Marea cea Mare, ostenindu-mã zi ºi noapte fãrã sã fi avut pace sauodihnã, nici în vreme de varã, nici de iarnã,necruþând nici cheltuialã, nici altele, niciprimejdie de orice fel�18.

Tonul finalului memoriului este dramatic. κirecenzeazã toate eforturile, subliniind cã �a pierduttot, ºi þãri ºi bogãþii ºi soþie ºi copilaºi ºi în sfârºittot ce am avut pe lume�: �Acum, în mod limpede,oricine poate vedea câtã muncã ºi ostenealã amîndurat ºapte ani de-a rândul ºi câtã slujbã amfãcut creºtinãtãþii, cãci am dobândit de la turci 100de tunuri, ºi cã pânã la urmã din cele trei þãri,adicã din Þara Româneascã, Transilvania ºiMoldova, am scos ºi am fãcut gata de slujbã MãrieiSale împãratului 200.000 de oameni de luptã,pedestri sau cãlãri, cu care eram totdeauna gatasã slujesc Mãriei Sale. Iar acum am ajuns la acestcapãt, pierzând toate lucrurile pe care lecâºtigasem din tinereþea mea pânã la bãtrâneþe,ºi þãri ºi bogãþii ºi soþie ºi copii; ºi dacã aº fi pierduttot din pricina vrãjmaºilor, sau dacã mi-ar fi fostluate de vrãjmaº, nu m-ar durea atâta, cât mãdoare, fiindcã au fost înfãptuite de aceia de lacare nãdãjduiam ºi aºteptam ajutor ºi reazem;Dumnezeu le vede. În vremea aceasta se poatevedea cã n-am cruþat nici cheltuieli, nici ostenealã,nici sânge, nici însãºi viaþa mea, ci am purtatrãzboiul aºa de multã vreme singur, cu sabia înmânã, fãrã sã am nici fortãreþe, nici castele, nicioraºe, nici cel puþin o casã de piatrã unde sã mãpot refugia, ci abia una singurã pentru locuinþã.ªi f i ind dintr-o þarã aºa de îndepãrtatã ºinecunoscutã, nu am pregetat sã mã alãturcreºtinãtãþii cu puterile mele ºi cu cheltuieli uriaºe,nefiind cunoscut de nimeni, ºi nici n-am fãcutacestea, silit de cineva, ci ca sã am ºi eu un loc ºiun nume în creºtinãtate am pãrãsit toate celelalteprietenii ce le aveam.

Astfel rog toatã creºtinãtatea sã-mi stea într-ajutor,cãci am pierdut tot, ºi þãri ºi bogãþii ºi soþie ºi copilaºi ºiîn sfârºit tot ce am avut pe lume�19.

37

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,Corespondenþa confirmã talentul sãuscriitoricesc ºi oratoric dar ºi cel de om politic, dip-lomat de nivel european. Fãcând parte din LigaCreºtinã, situându-se în centrul luptei împotrivahegemoniei Imperiului Otoman, solii sãi au strãbãtutdrumurile de la Târgoviºte ºi Bucureºti spre Iaºi,

Alba-Iulia, Constantinopol, Moscova, Varºovia,Praga, Viena, Veneþia. Ei au dus mesaje sau aupurtat convorbiri cu: Rudolf al II-lea, împãratulGermaniei; Sigismund al III-lea, regele Poloniei;Murad al III-lea ºi Mahomed al III-lea, sultanii ÎnalteiPorþi; Sigismund ºi Andrei Báthory, principi aiTransilvaniei; Boris Godunov, þarul Rusiei; GaziGhirai, hanul tãtarilor; Marino Grimani, dogeleVeneþiei; papa Clement al VIII-lea (conducãtorul LigiiCreºtine); Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei ºialte personalitãþi ale lumii contemporane lui20. Învederea realizãrii acestor deziderate, recrutase lacancelaria sa secretari strãini (saºi, poloni, maghiari,greci, raguzani, ruºi, turci). Cunoºtea personallimbile turcã, greacã, dar ºi italiana, limbadiplomaticã a vremii sale. Dupã cum afirma N. Iorgael scria personal în româneºte instrucþiunile pe carele dãdea solilor21.Despre dimensiunile acestei întreprinderiConstantin ªerban afirma cã: �Din pãcate lavremea respectivã cancelaria domneascã nu aveao evidenþã a acestei corespondenþe, nu pãstracopiile scrisorilor trimise, nu înregistra pe celeprimite. ªi chiar dacã ar fi existat aceastã grijã,þinând seama de numeroasele deplasãri aledomnului în campaniile militare sau în cãlãtoriilesale diplomatice, o astfel de arhivã ar fi fost greude transportat. Din aceastã cauzã nu avem ºtiriprecise, relativ la totalitatea scrisorilor expediateºi primite, la rapoartele întocmite, la instrucþiuniledate solilor�22.Sunt consemnate un numãr de 240 descrisori, între anii 1593 ºi 1601, expediate printrealþ i i cãtre Sigismund Báthory (principeleTransi lvaniei), ªtefan Josica (cancelarulTransi lvaniei), Ioan Potocki (starosteleCameniþei); Sigismund al III-lea (regele Poloniei);Meletie Pigas (patriarh de Alexandria); arhiduceleMaximilian; papa Clement al VIII-lea; Rudolf al II-lea(împãratul Germaniei); Valentin Hirschel (judeleBraºovului); Andrei Báthory (principeleTransilvaniei); Ieremia Movilã (domnul Moldovei);Filip al III-lea (regele Spaniei) ºi mulþi alþii.ªi localitãþile din care au fost trimise suntnumeroase: Târgoviºte, Bucureºti, Ploieºti, AlbaIulia, Braºov, Codlea, Fãrãgaº, Roman, Suceava,Iaºi, Oradea, Debreþin, Viena, Praga, ca sã amintimcâteva dintre ele.

Ne propunem sã exemplificãm cu douãcorespondenþe, legate de cetatea de scaun a

Târgoviºtei. Prima este datatã în 12 septembrie1595 �din tabãra de la Dâmboviþa� (comunaStoeneºti, pe valea superioarã a Dâmboviþei),adresatã lui Stanislaw Zolkiewski, hatman ºicastelan de Lwov. Este scrisã dupã bãtãlia de laCãlugãreni, în situaþia de a regrupa forþele creºtine,dorind ca �de astã datã sã putem sã-l zdrobim pevicleanul duºman pânã la capãt�. Ceea ce de altfels-a ºi realizat în acel an:Ioan Mihai din mila lui Dumnezeu, palatinereditar al Þãrii Româneºti. Strãlucite ºi mãritehatman de câmp, prieten al nostru sincer iubit,

Ne-a scris Domnia voastrã ca sã vã înºtiinþãmmai sigur despre oºtirile turcilor. Deci sã ºtiþi cãne-am bãtut cu turcul, înainte cu vreo trei sãptãmâniîn þara noastrã la Cãlugãreni, în care bãtãlie bunulDumnezeu ne-a ajutat nouã creºtinilor într-un chipminunat. Au fost tãiaþi mai întâi trei paºi ºi mai mulþialþi ceuaºi, dintre care vreo câþiva au fost prinºi chiarvii. Am înþeles apoi de la prizonierii mai proaspeþicã în lupta aceea au cãzut 7.000 de turci, iar ceilalþiîngroziþi pânã în suflet, printre care însuºi Sinanpaºa, se pregãteau sã-ºi întoarcã paºii spreDunãre. Adevãrat cã noi înºine i-am lãsat lui caleaslobodã în þara noastrã, ºi asta din pricinã cã învremea aceea oºtirea noastrã se împuþinase pestesocoteli,

Când au cunoscut turcii acest lucru, au întins-o spre Bucureºti. ªi trupele lor sunt acum astfelîmpãrþite: cu Mehmed paºa la Bucureºti sunt 10000ocupaþi cu construirea acolo a unei fortãreþe. Iarcu Sinan paºa ºi cu Hasan paºa sunt înjur de 30000care în ziua aceasta au plecat spre Târgoviºte.Întreaga oºtire nu trece de 40000. Luptãtori abiasunt douãsprezece mii. Cãci ºtim sigur cã ieniceriabia sunt o mie douã sute, numãrându-i ºi pe recruþiiagemoglani. De bunã seama cã au fost aduºi lanoi înainte ca turcii sã soseascã la Târgoviºte patruprizonieri, printre care unul era baºceauº. Aceºtia,punându-i la chinuri, au fost întrebaþi: cum se faceºi de ce s-a ridicat Sinan paºa ºi ceilalþi împotrivaþinuturilor noastre cu trupe militare aºa de puþine?Fiecare dintre ei dãdea rãspuns asemãnãtor: fãrãîndoialã de aceea sunt aºa de puþine trupe, pentrucã se nãdãjduia pe curând în ajutorul Hanuluitãtarilor, aºa cum i-a fost trimisã poruncã asprã dela împãratul turcilor. Insã acela lipseºte pânã acum.Care lucruri îi dau multã grijã lui Sinan paºa.Adeseori a cerut ajutoare de la Marele împãrat,însã nimic nu i s-a trimis. Cãci oastea cea mare atrebuit sã fie trimisã împotriva persanilor, care îidau de furcã zdravãn. Apoi o altã oaste nu maimicã, împotriva francilor, care tot aºa îi macinãcumplit forþele pe mare.

Acestea pe care le socotim sigure vi leînºtiinþãm Domniei Voastre ºi cât mai stãruitor vã

38

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,rugãm ca pe acestea sã le cântãriþi în inima voastrãºi sã ne trimiteþi cât mai curând ajutoare, nouã,creºtinilor. Cãci niciodatã nu va fi mai uºor decâtde astã datã sã putem sã-l zdrobim pe vicleanulduºman pânã la capãt, numai dacã aþi voi sã nesprijiniþi cu trupe auxiliare. Eu, fireºte, cu toate cãdoresc peste mãsurã sã mã nãpustesc iarãºiasupra duºmanului, socotesc totuºi cã trebuieaºteptat ajutorul celorlalþi creºtini. Iarãºi ºi iarãºivã rugãm stãruitor sã vã înduraþi de treburilecreºtineºti ºi sã stingeþi focul care arde pãretelevecinului, înainte ca el sã vã ajungã pe voi. Astaîntr-adevãr vã rugãm, înainte de toate, cã dacã aþihotãrât sã ne aduceþi ajutoare, ca sã fim asiguraþide asta cât mai tare ºi sã fie limpede pentru noivoinþa Domniilor Voastre. ªi acum mã încredinþezprieteniei Domniei Voastre�23.O altã scrisoare este din 5 septembrie 1596,expediatã de la Târgoviºte, lui Sigismund Báthory,prin care cere ajutor în faþa primejdiei invazieitãtarilor:

�Mãriei Tale pot sã-þi scriu cu adevãrat aceastadespre tãtari, cum mi s-a scris ºi mie, cã hanultãtarilor, cu toatã oastea lui, a pornit-o înainte ºiacum ar fi fiind la Tudoreºti; locul îl ºtiu eu bine ºiam fost pe acolo; e foarte aproape, aºa cã în treizile poate sã fie în þara aceasta. Precum a scris ºiIeremia-Vodã oamenilor mei, a cãror scrisoareastãzi þi-o trimet Mãriei Tale; din care vei înþelegetoate Mãria Ta. Ci Ieremia-Vodã a pus sã se facãpoduri peste apã în ºase locuri între Orheiu ºiSoroca, ca sã poatã veni într-acoace leºii ºicazacii, ºi Ieremia-Vodã vrea sã-ºi facã tabãralângã Iaºi. Þara a fugit toatã ºi s-a dus la munþi.Gândul tãtarilor e într-acoace. Pe Mãria Ta, terog, ca pe domnul meu prea-îndurãtor, sã nu trecicu vederea aceasta, ci îndatã sã orânduieºtioastea într-acoace. Dar sã fie oameni de seamã,cã nu e glumã, ºi poate cã nicãieri aiurea nu maiaveþi de purtat grijã. ªi ce oaste orânduieºti MãriaTa aici, trimite-i-o îndatã dumisale [Pangratie]Senneyey; de la el vor veni aici fãrã zãbavã. Cãci,dacã ne-ar nãvãli duºmanii, ºi nu le-am putea staîmpotrivã, ºi noi chiar ar trebui sã ne tragem înapoipe drumul Buzãului, la dumnealui Senneyey. Dar,pentru cã þara a fugit acuma, nu pot strânge nici odajde; ci, te rog, pe Mãria Ta sã trimeþi bani într-acoace. ªi nu cer sã-i trimeþi în mâna mea, ciorânduieºte un om de frunte: dacã va fi nevoie, voiplãti din banii aceia; de unde nu, vor rãmânea lamine, ºi þi se vor aduce Mãriei Tale înapoi. Cã eunu mai am cum lua de la vite, cã Mãria Ta ºtii binecã am dat tot ce aveam ostaºilor. Te rog, pe MãriaTa, sã-mi scrii ºi veºti ºi sã dai omului meu drumulînapoi, îndatã, cu rãspuns. Dumnezeu sã te þie peMãria Ta!�24.

O caracterizare a memorialisticii sale în gene-ral, face Aurel Decei care afirma cã: �ÎnsãMemorialul II, înfrãþit pânã la îngemãnare cu interviuldat lui Lubienecki ºi stilistic ºi psihologic, dictat dedomnul celor trei þãri româneºti, este o expresievibrantã ºi antrenantã a unui suflet excepþional, aunei voinþe ºi caracter fãrã egal printre ºovãitorii ºistaþionarii contemporani în mijlocul cãrora trebuiasã trãiascã. Calitatea stilului atât de personal, allui Mihai, în care rãsunã ºi formele populare, darmai ales ºuvoiul faptelor sale, reflectate înpublicistica vremii pânã departe, fac din aceastãlucrare � ºi literarã în acelaºi timp � una din celemai directe ºi mai proaspete creaþii spirituale rãmasedin trecutul nostru zbuciumat�25.Iatã perceperea proprie a faptelor sale eroice,fapte ce au culminat cu �pohta ce-am pohtit, unireatuturor românilor sub un sceptru, constituindu-se înizvoare de inspiraþie pentru multe generaþii, memoriasa fiind vie ºi în pantheonul spiritualitãþii româneºti.

NOTE1. Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. II, Bucureºti, 1935,p. 166.2. Marin Sorescu, Scrieri, Craiova, Editura Scrisul Românesc,1993, p. 10.3. Aurel Decei. Epopeea lui Mihai Viteazul. În: Literatura românãveche, vol. II, Bucureºti, Editura Tineretului, 1969, p. 9.4. Literatura românã veche, vol. II, Bucureºti, Editura Tineretului,1969, p. 29.5. Ibidem, p. 30.

6. Idem.7. Ibidem, p. 32.8. Idem.9. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã, vol. I. Documente externe,

Bucureºti, Editura Academiei Române, 1982, p. 615.10. Ibidem, p. 616.11. Idem.12. Ibidem, p. 623.13. Idem.14. Ibidem, p. 624.15. Aurel Decei, op. cit., p. 13.16. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã, op. cit., p. 635.17. Ibidem, p. 636.18. Ibidem, p. 640.19. Ibidem, p. 644-645.20. P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucureºti, 1936, p. 206-207.21. Cf. N. Iorga. Documente nouã în mare parte româneºti relativela Petru ªchiopul ºi Mihai Viteazul, Bucureºti, 1898, p. 56-66.22. Constantin ªerban, Contribuþii la repertoriul corespondenþeipolitice ºi diplomatice a lui Mihai Viteazul. În vol. �Mihai

Viteazul�. Culegere de studii, Bucureºti, Editura AcademieiRomâne, 1975, p. 260.23. Victor Petrescu. Mihai Viteazul în memorialistica ºi literaturaepocii. În: Mihai Viteazul. Domn creºtin, strateg, militar ºi

întregitor de neam. Anuarul Valahica, nr. 17, 2002, Târgoviºte,Editura Cetatea de Scaun, 2004, p. 145-146.24. Marin Sorescu, op. cit., p. 38-39.25. Aurel Decei, op. cit., p. 26.

Conf. univ. dr. Victor Petrescu

39

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

In memoriam Camil Petrescu:

�Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de rãzboi�

Primul Rãzboi Mondial a constituit tema centralãpentru numeroase romane ce au apãrut în perioadainterbelicã, scrieri pacifiste, în care autorii lor au denunþatatrocitãþile rãzboiului surprinzând tragismul ca faptcotidian.Pentru scriitorii români, tematica, abordatã divers înplan european (�Focul� � Henri Barbuse; �Cei patru cavaleriai Apocalipsei� � Blasco Ibanez; �Pe Donul liniºtit� �Mihail ªolobov; �Pe frontul de vest nimic nou� � ErichMaria Remarque, �Adio arme� � Ernest Hemingway), secompleteazã cu o notã particularã a conflagraþiei, pentruromâni acest rãzboi constituind prilejul aºteptat desecole, pentru realizarea reîntregirii neamului.Dintre cele cinci cãrþi româneºti � ce se pot reþine �realizate ca �romane de rãzboi�: �Strada Lãpuºneanul� �Mihail Sadoveanu (1921); �Pãdurea Spânzuraþilor� � LiviuRebreanu (1922); �Balaurul� � Hortensia Papadat-Bengescu (1923); �Întunecare� � Cezar Petrescu (1927)ºi �Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi� �Camil Petrescu (1930), ultima constituie obiectul câtorvareflecþii, nu numai pentru valoarea evidentã a cãrþii, saupentru faptul cã biografia autorului este,într-un moment, important pentru ofiþerul-scriitor, tangentã cu Târgoviºtea, ci ºifiindcã, anul acesta, s-au comemorat 50de ani de la moartea marelui scriitor carea fost Camil Petrescu (14 mai 1957).De altfel, romanul are destule noteautobiografice (în volumul al doilea, maiales), împletind situaþii imaginate cucele trãite, fapt ce îl face ºi maiinteresant pentru cititorii revistei�Eroica�, majoritatea foºti sau actualiofiþeri de carierã. Însuºi autorulmãrturiseºte: �Jurnalul meu de rãzboi...atribuit lui ªtefan Gheorghidiu(personajul principal al romanului, n.n.),formeazã volumul al doilea din roman,versiune cu mici schimbãri de nume,dar în ceea ce priveºte faptele,autenticã� (M. Ilovici, �Tinereþea lui CamilPetrescu, Ed. Minerva, 1971, p. 105).Alãturi de Mihai Ilovici, darcronologic înaintea acestuia, DorinElinescu (pseudonim cu care a semnat

prin anii �70-�80 Theodor Nicolin) ºi C. Manolescu(�Studia Valachica�, Târgoviºte, 1970) demonstreazãaceasta, identificând corespondentul pentru multe dintrepersonajele romanului, dovedind cã oraºul R din romaneste, în viaþa realã, Târgoviºtea.Comunicãm cititorilor noºtri câteva repere biograficecare îl surprind pe Camil Petrescu în Târgoviºte. În 1916,el este mobilizat ca sublocotenent de rezervã nu laRegimentul 33 Infanterie Târgoviºte, cum afirmã GeorgeCãlinescu în �Istoria literaturii române de la origini pânãîn prezent�, ci la Regimentul 22, aºa cum demonstreazãDorin Eliescu alias Theodor Nicolin ºi ConstantinManolescu (�Precizãri cu privire la geneza ºi tipologiaromanului «Ultima noapte de dragoste, întâia noaptede rãzboi»� de Camil Petrescu). Aceºtia deþin informaþiacertã de la scriitorul Theodor Nicolin care a arãtat cãtatãl sãu, colonelul Ion Nicolin, întocmind istoriculRegimentului 22 Infanterie, gãseºte înscris, într-un �ordinde bãtaie�, numele sublocotenentului de rezervãPetrescu Camil.Este momentul sã amintim cã, fiind respins la vizitamedicalã de comisia de recrutare,Camil Petrescu opteazã voluntar pentruªcoala de Ofiþeri de Infanterie,poposind astfel în Târgoviºte, deºi,iniþial, dorise sã devinã ofiþer de artilerie.Alt episod târgoviºtean este preluatde Mihai Ilovici în �Tinereþea lui CamilPetrescu� de la D. Eliescu ºi C.Manolescu (articolul citat): dupã ce afost rãnit de o rafalã de mitralierã înpãdurea Lempesch, cota 741,scriitorul-sublocotenent ajunge laspitalul din Târgoviºte, domiciliul degarnizoanã al regimentului sãu. Oexperienþã decisivã ºi definitivã pentruscriitorul ºi filosoful de mai târziu econstituitã astfel de aceastã primã con-flagraþie mondialã.El þine acum un adevãrat �jurnal defront�, multe dintre notaþii constituindmaterialul de viaþã prezent în romanul�Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi�. Când începe rãzboiul(1916), Camil Petrescu este plutonier

40

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,TR la �Regimentul 6 Mihai Viteazul�, în campanie,începând cu 16 martie 1917, este sublocotenent înrezervã la Regimentul 16 Infanterie Suceava ºi luptã laCaºin ºi Oituz. Anterior fãcuse parte din Regimentul 4de marº. De aici pleacã pe front ºi este rãnit în luptelede la Cincu din Ardeal. Se aflã în linia întâi la Mãrãºeºti.Iarna anului 1917 îl gãseºte în cadrul Regimentului 41D (Divizia specialã de rezistenþã).O întâmplare senzaþionalã în biografia scriitorului... PrinOrdinul de zi 560 din 1 august, din Registrul regimentului,se dispune ca cei 13 ofiþeri morþi în luptã în iulie 1917 sã fieradiaþi din evidenþa Regimentului 16. Printre aceºtia, alcincilea pe listã era... Camil Petrescu. Unul dintrecamarazi, ofiþerul Octavian Panã, face publicã �întâmplareatragicã�, pentru cunoscuþii scriitorului ºi pentru toatã lumealiterarã, mai ales, Camil Petrescu devine un erou cãzutjertfã în luptele cu nemþii ºi aliaþii lor.În realitate, ca într-un roman de rãzboi, lucrurile austat altfel: dupã ce este grav rãnit, el ajunge prizonier,întâi în lagãrul Shapranyeck din Ungaria ºi, apoi, la Planîn Boemia. Pânã la 10 aprilie 1918 va suportaprizonieratul. Pe 18 iunie, acelaºi an, este demobilizat.Referindu-se la aceastã perioadã, Camil Petrescunoteazã �Demobilizat de pe front, literalmente fãrã niciunban în buzunar, îmbrãcat pe jumãtate cu o tunicã militarã,nu aveam nici unde sã locuiesc ºi nu mâncam toatãziua decât niºte pesmeþi dintr-un sac mic pe care mi-ldãruise un prieten. [...] Aproape toatã generaþia mea atrebuit sã umblãm tot anul 1919 în veston militar, cuepoleþii rupþi, sã mâncãm câte un capuþiner pe zi ºi sãlocuim în mansarde abjecte câte trei într-o camerã�(�Opinii ºi atitudini�).Rãzboiul trãit direct este descris stendhalian în�jurnalul de front� al lui ªtefan Gheorghidiu, în sensulcã, asemenea �Mãnãstirii din Parma�, rãzboiul nu apareaºa cum îl vãd conducãtorii politici ºi comandanþii dinspatele frontului, mai puþin din punctele de comandã, ciaºa cum îl trãieºte omul de rând transformat, adeseaîmpotriva voinþei sale, în ostaº trimis la moarte în numeleunor malversaþii ce sunt mascate în spatele unorsloganuri ale interesului comun. În personajul colectival romanului � soldaþii �, C. Petrescu, în contrast cuaºa-zisa literaturã eroicã, pe care o descoperã plinã defalsitate, dezvãluie adevãrata faþã hidoasã a realitãþii: oarmatã prost instruitã ºi echipatã, condusã de ºefi inca-pabili ºi oportuniºti. Fortificaþiile de pe Valea Prahovei,prezentate de propaganda vremii drept inexpugnabile,în realitate sunt o improvizaþie pe care �zece porciþigãneºti cu boturi puternice ar fi râmat-o într-o jumãtatede zi�. Despre aceastã linie fortificatã, înconjuratã demister, comparatã în 1916 cu cea de la Verdun, sevorbea cu respect în toatã þara, Parlamentul, partidelepolitice ºi presa nemaicontenind cu laudele: �ca sã nupoatã fi vãzute din tren, aceste realizãri misterioase,vagoanele circulau decât cu perdele trase sau, dacã nuerau perdele, cu geamuri mânjite cu vopsea albã, iar laSinaia, pe fiecare culoar erau santinele cu baioneta laarmã�. Efectul demoralizant al dezordinii din armata

românã este surprins într-o scenã (cap. �Ne-a acoperitpãmântul lui Dumnezeu�) în care protagonistul, sublo-cotenent în rezervã, dupã ce conduce ostaºii în liniaîntâi, într-un moment de liniºte, citeºte titluri din �NeueFreie Presse�: �Scene de groazã la Turtucaia; Douãzeciºi cinci de mii de prizonieri; Bucureºtii ameninþaþi;Telegrame cãtre Makensen; Werkann Rumanienretten?�, în contrast cu starea generalã a oºtirii. Înacelaºi timp, unchiul personajului principal Gheorghidiu� alter ego al autorului � vinde aramã nemþilor din carese vor fabrica obuzele ºi cartuºele cu care aceºtia vordecima rândurile armatei române. Ordinelecomandanþilor se contrazic adesea, iar artileria, în derutã,bate propriile tranºee ale armatei române.Din roman rãzbate tragismul cetelor trimise lamoarte, aºa cum, în versurile din �Ciclul morþii�, deaceastã datã poetul, Camil Petrescu îl surprinde: �Nuºtim / Niciunul unde mergem / Nici unde ne gãsim. /Alãturea de fiecare dintre noi / La dreapta sau lastânga, / În faþã sau în spate, / Sunt alþii, / De care nelovim mergând / Când raniþa alãturea ne-abate [...]Ca o cireada, / Coloana uriaºã-nseamnã-n / Urmãdrumul, / În loc de excremente, / Cu cadavre de sol-daþi�. (�Marº greu�)1919 este anul în care apar primele confesiuni,experienþe, mãrturisiri de rãzboi. Astfel, �Intrarea armateiîn Lugoj� ºi �Începe o erã nouã� aniverseazã istoricabãtãlie de la Mãrãºeºti ºi exprimã gândirea patrioticã ascriitorului, iar �O recunoaºtere ofensivã� va fi inclusã,cu mici modificãri, în roman, devenind capitolul �Postînaintat la Cohalm�.Autorul relevã în clasica sa capodoperã care esteacest roman considerat cel mai realizat în literaturaromânã, comparabil cu �Pe frontul de vest nimic nou� ºi�Adio arme�, atrocitãþile rãzboiului, în acelaºi timp,accentueazã caracterul patriotic al conflagraþiei, pentruromâni, devenitã prilej pentru reîntregirea þãrii.Prin realizarea unor personaje secundare aleromanului, care sunt oameni simpli, dar capabili de actede înalt eroism, la Camil Petrescu, apare personajulcolectiv, poporul român, renãscut dupã rãzboiul din 1916-1918. Împlinirea visului de unitate naþionalã e descris[impresionant mai ales prin imaginea bucuriei nestãvilitepe care o trãieºte populaþia românã persecutatã, laintrarea trupelor noastre în Ardeal.Ceea ce conferã individualitate scrierii lui CamilPetrescu este faptul cã el este singurul scriitor româncare a prezentat rãzboiul din interior, ca soldat, multedintre pagini fiind mãrturiile combatantului care a fost.De aici, realismul notaþiilor, sobrietatea ce refuzãclamarea explicitã a eroismului, în multe pãrþi ale sale,acest roman de rãzboi este un zguduitor document aldegradãrii condiþiei umane în lipsa pãcii ºi, în acelaºitimp, un avertisment ce replaseazã romanul, prin mesajulsãu, în realitatea contemporanã.

Prof. Mihai Stan

41

Biblioteca Judeteanã �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmbovita,,

Miºcarea unionistãreflectatã în presa vremii

Înfãptuirea Unirii, simbolizatã prin dublaalegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie1859, ca unic domnitor al Þãrilor Române, aconstituit un eveniment hotãrâtor care a pustemelia statului român modern, cu profundeecouri în literatura autohtonã. Perioadapremergãtoare Unirii Principatelor Române a fostbogatã în periodice editate de oameni de culturãreprezentativi, publicaþii care au reuºit sã continueprogramul Daciei literare în spiritul creãrii uneiliteraturi naþionale unitare ºi al sprijinirii active amiºcãrii unioniste. Astfel, România literarã, editatãde Vasile Alecsandri are o istorie sinuoasã,scriitorul înaintând în 1851 o cerere domnuluiGrigore Ghica prin care solicita permisiuneaeditãrii ei, afirmând cã va fi �cu totul strãinã politicii�.Revista va fi suprimatã chiar înainte de a apãreadatoritã unui articol scris de N. Bãlcescu subpseudonim ºi care fusese interpretat ca unpamflet la adresa lui ªtirbei Vodã. Reacþia luiAlecsandri a fost urmãtoarea: �Nimeni nuapucase încã a ceti gazeta mea când a fostsuspendatã, cãci numãrul 1 nu ieºise. Ce sã maizici? Ce sã le mai faci?... I-am trimis ºi eu draculuicu toatã înalta lor înþelepciune ºi m-am lãsat dejurnalism ca sã mã þin de balade�. Totuºi, nu arenunþat la proiect ºi revista va reapãrea la Iaºi, înperioada 1 ianuarie � 3 decembrie 1855. În pro-gram lansa chemarea �tuturor literatorilor români�sã colaboreze în paginile ei, pentru ca sã fie

�câmpul de întâlnire frãþeascã a tuturor talentelordin þãrile noastre�,1 fapt ce s-a ºi întâmplat,publicându-ºi creaþiile atât iniþiatorul cât ºi C.Negruzzi, Mihail Kogãlniceanu, Costache Negri,Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, AlexandruOdobescu, Grigore Alexandrescu, George Sion,D. Dãscãlescu, George Creteanu etc.

O altã publicaþie care a susþinut idealul unionista fost Steaua Dunãrii, iniþiatã de MihailKogãlniceanu, la Iaºi, 1 octombrie 1855, al cãreititlu iniþial, Unirea, n-a fost aprobat de autoritãþilevremii. Aceasta a fost cea mai combativãpublicaþie unionistã, militând pentru autonomiaÞãrilor Române ºi pentru reforme democratice.În literaturã, promova ideile preluate de la Dacialiterarã, axatã pe o literatura naþionalã, inspiratãdin tradiþiile poporului.2 Începând cu 2 ianuarie1859 fuzioneazã cu Zimbrul ºi Vulturul ºi aparesub titlul Steoa Dunãrei. Zimbrulu ºi Vulturulu,redactorii ambelor ziare publicând un programpolitic unionist. În primul numãr MihailKogãlniceanu declara: �Unirea Principatelor a fostvisul de aur, þelul ispravilor a marilor bãrbaþi aiRomâniei, a lui Iancu Huniad, ca ºi a lui ªtefancel Mare, ca ºi a lui Mihai Viteazul, a lui Vasile-Vodã, ca ºi a lui Matei Basarab. UnireaPrincipatelor este dar dorinþa vie ºi logicã a mariimajoritãþi a românilor. Steaua Dunãrii este jurnalulUnirei. Prin aceasta ea nu urmeazã unei utopii;ea apãrã numai interesul vital al patriei. Unirea

42

CURIER � Revistã de culturã si bibliologie,

Principatelor este singurul mod în stare de aconsolida naþionalitatea românilor, de a le dademnitate, putere ºi mijloace pentru a împlini misialor pe pãmântul ce de cãtrã Cel de sus li s-a datspre moºtenire�.3 George Creteanu, consecventmilitant unionist, adresa un înflãcãrat îndemn prinpoezia La români, publicatã în 1856, în SteauaDunãrii, arãtând contemporanilor sãi ce datorieaveau în împrejurãrile specifice ale vremii lor:

Azi patria nu cere sã-i dãm al nostru sînge;Ci vrea s-avem caracter, curagi cetãþenescSpre-a proclama Unirea, cu toþi spre a nestrîngeSub steagul românesc.În acelaºi an, George Sion scrie poezia La

Unire, justificând legitimitatea ºi necesitateaistoricã a unirii tuturor românilor:Noi ºtim cum cã moldovenii

De când lumea pe pãmântTot a�e-o lege cu munteniiªi de-o limbã cu toþi sunt.De ce darã sã nu fieUn popor tot la un locS-o frumoasã RomânieTot c-un suflet s-un noroc?Haideþi dar la mântuireToþi cu toþii s-alergam�La Unire! La Unire!�Toþi un viers sã rãdicãm.Vasile Alecsandri publicã în acelaºi periodic,

în numãrul 31 din 9 iunie 1856, Hora Unirii:Hai sã dãm mânã cu mânãCei cu inima românã,Sã-nvârtim hora frãþieiPe pãmântul României.Cezar Bolliac va da o replicã acesteia prinpoezia Rãsunet la �Hora Unirii� de V. Alecsandri,

publicatã în ziarul Buciumul, nr. 2 din 1857:

Suntem gemeni, mãi fârtate,Din pãrinþi într-o dreptate,Ca doi ochi la semãnare,Ca doi brazi la înãlþare.Dintre publicaþiile unioniste ale vremii trebuieremarcat ºi Zimbrul ºi Vulturul, simbolizând în titlu

unirea stemelor celor douã Principate Române.Acesta a apãrut la Iaºi, între 1 noiembrie 1858 ºi30 decembrie 1858 sub conducerea lui V. A.Urechia, iar un exemplar a ajuns sã fie cel maiscump ziar din lume, datoritã faptului cã a fostfrancat cu opt mãrci poºtale Cap de bour de 5parale, din a doua emisiune din 1858. În Moldovaera cunoscut ca ziar unionist, alãturi de revistaSteaua Dunãrii. În gazetã se declara cã �Unireane este astãzi îndoit scumpã: ca simþire naturalãînnãscutã în inima fiecãrui român ºi ca vot legalºi unanim al ambelor þãri surori. Unirea este ovoinþã naþionalã, un adevãr scris cu litere neºterseîn istoria noastrã, ºi care va þinea în inimileromânilor cît va þinea ºi existenþa lor ca naþiune!Unirea este credinþa noastrã nestrãmutatã, eaeste stindardul nostru politic!�

Unirea Principatelor a inspirat scriitorii epociicare scriu opere vibrând de entuziasm ºisperanþã, în consens cu poporul român care îºivedea concretizat, în parte, marele ideal pentrucare se jertfiserã atâþia oameni.

NOTE1. https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/05/09/romania-literara-iasi-1855/2. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Steaua_Dun%C4%83rii

3. http://www.clrm.unifi.it/upload/sub/pdf_riviste_rum/Rivista%20110.%20Steaua%20Dunarii.pdf

Prof. univ. dr. Agnes ErichBiblioteca Judeþeanã �I. H. Rãdulescu� Dâmboviþa