Cuprins - savabrancovici.ro · 3 ARGUMENT „Mirabila sămânţă a fost aruncată“. Iată...

1

Cuprins

Argument………………………………..……………………..3

Capitolul I………………………………..…………………….5

1.1. Cadrul geografic natural………..…………………5

1.2. Căile de acces şi vecinii………..………………….5

1.3. Aşezarea matematic geografică……..…………….6

1.4. Geologia……………………………..…………….6

1.5. Hidrografia…………………………..…………….7

1.6. Condiţii climatice…………………..……………...7

1.6.1. Clima…………………………….7

1.6.2. Temperatura……………………..8

1.6.3. Precipitaţii……………………….8

1.6.4. Vânturile………………………...8

1.7. Condiţii biologice……………..…………………..9

1.7.1. Vegetaţia………………………...9

1.7.2. Fauna………………..…………11

1.8. Patrimoniul administrativ…………..…………….12

1.8.1. Echiparea teritoriului……….....12

1.8.2. Patrimoniul uman……….…….12

1.9. Ocupaţiile locuitorilor………...………….………13

1.10. Portul popular…………………………………13

Bibliografie ……………………………..…………………...15

Capitolul II…………………………..……………………….16

2.1. Numele……………………………………………16

2.2. Dovezi istorice de necontestat…………………….17

2.3. Primele atestări……………………………………18

2.4. Ineul în perioada medievală……………………….19

2.5. Secvenţe din istoria modernă……………………..26

2.6. Ineul în secolul al XX-lea………………………...28

2.7. Ineul în socialism…………………………………30

Bibliografie……………………………………………..……33

Capitolul III…………………………………………..………35

3.1. Învăţământul de masă ineuan……………………..35

3.1.1. Începuturile……….……………..35

2

3.1.2. Şcoala românească………..……...38

3.1.3. Şcoala de prestigiu………..……...40

3.2. Şcoala Specială Ineu şi evoluţia sa………….…….41

3.2.1. Înfiinţarea Şcolii………..………..41

3.2.2. Treapta 1919-1948…..…………..43

3.2.3. Treapta 1948-1989………..……..47

3.3. Grupul Şcolar „Sava Brancovici”

azi……………………..…….62

3.3.1. Învăţământul special românesc…….62

3.3.2. Paşi reformatori după 1990………..64

3.3.3. Învăţământul tehnic şi profesional…68

3.3.4. Componenta incluzivă şi integrarea

persoanelor cu C.E.S…………….…81

3.3.5. Activitatea de parteneriat şi relaţiile

internaţionale………………………81

3.3.6. Planul de dezvoltare al GŞSBI……...97

3.3.6.1. Caracterizarea şcolii….…...97

3.3.6.2. Motivaţia………….………98

3.3.6.3. Analiza SWOT……..……..99

3.3.6.4. Analiza PEST……………101

3.3.6.5. Viziunea-Misiunea….…...103

3.3.6.6. Ţinte strategice-opţiuni

prioritare…………………103

Bibliografie …………………………………………………124

Capitolul IV…………………………………….……………129

4.1. Cartea de onoare, relaţia vie a şcolii……………129

4.2. Slujitori de suflet ai aşezământului……………..133

3

ARGUMENT

„Mirabila sămânţă a fost aruncată“. Iată realizată prima lucrare

monografică a şcolii.

Chiar dacă pretenţia de „Monografie” este puţin „aristocrată” şi

ea nu se justifică întru-totul, este meritul unui întreg colectiv de cadre

didactice de a se fi implicat şi lucrat neobosit pentru realizarea acestei

adevarate „cărţi de vizită“ pentru Centrul Şcolar Ineu şi chiar pentru

oraşul Ineu.

Unicat în zonă, şcoala noastră a îmbinat pe parcursul a o sută de

ani de existenţă tradiţia istorică cu tradiţia educativă.Tărâm de

permanentă reformă, instituţa a pornit de la Aşezământul Medico-

Pedagogic din timpul Imperiului Austro-Ungar, trecând prin şcoala de

meserii specific interbelică, apoi prin învăţământul profesional

izolaţionist de tip special din timpul comunismului si sfârşind cu

învăţământul de tip incluziv al momentului, toate acestea sub simbolul

încărcat de istorie al Cetăţii Ineului.

Este meritul dascălilor înaintaşi, al celor care au condus

destinele acestui aşezamânt de-a lungul anilor, de a fi menţinut vie

flacăra culturii şi educaţiei în aceste locuri, de a fi menţinut vie Cetatea

Ineului, de a fi clădit piatră pe piatră noi aşezăminte educaţionale pentru

a putea reda Cetatea Ineului unui circuit firesc, aşa cum istoria şi tradiţia

o cer. Sperăm ca bogăţia de personalităţi şi fapte, încărcătura de cultură

şi istorie, să-i ambiţioneze pe cei în măsură în a se angaja în repunerea

Cetăţii Ineului în circuitul public, cultural şi istoric firesc.

Prezenta lucrare se adresează dascălilor şi slujitorilor în ale

educaţiei din Ineu şi împrejurimi, colaboratorilor Centrului Şcolar Ineu,

tuturor locuitorilor acestui oraş, oamenilor de cultură şi celor interesaţi de

istoria acestor locuri. Ea poate constitui o sursă de documentare pentru

cei ce vor dori sa realizeze alte lucrări legate de acest subiect şi poate

oferi fundamentul unei viitoare monografii a oraşului Ineu.

În speranţa că ceea ce am făcut va fi de folos semenilor noştri,

oferim spre consultare această lucrare cu ocazia aniversării centenare.

4

Dorim ca ea să fie oglinda fidela a noastră pe aceste meleaguri mioritice,

în Europa şi în întrega lume.

Aducem cu plecăciune mulţumirile noastre domnului învăţător

Ioan Nagy, care deşi lucrează la şcoala cu clasele I-IV Şomoşcheş, ni s-a

alăturat, dovedindu-şi veleităţile de pasionat cercetător în arhive, jurnalist

şi literat, însuşiri care, alăturate calificativului de „bun învăţător la clasă“,

îl portretizează aşa cum trebuie să fie dascălul de azi: intelectual devotat

profesiei.

Mulţumim pe această cale tuturor cadrelor didactice şi salariaţilor

Centrului Şcolar Ineu care au contribuit la culegerea datelor, Consiliului

Local Ineu, Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad, Muzeului Judeţean

de Istorie Arad, Protopopiatului Ortodox Ineu, Ocolului Silvic Ineu

precum şi : domnului profesor Ioan Codău pentru amabilitatea dovedită

în oferirea unor materiale documentare, doamnei profesor Sofia Crăciun

pentru traducerea monografiei în limba engleză, doamnei profesor Ana

Vreme pentru articolele puse la dispoziţie, domnului Kapus Ladislau

pentru traducerile documentare din limba maghiară.

5

CAPITOLUL I

INEU – CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

ŞI ADMINISTRATIVĂ GENERALĂ

1.1. Cadrul geografic natural

Frumoasă şi Dumnezeiască este această zonă cu numele patetic

de Ţara Zărandului, închisă în parte de ramificaţiile deluroase ale

Munţilor Codru-Moma şi ale Munţilor Zărandului, iar în partea de est pe

o mică porţiune de Munţii Bihorului.

Spre vest, de la aliniamentul Mâsca-Beliu se întinde Câmpia

Crişului Alb, iar spre sud, această zonă se întinde de la poalele podgoriei

arădene Mocrea-Radna, până la graniţa de vest a ţării.

Ineu, oraşul nostru se înscrie în Depresiunea Zărandului la

interferenţa dintre terminaţiile piemonturilor şi culoarul marcat de o

subsidenţă activă între Gut, Crişul Alb şi Teuz. (1)

Oraşul este situat central – nordic în judeţul Arad, pe cursul

inferior al râului, frumos curgător, Crişul Alb, străjuit la 3 km. de măgura

Mocrea, dealul de 346 m. înălţime, singuratic ca o căpiţă de fân şi

acoperit parcă de parfumul şiragului de podgorii.

La nord şi vest se deschide perspectiva nesfârşită a Câmpiei

Cermeiului, parte din Câmpia de Vest, o aşa numită ,,câmpie a

glacisurilor“, situată în continuarea piemontului Codrului şi mărginită la

sud de Valea Teuzului.

1.2. Căile de acces şi vecinii

Oraşul Ineu este un important nod de comunicaţii rutiere şi

feroviare, constituind o adevărată poartă de intrare în Ţara Zărandului şi

perlă a Crişului Alb.

Drumurile ce trec prin Ineu sunt incontestabil legate, din vremuri

imemoriale, de traseul Timişoara – Arad şi accesul pe valea Crişului Alb

6

spre Sebiş – Gurahonţ şi Hălmagiu (2) precum şi asigurarea legăturii cu

vestul european, prin Oradea.

Distanţele rutiere aproximative sunt:

Ineu – Arad 56 km.

Ineu – Oradea 96 km.

Ineu – Brad 105 km.

Legăturile feroviare sunt:

Ineu – Arad 50 km. ( linie ferată dată în folosinţă în 1877)

Ineu – Gurahonţ – Hălmagiu – Brad 107 km. (datată din

1896)

Ineu – Cermei 18 km. (exploatată din 1889) (3)

Localităţile cu care Ineul se învecinează sunt: la nord, Cermei, la

est localitatea Şicula, la sud-est, Seleuş, la sud, mica localitate Mocrea,

iar la vest, prospera comună Bocsig. (4)

1.3. Aşezarea matematic – geografică

Topografic localitatea Ineu se înscrie pe coordonatele:

latitudine N. – 46° 26';

longitudine E – 21° 51', faţă de meridianul

Greenwich.

Altitudinea medie a aşezării este de 111 m. (5)

1.4. Geologia

Teritoriul pe care se află astăzi oraşul şi hotarele din

împrejurimile sale a fost pe vremuri un golf al Mării Panonice. Odată cu

ridicarea munţilor laterali: Carpaţii, Alpii Dinariei, Marea Panonică a fost

umplută cu materialele aduse din erodarea munţilor şi a dealurilor din jur.

Terenul este format din straturi suprapuse de dimensiuni variabile

de la părţi grosiere până la părţi fine. Între diferitele straturi se află pânza

de apă freatică aproape de suprafaţă.

Din punct de vedere geologic terasa Crişului Alb conţine material

de natură lutoasă, zonele de câmpie fiind dominate de loess. Spre Seleuş

întâlnim formaţiuni geologice salino-sărăturoase. La Mocrea se găseşte

trahit. Formaţiunile geologice sunt formate din 3 depozite:

o depozite terţiare

o depozite aluvionare (nisipuri, pietrişuri şi luturi)

o depozite aluvionare granulometrice cu mâluri, nisipuri şi argile(6)

7

Vechimea geologică o confirmă şi descoperirea în albia joasă a

Crişului Alb a unui schelet de ,,elephans primigenius“ care a trăit în

paleolitic şi care se află expus în Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.

1.5. Hidrografia

Ineul şi zona înconjurătoare sunt beneficiarele unei reţele

hidrografice destul de dense.

Oraşul este străbătut chiar de Crişul Alb pe o lungime de aprox. 4

km., râu important din vestul României cu un debit variabil, de la 13,7

m³/sec (Gurahonţ) la 18,4 m³/sec la Bocsig – Ineu şi de 21,2 m³/sec la

Chişineu Criş. Afluenţii Crişului Alb au debite mici de 1-3 m³/sec (ex.

Cigher). (7)

În vremurile vechi pe Crişul Alb se naviga. Dovadă bărcile

monoxile descoperite în albia râului. Una se păstrează în Muzeul

Crişurilor din Oradea.

Lacul Rovina şi Balta Ştefan sunt cunoscute pe hartă cu acest

nume, fiind reamenajate ca pescării cu rol economic şi turistic specific.

Gutul este un mic pârâu, sub 10 km., ce izvorăşte din hotarul Ineului. Are

un debit neregulat, vara albia lui fiind seacă.

Canalul Morilor poartă acest nume pentru că s-au construit şi au

funcţionat pe el multe mori acţionate de forţa apei. Lungimea canalului

este de 79,3 km. Este derivat din Crişul Alb, de lângă Buteni şi se

termină la Vărşand. A fost construit de inginerul Beszedeş Iosif între anii

1833-1849, având lăţimea de 2-4 m şi adâncimea de 1-2 m.. În decursul

timpului lucrările de întreţinere s-au redus iar morile s-au desfiinţat.

Apa Acră din Ineu este locul din care se alimentează mulţi

locuitori ai oraşului şi localităţilor învecinate, apă minerală sulfuroasă şi

bună pentru tratarea anumitor afecţiuni. Preotul scriitor Nicolae Horga

Popovici din Seleuş în lucrarea sa ,,Oglinda“ apărută în 1807

consemnează: ,,La acest hotar al Boroşineului cu Mocrea, principii

Transilvaniei Rakotzy şi Apafi, în secolul XVII, adesea umblau la această

apă mirositoare a piatră pucioasă, scăldându-se întrânsa“.

Şi totuşi azi, în mileniul III, apa acră nu este valorificată nici

turistic, nici balnear sau economic!

8

Podul peste Crişul Alb

1.6. Condiţii climatice

1.6.1. Clima

Clima zonei Ineului este conform parametrilor Köppen de tip:

c.f.b.x. adică este un climat temperat cu influenţe mediteraneene, cu

precipitaţii mai multe la sfârşitul primăverii şi începutul verii.

1.6.2. Temperatura

Temperatura medie anuală înregistrată la Oradea în perioada

1896-1970 este cuprinsă între 10° - 10,5° C. Temperatura medie lunară

cea mai scăzută este în luna ianuarie ( - 10,5° C) iar cea mai ridicată în

luna iulie (21,2° C). În absolut, temperaturile înregistrate la Ineu au fost

de: 40,1° C în 15 august 1952, iar temperatura minimă absolută a fost de

–26,8° C în 16 februarie 1954.

9

1.6.3. Precipitaţii

Pentru interpretarea precipitaţiilor s-au luat datele înregistrate la

staţia pluviometrică Ineu. Precipitaţiile medii anuale au fost de 628,7

mm/m²/an repartizate astfel:

o iarna 122,5 mm/m²/an.

o primăvara 159,1 mm/m²/an.

o vara 195,2 mm/m²/an.

o toamna 154,1 mm/m²/an.

Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează în lunile

mai, iunie şi iulie, iar cele mai sărace în martie şi septembrie.

Precipitaţiile medii anuale şi regimul balic sunt favorabile

dezvoltării tuturor culturilor agricole şi a viţei de vie. Umiditatea relativă

a aerului are valori cuprinse între 87% în decembrie şi 65% în luna iulie.

1.6.4. Vânturile

După datele extrase (8) vânturile sunt în general de intensitate

mică, rareori sunt vânturi puternice de tipul uraganelor (28 mai 1982).

Predominant este vântul de iarnă din N-E ca o prelungire a Crivăţului

Rece, cunoscut popular ca ,,Orădanul“.

Vara, primăvara şi toamna bate un vânt de vest care aduce ploaie.

În fapt este o prelungire a foenului din Marea Adriatică, adică un vânt

mediteranean. Vara mai bate un vânt sărac în precipitaţii cunoscut sub

numele de ,,Austrul“.

1.7. Condiţii biologice

1.7.1. Vegetaţia

Teritoriul localităţii Ineu se află în zona de silvostepă, etajul

stejarului. Vegetaţia forestieră cuprinde în general formaţiunea gorunet-

frăsinet. Domnul inginer, Crăciun Viorel, de la Ocolul Silvic Ineu, ne-a

prezentat cu amabilitate câteva informaţii legate de rezervaţii şi parcuri.

Rezervaţia naturală Rovina are 103 ha cu specii deosebite:

migdalul pitic, o poiană de 0,7 ha cu narcise şi speciile forestiere: cer,

gârniţă şi pin negru. S-au făcut plantări de pin dar fără rezultate

spectaculoase.

Parcul oraşului a fost amenajat între anii 1800-1818, în prezent

având o suprafaţă de cca. 2 ha şi cuprinde specii de stejar, tei, salcâm,

10

platan, alun turcesc, castan porcesc, paulownia, nuc negru şi acel tisa sub

care se spune că a poposit Mihai Viteazul.

Iată cum descrie această minunăţie a naturii Doamna profesor,

Ana Vreme, în săptămânalul Informaţia Ineului, nr. 8, din 5-13 mai

2000:

,,Paulownia, doamna copacilor din parcul oraşului nostru, s-a

îmbrăcat în strai nou de un violet pal, nuanţa cea mai căutată în

vestimentaţia festivă a femeilor. Un fapt banal, s-ar putea spune, dar

coincidenţa cu cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, coloritul

neobişnuit şi priveliştea unică, tocmai atunci când suntem primeniţi

sufleteşte, îl detaşează din cotidian.

Trebuie să se ştie că nu oriunde cei care se plimbă în această

Sfântă Sărbătoare au prilejul să admire atare frumuseţe. E privilegiul

locuitorilor oraşului Ineu datorat acelui iubitor şi cunoscător al lumii

plantelor care ne-a înzestrat ambientul cu asemenea raritate.

Apelând la determinatoare, aflăm că acest copac cu flori

asemănătoare ca alcătuire cu cele ale unor plante din grădinile de pe

lângă case, în clasificarea botanică, aparţine familiei Scrophulariaceae

(care are în componenţa sa aproape numai erbacee, precum Veronica,

Linariţa, Avrămeasa, Ventilica, Coada mielului, Degeţel, Clocotici,

Muma pădurii, etc).

Genul Paulownia e o excepţie. Copacul poate atinge 15 m

înălţime, are frunze mari ovate, flori mari de 5-6 cm, ce apar pe ramuri

înaintea frunzelor. Atracţia principală e culoarea neobişnuită a florilor

pal-violete.

Originar din Ţara crizantemelor, Japonia, se întâlneşte sporadic

la noi. După părerea lui Ion Simionescu (vol. ,,Flora României”),

începând de prin 1830, se răspândeşte în Europa specia Paulownia

tomentosa, ca arbore ornamental. E folosit în parcuri mai ales izolat, aşa

cum e şi la noi. La intrarea în parc, nu departe de Ciupercă, dar pe

partea stângă, este un arbore cu tulpină scurtă, groasă şi coroană foarte

largă, oferindu-ne în fiecare an o bogăţie florală. Un exemplar zvelt, din

cauza vecinătăţii altor arbori, se află nu departe de aleea principală a

parcului, în zona celor doi arbori- lalea. Unul, cel mai tânăr, se află în

parcul din centru, în dreptul restaurantului.

Nu ştiu câte zile vor mai rămâne florile pe ramuri şi după Sfintele

Paşti, pe care le-am omagiat în deplină linişte şi smerenie. Din când în

când cade câte o floare şi astfel se aşterne un covor de frăgezime, uşor

parfumat, care te îndeamnă să salţi privirea spre a admira, spre a te

minuna de câte a dat Domnul.“

11

Vegetaţia lemnoasă cultivată o reprezintă pomii fructiferi: prunul,

cireşul, vişinul şi părul. Ţuica ,,tare“ care se obţine prin distilare întăreşte

specificul zonei. Despre prepararea ţuicii prin distilare avem informaţii

istorice certe.

Cultura viţei de vie, îndeletnicire agricolă perpetuată de pe

vremea dacilor în decursul întregii istorii este reflectată în scrierile

istoricilor Peretsengi N. L. (1805), Fabian Gabor (1835), confirmată de

vestigiile arheologice specifice descoperite la: Cuvin, Şiria, Pâncota,

Moroda (sec III-IV), Arad (sec V-VI), Pecica (sec VII) şi Mocrea (sec

XI-XII). Premiza fundamentală a continuităţii viticulturii pe întreg

teritoriul ţării şi în zona Ineului a fost însăşi continuitatea poporului

român în vatra sa strămoşească. (9)

Tot Doamna profesor, Ana Vreme, ne oferă o descriere sugestivă

a Dealului Viilor, apărută în Informaţia Ineului în nr. din 9 februarie

2001:

,,Îndreptându-te spre dealul viilor… în faţă, în funcţie de

anotimp, ai peretele verde-albastru, galben-ruginiu, cafeniu-brun cu

nuanţe de albastru închis şi violet, culori ce se prelungesc ca un

acoperământ gros pe pantă.

Ştiind că în faţă e pădurea, zoreşti ca să ieşi din efort şi să te

întâlneşti cu draga de ea. Cu al ei colorit mereu în schimbare, cu

mângâietoarea-i răcoare, mai ales pe arşiţă, şi cu multiplele ei alte

frumuseţi, precum stratul de frunze foşnindu-ţi sub paşi, puritatea

aerului, cântul păsărilor şi miresmele ei, pădurea întotdeauna l-a

încântat pe om.“

Locuitorii şi-au construit ,,colne“ în apropirea viilor, de obicei din

două încăperi. Una depozita vasele cu vin iar cealaltă era folosită pentru

odihnă şi recreere. Actualmente, unele dintre acestea au înfăţişarea unor

adevărate case de odihnă, cu pivniţă, parter, etaj, una sau chiar două băi

modern amenajate. Campaniile de recoltare se derulau după ritualuri

specifice zonei, transformându-se în veritabile sărbători care durau

săptămâni întregi. Şi acum se păstrează această tradiţie şi în general, în

prima duminică a lunii octombrie se organizează aşa numitul ,,surechi” –

prilej de reîntâlnire cu membrii familiei stabiliţi în alte localităţi şi cu

prietenii. În timp, şi locatarii blocurilor, în marea majoritate cadre

militare stabilite aici datorită existenţei celor două unităţi, şi-au

achiziţionat terenuri în perimetrul viilor pe care le-au cultivat şi cu mici

parcele de legume pentru necesarul propriu în bucătărie. Dealul viilor s-a

transformat astfel într-un spaţiu de agrement care ar putea fi înscris în

traseele agroturistice naţionale.

12

Naţionalizarea viilor după Război nu a reuşit să distrugă tradiţia,

după Revoluţia din Decembrie 1989, terenurile fiind retrocedate celor în

drept.

Vegetaţia ierboasă este prezentatată prin culturi în pajişti

mezofile, asociaţii de pajişti dezvoltate pe terenuri semisărăturate.

Cândva, până în sec. XVII, păduri semeţe împânzeau zona, dar treptat,

prin defrişări, terenurile au devenit agricole şi păşuni.

Pe cele agricole s-au cultivat şi se cultivă cu succes toate culturile

de cereale, legume şi zarzavaturi, obţinându-se producţii destul de bune.

În deceniul al treilea al secolului trecut a avut loc colonizarea

unor populaţii din Drauţ, Dud, Agriş, Arăneag, Ţara Moţilor tocmai

pentru că terenul agricol era excedentar.

Studiind zona, profesorul universitar Ioan Coste din Timişoara

menţionează pentru flora din zonă peste 590 de specii de plante

superioare şi un număr mai mic de plante inferioare insuficient studiate.

(10)

1.7.2. Fauna

Putem consemna că fauna caracteristică zonei de silvostepă este

destul de bine distribuită. Vânatul este reprezentat prin: iepuri, vulpi,

căprioare, cerbi, mistreţi, raţe şi gâşte sălbatice. În localitate întâlnim

şobolani, şoareci de casă, şerpi de casă şi broaşte. (11)

Fauna piscicolă din apele naturale şi cele amenajate este

reprezentată prin: crap, biban, lin, mreană, ştiucă şi somn.

Dintre păsările mai răspândite putem cita: corbul, cioara de

semănătură, coţofana, vrabia, privighetoarea, ciocârlia, mierla, sticletele

şi piţigoiul.

Insectele sunt reprezentate prin: ţânţar, purice, păduchele de

găină, omidă.

1.8. Patrimoniul administrativ

1.8.1. Echiparea teritoriului

Suprafaţa oraşului: 11620 ha (12)

din care : 660 ha intravilan

11062 ha extravilan

Teren agricol: 8645 ha

Teren arabil: 6288 ha

Lungimea străzilor oraşului: 43 km

13

Spaţii verzi: 10 ha

Fondul de locuinţe: 3461

Apartamente: 1001

1.8.2. Patrimoniul uman

Populaţia: 10835

Sex bărbătesc 5471

Sex feminin 5364

Români: 9438 (86,5%)

Maghiari. 1126 (10,5%)

Ţigani: 182 ( 1,7%)

Germani: 85 ( 0,8%)

Alte naţionalităţi: 84 ( 0,7%)

După confesiuni, situaţia este următoarea:

Ortodocşi: 8790 (80%)

Romano-catolici: 1094 (10%)

Reformaţi: 158 (1,5%)

Baptişti: 255 (2,3%)

Penticostali: 334 (3,1%)

Alte religii: 284 (2,6%)

În localitate, învăţământul este reprezentat prin următoarele

unităţi şcolare:

Grădiniţe: 4 cu 239 preşcolari

Şcoli generale: 2 cu 994 elevi

Liceu- Grup Şcolar Industrial ,,Mihai Viteazul”- zi: 582 elevi

Şcoala profesională: 211 elevi

Şcoala complementară: 18 elevi

Şcoala postliceală: 21 elevi

Şcoala incluzivă ,,Centrul Şcolar Ineu“ – Capitolul III

1.9. Ocupaţiile locuitorilor

Iniţial, localitatea având specific rural, ocupaţiile sătenilor erau

preponderent legate de cultivarea pământului şi creşterea animalelor.

Odată cu dezvoltarea economico-socială a localităţii au apărut noi

îndeletniciri:

o prelucrarea lemnului – în cadrul fabricii de mobilă

o prelucrarea metalului – o secţie aparţinând Întreprinderii

,,Strungul” Arad

o lucrător în produse textile – fabrica ,,Tricotaje”

14

o muncitori calificaţi prestatori de servicii

o specialişti în domeniile: militar, sănătate, învăţământ,

economic

1.10. Portul popular

Costumul femeiesc Caracteristic este ,,conciul“ acoperit cu basma, părul pieptănat cu

cărare pe mijloc, cu două şuviţe lăsate liber care sunt încreţite şi care se

numesc ,,julufi“. ,,Conciul“ este de formă dreptunghiulară, lucrat din

sârmă groasă, susţinut pe cap cu ajutorul celor două cozi. El este purtat

numai de către femeile căsătorite. Capul este acoperit cu un batic roşu,

peste care se aşează o varietate de alte baticuri.

Îmbrăcămintea conţine trei piese de bază: cămaşa care se numeşte

,,spătoi“, cojocul sau ,,pieptarul“ şi ,,pumnata“, care este partea

superioară a poalelor şi a cârpii.

Peste poale se pune un şorţ de bumbac alb numit ,,cârpă“. Cele

mai frecvente modele geometrice pentru această piesă sunt ,,prescura“,

,,capra cu cârlig“. Marginea de jos a cârpei se termină cu un volan numit

,,fodră“.

Piese auxiliare: ,,cotul“ de după cap şi ştergarul.

Încălţămintea o reprezintă cizmele roşii cu tulpan.

Costumul bărbătesc Bărbaţii folosesc pălărie numită ,,clop“ iar pe timp de iarnă

căciulă din blană neagră (gri) de miel.

Îmbrăcămintea este compusă din ,,cămeşă“ de pânză cu guler şi

,,umeriţe“. Mâneca are o manşetă numită ,,pomnari“. Urmează vesta

numită ,,zobon“. Vara bărbaţii poartă izmene largi iar iarna ,,cioareci“

făcuţi dintr-un material gros. Peste acestea se îmbracă şuba. În zonă se

observă o influenţă maghiaro-austriacă.

15

Bibliografie

1. Aradul, permanenţă în istoria patriei, Arad, 1978, p. 17-18;

2. Mihai Tacsen, Eugen Glück, Simion Palcu: Meleaguri

arădene, ghid turistic, Arad, 1972, p. 80-82;

3. Dr. Cornel Şorban: Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938,

cap. 6;

4. Localităţile judeţului Arad, Harta judeţului Arad, 1972, p. 29-

30;

5. Clima R.S.R., vol. II, Bucureşti, 1966, p. 18;

6. Ioan Motorca: Monografia aşezărilor Moroda – Iermata, jud

Arad, Timişoara, 1972, p. 10-14;

7. Aradul, permanenţă în istoria patriei, Arad, 1978, p.21-22;

8. Ibidem, Clima R.S.R.;

9. Alexandru Miholcă, Pascu Hurezan: Miniş, Muzeul viei şi

vinului, prospect, p. 3-16;

10. Ioan Coste, Ioan Godea: Lunca Teuzului, monografie, Ed.

Litera, Bucureşti, 1990, p. 12-19;

11. Ioan Nagy, Romulus Haţegan, Maria Paşcalău: Curtici vatră

din câmpie, cercetări monografice, Ed. Mirador, Arad, 2000,

p. 32-34;

12. Departamentul pentru Administraţie Publică Locală: Judeţele

şi oraşele României în cifre şi fapte, vol. II, Bucureşti, 1995,

p. 10-15.

16

CAPITOLUL II

CETATEA ŞI ORAŞUL INEU – COMPENDIU ISTORIC

2.1. Numele

Toponomia este o mărturie a locuirii străvechi şi permanente a

unui teritoriu. Uneori explicaţiile la toponimie constituie o plutire în

legendă, în mitologie sau supoziţii.

Multiplele variante explicative la numele oraşului şi cetăţii Ineu

vin din înscrisuri documentare sau din tradiţia orală.

Aşadar, citând ca sursă pe Thielle, istoricul Marki Sandor, afirmă

in lucrarea sa Localităţile Aradului(1) că numele „Ineu” înainte de

venirea ungurilor ar fi fost „Brod” (de origine dacă sau slavă).

O altă posibilă denumire ar putea fi transpunerea denumirii

pecenege „Besineu”, parte de hotar între Zărand şi Ineu (2).

În unele documente, susţine dr. Şorban în lucrarea sa

monografică, Ineul apare cu denumirea de „Nadlenew” şi abia din 1334

cu toponimele Ieno si Ieneu.

Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Arad (3)

menţionează aceeaşi denumire, dar cu o grafie puţin schimbată:

1334 Ieno, Ieneu,Ienen

1347 Ieneu

1474 Ienew

1591 Jene

1595 Ienes, Genna

1596 Ieno

1601 Gienne

1602 Genu

1640 Boros Jeno

1806 Boroşjeno- Harta lui Lipszky

1920 Borosineu - Ineu (Ciuhandu)

Menţionăm că Episcopia Ortodoxă de Ineu, existentă din anul

1479, avea titulatura de „Ienopolea”.

Această denumire sau cea de Ienopolis este, precum bine se ştie,

caracteristică oraşelor străvechi numite apelativ greceşte, în care

terminaţia „polis” însemnă oraş-cetate. Dar cum zeul vinului, la greci era

Dionysos, ajuns cult în Tracia, de ce n-am lega acest nume de activitatea

viticolă tradiţională în zonă. Monograful Ineului, Şorban, susţine că

17

Pădurea de la Rovina şi coasta dealului Mocrea au fost locuite de

daci.După cucerirea Daciei, romanii au întărit un castru aici în zonă.

Monograful Şorban susţine că viile din împrejurimi au aparţinut

împăratului roman Probus (sec III d.Hr). (4)

În mod colateral numele localităţii Ineu pare legat şi de existenţa

mănăstirii „Dyenesmonostura comitis Dyenus” (5).

O altă variantă toponimică ne oferă călătorul turc Evlia Celebi,

care a vizitat Ineul în 1660, şi care a lăsat în cartea sa: Seyahatname

(Cartea călătoriilor, vol V) , următorul pasaj: „ Cetatea Ineu (Yanova

Kalesi), este construcţia craiului maghiar cu numele Yanovan, care fiind

foarte onorat şi învăţat, se citeşte la neamul creştinilor o onorată istorie

despre el. Oamenii de frontieră îi spun acestei cetaţi: Yaniova (6).

Şi trebuie subliniat că topicele Zărand şi Crişul Alb (Milliare-

Ariane) sunt şi ele denumiri străvechi indoeuropene reluate de daci.

Dar cum dovezile arheologice confirmă o vechime de câteva mii

de ani a aşezării să facem şi o scurtă sinteză a acestora.

2.2 Dovezi istorice de necontestat

Fără a prezenta în mod exhaustiv întreg repertoriul arheologic al

localităţii Ineu, dar cu convingerea că argumentăm atât cât ar fi necesar,

vom enumera câteva din descoperirile întâmplătoare din cetate, oraş şi

împrejurimi.

18

Rămăşiţe din zidul de apărare al Cetăţii

În întreaga zonă a Zărandului s-au găsit vestigii arheologice

datând din paleoliticul timpuriu, apoi cel mijlociu si târziu, când grupuri

umane locuiau pe culmile teraselor înalte sau pe văile şi luncile unor ape.

Este suficient să amintim câteva localităţi: Beliu, Iosăşel, Zimbru, Clit,

Silindia si Moroda. (7)

În neolitic aşezările au fost numeroase, acoperind întreaga

întindere a Zărandului şi a Câmpiei Aradului, reprezentativă fiind

înfloritoarea civilizaţie a culturii Tisa (2800 – 2500 î.Hr.) ilustrată de

descoperirile istorice de la Pâncota, Cuied, Vărşand, Moroda şi Iermata

(8).

Continuitatea acestor aşezări este atestată în epoca bronzului prin

existenţa unui vârf de lance de bronz descoperit în Ineu (9), prin obiecte

ceramice, unelte şi podoabe aparţinând Culturii Otomani şi în localităţile

învecinate: Pâncota, Seleuş, Moroda, Chisindia, Minişul de Sus, Vărşand

şi Socodor (10).

Există în zona în care este situat Ineul un mare număr de

descoperiri arheologice care vorbesc despre viaţa economică şi socială a

dacilor în epoca preromană: ceramică, seceri, topoare, fibule dacice şi

tezaure monetare (11) scoase la iveală la: Buteni, Şilindia, Berindia, Clit,

Chişlaca, Craiva, Şomoşcheş şi Ineu (12). Totalitatea descoperirilor

19

dacice confirmă un comerţ intens local şi transnaţional, o organizare

comunitară tribală sau unională deosebită, cu aşezări de tipul davelor ce

vor fi avut rolul de centre cu caracter economic, politic, militar,

prefigurând viitoarele oraşe-cetăţi-târguri. Cu siguranţă şi Ineul este între

ele, chiar dacă până în prezent nu avem înscrisuri.

Pe teritoriul Crişanei au continuat să trăiască dacii liberi,

fărâmiţaţi în diferite triburi şi după cucerirea de catre romani şi

destrămarea statului centralizat dac.

Din această perioadă s-au găsit cărămizi romane ştampilate şi

ruine de fortificaţii romane la temelia unor ziduri din cetatea Ineu.

Chiar şi după retragerea trupelor romane din Dacia şi pătrunderea

masivă a populaţiilor migratoare, populaţia autohtonă şi-a continuat

activităţile specifice, a colaborat cu vremelnicii migratori, s-a identificat

în noua populaţie daco-romană cu influenţele nesemnificative ale

trecătorilor vremelnici în noua identitate românească creştină şi ortodoxă.

Aşezămintele stabile din zonă, populaţia cu limba şi obiceiurile

sale între care şi Ineu cu împrejurimile sale, au intrat în aria de

etnogeneză a poporului român din ultimele secole ale mileniului întâi.

Bastionul de sud-est

2.3 Primele atestări

Lucrarea Judeţele şi orasele României în cifre şi fapte

menţionează, printre „cele mai vechi aşezări urbane din ţară” Ineul, ca

fiind atestat în anul 625 d.Hr. (13).

Codex Rakonczy (14), primul codex al românilor, prezintă

organizaţia statală centralizată de pe teritoriul dintre Dunăre, Nistru şi

Tisa, ca pe o ţară suverană centralizată, condusă de domnul „Vlad”

(1064-1101) şi care avea graniţa de vest apărată de un şirag de cetăţi, din

20

Banat prin Arad (Vladimirescu, cetatea de pământ) şi Inăul (cetate de

piatră).

În donaţia regelui maghiar Bela al III-lea din 1177, întărită apoi în

1202-1203 şi de regele Emeric apare consemnată mănăstirea lui Dionisie,

din zona Ineului (Dyenesmonostura comitis Dyenus) (15).

Partea din localitatea Ineu s-a dezvoltat în jurul mănăstirii Dienes,

aproape de Măgura Morii, de la care îi revine şi denumirea.

Printr-un document, datat la 15 mai 1318 , regele Carol Robert,

donează meşterului Leel din zona Ineului, pe langa mănăstirea Dienes şi

câteva sate româneşti (cum villi olachibus ... et alliis). Din secolul al

XIV-lea informaţille despre Ineu sunt tot mai dese.

2.4 Ineul în perioada medievală

Pentru perioada medievală timpurie, izvoarele istorice sunt destul

de sărace. Dovezi ale continuităţii de viaţă ale populaţiei autohtone din

acestă perioadă aflăm din relatările cunoscutei Gesta Hungarorum, scrisă

de Anonymus, învăţat latinist, scriitor al cronicii în jurul anului 1200, în

care se evocă dezvoltarea statală, românească, în etapa invaziei ungurilor

şi a formării regatului arpadian în secolul IX-XI (16).

Istoria zonei, din jurul anului 1000, se leagă nemijlocit de ducatul

independent al lui Ahtum, un descendent al lui Glad, a cărui perioadă de

activitate coincide cu sfârşitul secolului al X-lea şi ţine până în jurul

anului 1030. Întrega epocă se caracterizează prin străduinţa populaţiei

româneşti locale de a consolida şi apăra existenţa statutului său, care

cuprindea o zonă destul de întinsă cu o suprafaţă de 40 000 km², pe

teritoriul actualelor judeţe: Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Bekeş

de Sud, Csongrad, Voievodina, între Vidin, Belgrad, Szeged, Szentes,

Gyoma, Gyula, Ineu, Gurahonţ, Poiana Ruscăi şi Retezat, piemontul

oltean, pe valea Dunării la Calafat şi având reşedinţa la Morisena (Urbs

Morisena) de pe malul Mureşului (17).

In secolul al XVIII-lea, când se extinde expansiunea maghiară,

zona este organizată in comitate. În 1214 este semnalată existenţa

comitatului Zărand care, la început, cuprindea teritoriul de la sud-vest de

Munţii Codru-Moma, având reşedinţa în cetatea omonimă, care mai

târziu s-a mutat chiar la Ineu. Favorizat de cursul Crişului Alb, treptat,

comitatul îşi extinde jurisdicţia până la izvoarele râului, integrând toate

voievodatele şi cnezatele din acest spaţiu geografic (18).

21

Rogerius, canonic din Oradea, in lucrarea sa „Carmen

miserabile” confirmă existenţa organizaţiilor cneziale la 1241, în zona de

câmpie.

Prin construirea si întărirea cetăţii Ineu în 1295, pe malul Crişului

Alb, localitatea se mută pe aşa numita „insulă” care a însemnat stabilirea

pe locul dintre Gut si Crişul Alb, un teren, probabil mai ridicat şi mai

puţin mlăştinos. Se consemnează comandantul şi administratorul

domeniului cetăţii ca fiind castelanul Egedius.

În 1375 regele Ladislau al Ungariei acordă pentru familia

Losonczy Istvan domeniile cu cetăţile şi satele din Zărand, Ineu, Pâncota

şi Dezna. Ele cuprindeau trei mari domenii compuse din 140 sate.

Domeniul cetăţii Ineu se compunea din 51 sate. Zona Ineu-Zărand

aparţinea în 1444 lui Iancu de Hunedoara, iar cetăţile existente se înscriu

în lanţul de apărare a Transilvaniei. De numele lui Iancu de Hundeoara se

leagă construcţia bisericii ortodoxe din Ineu şi înfiinţarea Episcopiei

Ortodoxe Ienopole – precursoarea Episcopiei Aradului.

Localitatea si cetatea Ineu cunosc o dezvoltare continuă, deşi în

multe rânduri vor avea de suferit de pe urma luptelor care s-au dat pentru

stăpânirea cetăţii.

Reacţia de aderenţă şi contribuţia efectivă a ţăranilor din Ineu şi

din zonă s-au constatat în timpul răscoalei ţărăneşti in 1514, sub

conducerea lui Gheorghe Doja. Alăturîndu-se răsculaţilor mulţi locuitori,

cucerirea cetăţii a fost mult facilitată.

Un episod similar s-a petrecut în 1526 când a avut loc în nordul

Banatului şi în jurul Aradului răscoala ţărănească condusă de căpitanul

sârb Ivan cel Negru (Nenada).

Nobilii adunaţi într-o armată şi-au ridicat tabăra militară lângă

Ineu, la Seleuş, această oaste nobiliară fiind învinsă. Cu forţe mult mai

mari nobilii i-au înfrânt apoi pe ţărani la Frumuşeni.

Cele două răscoale au oferit nobilimii prilejurile de a comite

jafuri. În acelaşi timp, regatul Ungaria a slăbit, facilitând pătrunderea

turcilor şi victoria acestora la Mohacs (1526). În urma acestei bătălii şi a

ocupării unei părţi însemnate a Ungariei, zona Ineului ajunge sub

stăpânirea lui Ioan Zapolya.

După căderea cetăţii Buda (1541) se formează un paşalâc otoman,

în centrul şi sudul Ungariei. Transilvania a fost declarată principat

autonom, dar tributar Porţii cu 10 000 de galbeni (1541).

Zona Ineului devine ţinut de graniţă între paşalâcul de Buda şi

Principatul Transilvaniei.

22

Expansiunea turcească continuă înregistrându-se numai în cursul

anului 1552 jafuri şi arderea a 26 de comune în partea apuseană a

comitatului Zărand (19).

În 1552 turcii cuceresc Ineul şi se menţin în cetate timp de 13 ani.

În virtutea armistiţiului încheiat la 13 septembrie 1565, între

comandantul imperial Lazăr Schwendi şi Pertef Paşa, generalul austriac a

reocupat cetatea, dar n-a păstrat-o mulţi ani. Chiar în anul următor apare

sub zidurile cetaţii Ineu, oastea paşei Pertef, care începe la 5 septembrie

1566, asediul. Garnizoana cetaţii Ineu s-a apărat eroic 23 de zile

respingând cinci asalturi otomane. Mercenarii germani, aflaţi în

garnizoană nu au vrut să continue lupta. Ştiind însă că nu pot beneficia de

clemenţă din partea turcilor au acceptat propunerea transilvănenilor ca să

încerce, într-o noapte întunecoasă, străpungerea liniilor otomane.

Transilvănenii, buni cunoscători ai configuraţiei terenului, au reuşit să

iasă din încercuire, îndreptându-se spre Beliu, dar mercenarii germani s-

au rătăcit în pădurile din apropiere şi au căzut în mâna turcilor. Astfel,

cetatea Ineului a rămas câteva decenii sub stăpânirea turcilor (20).

În 1566 s-au format pe teritoriile cucerite de turci în zona

Aradului, trei sangeacuri: Arad, Lipova şi Ineu. Acesta din urmă se

întindea până la Beliu şi parte pe valea Crişului Alb. Avea în componenţă

23

la 1566, un număr de 63 sate în întregime, 15 sate parţiale şi 16 puste. Se

numea turceşte „Yanova sancagi”. Cetatea avea o garnizoană formată din

8 000 de turci.

Cetatea Ineului a rămas în posesia turcilor timp de cîteva decenii.

Ei n-au adus cetăţii modificări constructive esenţiale ci s-au mărginit

doar la reparaţii şi construcţia unei moschei cu minaret (turn) aşezate

lângă cetate în dreapta Crişului aproape de pod. (S-a păstrat pănâ în anul

1950, când datorită nepăsării a fost demolată).

Turcii locuiau în cetate fără să se amestece cu creştinii. Aveau

familiile cu ei doar conducătorii (paşa, beii şi ofiţerii). Femeile lor purtau

voal şi trăiau separat.

Desele schimbări de stăpânire a cetăţii şi domeniilor au creat

instabilitate, nelinişte şi jaf. Atacurile şi jafurile nobililor ardeleni, sau ale

trupelor imperiale explică de ce iobagii, în majoritate români, aşteptau

ocrotire tocmai din partea turcilor, fiind sătui de samavolniciile

mercenarilor străini sau ale nobilimii. Turcii obişnuiau să facă şi ei jafuri

în împrejurimile cetaţilor în care aveau garnizoane.

În 1572 câţiva militari transilvăneni din garnizoana Oradea au

fost atacaţi de turcii proveniţi din cetăţile Ineu, Pădureni şi Lipova. În

urma ambuscadei, 36 soldaţi orădeni au fost asasinaţi. Aceste atacuri se

repercutau asupra sărăcimii satelor care suferea dubla asuprire şi

impozitare otomană şi nobiliară.

În lupta împotriva cotropitorilor otomani un rol deosebit l-au avut

haiducii. Ei proveneau din ţăranii şi micii nobili care pierdusera totul în

urma devastărilor otomane. O asemenea ceată de haiduci a încercat în

1593 să cucerească printr-un atac surprinzător cetatea de la Ineu.

Acţiunea nu a reuşit datorită superiorităţii garnizoanei locale (21).

Stăpânirea otomană nu a durat prea mult. Îndată, după ce oştile lui

Mihai Viteazul au obţinut primele victorii împotriva turcilor şi în zona

Aradului, încep luptele pentru izgonirea lor. Armatele ardelene conduse

de generale Gheorghe Borbely, printr-o campanie reuşită eliberează şirul

de cetăţi de pe valea Mureşului, apoi cele de pe valea Crişului Alb, între

care şi Ineul.

24

Iată filmul evenimentului:

Armata transilvăneană a sosit la 16 septembrie 1595, sub zidurile

cetăţii Ineu şi a început asediul printr-un intens foc de artilerie. Turcii

aveau în garnizoană 700 ostaşi.

Neputând apăra palisadele târgului, ei au incendiat localitatea

civilă şi s-au retras între zidurile cetăţii. Fiind puţini, nici transilvănenii

nu se puteau gândi la un asalt decisiv. De aceea au vrut să lichideze

şanţurile de apărare şi în acest scop au încercat să modifice cursul

Crişului Alb. Munca lor a fost zădărnicită de ploile care au umflat peste

măsură apa râului. Au sperat că aducând cantităţi mari de materiale de

umplutură, să poate îmfunda şanţurile de apărare. Au reuşit totuşi să

aşeze turnurile în imediata apropiere a zidurilor, focul tunurilor

asediatorilor făcând pagube destul de mari cetăţii.

La 15 octombrie are loc asaltul haiducilor şi a celorlalte trupe

ardeleneşti, între care se aflau 1 000 de călăreţi ai banului Lugojului, sub

conducerea generalului Borbely. În sprijinul asediatorilor au sosit noi

trupe care au reuşit să taie drumul unei coloane turceşti venită din cetatea

Timişoara, în sprijinul turcilor asediaţi. La aflarea acestei veşti,

garnizoana din Ineu a încercat tratative cu asediatorii, trimiţându-le

ostatici.

La 21 octombrie 1595, garnizoana turcă din Ineu a aflat despre

victoria strălucită a lui Mihai Viteazul la Călugăreni şi descurajată a

acceptat condiţiile de capitulare impuse.

25

La 22 octombrie 1595, turcii părăsesc Ineul, oştile ardeleneşti

intrând cu onor în cetate. La sosirea triumfală a lui Mihai Viteazul în

Ardeal, în 1599, cele mai multe cetăţi i se închină trecând toate sub

autoritatea lui. Ineul i-a deschis voievodului porţile la 23 noiembrie 1599.

În cetate a fost numit căpitan Gheorghe Borbely. Acesta a pretins printre

altele ca adunările comitatense din Zărand să fie ţinute la Ineu sub directa

coordonare a lui Mihai.

Acesta a luat măsuri serioase pentru aprovizionarea cetăţilor. La 3

aprilie 1600 Mihai a ordonat expulzarea nobililor din Sibiu şi Bistriţa,

sechestrarea cantităţilor de cereale aparţinând acestora, dispunând ca ele

să fie trimise garnizoanlelor de la Ineu şi Lipova, lipsite de bucate.

La 4 august 1600 a cerut Bistriţei 200 de infanterişti, pentru

întregirea garnizoanei cetăţii Ineu.

După înfrângerea suferită de domnitorul român, la Mirăslău,

cetatea Ineului ajunge în mâinile adversarului său, George Basta, care o

va administra. Peste câteva luni în drum spre Praga, pentru a trata cu

împăratul Rudolf, Mihai Viteazul trece prin Ineu. Tradiţia orală susţine

că şi-ar fi instalat cortul sub tisa uriaşă de lângă stadionul „Victoria” din

actualul parc, dar hărţuit de soldaţii din cetate şi-a continuat drumul,

reuşind să treacă aceste obstacole, cu spijinul lui Korniş Gaspar, un nobil

credincios lui.

Stăpânirea lui Basta în părţile Aradului nu va dura mult, fiind

supusă tot mai frecvent la atacuri din partea haiducilor din vest care l-au

sprijinit pe Ştefan Bacskay.

Ineul a fost smuls din mâna imperialilor printr-o stratagemă. În

cetate exista ganizoana imperială. În oraş erau puţine trupe transilvănene.

Căpitanul lor a intrat în legătură cu trupele principelui Bocskay,

stationate aproape de Ineu. Într-o seară, îi invită pe căpitanul imperial şi

pe ofiţeri la o cină, la locuinţa sa din oraş. În acest interval de timp

cetatea a fost atacată prin surprindere, iar garnizoana imperială germană

înlăturată. Aşa s-a restabilit autoritatea şi stăpânirea transilvăneană, în

noiembrie 1604.

În anul 1616 emisarii Transilvaniei caracterizau pe castelanul

cetăţii Ineu ca fiind un om încăpăţânat care dispune de o garnizoană

bună, iar atacul asupra cetăţii ar impune o armată de 50 000 – 60 000

soldaţi şi o durată a asediului de 5 – 6 luni (22).

La 21 iulie 1620, noul castelan al cetăţii Ineu emite instrucţiuni

foarte precise referitoare la cetate, paza ei, regulile armatei şi multe

aspecte ale vieţii în cetate.

Aceste norme privesc oraşul înconjurat de ziduri cu palisade,

precum cetatea. Potrivit dispoziţiilor, căpitanul era în fruntea tuturor

26

forţelor militare din cetate, compuse din soldaţi români, maghiari şi sârbi.

Una din principalele obligaţiuni ale căpitanului a fost continua întărire a

cetăţii, folosind în acest scop nu numai munca gratuită a iobagilor din jur

dar şi prestaţia locuitorilor cetăţii.

Armele, muniţiile, tehnica militară trebuiau ţinute în locuri uscate,

sub cheie, bine îngrijite şi reparate la timp. Porţile urmau să fie păzite, iar

santinelele şi patrulele, mai ales în timpul nopţii, adesea erau inspectate.

Căpitanul avea puteri nelimitate asupra întregii garnizoane. Soldaţii

efectuau servicii şi exerciţii de pregătire, interzicându-li-se să iasă fără

rost din fortăreaţă.

Principele îi avertiza că cetatea fiind recucerită de la turci, trebuie

evitat tot ce ar putea să-i întârâte (23).

Întărirea cetăţii Ineu a devenit o necesitate deoarece hărţuielile cu turcii

erau la ordinea zilei.

Reconstrucţia cetăţii s-a bazat pe planurile lui Gavril Haller, care

era un arhitect şi matematician eminent. El a contribuit la reconstrucţia

mai multor cetăţi. În anul 1645 s-au refăcut bastioanele cetăţii, în acest

scop s-au ars cărămizi şi o mare cantitate de var. S-a folosit multă piatră

şlefuită 7444 extrasă din carierele de la Mocrea. Palisadele oraşului au

fost întărite cu un zid de piatră constituit într-un pătrat. Şanţurile adânci

27

şi late înconjurau cetatea şi erau inundate de apele Crişului Alb. Oraşul

era legat de cetate printr-un pod suspendat peste şanţurile de apărare.

Cetatea era apărată de ziduri groase, la cele patru colţuri avea

bastioane de tip italian. Construcţia bastioanelor a început în 1651 sub

directa îndrumare a lui Haller. Acesta a devenit şi căpitan dar şi comite

suprem al Zărandului.

Dar cea mai frumoasă şi exactă descriere a oraşului şi cetăţii Ineu,

la 1660, ne-o oferă călătorul turc Evlia Celebi efendi.

Iată descrierea sa:

“Slavă Domnului, din epoca aceea, această cetate Ineu rămânând

în mâna islamului, a devenit un oraş mare, păzit de Allah. Hass-I

Hümâyün al paşei, apoi şi timirioţii ( erab-i tuccar, greşit pentru timar) şi

Ziameturile sunt înscrise în defterurile Timişoarei, în prezent este un

mevleviyet de 500 de accele, are pârcălabul cetăţii, yeniceri odasi, un aga

al haseki-ilor, un post de kethüda al spahiilor, o unitate de panţeraţi (bir

oda cebeci), o unitate de tunari, aga al cetăţii dinafară, un aga al aripei

drepte, un aga al aripei stângi, aga üryân, agă al beşliilor, agă al

martolosilor, agă al voluntarilor; în total sunt 10 agalâcuri. Sunt ca la

8000 de ostaşi şi apărători.

Forma cetăţii Ineu. – Are formă pătrată pe marginea râului Criş.

Are bastioane mici construite din piatră; fiecare dintre ele aseamănă cu

bariera lui Magog (Yâcüc) şi în fiecare se adăposteşte câte 1000 de

oameni, în fiecare sunt câte 10 tunuri balyemez. Are o poartă care

priveşte spre sud-est (kible), a cărei cheie se află la aga ienicerilor care

locuieşte în cetate. Prin şanţul ei curge într-una râul Criş. Pe partea

interioară a porţii este geamia sultanului Mehmed Han. La poalele acestei

geamii este un turn cu ceas, o moară cu cai. Înlăuntrul acestei cetăţi este

citadela (Narin kale). E o cetăţuie frumoasă; înlăuntrul, în afară de odăile

ienicerilor, nu există nimic altceva. În cele patru colţuri ale ei sunt patru

turnuri puternice, pe deasupra acoperite cu scânduri având grosimea

zidurilor de 20 de picioare. Această cetate interioară (ickale) are o poartă

care dă spre partea apuseană; în şanţul acesteia de asemenea este râul,

până la gură.

Foburgul Ineului (Yanovanin varoşu). – Râul Criş curge prin el.

Pe dreapta şi pe stânga acestui râu este un mare oraş (şehr-i muazzam),

de o formă arcuită ce s-a întins pe pământ ca un arc. Circumferinţa de jur

împrejur este de 4800 de paşi şi acuma este o palancă în curs de

dezvoltare. În total opt bastioane tari şi trei porţi: Poarta Orăzii privind

înspre răsărit, care sunt porţi de lemn. Şanţul acestui foburg fiind umplut

de râul Criş, 10.000 de raiale (reaya) lucrează şi sapă un nou şanţ.

28

În acest foburg se află geamia lui Koprulu Mehmed paşa, foarte

îngrijită şi împodobită. Partea superioară e din cărămida şi minaretul

muezinilor e din piatră. Este o geamie care are o incintă amplă. Înlăuntrul

târgului, geamia lui Haseki Osman aga. Şi aceasta este foarte artistică şi

frumoasă, e o geamie înflorit desenată cu cărămizi şi are un minaret de

scânduri. Pe poarta acestei geamii este gravat un tarih în versuri. Apoi,

geamia lui Sufî (“Misticul”) Kenan paşa, din cărămidă, cu minaret de

scânduri. În apropierea ei, apoi, la capul podului amintit, este geamia lui

Kopruluzade Fâzil Ahmed paşa. În afară de acestea, mai există şi

moschei.

Este un oraş înfloritor, cu un total de 800 de case zidite din

cărămidă cu cat inferior şi superior, care acuma este în dezvoltare. Râul

Criş curge chiar prin mijlocul acestui oraş, şi din toate ferestrele şi

balcoanele închise (şahnişin) fiecine poate prinde tot felul de peşti.

Grădinile şi trandafiriştele şi straturile de flori, mulţimea grădinarilor de

legume reticulate, şi felul şi însuşirile fiecărei grădini sunt mai presus de

orice descriere şi înfăţişare.

Casele de familie (hanedan) sunt cele mai bogate. La picioarele

Porţii Giulei este Palatul Paşei (Paşa Sarayi), cu atenanţe şi cu hamam,

cu numeroase camere la etajele inferioare şi superioare, de construcţie

mândră şi împodobită, toate fiind acoperite cu ţiglă. Ferestrele şi

balcoanele închise ale acestor case de familie au vederea spre râul Criş.

Fiecare palat are câte un caic şi o luntre (cirnaklar, probabil conaklar,

din ung. Csónak). Toată lumea se îmbarcă cu amicii şi ducându-se la

viile din împrejurimi şi la grădinile paradisului (bagce-i Iremleri) din faţa

caselor lor, îşi petrec şi se amuză. În fiecare vie cântecele privighetorilor

prin comoara vocilor lor le hrănesc sufletele şi-i îneacă în dragoste şi

plăcere. Parfumul trandafirilor şi al zambilelor din boschetele dimprejur

şi al florilor de bujor de toate culorile vrăjesc sentimente delicate în

fiecare om. Pomii fructiferi cultivaţi simetric în toate părţile cu libertate

şi fără număr şi asemuire, coroană lângă coroană, îşi aruncă umbrele

peste râul Criş, de parcă ar fi aleile Persiei. Uite, sub arborii aceştia

umbroşi, toţi locuitorii vilaietului şed în grupuri, ascultând muzica lui

Hüseyin Baykara. Căci acest oraş, când a fost din nou cucerit, stăpânul de

atuncia a acordat populaţiei răgaz şi timp suficient.în felul acesta,

înfrumuseţându-se oraşul acesta zi de zi, aici vin din celelalte sangeacuri

şi târguri (kasaba) de se aşează raialele şi beraialele. Până acum are

numai un hamam. La capul podului de lemn de pe râul Criş, Köprölüoglu

Ahmed paşa a pus să se facă un han mare, l-a acoperit cu ţigle şi l-a

înfrumuseţat. Sunt aici în total 200 de prăvălii, dar este lipsit de alte

construcţii publice. Fiind un oraş extrem de bogat (gâyetülgâye ganimet

29

şehir), raialele sale sunt ardeleni şi români (reâyâsi Erdel ve Iflakli dir).

Ostaşii sunt potur şi bosnieci, care se îmbracă cu haine de serhat, aşa ca

locuitorii Timişoarei şi ai Lipovei.”

Această lume şi viaţă turcească erau însă sortite dispariţiei.

Forţele locale ardeleneşti îmbinate cu moderna pentru acele vremuri,

armată austriacă au reuşit la sfârşitul secolului al XVII-lea să “elibereze”

de dominaţia turcească, teritoriul transilvan.

În urma eşeculului dezastruos al turcilor la Viena, în 1683, trupele

austriece reiau ofensiva şi, înaintând metodic, recuceresc în 1688 cetăţile

Lipova, Şoimuş, Lugoj, la 7 iunie 1692, Oradea şi după un atac

concentrat generalul Heisler ocupă pe rând aşezările din jurul Ineului. La

15 mai 1693, garnizoana din cetate se predă austriecilor. Prin pacea de la

Carlovitz (26 mai 1699), turcii au recunoscut trecerea Transilvaniei sub

stăpânirea Imperiului Habsburgic.

După anexarea acestor teritorii, austriecii plasează în valea

Mureşului şi a Crişului Alb, regimente grănicereşti. Din acest sistem

militar local făceau parte: Ineul, Şicula, Gurba, Şiria şi Galşa (24).

La 30 aprilie 1732, în Ineu, se ţine ultima adunare a nobililor din

Comitatul Zărand, condusă de Poganz Andras. În 1742, parte din

comitatul Zărand este ataşată la Arad, iar din 1746 se mută ganizoana

cetăţii Ineului la Arad.

În perioada următoare Ineul decade din punct de veder

administrativ, dar se menţine şi se dezvoltă economic şi comercial.

Încă din 1746, aici se ţin anual trei mari târguri. Germenii capitalismului

apar în diferite sectoare.

2.5 Secvenţe din istoria modernă

Criza feudalismului şi formarea relaţiilor capitaliste vor crea o

mulţime de contradicţii şi care din punct de vedere social culminează cu

răscoala ţăranilor din 1784.

În urma incidentului de la Curechiu, din noaptea de 1 noiembrie,

la îndemnul lui Crişan “să stingă pe toţi nobilii”, răbufnesc primele

flăcări ale răscoalei. Revolta populară se extinde în comitatele Zărand şi

Hunedoara simultan. La 4 noiembrie răsculaţii atacă Hălmagiul şi

localităţile din jur, înaintând pe Crişul Alb şi ajung la Sebiş.

La 7 noiembrie o coloană a răsculaţilor cărora li s-au alăturat şi

ţărani din satele de pe traseu, ajunge la Ineu unde întâmpină rezistenţă

serioasă, din cauza armatei şi a autorităţilor (25).

Se ştie că spre 20 noiembrie răscoala a fost înăbuşită, dar ea a

însemnat o puternică lovitură dată feudalităţii.

30

Pentru anul următor zona Ineului s-a remarcat printr-o nouă

acţiune locală. În primăvara lui 1785 în împrejurimile Ineului şi Sebişului

a izbucnit o răscoală sub conducerea lui Beci Petru. Răsculaţii porniţi

spre Cetatea Şiriei au fost înfrânţi de trupele imperiale aflate în comitat.

(26).

La începutul secolului al XIX-lea aspectul şi împrejurimile

Ineului se schimbă mai ales după 1802 când începe canalizarea Crişului

Alb. Tot acum se sapă “Canalul morilor” după planurile inginerului

Beszedes Nador care pune în funcţie la Rovina şi Mocrea mori cu câte

patru pietre.

Anul revoluţionar 1848-1849 a cuprins aceste meleaguri în

diverse acţiuni şi în diferite tabere.

Memoria locului consemnează momentul depunerii armelor de

către revoluţionarii maghiari comandaţi de generalul Vecsey Karoly în

faţa generalului rus Rüdiger, pe câmpia dintre Ineu şi Seleuş. S-au adunat

cu acest prilej 60.000 de arme (săbii, pistoale şi puşti) (27).

Spiritul revoluţionar continuă să străbată printre locuitorii Ineului.

În vara anului 1851 se raportau la Arad situaţii îngrijorătoare. Prim

pretorul plăsii Ineu raporta lui Atzel, la Arad, că în circumscripţia sa este

un spirit de agitaţie, mai mulţi locuitori au spus direct jandarmilor că

“aşteaptă să coboare din nou moţii lui Avram Iancu”.

Fortăreaţa Ineului este folosită de stăpânii domeniului în scopuri

doar gospodăreşti, mai ales ca hambar. În această perioadă cetatea se

distrugea tot mai mult, păstrându-şi doar zidurile principale şi

bastioanele. Nu se cunoaşte data la care, în sec.al XIII-lea dispar zidurile

protectoare ale oraşului.

O întorsătură mai favorabilă a intervenit doar în anul 1870 când

Petre Aczel, un om de cultură, a devenit temporar stăpânul domeniului.

La cererea lui, arhitectul Hunndelmann a întocmit un plan de restaurare

destul de neinspirat. Cunoscând în mod insuficient specificul arhitecturii

militare italiene din timpul Renaşterii, proiectantul a folosit unele soluţii

mai arhaice decât cele necesare. Cert este însă că planul şi bastioanele au

rămas neschimbate. După spusele lui Dimitrie Stoi în articolul ,,O familie

nobiliară care are în blazon stema cetăţii Ineului“ din Observatorul

arădean, la restaurarea cetăţii şi-au adus o contribuţie importantă şi

arhitectul şef al Aradului, Czigler Anton junior, iar după decesul acestuia

fiul său Gyozo, devenit ulterior profesor universitar la Institutul

Politehnic din Budapesta. În locul teraselor s-a montat un acoperiş din

masive grinzi din lemn şi ţiglă, cum arată şi astăzi.

31

Clădirea restaurată a fost transformată în cazarmă, fiind

abandonată din nou în 1901 de autorităţile militare. Peste trei ani ea a fost

destinată pentru Institutul şcolar pe seama copiilor alienaţi mintal. (20)

În primii ani ai secolului XX, ca urmare a dezvoltării sale

economice, în Ineu, creşte şi numărul locuitorilor (1910 – 6593 locuitori)

(28). Crescând importanţa economică şi administrativă zonală, din 1872

se instalează aici judecătoria regală de care aparţineau şi zona Beliu şi

Chişineu-Criş.

În 1875 Ineul devine centru de notariat regal.

În 1888 este consemnată existenţa morii cu aburi şi a formaţiei de

pompieri voluntari (29).

În 1902 se parcelează noi loturi pentru case şi se formează un nou

cartier spre gară. Ineul îşi schimbă aspectul edilitar prin construirea unor

clădiri oficiale cu etaj. În 1907-1908 se pavează strada principală şi mai

multe străzi sunt iluminate, primind şi denumiri stabilite de o comisie din

oraş.

La 15 martie 1914 s-a aprobat construirea unui pod metalic peste

Criş, în locul podului de lemn, dar pentru “necesităţile frontului” a fost

dus în altă parte. De la 1 decembrie 1914 a funcţionat în Ineu şi o baie de

abur.

Primul război mondial a antrenat şi populaţia Ineului, în prima

parte în armata austro-ungară făcându-se mobilizări mari. Dacă medităm

la numărul de 23 prizonieri, numai în Italia, bănuim la ce scară au fost

mobilizaţi combatanţii din Ineu (269 persoane).

Un moment de seamă din istoria României şi a Ineului pe care

trebuie să-l evocăm este cel legat de Unirea cea Mare, de la 1 Decembrie

1918. Spaţiul restrâns al acestei lucrări ne obligă din nou să sintetizăm

prezentând doar câteva aspecte şi personalităţi, radiografiind desfăşurarea

acelor evenimente.

La sfârşitul lunii octombrie şi la începutul lui noiembrie 1918,

flăcările revoluţiei au cuprins tot Imperiul austro-ungar, înlăturându-l de

pe scena istoriei. La Ineu, ca şi peste tot în Transilvania, Banat, Bucovina

şi Basarabia poporul s-a ridicat la luptă. Bunăoară la Ineu, a fost atacat

conacul moşierului Salymossy Laios, posesorul a nu mai puţin de 7781

jugăre de teren în Ineu şi alte 7734 jugăre în Şicula şi Gurba. S-au

organizat şi acţiuni cu caracter politic, unii notari şi jandarmi fiind

alungaţi iar puterea administrativă trecută consiliilor şi gărzilor naţionale,

româneşti, atunci constituite.

În raportul său din 4 noiembrie 1918, vicecomitele judeţului Arad

nominaliza între cei 42 de notari scoşi din funcţie şi pe notarul Ineului –

Strasser Peter. În ce priveşte noile organe e bine să menţionăm că la 10

32

noiembrie 1918 s-a constituit şi la Ineu, Garda Naţională Română

Cercuală având comandant pe dr. Silviu Păşcuţiu.

Adunarea populară din Ineu, ţinută la 24 noiembrie 1918, a

desemnat delegaţii pentru Marea Adunare de la Alba Iulia. Au fost aleşi:

dr. Ioan Suciu, avocat în Ineu, Iustin Monţia, preot în Şicula, Patriciu

Covaci, învăţător în Sebiş, Dumitru Nica, ţăran din Moroda, Teodor

Hălmăgean, ţăran din Răpsig, Mihai Cosma, preot în Răpsig, Ioan

Oachiş, vicepreşedinte C.N.R. din Beliu, Aurel Gligor, din Beliu, dr.

Teodor Burda, avocat în Ineu, dr. Silviu Păşcuţiu din Ineu, Ioan Georgea,

protopop de Ineu şi Avram Borcuţa, ţăran din Şicula.

Deşi este vorba de 12 delegaţi, din cercul electoral Ineu, au plecat

la Alba Iulia şi sunt imortalizaţi în cunoscuta poză 22 de persoane, dintre

care amintim pe Valea Pavel (Hoşcu), recompensat mai tarziu cu Ordinul

Steaua Romaniei clasa I, Feier Adam (Adămuţ a lui Onişor, a cărui

familie locuieşte în spatele cetăţii, lîngă malul Crişului Alb).

Monumentul dedicat cinstirii celor care au fost trup şi suflet

devotaţi Marii Uniri şi care străluceşte în razele de soare din centrul de

azi al Ineului a fost dezvelit în 1 decembrie 1998, într-un cadru festiv

(30).

Între anii 1870-1918, cetatea Ineu a fost garnizoană pentru

Regimentul 4 honvezi, îndrituit cu paza şi ordinea în zonă.

La 10 aprilie 1919, “Consiliul dirigent” a hotărât decretarea

mobilizării generale a armatei, corpul de armată sub comanda generalului

Dabija a intrat în Ineu la 20 aprilie 1919, apoi a plecat spre Bekes-Csaba.

Pentru un scurt timp poliţia a deschis o şcoală de pregătire a

cadrelor în cetate.

2.6 Ineul in secolul al XX-lea

Reluând firul evoluţiei localităţii Ineu, punctăm lucrările şi actul

de împroprietărire a ţăranilor prin Reforma agrară din martie 1921.

O suprafaţă de 2016 jugăre şi 220 stej a fost împărţită ţăranilor,

pentru care aceştia au achitat 116.736 lei. Din această suprafaţă, 199 de

ineuani au primit loturi de câte 4 sau 8 jugăre. Din păcate mulţi care ar fi

avut dreptul la împroprietărire nu au beneficiat de pământ.

În 1924 a luat fiinţă pe pusta Istvanhaza, un cartier în care

coloniştii veniţi din Drauţ, Dud, Arăneag, Pecica, Agriş şi Brusturi au

primit loturi pentru case şi teren agricol în posesie, constituindu-se

“Colonia Traian”.

În 1928 ea s-a extins, iar din 28 august 1936 a devenit comună

politică, cu consiliu comunal şi primar. Avea în 1936 un număr de 198 de

33

case şi 418 locuitori (31). Populaţia comunei a crescut an de an ajungând

în 1936 la 821 de locuitori care se ocupau cu agricultura şi creşterea

animalelor având în posesie 378 jugăre de islaz şi 57 jugăre de pădure

(32).

Al doilea război mondial a marcat o pagină nepieritoare pentru

Ineu şi locuitorii săi.

După actul de la 23 august 1944, Armata a III-a horthistă, după o

scurtă perioadă de pregătire şi de hărţuire la frontieră (5-13 septembrie

1944) a trecut graniţa în fapt la 13 septembrie 1944.

O divizie de honvezi a atacat pe direcţia Chişineu – Criş – Sebiş,

infiltrându-se pe defileul Crişului Alb.

Lupte grele au dat cele două batalioane ale Şcolii de ofiteri,

rezervă, nr. 6 Ineu şi un divizion din Regimentul 38 Artilerie sprijiniţi de

Regimentul 85 Infanterie în zilele de 14-17 septembrie 1944.

Au apărat cu succes sectorul Ineu – Mocrea – Pâncota pe un

aliniament de şanţ antitanc.

La 19 septembrie 1944 a fost eliberat Ineul, iar în zilele

următoare, până la 25 septembrie, întreg teritoriul naţional pe această

direcţie alăturându-se, în continuare, trupelor ruse venite pe Valea

Mureşului şi continuând drumul victorios spre Debreţin.

Faptele de arme, bătăliile din: Crimeea, Cotul Donului,

Stalingrad, Păuliş, Ineu, Teiuş, Nagybojon, Debreţin, Budapesta, Tatra şi

Praga nu vor fi uitate.

Asociaţia Veteranilor de Război Ineu şi-a câştigat un prestigiu

deosebit având în rândurile sale mulţi foşti combatanţi dintre care a fost

avansat la gradul de general domnul Aurel Golcea, dar şi foşti ofiţeri şi

comandanţi ai celor două unităţi militare din Ineu.

În noiembrie 1946, în Ineu, în sala cinematografului a sosit

Lucreţiu Pătrăşcanu care voia să cunoască şi problemele locale.

S-a discutat chestiunea reînfiinţării liceului, dezvoltarea industriei

locale precum şi stringenta reformă agrară.

Peste câteva zile s-au împărţit titlurile de proprietate.

2.7 Ineul în socialism sau contrastul dintre democraţie şi represiune

Timp de o jumătate de secol, regimul impus de armatele sovietice

- “cel bolşevic” - s-a instaurat şi s-a întărit aducând multe prejudicii dar

şi bunăstare, favoruri unor activişti de partid şi de stat. Mulţi au promovat

din simpli muncitori în directori de fabrici, de instutiţii, primari, secretari

34

P.C.R., la judeţ sau alte funcţii pe care dosarul de partid “cu origine

sănătoasă” permitea a fi săltat.

Cei care au trăit acei ani pot face singuri în mod sincer o

evaluarea a ceea ce a fost bun sau rău în 50 ani de comunism.

Exemplificăm doar anul de raport, 1971, din lucrarea editată de

Secţia de propagandă a Comitetului judeţean de partid şi Consiliul

Popular Judeţean Arad.

În anul 1971, în unităţile industriale ale oraşului lucrau 1150

salariaţi, realizând cca 1% din producţia globală industrială a judeţului.

Agricultura deţine o pondere importantă în economia oraşului. La

sfârşitul anului 1971 existau trei cooperative agricole de producţie şi

întreprindere piscicolă. Pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei, în oraş

exista o reţea comercială formată din 44 de unităţi, din care 10 sunt

unităţi alimentare. În perioada 1966-1971 au fost construite din fondurile

statului 524 apartamente (33).

Dar nici un raport statistic sau document de partid nu a prezentat

politica antireligioasă şi represivă la adresa celor care continuau să fie

credincioşi, nimeni nu a vorbit de politizarea din şcoli şi armată, nimeni

nu a susţinut respectarea drepturilor omului potrivit ,,Cartei Universale a

drepturilor omului”. Şi pentru că în Ineu au existat opozanţi ai

comunismului, deţinuţi politici pe nedrept, ne facem o datorie istorică de

a-i aminti pe cei care între anii 1945-1989 au fost încadraţi juridic şi

condamnaţi:

o Baboş Ioan;

o Bălănoiu Ştefan;

o Ursan Ioan

o Ruxanda Miorel

o Bartoş Petru;

o Buţiu Constantin;

o Cismaş Moisă;

o Crişan Preda Petru;

o Dehelean Gheorghe;

o Georgie Cornel;

o Ghiulescu Gheorghe;

o Henţiu Gheorghe;

o Maniu Gheorghe;

o Poenaru Gheorghe;

o Rus Pavel

Unii au acţionat direct împotriva regimului totalitar, s-au exprimat

deschis, s-au organizat în grupuri de rezistenţă, dar oricum mai mult sau

35

mai puţin vinovaţi, regimul i-a etichetat ca opozanţi politici, i-a

condamnat şi pe unii i-a executat (34).

Iată şi feţe nevăzute, mai puţin prezentate de regimul socialist.

Revoluţia din 1989 a găsit Ineul în efervescenţa dorinţei de

schimbare. Menţionăm că în Ineu nu au fost victime şi nu s-a vărsat

sânge pentru Revoluţie.

Încheiem acest sintetic periplu prin istoria Ineului cu speranţa că

cei care-şi iubesc pământul strămoşesc îşi apreciază faptele şi înaintaşii,

sunt mândri de istoria lor şi vor fi dornici să afle şi mai multe date,

informaţii, în viitoarea şi ampla monografie a Ineului.

Ne-am bucura şi mai mult dacă cetatea actuală, intrată în custodia

Primăriei Ineu ar fi renovată, primind şi amenajându-se în incinta sa

,,Muzeul Ineului” despre care înscrisurile spun că ar fi existat în 1937 şi

1970 în fostul Palat al pionierilor din Ineu prin grija regretatului profesor

†Dinu Bâte.

36

Bibliografie

1. Sandor Marki, Arad varmegye es Arad szabad kiralyi

varaştortenete (Istoria comitatului Arad şi a oraşului liber regesc

Arad), Arad, 1895, vol. II, p. 220;

2. Octavian Mândruţ, Aurel Ardelean, Elena Gramescu, Toponimia

geografică-mărturie a locuirii străvechi şi permanente a

teritoriului judeţului Arad, Ziridava XI, p. 240;

3. Alexandru Roz, Geza Kovach, Dicţionarul istoric al localităţilor

din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, pp. 131-134;

4. Szolasi Karoly, Ineu astăzi şi în trecut, Ziarul Alfold, 1896;


din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, p. 133;

6. Aurel Decei, Oraşul şi judeţul Arad în sursele istorice turceşti,

Aradul cultural, Arad, 2000, pp. 89-94;

7. Ioan Motorca, Monografia aşezărilor Moroda, Iermata, jud.

Arad, 1982, p. 22;

8. Ibidem, p. 23;

9. Repertoriul arheologic al Mureşului inferior, Ed. Orizonturi

universitare, Timişoara, 1999, p. 78;

10. Aradul, permanenţă în istorie, Arad, 1978, pp. 49-51;

11. Mircea Barbu, Descoperiri monetare dacice pe teritoriul

arădean, Adevărul 18.03.1995;

12. Repertoriul arheologic al Mureşului inferior, Ed. Orizonturi

universitare, Timişoara, 1999, p. 78;

13. Judeţele şi oraşele României în cifre şi fapte, vol. II, Bucureşti,

1995, pp. 10-11;

14. Codex Rakanczy, prezentat în emisiunea Repere votive din

23.11.2002 la TVR 1;

15. Geza Kovacs, Documente despre începuturile Aradului, Ziridava

VI, Arad, 1976, pp. 117-138;

16. Sergiu Iosipescu, Schiţă a Constituirii statelor medievale

româneşti, Revista de Istorie, Tom 36, martie 1983, p. 258;

17. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoria părţilor arădene în

epoca ducatului lui Ahtum, Ziridava VI, 1976, p. 89;

18. Pavel Vesa, Din istoria comunei Dieci, Ed. Ştirea, Arad, 1999, p.

37

19. Aurel Decei, Oraşul şi judeţul Arad în sursele istorice turceşti,

Aradul cultural, Arad, 2000;

20. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoricul cetăţii de la Ineu,

Ziridava XIII, p. 133,147;

21. Ibidem, p. 134;

22. Aradul, permanenţă în istorie, Arad, 1978, p. 138;

23. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoricul cetăţii de la Ineu,

Ziridava XIII, p. 139;

24. Gheorghe Ciuhandu, Românii din câmpia Aradului de acum două

veacuri, Arad, 1940, p. 65;

25. Otto Greffner, Cetatea Şiriei, contribuţii monografice, Arad,

1976, p. 62;

26. Îndrumător în arhivele statului, jud. Arad, vol. I, Bucureşti, 1974,

p. 30;

27. Dumitru Stoi, In memoriam 150, Arad, 1999, p. 44;


din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, p. 133;

29. Cornel Şorban, Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938, cap. II,

p. 6;

30. Din cuvântul deputatului de Ineu, prof. Ioan Jurcă şi reportajul

„Faţă în faţă cu eroii”, transmis la R. Timişoara în emisiunea

„Uniţi sub tricolor”, cu prilejul dezvelirii Monumentului Unirii

din Ineu, 1 dec. 1998, reporter corespondent, înv. Ioan Nagy;

31. Îndrumător în arhivele statului, jud. Arad, vol. I, Bucureşti, 1974,

pp. 73-74;

32. Cornel Şorban, Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938, cap. II,

p. 6;

33. Localităţile judeţului Arad, Secţia de Propagandă a Comitetului

Judeţean de Partid şi Consiliul Popular Judeţean, Arad, 1972, p.

30;

34. Corneliu Cornea, Jurnalul detenţiei politice în judeţul Arad,

1945 - 1989, Ed. Mirador, Arad, 2000, pp. 14-102.

38

CAPITOLUL III

ROLUL SI LOCUL INVĂŢĂMĂNTULUI SPECIAL

3.1. Învăţământul de masă ineuan

3.1.1. Începuturile

În Transilvania primele ştiri privind viaţa, respectiv istoria

învăţământului şcolii sunt corelate cu viaţa bisericii, atât cea ortodoxă,

cât şi cea catolică. Cea dintâi şcoală atestată documentar este o şcoală din

Cenad, din nord-vestul Banatului Timişan. Aici a existat o veche

mănăstire şi Episcopie ortodoxă care, după ocupaţia maghiară, a fost

înlocuită cu o mănăstire şi o episcopie catolică. „Viaţa Sfântului Gerard”

scrisă cel mai târziu în secolul al XIII-lea – aminteşte de şcoala din

Cenad, existentă în secolul al XI-lea şi frecventată de 30 de şcolari. Mai

târziu şi în celelalte reşedinţe episcopale catolice s-au organizat şcoli.

Limba de predare era latina, iar materiile de învăţământ erau grupate pe

trei cicluri: primul, numit „trivium” cu trei materii: gramatica, retorica şi

dialectica, iar al doilea numit „quadrivium” cu patru materii: aritmetica,

geometria, astronomia şi muzica. Cei ce voiau să-şi desăvârşească

învăţătura, urmau un curs superior în care studiau filosofia şi teologia,

aceste discipline fiind, pe atunci, considerate ca încununarea

cunoştinţelor umane.

Au existat de asemenea şcoli pe lângă episcopiile şi mănăstirile

ortodoxe, dar limba de predare era cea slavă. Putem exemplifica şcolile

de la Peri şi Ieud, Maramureş, Vad şi Feleac în părţile Someşului şi

Prislop în Ţara Haţegului. Nu pot fi trecute cu vederea şcolile modeste

săteşti amintite documentar în secolul XIV, îndeosebi în părţile săseşti şi

îndeosebi în Banat.

Ele erau şcoli de învăţământ elemetar: scris şi citit, pe texte

bisericeşti, socotit, sub conducerea preotului, a ţârcovnicului sau a

dascălului bisericii.¹ Nu numai mănăstirile şi bisericile de la sate au ajutat la

răspândirea ştiinţei de carte. În anul 1675, sinodul mitropolitan de la Alba

Iulia hotăra: „ Iar pentru ca să se întărească şi pruncii, nefiind işculă

unde să înveţe, tot creştinul să-şi ducă pruncii la biserică şi popa, după

39

ce va isprăvi slujba bisericii, să facă ştire cum să strângă pruncii în

biserică, să-i înveţe cum este scris mai sus „(2).

După anul 1670 se face simţită influenţa bisericii sârbeşti asupra

celei româneşti din Banat şi Transilvania.

Această influenţă devine mai puternică după anul 1700 când o

parte din români acceptă Unirea cu biserica romano-catolică. Românii

rămaşi la religia ortodoxă – neuniţii, cum li se spunea în documentele

oficiale, îşi pierd treptat ierarhia bisericească română. Sunt numiţi

episcopi sârbi, iar în biserică se foloseşte limba slavonă.

Au rămas totuşi biserici şi şcoli şi în limba română. În urma păcii

de la Pasaroviţ (1718) Banatul intră sub stăpânirea austriacă şi cum statul

avea interes în realizarea de venituri, a stimulat dezvoltarea economică a

întreprinderilor, a mineritului, a agriculturii şi comerţului.

Cum numărul neştiutorilor de carte era mare, stăpânirea de la

Viena a înţeles că e nevoie de o cultura şi ştiinţă de carte care putea fi în

folosul organelor administrative austriece.(3)

Curtea de la Viena, sub Maria Tereza ( 1740-1780) şi mai ales

Iosif al II-lea au căutat să folosească noile transformări şi progrese

economice şi sociale spre a-şi întări autoritatea. (4)

În vremea guvernatorului Banatului, Klary von Altringen (1769-

1774) s-au luat multe hotărâri bune în legătură cu organizarea

învăţământului în Banat.(5)

La 14.04.1774 a fost aprobat de guvernul austriac regulamentul

şcolilor ,,Regulile directive, pentru îmbunătăţirea şcolilor elementare sau

triviale, ilirice sau valahe, sârbeşti şi româneşti“.(6)

În şcolile triviale se învăţau: religia, citirea, scrierea, socotitul şi

economia. Obligativitatea şcolară se întindea asupra copiilor de la 6 ani

la 12 ani, iar supravegherea si controlul erau încredinţate preoţilor şi

episcopilor.

Peste numai trei ani în 1774, noul regulament şcolar ,,Ratio

educationis“ după care s-au condus şcolile din comitatele: Arad, Bihor şi

Satu-Mare, vine cu noi facilităţi în folosul învăţământului în limbile

naşionalităţilor conlocuitoare şi bineînţeles a celei româneşti.

Sistemul de învăţământ includea şcoli elementare, secundare şi

superioare.

Baza acestui sistem o forma şcolile poporale. Acestea erau

frecventate de copiii ţăranilor şi meseriaşilor. Ei primeau aici

cunoştinţele folositoare în viaţă.

Şcolile de grad mediu erau şcolile de gramatică de trei clase şi

gimnaziale care aveau cinci clase. Primele serveau pentru pregătirea

40

muncitorilor şi funcţionarilor. Gimnaziul pregătea: profesori, preoţi,

bibliotecari şi secretari.

Academiile regale, cea mai înaltă treaptă, pregăteau cadre pentru

slujbe înalte juridice şi cu studii filozofice.

Cu privire la şcoli se arată că în fiecare comună unde este parohie

să fie şi şcoală. Construirea localurilor de şcoală şi întreţinerea lor cade în

sarcina comunelor. ,,Domnul de pământ“ era obligat să dea material de

construcţie iar poporul mână de lucru. Se stabilea ca plata învăţătorului

să fie fixă. Comuna plătea în produse şi o 1/3 în bani, iar 2/3 din salariul

în bani va fi achitat de ,,domnul de pământ“.

S-a hotărât ca învăţătorului să i se dea loc de păşunat pentru două

vaci, să i se asigure o cameră la şcoală pentru locuinţă, separată de sala

de clasă.

Postul de învăţător să nu mai fie împrumutat cu cel de secretar al

satului şi cu cel de cântăreţ bisericesc.

Angajarea învăţătorilor să se facă prin contract scris care

prevedea drepturile şi îndatoririle acestuia, cât şi ale comunei.

În spiritul ideilor iluministe, Cancelaria aulică aprobă înfiinţarea

în 1771 a 142 de şcoli pe lângă cele 73 existente.

În 1789 Cancelaria aulică a aprobat contractele a încă 48 de şcoli

printre care sunt menţionate şi cele din Apateu, Şepreuş, Cermei şi

Talpoş. Dar şcoala din Ineu funcţionează încă din 1754 cea din Apateu

din 1749, iar cea din Berechiu din 1768 (8).

Cum şcolile erau în subordine tractuală, ele aparţinând unui

protopopiat, cele din zonă erau arondate protopopiatului Ienopole sau

Boroş Ineului în denumirile vremii.

O situaţie din 1793 din protopopiat ne aduce la cunoştinţă

următoarele:

PROTOPOPIATUL INEU

CASE SUFLETE PAROHIA PROTOPRESBITER

2625 15432 31 Grigore Chituţa

Invăţător, Andrei Mironovici cu 3 ani vechime. (9)

În 1791 trebuie să menţionăm că mai multe şcoli au declarat nule

contractele dintre învăţători şi autorităţile locale. Între şcolile găsite la 21

octombrie 1791 de către A Velici, şi I. Verner, inspectori şcolari, în

această situaţie s-au aflat şi şcolile din Ineu şi Curtici (10).

In 1793 episcopul şi inspectorul şcolar de Oradea Mare a dat o

circulară pentru prezentarea unor învăţători, preoţi la cursurile de

pregătire metodică pe o periodă de 5 săptămâni.

41

Acestea au continuat şi în 1794, 1795 si 1796. Cei care au urmat

cursurile au primit un atestat eliberat de T. Abramovici. Printre ei se

găseau cei din Ineu, Şiria şi Roşia (11).

Este imperios necesar să subliniem lupta dusă de preoţii şi

învăţătorii vremii pentru păstrarea limbii române în condiţiile în care şi în

1792 s-a declarat obligativitatea limbii maghiare din Ungaria.

O problemă deosebită o prezenta slaba frecvenţă la şcoală. O

statistică de la începutul veacului al XIX-lea ne arată:

1814-1815 1817-1818 1818-1819 1819-1820

6-12 ani Frecv. Dilig. Neglij. Dilig. Neglij

.

Dilig. Neglij

.

154 20 5 3 9 11 14 16

3.1.2. Şcoala românească în luptă cu deznaţionalizarea

Nu e lipsit de semnificaţie să arătăm că salarizarea învăţătorilor se

făcea în bani şi în produse cerealiere. La 1 septembrie 1820 noul salariu

pentru învăţătorul Ion Iftimovici din Ineu era de 140 florini din care 80

erau în monede, iar 60 în bunuri naturale şi produse.

Într-un anuar al diecezei arădene din 1858 (12) pentru

Protopopiatul Ineu se stipulează statistic: total locuitori 17 486, români

17 017 – ortodocşi, şcoli 28, învăţători 28, şcolari 1226.

Aceeaşi statistică a anului 1871 consemnează o creştere a

numărului de elevi de şcoală la 3171, dar şcoli sunt numai 23.

Cu mândrie locală consemnăm că în 1878 pentru perfecţionarea

învăţătorilor s-au organizat 6 centre din care unul la Ineu, cel care a

condus activitatea fiind Paul Duma care funcţiona aici din 1849 şi care s-

a remarcat printr-o carieră cu adevărat strălucită.

În 1862, cercul tractual scolar Ineu cuprindea 29 şcoli cu 1089

băieţi, 786 fete, in total 1875, din care frecventau 706 băieţi si 318 fete,

29 învăţători. Inspector şcolar era I. Munteanu.(14) Anul istoric de mare

importanţă 1877-1878 pe plan şcolar trebuie rememorat prin aceea că în

Ineu erau două şcoli, în acelaşi local, construcţia unui nou local de şcoală

a început chiar în acel an 1877. Învăţătorii şcolii erau Paul Duma şi

Vasile Stefan. Numarul de şcolari examinaţi a fost de 51 elevi la finele

lui 1876 (15).

Pentru sfârşitul secolului al- XVIII-lea o statistică pe protopopiat

ne aminteşte că existau 24 şcoli populare cu 24 învăţători. Au fost

42

recenzaţi, înscrişi la începutul anului: 4163 – 6-12 ani, 1675 – 12-15 ani.

Au frecventat: 1950 de 6-12 ani, 350 de 12-15 ani.

În oraşul Ineu frecvenţa şcolară era considerată de 50,78%.

Trebuie menţionate şi alte aspecte printre care existenţa de coruri vocale

în număr de 10, şcoli de pomicultură – 6 şcoli, biblioteci şcolare – 4 şi

activitaţi de albinărit doar într-o şcoală.

Considerăm necesar a arăta că din cele 11 şcoli confesionale, în

1896, 9 şcoli aveau săli corespunzătoare, 2 şcoli erau necorespunzătoare.

Din cei 11 învăţători, 8 erau definitivi, iar 3 erau suplinitori.

Învăţătorii încadraţi cu salar maximal primeau 480 de florini, iar

cei încadraţi cu minimal primeau 181 de coroane (16).

Începutul secolului XX îl putem caracteriza sumar prin câteva

repere:

o Introducerea de matricole noi în 1903;

o Numirea lui Pavel Dârlea ca învăţător dirigent al şcolilor din

Boroşineu;

o Activităţi de alfabetizare;

o Înfiinţarea de noi şcoli, clasele a V-a şi a VI-a.

o Şi iarăşi trebuie să subliniem multiplele contribuţii şi intervenţii

progresiste ale protopopului de Ineu, Constantin Gurban (decedat

în 1906).

O mare semnificaţie patriotică are raportul din 11.03.1901 prin

care protopopul C. Gurban informează Ministerul Cultelor din Budapesta

că în toate bisericile ortodoxe serviciul divin se face în limba română

(17).

Multe acţiuni ale învăţătorilor şi preoţilor vizează lupta pentru

şcolarizare. Înapoierea prin alfabetizare se poate constata din următoarea

statistică pe Protopopiatul Ienopole:

o suflete la sfârşitul anului 1908 – 32 474

o ştiu citi şi scrie – 6 640

o ştiu numai citi – 1322

o sub 6 ani analfabeţi - 5 776

o total analfabeţi - 24 512 (18).

Iată semnificaţia luptei acerbe pentru limbă şi cultură prin adunări de

protest în 46 de localităţi şi în Ineu contra Legii lui Apponyi şi cererile

tuturor comitetelor parohiale din Protopopiatul Ineu pentru sprijinirea

şcolilor (19).

Cum sarcina principală a acestui material a vizat prezentarea şi

cunoaşterea cadrului şcolar în care la 1904 apare Centrul Medico -

Pedagogic din Ineu nu vom detalia activitatea şcolară din Ineu şi zonă ci

vom prezenta telegrafic doar traseul învăţământului general apoi cel

43

liceal punctând câteva repere şi care în mod cert în monografia oraşului

vor fi prezentate pe larg.

3.1.3. Şcoala românească de prestigiu

În 1922 se înfiinţează în Ineu un liceu care va funcţiona doar 6

ani.

În 1954 s-a înfiinţat Şcoala Medie Mixtă.

În 1977 liceul a primit profilul industrial, apoi s-a mutat în

clădirea actuală. Din 1991 s-a constituit Grupul Şcolar Industrial Ineu

primind apoi numele de ,,Mihai Viteazul“.

În şcoală lucrează 135 cadre didactice: 14 educatoare, 20

învăţători, 75 profesori, 12 ingineri, 11 maiştri, 3 economişti. (20)

Este principalul liceu din zonă care are un prestigiu de traditie,

datorat rezultatelor obţinute de elevi şi indirect de profesorii care i-a

îndrumat la olimpiadele scolare, la concursurile pe meserii şi a celor

reuşiti în învaţământul superior. Mulţi sunt medici, ingineri, profesori

care astăzi constituie corpul de nădejde al instituţiilor de învăţământ

superior din Cluj, Timişoara, Arad, Bucureşti, Braşov, etc. Dintre aceştia

amintim pe : Mihăiţă Stoian – conferenţiar universitar – Iaşi, Marius

Danciu – profesor universitar – Braşov, Gheorghe Ilonca – profesor

universitar – Cluj, Ioan Coste – profesor universitar – Timişoara, Aurel

Faur – conferenţiar – Timişoara, Ştefan Kyleni – profesor universitar –

Timişoara, Marius Herbei – profesor universitar – Timişoara, Avram

Andea – profesor universitar – Cluj, Melinda Hulka Cîndea – profesor

universitar – Bucureşti, Bercea Petru – profesor universitar – Cluj,

Teodor Todincă – profesor universitar – Timişoara, Arsenie Horgoş –

profesor universitar – Timişoara, Ilie Stan – profesor universitar –

Timişoara, Petru Hălmăgean – Cluj, Florian Miculiţ – conferenţiar

doctor – Timişoara, Doru Todincă – asistent universitar – Timişoara,

Bogdan Sasu – lector universitar – Timişoara, Pavel Farkaş –

matematician – Arad, Silard Pafka – profesor universitar – Budapesta.

Alţii sunt oameni de afaceri, conducători de firme: Cristea

Francisc, Flueraş Paul, Vinge Dudi, Vinge Tiberiu, Constantinescu Sorin,

Popa Dan, Ciucea Maria. Unii au depăşit graniţele prin munca şi

competenţa lor profesională: Gănescu Luminiţa – S.U.A., Octavia Plesh

– San Francisco, Albu Balaci Rodica - SUA, Todincă Ionel – Franţa,

Crăciun Adrian – Austria , Mocanu Manuela – New-York, Mavrache

Carmen – Germania. Alţii s-au afirmat în domeniul artei: Sara Gheorghe,

Faur Gabriel.

44

Acest lucru a fost posibil pentru că liceul a beneficiat de un corp

profesoral de elită. În 1954, la înfiinţarea liceului, o echipă de dascăli

tineri şi foarte inimoţi au pus bazele unui învăţământ de calitate,

performant, competitiv la nivel naţional. Ne oprim doar asupra câtorva

nume : †Sidonia Martin, Vasile Parfenie, Maria Mara, soţii Preda, †Ioan

Constantinescu, Vasilica Constantinescu, soţii Barna, †Traian Miclăuş,

Gheorghe Pribac, soţii Vreme, Gheorghe Gabor, †Pavlos Muculis.

Ulterior, colectivul de dascăli ai liceului se consolidează cu noi

nume de prestigiu: †Ioan Todincă a cărui corabie a părăsit prea devreme

ţărmurile vieţii, regretat de generaţii de elevi, Cornelia Todincă -

absolventă a acestui liceu, Teodor Jurcă, Aurel Sasu, soţii Bulc, Sofia

Crăciun, Otmar Huhn, Veronica Cotuna. Câţiva dintre absolvenţii acestui

liceu au revenit, după absolvirea facultăţii, în atmosfera acestuia, numai

că locul acestora este acum la catedră şi nu în bancă. Din acest nou val de

tineri profesori amintim: Zoe Cipu, Corina Sasu, Petru Chiş, Ioan

Brandinburg, Petru Feieş, Alexandra Pele – şefă de promoţie a Facultăţii

de Filologie Cluj-Napoca, Matei Cosma, Teodor Crişan (actualmente

director), Angelica Grăjdănescu şi lista ar putea continua.

3.2. Şcoala specială Ineu şi evoluţia sa

3.2.1. Înfiinţarea şcolii

La 28 noiembrie 1904, în clădirea fostei cetăţi a Ineului s-a

înfiinţat primul aşezământ medico-pedagogic din zonă, destinat ocrotirii,

educării şi instruirii practice, a pregătirii pentru viaţă a unor copii debili

mintal, cu diverse disabilităţi sau orfani.

Trebuie să caracterizăm momentul istoric şi cadrul social din acea

perioadă subliniind că mai multe reglementări legislative de după 1879

au creat premisele unei presiuni şi chiar agresivităţi asupra caracterului

naţional al şcolilor populare româneşti.

În 1891 s-a elaborat o nouă lege pentru grădiniţele de copii iar

pentru învăţământul de masă s-au propus legi noi antinaţionale precum

proiectul de lege elaborat sub conducerea ministrului de culte al Ungariei

de atunci, A. Berzeviczy. (21)

Nu dorim să dăm extindere problemei dar e necesar să oferim

celor interesaţi câteve date despre cel care a fost vajnicul luptător pentru

drepturi naţionale şi pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului

românesc, protopopul Ineului, Constantin Gurban.

45

Sigiliul Şcolii – 1904

S-a născut la 20 mai 1845 în Buteni. A îmbrăţişat cariera de preot,

urmând cursurile Institutului Teologic din Arad. În 1871 este numit

administrator apoi ales şi întărit ca protopop al Ineului, funcţie pe care

temporar o îndeplineşte trecând la Buteni iar din 1898 până în 1906 iarăşi

protopop în Ineu.

S-a remarcat ca deputat în Parlamentul de le Budapesta, apărând

drepturile naţiunii române. Protopopul C. Gurban se integrează într-o

campanie de presă şi prin circularele emise de protopopiat prin care se

dovedeşte susţinător al şcolilor româneşti. ,,Şcolile noastre le vom susţine

din sărăcie, şi după vreme să vină asupra noastră orice primejdie de

pierire, nu ne temem căci /…/ noi credem în viitorul celor asupriţi“,

concluziona într-un articol din Tribuna de Arad. (22)

Ca protopop al Ineului şi inspector şcolar care coordona 16

comune, cu 24 şcoli şi 24 învăţători s-a interest prin vizite, participând

la examene sau studiind rapoarte, de soarta elevilor, a dascălilor şi

preoţilor din protopresbiterat.

Prin circulara 3756 din 1899 recomanda ca în fiecare comună în

care nu există clasele a V-a şi a VI-a să se înfiinţeze aceste clase. Ex. în

Somoşcheş. (23)

46

Preocupat de istoria fiecărei localităţi emite Circulara 156/1902

prin care solicită fiecărui preot paroh să-şi pună în ordine arhiva bisericii

iar în urma cerecetării ei să expedieze date statistice, monografice despre

localitate şi biserică. (24)

Preocupat şi de starea de sănătate a locuitorilor din protopopiat trimite

mai multe circulare: 2115/1903, 2845/1905, prin care recomandă acţiuni

practice pentru ,,împiedecarea morbului de tuberculoză în şcoli“ şi a

alcoolismului, sugerând învăţătorilor să ţină prelegeri şi lecturi.

Proces verbal în limba maghiară – 1911

Ca inspector şcolar a participat la multe examene în zonă

exprimând şi consemnând multe aprecieri deosebite asupra unor eminenţi

învăţători ai vremii: Pavel Dârlea din Ineu, Ioan Leucuţa din Somoşcheş,

Ioan Incican din Sepreuş. (25)

C. Gurban a murit la 7 ianuarie 1906 şi este înmormântat în

Cimitirul oraşului Ineu lângă aleea principală.

În aceste condiţii istorice se deschide la 28 noiembrie 1904,

Institutul Medico-Pedagogic din Ineu prin decizia Ministerului Instrucţiei

Publice şi al Culturii din Ungaria, din care Transilvania şi zona noastră

făcea parte atunci.

47

E clar de ce acest aşezământ medico-pedagogic, fiind susţinut de

stat a avut profesori maghiari, director maghiar şi a folosit în învăţământ

limba maghiară. Trebuie totuşi să subliniem că printre elevi erau mulţi

români de diferite confesiuni şi de ambele sexe. Statistic, putem

consemna în 1904 un număr de 28 elevi, băieţi şi fete. (26)

Activitatea debuta cu o clasă pregătitoare tip grădiniţă şi şase

clase progresive. Elevii primeau cunoştinţe practice de viaţă asfel: fetele

învăţau gospodărirea iar băieţii în majoritate şi funcţie de capacităţi,

învăţau grădinăritul.

Proces verbal de şedinţă de consiliu profesoral

Dublarea şi chiar triplarea numărului de elevi într-un singur

deceniu dovedesc creştere prestigiului şcolii, a modului pragmatic în care

elevii cu deficienţe erau pregătiţi pentru viaţa socială.

Graficul efectivelor de elevi este concludent:

1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913

45 47 57 65 51 54 90 91 122

48

Dacă în anul 1913 erau 122 elevi, în 1926, efectivele ajung la

133-138 elevi. (27)

În această perioadă, director al şcolii a fost György Csapo, iar

profesori, soţia sa, Mariska Csapone, Zenö Pirovits, Deschenschi Nadrre

şi Stern Iahab.

Procesele verbale ale aşezământului 1904-1926

Rezultatele excepţionale obţinute de către elevii aşezământului în

această perioadă sunt dovedite prin participările de succes la expoziţiile

internaţionale din Londra şi Jena. Astfel, în 1907, şcoala primeşte în baza

hotărârii juriului londonez o diplomă de onoare şi medalia de argint. În

anii 1908 şi 1909, la aceeaşi expoziţie din Londra, elevii câştigă

medaliile de aur şi diplomele de onoare aferente. (vezi Documentul din

arhivă – Procese verbale 1908-1926)

Comitetul Director al şcolii hotăra organizarea de serbări şcolare

periodice iar de Crăciun se acordau cadouri elevilor, având un puternic

rol stimulativ în dezvoltarea afectiv-psihică a acestora.

49

3.2.2. Treapta 1919 – 1948

Începând din 1904 a funcţionat ca profesor dirigent, pentru toate

şcolile din Ineu, învăţătorul Pavel Dârlea, remarcabil dascăl, patriot, om

de cultură şi corifeu al Unirii pentru zona Ineului. S-a remarcat în

perioada pregătitoare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, fiind şi

arestat pentru acest fapt. Ca o recunoaştere a meritelor sale, după Unire a

fost ales în Consiliul Dirigent. El a funcţionat ca dascăl şi în cadrul

Aşezământului medico-pedagogic, cu scoaterea sa de la catedră pe

perioada în care a reprezentat Circumscripţia Boroş-Ineu ca deputat.

În articolul ,,Un om pentru o cauză – Pavel Dârlea“, din revista

Şcoala Vremii nr. 4/1993, domnul profesor Ioan Codău îl caracterizează

pe marele patriot pe mai mult de două pagini. Din raţiuni de economie a

spaţiului am selectat doar următoarele informaţii:

Născut la 7 mai 1878 în Galşa, Arad, format în climatul de înaltă

efervescenţă naţională şi culturală a Preparandiei arădene, pe care o

încheie în 1898, şi a Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din

Cluj, Pavel Dârlea s-a dedicat trup şi suflet cauzei naţionale, sociale şi

culturale a românilor din străvechea aşezare Ienopole (Ineu) definindu-

se ,,om de şcoală şi de luminător al poporului“, misiune pentru care a

dovedit realmente vocaţie.

În raportul comisarilor consistoriali apare printre puţinii dascăli

care dispun de o bibliotecă corespunzătoare, abonat fiind la mai multe

reviste de specialitate

Din 1920 până la pensionare (1931) va funcţiona ca profesor la

Institutul de Educarea Copiilor Debili Mintali. Pentru informarea sa şi a

altora a tradus şi publicat în limba română regulamente şi planuri de

învăţământ. Activitatea laborioasă în acest domeniu i-a fost oficial

recunoscută în 1923, când este medaliat cu Crucea ,,Meritul Sanitar“

clasa I. (brevetul nr. 1383)

O etapă deosebită în activitatea de dascăl a fost aceea a luptei

pentru înfiinţarea unui gimnaziu destinat copiilor din zona Ineului. ,,O

şcoală medie să se creeze în Ineu, ca în cel mai potrivit loc, fie ca centru,

fie ca şi comunicaţie, ca loc istoric, ca situaţie. Planul acesta de lucru

făurit în şcoalele cari ne lipsesc vor aduce cu sine bogăţie şi cultură“.

Urmează ani în care efectivele şcolii speciale cresc, ajungând la

160 elevi şi 9 cadre didactice. În aceste condiţii în şcoală existau o clasă

pregătitoare, 7 clase progresive şi 3 clase de ucenici.

Adresa 2841/1920 stipula că şcoala era intitulată ,,Căminul celor

neaccesibili pentru instrucţiune“, înţelegându-se că o parte dintre elevi

sunt cu disabilităţi.

50

Astfel dosarele elevilor înscrişi în anul şcolar 1921 cuprindeau:

o cerere de internare

o ordin de internare

o extras de naştere

o certificat de cetăţenie

o certificat de pauperitate

o certificat medical

o certificat şcolar

o ordin de plasare

o corespondenţă cu părinţii (28)

De asemenea, fiecărui elev i se completau periodic de către

profesori foile de observaţie. Asupra elevului se exprima şi medicul

printr-o ,,părere medicală“, sau ceea ce în zilele noastre numim

cerecetare psiho-pedagogică. Nu au lipsit consemnările şi aprecierile

referitoare la vârsta intelectuală şi coeficientul intelectual al fiecărui elev.

Principalele obiecte de studiu erau: cunoaşterea patriei, cetit-scris,

cânt, gimnastică, purtare, desen, exerciţii intuitive, deprinderi practice,

dezvoltarea simţurilor, jocuri conceptive, religie-morală, exerciţii de

vorbire, gramatica, grădinărit şi economie, caligrafie, lucru de mână. (29)

Dintre profesorii care au funcţionat în această perioadă amintim

pe: - George Căprariu Csapo – Director, Căprariu Maria, Tasch Petru,

Roth Ludovic, Maria Balinth, Ştefan Pârcălabu, Irina Schaffer, Corneliu

Haiduc, Dârlea Pavel, din 1921 fiind şi deputat al circumscripţiei Boroş-

Ineu (30), Dimitrie Moldovan, care va îndeplini şi funcţia de director al

şcolii între 1933-1941 când este concentrat şi participă la Al Doilea

Război Mondial.

Trebuie să mai subliniem că în aceşti ani Şcoala din Ineu a fost

arondată la Oradea Mare, ca atatre, aici s-a tipărit şi s-a difuzat şi pentru

elevii Şcolii din Ineu ,,Carnetul pentru întreţinerea copilului“. În cuprins

se dădeau îndrumări pentru creşterea copiilor, adresate educatorilor şi

tutorilor cu sublinierea de protecţie la boală, alcool, hrănire şi

îmbrăcăminte. (37)

Profesionalizarea câştigă tot mai mult teren, ucenicia urmărind

preponderent însuşirea profesiei de agricultor. Alături de grădinărit se

învăţa împletitoria, legatul cărţilor şi olăritul.

51

Tablou cu retribuţiile profesorilor1919

Demnă de remarcat este participarea elevilor Şcolii Speciale din Ineu la

Expoziţia Generală din Chişineu-Basarabia în anul1925 cu lucrări

practice de combinaţii, din lut, împletituri, cusătorie, împletituri papură,

împletituri coşuri, legat perii, croitorie bărbaţi, pantofărie.

Faptul că activitatea era diversă rezultă din nomenclatorul de

personal încadrat în 1924:

o un director

o 6 profesori

o 3 profesori-candidaţi

o 1 administrator

o 1 controlor-contabil

o 5 maeştri de lucru

o 4 supraveghetoare

o 1 economă

o 9 personal inferior de serviciu.

Caracteristică acestei perioade este şi grija pentru absolvenţii

şcolii care erau plasaţi în diferite gospodării în urma întocmirii unor

contracte între şcoală şi gospodarii respectivi prin care aceştia din urmă

52

se obligau să plătească 50 de lei pe lună copiilor, asigurâdu-le acestora

cazarea şi masa.

Efectivele de elevi în această perioadă au oscilat între 50 şi 100

elevi.

Ca urmare a organizării învăţământului special se impune Decizia

Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor sociale No.

43822/14.07.1931 care reglementează posibilitatea asistaţilor de a deveni

ucenici, după absolvirea cursurilor şcolare.

Efectul celui de-al Doilea Război Mondial s-a repercutat şi asupra

efectivelor de elevi ai acestei şcoli, marea majoritate fiind orfani sau

copii abandonaţi.

În anul 1940 secţia fetelor s-a desfinţat ramânând în continuare

numai băieţi. Această perioadă se caracterizează printr-o mare mişcare a

ocrotiţilor, unii transferaţi la alte aşezăminte, alţii la diferite spitale. La

rândul lor unele familii işi retrag copiii din şcoală.

Situaţia absolvenţilor in această perioadă este următoarea:

Nr.

crt.

Anul

şcolar

Număr

absolvenţi

Nr.

crt.

Anul

şcolar

Număr

absolvenţi

Obs.

1 1926-1927 2 10 1935-1936 16

2 1927-1928 3 11 1936-1937 9

3 1928-1929 - 12 1937-1938 2

4 1929-1930 9 13 1938-1939 11

5 1930-1931 10 14 1939-1940 9

6 1931-1932 14 15 1940-1941 14

7 1932-1933 13 16 1941-1942 7

8 1933-1934 19 17 1942-1943 6

9 1934-1935 21 18 1943-1944 2

Total general absolvenţi – 167

Este caracteristică acestui interval de timp forma deghizată de

exploatare a deficienţilor, care era posibil acceptată sub forma integrării

lor sociale. Deficienţii apţi pentru muncă erau luaţi de diverse persoane

care ii foloseau ca mâna de lucru semicalificată in atelierele particulare

ale diverşilor patroni sau argaţi in gospodăriile celor care îi ridicau din

Institut.

53

Tabel cu situaţia elevilor la sfârşitul anului şcolar

Atât in primul caz cât şi în al doilea, remunerarea muncii prestate

este lesne de înţeles cum se făcea. Astfel au fost plasaţi in cursul acestor

ani la diferite persoane in judeţ sau în afara judeţului peste 130 deficienţi.

Marea majoritate a celor plasaţi era constituită din orfani sau abandonaţi

de familie.

Sfârşitul celei de a doua perioade de existenţă a Institutului a

însemnat traversarea unor momente dificile create de cel de al doilea

război mondial. Pe lângă impedimentele de ordin financiar activitatea

institutului se restrânge datorită ocupării unui spaţiu însemnat din

clădirile existente de către armată.

3.2.3. Treapta 1948-1989

Anul 1948 a adus reforma în învăţământ, o reformă prin care s-a

implementat sistemul de învăţământ sovietic. Programele şcolare au fost

copiate după învăţământul rus, manualele au fost traduse din rusă,

programele şcolare fiind de asemenea identice cu cele din Uniunea

Sovietică. Învăţământul a primit un puternic caracter politic, elevii fiind

încadraţi în detaşamente de pionieri, utemişti şi ulterior utecişti.

54

Spaţiul şcolar deteriorat în timpul războiului a creat greutăţi în

baza materială a şcolii fiind necesare fonduri mari pentru reparaţiile

clădirii (cetăţii).

Inventarul cu obiectele de la expoziţie

Instituţia şcolară a primit denumirea de Aşezământ medico-

pedagogic şi a trecut sub jurisdicţia Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor

Sociale. Şcoala s-a demixtat, elevii şcolii rămânând doar băieţi. Planurile

de învăţământ au devenit în timp specifice instruirii deficienţilor. Elevii

urmau 7 clase generale după care continuau ucenicia în decursul a trei

ani. Profesionalizarea s-a diversificat cuprinzând grădinărit, olărit,

zidărie, cismărie, croitorie şi tâmplărie. Activitatea secţiei de grădinărie

se restrânge, grădina şcolii rămâne de numai 3 hectare, atelierele fiind

dotate cu sculele şi dispozitivele necesare.

Absolvenţii şcolii erau consideraţi cu stadiul de ucenicie încheiat

după ce susţineau un examen practic la locul de muncă.

Plasarea absolvenţilor în mediul social se făcea preponderent

pentru cei cu părinţi şi prin grija lor. În legătură cu plasarea celui mai

mare număr de absolvenţi scoatem în evidenţă colaborarea cu Direcţia

Judeţeană a Muncii care prin organisme specializate a asigurat plasarea

în locuri de muncă a absolvenţilor în judeţele de provenienţă. Locul de

55

muncă se încerca a fi asigurat chiar în localitatea de domiciliu sau în

imediata apropiere. În urma acestor demersuri, inserţia socială se făcea în

condiţii bune, condiţia fiind ca vreme de trei ani elevii încadraţi neputând

fi îndepărtaţi de la locul de muncă. Se ţinea o evidenţă exactă a tuturor

absolvenţilor şcolii şi exista un control asupra mişcării acestora.

. crt. Anul şcolar

Număr

absolven

ţi

Nr.

crt.

Anul

şcolar

Număr

absolvenţi

1 1945-1946 - 9 1953-1954 11

2 1946-1947 8 10 1954-1955 10

3 1947-1948 8 11 1955-1956 9

4 1948-1949 - 12 1956-1957 6

5 1949-1950 - 13 1957-1958 12

6 1950-1951 4 14 1958-1959 13

7 1951-1952 - 15 1959-1960 26

8 1952-1953 7 - - -

Total general absolvenţi 116

Anul 1961 a marcat un moment deosebit în evoluţia unităţii

noastre deoarece începând cu data de 1 ianuarie s-a înfiinţat Şcoala

Profesională nr. 21, cu o capacitate de 160 de locuri şi un plan de

producţie de 138 000 lei. În anii 1964-1965 şcoala pregătea elevii în

meseriile de tâmplari mobilă, zugravi-vopsitori, tapetari, croitori,

cizmari, tinichigii, zidari-construcţii şi sobari-teracotişti. Sistemul

învăţământului pentru deficienţi a fost conceput ca un sistem elastic care

să ţină cont de capacităţile intelectuale şi fizice precum şi posibilităţile de

integrare în producţie a absolventului, oferindu-se copiilor şansa de

specializare şi în meseriile de tapiţer-plăpumar-saltelar, mozaicar-

faianţar, instalator tehnico-sanitar, lăcătuş mecanic, horticultor şi

zootehnist.

Învăţământul special era chemat în acel moment să rezolve cu

mai multă eficienţă problema deficienţilor fapt ce se va concretiza în anul

1961. Deci anul 1961 marchează un moment important în evoluţia

învăţământului special constituind o adevărată reformă cu conţinut

revoluţionar a întregii reţele de toate gradele pentru deficienţi: psihici,

fizici si senzorio-motori.

56

Fişa individuală a elevului

Astfel prin Hotărârea Consiliului de Miniştri şi ordinul

Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale numărul 1159 din 27

octombrie 1960 se înfiinţează cu data de 1 ianuarie 1960 Şcoala

profesională specială nr. 21 Ineu cu o capacitate de 160 locuri şi un plan

de productie anual în valoare de 138 mii lei.

În acest moment începe o altă perioadă de frământări în

dezvoltarea şcolii atât în planul logistic cât şi în cel educaţional şi de

profesionalizare. Remarcabilă este contribuţia directorului învăţător

†Androne Ioan, care venit de la Vinţu de Jos se stabileşte şi se dedică cu

devotament actului de recuperare, educare, socializare a tinerilor

instituţionalitaţi la Ineu. De o ţinută morală şi intelectuală aproape de

perfecţiune, regretatul om de suflet al Aşezământului s-a preocupat

permanent pentru asigurarea în unitate a unui climat de muncă serioasă,

obligând prin modelul său pe toţi slujitorii instituţiei la corectitudine,

punctualitate şi devotament. A fost un permanent sprijin pentru oricare

copil sau angajat în momente dificile din viaţa lor chiar şi după încetarea

activităţii (prin pensionare), sprijin evidenţiat prin prezenţa sa zilnică în

ateliere, prin curtea şcolii, dormitoare sau în alte puncte unde credea că

57

poate să aducă o mână de ajutor în perfecţionarea cadrelor didactice

tinere în dificila profesie de dascăl al unor copii defavorizaţi.

Actul de înfiinţare al şcolii profesionale este în concordanţă cu

dezvoltarea generală şi continuă a învăţământului de toate gradele din

ţara noastră.

Relevant este faptul că erau primele unităţi de învăţământ special

din ţara noastră care în paralel cu instruirea şi cu procesul de recuperare

realizau şi o productie valorică pe unitate şcolară. Concretizând interesul

manifestat de statul nostru pentru recuperarea deficienţilor, sunt alocate

de la bugetul statului sume importante. Astfel pentru şcolarizarea unui

deficient psihic anual, în sistemul de învăţământ profesional special s-a

destinat suma de aproximativ 15 mii lei. Valoarea reprezintă toate

cheltuielile efectuate în cadrul procesului de instruire teoretică şi practică

precum şi întreţinerea în internatul şcolii, inclusiv imbrăcămintea. În

aceste condiţii şcolarizarea şi calificarea deficienţilor de toate categoriile

devine gratuită.

Intrarea în Şcoala Profesională Specială

În intervalul anilor 1960 – 1964 datorită faptului că se găsea în

primii ani de la infiinţare Şcoala profesională specială nr. 21 Ineu nu a

58

avut absolvenţi. Durata şcolarizării variază între 4 – 6 ani în funcţie de

categoria de deficienţă a elevilor înscrişi în şcoală.

În anul şcolar 1960 – 1961 şcolarizarea deficienţilor se face în

meseriile: tâmplari mobile si articole tehnice, zugravi-vopsitori-tapetari,

croitori, cizmari, tinichigii. An de an capacitatea de şcolarizare creşte, la

fel si valoarea planului de producţie. În acelaşi timp pe lângă meseriile

amintite, în anul şcolar 1961 – 1962 elevii vor fi instruiţi şi pentru

meseria zidar-constructor. În anul şcolar 1964 – 1965 gama meseriilor se

îmbogăţeşte cu sobarii-teracotişti. Se poate observa preocuparea pentru o

mai bună calificare a deficienţilor în meserii, care pentru timpul de

atunci, erau uşor de plasat în muncă. Tot pentru realizarea acestui dezirat

în anul şcolar 1966 – 1967 două meserii respectiv, croitorii si cizmarii

dispar din planul de şcolarizare tocmai pentru faptul ca deficienţii

absolvenţi ai acestor sectii erau plasati mai greu în câmpul muncii. Drept

urmare, şcoala profesionalizeaza elevi în celelalte meserii existente în

şcoală, cărora li se adaugă meseria de tapiţer. În această formă se

continuă instruirea elevilor până în anul 1973.

Lecţie practică de specialitate

În anul şcolar 1973 – 1974 dispar din planul de şcolarizare

sobarii-teracotişti, în locul acestora fiind infiinţată o clasă de mozaicari-

faianţari. Întreaga gamă de transformare a profilului de instruire în

59

meserii preponderent utile în construcţii, demonstrează necesitatea

economiei naţionale în acest sector şi în acelaşi timp facilitează plasarea

în producţie a ucenicilor calificaţi acum de scoală.

De menţionat este faptul că anul şcolar 1978 – 1979 se începe

instruirea elevilor şi în meseria de instalaţii tehnico-sanitare si gaze.

Valorile producţiei realizate de elevi în timpul procesului de instruire au

ajuns să creascî anual aducând beneficii şcolii.

Forţa de muncă calificată în şcoală pentru perioada amintită este

prezentată în tabelul următor:

Nr.

crt.

Anul şco

lar

Cro

itori

Cizm

ari

Tâm

plari

Zugrav

i

Tin

ichig

ii

Zid

ari

Sobari

Tap

iţeri

Faian

ţari

1 1961-1962

2 1962-1963

3 1963-1964

4 1964-1965 12 11 28 14 11

5 1965-1966 12 10 19 25 12 11

6 1966-1967 13 14

7 1967-1968 12

8 1968-1969 26 16 11 13

9 1969-1970 21 13

10 1970-1971 13 13 14

11 1971-1972 13 31 9

12 1972-1973 20 22 13 9

13 1973-1974 27 15

14 1974-1975

15 1975-1976 10 10 16 19 13

16 1976-1977 40 23 11

17 1977-1978 12 11 11 6

18 1978-1979 14 22

19 1979-1980 21 24 8

Total 24 21 277 224 87 47 22 66 6

Total general de absolvenţi calificaţi: 774.

Concretizând acţiunea de recuperare putem spune că mult mai

eficient se realizează integrarea socio-profesională a deficienţilor după

terminarea şcolii.

60

Plasarea absolvenţilor în producţie în vederea integrării lor

sociale, se realizează de către direcţia de specialitate din cadrul

Ministerului Muncii care este organul tutelar, împreună cu Direcţia

pentru probleme de munca si ocrotire sociala de la nivelul judeţelor în

care au domiciliul absolvenţii. Plasarea lor se face cât mai aproape

posibil de domiciliu şi în condiţiile în care situaţia permite chiar în

întreprinderile în care muncesc parinţii deficienţilor, în scopul unei

supravegheri cât mai atente a acestora după absolvire.

Lesne de înteţes că şi integrarea socială în aceste condiţii este

considerabil facilitată. De menţionat este faptul că elevii au fost plasaţi în

producţie în totalitatea lor şi în meseriile în care s-au calificat.

În urma investigaţiilor efectuate de şcoală cu privire la integrarea

socio-profesională a absolvenţilor putem spune că marea lor majoritate

au rămas în meseria în care au fost calificaţi. Puţini sunt cei care la locul

de muncă şi-au schimbat meseria. Acest lucru denotă o mai bună

mobilitate practică precum şi o adaptare socială a absolventului nostru.

Pentru unii dintre absolvenţi rezultatele de integrare au fost deosebite în

sensul că sunt foarte apreciaţi în colectivele în care muncesc, unii

dobândind categorii superioare de salarizare.

Din punct de vedere social la mulţi dintre absolvenţi s-a constatat

grija pentru realizarea unor condiţii de viată bune prin cumpărarea unor

locuinţe în care au condiţii de locuit bune împreună cu familiile lor.

Baza materială a şcolii a fost în ascendenţă continuă existând

toate condiţiile necesare desfasurării unui proces de instruire. Dotările

şcolii din fondurile ministerului tutelar au fost coordonate cu cele pe care

şi le-a facut scoala din fondurile proprii de dezvoltare. În aceste condiţii

economice şcoala este rentabilă.

Întrucât aşa cum s-a arătat numarul elevilor şcolarizati a fost în

creştere, era firesc să existe preocupare pentru mărirea şi îmbunătăţirea

condiţiilor de instruire în clasă şi ateliere, precum şi în internatul şcolii.

Astfel în anul 1970 prin munca cadrelor, profesori, maiştri

instructori, educatori, precum şi a elevilor s-a înlocuit acoperişul vechi la

pavilionul B, care era totalmente degradat având învelitoare din ţiglă

solzi si dulgheria uzată moral, cu acoperiş terasat, cu grinzi de susţinere

din beton armat. Tot acum s-a prelungit acest pavilion cu 21 metri, ceea

ce reprezintă spaţiu pentru o hală de maşini de tâmplarie şi atelier pentru

zugravi-vopsitori.

Toată construcţia primeşte un nou gen de ferestre şi usi mai mari,

facilitând un bun iluminat natural pe ambele laturi ale fiecăriu atelier.

Iluminatul artificial a fost modificat cu echipament pentru iluminat

61

fluorescent si instalaţii forţă pentru utilajele din atelier. Lucrarea

efectuată a fost realizată în regie proprie.

Întregul proces de transformare al pavilionului B, a afectat

gospodăria anexă a şcolii care în forma iniţială se găsea adiacentă

pavilionului. În aceste condiţii s-a construit o nouă gospodărie anexă în

care au fost cuprinse ţi spaţii de garaje, plus o sală destinată maşinii de

şlefuit mecanic pentru tâmplari.

Pavilionul A a suferit şi el succesiv în intervalul 1963 – 1964

transformări ale unor planşee peste parter care fiind complet degradate nu

mai prezentau siguranţă. De asemenea s-a redistribuit spaţiul din acest

pavilion, creându-se sala de sport şi o sală destinată clubului elevilor.

Baza sportivă a şcolii s-a îmbogăţit cu un teren de tenis asfaltat.

Reparaţia capitală efectuată acestui corp de clădire respectiv,

internatul şcolii, a constat din refacerea planşeelor peste parter, rămas

neefectuat de la anterioara reparaţie şi înlocuirea totală a planşeelor peste

etaj, precum şi refacerea totală a acoperişului, păstrându-se forma

anterioară.

Astfel noile condiţii create sunt propice desfaşurării instruirii

elevilor, asigurând o cifră sporită pentru profesionalizare. Şcoala devine

mai mare.

În anul 1978 ianuarie 1, Şcoala profesională specială nr. 21 se

transformă în Grup şcolar nr. 15 Ineu prin ordinul Ministerului Muncii

numărul 207 din 11 decembrie 1977.

Această formă de învăţământ presupune şcolarizarea şi

profesionalizarea în continuare a deficienţilor oligofreni în şcoala

profesională existentă în cadrul grupului şcolar pentru o cifră de

şcolarizare de 427 elevi. Cealaltă formă respectiv Căminul şcoală, nou

infiinţat cuprinde pentru şcolarizare deficienţi nerecuperabili, în grad de

imbecilitate. Numărul cadrelor didactice a crescut şi el, s-a ajunsla 19

cadre profesori, 15 cadre maiştri instructori, 7 învăţători, 7 educatori si

11 pedagogi. Cifra aprobată pentru şcolarizare la această formă de

învăţământ este de şapte clase în total cuprinzând 68 de elevi cuprinşi în

clasele: I, II si a IV-a, considerând că pot fi cuprinşi într-o clasă 16 – 18

elevi.

La înfiinţarea sa în anul 1961 şcoala profesională a funcţionat cu

12 clase de elevi, considerând că în fiecare clasă erau cuprinşi între 12 –

14 elevi.

Pe parcursul anilor şcoala profesională şi-a mărit numărul de

clase ajungând la 20 în care efectivul este între 16 – 18 elevi pe clasă.

În primii ani după înfiinţare, planurile de învăţământ cuprindeau

oarecum echilibrat, orele de cultură tehnică cu cele de cultură generală,

62

instruirea practică facându-se alternativ cu cea teoretică şi având destinat

un număr de 3 – 4 ore pe zi.

Începând cu anul şcolar 1975 – 1976 numărul de ore teoretice de

cultură generală scade simţitor la toate cele trei categorii de şcolarizare în

favoarea orelor de cultură tehnică. Săptămânal sunt destinate 17 –19 ore

instruire teoretică şi 18 – 24 ore instruire practică.

Profesionalizarea deficienţilor se realizează bine în cadrul şcolii

prin faptul că în atelierele de producţie se efectuează lucrări şi obiecte

solicitate de reţeaua comercială cu care şcoala colaborează pentru

vânzarea produselor.

În cadrul prestărilor de servicii şi a colaborării cu Întreprinderea

de Construcţii Montaj a judeţului Arad, şcoala cooperează cu mâna de

lucru la realizarea unor obiective edilitare, industriale pe plan local sau în

afara localităţii pe bază de contracte.

Lucrările practice şi obiectivele propuse în cadrul şcolii noastre

au primit permanent aprecieri elogioase din partea beneficiarilor. Pentru

popularizarea acestora şi respectiv a şcolii s-au organizat la sfârşitul

anilor şcolari, expozitii cu produse realizate de elevi la nivelul oraşului.

În colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judetului Arad, au participat la

expozitia judeţeana alături de şcolile profesionale şi tehnice din teritoriul

judetului. Exponatele şcolii noastre au fost remarcate şi apreciate în mod

deosebit.

Corectarea deficienţilor primeşte un caracter mai exact, ştiinţific

şi o sferă mai largă de acţiune prin noile planuri de învăţământ care

cuprind activităţi specifice de recuperare psiho-motorie a deficienţilor.

Aceste activităţi sunt organizate individual sau pe grupe de elevi

în funcţie de natura deficienţei şi se desfasoară în spaţiul existent

amenajat, cu elevii care au asociate asemenea deficienţe.

Dacă în cursul anilor şcoala a avut o asistenţă medicală minoră,

rezumată la o soră medicală şi 4 ore pe zi medic generalist, începând cu

anul şcolar 1975 – 1976 acest deziderat se reglementează la o normă

întreagă medic generalist şi 13 cadre medii sanitare. Şcoala deţine cabinet

propriu medical şi spaţiu pentru infirmerie şi izolator.

Serviciul neuro-psihic de strictă specialitate este asigurat de către

Spitalul Judeţean Arad şi a unităţii acestuia aflat în teritoriu respectiv

comuna Mocrea.

În cadrul localităţii şcoala şi-a adus în permanenţă aportul la

acţiunile importante cerute de către edilii oraşului. Aprecierile au fost

elogioase asupra felului în care cadrele didactice, elevii grupului şcolar

au răspuns promt în momentele în care oraşul avea nevoie de un spor de

forţă de muncă.

63

Relevante sunt contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor

râului Crişul Alb care ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul

anilor 1970 – 1974 şi anual în campaniile agricole şi acţiunile de

înfrumuseţare a oraşului.

Vizita Ministrului Învăţământului la Ineu

În toamna anului 1977, prin strădania colectivului cadrelor

didactice şi în special a directorului profesor†Lăzureanu Tiberiu, ia fiinţă

o nouă componentă educativă, destinată copiilor cu debilitate mintală

severă de vârstă cuprinsă între 7 şi 14 ani, respectiv Căminul Şcoală.

Deşi contestată la momentul respectiv, dezvoltarea şcolii prin această

formă s-a dovedit o idee care de-a lungul anilor a fost utilă, din punct de

vedere social, pentru familiile din care proveneau aceşti copii fiind mult

mai aproape de casă şi evitând deplasarea până la Abrud, localitate în

care exista o altă unitate şcolară de acest fel.. Prin această înfiinţare s-a

realizat şi integrarea copiilor de diferite vârste în aceeaşi colectivitate,

constituit o pepinieră pentru şcoala profesională.

Principala sarcină a acestei forme de învăţământ este formarea

unor deprinderi de auto-servire si auto-gospodarire urmând ca la sfârşitul

şcolii să aibă un anumit grad de independenţă care să le permită

autonomia socială. În această perioadă cursurile au fost conduse de către

64

învăţători cu vechime în învăţământul special, fiind coordonaţi de

psihopedagog care conducea şi cabinetul de psihoterapie şi logopedie.

O importanţă deosebită în această perioadă este formarea de

cerinţe specifice programei şcolare, apariţia unor manuale proprii

acesteiu forme de învăţământ, precum şi metode si tehnologii didactice

specifice muncii cu aceşti copii.

An de an Căminul şcoală îşi măreşte numărul de clase şi implicit

numărul de elevi, ajungând să existe cel puţin o clasă pe fiecare din

parcursul I – VIII. Se introduc discipline recuperatorii ca: reeducarea

psihomotricităţii, cultura fizică medicală, psihoterapia. Procesul de

recuperare a copiilor cu handicap devine mai complex desfaşurat după

noi criterii în care loc de prim rang îl are individualizarea procesului de

învăţământ.

Crescând numărul elevilor de la cele două forme de învăţământ

s-a impus ca necesară costrucţia unui nou edificu şcolar cuprinzând 24

săli de clasă, 4 cabinete, 2 laoratoare, 6 ateliere de producţie şi grupul de

birouri administrative. Construcţia s-a făcut pe parcursul anilor 1976 –

1978 la care şi-au adus din plin aportul elevii si cadrele didactice.

Mentionăm faptul că în vara anului 1978 mai multe cadre didactice au

renunţat la concediul de odihnă pentru a finaliza acoperişul şcolii, în

toamna acelui an putându-se intra în ,,casa nouă”.

Atelierele şcoală au rămas în aceeaşi clădire, care pe parcursul

anilor a suferit mai multe reparaţii cât şi introducerea încălzirii centrale.

Ele au fost dotate cu unelte şi dispozitive specifice meseriilor, respectiv

în limita posibilităţilor financiare.

Construcţia noului sediu pentru sălile de clasă a constituit un prim

pas pe calea înnoirii zestrei unităţii şcolare. Utilităţile de bază:

dormitoarele, sala de mese, blocul alimentar, sala de sport, spălătoria,

clubul de zi şi grupurile sanitare au rămas cele vechi, improprii

desfăşurării activităţilor sociale şi educative de înaltă ţinută.

Ca exemplu arătăm faptul că în perioada 1961 – 1975, încălzirea

s-a făcut cu sobe cu lemn, prilej de murdărie, pericole şi lipsă de

randament. Această formă de încălzire s-a înlocuit cu încălzire centrală

pe bază de apă caldă dar avea tot un randament scăzut datorită mărimii

dormitoarelor. La copiii de la Căminul şcoală dormitoarele erau de 40 –

60 locuri, iar la şcoala profesională erau de 10 – 15 locuri. Cu toate

reparaţiile şi renovările făcute la grupurile sanitare nu s-a putut ajunge la

nivelul cerinţelor igienico-sanitare.

Cantina care deservea toţi copiii şcolii necesita dese reparaţii şi

lucrări de întreţinere costisitoare fără a se putea ridica la nivelul de

civilizaţie cerut. Masa se servea în 3 – 4 serii care ocupau mare parte din

65

timpul zilei ramânând timp puţin pentru întreţinere, igienizare şi o servire

civilizată. Bucătăria era într-o sală mică, veşnic aburită, mâncarea se

pregătea pe o sobă cu combustibil lichid iar munca de pregătire a mesei

se facea manual (curaţarea zarzavaturilor, a legumelor etc.). Personalul

blocului alimentar era format din doi bucătari calificaţi şi potrivit

normativelor 12 muncitoare necalificate, activitatea acestora

desfăşurându-se pe două serii (1 bucătar si 6 lucrătoare).

Igiena individuală a elevilor era precară , cu toate că exista

preocupare pentru asigurarea materialelor necesare ( săpun, pastă de

dinţi, şampon, cremă de ghete, etc ), baia săptămânală făcându-se în

condiţii improprii deoarece exista câte un grup de duşuri pentru elevii de

la şcoala profesională (circa 250 elevi) şi un grup pentru cei de la

Căminul şcoală (circa 100 elevi).

Echipamentul elevilor era asigurat de către şcoală conform

baremurilor, neexistând posibilităţi de echipare în plus, aşa că, uneori,

mulţi copii prezentau tabloul unor zdrenţuroşi şi mai ales desculţi.

Baremul cuprindea: 1 geacă sau palton la 2 ani; 1 costum stofe (uniforma

şcolară); 1 pulover; 1 cămaşă; 2 maiouri; 2 chiloţi; 1 indispensabil; 1

cămaşă de corp; 2 perechi ciorapi; 1 pereche pantofi; 1 pereche bocanci;

1 trening; 1 pijama; 2 batiste; 1 curea la 2 ani; 1 fes la 2 ani. Acest

echipament nu a fost niciodată suficient mai ales pentru copiii proveniţi

de la casele de copii sau din familii cu probleme sociale. Lipsa acută se

simţea mai ales la copiii de la Căminul şcoală care datorită deficienţei

mintale mai severe, vârstei şi posibilităţilor mai reduse de

autogospodărire, nu puteau manifesta grijă pentru echipament (le

pierdeau, le stricau, le rupeau).

Spălarea lenjeriei se făcea în spălătoria unităţii care avea o maşină

de spălat industrială (500 kg), restul muncii desfăşurându-se manual

(prespălare, clătire, stoarcere, dezinfectare, călcare). Uscarea era

improprie, în podul şcolii, cu toată interdicţia impusă de organele P.S.I..

Personalul care deservea spălătoria era format din 4 muncitoare

necalificate care îşi desfăşurau activitatea într-un spaţiu umed.

Pentru întreţinerea echipamentului şi a lenjeriei erau organizate

ateliere de reparaţii încălţăminte, unul de reparaţii îmbrăcăminte şi unul

de lenjerie, dotate corespunzător.

66

Supraaglomerarea dormitoarelor (anii 1960-80)

Spălarea lenjeriei se făcea în spălătoria unităţii care avea o maşină

de spălat industrială (500 kg), restul muncii desfăşurându-se manual

(prespălare, clătire, stoarcere, dezinfectare, călcare). Uscarea era

improprie, în podul şcolii, cu toată interdicţia impusă de organele P.S.I..

Personalul care deservea spălătoria era format din 4 muncitoare

necalificate care îşi desfăşurau activitatea într-un spaţiu umed.

Pentru întreţinerea echipamentului şi a lenjeriei erau organizate

ateliere de reparaţii încălţăminte, unul de reparaţii îmbrăcăminte şi unul

de lenjerie, dotate corespunzător.

În cadrul unităţii funcţiona şi o frizerie care tundea şi bărbierea

elevii.

Curăţenia curţilor era asigurată de către un muncitor necalificat şi

elevii de serviciu destinaţi acestui scop.

Activităţile zilnice se desfăşurau după următorul program:

Şcoala profesională:

o ora 6 – 6,30 deşteptarea, program de dimineată;

o ora 6,30 – 6,40 – înviorare;

o ora 6,40 – 7,00 – prima serie la masă;

o ora 7,15 – 7,30 -a doua serie la masă;

o ora 7,30 – 7,45 – a treia serie la masă;

o ora 8,00 – 14,00 – program de atelier si clasă;

67

o ora 14,00 – 15,30 – masa de prânz;

o ora 16,00 – 17,30 – program de meditaţie;

o ora 17,30 – 19,00 – program de club sau jocuri sportive;

o ora 19,00 – 20,00 – servirea cinei;

o ora 20,00 – 20,30 – program de seară;

o ora 20,30 – 22,00 – vizionare TV;

o ora 22,00 – stingerea.

Programul zilelor de sâmbata după amiaza cuprindea între orele

15,30 – 19,00 program administrativ (curăţenie generală în dormitoare,

club, curte etc ). Duminica era învoire generală în oraş. La plecarea în

învoire se controla ţinuta elevilor şi starea igienică.

Programul de dimineaţă până la începerea activităţilor şcolare se

desfăşura sub supravegherea a 2 pedagogi şi a profesorului de serviciu pe

şcoală.

Între orele 6 – 7 se eliberau alimente de la magazie în prezenţa

profesorului de serviciu pe şcoală, care semna de predare – primire a

alimentelor, aici asistând şi un cadru medical care se ocupa şi de

controlul organoleptic al mâncării şi recoltarea probelor alimentare.

Orele 8,00 – 14 ,00 activităţi la clasă şi ateliere, în pauze elevii

fiind supravegheaţi de pedagogi, în pauza mare (ora 11) se servea

gustarea. La orele 14,00 elevii erau preluaţi de către pedagogi, care sub

îndrumarea profesorului de serviciu desfăşurau activităţile zilnice până la

orele 22,00 când efectivul elevilor era predat prin proces-verbal

supraveghetorilor de noapte.

Căminul şcoală:

o 7,00 – 8,00 – program de dimineaţă;

o ora 8,00 – 8,30 – mic dejun;

o ora 8,30 – 12,30 – activităţi şcolare;

o ora 12,30 – 13,30 – masa de prânz;

o ora 14,00 ora 7,00 – deşteptarea;

o ora – 16,00 – program de odihnă;

o ora 16,00 – 18 00 – activităţi educative (întărirea deprinderilor,

activităţi ludice, sportive, dezvoltarea comunicării, autoservire,

autogospodărire);

o ora 18,00- 18,30 – servirea cinei;

o ora 18,30 – 20,00 – program de club (jocuri, urmărirea

programului TV, audiţii muzicale, poveşti, proiecţii de diafilme);

o ora 20,00 – 21,00 – program de seară;

o ora 21,00 – stingerea.

Programul de dimineaţă se desfăşura de către infirmieră sub

supravegherea învăţătorului de serviciu.

68

Între orele 8,30 – 12,30 activităţi şcolare cu învăţătorii claselor

respective. Învăţătorii participau la masa de prânz pentru a le corecta

deprinderile greşite de autoservire. La ora 13,00 elevii erau preluaţi de

către educatori (fiecare cu clasa sa) şi instructorul de educaţie. În cadrul

programului de odihnă copiii mai mari puteau să desfăşoare sub

îndrumarea educatorului program de club. În activitatea lor, educatorii

erau ajutaţi de către elevii din clasele mai mari, mai ales la activităţi de

formare a deprinderilor de autogospodărire şi autoservire. La orele 21,00

efectivul de elevi era predat supraveghetorului de noapte (femeie) care pe

timpul nopţii îi trezea de 2 ori pe copiii cu probleme enuretice.

Întregul program se desfăşura sub îndrumarea profesorului de

serviciu care la sfârşitul zilei întocmea procesul –verbal specificând felul

în care au decurs activităţile, prezenţa elevilor, calitatea mâncării,

evenimentele deosebite, care erau comunicate a doua zi conducerii

unităţii.

Asistenţa medicală era asigurată permanent. Programul de

dimineaţă şi seară precum şi servirea meselor este asistată de către un

cadru medical cu care ocazie administrau şi tratamentul celor bolnavi.

Cu ocazia vacanţelor şcolare era elaborat un program special

pentru copiii care rămâneau în unitate şi care cuprindea activităţi

culturale, sportive şi distractive, vizite şi excursii, vizionări de spectacole.

Aceste activităţi erau conduse de cadre didactice, pedagogi, educatori, şi

instructori de educaţie care răspundeau de buna desfăşurare şi

supraveghere.

69

T abel statistic 1980 –1990

Nr.

crt.

An sco

lar

Tâm

plari

Zugrav

i

Zid

ari

Tin

ichig

ii

Instalato

ri

Tap

iţeri

Zooteh

niţti

Horticu

ltori

1 80-81 17 13 - 8 - 10 - -

2 81-82 37 28 - 8 13 20 - -

3 82-83 - - 42 - 15 - - -

4 83-84 24 63 - 13 - 16 - -

5 84-85 21 47 - 13 - 19 - 15

6 85-86 47 - 18 - 16 - 25 15

7 86-87 - 35 - 12 21 19 33 -

8 87-88 29 39 38 - - 17 - 16

9 88-89 19 - 20 - - - 19 19

10 89-90 54 24 8 - 18 - 27 10

Total 248 230 126 54 83 101 104 75

Începând cu anul şcolar 1985 – 1986 datorită volumului mare de

lucru cu elevii, familiile şi legătura cu şcoala, a luat fiinţă biroul de

asistenţă socială, aprobat de Ministerul Muncii. Aceasta arăta şi o nouă

deschidere asupra problematicii şcolilor speciale, asupra posibilităţilor

lor de comunicare.

Datorită faptului că s-a sistat pregătirea asistenţilor sociali prin

şcoli de profil, a trebuit să fie încadrată o asistentă medicală – profil

pediatrie – cu atribuţii de asistent social, respectiv doamna Mocanu

Florica.

Acest birou a însemnat mult în viaţa şcolii prin faptul că s-a făcut

o apropriere de părinţi, elevii fiind internaţi, s-a ţinut o bună legătură cu

şcoala, au existat mai multe date despre elevi şi familie, evidenţa

problemelor specifice elevilor instituţionalizaţi fiind clară şi completă.

Spre exemplificare prezentăm în continuare sarcinile de serviciu

ale asistentului social din învăţământul special:

1. Relaţii ierarhice:

a) de subordonare:

o directorului unităţii;

b) de colaborare:

o colaborează cu celelalte servicii ale unităţii (psihologul

şcolii, diriginţii, profesorii, învăţătorii, educatorii şi

70

pedagogii, cabinetul medical, serviciul contabilitate şi

secretariat);

o colaborează cu alte instituţii de învăţământ special;

o colaborează cu Direcţia Judeţeană pentru Protecţia

Drepturilor Copilului Arad şi din judeţele din care unitatea

şcolară are elevi înscrişi;

o colaborează cu Comisiile de expertiză complexă de pe

lângă Inspectoratul Şcolar Judeţean;

o colaborează cu organele Ministerului de Interne;

o colaborează cu organele Ministerului Justiţiei;

o colaborează cu Autoritatea tutelară de la Consiliile

locale de domiciliu;

o colaborează cu alte instituţii implicate în educarea şi

ocrotirea copiilor cu probleme speciale;

o colaborează cu Oficiile şi cabinetele de expertiză

medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;

o colaborează cu familiile elevilor;

o colaborează cu Inspectoratul de stat pentru handicapaţi;

o colaborează cu Oficii ale direcţiilor teritoriale de muncă

şi protecţie socială;

o colaborează cu O.N.G.-uri privind problema de

integrare socio-profesională a copiilor proveniţi din casele

de copii.

2. Atribuţii generale:

o îşi însuşeşte legislaţia privind drepturile copilului şi

familiei aplicând-o;

o respectă atribuţiile şi responsabilităţile privind

activitatea profesională şi participă la instruirile

profesionale organizate de directorul unităţii sau alte

organizaţii;

o are obligaţia să-şi îmbunătăţească în permanenţă

cunoştinţele profesionale şi modul de lucru.

3. Atribuţii specifice:

o participă la integrarea şi recuperarea medico-

pedagogică şi socio-profesională, prin cercetarea

problemelor de asistenţă socială a fiecărui elev

o se informează şi cunoaşte condiţiile mediului social din

care provin minorii ,

o evaluează situaţia socială a elevilor deficienţi, stabilind

şi prezentând conducerii unităţii şcolare şi Comisiei pentru

orientare şcolară şi profesională, factorii de ordin personal,

71

familial şi social, care pot să influenţeze procesul de

recuperare şi de integrare socio-profesională a elevilor;

o urmăreşte aspecte sociale în procesul de adaptare la

exigenţele pregătirii şcolare şi profesionale a elevilor

deficienţi

o participă la organizarea activităţilor de petrecere a

timpului liber

o execută şi alte sarcini din profilul postului care decurg d

in diversificarea activităţii şcolare şi problematica socială.

Dosarul unui elev de la şcoală profesională.conţine:

1. Actele de identitate ale elevului:

o copii xerox – certificat de naştere

o copii xerox – buletin de identitate;

Acte de identitate ale părinţilor, fraţilor, surorilor;

o copii xerox – certificat de naştere;

o copii xerox – buletin de identitate;

2. Fişa de orientare şcolară şi profesională;

3. Certificat de expertiză şi orientare şcolară şi profesională;

4. Fişa de orientare şcolară şi profesională pentru elevii cu cerinţe

educative speciale;

5. Hotărârea Comisiei de ocrotire a minorilor;

6. Acte de studii:

o Adeverinţa (certificat) de absolvire a opt clase în

învăţământul special;

o Cerere pentru şcolarizare în învăţământul special;

o Caracterizare de la dirigintele sau psihologul unităţii de

unde vine elevul;

7. Ancheta socială la care se adaugă:

o Adeverinţa de venit;

o Adeverinţa de la locul de muncă al părinţilor;

o Adeverinţa de la Consiliul local – departamentul Registru

agricol;

8. Adeverinţa medicală pentru toţi membrii familiei care să ateste

starea de sănătate ( de la medicul de familie);

o adeverinţa de vaccinare (pentru elev);

o test HIV.

Pentru elevii care provin din Centrele de Plasament, dosarul mai

cuprinde Hotărârea Comisiei de protecţie a copilului.

În intervalul anilor 1985 – 1990, după înfiinţarea biroului de

asistenţă socială, s-a remarcat schimbarea sub aspecte pozitive a relaţiilor

de feed- back: familie – elev – şcoală.

72

Asistenţa socială s-a confruntat în această perioadă cu diverse

situaţii care implicau, în special legătura cu familia şi condiţiile sociale

din care provine elevul (numărul membrilor din famile, familii

dezorganizate, pregătirea profesională a părinţilor, veniturile pe cap de

familie etc. ).

Totodată munca asistentului social se regăseşte în soluţionarea

problemelor copiilor proveniţi din Casele de copii (copii abandonaţi),

încercând a le găsi familia, sau a le oferi un mediu cât mai aproape de cel

familial.

73

3.3. CENTRUL ŞCOLAR INEU AZI

3.3.1. Învăţământul special românesc – între reforma europeană şi

realitatea românească

Învăţământul special românesc, aşa cum se dezvoltase el pe

vremea dictaturii comuniste, era clădit pe realizarea unui scop major

urmărit în toate sectoarele de activitate: acela al reducerii cât mai mult

posibil a costurilor în condiţiile maximizării eficienţei economice. Acest

lucru a fost posibil prin abordarea segregaţionistă a educaţiei pentru

persoanele cu nevoi speciale şi concentrarea tuturor cazurilor similare în

centre pregătite şi specializate pentru recuperarea diferitelor tipuri de

deficienţe.

Astfel s-au născut în timp în România centre mamut care

concentrau într-un regim închis fete sau băieţi, fără să ţină cont de

apropierea de familie, aspiraţiile personale dorinţele lor de convieţuire

socială sau pregătire profesională.Centrele astfel formate aveau un scop

bine definit şi anume crearea acelei maşini umane depersonalizate care să

poată fi controlată si căreia să i se poată ataşa o eficienţă economică.

Criza majoră a sistemului românesc nu a apărut imediat după

1990, odată cu spargerea relaţiilor de tip comunist. Ea a inceput să se

manifeste abia când, dupa 1992, pe plan european s-a pus definitiv

accentul pe persoana umană, pe nevoile ei speciale sau nu, resursa find

componenta care trebuia să se subordoneze şi să urmeze aceste nevoi.Ea

s-a accentuat profund atunci când România s-a apropiat tot mai mult de

Europa şi s-a pus definitiv problema integrării europene.

În Europa lucrurile au fost mult mai simple. Sistemul suficient de

diversificat, abundenţa Resurselor, exerciţiul democratic şi în special cel

competiţional find la el acasă, integrarea socială bine pusă la punct au

determinat o adaptare uşoară din mers la condiţiile integrării de tip

educativ. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat in România.

Prima şi cea mai dificilă problemă a fost aceea a rezolvării

componentei sociale a integrării. Toate instituţiile şcolare speciale

funcţionau în regim de case de copii mascate, cu sute de copii în regim

rezidenţial, majoritatea orfani sau cu relaţii precare cu familia. Soluţia de

compromis, care nu a făcut altceva decăt să amplifice criza a fost aceea

a ruperii din şcolile speciale a serviciilor sociale prin înfiinţarea Centrelor

de plasament .

Astfel s-au născut administraţiile duble din fostele şcoli speciale,

program de tristă amintire pentru reforma şi Resursele invăţământului

74

special în general. Programul nu numai că nu rezolva problema

reintegrării sociale normale, dar statua o tendinţă de conservare a

structurilor mamut pentru fostele case de copii din şcolile speciale. Au

fost necesari ani de căutări şi cheltuieli ineficiente de Resurse pentru ca

acţiunea de reintegrare să capete cursul normal, desfiinţarea centrelor de

plasament atrăgând dupa ele în multe cazuri şi desfinţarea fostelor şcoli

speciale, unele dintre ele foarte bine pregătite pentru abordarea unor arii

educaţionale divesificate. Au fost pierdute Resurse umane şi materiale de

care reforma sistemului ar fi avut mare nevoie.

O altă problemă majoră cu care s-a confruntat reforma în

România a fost aceea a condiţiilor sociale şi educaţionale precare ale

familiilor. Aceste condiţii au determinat imposibilitatea familiilor de a

reprimii copiii plasaţi în fostele internate şi o acută problemă a

reintegrării orfanilor. Structurile de tip familial care se cereau create erau

foarte costisitoare şi nu aveau pregătite structuri de susţinere. Soluţia a

început să vină firav şi cu poticniri din partea societăţii civile, prin

organizaţii neguvernamentale, care au început să construiască aceste

structuri.

Pe de altă parte, absenţa Resurselor de sistem şi locale pentru

transformarea fostelor şcoli speciale a generat o criză de migraţie şi

adaptare a cadrelor didactice. În majoritate, fostele şcoli speciale erau

supradimensionate ca spaţii iar, prin oprirea migratiei interjudeţene şi

adoptarea incluziunii şcolare de către instituţiile publice numărul copiilor

pentru clase speciale a scăzut drastic.Erau şi sunt încă necesare eforturi

majore şi bani pentru a transforma spaţii, pentru a utila ateliere, pentru a

pregăti Resursele umane pentru educaţia incluzivă. Şocul acestor

transformării a fost prea dur pentru unele şcoli. Lupta pentru existenţă

continuă şi ea poate fi câştigată numai prin implicare majoră a Resursei

umane, găsirea unor Resurse materiale alternative şi promovarea unor

planuri de dezvoltare in concordanţă cu condiţiile geografice, Resursele

locale, cererea de forţă de muncă de pe piaţă şi parteneriatele stabilite de

instituţiile şcolare.

75

Clădire Cămin Şcoală

Nu lipsită de importanţă pentru reforma învăţământului special a

fost rezolvarea verigii postprofesionale a integrării. Relaţiile economice

de tip socialist sunt definitiv rupte, iar competiţia este singura cale de

promovare a individului. Şcolile care au adoptat învăţământul incluziv

sunt puse in situaţia de a produce indivizi apţi pentru competiţia socială a

muncii. Acest lucru nu este uşor în condiţiile în care trebuie să pregăteşti

pentru aceasta copii cu nevoi educaţionale speciale. Domeniul legislativ

face eforturi pentru adoptarea unor măsuri de sprijin pentru tinerii aflaţi

în dificultate, dar aceste măsuri sunt încă insuficiente. Sprijinul major a

venit tot de la asociaţiile neguvernamentale prin staţiile de tranzit şi

casele pentru adulţi.

Nu în ultimă instanţă, incapacitatea învăţământului public de

adopta incluziunea şcolară este încă o realitate a momentului.Tendinţa

elitistă, programele şi planurile de învăţământ supraîncărcate, numărul

mare de copii in clase, absenţa cadrelor itinerante, toate acestea au

determinat şi determină încă o acerbă rezistenţă a instituţiilor publice la

programul de incluziune şcolară. Crearea Centrelor de Resurse a dat un

prim impuls incluziunii şcolare prin organizarea şi direcţionarea

Resurselor umane din fostele şcoli speciale spre sprijinirea incluziunii

şcolare. O altă categorie de acţiuni este aceea a sprijinirii pregătirii

76

cadrelor didactice din învăţământul public pentru abordarea educaţională

diferenţiată şi activitatea cu copii cu nevoi educaţionale speciale. Iar cea

mai importantă şi benefică actiune a fost aceea a transformării fostelor

şcoli speciale, acolo unde condiţiile geografice şi demografice o permit,

în şcoli incluzive cu componente bine definite pe toate palierele de

activitate, specială sau publică.

În tendinţa firească de a urma acţiunea antisegregationistă

europeană, învăţământul românesc face eforturi majore între

tradiţionalism şi europenizare. Aceste eforturi nu dau întotdeauna şansă

de afirmare firescului, iar consecinţele sunt în toate aceste cazuri dure şi

nefaste. Dar din toată bâjbâiala post decembristă încep încet să fie

selectate căile reale de dezvoltare şi, trecănd peste suferinţele inerente

unor transformări atât de ample, speranţa unui echilibru începe să se

înfiripe.

3.3.2 Şcoala Specială Ineu – paşi reformatori după 1990

In 1990 şcoala specială de la Ineu se găsea în faţa unui prim

impas major. Condiţiile improprii din Cetatea Ineului aduseseră de mai

multe ori în discuţie pe parcursul anilor 80 desfinţarea instituţiei. Dar

cum 600 de copii nu era uşor să fie mutaţi în altă parte, situaţia s-a

perpetuat. Prima sarcină de rezolvat era aceea a imbunătăţirii condiţiilor

de viaţă ale copiilor. Conducerea de atunci a instituţiei, formată din prof.

Reghiş Ioan – director, ing. Ţigan Ioan, dir.adj. şi Chelemen Ioan,

coordonator al activităţii atelierelor de producţie, au înaintat Ministerului

Muncii, sub subordonarea căruia işi desfăşura şcoala activitatea, un

proiect de construcţie a unui complex şcolar nou, din care prima etapă era

formată din noua baza de asistenţă socială şi terapie pentru copii. În faza

a doua , aprobată ulterior in 1992, erau prevăzute şi ateliere pentru

activităţile practice, prin supraînălţarea atelierelor deja existente.

77

Corpuri de construcţii internat

Proiectul a fost aprobat şi construcţia noului complex a început

încă din iunie 1990. Complexul, aşa cum se vede el astăzi, constă din trei

cladiri de internat cu maxim 450 de locuri autorizate, cantină cu 120 de

locuri pe serie, spălătorie pentru lenjerie şi echipament, centrală termică,

complex pentru asistenţă medicală şi sală de sport. În 1994 se dădeau în

folosinţă sala de sport, cantina, centrala termică, spălătoria şi primul corp

de internat. În 1998 erau date în folosinţă şi celelalte obiective, iar pe

lânga acestea, din Resurse neguvernamentale şi prin programe proprii ale

atelierelor de producţie, sera didactică, ferma pentru animale şi atelierul

auto.

În paralel a fost modernizată clădirea pentru activitătile teoretice,

iar spaţiile din blocurile 2 şi 3 de internat au fost mărite prin mansardare

şi organizarea la mansarde a două spaţii multifuncţionale de activitate

pentru copiii de şcoală profesională in blocul 2 ,respectiv pentru copii de

la clasele I-VIII în blocul 3.

În 1992 a început programul de reabilitare a atelierelor de producţie, prin

etajarea atelierelor vechi existente. Programul se continuă şi in prezent,

în mare parte activitatea fiind mutată în clădirea nouă.

78

Baza sportivă, inexistentă in 1990, a fost treptat dezvoltată, în 1998 fiind

date deja în funcţiune un teren gazonat cu drenaj şi trei terenuri

multifuncţionale betonate, unul dintre ele fiind dotat şi cu iluminat

nocturn. Este de menţionat faptul că în 1990, pentru a putea desfăşura

activităţile de educţie fizică şi CFM a fost betonată curtea mare a Cetăţii

şi au fost montate gratii la geamuri. Ulterior, în 1991-1992, cu

participarea directă a cadrelor didactice, care au cărat efectiv cu targa

betoane, a fost construit terenul betonat cu mantinelă şi cu nocturnă.

Serele pentru practica elevilor

În urma construcţiei complexului nou, în 1998, întreaga activitate

s-a mutat din cetate in baza nou construită, clădirea Cetăţii Ineului fiind

predată Consiliului local Ineu.

Din baza materială dată în funcţiune până în 1998 şi apoi până în

2003 (atelierele de producţie) aproximativ 40% a fost construit cu

fonduri bugetare, 35% cu fonduri extrabugetare si 25% cu Resurse

proprii. Identificăm la Resursele proprii tot ceea ce s-a realizat cu

materiale din donaţii şi cu manopera atelierelor, fără ca această manoperă

să fie recuperată. Tot ce este parte din lemn şi metal, majoritatea

finisajelor interioare precum şi construcţia unor clădiri s-a realizat prin

implicarea majoră a atelierelor de producţie şi a personalului angajat în

acestea.

79

Prima realizare reformatoare importantă a fost pusă în aplicare în

1991, când în vacanţa de vară au fost compartimentate sectoarele Cetăţii

în aşa fel încât fiecare an de studiu avea un sector bine determinat şi era

exclusă influenţa anilor mari de studiu în sectoarele anilor mici. Această

izolare a celor mici de cei mari a determinat o scădere semnificativă a

crizelor de adaptare a copiilor din anul I şi o îngrădire a posibilităţilor de

manifestare homosexuală.

Un al doilea moment important în reformă a fost constituit de

mixtarea instituţiei. Urmare a unor aprige dezbateri în consiliul

profesoral şi consiliul de administraţie derulate pe parcursul anului 1993,

în toamna anului 2004 au fost înscrise primele fete în anul I şcoală

profesională. Ulterior, alături de programul de reducere treptată a

efectivelor (de la 600 de copii în 1990 s-a ajuns ca în 2000 la cifra de 380

de copii) au fost mixtate şi clasele I-VIII şi s-a ajuns la o normalizare

parţială a convieţuiri sociale.

Sala de mese

În cadrul proiectului de reformă înaintat în 1994 de Centrul

Şcolar Ineu Ministerului Învăţământului erau propuse verigi de sprijin

pentru integrarea postprofesională a copiilor fără aparţinători legali.

Aceste structuri de sprijin au început să prindă contur la Ineu prin case

pentru absolvenţi cumpărate pe lângă Centrul Şcolar Ineu. Prima casă a

80

fost cumpărată în 1994 la Bocsig şi cei patru absolvenţi plasaţi acolo au

fost angajaţi la fabrica din localitate. A doua casă a fost cumpărată în

1995 în Ineu şi a fost parţial renovată pentru a găzdui 8 tineri. Ulterior,

în 1998, a fost redactat un proiect de reconstrucţie şi a fost începută

pregătirea materială pentru reconstrucţia casei din Ineu. Prin trecerea

caselor la Centrul de Plasament în anul 2000 acest proiect a fost oprit.

Protecţia tinerilor orfani absolvenţi a fost continuată începând cu

primăvara anului 1999 prin Fundaţia Împreună în cadrul Proiectului ,,

Împreună “ de la Apa Acră.

Tendinţa de a elimina efectul de turmă şi hospitalismul a generat

gândirea unui sistem de separare în grupuri mici a copiilor din clasele I-

VIII. Astfel au apărut complexele de educaţie şi integrare în grup mic

care erau constituite din spaţii multifuncţionale (sală de clasă, baie şi

accesorii pentru spălătorie, microcantină şi sală de joacă) destinate

activităţii cu grupe de 8-12 copii. Prin darea în funcţiune a acestor spaţii

şi adaptarea adecvată a programului personalului educativ era evitată

orice manifestare de turmă şi activitate de lungă durată în grup mare (de

genul 120 de copii în sala de mese unde este absolut imposibilă orice

formă de educaţie sau îndrumare). Efectul imediat a fost acela că în

majoritate copiii au deprins manierele de comportament civilizat la masă,

în relaţia cu alţii, au dispărut manifestările de hospitalism şi crizele de

adaptare în general. Proiectul a fost pus în aplicare în 1998 şi s-a derulat

pe parcursul a doi ani de zile, până în 2000 când a fost constituit Centrul

de plasament Ineu.

Un pas important spre normalizarea vieţii sociale şi educative a

copiilor de la Centrul Şcolar Ineu a constituit-o organizarea Fundaţiei

Împreună în decembrie 1998. Urmare a experienţei câştigate prin

încercarea de asociere pentru activităţi sociale prin Asociaţia

Samaritania, proiect derulat începând cu 1995, un grup de cadre

didactice ale Centrului Şcolar Ineu au constituit Fundaţia Împreună, care

are ca obiective majore sprijinirea socială, educativă şi culturală a

grupurilor de copii, tineri şi vârstnici aflaţi în dificultate. Proiectul

Împreună a asimilat iniţial tineri orfani care nu au avut sprijin pentru

integrarea socio-economică, a pregătit apoi structuri economice şi ateliere

pentru autofinanţare, a continuat cu case de tip familial pentru copiii

orfani (3 case pe parcursul anului 2003 şi una în 2004), a promovat

proiectul case pentru familii (prima casă dată spre folosinţa a doi tineri

căsătoriţi orfani în 2003) şi propune dezvoltarea unei puternice baze de

suport pentru acţiuni integrative la baza de la Apa Acră şi organizarea

unor complexe de integrare la sate pentru tineri fără aparţinători legali.

Întregul proiect Împreună a fost iniţiat şi dezvoltat prin iniţiativa unor

81

inimoase cadre didactice de la Centrul Şcolar Ineu, între care amintim

grupul de membri fondatori: Nicodin Ioan, Zdrenţan Mihăiţă, Stanca

Dan, Meszarosz Ladislau, Curetean Radu, Gubaş Horea şi contribuţia de

excepţie a fondatorului de onoare, Bracke Iohannes din Nordborkhen,

Paderborn, Germania, alături de alţi membri care au sprijinit iniţierea şi

continuarea programului, toţi angajaţi ai Centrului Şcolar Ineu: Crainic

Floare, Nedea Doina, Budea Daniela, Bercea Gheorghe,Gubaş Adam,

Sav Adam, Rădac Doru, Cotuna Aurel, Tripa Constantin, Rădac

Cornelia, Cosma Bujor, Gubaş Florica, Miclăuş Doru, Tabuia Sergiu,

Dulhasz Ionel, Nicodin Lenuţa, Rusu Diana, Marian Lucian, Cismaş

Florin, Palcu Voichiţa, Giurgiu Diana, Ţiroga Mihaela şi, nu în ultimul

rînd, regretatul nostru coleg, †Cioară Ioan.

Factorul decisiv în reforma instituţională a Centrului Şcolar Ineu

l-a constituit transformarea în 2001 a Centrului Şcolar Ineu în instituţie

şcolară publică incluzivă. În urma Memorandumului Primului Ministru şi

a planului de măsuri al Guvernului României, Ministerul Educaţiei,

Cercetării şi Tineretului a emis un ordin de transformare a unor foste

şcoli speciale în şcoli publice cu clase I-VIII. Astfel Centrul Şcolar Ineu

devenea şcoală profesională publică integratoare cu clasele I-VIII, fapt

reflectat şi în planul de şcolarizare, în anul şcolar 2001-2002 fiind

integraţi sub formă de grup primi copii din învăţământul public,

absolvenţi ai claselor a VIII-a generală.

Tot începând cu acest an, pe lângă clasele I-VIII au fost integraţi

copii cu abandon şcolar sau cu repetenţii multiple în cadrul programului

“A doua şansă”, progrsam realizat în întregime cu Resurse proprii. În

scopul realizării acestui proiect, echipa de psihologi a Centrului Şcolar

Ineu, secondată de reprezentantul rromilor, a început un program de

consiliere a familiilor şi copiilor de etnie rromă din Ineu. Până în anul

2003 erau deja reintegraţi educativ 32 de copii de etnie rromă numai în

clasele I-VIII. Forma de şcolarizare combinată-zi şi în paralel comasat,

pentru cei cu ani de studiu lipsă şi înaintaţi în vărstă a permis copiilor să

refacă diferenţele dintre vărsta cronologică şi cea şcolară, revenind astfel

în circuitul educativ normal.

Şi nu în cele din urmă, o componentă importantă a reformei a

constituit-o reorientarea planului de dezvoltare al Centrului Şcolar Ineu

începând cu anul 2002. Accentul major începând cu acest an se va pune

pe pregătirea Resurselor umane şi materiale pentru şcoala de arte şi

meserii. În cadrul programului se puneau coordonatele noilor structuri

materiale, care prevedeau cabinet de pregătitre personală, laborator

tehnologic şi atelier, toate computerizate, pentru fiecare domeniu de

calificare. Alături de aceasta era prevăzută informatizarea tuturor

82

domeniilor de activitate şcolară şi modernizarea spaţiilor pentru partea

teoretică a instruirii, terapii şi activităţi extracuriculare.

3.3.3. Învăţământul tehnic şi profesional la Centrul Şcolar Ineu

Domeniul major de activitate al Centrului Şcolar Ineu a fost şi

rămâne învăţământul profesional. Începând de la Aşezământul Medico-

pedagogic din 1904, instituţia a trecut succesiv prin mai multe forme de

organizare, dar în permanenţă forma de învăţământ de bază a fost cea

profesională.

După 1990, prin reforma instituţională, au fost puse treptat bazele

învăţământului profesional modern.

Prima acţiune şi cea mai importantă, a fost normalizarea vieţii

sociale şi educative

a copiilor Ea a început prin asigurarea unor condiţii de cazare decente şi

ieşirea din cetate, apoi mixtarea, scoaterea treptat în case de tip familial

şi, în cele din urmă ,integrarea cu învăţământul public, toate orientate

spre asigurarea unui bun climat pentru pregătirea profesională.

Al doilea element definitoriu al pregătirii şcolii profesionale

moderne a fost pregătirea Resursei umane.Treptat aproape toate cadrele

au fost calificate în specialitatea cerută, pregătite din punct de vedere

psihopedagogic şi metodic.

Atelierul de sevice auto

83

Pentru a se încadra în standardele de pregătire cerute de viitoarea

integrare europeană, a fost pus în aplicare un amplu program de adaptare

şi dezvoltare a bazei materiale tehnice. Acest program a început încă din

1992 şi s-a intensificat după darea în folosinţă a componentelor sociale

ale bazei materiale, după 1998 . La moment aniversar, în 2004 , Centrul

Şcolar Ineu dispune de un atelier auto bine dotat şi o clădire vastă,

terminată în proporţie de 70% ,destinată atelierelor de producţie şi

laboratoarelor tehnologice. Pentru terminarea acestei baze materiale

moderne se depun eforturi mari, de la utilizarea cu maximă eficienţă a

Resurselor proprii, donaţii şi sponsorizări, până la aplicaţii pentru diferite

proiecte şi programe nerambursabile.

Ţinta şcolii noastre este totuşi mai complexă decăt simpla

pregătire profesională. Pornind de la complexitatea fenomenului

educaţional, în special a celui de tip incluziv, misiunea şcolii se compune

dintr-un lanţ de verigi bine conectate şi interdependente.

Pregătirea profesională este o primă ţintă , care solicită o bază

materială bine organizată şi utilată, formată din module pe specialităţi

(ateliere, laboratoare tehnologice şi cabinete de formare personală) şi o

bază umană calificată şi motivată.

O a doua ţintă este pregătirea teoretică şi tehnică de bază pentru a

construi bazele unei posibile perfecţionări continue ale tănărului

meseriaş. Aici intră în acţiune logistica pentru disciplinele teoretice (săli

de clasă, laboratoare, cabinete, calculatoare, diferite materiale) şi cadrele

didactice cu pregătire adecvată.

O altă ţintă majoră este capacitatea de a oferi alternative şi

posibilităţi de activitate extracuriculară şi de timp liber, în conformitate

cu aspiraţiile şi aptitudinile fiecărui elev (cluburi, săli de sport, terenuri,

săli de muzică şi alte spaţii cu destinaţie culturală) şi posibilităţi de

interdisciplinaritate. Preocuparea pentru resursa umană capabilă să

realizeze aceste lucru reprezintă o realitate a managementului instituţiei

noastre.

Posibilitatea de a oferi terapie psihologică şi fizică constituie un

element de importanţă majoră de asemenea. Această terapie poate să fie

de natură recuperatorie sau pur şi simplu compensatorie, raportat la

atitudinile şi posturile vicioase caracteristice practicării unor meserii.

Logistic, aici intră în acţiune modulele pentru terapie şi cabinetele

pshologice şi o resursă umană bine pregătită.

Şi nu în ultimul rând, abordarea verigilor pregătitoare

preprofesionale, mai ales pentru copiii din zona Ineului care manifestă

liminaritate intelectuală şi a verigii posprofesionale, integrative social,

mai ales pentru copiii aflaţi în dificultate socială, reprezintă componente

84

de strategie în dezvoltare. Nu întâmplător, pe lăngă şcoala de arte şi

meserii funcţionează o structură pentru învăţământ primar şi gimnazial

pentru copii cu inadaptabilitate şcolară. De asemenea, nu întâmplător, pe

lăngă Centrul Şcolar Ineu a luat fiinţă Fundaţia pentru Integrare şi Sprijin

Social Împreună care se ocupă de integrarea socială a orfanilor

absolvenţi.

Activităţile recuperatorii

După organizarea învăţământului special care a avut loc în anii

1960-1961 s-a simţit nevoia ca pe lângă activităţile tipice de şcolarizare

şi profesionalizare să fie desfăşurate şi activităţi recuperatorii în

conformitate cu handicapul celor internaţi.

Faptul că unitatea noastră şcolariza elevi cu handicap mintal era

normal ca să funcţioneze cabinete de recuperare psiho-motorie,

logopedică şi de psihoterapie.

Datorită unor stări conjuncturale aceste cabinete nu au putut

funcţiona decât începând cu anul 1976 – cabinetul de logopedie, 1981 –

cabinetul de psihomotricitate şi începând cu anul 1990 cabinetul de

asistenţă psihologică.

În prezent dispunem de cabinet logopedic, cabinet de asistenţă

psiho-pedagogică şi de consiliere, cabinete încadrate cu personal

calificat, competent.

Dotarea este făcută în conformitate cu normativele şi cerinţele în

domeniu, annual făcându-se completări şi reorganizări specifice.

Prin aceste cabinete şcoala noastră deserveşte nu numai unitatea

proprie ci şi unităţi şcolare şi preşcolare din Ineu şi din localităţile

arondate.

Activităţile susţinute de către specialiştii noştri vizează:

o logopedic – corectarea deficienţelor de vorbire grave şi

uşoare, dezvoltarea vorbirii, dificultăţi de vorbire şi de

scriere

o asistenţa psihopedagogică – probleme legate de anxietate,

autisme infantile, tratament vicios din partea părinţilor

o consiliere psihologică şi pedagogică – orientarea şcolară şi

profesională, aspecte legate de învăţare, reuşită şi eşec,

comportament, stări emoţionale şi volitive, etc.

Prin organizarea în viitor a unui centru psihoterapeutic şi

logopedic zonal vom ajunge ca numărul copiilor cu probleme în domeniu

să se micşoreze, familiile să fie mai avizate şi comunităţile locale să le

asigure o mai mare atenţie.

85

În decursul anilor, aceste cabinete şi-au dovedit pe deplin

utilitatea, acestui fapt stând mărturie elevii care au beneficiat de aceste

activităţi.

Aceste activităţi au fost susţinute în decursul anilor în special de

către colegul nostru, domnul Jenescu Radu.

Născut la 21.06.1944 în Ineu, a locuit în cadrul Aşezământului

Medico – Pedagogic din Ineu, unde mama îndeplinea funcţia de

administrator.

Tovarăş de joacă şi de năzbâtii cu copiii şcolii, a ajuns să-i

cunoască în mod direct, nemijlocit. Ce putea să înveţe un copil de câţiva

anişori de la „colegii” săi mai mari proveniţi din case de copii?

Îi rămâne proaspăt în minte, după scurgerea a 55 de ani, chipul

celui care a fost directorul Aşezământului Medico-Pedagogic Ineu, d-l

doctor Moldovan Dumitru, la care, din întâmplare, s-a dus să-i ceară

zahăr pentru pâinea cu untură.

Prezent la toate momentele importante ale şcolii, alături de

dascălii şi de copiii ei, Radu Jenescu din zilele noastre este un punct de

referinţă, de la el putându-se obţine date despre vechii elevi şi cadrele

didactice, despre viaţa şcolii.

După absolvirea liceului, urmează facultatea de psiho-pedagogie

specială şi, în decursul anilor, a fost educator, profesor, director, director

adjunct.

Specialitatea aleasă, precum şi cunoaşterea copiilor, îl fac să fie

unul din cei mai buni specialişti în psiho-pedagogie specială, prin mâinile

căruia au trecut mii de copii din şcoală sau din afara ei.

Este autor de manuale şi de materiale publicate. Acum, la 60 de

ani de viaţă, făcând un remember, vedem că viaţa lui este dominată de

un singur ţel: copiii cu nevoi speciale, reabilitarea lor socio-profesională

şi pregătirea lor pentru viaţă.

Cabinetul şi atelierele de confecţii textile

Meseria de confecţioner se practică din cele mai vechi timpuri.

Dacă e să stabilim în timp când a apărut această meserie, o putem

considera, fără a ne abate prea mult de la realitate, ca fiind printre

primele meserii care s-au practicat de la apariţia omului pe pământ.

„Îmbrăcămintea” pentru oamenii epocii preistorice, realizată din

materiale oferite de natură, gata „prelucrate” ca frunze, piei de vânat, era

folosită doar pentru protejarea corpului împotriva intemperiilor vremii.

Odată cu evoluţia omului şi a progresului tehnic, din simplul

mijloc de apărare a corpului, îmbrăcămintea s-a transformat în obiect de

86

creaţie şi înfrumuseţare. Evoluţia îmbrăcămintei este influenţată de

modernizarea vieţii, de locul de muncă din ateliere şi birouri, de felul

mijloacelor de transport, de concepţiile privind construcţia de locuinţe, de

modul de organizare a vacanţei şi odihnei. Îmbrăcămintea modernă este

un mijloc de protecţie şi de afirmare a personalităţii, fiind una din cele

mai directe forme de manifestare estetică a omului în relaţia cu semenii

săi.

Pregătirea forţei de muncă la nivelul cerinţelor actuale, când

concurenţa este tot mai agresivă, obligă pe cei care vor lucra în domeniul

confecţiilor să-şi însuşească temeinic cunoştinţele de specialitate. Toate

sectoarele (filatură, ţesătorie, tricotaje, confecţii, finisare), prin rezultatele

activităţii lor, contribuie la obţinerea de produse textile de calitate

superioară, satisfăcând criteriile moderne de apreciere: confort la purtare,

uşurinţă de întreţinere, stabilitatea formei, durată de utilizare.

Meseria de confecţioner trebuie învăţată încet, dar temeinic,

începând cu lucrările cele mai simple şi înaintând numai pe măsură ce

acestea sunt însuşite perfect. Însuşirea meseriei nu se limitează la cele

învăţate în şcoala profesională, ci ea trebuie completată cu lucrări

executate în cadrul unui atelier şi continuată sub îndrumarea unui

maistru, cu interes şi sârguinţă. Produsele textile, cu deosebire cele de

îmbrăcăminte, fac parte din nevoile primare ale omului. Dezvoltarea

societăţii omeneşti se reflectă în mod evident în diversitatea şi în calitatea

produselor textile, în capacitatea acestora de a satisface diferenţiat

nevoile membrilor societăţii.

În pregătirea profesională a muncitorului confecţioner se transmit

ucenicilor cunoştinţe şi se formează priceperi fundamentale despre cele

mai importante faze de lucru ale procesului de producţie. Cunoştinţele

profesionale bune şi conştiinciozitatea crează baza realizării unor

confecţii bune din punct de vedere calitativ şi a creşterii productivităţii

muncii.

Îmbrăcămintea constituie atât un mijloc de protecţie, cât şi o

formă de manifestare estetică a omului. Ea are drept scop echilibrarea

interacţiunii dintre om şi mediu. Îmbrăcămintea are rolul de a

înfrumuseţa corpul, de a atenua unele dizarmonii ale conformaţiei şi de a

întregi aspectul exterior al purtătorului. Din punct de vedere fiziologic,

rolul îmbrăcămintei este de a păstra căldura organismului, de a permite

trecerea transpiraţiei şi aerisirea la suprafaţa corpului.

Pentru ca elevii să-şi însuşească temeinic cunoştinţele de

specialitate în domeniul textil, este necesară crearea unui cabinet de

confecţii textile. Crearea şi dotarea cabinetului de confecţii textile este

foarte importantă, deoarece Centrul Şcolar îşi propune să formeze tineri

87

cu o înaltă calificare în domeniul textil, tineri care ar putea lucra în

nenumărate ateliere sau secţii de confecţii deschise în acest oraş cu

tradiţie în domeniul textil.

Rolul cadrelor didactice care au predat şi predau în acest domeniu

este de a urmări şi forma competenţele:

o să stimuleze dezvoltarea aptitudinilor;

o să obişnuiască elevii cu munca individuală;

o să pregătească elevii pentru activitatea de producţie;

o să se lucreze cu elevii în conformitate cu standardele

europene;

Pot beneficia de dotările existente în acest cabinet şi ateliere:

o copiii din învăţământul public care doresc această

meserie;

o băieţi şi fete, absolvenţi ai şcolii ajutătoare;

o copiii care au avut un eşec în învăţământul public;

o tineri cu diferite probleme de adaptare educaţională şi

socială.

Până în anul 2002, Centrul Şcolar Ineu a avut doar clase de

învăţământ special. În anul 2002 au luat fiinţă clase de învăţământ public

şi învăţământ integrat, la care se predă după programa PHARE-VET. Din

anul 2003 s-au creat clase de învăţământ public ce aparţin Şcolii de Arte

şi Meserii. Problema instruirii practice a elevilor de la Şcoala de Arte şi

Meserii prezintă o importanţă deosebită atât pentru formarea

profesională, căt şi pentru dobândirea valorilor psiho-socio-morale, care

au ca finalitate puterea de decizie în rezolvarea problemelor de ordin

restrâns privind meseria de confecţioner.

Obiectivele generale urmărite de inginerii şi maiştrii instructori

care predau în domeniul confecţii sunt:

o formarea de capacităţi, comportamente intelectuale şi

deprinderi practice la elevi specifice procesului de

producţie a produselor de îmbrăcăminte;

o cunoaşterea şi mânuirea utilajelor folosite în procesul de

producţie;

o cunoaşterea normelor de protecţia muncii, de prevenire şi

stingere a incendiilor specifice confecţiilor şi tricotajelor.

Continuând tradiţia croitorilor din generaţiile anterioare, elevii de

azi produc lenjerii de pat, pantaloni pentru copii mici şi salopete pentru

elevii de la Centrul Şcolar Ineu. Între anii 2000-2002, elevii claselor de

confecţioner îmbrăcăminte au realizat salopete şi geci pentru elevii care

stau în Centrul de Plasament Ineu.

88

În anul 2004, la atelierele de confecţii s-a cumpărat doar

„Augustin” în valoare de 8.000.000 lei şi s-au confecţionat salopete

pentru societatea „Davila”, care au fost vândute cu 20.000.000 lei,

beneficiul obţinut de şcoală fiind de aproximativ 12.000.000 lei.

Atelierul de instalaţii sanitare şi gaze

Şcoala noastră adoptă în anul 1978 primele clase de instalatori

tehnico-sanitari şi gaze sub îndrumarea maistrului Dobromirescu. Prima

promoţie primeşte diplomele de absolvire în anul 1982, avându-l maistru

pe Tripa Constantin, care pune bazele atelierului de instruire practică a

viitoarelor clase de instalatori.

Datorită cererii crescânde de pe piaţa forţei de muncă, meseria a

avut o continuitate constantă, promoţiile de instalatori fiind tot mai

numeroase.

Dotarea bazei materiale s-a făcut treptat, ajungându-se astăzi la

un atelier modern, dotat în conformitate cu cerinţele educaţionale

prezente.

Buna pregătire profesională realizată în şcoală, sub îndrumarea de

excepţie a doamnei inginer Florica Gubaş şi a maistrului mai sus amintit,

facilitează angajarea absolvenţilor noştri pe piaţa forţei de muncă. Elevii

care au terminat şi au reuşit să-şi însuşească competenţele necesare

acestei meserii s-au încadrat în muncă în proporţie de 90%.

Amploarea investiţiilor din ultima perioadă, noile tehnologii

adoptate, calificarea personalului asigură o perspectivă foarte bună pentru

această meserie atât în domeniul serviciilor cât şi al investiţiilor.

Atelierul de tâmplărie

Prelucrarea lemnului este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale

omului. Din lemn şi-a confecţionat primele unelte pentru lucrul

pământului, primele arme pentru vânătoare, primele ustensile casnice,

mobilier, etc.

Valea Crişului Alb dispune de materia primă necesară producerii

şi prelucrării materialului lemnos. În Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea

sunt dispuse o mare varietate de obiecte din lemn confecţionate aici.

Printre multe altele se găseşte şi o barcă confecţionată dintr-un

trunchi de arbore găsită în zona localităţii Bocsig.

În localitatea Ineu prelucrarea lemnului a fost una din principalele

activităţi economice. Încă de la începutul sec. XX a fost construită o

fabrică de mobilă curbată, fabrică ce a fost mutată apoi la Caransebeş.

89

În cadrul şcolii noastre au fost înfiinţate clase de tâmplari încă din

timpul Aşezământului Medico-Pedagogic.

De la înfiinţarea Şcolii profesionale speciale, clasele de tâmplari

alături de cele de constructori au avut ponderea cea mai mare ca număr.

Clasa de tâmplari înfiinţată în anul 1962 l-a avut ca maistru instructor pe

Sodolan Augustin. Primul inginer de industrializarea lemnului care a

predat specialitatea la clasele de tâmplari şi tapiţeri â fost Vălan Teodor.

În cadrul orelor de instruire practică trebuia realizat un plan anual de

producţie în funcţie de numărul de elevi, anii de studiu şi meseria în care

erau pregătiţi.

Valoarea cea mai mare a planului de producţie înainte de 1990,

valoare ce a fost depăşită a fost de 1 400 000 lei. Menţionăm că în acea

perioadă întregul buget alocat şcolii pentru un an era de 7 000 000 lei.

Clasele de tâmplari realizau în cadrul orelor de instruire practică

lucrări de mobilier, binale, lucrări de întreţinere a şcolii şi internatului.

Valoarea obiectelor şi lucrărilor realizate în decursul unui an era

în jur de 500 000 lei. Lista de lucrări realizate de către tâmplari şi tapiţeri

în decursul unui an arăta cam în felul următor: 100 canapele, 100

dulapuri, 50 sofale, 150 biblioteci, 150 măsuţe televizor.

După 1990, veniturile realizate intrau în conturile atelierelor şi

puteau fi folosite pentru procurarea materiilor prime şi a materialelor, a

sculelor şi dotărilor necesare.

Pentru instruirea celor peste 700 de elevi care au absolvit şcoala

în meseria de tâmplar au fost alături de ei următorii ingineri şi maiştri

instructori:

Ingineri: Vălan Teodor, Ţigan Ioan, Lasca Virgil, Gubaş Horia

Maiştri instructori: Sodolan Augustin, Benedek Ioan, Tămaş

Teodor, Apetre Ioan, Lile Teodor, Marghithazy Martin, Nesleba , Onuţan

Ioan, Pribag Gheorghe, Tatar Mihai, Nagy Nicolae, Cotuna Aurel,

Moţocan Ioan.

Din corespondenţa şi întâlnirile cu absolvenţii s-a putut constata

că cea mai mare parte dintre aceştia s-au realizat atât pe plan profesional

cât şi social (peste 70%). De remarcat este absolventul Sorici Vasile care

a reuşit să depăşească grniţele ţării şi să profeseze în Londra.

90

Atelierul de tapiţerie

A luat fiinţă în anul 1966. Primii elevi care au urmat această

formă de profesionalizare prezentau deficienţe fizice şi psihice dar aveau

totuşi o bună dexteritate manuală. Prin exerciţii multiple şi o varietate de

metode didactice maiştrii instructori Vilics Iosif (până în 1977) şi de

atunci până în prezent maistrul Jurjiţa Avram au reuşit să formeze

elevilor competenţe în meseria de tapiţer-plăpumar-saltelar în aşa fel

încât abolvenţii au reuşit în marea lor majoritate să-şi găsească un loc de

muncă calificat.

Maistrul instructor Jurjiţa Avram, prin forţe proprii de multe ori, a

reuşit să doteze atelierul chiar şi în perioadele de criză cu materiale

necesare exersării meseriei, materiale obţinute adesea de la agenţi

economici pentru care ele constituiau rebuturi. (materiale de umplutură,

ace, cupoane de materiale etc)

Astăzi atelierul este dotat cu maşini de cusut, maşini de găurit,

traforaje, capsatoare. Aici s-au executat şi se execută toată gama de

lucrări de tapiţerie începând cu cele mai simple (tabureţi tapiţaţi) până la

cele mai complicate (colţare, tapiţerie auto, capitonări uşi).

Colaborarea bună dintre profesori, maistru, diriginţi şi părinţi a

condus la realizarea unui climat favorabil însuşirii deprinderilor practice

de muncă ale elevilor.

Atelierul mecanic

Începând cu anul 1959 a existat un interes din partea copiilor

pentru profesionalitarea în domeniul mecanic în specializările:

tinichigiu, lăcătuş, mecanic şi mecanic-auto, tinichigiu-vopsitor auto.

Conducerea şcolii împreună cu maiştrii instructori s-au preocupat

continuu pentru dotarea atelierelor cu maşini şi utilaje, scule şi

dispozitive, materii prime absolut necesare în dobândirea unor abilităţi

cerute de piaţa forţei de muncă.

La solicitările unor agenţi economici sau a unor persoane fizice

atelierele au prestat diverse servicii: confecţionat burlane, sobe, pubele,

porţi, confecţii metalice, reparaţii motoare auto şi lucrări de tinichigerie

şi vopsitorie auto.

În ultimii 3 ani a crescut cererea pentru profesionalizarea în

meseria de mecanic-auto, răspunzând în felul acesta nevoilor zonei în

concordanţă cu mărirea parcului auto.

Bună parte dintre absolvenţii noştri s-au angajat la diferite ateliere

auto de tip service auto.

91

În vederea asigurării bazei logistice s-au întocmit proiecte de tip

PHARE – TVET coordonate de către prof. Nicodin Ioan, Zdrenţan

Mihăiţă, Giurgiu Diana, Gubaş Florica.

Maiştrii care au coordonat activitatea instructiv-educativă în acest

domeniu au fost: Zuh Carol, Ienăşuţ Vasile, Baul Dorel, Brancu

Gheorghe, Meszaroş Ladislau, Grec Ioan, Pantea Ovidiu, Mănăchescu

Doru, Horhat Radu, Nemeş Mihai.

Activităţile cultural artistice

În instituţiile pentru copii cu deficienţă mintală activităţile

cultural-artistice au un rol important, muzica fiind o adevărată terapie…

Prin orele de cerc cultural artistic prevăzute în programă s-au

realizat diverse programe ocazionate de evenimentele importante ale

şcolii.

Corul elevilor

De-a lungul anilor s-a manifestat dorinţa copiilor şi a dascălilor

de a-şi petrece plăcut timpul liber organizând activităţi culturale de tipul

serlor distractive, programe artistice, omagieri ale unor personalităţi

culturale şi ştiinţifice, concursuri şi brigăzi artistice diverse. S-au

92

remarcat în acest domeniu numeroase cadre didactice printre care

profesorii Roşu Nicolae, Draghinda Ioan, Jenescu Radu, nume care au

mobilizat întregul oraş în desfăşurarea unor activităţi artistice de calitate.

În 1991 s-a înfiinţat un grup vocal instrumental condus de prof. Tămaş

Cecilia şi înv. Cosma Bujor şi o formaţie de dansuri populare sub

îndrumarea educatoarei Jenescu Felicia.

În anul 1999 formaţia de dansuri populare condusă de prof. ing.

Zdrenţan Mihai şi înv. Zdrenţan Aurora a fost reînfiinţată.

Formaţiile existente, grup vocal şi dansuri populare, au prezentat

programe artistice cu ocazia unor evenimente din viaţa şcolii şi â

comunităţii, au fost bine apreciate în Germania, unde au fost invitate de

mai multe ori.

În 1995 prof. Tămaş Teodor a înfiinţat Corul cadrelor didactice,

formaţie care a prezentat programe de o înaltă ţinută artistică, fiind

invitată de Radio Timişoara pentru înregistrări.

Până în anul 1998 s-a organizat Revelionul pentru cadrele

didactice, motiv de destindere şi întărire a coeziunii dintre cadrele

didactice.

Activitatea culturală va continua, prin promotorii actuali înv.

Cosma Bujor, înv. Zdrenţan Aurora, prof. Zdrenţan Mihai şi alte cadre

didactice care au disponibilitate pentru activitatea culturală.

Activităţile sportive

Actvitatea de educaţie fizică şi sport la început s-a desfăşurat în

curtea interioară a cetăţii şi în clubul elevilor amenajat în partea stângă a

clădirii, lângă sala de mese.

Cu trecerea timpului birourile Direcţiei sanitare a fostului raion

Ineu au fost mutate, desfiinţate din cetate, zidurile despărţitoare au fost

demolate şi astfel s-a amenajat o nouă sală de sport, mai funcţională,

dotată ulterior cu vestiar şi magazie pentru materiale sportive.

Toate aceste lucrări au fost efectuate de către elevi sub

conducerea maiştrilor şi celorlalte cadre didactice. În ceea ce priveşte

baza sportive în aer liber, în urma tăierii unui rând de duzi situat la 15

metri de vechile ateliere, s-a amenajat un teren de sport simplu finalizat

în 1963. În acelaşi an grădina şcoli a fost mutată cu 15 metri spre râul

Criş şi s-a trecut la amenajarea unui teren de sport multifuncţional de 90

metri lungime şi 45 metri lăţime dotat cu pistă de atletism şi acoperit cu

zgură roşie. Ulterior, la intrarea în cetate, în partea stângă a fost amenajat

un teren de volei acoperit tot cu zgură roşie. Zgura roşie folosită pentru

93

acoperirea terenurilor a fost obţinută de la Clubul sportiv Victoria.

Cantitatea folosită a fost de 20 vagoane descărcarte de către elevi.

Activitate sportivă

În perioada următoare terenul mare a fost dotat cu un culoar de

gimnastică şi groapă pentru sărituri. Toate lucrările şi amenajările au fost

făcute de elevi cu ajutorul cadrelor de specialitate şi a maiştrilor.

În 1968, lângă dolma Crişului, a fost construit un teren de tenis

acoperit cu zgură şi care în 1984 a fost betonat urmând ca în cele din

urmă să fie asfaltat în 1992 iar în 1994 a fost dotat cu instalaţie de

nocturnă. Terenul a fost prevăzut cu pereşi de beton şi gard cu plasă.

În prelungirea terenului asfaltat, devenit multifuncţional prin

montarea porţilor de handbal, a fost amenajat un teren de fotbal drenat şi

acoperit cu gazon. Şi aceste lucrări au fost făcute de către elevi şi

profesorii de sport.

În fine, anul 1995 a costituit apogeul în ceea ce priveşte baza

sportivă a şcolii prin inaugurarea sălii de sport Adolph Kölping având

dimensiunile de 18 metri lungime şi 9 metri lăţime. Ea este dotată cu

magazie pentru material sportiv, cu două vestiare care au grup sanitar şi

încăperi pentru duş la etaj iar la parter mai există două grupuri sanitare.

Dacă ne referim la actvităţile sportive ale elevilor, putem aprecia

că acest sector de activitate a avut încă de la început rezultate meritorii.

94

Amintim câteva dintre ele:

o participarea la sărbătorirea zilelor de 1 Mai şi 23 August

înainte de Revoluţie (1989);

o activităţi desfăşurate pe terenul clubului sportiv Victoria

cu ansamblul de gimnastică ritmică şi piramide format din

aproximativ 100 elevi;

o participarea cu echipele de volei, baschet, fotbal feminin şi

masculin la diferite competiţii interne: Cupa 8 Martie,

Campionatul naţional al Liceelor şi Şcolilor profesionale;

o participarea echipelor mai sus amintite la competiţii

internaţionale ca de exemplu Turneul internaţional de

fotbal în cinci Poggibonsi – Italia unde au fost obţinute

rezultate bune şi foarte bune, cea ce dovedeşte ambiţia şi

dorinţa elevilor de a se remarca şi în acelaşi timp

profesionalismul cadrelor didactice care i-au antrenat.

Dintre cadrele didactice care au activat şi care încă mai

desfăşoară actvităţi de tipul celor de mai sus amintim profesorii: Marica

A., Palcu Ioan, Cureteanu Radu, Nicodin Ioan, Dulhasz Ionel, Tabuia

Sergiu şi Blidar Cristian

95

Prezentăm statistic situaţia absolvenţilor pe meserii din perioada

1990 – 2004

Nr.

crt.

An şco

lar

Tâm

plari

Zugrav

i

Zid

ari

Tin

ichig

ii

Instalato

ri

Tap

iţeri

Zooteh

nişti.

Horticu

ltori

Lacatu

şi

Cro

itori

1 90-

91

29 28 21 10 14 20 16 10 - -

2 91-

92

12 - - 12 - - 11 - - -

3 92-

93

14 25 - - - - 11 8 - -

4 93-

94

15 25 - - - - 8 8 - -

5 94-

95

13 21 17 10 12 15 11 9 21 -

6 95-

96

25 14 - 15 11 8 - - 10 -

7 96-

97

25 16 11 - 11 11 13 9 11 -

8 97-

98

14 13 10 12 30 21 - - 17 -

9 98-

99

28 9 8 - 10 12 - 7 14 15

10 99-

2000

16 11 11 16 10 12 - 20 9 16

11 2000

2001

9 9 10 10 7 10 7 7 13

12 2001

2002

9 23 11 9 13 15

13 2002

2003

12 6 16

14 2003

2004

8 10 9 10 12 10 11

96

3.3.4. Componenta incluzivă şi integrarea persoanelor cu cerinţe

educaţionale speciale (C.E.S.)

În ampla acţiune europeană de normalizare a vieţii copiilor şi

persoanelor adulte cu handicap, Romania a făcut în ultimii ani paşi

importanţi. Experienţa ultimilor ani a demonstrat însă cât de costisitoare

poate fi aşezarea căruţei în faţa cailor. Am început acţiunea invers: mai

întâi integrarea educativă şi apoi cea familială.

Ineul a beneficiat de circumstanţele atenuante ale acţiunii unor

structuri neguvernamentale care deja funcţionau în momentul în care

tăvălugul integrării a fost pus în funcţiune. Aceste structuiri au asimilat

social copiii aflaţi în dificultate făcând integrarea educativă mai uşoară şi

menţinând structurile organizatorice şi Resursele necesare construcţiei

unei adevărate şcoli incluzive. Astfel Ineul se găseşte în situaţia benefică

de de a fi capabil să asimileze educativ şi social, în structuri publice sau

incluzive toate cazurile de copii cu nevoi speciale din zonă.

3.3.5. Activitatea de parteneriat şi relaţiile internaţionale

Începând din 1990, o componentă de bază a activităţii Centrului

Şcolar Ineu a fost activitatea de parteneriat. Activitatea managerială a

promovat cu consecvenţă construcţia de parteneriate şi perfecţionarea

unor structuri apte să suporte activitatea în cadrul acestor parteneriate, iar

cadrele didactice au urmat acest demers. Promovarea parteneriatelor a

pornit de la premisa că o dezvoltare reală se poate realiza numai prin

compunerea şi aglutinarea unor Resurse diverse, mai ales în condiţiile de

criză în care se derulează activitatea în Romania în aceste vremuri.

Relaţia cu organizaţii din străinătate a început prin contacte cu

persoane din Europa de Vest care promovau acţiuni de caritate în

România. Aceste contacte au devenit legături stabile, s-au dezvoltat în

parteneriate pentru proiecte comune diverse şi au devenit în final

adevărate relaţii de prietenie. Ele au fost urmate de construcţia unor

structuri neguvernamentale proprii şi relaţii solide cu organizaţii din ţară.

Este important cred de amintit câteva dintre cele mai colorate şi

importante momente în evoluţia acestor relaţii.

În vara anului 1990 venea la Ineu preotul Lothar Weiss din

Witten-Germania, care a fost impresionat atăt de condiţiile grele ale

şcolii din Ineu cât şi de dorinţa de dezvoltare şi transformare care anima

colectivul de dascăli de aici. El a îndrumat aici un om deosebit din

Paderborn care avea misiunea pe lângă Caritas Paderborn-Germania de a

dezvolta relaţii de sprijin în România. În toamna anului 1990 Johannes

97

Bracke venea prima dată la Ineu şi avea să devină cel mai de nădejde

prieten al şcolii noastre. O mare parte din dezvoltarea complexului şcolar

i se datorează. Punerea bazelor Fundaţiei ,,Împreună“ şi o mare parte din

dezvoltarea acestei Fundaţii i se datorează de asemenea, ca membru de

onoare fondator .În munca lui pentru Ineu a fost secondat permanent de

un alt om deosebit,domnul inginer Kunigh Harald.

Oaspeţi din Germania

În toamana anului 1990 venea pentru prima dată la Ineu, într-o

acţiune de voluntariat pe lângă Kolping Werk Erfurt Turingen-Germania,

studentul pe atunci Peter Hederich. Sub conducerea lui şi sprijinul

coordonatoarei din Germania, doamna Anette Muller , au urmat ani de

zile în care în fiecare vacanţă studenţi din toată Turingia, cu sprijin de la

Evangelische Kirche Weimar, prin preotul Hardy Rylke, Kolping Werk

Erfurt şi “Hilfe fur Ineu” Lippborg, sub coordonarea lui Magh Clemens,

(toate aceste organizaţii sunt din Germania), în acţiuni de voluntariat, au

participat la lucrări de renovare a instituţiei, construcţie a parcurilor de

joacă, tabere de vară cu copiii, etc. Dintre aceşti studenţi am aminti pe cei

cu cele mai multe participări: Joachim Kraub şi Jane Such, Antje

Schmarbauch, Pierre Mosbeaux, Ientz , Heiko Clajus, Jorg Georgy,

Bernhard Shach, Ulrike, Ulrike Braun, Horstwalter Hardkopf.

98

Parteneriatul cu aceste organizaţii continuă şi acum, iar grupurile de

studenţi continuă să vină în fiecare vacanţă.

Cu toate aceste organizaţii s-au derulat schimburi de experienţă în

cadrul cărora grupuri de copii şi cadre didactice au efectuat stagii de

perfecţionare în Germania.

Vizita în Germania a Corului şcolii

Relaţia cu Scoţia a început tot în 1990 prin contactul cu grupul

condus de Doamna Agnes Beveridge (Mama Nan). În fiecare an, la

Crăciun şi Paşti, această minunată doamnă a condus până la Ineu din

Scoţia pentru a putea organiza petreceri pentru copiii. În ultimi ani ea nu

99

a mai putut să vină, dar relaţia cu Scoţia a continuat prin grupurile care i-

au urmat, conduse de Rosemary Blair şi Isobbel Carlin.

În primăvara anului 1991 la Ineu veneau în schimb de experienţă

un grup de 6 pedagogi de la sindicatul pedagogilor danezi. La întoarcerea

în Danemarca au recomandat unui institut pedagogic danez să efectueze

modulul internaţional de practică pedagogică al studenţilor la Ineu. A

urmat o scrisoare a Domnului Jorgen Banke, Director al Ranum

Statsseminarium Danemarca, apoi în iunie 1991 un grup de 22 studenţi

au venit la Ineu pentru două săptămâni şi un grup de 22 de profesori de la

Centrul Şcolar Ineu au plecat în septembrie pentru două săptămâni în

Danemarca. De atunci şi până acum, un număr de 78 studenţi de Ranum

au efectuat stagii de 3 şi 6 luni de practică la Ineu.

Teren de joacă pentru copii realizat de studenţii germani

În 1994 au început parteneriatele pentru realizarea unor proiecte

comune. Primul proiect comun a fost derulat cu Yunged Umvelt

Landwirshaft Weimar-Germania, iar relaţia cu coordonatorul de atunci al

proiectului Carsten Frohlich se continuă şi acum prin multe alte proiecte.

Apoi au urmat proiecte comune cu LEB Turingen, LEB Gottingen, alte

organizaţii din Olanda, Spania, Franţa, Ungaria, Lituania. Prin parteneriat

cu Fundaţia Împreună, Centrul Şcolar Ineu este în prezent membru al

100

unei reţele internaţionale care promovează proiecte în domeniul

tineretului, social, cultural etc.

În urma multiplelor contacte cu tineri şi organizaţii din Germania,

începând din 1998 au început să vină în practică la Ineu studenţi de la

universităţi din Germania. Pe parcursul ultimilor ani peste 35 de studenţi

din Germania au efectuat stagii de practică de două săptămâni pănă la trei

luni la Centrul Şcolar Ineu prin programele Socrates sau Leonardo.

Prezentăm mai jos lista activităţilor desfăşurate în parteneriat cu

prietenii noştri din străinătate:

G E R M A N I A C A R I T A S

DATA FIRMA BUNURI - BANI -

VIZITE

7.12.1994

Caritasverband Paderborn

Hilfe fur Ineu

- 2.140 DM

-10.000 DM

15.10.1990 Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius

Witten - prin Lothar Waiss-

Pharrer

-vizită pentru 2 copii

din Ineu în Germania

23.11.1990 Caritasverband Paderborn -ajutor în cadrul

Caritas-ului

Internaţional

-primul contact cu

Caritasul prin

Gerhard Wieczorek


Witten

-transport de haine,

alimente

7.02.1991 Caritasverband Paderborn -materiale pentru

atelierele de

producţie

10.05.1991 Caritasverband Witten

Caritasverband Paderborn

-sponsorizare- tabără

internaţională în

Olanda

-transport : unelte,

aparate, maşini

pentru ateliere

dotarea

dormitoarelor,

alimente

101

30.04.1991 Pastro Paul Huster Borchen -transport : jucării

11.05.1991 Caritasverband - prin Hans Wilk -transport cu diferite

materiale

2.08.1991 Caritasverband Paderborn SKM

– prin

Johannes Bracke

-transport : lămpi,

faianţă, boilere,

echipament de

fotbal, maşini de

spălat


– prin

Johannes Bracke

Lippetal

- 1.100 DM

- 500 DM


– prin

Johannes Bracke

-transport: haine,

paturi, încălţăminte,

materiale pentru sala

de maşini

17.01.1992 Caritasverband Paderborn -1 an de colaborare

cu Paderborn

-transport: vopsele,

dulciuri, saltele

paturi, detergenţi,

instalaţii electrice

- 3.860 DM

20.02.1992 Caritasverband Paderborn -transport: pachete

de la familii

30.04.1992 Caritasverband Paderborn - 1.500 DM

14.06.1992-

16.07.1992

Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius

Witten

-sponsorizare :

practică de

perfecţionare la

Witten

17.06.1992 Caritasverband Paderborn -transport: materiale

de construcţie,

bunuri pentru copii

17.07.1992 Caritasverband Witten -sponsorizare: tabără

în Ungaria

19.10.1992 Caritasverband Paderborn -cumpărare de loturi

de pământ pentru

şcoală – valoare

15.405 DM

19.01.1993 Caritasverband Paderborn -transport: alimente,

102

dulciuri

- 1.600 DM


Witten

-invitaţie în tabără la

Witten


– prin

Johannes Bracke

-transport: sticlă

pentru seră,

materiale de

instalaţii, materiale

de construcţie,

îmbrăcăminte,

încălţăminte,

alimente, dulciuri

11.05.1993 Caritas Malteza Ungaria -transport: ciment

8.06.1993 Caritasverband Paderborn -transport:

radiatoare,

compresor pentru

vopsit, vopsea

8.07.1993 Caritasverband Paderborn – prin

Kuhnigle Harold

-transport: materiale

din Ungaria

14.09.1993 Caritas Malteza Ungaria -transport: cărămidă

14.000 buc.


diverse

- 4.600 DM


diverse

28.01.1994 Caritasverband Paderborn -transport:

medicamente,

alimente, materiale

diverse

-16.750 DM

8.04.1994 Caritas Malteza Ungaria -transport: blocuri

ceramice

5.05.1994 Caritasverband Paderborn

Hilfe fur Ineu Lipporg

--transport: tonete

gunoi, instalaţii

sanitare, alimente

-17.000 DM

- 2.640 DM

23.06.1994-

7.07.1994

Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius

Witten

-sponsorizare: tabără

în Cehia

103


pentru copii


– prin

Johannes Bracke

-transport: ferestre

sticlă termopan,

materiale de

construcţii, materiale

de instalaţii

- 1.000DM


Hilfe fur Ineu Lipporg

-transport: mobilier,

materiale electrice,

materiale sanitare,

biciclete, saltele,

paturi, materiale de

construcţie

- 5.520 DM

-10.000 DM

-valoarea

transportului: 20.000

DM


-transport: alimente,

îmbrăcăminte,

încălţăminte

- 4.650 DM

12.09.1995 Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita

grupului coral al

şcolii în Germania

11.12.1995 Caritasverband Paderborn -transport: orgă

electronică, pachete

de la familii, jucării


jucării, aparate

medicale, materiale

de construcţie,

mobilier şcolar

4.04.1996 Caritasverband Paderborn –prin

Franz Ferdinand Kloke

-transport: conserve,

îmbrăcăminte,

dulciuri,

- 2.500 DM

9.08.1996 Kath.Kirchengemeinde Sf.

Johannes Siedlinghausen

- 600 DM

104

Kath.Kirchengemeinde

Sf.Laurentius Nord Borhen

- 1.494,43 DM

- 205 DM -anonime

3.11.1996 Caritasverband Paderborn –prin

Franz Ferdinand Kloke

Kath.Kirchengemeinde Sf.

Johannes Siedlinghausen

-transport: bare de

metal, mobilier

pentru clase, obiecte

sanitar,

îmbrăcăminte,

dulciuri

- 2.000 DM

- 200 DM

30.12.1996 Caritasverband Paderborn -transport: dulciuri,

alimente

- 4.300 DM


îmbrăcăminte

3.04.1997 Caritasverband Paderborn -donatie: maşini de

spălat, mobilier,

paturi, dulciuri, ţevi

- 1.400 DM

17.05.1997 Caritasverband Paderborn -sponsorizare pentru

construcţii: materiale

diverse


grupului coral al

şcolii în Germania

-costul vizitei: 6.500

DM

6.08.1997 Caritasverband Paderborn -donaţie: microbus

Volkswagen


Witten - prin Lothar Waiss-

Pharrer

-2 copii în Germania

22.10.1997 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,

îmbrăcăminte

-„ Ziua şcolii”


105

de la familii,

încălţăminte,

îmbrăcăminte,

dulciuri

- 4.500 DM


unui copil în

Germania Mureşan

Vasile (23.03.1998-

18.04.1998)

5.03.1998 Caritasverband Paderborn -transport: maşini de

spălat, materiale

diverse

31.03.1998 Caritasverband Paderborn -transport: scule

pentru ateliere,

ustensile pentru

bucătărie,

amenajarea terenului

de la Tăcăşele, cărţi


haine, încălţăminte,

veselă, dulciuri,

alimente, chiuvete,

calorifere, paturi,

covoare,


haine, orgă electrică,

scaune

29.07.1998 Kath.Kirchengemeinde

Sf.Laurentius Nord Borhen

- 1.200 DM


jucării, sobă pentru

cărbuni

25.09.1998-

3.10.1998

Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita

în Germania a unui

grup format din

persoane din şcoală,

inspectori de la I.S.J.

Arad şi din minister

16.11.1998 Kath.Kirchengemeinde -invitaţie : pentru

106

Sf.Laurentius Nord Borhen –

prin

Luzi Risthaus

Mureşan Vasile

(6.12.1998 –

3.01.1999 )

2.12.1998 Caritasverband Paderborn -transport: uşi,

mobilier, lenjerie de

pat, haine, jucării


îmbrăcăminte,

lenjerie de pat,

mobilier, alimente

24.04.1999 Caritasverband Paderborn -transport: găleţi,

jucării, uşi, instalaţii

sanitare, mobilier,

îmbrăcăminte

14.05.1999 Caritasverband Paderborn -transport: ferestre,

scaune, dulciuri


haine, calorifere,

dulciuri, lămpi


haine, plapume,

dulciuri, instalaţii

electrice, boilere,

saltele, radiatoare


saltele, biciclete,

îmbrăcăminte,

alimente, leagăn de

lemn

107

K O L P I N G + J E N A + W E I M A R

25.03.1991 Kolping Werk -transport: materiale pentru

reparaţii

17.05.1991 Kolping Werk -transport: materiale diverse

10.11.1991 Kolping Werk -transport : alimente, încălţăminte,

haine

27.11.1991 Kolping Werk -transport: materiale diverse,

alimente, îmbrăcăminte

7.01.1992 Kolping Werk -transport: medicamente, ciment,

alte produse

15.02.1992 Kolping Werk -transport : pachete, haine, ţevi

5.03.1992 Kolping Werk -transport: materiale,

medicamente, instrumente

8.04.1992 Kolping Werk -transport : alimente,

îmbrăcăminte

28.04.1992 Kolping Werk -transport: alimente, îmbrăcăminte

4.05.1992 Kolping Werk -transport: instalaţii electrice şi

sanitare

23.07.1992 Kolping Werk -transport: instalaţii electrice şi

sanitare

3.08.1992 Kolping Werk -transport: materiale pentru

zugrăvit şi vopsit, pachete pentru

copii

16.08.1992 Kolping Werk -bunuri pentru copii

7.09.1992 Kolping Werk -transport: alimente, îmbrăcăminte

3.11.1992 Kolping Werk -transport : pachete, materiale

diverse

12.03.1993 Kolping Werk -transport: alimente, materiale

pentru construcţie

4.04.1993 Evangeliche

Kirchgemeinde Weimar

–prin Joachim Krauss şi

Jane Schuch

-organizarea unei tabere cu copiii

9.07.1993 Kolping Werk -transport: pachete, sticlă pentru

seră şi geamuri



-transport : materiale pentru

executarea unui parc de joacă

pentru copii

108

30.11.1993 Kolping Werk

Thurringen

-transport : unelte de tâmplărie,

obiecte sanitare, îmbrăcăminte,

paturi, bănci


Thurringen – prin Peter

Hederich

-transport : cu pachete pentru

copii


Thurringen

-donaţie : autobuz pentru transport

persoane, alimente, dulciuri



-construirea unui parc de joacă

pentru copii

16.03.1994 Wurzburg -transport : alimente, biciclete,

corturi,

23.04.1994 Kolping

Evangeliche


-transport : alimente,

îmbrăcăminte, obiecte sanitare,

obiecte electrice

-contract de cooperare cu

„Evangeliche Kirchgemeinde

Weimar ” prin Joachim Krauss

26.07.1994 Kolping -transport: biciclete, haine(450

colete)

28.07.1994 Kolping – prin Horst

Walter

-tabără cu copiii

- 200 DM



-transport : materiale diverse

-lucrări în şcoală ale grupului :

terenul de sport, parc de joacă

11.08.1994 Kolping – prin Hans

Kraft

-transport de materiale diverse

7.10.1994 Kolping -transport : alimente,

îmbrăcăminte


Thurringen – prin

Bernhard Scharck

-1.775.000 lei

21.10.1994-

29.10.1994

-vizita unui grup format din 20 de

persoane vizitează România


Wurzburg Meiningen

-transport: alimente



–prin Jorg Giorgi

-solicitare spre a lucra în Ineu din

septembrie 1995

14.04.1995 Kolping Werk Erfurt -organizarea unei tabere în

109

România în perioada 22.07.1995-

6.08.1995

23.05.1995 Kolping Werk Erfurt -transport: încălţăminte sport

19.07.1995 Kolping Werk -transport: bunuri pentru cabinetul

medical

25.09.1996 Kolping Werk - 1.000 DM

25.10.1996 Kolping Werk -10.000 DM

6.11.1996 Kolping Werk -12.226 DM

11.12.1996 Kolping Werk -transport : pachete pentru

angajaţi

12.06.1997 Kolping Werk – prin

Peter Braun

-transport: materiale diverse



-transport: biciclete, paturi

2.10.1997 Kolping Werk -transport: scaune, paturi, mobilier

29.09.1998 Kolping Werk -sponsorizează vizita grupului din

România în Germania

7.o7.1999 Kolping Werk Erfurt

Turringen

-transport : materiale pentru

instalaţiile electrice

19.11.1999 Kolping Werk - 5.000 DM

6.12.1999 Kolping Werk -transport: pachete

9.06.2000 Kolping Werk -transport: alimente, haine,

mobilier, alte bunuri

- 1.000 DM

3.07.2000 Kolping Werk -alimente, obiecte sanitare

3.01.2001 Kolping Werk -jucării, materiale sportive,

aparate de radio

3.01 2001 Evangeliche


Materiale sportive, materiale

pentru ateliere



Materiale pentru ateliere

4.12.2001 Kolping Erfurt -ţevi, materiale pentru ateliere,

jucării, alimente

18.04.2001 Michael Fielsch Produse de telecomunicaţii,

centrala telefonică

5.11. –

9.11.

2001

Kolping Werk Proiectul ,,Şcoala Verde“ –

Moneasa

3 700 euro

4.01. 2002 Kolping Erfurt Prosoape, materiale sportive,

110

materiale birotică, materiale pt.

ateliere

16.04.2002 Kolping Erfurt Materiale sportive

10.12.2002 Kolping Erfurt Pături, rechizite, materiale

sportive, lenjerie



Materiale sportive

11.05.2004 Kolping Erfurt Ajutor Casa II – 2 300 euro

I N T E R R E G I A

1.09.1997 - 2.09.1997 Conferinţă Interregia la Ineu

1.10.1997 - 5.10.1997 Invitaţie pentru 10 persoane (copii) la

Weimar

-donaţie -Hardy Rilke - 600 DM

1.10.1997 – 15.10.1997

Conferinţa Mutabor II – Weimar

13.11.1997 Seminar- Bratislava

17.11.1997 Seminar în Franţa.-ţări participante

Lituania, Franţa, România, Ungaria,

Germania

-participarea unui grup de români :

Ciocan O, Dulhazs I., Lasca V., Toth C.,

30.03.1998 -vizita unui grup de 4 persoane din

Germania în România

22.05.1998 – 24.05.1998 Conferinţa „Planet Buchenwald-Deep

Space- Weimar”

-participarea unui grup de 2 persoane:

Nicodin I., Miclăuş T.,

111

S C O Ţ I A - N. A. R. „Nan*s Romanian Appeal”

21.11.1990 N.A.R. –prin: Cristian

Teaching & Worship

-transport: bunuri materiale

3.04.1991 N.A.R. –prin: John

Stanton

-transport : îmbrăcăminte

12.06.1991 N.A.R.-prin Nan

Beveridge

Relief Fund For

Romania

-transport : bunuri pentru copii

-ajutor pentru construcţii

2.04.1992 Express Aid. Din

Irlanda

-transport : pături, haine

6.04.1992 N.A.R.-prin Nan

Beveridge

-transport: medicamente,

îmbrăcăminte, alimente, materiale

sportive

10.10.1992 N.A.R.- -ajutor medical pentru un pedagog

din şcoală – Frăţilă I.

9.02.1993 N.A.R.- -transport : pachete pentru copii

7.05.1993 N.A.R.- - 1.600 Lire

19.12.1993 N.A.R.-prin Agnes

Beveridge, Brian

Johnson, Jean Cowan,

Scott Birrell, Devina

Jackson

-transport umanitar

-petrecerea Crăciunului cu copiii

27.04.1994 N.A.R.- prin James

Steward

- transport: îmbrăcăminte,

încălţăminte, medicamente,

echipament sportive şi sanitare

7.06.1994 N.A.R.- -sponsorizează participarea la

Olimpiada pentru Persoane cu

Handicap de la New Jearsy

(S.U.A.)

6.08.1994 N.A.R.- -1000 Lire

-faianţă, gresie, materiale de

construcţie

112

28.08.1994 N.A.R.- -15 tone de faianţă şi gresie

4.10.1994 N.A.R.—prin: Agnes

Beveridge, Jennifer

Allen, Helen Evans

-transport : alimente,

medicamente, haine

16.03.1995 N.A.R.- -2.401 Lire

-cadouri de Paşti

25.12.1995 N.A.R.- -transport : alimente, instrumente

medicale

16.02.1996 N.A.R.-prin Helen

Evans

-transport umanitar

1.04.1996 N.A.R.- -transport : îmbrăcăminte,

încălţăminte, articole pentru birou

şi baie

21.10.1996 –

28.10.1996

N.A.R.- -transport umanitar

12.04.1997 N.A.R.- - 3000 Lire

27.05.1997 N.A.R.- prin Helen

Evans

-activitate educaţională în

România cu copiii de la şcoala

profesională

28.06.1997-

30.10.1997

N.A.R.- -activitate de caritate cu persoane

cu nevoi speciale

DANEMARCA

1991 Pr- Proiect „ Pedagogi sociali danezi în unităţi

sociale române”

01.1991- 03.1991 Colaborare cu Ranum Statsseminarium

25.05.1991-12.061991 -14 practicanţi danezi în practică

8.07.1991 -vizită din danemarca

6.09.1991-18.09.1991 -vizită de lucru în Danemarca la Ranum

Statsseminarium

7.10.1991 -donaţie autocar „Scania”

6.11.1991 -7 practicante – transport: obiecte de uz şcolar

01.1992 -practicanţi din Danemarca

113

08.1992 -vizită de lucru în Danemarca

11.09.1992 -curs de perfecţionare cu profesori din

Danemarca

- 1.100 DM

15.10.1992 -excursie cu grupul danez la Recaş

4.11.1992 -3 practicanţi din Danemarca

25.11.1992 -3 practicanţi îndrumaţi de profesoara Elinor

Naef

12.1992 - 3 practicanţi în practică în România

17.08.1992- 27.08.1992 -22 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de

lucru în Danemarca

-25.490 DM bani din practică cu care au fost

sponsorizate schimburile de experienţă din

Danemarca

31.03.1993 -transport din Danemarca : materiale pentru

copii, alte bunuri

04.1993 - 7 studenţi în practică în România

15.08.1993 –

15.02.1994

- 2 studenţi în practică în România

1.09.1993 –

30.11.1993

- 7 studenţi în practică în România

15.10.1993 -12 profesori în vizită la Ineu

19.11.1993 -transport : îmbrăcăminte, încălţăminte, biciclete,

jucării

1.12.1993 –

28.02.1994

-10 studenţi în practică în România

1.09.1994- 1.12.1994 - 5 studenţi în practică în România

09.1994 -24 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de

lucru în Danemarca

7.12.1994 -transport : retroproiectoare, alte bunuri pentru

şcoală

6.02.1995- 28.04.1995 - 4 studenţi în practică în România

18.04.1995 -transport : ajutoare umanitare din Danemarca

07.1995 - 10.1995 - 6 studenţi în practică în România

13.07.1995 -transport: haine şi bunuri pentru copii

114

26.09.1995- 30.09.1995 - 8 persoane( profesori danezi) participă la un

curs de perfecţionare

12.10.1995 -transport: îmbrăcăminte, materiale textile, haine,

materiale pentru bucătării

22.10.1997 -„ Ziua Şcolii”- vizita unui grup de la Ranum

Statsseminarium di Danemarca la Ineu

9.12.1997 - 2 studenţi în practică în România

06.1998 - 6 copii vizitează Danemarca

15.07.1998 -donaţie: calculator, imprimantă

19.01.1999 - 1 studentă în practică în România

12.04.1999- 22.04.1999 -16 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de

lucru în Danemarca

8.03.2003 -donaţie de mobilier, retroproiector

115

3.3.6. Planul de dezvoltare al Centrului Şcolar 2002-2006

3.3.6.1. Caracterizarea şcolii

Centrul Şcolar Ineu şi-a început activitatea în anul 1904 în vechea

cetate a Ineului sub forma de învăţământ special, ca aşezământ medico-

pedagogic.

Instituţia creată a fost destinată ocrotirii, educării şi instruirii

practice a copiilor cu deficienţe. Pe parcursul anilor instituţia s-a

dezvoltat foarte mult ajungând să fie în prezent un complex şcolar cu o

bază umană şi materială ce s-a îmbunătăţit continuu.

Baza umană se compune din cadre calificate în proporţie de 97%,

numai la discipline psihopedagogie specială mai existând cadre în curs de

calificare.

Şantier bucătărie şi sală de sport

Baza materială se compune din două clădiri destinate

învăţământului teoretic, o clădire destinată atelierelor, cu o seră şi un

atelier auto în completare, două corpuri de clădire pentru cazare, o

cantină, sală de sport şi mai multe terenuri ataşate, centrală termică

proprie, spălătorie şi cabinete medicale.

Spaţiile destinante procesului activităţilor de învăţământ, de

profesionalizare şi cazare sunt distribuite în felul următor: 19 săli de

116

clasă, o sală de sport, un club multifuncţional (mansarda corpului de

internat C), 20 laboratoare şi cabinete, 20 ateliere, 20 dormitoare, o sală

pentru activităţi festive (la mansarda clădirii atelierelor).

Instituţia cuprinde:

o Şcoala cu clasele I-VIII, şcoala incluzivă care cuprinde 63

elevi având vârsta între 7-16 ani, o parte dintre aceştia

provenind din familii de etnie rromă (32). Din totalul de

elevi, 28 sunt orfani si sunt cuprinşi in programul

Fundatiei Impreună (oferindu-le ocrotirea în cele trei case

de tip familial);

o Şcoala profesională pentru elevii cu nevoi speciale

cuprinşi în 19 clase cu un efectiv de 186 elevi. Ei sunt

instruiti în scopul însuşirii uneia dintre meseriile: tâmplar,

zugrav, zidar lăcătuş, confecţioner îmbrăcăminte,

horticultor, zootehnist, tapiţer, instalator sanitar, bucătar;

o Şcoala de Arte si Meserii (S. A. M.) cuprinzând elevii din

învăţământul de masă (public) în 6 clase cu un efectiv de

125 elevi. Aceştia sunt instruţti în scopul însuşirii uneia

dintre meseriile: lucrător în mecanica de motoare, lucrător

în comerţ, lucrător în structuri pentru construcţii, lucrător

instalator pentru construcţii, lucrător textile –

pielărie.Menţionăm că numărul claselor de SAM public va

creşte în anii următori.

3.3.6.2. Motivaţia

a) De ce Şcoală de Arte si Meserii (S.A.M) si şcoală profesională

la Ineu?

Tradiţie -100 de ani de învăţământ pentru meserii – în 1904 s-a

înfiinţat la Ineu Aşezământul Medico Pedagogic – transformat sucesiv

până la Şcoala de Arte şi Meserii incluzivă de astăzi.

Resurse umane calificate şi Resurse materiale (descrise mai sus).

Situarea geografică a Ineului – CENTRU, puţin nord a judeţului, cu un

bazin vast de recrutare a educabililor.

Reţea neguvarnementală vastă de sprijin pentru susţinerea

proiectelor de dezvoltare şi pregătire profesională.

Reţea de întrerprinderi partenere pentru a beneficia de Resursele

educaţionale oferite de C.S.I.

b) Ce se realizează în şcoala de la Ineu?

S.A.M. şi Şcoala profesională de la Ineu oferă multe posibilităţi:

117

o Pregătire profesională într-o specialitate în condiţii logistice

adecvate si cu sprijin uman calificat pentru o gamă largă de

meserii (toată gama de calificări din construcţii, prelucrarea

lemnului, mecanic, electric, confecţii, agricol, turism şi

alimentaţie publică)

o Posibilităţi de interdisciplinaritate si chiar policalificare;

o Testare a predispoziţiilor native si dezvoltarea aptitudinilor

individuale;

o Pregătire socială pentru integrare;

o Posibilitatea de a urma o specializare – profesionalizare,

integrare, pregătire dorită (propusă).

c) Cine poate beneficia de mediul educaţional de la Ineu ?

o Mediul educaţional de la Ineu poate fi abordat de:

o Copiii din învăţământul public care doresc pregătire prin

meseriile oferite prin planul de Şcolarizare al C.S.I.

o Băieţi si fete, absolvenţi ai şcolii ajutătoare;

o Copii încă neşcolarizaţi;

o Tineri cu diferite probleme de adaptare educaţională;

o Copii care au avut eşec în învăţămîntul public;

d) Posibilităţi de implicare în acţiuni specifice familiei

(substituire).

Pentru copiii orfani, mediul din Ineu a oferit prin preocuparea

unor cadre de excepţie, o alternativă, si anume Fundaţia pentru Integrare

şi sprijin Social Împreună, creaţie a cadrelor didactice ale Centrului

Şcolar Ineu, care realizează în fapt integrarea socio-profesională a

tinerilor absolvenţi de şcoală profesională, orfani şi a altor categorii

defavorizate.

3.3.6.3. Analiza SWOT

A. Puncte tari

o Baza umană pregătită pentru activitatea cu copiii cu deficienţe,

calificată, cu disponibilităţi pentru activitatea si cu copiii din

învăţământul public;

o Tradiţie de 100 de ani în învăţământ profesional şi special;

o Grup foarte activ implicat în redactarea unor programe de reformă

educativă, programe de tineret şi programe sociale;

118

o Baza materială, clădiri si alte spaţii concepute corespunzător

activităţii educative, recuperatorii şi mai ales pregătirii

vocationale;

o Poziţia geografică favorabilă a Ineului, tipul de activităţi

educative al şcolii fiind nereprezentat în zonă;

o Posibilităţi de interdisciplinaritate, policalificare si pregătire

complementară;

o Obişnuinţa comunităţii cu copiii cu nevoi speciale;

o Posibilităţi de asistenţă în domeniul psiho-pedagogic, terapia

deficienţilor de diferite tipuri, asistenţă socială, cazare, masă, etc.;

o Activitatea autofinanţată care sprijină dezvoltarea cu forţe proprii

a activităţii şcolii şi susţine practica productivă a elevilor;

o Activitate extra-curriculară dezvoltată: echipa de dansuri, echipe

pe ramuri de sport, cerc de desen şi sculptură în lemn, cor,

programe pentru tineret ;

o Apartenenţă la structuri internaţionale, parteneriate cu asociaţii şi

fundaţii în cadrul unor programe educative şi de susţinere

materială.

Şantier cabinet medical

119

B. Puncte slabe

o Investiţia în continuare la ateliere fără susţinere financiară

guvernamentală, care resoarbe o importantă resursă financiară

extrabugetară şi din autofinanţare, resursa care ar putea fi folosită

pentru utilare;

o Impactul modificărilor administrative permanente prin existenţa

în incintă a C.P. aflat în restructurare şi preluarea de la acesta

treptat a unor strucuri materiale.

C. Oportunităţi (Analiza de posibilităţi)

o Plasarea copiilor orfani în case de tip familial, familii adoptive ;

transformarea instituţiei în şcoala cu internat cu regim

săptămânal ;

o Spaţiile mari încă nedate în folosinţă oferă posibilitatea adoptarii

unor meserii noi si utilarea rapidă a acestor spaţii pentru

pregătirea în noile specializări ;

o Adoptarea unor alternative educaţionale pentru toate categoriile

de copii şi tineri defavorizaţi: completarea studiilor generale prin

clase incluzive şi prin studii la comasaţi, frecvenţă redusă,

învăţământ la domiciliu, clase integrate la învăţământul

profesional, învăţământ profesional public, învăţământ şi inserţie

post-profesională, etc. ;

o Dezvoltarea unei Şcoli de Arte si Meserii incluzive (S.A.M.) cu

baza materială modernă, personal calificat şi multiple posibilităţi

de manifestare prin activităţi extracurriculare si programe interne

şi internaţionale, care să confere un înalt standard al serviciilor

educative acordate ;

o Centru de Resurse pentru servicii speciale către învăţământul

public ;

o Centru de testare a aptitudinilor şi îndrumare spre meserie pentru

tineri neşcolarizaţi, dar şi pentru alte categorii de tineri ;

o Favorizarea unui climat creativ şi responsabil în rândul

personalului pentru adoptarea la cerinţele reformei.

D. Factori de risc (Diagnoza mediului intern si extern)

o Concurenţa la nivelul Şcolii de Arte şi meserii cu Grupul Şcolar

Industrial Mihai Viteazul Ineu, pentru anumite calificări;

o Posibilităţi reduse de susţinere din partea comunităţii locale ;

120

o Insuficientă pregătire a unor categorii de cadre pentru practica

educaţională incluzivă.

3.3.6.4. Analiza PEST

În tendinţele de dezvoltare educaţională ale zonei Ineului se

conturează câteva

Direcţii prioritare, în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare

judeţene, regionale, naţionale şi chiar europene. Una dintre aceste

priorităţi este dezvoltarea în Ineu a unui centru de pregătire profesională

apt să deservească Ineul şi satele din împrejurimi cu servicii educaţionale

de calitate optimă, compatibile cu standardele europene. Argumentele

aduse în favoarea acestei politici educaţionale de la nivel local şi regional

sunt:

o necesitatea descentralizării învăţământului tehnic de la

nivelul municipiilor şi distribuirea lui proporţională la

nivelul judeţului pentru a micşora distanţele dintre

beneficiari şi prestatorul de servicii educative;

o situarea geografică şi intersecţia de căi de comunicaţie de

la nivelul Ineului (central – nordic, cu 12 comune

aparţinătoare, o mulţime de sate şi alte localităţi mai

îndepărtate – subcarpatice – care au căi de comunicaţie

directă spre Ineu);

o bază materială (infrastructură) bine dezvoltată şi Resurse

umane calificate;

o tradiţie în specializări de interes pentru zonă:mecanic,

prelucrarea lemnului, construcţii, confecţii, agricol;

Din punct de vedere economic, Ineul se găseşte într-o zonă

predominant agricolă cu creşterea animalelor, agricultură mare şi

piscicultură dezvoltată, cu terenuri forestiere abundente şi întreprinderi

de prelucrarea lemnului în împrejurimi, întreprinderi mecanice, de

confecţii şi comerţ. Se estimează o dezvoltare accentuată a prelucrării

lemnului bazat pe materia primă abundentă, dezvoltarea întreprinderilor

mecanice şi a componentelor pentru maşini (în special reparaţii auto,

structuri metalice, cablaje – numai în perioada 1998-2002 au fost

înfiinţate peste 10 astfel de microîntreprinderi). Un impact deosebit l-au

avut întreprinderile în “lohn”, în domeniul confecţiilor funcţionând peste

15 astfel de întreprinderi iar recent a început investiţia pentru o

întreprindere de cablaj care va absorbi aprox. 4500 de muncitori în

special în domeniile mecanic, electromecanic şi construcţii-prin

dezvoltarea în lanţ a altor sateliţi economici.

121

Din punct de vedere social, dezvoltarea centrului de pregătire

profesională şi pentru integrare la Ineu este de asemenea benefic:

o creşte şansa de pregătire a copiilor în meseriile pe care le doresc

datorită costurilor mai mici de deplasare, de cazare în internat (vezi

sprijinul pe care îl acordă instituţia unor categorii de copii) şi de

contact cu familia şi datorită gamei foarte largi de meserii

(domenii) abordate;

o impactul pozitiv este major la nivelul grupurilor cu grad ridicat de

risc (comunitatea rromă, copiii cu nevoi speciale, copiii cu abandon

şcolar, datorită practicii incluzive;

o un număr foarte ridicat de copii din zonă apelează la o calificare

chiar dacă ulterior nu se angajează, rămânând să lucreze pe utilaje

agricole în gospodărie sau în fermele de animale (comunitate rurală

încă preponderent agrară, dar cu tendinţe de concentrare a

pământului).

o fiind zonă de restructurare militară, se aşteaptă ca mare masă de

bărbaţi să apeleze la reconversie profesională, mai ales pentru

domeniile mecanic, electromecanic, construcţii şi prelucrarea

lemnului pentru a se putea încadra într-o zonă de dezvoltare

preconizată.

Centrul şcolar Ineu a dezvoltat structuri materiale care sunt apte să

suporte adaptarea la retehnologizare. Această retehnologizare trebuie să

vină în întâmpinarea cerinţelor întreprinderilor europene care încadrează

forţa de muncă. Pentru a îndeplini această cerinţă, în ultimi 14 ani

instituţia a dezvoltat puternice parteneriate şi a adoptat programe de

dezvoltare a structurilor de profesionalizare (au fost efectuate construcţii

în valoare de peste 90 de miliarde lei din Resurse neguvernamentale. Au

fost efectuate şi utilări masive, dar acestea au reprezentat o pondere mai

mică datorită investiţiilor mari în structuri. Cel mai bine utilate în acest

moment sunt atelierele de confecţii.

3.3.6.5. Viziunea – Misiunea

A. Viziunea

Şcoala de Arte si Meserii de nivel european pentu toate categoriile de

copii, cu structuri de sprijin pentru copiii care au suferit eşec în

învăţământul public general şi structuri preprofesionale pregătitoare şi

post profesionale integratoare. Centru de pregătire pentru integrare a

diferitelor categorii de copii şi tineri, care au beneficiat sau nu de o

122

educaţie anterioară într-un sistem public sau special, cu posibilităţi de

testare a aptitudinilor, consiliere, orientare şi terapie.

B. Misiunea

Organizarea pas cu pas a Şcolii de Arte şi Meserii şi Centrului de

pregătire, în coformitate cu viziunea expusă, mobilizând toate Resursele

bugetare şi extra bugetare care pot fi accesate.

Conferinţă internaţională la Centrul Şcolar

3.3.6.6. Ţinte strategice – Opţiuni prioritare

Prioritatea I: Realizarea integrării cu învăţământul public sub formă

individuală, de grupă sau clasă cu scopul nondiscriminării şi

compatibilizării mediului şcolar cu cel social în care va pleca copilul;

transformarea Centrului Şcolar Ineu în instituţie şcolară

integratoare/incluzivă.

Transformarea din şcoală profesională specială cu clasele I-VIII

în şcoală publică incluzivă cu clasele I-VIII pentru normalizarea vieţii

instituţionale şcolare a copiilor cu necesităţi educaţionale speciale şi

oferirea unor posibilităţii de terapie şi instruire profesională adecvată

copiilor fără deficienţe.

123

Transformarea se impune ca urmare a condiţiilor existente:

Resurse umane adecvate, Resurse logistice importante (internat, cantină,

clădiri pentru ateliere şi spaţii educative, sală de sport, cabinete de

terapie), situare geografică, adaptabilitate la cerinţele unui învăţămînt

modern, de tip european (toate cadrele didactice au beneficiat de cel

puţin un stagiu de formare în străinătate)

Obiective operaţionale:

Organizarea structurilor şcolii de arte şe meserii incluzive;

Organizarea structurilor pentru clasele I-VIII incluzive;

Fundamentarea bugetului şi Resurselor umane şi materiale,

regîndirea programului de dezvoltare în conformitate cu cerinţele tipului

de activitate nou abordat.

Modalităţi de evaluare:

o numărul de copii integraţi individual;

o numărul de copii integraţi sub formă de grup;

o numărul de clase integrate /proporţia învăţământ special-

invăţământ public;

o numărul de cadre didactice apte să conducă ambele tipuri de

activităţi (de şcoală publică şi şcoală specială;numărul cadrelor

specializate în învăţămânzul incluziv;

o numărul de spaţii multifuncţionale;adaptarea structurilor

materiale la cerinţele învăţământului profesional incluziv;

o -numărul activităţilor menite să sprijine învăţămîntul de tip

incluziv:activităţi în tandem,munca în echipă,activităţi pe

curiculum personalizat,etc;

Acţiuni: A1. Elaborarea şi autorizarea programului de transformare în şcoală

profesională publică incluzivă cu clasele I-VIII;

o În conformitate cu programul de măsuri al Guvernului României,

adoptarea învăţământului profesional public, începănd cu anul

şcolar 2001-2002 – Răspunde Consiliul de administraţie şi

Directorul;

o Obţinerea certificatului de şcoală de arte şi meserii incluzivă –

până în vara anului 2004 – răspunde Directorul.

A2. Adaptarea planului de şcolarizare la cerinţele pieţei muncii locale şi

la solicitările de calificare ale comunităţii;

o Dialogul cu clasele terminale din şcolile generale de unde provin

copiii şi cu autorităţile locale din comunele respective – anual,

grupul de lucru constituit prin comisia diriginţilor;

o Consultarea diagnozei ocupării forţei de muncă şi solicitărilor de

pe piaţa muncii de către un colectiv constituit din ingineri,

124

psihologi, asistenţi sociali, părinţi şi alte categorii de specialişti;

autorizarea planului de şcolarizare de către autorităţile locale

A3. Adaptarea Resurselor umane şi materiale la cerinţele învăţământului

incluziv (priorităţile II şi III);

A4. Adaptarea structurilor administrative la cerinţele învăţământului

vocaţional şi incluziv;

o reintrarea în posesia internatului şi cantinei ;

o prin scoaterea copiilor din clasele integrate clasele I-VIII în case

de tip familial prin programul de parteneriat cu Fundaţia

Împreună se va prelua de la Centrul de plasament un corp din cele

trei de internat, cu două etaje destinate internatului şi celelalte

două etaje destinate înv. incluziv general – septembrie 2003 –

răspunde comitetul de cadre didactice coordonatoare ale fundaţiei

şi conducerea CSI, DGPDC Arad (vezi contracte de parteneriat).

RESURSE: Suport financiar din partea Fundaţiei Împreună.

o prin plasarea copiilor de şcoală de arte şi meserii aflaţi în regim

rezidenţial în case de tip familial, complexul CSI se va elibera

integral şi vor fi preluate cantina, spălătoria , cabinetele medicale,

sera din incintă şi celelalte două corpuri de internat; primul corp

de clădire va fi destinat claselor incluzive I-VIII şi profesionale,

al doilea corp va fi destinat internatului şcolar, iar al treilea corp

va fi transformat în casă de oaspeţi pentru practica claselor de

turism – septembrie 2005 – răspunde comitetul de coordonare al

Fundaţiei Împreună şi Consiliul de Administraţie CSI, DGPDC

Arad. (vezi contracte de parteneriat). RESURSE: Suport financiar

din partea fundaţiei Împreună.

o organizarea parteneriatului cu administraţia publică locală;

o consultarea administraţiei publice locale în redactarea planului de

şcolarizare-anual – răspunde Consiliul de Administraţie;

o organizarea unui parteneriat pentru acordarea de servicii de

cazare sub formă de casă de oaspeţi primăriei Ineu prin activitatea

autofinanţată a atelierelor de producţie – Primăria urmează să

susţină dezvoltarea acestui proiect – începănd cu primăvara

anului 2006 - răspunde dir. adj. şi colectivul de coordonare al

activităţii autofinanţate.

o organizarea de proiecte comune de dezvoltare prin Resurse

financiare nerambursabile – minim două proiecte anual –

răspunde colectivul de elaborare a aplicaţiilor pentru proiecte,

coordonatori: ing.Zdrenţan Mihăiţă şi prof. Nicodin Ioan.

o distribuirea personalului proporţional în conformotate cu

ponderea celor două forme de activitate;

125

o personalul va fi distribuit proporţional în conformitate cu

ponderea celor două forme de activitate educativă – specială şi

publică – începând cu anul şcolar 2002-2003 – răspunde

serviciul secretariat şi contabilitate.

o construcţia şi adaptarea bugetului la structurile reorganizate;

o execuţiile bugetare vor efectuate distinct pentru bugetarea de la

Consiliul judeţean ,respectiv Consiliul local, respectiv activităţi

autofinanţate, respectiv donaţii şi sponsorizări – începând cu anul

şcolar 2002-2003 – răspunde serviciul contabilitate şi

ordonatorul de credite.

o reorganizarea activităţii autofinanţate; (prioritatea VIII).

A5. Atragerea de fonduri extrabugetare şi creşterea potenţialului de

investiţii. ( priorităţile VI-VII şi VIII).

A6. Regândirea programului de investiţii şi adaptarea lui la cerinţele noii

organizări (prioritatea III).

Grup Freinet la Ineu

126

Prioritatea II: Adecvarea/compatibilizarea Resurselor umane la

cerinţele şcolii de arte şi meserii, învăţământului incluziv şi la celelalte

cerinţe ale reformei.

Personalul şi în special cadrele didactice sunt cheia dezvoltării

unui învăţământ de calitate. De aceea în ultimii 10 ani Centrul Şcolar

Ineu a pus un accent deosebit pe dezvoltarea potenţialului Resursei

umane. Alături de acest lucru, posibilitatea recrutării grupului ţintă

(existenţa educabililor în bazinul de acţiune al instituţiei) şi conformitatea

ofertei cu cererea dă viabilitate competiţiei pentru oferta de servicii

educative.

Cadre didactice şi alte categorii de personal:

Toate cadrele didactice au efectuat cursul de psihopedagogie

specială prin Casa Corpului Didactic la nivelul instituţiei. În proporţie de

97 % posturile sunt ocupate cu specialişti calificaţi. Majoritatea cadrelor

didactice sunt localnici (doar două cadre didactice fac naveta din sate din

apropiere). Numărul mare al psihologilor (6 catedre) permite organizarea

adecvată a terapiilor, cosilierea cadrelor didactice şi o activitate

fructuoasă la nivelul comisiilor metodice. Toate cadrele au efectuat stagii

de formare în străinătate. Un număr mare de cadre didactice au fost

îndrumători pentru practica pedagogică a studenţilor din străinătate.

Majoritatea cadrelor didactice au participat la activităţi sociale, fiind

organizatorii Fundaţiei pentru integrarea copiilor orfani şi membri activi

ai acesteia.

Grup ţintă-educabilii:

Un număr mare de copii din zona Ineului sunt nevoiţi să se

deplaseze la Arad pentru a se califica în anumite meserii, neavând

posibilitatea să facă acest lucru în zonă. Pentru calificările la care există

posibilităţi de calificare în zonă, baza umană şi mai ales materială sunt

inadecvate. Ineul situat în zona centrală-nordică a judeţului poate oferi

pregătire profesională pentru copiii proveniţi din comunele şi satele din

această zonă de mijloc. Prin activitatea grupului de psihologi au fost

descoperiţi un număr mare de copii neşcolarizaţi, în special din familii de

rromi şi familii sărace, care trebuie reintegraţi în circuitul educativ.


Personal de calitate, în conformitate cu cerinţele unei şcoli de

nivel european

Servicii educative de calitate,în conformitate cu cerinţele unui

învăţământ modern.


127

o numărul de activităţi de perfecţionare a cadrelor

didactice/ponderea cadrelor didactice care se pregătesc continuu

pentru a îmbunătăţi standardele de performanţă;

o adaptarea la cerinţele unui învăţămînt modern/numărul cadrelor

didactice apte să opereze şi să conducă lecţii asistate de

calculator,care au modulul de psihopedagogie specială,care

participă la activităţi extracuriculare şi sunt prişi în activităţi

comune cu instituţii din străinătate,etc.

o ponderea posturilor ocupate cu specialişti în domeniu;

o numărul de activităţi de consiliere şi întîlniri cu elevi absolvenţi ai

claselor a VII-a

o numărul de locuri ocupate din planul de şcolarizare;

Activităţi/acţiuni: cadre didactice şi personal:

A1 Perfecţionarea tuturor cadrelor nou încadrate în psihopedagogie

specială;

o anual, prin parteneriatul cu U. Aurel Vlaicu din Arad –

RESURSE - fiecare cursant individual.

A2 Perfecţionarea tuturor cadrelor didactice în operarea pe calculator şi

conducerea lecţiilor asistate de calculator;

o în anul şcolar 2003-2004, prin parteneriat cu o firmă de instruire

pe calculatoare se va realiza instruirea la nivel de instituţie a

tuturor cadrelor didactice răspunde comisia tehnică, dir. adj.

Zdrenşan Mihăiţă – RESURSE - fiecare cursant îşi plăteşte

cursul; se vor constitui grupe din afara instituţiei pentru obţinerea

unor venituri suplimentare.

A3 Organizarea unor parteneriate cu universităţi şi cuprinderea cadrelor

didactice în cursurile de perfecţionare periodică;

o organizarea unui parteneriat cu universităţile din Arad pentru

perfecţionarea periodică a cadrelor didactice – an şcolar 2002-

2003 - răspunde Comisia diriginţilor.

A4 Organizarea prin comisiile metodice a unor activităţi periodice de

perfecţionare prin dezbateri şi activităţi metodice pentru:

o adoptarea unor programe alternative conform planului de

activitate al comisiilor metodice – Resurse – cadrele didactice;

o curriculum adaptat;

o învăţămănt integrat/incluziv - modalităţi de abordare, avantaje şi

dezavantaje, metodologii, forme de activitate la clasă;

o învăţământul tehnic, forme moderne de abordare a activităţilor

(lucrul în tandem-maistru şi inginer de ex.).

o managementul clasei, consiliere şi orientare;

o managementul instituţional;

128

o prin activitatea grupului managerial cadrele didactice vor fi

îndrumate să participe la cursuri de management pentru a putea

conduce instituţii şcolare – periodic, în conformitate cu programul

de instruire publicat de universităţi – realizat prin comisiile

metodice.

o redactarea şi conducerea unor documente didactice şi de

manageriat;

o Cadrele didactice vor participa la întocmirea şi conducerea unor

documente de manageriat al şcolii – permanent – în funcţie de

necesităţi, planificat prin comisiile metodice.

o reforma învăţământului, reforma instituţională, adoptarea de

alternative, adaptarea la cerinţele în permanentă schimbare.

o Conform planului de activitate al comisiilor metodice – Resurse –

îndrumătorii comisiilor metodice, invitaţi, specialişti în domeniu.

A5. Iniţierea cadrelor didactice în elaborarea şi conducerea unor

proiecte de dezvoltare şi în cadrul unor programe europene.

o Implicarea cadrelor didactice în elaborarea şi conducerea unor

proiecte – fiecare cadru didactic trebuie să participe în echipă la

elaborarea şi implementrea a cel puţin un proiect anual –

Începând cu anul şcolar 2003-2004 – Răspund şefii de

compartimente/catedre.

o Grupul de lucru pentru proiecte iniţiat prin Fundaţia Împreună va

iniţia echipele în activitatea pe bază de proiecte - anul şcolar

2004-2005 – coordonator - Directorul

A6. Creşterea capacităţii de comunicare internaţională-iniţierea cadrelor

în limba engleză.

o organizarea unor cursuri de limba engleză cu cadrele didactice la

nivel de instituţie – răspunde profesorul de limba engleză –

începând cu anul şcolar 2003-2004, RESURSE - subvenţionarea

cursurilor de către Fundaţia Împreună.

A7. Pregătirea pedagogică internă sau prin cursuri prin universităţi a

personalului didactic auxiliar şi nedidactic;

o Organizarea de cursuri de psiho-pedagogie cu personalul

nedidactic şi didactic auxiliar pentru compatibilizarea

comportamentului acestor categorii de personal-la nivel de

instituţie – răspund psihologii şi consilierii şcolari; RESURSE:

fondul de 2%, în conformitate cu programul adoptat în Consiliul

de administraţie.

129

Elevi:

A8. Testarea aptitudinilor şi orientarea vocaţională corectă:

o Testarea copiilor absolenţi ai clasei a VIII-a se va face de cel

puţin două ori pe parcursul anului şcolar; vor fi luate în

considerare caracterizările diriginţilor, fişele de examen

psihologic, rezultatele analizei în echipă a fiecăruicaz - răspunde

echipa de psihologi, diriginţii . RESURSE: personalul CSI – în

cadrul activităţii şcolare.

o Toţi copiii vor fi urmăriţi pe parcursul anului I pentru a fi

reorientaţi în caz de nevoie, în conformitate cu aptitudinile

manifestate - Răspunde echipa formată din inginer şi maistru,

psihologul şi dirigintele fiecărei clase; RESURSE - activitatea

didactică planificată.

A9. Accentuarea activităţilor de educaţie tehnologică la clasele V- VIII

şi în special la clasele VII-VIII pentru o mai bună orientare profesională.

o Activităţi săptămânale derulate în atelierele şcolii profesionale,

sub îndrumarea profesorului de educaţie tehnologică sau

maistrului instructor sau sub îndrumarea profesorului educator

după masa; RESURSE - 2% şi activităţi din planul de învăţământ.

A10. Orientarea practică şi instruirea pe produs.

o contractarea unor lucrări în conformitate cu cerinţele programei

fiecărei meserii;Raspunde biroul coordonare ateliere.

o instruirea pe produs se va accentua pe parcursul şcolarizării spre

anii terminali; Răspunde colectivul de coordonare al activităţii

practice – RESURSE - materiale din donaţii, în claborare cu

Fundaţia Împreună şi asociaţii din străinătate, contracte de

colaborare cu întreprinderi.

A11. Asigurarea unor elemente de interdisciplinaritate în pregătirea

profesională-colaborarea între ateliere; De fiecare dată cînd este nevoie,

răspunde echipa tehnică a fiecărei clase - RESURSE: prin programă, în

cadrul orarului stabilit.

A12. Cuprinderea tuturor copiilor în activităţi de terapie şi recuperare

psihologică şi fizică, Răspunde catedra de psihopedagogie şi catedra de

CFM. RESURSE - prin planul de şcolarizare pentru copiii cu decizie de

la comisia de expertiză, prin remunerare din 2% şi fonduri extrabugetare

pentru ceilalţi copii.

o Triere şi măsurători antropometrice la început şi sfărşit de an

şcolar, stabilirea măsurilor de recuperare şi redactarea planurilor

individuale de recuperare.

o Adaptarea planurilor terapeutice pe parcursul anului şcolar;

130

o Colaborarea cu medicul şcolar pentru diagnostic şi redactarea

planurilor de recuperare.

A13. Organizarea optimă a procesului instructiv educativ - Răspunde

colectivul managerial, responsabilii comisiilor metodice, fiecare cadru

didactic.

A14. Organizarea unor activităţi ajutătoare în sprijinul instruirii practice

(vizite în întreprinderi, practica la agenţi economici, concursuri pe

meserii, etc.)

A15. Organizarea activităţilor extracuriculare; la nivelul instituţiei

trebuie să funcţioneze:

o corul copiilor - răspunde responsabilul cu munca educativă şi

profesorul îndrumător - RESURSE: normare de cercuri,

2%,activităţi finanţate prin ONG-uri.

o dansurile populare răspunde responsabilul cu munca educativă şi

profesorul îndrumător- RESURSE: 2%, normare de cercuri,

activităţi finanţate de ONG-uri.

o echipele pe ramuri de sport - răspunde catedra de educaţie fizică-

RESURSE: cercuri, competiţii finanţate de ONG-uri.

A16. Acordarea unui sprijin social copiilor proveniţi din familii sărace:

răspunde serviciul de asistenţă socială şi grupul de lucru pentru

parteneriatele cu ONG-uri.

o echipament şi unele produse alimentare prin contract cu

organizaţii din Germania şi alte ONG-uri.

o rechizite şi alte bunuri de interes şcolar - prin diferite programe

guvernamentale şi neguvernamentale.

o subvenţionarea unei părţi din costurile internatului - prin

parteneriatul cu ONG-uri şi din alte Resurse proprii.

Prioritatea III: Adecvarea/compatibilizarea bazei materiale cu cerinţele

învăţământului profesional european şi cerinţele învăţământului incluziv.

În contextul învăţământului tehnic european, Şcoala de Arte şi

Meserii trebuie să ofere condiţii materiale optime pentru derularea

procesului instructiv-educativ. Aceste condiţii se referă la facilităţile

directe (săli de clasă, laboratoare, cabinete, ateliere, dotări pentru

instruirea practică, etc.), dar şi la facilităţi indirecte (săli de sport şi

terapie, terenuri de practicare a exerciţiilor fizice în aer liber, săli de

muzică, internat, cantină, cabinete medicale, bibliotecă, etc), care să

permită manifestarea şi dezvoltarea tuturor aptitudinilor copiilor.

Centrul Şcolar Ineu a început acţiunea de refacere şi adaptare a

bazei materiale încă din 1990. În ultimi 14 ani au fost date în folosinţă 2

131

corpuri de internat, o clădire destinată activităţilor de recuperare şi

socializare, cabinetelor de psihopedagogie specială şi cultură fizică

medicală, o clădire multifuncţională pentru terapie medicală, o sală de

sport, o cantină, spălătorie, atelier auto, seră didactică şi a fost construită

aproape în întregime clădirea pentru atelierele noi. Aceste investiţii au

fost efectuate în proporţie de 70% din surse neguvernamentale. Pentru a

realiza condiţiile necesare unei şcoli de arte şi meserii incluzive moderne

sunt necesare dotări şi unele transformări ale spaţiilor destinate

învăţămăntului teoretic din clădirea construită în 1977.


o adaptarea bazei materiale la cerinţele învăţământului profesional

şi incluziv;

o realizarea dotărilor corespunzătoare cerinţelor;

o amenajarea unor spaţii pentru activităţi complementare.

o Modalităţi de evaluare:

o nivelul de dotare a atelierelor şi laboratoarelor tehnologice pentru

fiecare domeniu;

o compatibilitatea spaţiilor cu cerinţele igienico-sanitare şi alte

norme europene;

o numărul şi nivelul de dotare al cabinetelor de formare

individuală-se vor raporta la ponderea fiecărei specializări în

parte.

o numărul spaţiilor destinate activităţilor complementare;

o ponderea parteneriatelor cu întreprinderi economice raportat la

ponderea domeniului în planul de şcolarizare realizat

Acţiuni:

A1. Dotarea primului cabinet de informatică, minim 15 calculatoare -

termen 2002-2003 RESURSE:parteneriate neguvernamentale, prin

proiecte-răspunde catedra tehnică şi informatică.

A2. Dotarea celui de-al doilea cabinet de informatică, minim 25 de

calculatoare şi legarea lor în reţea - termen toamna anului 2004 -

Răspunde catedra tehnică şi informatică - RESURSE: programul MECT,

parteneriat neguvernamental, Resurse proprii.

A3. Instalarea antenei pentru Internet - termen sfărşitul anului 2004 -

răspunde catedra de informatică: RESURSE neguvernamentale.

A4. Dotarea cabinetelor de pregătire individuală cu calculatoare,

imprimante şi posibilităţi de multiplicare şi acces la internet, cel puţin

unul pentru fiecare comisie metodică (4 cabinete) – termen - finele anului

şcolar 2004-2005 - răspunde manageriatul instituţiei şi responsabilii

comisiilor metodice.

132

A5. Terminarea clădirii atelierelor şi darea în folosinţă a modulelor de

pregătire practică pentru fiecare domeniu: răspunde grupul de coordonare

al investiţiilor şi echipa managerială;

o Modulul pentru prelucrarea lemnului, constituit din sală de

maşini, uscătorie, sală de şlefuit, atelier pentru presă şi mobilier

greu, 2 ateliere pentru confectionare mobilier, un atelier pentru

tapiţerie-termen-parţial an şcolar 2003-2004 - integral an şcolar

2004-2005 - RESURSE: regie proprie a atelierelor, Resurse

neguvernamentale, proiecte nerambursabile.

o Modulul pentru mecanică şi lăcătuşerie, format din atelier mecani

pentru maşini cu gabarit ridicat, două ateliere cu elevator, sală

pentru vopsitorie şi sală pentru maşini grele - parţial în anul şcolar

2002-2003 şi 2003-2004 şi finalizare în 2005. RESURSE:

parteneriat neguvernamental, proiecte nerambursabile, execuţii în

regie proprie, eventual programul de investiţii al MECT.

o Modulul pentru domeniul electric şi electronic constituit din două

săli multifuncţionale – termen - an şcolar 2004-2005; RESURSE:

proiect nerambursabil, regie proprie, parteneriat cu ONG-uri, alte

Resurse locale (eventual parteneriat cu întreprinderi).

o Modulul pentru construcţii

o Modulul pentru confecţii

o Modulul pentru activităţi hoteliere

o Modulul pentru agricultură

A6. Amenajarea unor laboratoare tehnologice pentru fiecare domeniu

pentru activitatea teoretic – practică – domeniile: mecanic, electric,

construcţii, confecţii, lemn, activităţi hoteliere, în perioada 2004-2006,

câte trei în fiecare an şcolar, primul în septembrie 2004 pentru activităţi

hoteliere – răspunde – fiecare colectiv pe domeniu şi echipa

managerială; RESURSE: regie proprie, Resurse neguvernamentale din

parteneriate, proiecte nerambursabile.

A7. Completarea bazei pentru terapie şi recuperare; pe lângă sala de

sport, sala de cultură fizică medicală, terenuri de sport şi cabinete de

psihopedagogie, va mai fi amenajată o sală multifuncţională pentru

fizioterapie, forţă, gimnastică ; termen-finele anului 2005, în clădirea

nouă a atelierelor; Răspunde catedra de educaţie fizică şi CFM;

RESURSE: dotări din parteneriate cu ONG-uri, regie proprie.

A8. Amenajarea casei de oaspeţi în regim autofinanţat pentru practica

claselor de hotelieri - una din clădirile de internat - termen de preluare de

la DGPDC Arad, iunie 2005, termen de dare în folosinţă - iunie 2006 .

Răspund, conform acordurilor cu DGPDC Arad, comisia de negociere,

echipa managerială, echipa de specialişti din domeniul hotelier;

133

RESURSE: prin programul cu Caritas Paderborn, utilarea spaţiilor, regie

proprie, parteneriat cu administraţia publică locală. Prin parteneriat cu

Fundaţia Împreună vor fi amenajate case de tip familial pentru toţi copiii

CP Ineu – iunie 2006.

A9. Reamenajarea internatului în al doilea corp de internat şi mutarea lui

din clădirea destinată cabinetelor şi sălilor de clasă pentru clasele I-VIII -

termen de preluare de la DGPDC Arad - iunie 2006, termen de dare în

folosinţă reamenajat, iunie 2007. Răspunde administraţia CSI:

RESURSE: administraţia publică locală şi lucrări în regie proprie.

A10. Recompartimentarea unor spaţii din clădirea veche pentru sălile de

clasă. Vor fi mărite 5 săli destinate activităţilor teoretice prin

recompartimentare – Termen – 2004 - redactarea planurilor şi efectuarea

primelor compartimentări – finalizare până în 2006-Răspunde echipa de

coordonare pentru investiţii; RESURSE: regie proprie proiect

nerambursabil, parteneriate neguvernamentale.

A11. Dotarea unei centrale termice proprii pentru ateliere şi trecerea ei în

regim autofinanţat. Se impune pentru a putea gestiona mai bine

activitatea uscătoriei pentru lemn , vopsitoriei pentru maşini şi sălii

multifuncţionale pentru terapie; termen – an şcolar 2005-2006;

RESURSE - proiecte şi parteneriate neguvernamentale, regie proprie,

eventual programul de investiţii al MECT.

A12. Amenajarea spaţiilor din incinta instituţiei; proiectul Centrul Şcolar

Verde.

Va consta în amenajarea unor spaţii verzi şi plantarea unor arbuşti în

incintă, termen 2002-2008; Răspunde catedra de biologie şi agricultură -

Redactarea planurilor-2002- 2004; primul spaţiu complet amenajat în

octombrie 2004. RESURSE: regie proprie, parteneriat Împreună.

A13. Finalizarea faţadelor exterioare ale atelierelor, termen 2007;

Răspunde echipa de coordonare pentru investiţii, Resurse: investiţii

MECT, parteneriat cu administraţia publică locală.

A14. Finalizarea reţelelor de incendiu şi ape pluviale – termen – iunie

2007 – răspunde echipa de coordonare pentru investiţii; RESURSE:

Investiţii MECT, parteneriat cu administraţia publică locală.

A15. Amenajarea unei săli de conferinţe, necesară unor dezbateri şi

intruniri; termen-octombrie 2004, răspunde echipa managerială şi

serviciul administrativ; RESURSE: colaborarea cu Autorităţi locale şi

judeţene, regie proprie.

A16. Amenajarea unui laborator de fizică - chimie – termen - an şcolar

2004-2005, răspunde catedra de fizică-chimie; RESURSE: parteneriat cu

ONG-uri.

134

A17. Amenajarea unui cabinet pentru limbi moderne, termen – an şcolar

2005-2006, răspunde catedra de limbi moderne; RESURSE: parteneriat

cu ONG-uri.

Prioritatea IV: Adaptarea curriculumului şi mijloacelor la cerinţele

procesului instructiv-educativ de tip incluziv şi la cerinţele

învăţământului de arte şi meserii.

Învăţământul de tip incluziv/integrator determină modificări în

abordarea curriculară, metodologii şi sisteme de mijloace. Întregul proces

se diferenţiază până la personalizare.

Iată de ce capacitatea de a elabora şi implementa un curriculum

este considerată o prioritate într-o şcoală integratoare. Noul Curriculum

Naţional conferă flexibilitatea necesară adaptării procesului la

necesităţile educabililor. Aceată adaptare este un proces interactiv în

cadrul căruia curriculumul suferă modificări în special la nivelul plajei

orare, metodologiilor, mijloacelor şi conţinuturilor instruirii, încercând să

păstreze nealterate obiectivele generale şi chiar pe cele specifice.

Activitatea pe curriculum diferenţiat a fost promovată la Centrul

Şcolar Ineu încă din 1990 ca necesitate a adaptării procesului la

diferenţele semnificative existente între nivelele de capacitate la care se

situau subiecţii unei clase. Dascălii au fost iniţiaţi în proiectarea pas cu

pas, fiecărui subiect fiindu-i respectat pe cît posibil ritmul propriu de

asimilare. Ca urmare a acestui exerciţiu cadrele didactice au fost

pregătite pentru actiunea de tip incluziv abordată începând cu anul 2000.


o organizarea unor structuri eficiente de elaborare şi implementare

a curriculumului;

o organizarea unor seturi de mijloace de susţinere pentru

implementarea curriculară;

o crearea unor structuri de sprijin pentru implementarea curriculară;

o mediatizarea curriculumului elaborat.


o numărul de activităţi desfăşurate pe curiculum

diferenţiat/ponderea curriculumului personalizat;

o numărul activităţilor interne de specializare/perfecţionare a

cadrelor pentru utilizarea curriculumului diferenţiat;

o ponderea cadrelor specializate să lucreze ca itinerant;

o numărul documentelor curriculare mediatizate.

135

o ponderea mijloacelor de concepţie proprie în susţinerea

activităţilor didactice.

Acţiuni:

A1. Specializarea unor cadre didactice din fiecare domeniu pentru

proiectarea/elaborarea de curriculum. Se va realiza prin comisiile

metodice şi prin organizarea la nivelul instituţiei a unui curs în colaborare

cu o universitate parteneră pentru instruirea în strategii de proiectare,

implementare şi elaborare curiculară. În fiecare an şcolar în lunile

octombrie, noiembrie, decembrie prin comisiile metodice cu specialişti

de la nivelul instituţiei; pe parcursul anului şcolar 2004-2005 prin

universutate .Răspunde-echipa mangerială şi comisia pentru curriculum

la nivel de şcoală; RESURSE: finanţare neguvernamentală şi Resurse

proprii ale cursanţilor (parţial).

A2. Cuprinderea tuturor cadrelor didactice în cursuri pentru însuşirea

unor cunoştinţe de proiectare didactică diferenţiată/personalizată. Prin

cursuri prin universitate parteneră, pe parcursul anului şcolar 2004-2005;

Răspunde-echipa managerială şi comisia pentru curriculum la nivel de

şcoală; RESURSE:finanţare neguvernamentală şi contribuţia cursanţilor

(parţial).

A3. Organizarea unor echipe stabile de proiectare, implementare şi

evaluare curriculară la nivelul comisiilor metodice; Aceste echipe vor

funcţiona permanent ca echipe de depistare a golurilor curriculare

manifestate la nivelul fiecărei discipline – domeniu şi vor organiza

activităţi de proiectare şi implementare de curriculum. Răspund –

responsabilii comisiilor metodice şi comisia pentru curriculum la nivel de

şcoală; RESURSE:2%.

A4. Activităţi specifice de adaptare a conţinuturilor, metodologiilor şi

mijloacelor la anii de studiu unde funcţionează clase cu grupă integrată.

Activităţile vor fi susţinute de cadrele didactice de la clasele

respective,semestial,iar adaptările curriculare vor fi elaborate în cadrul

grupurilor de lucru constituite pe lăngă comisiile metodice. Răspunde-

comisia pentru curriculum, fiecare cadru didactic; RESURSE:2%, alte

Resurse proprii.

A5. Adoptarea unor activităţi complementare de sprijin pentru grupele

integrate. Aceste activităţi se vor manifesta la nivelul CDŞ-ului,

activităţilor în parteneriat în cadrul unor programe comune cu ONG-uri şi

practicii în întreprinderi partenere .Răspunde-echipa managerială,

responsabilul cu munca educativă, echipa pentru parteneriat cu ONG-uri

şi aplicaţii pentru programe. Proiectarea acestor activităţi se va face la

136

începutul fiecărui an şcolar. RESURSE: fonduri nerambursabile din

cadrul programelor europene sau naţionale, proiecte finanţate prin reţele

de ONG-uri.

A6. Descrierea şi executarea unor seturi de mijloace specifice fiecărui

domeniu pentru sprijinirea activităţii la clasele incluzive. În coformitate

cu necesităţile fiecărei discipline; Raspunde – fiecare cadru didactic,

responsabilii comisiilor metodice; RESURSE: 2%, activitatea

autofinanţată.

A7 Activităţi demonstrative în cadrul comisiilor metodice/evaluarea

implementării curriculare. Se vor derula lunar. Răspunde – responsabilii

comisiilor metodice; RESURSE: în cadrul programului şcolar planificat.

A8. Publicarea unor aspecte ale procesului curricular care au avut un

impact pozitv deosebit asupra dezvoltării educabililor (programe

modificate, seturi de mijloace ,metodologii moderne sau adaptate). De

câte ori este cazul, la hotărârea comisiei pentru curriculum, dn Resursele

proprii constituite pentru sprijinirea unor idei reformatoare.

Prioritatea V: Remodelarea relaţiei cu comunitatea locală, autorităţile

locale şi judeţene, alte şcoli şi universităţi; promovarea realităţilor

instituţionale.

Comunitatea locală este sursa comenzii şi susţinerii activităţii

instituţilor şcolare.Cunoaşterea realităţilor şi mai ales a nevoilor de

educaţie din comunitate conferă instituţiei şcolare capacitatea de a decide

corect asupra ofertei de şcolarizare. În cadrul unei şcoli de arte şi meserii

comunitatea se extinde pe o rază de cel puţin 40 km în jurul localităţii şi

chiar pe teritoriul întregului judeţ.

Centrul Şcolar Ineu porneşte în această relaţie de la situaţia de

fostă şcoală specială. Din această poziţie, relaţia cu comunitatea locală a

fost doar una sporadică. Recunoaşterea ca şcoală de arte şi meserii

modernă este un proces delicat , care se sprijină pe cunoaşterea unor

realităţi instituţionale: baza materială deosebită, baza umană calificată şi

de calitate, situarea geografică, capacitatea de autofinanţare prin

parteneriate şi programe, necesitatea unei şcoli integratoare în această

zonă a judeţului, posibilităţile de interdisciplinaritate şi adaptare la

meserii noi, oferta amplă de servicii educative complementare.


o promovarea/mediatizarea realităţilor instituţionale;

o realizarea unor parteneriate cu autritatea locală, judeţeană, cu alte

instituţii şcolare şi universitare;

137

o investigarea necesităţilor educaţionale şi de formare din

comunitate; raportarea tuturor acţiunilor la PRAI şi PLAI.

o Modalităţi de evaluare:

o numărul de materiale publicate sau difuzate sub alte forme

referitoare la activitatea şcolii;

o numărul de parteneriate create la diferite nivele şi efectele

acestora;

o concordanţa planului de şcolarizare şi a planurilor de dezvoltare

cu PRAI şi PLAI,

o participarea activă în cadrul comisiei pentru educaţie la nivel

local.

o numărul de acţiuni destinate contactului cu părinţii;

Acţiuni:

A1. Participarea la elaborarea PLAI, în cadrul programului de reformă a

învăţământului profesional şi tehnic, pe parcursul anului 2003-2004;

corelarea planului de şcolarizare cu PLAI şi PRAI ; răspunde echipa

managerială şi consiliul de administraţie; RESURSE: proprii.

A2. Organizarea unei echipe de investigare a situţiei cererii de calificări

pe piaţa muncii, anual, în perioada de redactare a planului de şcolarizare;

răspunde echipa de consilieri şi responsabilul comisiei de cultură tehnică;

RESURSE: prin proiectul de susţinere a activităţii cu celelalte instituţii,

finanţare neguvernamentală.

A3. Redactarea unor informări periodice asupra deciziilor instituţionale,

în special cu privire la programul de dezvoltare, activităţile educaţionale

propuse, planul de şcolarizare, etc., la începutul şi sfărşitul fiecărui an

şcolar; raspunde echipa managerială .RESURSE: prin activitatea

planificată.

A4. Organizarea unui parteneriat activ cu administraţia publică locală

prin:

o acordarea de servicii de sprijin prin activitatea autofinanţată;

(cazare, servicii pentru parcuri şi spaţii verzi, întreţinerea unor

oaspeţi în cadrul unor proiect comune ale Ineului cu alte localităţi

prin casa de oaspeţi şi activităţile extracurriculare); răspunde

echipa de coordonare a activităţii autofinanţate; RESURSE: Prin

programele specifice fiecărei activităţi.

o participarea la soluţionarea unor probleme socio educative în

cadrul comisiei pentru educaţie (readucerea în circuitul educativ a

unor copii cu abandon, sprijin pentru copiii proveniţi din familii

dezorganizate, sprijin pentru copiii săraci,etc.)

Răspunde:reprezentantul în comisia pentru educaţie, echipa

138

managerială; RESURSE: partenriate neguvernamentale şi diferite

proiecte.

o promovarea unui program de dezvoltare conform cu direcţiile de

acţiune ale Consiliului Local - avizarea planului de şcolarizare de

oficiul abilitat al Administraţiei Locale. Răspunde: echipa

managerială; RESURSE: proprii.

A5. Organizarea unei comisii pentru promovarea realităţilor instituţionale

şi participarea la manifestări destinate mediatizării instituţiei:

o participarea la târgul judeţean anual al educaţiei: Raspunde

comisia; RESURSE: proprii ale activităţii autofinanţate, alte

Resurse neguvernamentale, parteneriat cu comunitatea locală.

o participarea la competiţii sportive, în conformitate cu calendarul

competiţional; răspunde comisia; RESURSE: parteneriate şi

Resurse din autofinanţare prin Asociaţia sportivă a şcolii.

o înfiinţarea Asociaţiei sportive a şcolii cu statut juridic şi utilizarea

pentru promovarea intereselor echipelor şi sportivilor proprii şi

pentru mediatizarea vieţii instituţionale, pănă la sfârşitul anului

şcolar 2003-2004; răspunde-catedra de educaţie fizică şi sport;

RESURSE: neguvernamentale.

o participarea la concursuri şi manifestări culturale, în conformitate

cu calendarul judeţean; răspunde comisia; RESURSE: proprii,

neguvernamentale.

o redactarea unor materiale documentare asupra vieţii instituţionale:

CD-uri, broşuri, pliante; anual, răspunde comisia; RESURSE:

autofinanţare şi parteneriate.

o redactarea Monografiei şcolii - cu ocazia zilei şcolii la aniversarea

a 100 de ani, 22 octombrie 2004; răspunde comisia: RESURSE:

neguvernamentale.

o ştanţarea unei medalii jubiliare - 22 octombrie 2004; răspunde

comisia; RESURSE: neguvernamentale, parteneriat cu

F.Împreună.

o participarea la întruniri ale claselor a VIII-a din localităţile din

împrejurimile Ineului şi Ineu pentru a consilia copiii pentru

orientarea profesională şi pentru a prezenta şcoala. Răspunde –

comisia; RESURSE: neguvernamentale.

A6. Încheierea unui parteneriat cu universităţile din Arad, pînă în 2004 -

răspunde echipa managerială; RESURSE:proprii.

A7. Organizarea semestrial a unor zile ale porţilor deschise cu participare

locală şi judeţeană şi a părinţilor, răspunde directorul educativ;

RESURSE: neguvernamentale.

139

A8. Organizarea Zilei Şcolii - 22 oct. 2004 - Centenarul; Răspunde

echipa pentru organizare; RESURSE: neguvernamentale.

A9. Organizarea în şcoală a unor conferinţe şi întruniri pe diferite teme

de interes pentru învăţământ - după posibilităţi - răspunde

directorul;RESURSE: organizatorii acestor manifestări.

A10. Organizarea unor întruniri periodice cu părinţii, răspunde fiecare

diriginte: RESURSE: prin Resursele extrabugetare create la nivelul

fiecărei clase.

Curtea interioară C. S. Ineu

Proritatea VI: Motivarea şi dezvoltarea relaţiilor cu ONG-urile;

dezvoltarea parteneriatelor cu organizaţii din ţară şi străinătate pentru

obţinerea unor Resurse extrabugetare.

În condiţiile evoluţiei actuale a demersurilor reformei şi în

competiţia pentru oferirea serviciilor educaţionale generată între instituţii

la diferite nivele, Resursele bugetare de sprijin sunt total insuficiente.

Managementul instituţional este pus în faţa unei crize acute de Resurse în

galopul pentru dezvoltare. Această criză are ca soluţie parteneriatele şi

140

oferta societăţii civile care investeşte acolo unde găseşte compatibilitate

între oferta de servicii şi intereselor membrilor comunităţii.

Centrul Şcolar Ineu se situează intr-o poziţie extrem de

avantajoasă sub acest aspect. Începând din 1991 întreţine relaţii şi este

partener al unor organizaţii din străinătate. Cercul acestor relaţii şi

parteneriate s-a lărgit an de an, fără ca cele iniţial create să se destrame.

În acelaşi timp au apărut parteneriate şi în ţară, prin crearea

Fundaţiei Împreună fiind incheiate indirect acorduri cu ONG-uri din zona

Aradului şi nu numai. În acest moment Centrul Şcolar Ineu este partener

a peste 15 organizaţii din străinătate, studenţi de la universităţi din

Germania, Danemarca, Anglia, Scoţia vin în practică la Ineu, Este

membru in net-work-uri europene şi participant la proiecte prin YOUTH

for EUROPE, SOCRATES, LEONARDO ŞI ARE PARTENERIAT DE

DEZVOLTARE PRIN Caritas, Kolping sau THW. Din complexul şcolar

nou construit, constând din 3 corpuri multifuncţionale pentru cabinete,

săli de clasă, săli de terapie şi recuperare, dormitoare, cluburi, la care se

adaugă sala de sport, antina, spălătoria, centrala termică, cabinetele

medicale, sera, atelierul auto pentru maşini mari şi clădirea mare a

atelierelor, peste 60% a fost construit prin Resurse extrabugetare

provenite din aceste parteneriate. Prin relaţiile statuate capacitatea de

dezvoltare cu forţe proprii şi de menţinere a structurilor create este o

CERTITUDINE la Centrul Şcolar Ineu.


o menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor existente;

o organizarea unor parteneriate noi în ţară şi străinătate;

o eficientizarea structurilor organizate să gestioneze activităţile şi

programele

o rezultate din aceste parteneriate.

Modalităţi de evaluare.

o numărul proiectelor derulate;

o numărul contractelor nou încheiate;

o efectele materiale în dezvoltarea CSI;

o rezultate la nivelul dezvoltării Resurselor umane, educabili şi

cadre;

o Acţiuni:

A1. Repartizarea treptată pe echipe de lucru a relaţiilor cu toate

organismele internaţionale - pe parcursul anilor 2002-2004 - răspunde

grupul managerial ;

A2. Consolidarea echipei pentru relaţia cu ONG-urile prin aducerea de

noi cadre, absolvenţi de universitate cunoscători ai unei limbi străine;

141

răspunde echipa managerială, echipa pentru relaţia internaţională - pe

parcursul anului şcolar 2002-2003.

A3. Consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor cu ONG-urile din ţară şi

străinătate cu care şcoala a avut contracte de colaborare. RESURSE

interne prin voluntariatul cadrelor didactice şi 2%.

Din ţară:

o Fundaţia Împreună – pentru sprijinirea dezvoltării bazei

materiale, aplicaţii pentru proiecte,perfecţionare cadre didactice şi

schimburi de copii şi tineret sau alte acţiuni educative;răspunde

grupul de lucru al fundaţiei, în funcţie de graficul acţiunilor

stabilite prin programul annual,RESURSE:bugetul fundaţiei.

o Alte ONG-uri din Ineu (Asociaţiile DR.Stoian, Moara cu Noroc,

Armonia) cu scopul derulării unor programe comune culturale,

sociale şi sportive-răspunde grupul de lucru al Fundaţiei

Împreună, în conformitate cu activităţile stabilite; RESURSE:

comune ale asociaţiilor sau din aplicaţii pe proiecte.

o Relaţii cu alte asociaţii judeţene şi naţionale, în funcţie de

posibilităţi; răspunde echipa mangerială; RESURSE: constituite

cu prilejul fiecărui contract.

Din străinătate:

1. Relaţie cu Caritas Paderborn – Germania, în conformitate cu

programul comun de acţiune, răspunde comisia pentru relaţia cu

străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, în conformitate cu

fiecare proiect.

o realizarea unui program de concerte şi spectacole cu ansamblul

coral şi dansuri populare, cu ocazia unor aniversări, în vederea

adunării de fonduri şi popularizarea activităţii instituţiei;

o realizarea unor transporturi cu materiale destinate dotării

atelierelor şi susţinerea activităţii Centrului Şcolar Ineu – o dată la

două luni sau trimestrial

o participare la programul de inserţie socială a orfanilor;

2. Relaţie cu Kolping Werk Erfurt – Germania, în conformitate cu

programul comun de acţiune, răspunde comisia pentru relaţia cu

străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, prin fiecare proiect în

parte.

o finalizarea proiectului Scoala Verde – în derulare

o finanţarea proiectului pentru perfecţionarea personalului didactic

auxiliar, tip ,,week-end“ în trei serii;

142

o finanţarea unor tabere de vară pentru copii – Rusca Montană

(continuitate de 13 de ani);

o Relaţie cu Evangelische Kirche Weimar – Germania - în

conformitate cu programul comun de acţiune, răspunde comisia

pentru relaţii cu străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, în

conformitate cu fiecare proiect.

o -contact cu cluburile puternice din Weimar pentru susţinerea

amenajării sălii de muzică şi a capelei-2004-2006;

o -susţinerea dotării atelierelor-2002-2006;

o -sprijin în construcţia unor secţiuni de ateliere (studenţi în

practică în fiecare vară şi vacanţe)-2002-2006;

o -amenajări exterioare – prin practica studenţilor,de trei ori pe

an,câte două săptămâni.

4. Relaţie cu organizaţii din Scoţia şi Anglia, prin grupuri de studenţi

în practică şi prin proiecte pentru dezvoltarea bazei materiale, în

conformitate cu fiecare proiect, răspunde echipa pentru relaţia cu

străinătatea ; RESURSE: prin fiecare proiect în parte.

o susţinerea programului de investiţii în funcţie de posibilităţi

o participare la programul social

5. Relaţie cu Ranum Statsseminarium Danemarca, prin contractul de

susţinere reciprocă, Centrul Şcolar Ineu contribuind cu conducerea

practicii studenţilor fără a percepe costuri iar Ranum

Statsseminarium cu susţinerea perfecţionării cadrelor didactice de la

Ineu la seminariumul din Ranum - răspunde echipa pentru relaţia cu

străinătatea; RESURSE: prin fiecare program în parte:

o practica studenţilor de la pedagogie la Ineu, prin opţiunea

acestora;

o perfecţionarea unor cadre la Ranum Statsseminarium - prin

programul comun de activitate, stabilit prin contract.

o Relaţia cu “Hilfe fur Ineu” Lippborg, pentru susţinerea materială

a tuturor programelor de la Ineu, cu caracter permanent, răspunde

echipa pentru relaţia cu străinătatea - RESURSE: de la “HFI”

Lippborg.

o Relaţia cu alte asociaţii şi organizaţii din străinătate, conform

programelor individuale stabilite; răspunde echipa pentru relaţia

cu străinătatea: RESURSE: prin fiecare proiect în parte.

A4. Redactarea de proiecte de dezvoltare specifice domeniului propriu de

activitate; fiecare cadru didactic, în echipă de 2 sau 3, cel puţin două

proiecte anual; Vor fi făcute aplicaţii sau proiectele vor fi trimise în reţea

pentru a găsi finanţare. RESURSE: Sprijinul pentru cofinanţare va fi

realizat prin parteneriate interne, în special Fundaţia Împreună.

143

A5. Iniţierea cadrelor didactice în redactarea de aplicaţii pentru proiecte

nerambursabile şi conducerea acestor proiecte în cazul obţinerii finanţării

-la nivelul instituţiei, 2002-2004 – răspunde echipa managerială;

Resurse: voluntariat.

A6. Realizarea unui parteneriat cu Asociaţia Rromilor din localiate

pentru a susţine proiecte de dezvoltare pentru etnia rromă - termen 2002-

2004; răspunde echipa managerială; RESURSE: logistic din partea

Fundaţiei Împreună pentru constituirea Asociaţiei rromilor, Resurse

umane - consilierii şi psihologii CSI.

A7. Realizarea parteneriatelor necesare şi participarea la selecţie pentru

toate fondurile nerambursabile destinate dezvoltării invăţământului de

arte şi meserii şi învăţămîntului incluziv - răspunde echipa managerială şi

grupul de lucru pentru proiecte, în funcţie de termenele limită:

RESURSE: 2%, parteneriate cu Administraţia locală şi ONG-uri.

A8. Redactarea şi trimiterea în reţea a unor informări periodice asupra

realizărilor obţinute şi modului cum au fost utilizate Resursele puse la

dispoziţie; cu prilejul conferinţelor anuale şi ori de câte ori este nevoie,

răspunde serviciul contabil, secretariatul şi responsabilii pentru relaţia cu

ONG-urile respective. RESURSE: din bugetul fiecărui proiect.

Prioritatea VII: Măsuri organizatorice administrative şi financiare

menite să adapteze structurile şi să eficientizeze Resursele pentru

realizarea priorităţilor descrise.

Organizarea administrativă şi financiară optimă este o condiţie a

eficientizării Resurselor. Se elimină pierderile de timp în cadrul normei

de muncă zilnice, întârzierile în execuţia unor lucrări, etc.

Prin dezmembrarea în anul 2000 a instituţiei în şcoală şi centru de

plasament, administraţia patrimoniului şi a întregii baze materiale a avut

de suferit. Resursele financiare bugetare au fost diminuate datorită

necesităţii finanţării a două administraţii în locul uneia şi datorită

reorientării Resurselor pentru investiţii. Centrul Şcolar are sarcina de a

reface structurile scolii de meserii şi de a eficientiza administrativ şi

financiar întregul complex educativ care va fi preluat treptat de la Centrul

de Plasament aflat în desfinţare.


o reorganizarea activităţii financiar contabile;

o organizarea activităţii administrative;

o refacerea integrităţii complexului educativ.


144

o respectarea termenelor şi încadrarea în standarde cu toate lucrările

contabile şi execuţiile bugetare;

o încadrarea în norme şi obţinerea bugetului în conformitate cu

legislaţia în vigoarte;

o obţinerea şi gestiunea corectă a Resurselor neguvernamentale;

o obţinerea tuturor autorizaţiilor de funcţionare;

Acţiuni:

A1. Redistribuirea execuţiei bugetare pe toate formele de bugetare nou

create: Consiliu Judeţean, Consiliu Local, autofinanţare din venituri

proprii, alte venituri extrabugetare, începând cu anul şcolar 2002-2003;

răspunde: ordonatorul de credite şi serviciul contabilitate; RESURSE:

prin programul bugetat de lucru.

A2. Reorganizarea Resurselor umane administrative pentru cuprinderea

tuturor spaţiilor redobândite în administraţie ca urmare a restrăngerii

activităţii Centrului de Plasament,în conformitate cu programul de

integrare în case de tip familial a copiilor, începând cu iunie 2003, câte

un bloc de internat în fiecare an; răspunde serviciul administrativ;

RESURSE: prin autofinanţare, donaţii şi lucrări în regie proprie.

A3. Consolidarea Resurselor extrabugetare prin iniţierea de programe

cooerente care să acopere în permanenţă necesarul în domenile de

dezvoltare abordate. Se va compune din menţinerea surselor de venit

existente şi înfiinţarea altor surse noi, în conformitate cu programul de

dezvoltare; cu caracter permanent, răspunde echipa managerială, în

special serviciul contabilitate; RESURSE: din subvenţiile alocate.

A4. Încadrarea instituţiei în normele sanitare, igienice şi de securitate a

muncii şi împotriva incendiilor şi obţinerea autorizaţiilor pentru toate

domeniile cerute, în fiecare an, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

răspunde serviciul administrativ şi responsabilul cu securitatea împotriva

incendiilor; RESURSE: din buget, în conformitate cu legislaţia în

vigoare.

A5. Asigurarea condiţiilor optime ale şcolii cu internat, cantină, servicii

sanitare, spălătorie, cluburi, pentru a putea caza copiii în regim

săptămânal, începănd cu anul şcola 2002-2003, în fiecare an câte 30 de

locuri în plus; răspunde serviciul administrativ; RESURSE: finanţare de

la buget şi autofinanţare.

A6. Asigurarea condiţiilor optime pentru activitate şcolară: reamanajare

spaţii, restructurarea serviciilor pentru întreaga gamă de activităţi,

redistribuire spaţii, etc. Începând cu anul şcolar 2002-2003, răspunde

serviciul administrativ: RESURSE: proprii.

145

Prioritatea VIII: Dezvoltarea unor structuri proprii aducătoare de

venituri pe model autofinanţat; contracte şi parteneriate cu întreprinderi.

Raportat la condiţiile cerute de învăţămîntul tehnic actual,

Resursele bugetare sunt insuficiente. Pentru a putea răspunde

necesităţilor de dezvoltare, dotare şi consum, în special pentru material

de suport pentru instruire şi compensarea unor nevoi sociale ale copiilor,

fiecare instituţie trebuie să dezvolte surse alternative de finanţare. Unele

din aceste surse alternative au fost tratate la capitolul relaţii cu ONG-uri

şi parteneriate pentru proiecte. Acum ne vom referi la activităţile

economice proprii aducătoare de venituri prin activitatea atelierelor de

producţie şi activităţile ajutătoare.

Centrul Şcolar Ineu are o bună tradiţie, dezvoltată pe parcursul a

100 de ani de existenţă, în activităţile practice aducătoare de venituri.

Instruirea practică, pe parcursul anilor de şcolarizare evoluează de la

operaţii simple şi capacităţi de bază în anul I la instruirea accentuată pe

produs şi producerea de bunuri comercializabile. Instruirea pe produs şi

obţinerea de venituri din activităţi economice a fost mult facilitată de o

bază materială bine dotată şi personal bine pregătit în meserie. În prezent,

datorită acestui potenţial, în proporţie de peste 20% din refacerea bazei

materiale (noile clădiri construite după 1990) a fost realizată cu Resurse

proprii.


o orientarea instruirii pe produs în special cu anii terminali;

o realizarea unor contracte pentru prestări de servicii;

o adaptarea bazei materiale pentru a-i conferii capacităţi de

producţie:

o gestionarea adecvată a Resurselor pentru a lucra în condiţii de

profit;

o organizarea unor Resurse administrative cu scopul obţinerii de

venituri.


o valoarea veniturilor proprii obţinute raportat la dimensiunea

cheltuielilor;

o utilizarea tuturor capacităţilor materiale la parametrii optimi;

o numărul de obiective de dezvoltare (proiecte) realizate cu forţe

proprii.

Acţiuni:

A1. Organizarea domeniilor de pregătire profesională sub formă de

complexe de instruire în cadrul cărora să fie posibilă efectuarea tuturor

proceselor tehnologice, de la prelucrarea primară a materiei prime pînă la

146

executarea produsului finit, începînd cu anul şcolar 2002-2003, câte un

complex în fiecare an şcolar (2002-2003 - complexul pentru confecţii;

2003-2004 - complexul pentru turism şi alimentaţie publică, 2004-2005 –

complexul pentru prelucrarea lemnului şi complexul mecanic; 2005-

2006 – complexul pentru electric şi complexul pentru construcţii);

răspunde echipa de coordonare ateliere şi coordonatorul pentru investiţii.

RESURSE: programul de investiţii cu Resurse proprii, donaţii prin

parteneriate cu ONG-uri, proicte în cadrul unor programe

nerambursabile, bugetare ministerială.

A2. Dezvoltarea unei baze de Resurse materiale (materii prime şi produse

semifinite) care se pot utiliza în instruirea practică, pentru instruire şi

realizarea de produse finite; acţiunea constă în amenajarea unor depozite

şi magazii (pe oarcursul anului şcolar 2002-2003 şi 2003-2004),

efectuarea unor transporturi periodice cu materiale prin parteneriatele cu

ONG-uri din străinătate (cel puţin un transport pe trimestru) şi

achiziţionarea de materiale prin reţelele interne; răspunde tehnicianul

coordonator ateliere, merceologul şi echipa pentrru relaţia cu ONG-urile;

RESURSE: prin fiecare activitate în parte – Resurse proprii pentru

depozite şi magazii.

A3. Dezvoltarea unor Resurse umane capabile să coordoneze activitatea

în sectoarele care necesită utilizarea unor maşini complexe, care vor

sprijini activităţile de instruire alături de maiştri instructori – în

conformitate cu numărul de clase pe fiecare domeniu şi complexitatea

domeniului, în conformitate cu normele de încadrare; răspunde serviciul

contabilitate, echipa de coordonare a atelierului şi consiliul de

administraţie.

A4. Organizarea unor activităţi prin comisia metodică tehnică pentru

perfecţionarea cadrelor didactice tehnice în managementul unor activităţi

aducătoare de venituri: activităţi în tandem, organizarea productivă,

specializarea în utilizarea unor maşini şi utilaje moderne, coordonarea

activităţilor de interdisciplinaritate, etc) – semestrial; răspunde comisia

de cultură tehnică; RESURSE: 2 %, Resurse neguvernamentale.

A5. Organizarea unor parteneriate cu întreprinderi pentru practică

productivă, pentru executarea unor faze ale unor lucrări productive şi

pentru acordarea de servicii productive prin activitatea autofinanţată,

pentru fiecare an şcolar, în conformitate cu specialităţile anilor terminali

de studiu: răspunde - dir. adj. coordonator ateliere; RESURSE: prin

programul ordonat.

147

Bibliografie

1. Compendiu, Istoria învăţământului din România, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, pp. 31-32;

2. Iuliu Vuia, Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al XVIII-lea,

Orăştie, 1896, p. 18;

3. Victor Târcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului

românesc din Banat, 1780-1918, pp. 23-27;

4. Ibidem, pct. 3, p. 36;



7. Vasile Popeangă, Un secol de activitate şcolară românească în

părţile Aradului, 1721-1821, Arad, 1974, p. 11;

8. Vasile Popeangă, Dezvoltarea şcolilor populare româneşti pe

teritoriul Eparhiei Aradului, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a

Aradului, 1989, p. 186;

9. Vasile Popeangă, Mărturii privind lupta românilor din părţile

Aradului pentru păstrarea fiinţei naţionale prin educaţie şi

cultură, 1784-1918, Arad, 1986, p. 47;

10. Ioan Nagy, Maria Pascalău, Romulus Haţegan, Curtici-vatră din

câmpie, studii monografice, Ed. Mirador, Arad, 2000, p. 79;

11. Vasile Popeangă, Mărturii privind lupta românilor din părţile

Aradului pentru păstrarea fiinţei naţionale prin educaţie şi

cultură, 1784-1918, Arad, 1986, p. 54;

12. Ibidem, p. 136;

13. Ibidem, p. 205;

14. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, Dosar, 1862;

15. Arhiva Episcopiei Aradului, Evidenţa şcolară, 1877, nr.

363/1873-1877;

16. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, fila 69, Dosar, 1886;

17. Arhiva Bisericii Ortodoxe Şomoşcheş, Registru de esibite, 1901,

din 11.03.1901;

18. A.E.O.R.A. III, 23a/1904, doc. 19;

19. Vasile Popeangă, Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea

Marii Uniri (1908-1918), Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a

Aradului, 1991, p. 48;

20. Prospect-Liceul Mihai Viteazul din Ineu ,201-2002;

148

21. Vasile Popeangă, , Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea

Marii Uniri (1908-1918), Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a

Aradului, 1991, p. 16;

22. Pavel Vesa, Protopopul Constantin Gurban, la 155 de ani de la

naştere, Adevărul, 22.05.2000;

23. Ioan Nagy, Şomoşcheş, vatră de suflet şi dor, Ed.Viaţa Arădeană,

1997, p. 72;

24. Arhiva Parohiei Ortodoxe Şomoşcheş, adr. 2115/1903 şi

2845/1905, Registru de esibite 1903 şi 1905;

25. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, Dosar, 1905, 1906;

26. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Registrul de procese verbale ale

corpului didactic 1908-1932, p. 4;

27. Ibidem, pp. 118-119;

28. Ibidem, Dosar 9 (1924);

29. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Registrul matricol 1909, Registrul

de studii matricol 1926-1954, înv. 3;

30. Ibidem, Procese verbale, înv. 1, p. 175;

31. Ibidem, Dosare cămin şcoală, 1921-1928;

32. Doina Nedea, Centrul Şcolar Ineu, Istorie şi asistenţă socială,

Lucrare de diplomă, Arad, 2002, p. 15;

33. Ibidem, pp. 16-34;

34. Ibidem, pp. 35-42;

35. Ibidem, pp. 12-13;

36. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Grafic statistic, Cartea şcolii,

1960-1961, înv. 4.a ;

37. Doina Nedea, Centrul Şcolar Ineu, Istorie şi asistenţă socială,

Lucrare de diplomă, Arad, 2002, p. 18;

149

CAPITOLUL IV

SLUJITORI DE SUFLET AI AŞEZĂMÂNTULUI

DOCUMENTE ŞI MĂRTURII

4.1. Cartea de Onoare, relaţia vie a şcolii

Cartea de Onoare a Centrului Şcolar Ineu poate fi privită ca

oglinda evoluţiei acestei instituţii şcolare din perioada Aşezământului

Medico-Pedagogic şi până în prezent, ba chiar cu reflecţii în trecutul plin

de istorie al localităţii, şi mai ales al cetăţii. Primele pagini fac referire

chiar la relaţia şcoală-cetate: “Anul 1904 reprezintă momentul de început

al unei instituţii de învăţământ special în localitatea Ineu. Nu este lipsit

de interes a se cunoaşte că această instituţie a început să funcţioneze în

vechea clădire a cetăţii Ineului, fapt care a determinat introducerea în

acest studiu a unui scurt istoric al cetăţii, mai ales că acestă formă de

învăţământ dăinuieşte până în zilele noastre, folosind drept spaţiu de

instruire a ocrotiţilor aceeaşi cetate, cu îmbunătăţirile aduse pe parcurs.”-

după cum este consemnat în studiul introductiv.

Acest studiu se întinde pe 9 file scrise pe ambele părţi, datat

29.05.1981 şi semnat de regretatul profesor †Faur Remus, fost director al

Şcolii Speciale nr. 21 în perioada 1969 – 29 august 1980, când o clipă

nefastă i-a curmat firul vieţii într-un stupid accident rutier, în ciuda

faptului că fusese absolvent al Şcolii de Pilotaj, iar la volan era în

elementul său, atent, precaut şi niciodată grăbit.

Studiul debutează cu informaţii despre aşezarea geografică a

Ineului, continuând cu un scurt istoric despre localitate, cetate, urmărind

în continuare evoluţia Aşezământului Medico-Pedagogic, cu referire la

începuturi, descrierea activităţii grafice privind populaţia şcolii,

transformările aduse bazei, respectiv spaţiilor unde învăţau, trăiau şi

făceau practică subiecţii educaţionali ai Aşezământului cu caracter

didactic.

Studiul surprinde şi aspecte referitoare la socializarea elevilor,

asistenţa medicală, relaţia şcolii cu comunitatea locală, colaborarea cu

organele ierarhic superioare.

150

În final, sunt inserate activităţi extracurriculare şi aprecieri asupra

întregului personal al instituţiei. În cadrul localităţii, relevante sunt

contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor râului Crişul Alb care

ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul 1970-1974 şi, “În cadrul

localităţii, şcoala şi-a adus în permanenţă aportul la acţiunile importante

iniţiate de către conducerea locală de partid şi de stat. Aprecierile au fost

elogioase asupra felului în care cadrele, elevii grupului şcolar au

îndeplinit sarcinile trasate în momentele în care oraşul avea nevoie de un

spor de forţă de muncă.

Relevante sunt: contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor

râului Crişul Alb care ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul

anilor 1970-1974, şi anual în campanile agricole şi acţiunile de

înfrumuseţare a oraşului.

Pentru numărul mare de ore de muncă patriotică şi pentru

contribuţia şcolii în diferite ocazii, şcoala a fost distinsă de către C.C. al

U.T.C. cu “Diploma de onoare”, iar pe plan local de mai multe ori

evidenţiată de către Comitetul Orăşenesc al P.C.R. şi al U.T.C.”(Ineu,

29.05.1981, prof.†Faur Remus).

Cronologic însă, prima consemnare în Cartea de Onoare este

datată în 17.07.1935 şi este semnată indescifrabil de către Directorul de

ocrotire socială din acea perioadă.

Urmează un grupaj de impresii şi aprecieri datate 7. 06.1935 până

în 1960. Sunt note ale unor personalităţi româneşti care au vizitat şi

apreciat activitatea şcolară a unităţii noastre în decursul anilor.

În 1935, Aşezământul din Ineu a fost vizitat cu ocazia serbării

sfârşitului de an şcolar de domnii Constantin Stăncescu din partea

M.S.O., Nicolae Buteanu – Inspector general sanitar şi de ocrotire şi de

C. Răsmeriţă şi Ioan (indescifrabil) – directorul Institutului pentru surdo-

muţi Timişoara care au constatat că ,,s-a pus mult effort din partea

direcţiei şi a corpului didactic pentru realizarea scopului urmărit“. In

acelaşi timp s-a luat notă şi de lipsurile materiale existente şi care vor fi

remediate de minister. Se recomandă corpului profesoral şi direcţiunii să

pregătească temeinic elevii pentru ca viitorii absolvenţi să-şi poată

câştiga existenţa.

În 17 iunie 1935 semnează Iuliana şi Pavel Dârlea pe lângă un

grup de alte semnături : Dr. Ionaş, prof. Atanasiu, Marioara Ştefancu.

În 29 august 1936 semnează directoarea liceului de fete din Beiuş Elisa

Dr. C. Pavel şi menţionează că a fost plăcut impresionată de cele văzute,

dorind progres şi spor la muncă.

În 11 iulie 1937, şcoala a fost vizitată de domnul general Manu

(indescifrabil) – inspector de armată care menţionează grija care se pune

151

pentru educarea tinerilor ocrotiţi, spre a-i educa şi a-i face capabili să-şi

câştige pâinea în viitor. In acelaşi timp laudă conducerea şi personalul

pentru ordinea desăvârşită ce domneşte în instituţie.

La 18 iulie 1939 semnează indescifrabil un locot.-colonel (V.V.)

care apreciază : ,,o muncă cu un prea frumos rezultat“

In 24 iulie 1939 doi vizitatori apreciază valoarea istorică precum

şi ordinea şi curăţenia aşezământului.

În 12 septembrie 1942, Elena Alexandrescu scrie : ,,un centru

care trebuie vizitat de orişicine“.

În aceeaşi zi, Institutul a fost vizitat de Victor Vancea de Buteasa

– Cavaler al Ordinului Suveran de Malta care a notat: ,,Vizitarea

Institutului şi a Castelului mi-a cauzat mare plăcere în trecerea mea prin

Ineu“.

La 8 mai 1943, prof. I. Vicolescu scrie : ,,Un modest omagiu

pentru munca ştiinţifică, priceperea şi sârguinţa conducătorilor de a

deschide şcoalei şi ştiinţei române un nou câmp de explorare“.

În 21 septembrie 1943, Ioan Bălan, episcopul Lugojului, cu

ocazia vizitei canonice a ,, binecuvântat pe harnicul director şi instituţia

aşa de utilă pentru copiii deficienţi“.

În 31 octombrie 1943 instituţia a fost vizitată din ordinul

Ministerului Sănătăţii de Ionasiu (indescifrabil) care ,,a rămas

impresionat de ordinea, curăţenia şi buna organizare pe care a găsit-o“. În

acelaşi timp îşi exprimă dorinţa măririi capacităţii de primire a instituţiei.

La 28 iunie 1944, aşezământul a fost vizitat de Inspectorul

General al învăţământului primar, normal şi special N. C. Enescu care

scrie : ,,am rămas plăcut impresionat de organizarea şi buna rânduială a

institutului în care peste tot se vede o muncă conştiincioasă şi devotată“.

O altă însemnare este făcută de Inspectorul principal de

învăţământ din M.S.P.S. şi Directorul Şcolii prof. Nr. 7 Oradea

(semnături indescifrabile) care propun ca Institutul Medico-Pedagogic

din Ineu să se trnsforme în Şcoală Profesională specială pentru oligofreni

,,prin faptul că realizările de până în prezent ne dau această certitudine“.

În continuare se prezintă o copie a Ordinului Ministrului Sănătăţii şi

Prevederilor Sociale ca urmare a referatului nr. 32 /793 din 13 octombrie

1960 al Direcţiei Generale de Prevederi Sociale.

Următoarea pagină este tot de legislaţie şi se referă la Hotărârea

de organizare şi funcţionare a Ministerului Muncii căruia şcoala i se

subordonează în această perioadă.

Cartea de Onoare se continuă cu 30 pagini în care sunt inserate

promoţiile absolvenţilor 1969-1981, câştigătorii concursurilor pe meserii

(1970-1983 ), participarea elevilor şi cadrelor didactice la extinderea şi

152

modernizarea corpului destinat atelierelor şcoală (1969-1970),

participarea la numeroase activităţi patriotice în cadrul urbei (la

recoltarea porumbului, cartofilor, căpşunelor, legumelor), la

înfrumusţtarea oraşului sau la apărarea oraşului de furia apelor Crişului

Alb – când elevii conduşi de dascăli s-au organizat zi şi noapte, au

umplut saci cu nisip, camioane cu piatra necesare consolidării digului

(1979, 1981, 1999, 2002).

Efectele Revoluţiei din 1989 sunt simţite din ce în ce mai mult de

institutia noastră. Ele sunt consemnate în următorul grupaj de pagini.

Parcurgând documentele existente în arhiva şcolii, de la înfiinţare

şi până azi este prezent un fir roşu călăuzitor – sintalitatea colectivului

acestui aşezământ – şi anume acela de a fi permanent ancorat în realitate

şi a folosi orice oportunitate în dezvoltarea instituţiei. Aşa explicăm

faptul că nici nu s-au uscat lacrimile pentru morţii Revoluţiei, nici nu s-

au închis rănile până când inimosul colectiv condus de directorul

profesor Reghiş Ioan şi cu implicarea decisivă a adjunctului Ţigan Ioan, a

şefului de producţie †Chelemen Ioan şi a contabilei Bercea Saveta s-au

făcut demersurile pentru constituirea unui complex şcolar în vederea

îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale copiilor. S-au primt aprobările şi

începând cu luna martie 1990 au demarat lucrările.

Corul cadrelor didactice

153

Primăvara lui 1990 debutează – pe lângă acest proiect - şi cu

deschiderea porţilor şcolii spre a primi vizita unor persoane sau grupuri

de străini cu ajutoare pentru bieţii copii. Primul vizitator a fost Lothar

Weiss din Germania. În vara aceluiaşi an vine şi doamna Agnes

Beveridge din Scoţia, numită de copii şi Mama Nan. De acum încolo

drumul începe să fie bătătorit de tot mai mulţi străini, dintre care cei mai

mulţi ne-au devenit prieteni.

Despre toate acestea se găsesc relaţii mai ample în subcapitolul

3.3.5. - Activitatea de parteneriat şi relaţiile internaţionale.

În septembrie 1990 are loc o masivă mişcare a cadrelor didactice

în întreaga ţară prin efectuarea titularizărilor şi transferurilor, în felul

acesta asigurându-se în învăţământ o mai mare stabilitate. Aşa se face că

în septembrie 1990 se transferă directorul profesor Reghiş Ioan iar în 2

octombrie 1990 este numit în funcţie profesorul Nicodin Ioan alături de

adjuncţii Ţigan Ioan şi Jenescu Radu. Această nouă conducere şi-a fixat

ca obiectiv strategic continuarea tradiţiei ca unitatea să ofere servicii

educaţionale şi de profesionalizare în condiţii logistice din ce în ce mai

bune.

Dezvoltarea ulterioară şi toate transformările Centrului Şcolar

sunt consemnate în Cartea de Onoare dar nu ne mai oprim asupra lor

deoarece au fost tratate în capitolele anterioare.

Mărturie a faptului că slujitorii acestui aşezământ educaţional, de

ocrotire şi recuperare au fost tot timpul mobilizaţi de un cult al

dezvoltării, al ieşirii în faţă, al progresului sunt şi consemnările din

grupajul aprecierilor făcute de către musafiri cu ocazia aniversării a 90

ani de existenţă şi a celorlalţi oaspeţi din ţară şi străinătate care ne-au

trecut pragul până în această toamnă 2004 şi care au ţinut să imortalizeze

în câteva cuvinte impresiile şi gândurile lor.

4.2. Slujitori de suflet ai aşezământului

Directori: Gyorgy Csapo (George Căprariu) – 1904-1933

Moldovan Dumitru – 1933-1948

Drăghinda Ioan – 1949-1950

Roşu Nicolae – 1950

Ilievici Iorgu – 1951-1957

Sabău Vasile – 1957-1959

Androne Ioan – 1959-1969

Popovici Dorel – 1969-1975

Faur Remus – 1969-1980

154

Lăzureanu Tiberiu – 1976-1978


Jenescu Radu – 1980-1983;1990-2002 (adj.)

Reghiş Ioan – 1983-1990

Ţigan Ioan – 1983-2002 (adj.)

Nicodin Ioan – 1990-2004

Crainic Floare – 2002-2004 (adj.)

Zdrenţan Mihăiţă – 2002-2004 (adj.)

Profesori:

Căprariu Maria – 1904-1925

Zenö Pirovits – 1904-1920

Deschenschi Nadrre – 1904-1913

Stern Iahab – 1904-1925

Garay Eduard – 1925

Moldovan Dumitru – 1925-1948

Cory Francisc – 1925

Rott Ludovic – 1925

Dârlea Pavel – 1925

Paulenco – Boicovenco Sofia - 1925

Teodorescu Maria – 1940

Popescu Dumitru - 1941

Popescu Maria – 1941

Almăşan Gavril – 1942-1944

Draghinda Ioan – 1948-1951

Latiş Aglaia – 1948-1951

Ilievici Iorgu – 1946-1970

Roxin Lucian – 1951-1971

Roxin Aglaia – 1951-1967

Androne Ioan – 1951-1980

Moldovan Teodor – 1953-1961

Mardare Elena – 1953-1987

Albu George – 1953-1958

Moş Eugen – 1956 -1980

Roşu Nicolae – 1949-1982

Palaghia Elena – 1958-1961

Palcu Ioan – 1958-1996

Hărţău Lidia – 1959-1980

Colhon Fevronia – 1960-1971

Iacob Mirela - 1959-1962

Popa (Şraiber) Mărioara – 1961-1967

155

Lobonţ Elisabeta – 1962-1967

Păiuşan Gheorghe – 1962-1967

Delamarian (Jenescu) Geta – 1965-1990

Jenescu Radu – 1966-2004

Popovici Margareta – 1967-1970

Buzura Stelian – 1971-1990

Andra Aurel – 1972-1980

Dimofte Virgil – 1975-1989

Cociuba Violeta – 1975, 1980-1999

Preda Sima – 1975-2000

Preda Maria – 1980-1988

Curetean Radu – 1980-2004

Pârv (Crainic) Floare – 1978-2004

Caba (Bătrâna) Lenuţa – 1983-2004

Horga Ioan – 1985-1990

Bun Iuliana – 1986-1991

Tămaş Iosana Mărioara –1986-2001

Lasca Milica – 1985-2004

Dragomir Stela – 1985-1997

Bulzan Maria – 1984-2004

Cociuba Florin – 1990-2004

Crainic Marius – 1990-2004

Sârb Cristian – 1995-2004

Tabuia Sergiu – 1977-2004

Raţiu Florin – 1997-2002

Măciucă Simona – 1998-2002

Blidar Cristian – 2001-2004

Moş Iescău Valentina – 2000-2004

Draghici Diana – 2000-2004

Dulhasz Ionel – 2000-2004

Ică Gheorghe – 2000-2004

Ancuţa Codruţ – 2004

Dragoş Teodor – 2004

Popa Iovuţa – 2004

Feier Adina – 2004

Szyghety Sonia – 2004

Profesori ingineri:

Popovici Dorel – 1967-1975

Ţigan Ioan – 1975-2004

David Maria – 1980-1984

156

Bănică Dorina – 1983-2002

Lasca Virgil – 1985-2000

Gubaş Florica – 1985-2004

Stanca Sever – 1983-1997

Gubaş Horia – 1990-2004

Zdrenţan Mihai – 1990-2004

Buda Valentin – 1990-2000

Badea Paulina – 1997-2004

Negârlă Angela – 1995-2004

Negârlă Gheorghe – 1991-2004

Ţiroga Mihaela – 1994-1999

Stanca Dan – 1995-2004

Sas Lavinia – 1995-2004

Toth Cristian – 1994-2000

Nagy Nicoleta – 1996-2004

Hedea Nicolae – 2001-2004

Învăţători – educatori – pedagogi

Ardelean Floare – 1940


Georgeta Bujor – 1948

Voştinar Vasile – 1948

Faur Remis – 1956-1962

Hornea Felicia – 1957-1990

Berlo Florica – 1959-1970

Popa Cornelia – 1961-1986

Baul Maria – 1961-1967

Tomuţa Sabina – 1962-1967

Guţiu Aurica – 1965-1973

Androne Veronica – 1966-1986

Stănculescu Maria – 1968-2000

Becheru Ioana – 1969-1975

Cilan Teodor – 1973-1977

Folteanu Gheorghe – 1977-1989

Berar Lenuţa – 1980-1990

Bonţa Florica – 1980-1990

Munteanu Maricica – 1980-1984

Hada Olimpia – 1980-1990

Ienci Viaşu Mura – 1979-1990

Handra Cilan Emilia – 1979-1996

Nicodin Ioan – 1979-2004

157

Stiubei Muler Maria 1979-1997

Bolovan Adriana 1979-1984

Galea Ioan 1979-1984

Popa Floare Rodica – 1980-1984

Pricope Ioana – 1980-1986

Popa Tiberiu – 1980-1985

Bălănoiu Dorin – 1980-2004

Cornea Catiţa – 1980-2003

Frăţilă Ioan – 1980-1998

Tabuia Vasile – 1979-2000

Nicodin (Herlo) Lenuţa – 1983-2004

Popa Cornelia – 1981-1988

Bonţa Aneta – 1989-2003

Sîrb Ioan – 1990-2003

Palcu Voichiţa – 1990-2004

Ilisie (Rusu) Diana Loredana – 1990-2004

Miclăuş Teodor – 1990-2004

Csoncsik Adriana – 1990-2003

Cismaş Florin – 1990-2004

Marian Lucian – 1990-2004

Fărcuţa (Zdrenţan) Aurora –1990-2004

Cristea Doru – 1990-2002

Bucatoş Mircea – 1990-2002

Nemeth Emil – 1990-2002

Mănăchescu Doru – 1990-2000

Văcean Dorel – 1990-2000

Cosma Bujor – 1992-2004

Ardelean Daciana – 1992-2004

Popa Floare – 1992-2002

Bâte Ana – 1992-2004

Denk Rodica – 1992-2004

Tucan Lavinia – 1994-2004

Corcheş Elena – 1995-2003

Cismaş Mirela – 1995-2003

Moş Simona – 1995-2001

Puf Liliana – 1996-2003

Iovuţa Popa Ileana – 1996-2004

Bortoş Doru – 1996-2002

Marchiş Adriana – 1997-2002

Nedea Doina – 1997-2004

Pintilie Elena – 1997-2004

158

Gubaş Adrian – 1997-2004

Nădăban Cornelia – 1997-2004

Niculescu Eugenia – 1997-2004

Sav Rodica – 2001-2003

Ignat Cosmin – 1997-2002

Maiştri instructori

Olariu Ioan – 1925-1931

Olariu Angela – 1925-1931

Cafinec Ioan – 1925-1932

Ghergar C-tin – 1925-1965

Ranca Iosif – 1925-1931

Boacă Avram – 1925-1965

Iustilă Petru – 1925-1926

Morar Alexandru – 1946-1951

Harixon Ludovic – 1946-1951

Borzaş Iosif – 1951-1969

Anghelescu Ioan – 1953-1956

Olaru Ioan – 1953-1960

Tarko Ştefan – 1954-1968

Koller Mihai – 1953-1960

Martincek Vasile – 1961-1973

Benedek Vasile – 1961-1973

Mărcuţ Dumitru – 1962-1975

Vilics Iosif – 1965-1985

Hera Ioan – 1965-1973

Ker Anton – 1965-1975

Zuh Carol – 1965-1975

Frătean Ghe. – 1965-1973

Karl Mihai – 1965-1975

Mândăcan Ghe. – 1965-1975

Lupău Pavel – 1965-1996

Apetre Ioan – 1969-1997

Lile Teodor – 1969-1977

Marghithazy Martin – 1969-1987

Bara Teodor – 1971-1996

Nagy Nicolae – 1973-2002

Hălmăgean Petru – 1975-1994

Medve Iuliu – 1976-1981

Tătar Mihai – 1977-2004

Ienăşuţ Vasile – 1977-2000

159

Bredău Adam – 1980-1997

Jurjiţa Avram – 1980-2004

Csoncsik Francisc – 1980-1986

Tripa Constantin – 1983-2004

Onc Gheorghe – 1985-2004

Leneşiu Emil – 1985-2004

Baul Dorel – 1981-2004

Brancu Gheorghe – 1990-1996

Cotuna Aurel – 1990-2004

Grec Ioan – 1992-2004

Huţ Petru – 1992-2004

Meszaroş Ladislau – 1993-2004

Pantea Ovidiu – 1996-2004

Nemeş Mihai – 1996-2002

Pintea Alexandru – 1996-2004

Ţigan Sofia – 1996-2004

Onu Maria – 2000-2004

Gubaş Otelia – 1995-2004

Gubaş Iuliana – 1995-2004

Buta Viorica – 2001-2004

Horhat Radu – 2003-2004

Personal administrativ

Herbeiu Iosif – 1925-1931

Ghergar Maria – 1925-1931

Mornăilă Clara – 1925-1931

Dudaş Avram – 1926

Jenescu Vioara – 1924

Striffer Victor – 1924

Berar Adam – 1924

Muneran Maria – 1924

Balco Teodor – 1924

Mărian Ana – 1924

Cristean Ana – 1924

Berva Elena – 1924

Berva Sofia – 1924

Moţocan Ioan – 1924

Indrieş Sara – 1924-1949

Cociuban Sofia – 1925

Laţco Ecaterina – 1925

Zdrenghiuţ Ana – 1925

160

Ciucea Sabina – 1925

Indrică Ana – 1925

Marce Elisabeta – 1925

Mărculescu Nicolae – administrator - 1940

Drăghici Maria – 1940

Roşu Elisabeta – 1940

Ghergar Rozalia – 1931

Codreţ Ioan – 1932

Vanc Ioan - 1933

Rus Măriuţa – 1933

Pop Elisabeta – 1940

Miclăuş Teodor – 1940

Loghin Nicolae – 1946-1968

Ionescu Constantin – 1946

Szep Maria – 1948

Lazăr Alexandru – 1948

Iovănuţ Ana – 1948

Bruţ Petru – 1949-1966

Toduţa Elena – 1950-1962

Bruţ Maria – 1950-1962

Khiss Margareta – 1950

Khiss Iosif – 1950

Kumer Matei – 1950-1959

Frind Maria – 1951-1959

Laco Ana – 1951-1954

Kesi Margareta – 1951-1954

Mod Ecaterina – 1951-1954

Dunăreanu Alexandru – 1951-1983

Sîrb Moise – 1953

Lile Giorgiana – secretar – 1953-1967

Koler Eugenia – 1953-1970

Buţiu Elena – 1954-1970

Bologhi Ecaterina – 1954-1962

Hesca Leocadia – 1954-1957

Ruszbac Vera – 1955-1970

Giurgiu Sara – 1955-1969

Sas Elena – 1956-1961

Sîrb Iuliana – 1956-1968

Dunărean Persida – 1956-1967

Sabău Ana – 1956-1960

Csilog Pavel – 1956-1959

161

Căscătău Nicolae – 1956-1965

Hedea Mihai – cismar – 1957-1962

Moţocan Sofia – spălătoreasă - 1957-1962

Lăcătuş Ioan – croitor – 1958-1965

Tripa Adam – administrator – 1958-1965

Ionescu Sintichilia – ing. – 1958-1965

Tripa Maria – achizitor – 1959-1965

Buţiu Mihai – ing. – 1960-1968

Meszaroş Ecaterina – croitor – 1960-1966

Bortoş Eva – bucătar – 1960-1968

Medrea Ioan – frizer – 1961-1984

Pele Floare – soră medicală – 1961-1980

Chelemen Maria – croitor – 1961-1986

Bucatoş Ana – spălătoreasă – 1961-1970

Indreica Iosana – bucătar – 1965-1970

Crisciuc Ana – bucătar – 1965-1970

Tolfea Gheorghe – grăd. – 1965-1975

Indreica Cornel – îngrijitor - 1965-1997

Clavic Ana – îngrijitor – 1965-1977

Lucea Ioan – şofer – 1965-1975

Vincse Margareta – spălătoreasă – 1966-1977

Ţica Pavel – bucătar – 1966-1975

Vutan Ana – bucătar – 1966-1975

Maghiari Domnica – bucătar – 1966-1982

Medrea Elisabeta – îngr. – 1966-1977

Nagy Valeria – îngr. – 1966-1973

Martincek Iuliana – lenjereasă – 1967-1982

Stanca Ana – secretar – 1968-2000

Toduţa Stanca – bucătar - 1968-1980

Mănăchescu Vera – bucătar – 1968-1995

Pavel Toader – supraveghetor - 1968-1975

Dudaş Maria – îngr. – 1968-1973

Tomuţa Ioan – mecanic – 1969-1997

Toduţa Stanca – îngr – 1969-1977

Maliţa Ana – contabil – 1969-1989

Delamarian Nicolae – administrator – 1969-2001

Miclăuş Petru – magaziner – 1971-1982

Chelemen Ioan – şef atelier – 1971-1990

Tomuţa Victoria – bucătar – 1971-1982

Medrea Elisabeta – spălăt. – 1971-1990

Flonta Floare – îngr. – 1973-1986

162

Olah Rozalia – bucătar - 1975-1984

Popa Dumitru – portar – 1977-1982

Văcean Cornel – portar – 1977-1992

Draga Gheorghe – portar – 1977-1992

Ghiura Pavel – supr. – 1977-1980

Rusu Gheorghe – supr. – 1977-1982

Bodea Florea – 1979-1985

Pătraşcu Rozalia – supr. – 1980-1996

Cherecheş Elisabeta – îngr. – 1980-1990

Farago Maria – îngr. – 1980-1985

Văcean Elena – bucătar – 1980-1986

Marchiş Saveta – bucătar – 1980-2000

Măgulean Sofia – bucătar – 1980-2000

Ghiţă Sava – îngr. – 1980-1985

Morar Ştefan – fochist – 1982-1988

Csoncsik Elisabeta – îngr. – 1980-1990

Golinski Dumitru – pantofar - 1982-2004

Tripa Sofia – funcţionar – 1983-2004

Farago Maria – infirmieră - 1983-1988

Mocanu Florica – asistent social – 1985-2003

Gabor Andrei – magaziner – 1985-1997

Golinski Florica – lenjereasă – 1985-2003

Martin Ghiţă – bucătar – 1985-1989

Abrudan Maria – lenjereasă – 1986-2004

Cionca Cornel – portar – 1987-2002

Oală Teodor – fochist – 1984-1998

Perva Iosana – bucătar – 1983-2000

Bercea Saveta – contabil - 1988-2000

Neta Dinu - portar – 1989-1998

Laza Sorina – bucătar – 1989-2004

Pinte Mariana – casier – 1989-2004

Vesa Cornel – portar – 1983-1988

Csoncsik Ioan – fochist – 1989-2004

Pantea Mariana – secretar - 1990-2004

Barany Maria – administrator – 1990-2000

Trânc Mariana – bucătar – 1990-2004

Stepan Gheorghe – portar – 1990-1996

Trânc Marinel – supr. – 1990-2004

Draga Iuliana – îngr. – 1990-2002

Matei Aurora – bucătar – 1990-2001

Hedea Elisabeta –ingr. – 1990-2004

163

Bologa Florica – bucătar – 1990-1998

Vuşcan Maria – infirmieră – 1990-2000

Rădac Doru – electrician – 1990-2004

Horga Ioan – frizer – 1990-2000

Paraschiv D-tru. – bucătar – 1990-1998

Cionca Elena – bucătar – 1990-1997

Lazea Iuliana – bucătar – 1990-2000

Buţiu Maria – bucătar – 1990-2004

Burtă Maria – bucătar – 1990-2004

Mihale Ramona – bucătar – 1990-1996

Tomuţa Ana – bucătar – 1990-2002

Martin Elena – bucătar – 1990-2002

Dragoş Floarea – bucătar – 1990-1997

Boldica Aurel – bucătar – 1990-1996

Marincaş Cornel – muncitor – 1990-2004

Selejan Pascu – bucătar – 1990-2000

Bondor Teodor – bucătar – 1990-2000

Bercea Gheorghe – şef producţie – 1990-2004

Filimon Gheorghe – magaziner – 1990-2002

Lupău Dumitru – muncitor – 1990-1996

Miclăuş Pavel – muncitor – 1990-2004

Moţocan Pavel – maistru – 1990-2002

Budea Daniela – bibliotecar – 1992-2004

Retzler Hilda – laborant – 1992-2004

Tămaş Teodor – portar – 1989-1997

Iconar Etelka – îngr. – 1992-2004

Cândea Gheorghe – fochist – 1992-2002

Jurjiţa Ioan – mecanic – 1997-2004

Gubaş Gheorghe – mecanic – 1997-2004

Bulzan Pavel – magaziner – 1990-2002

Buta Viorica – îngr. – 1997-2001

Iancu Claudiu – îngr. – 1990-2002

Banu Gheorghe – îngr. – 1997-2003

Marchiş Ovidiu – îngr. – 1997-2002

Munteanu Remus – portar – 1997–2000

Lazea Viorel – şofer – 1997-2004

Paraschiv Floare – îngr.- 1997-2004

Lazea Marţian – şofer - 1997-2004

Climai Ioan – şofer – 1997-2002

Străuţ Maria – îngr. – 1997-2003

Trânc Florica – îngr. – 1997-2004

164

Abrudan Mariana – bucătar – 1997-2003

Nemeth Maria – bucătar – 1997-2002

Parv Viorica – bucătar – 1998-2002

Gabor Aniţa – supraveghetor – 1998-2002

Horhat Radu – supraveghetor – 1998-2003

Sav Adam – muncitor – 1994 – 2004

Morar Ştefan – prof. supl.- muncitor – 1982-1998

Sav Adam – supraveghetor – 1998-2004

Laza Sorina – supraveghetor – 1998-2004

Hirş Virgil – supraveghetor – 1998-2004

Păcurar Florin – supraveghetor – 1998-2004

Mune Ana – supraveghetor – 1996-2004

Paraschiv Florica – supraveghetor – 1998-2004

Puf Sorel – supraveghetor – 1996-2004

Jula Mariana – supraveghetor – 2000-2004

Hanciuţa Monica – supraveghetor – 1997-2004

Brad Florica – supraveghetor – 1997-2004

Barta Diana – supraveghetor – 1997-2004

Bun Daniela – supraveghetor – 1998-2004

Măruşteru Ioan – supraveghetor – 1998-2002

Buţiu Pavel – supraveghetor – 1999-2004

Asistenţa medicală

Medici şcolari

Dumitraş Pavel

Popa Titus

Vrabie Mioara

Ilinca Constanta

Ionescu Emilia

Hedea Mirela

Minea Jean

Oană Horea

Reghiş Georgi Diana

Tripa Cristina

Asistenţi medicali

Loghin Maria

Baul Maria

Pele Florica

Rusu Rodica

165

Radoi Gabriela

Baschir Irina

Preda Iosana

Birău Pavel

Ursoi Petrica

Buneci Aurica

Drapos Lenuta

Perva Pantea Florica

Ciobanu Florita

Borha Maria

Vicar Maria

Ardelean Ana

Zamfir Florica

Botnar Floriţă

Buşu Lucia

Simon Ana

Martin Daniela

Raţiu Mihaela

Am mai spus undeva, dar chiar cu riscul de a ne repeta mai

spunem, pentru a accentua, că pe parcursul a 100 de ani de existenţă

această şcoală s-a caracterizat prin dorinţa tuturor salariaţilor de a fi

înaintea altora, lucru care a costat adesea sacrificii în detrimentul

familiei, a timpului liber, sau chiar a chiar şi-a pus amprenta asupra

sănătăţii unora. Un exemplu de sacrificiu a fost profesorul †Roşu

Nicolae, care deşi solicitat în două rânduri de colectivul şcolii să accepte

a sta la conducerea instituţiei nu a reuşit să-şi exercite mai mult de un an

funcţia de director tocmai pentru că datorită conştiinciozităţii, seriozităţii,

punctualităţii care l-a caracterizat i s-ar fi solicitat un efort fizic şi psihic

costisitor pentru puterile domniei sale care mai trecuse printr-o astfel de

experienţă.

Un alt exemplu similar cu cel prezentat este şi cel al profesorului

†Tiberiu Lăzureanu care din dragostea pentru aceşti copii defavorizaţi a

introdus un nou stil de abordare a relaţiei profesor-elev, implementând în

mentalitatea copiilor că profesorii le sunt în primul rând familie şi apoi

pedagog.

Exemplele de sacrificiu ale salariaţilor pot continua: †Roxin

Lucian, †Mardare Elena, Hărţău Lidia, Becheru Ioana, Androne

Veronica, Stănculescu Maria, Palcu Ioan, †Hornea Felicia, Moş Eugen,

Cociuba Violeta, Tămaş Marieta., Popa Cornelia, Jenescu Geta, Buzură

Stelian, †Andra Aurel, Apetrei Ioan, Stanca Sever, Buda Valentin,

Ţiroga Mihaela, Cornea Catiţa, Frăţilă Ioan, Bâte Ana, Nagy Nicolae.

166

În prezent flacăra sacrificiului este încă aprinsă prin: Bulzan

Maria, Cociuba Florin, soţii Crainic, Lasca Milica, soţii Gubaş, soţii

Ţigan, Negârlă Angela, Caba Lenuţa, Stanca Dan, Badea Paulina şi alţii.

Oameni de excepţie au fost şi sunt dascălii de la Căminul Şcoală

care în condiţiile vitrege ale anilor ’80 au renunţat de bună voie la

confortul propriu pentru a le asigura copiilor condiţii decente de viaţă.

Este imperios necesar să ne aducem aminte de Mura Viaşu, Tabuia

Vasile, Berar Lenuţa, Hada Olimpia, Munteanu Maricica, Bonţa Florica.

După Revoluţie, Nicodin Lenuţa, Bonţa Aneta, Palcu Voichiţa, soţii

Sârb, Cosma Bujor, Rusu Diana, Zdrenţan Aurora, Miclăuş Doru au

continuat munca asiduă în vederea formării unei atmosfere de tip familial

printre aceşti copii cu nevoi speciale.

Lista continuă cu cei care au stat zi şi noapte în şcoală pentru a

contribui la asigurarea condiţiilor de viaţă mai bune (prin construirea

noului complex): Huţiu Petru, Meszaroş Ladislau, Bercea Gheorghe,

Tripa Constantin, Jurjiţa Avram, Tatar Mihai, Cotuna Aurel, Rădac Doru,

Grecu Ioan, Onu Maria, Gubaş Iuliana, Gubaş Otelia, Buta Viorica, Pinte

Alexandru.

Părintele Tulcan în mijlocul elevilor

Tot progresul nostru nu putea fi la cotele actuale fără contribuţia,

de asemenea de excepţie, a devotaţilor din sectorul auxiliar şi

167

contabilitate: Maliţa Ana, Delamarian Nicolae, Stanca Ana, Bercea

Saveta, Barany Maria, Pantea Mariana, Rădac Cornelia, Nedea Doina,

Budea Daniela, Retzler Hilda, Pinte Mariana, Mănăchescu Doru.

Din sectorul administrativ merită toată consideraţia noastră Oală

Teodor, Gubaş Adam, Miclăuş Pavel, Sav Adam, Stevard Vasile, Lazea

Doru, Lazea Marius, Horhat Radu, Iconar Etelka, Brad Florica, bun

Daniela, Jula Mariana, Hanciuţa Monica.

Domnul Ioan Nicodin la sfinţirea sălii de sport Adolph Kolping

168

Deasupra tuturor acestor oameni de excepţie, venit de pe

drumurile bătătorite de moţii lui Avram Iancu în toamna anului 1978, ca

proaspăt absolvent al Liceului Pedagogic din Arad, se află cel care după

12 ani de experienţă ca educator a devenit conducătorul ,,Corabiei“

Centrul Şcolar Ineu, ,,corabie“ greu încercată adesea de vânturi nu

totdeauna prielnice. L-am numit aici pe domnul Ioan Octavian Nicodin,

leadershipul nostru de acum – adevărat manager, întreprinzător, devotat

până la capăt intereselor unităţii, cel care trage zilnic ,,căruţa noastră“ pe

drumul plin de gropi şi de alternanţe: împliniri – dezamăgiri, bucurii –

supărărări, urcuş – coborâş. Sub influenţa lui pozitivă am înţeles cu toţii

un lucru esenţial: că fiecare înfundătură este un început de drum în

ascensiune.

Cu un echilibru psihic de invidiat, creierul rezistenţei noastre în

faţa oricărei furtuni gata-gata să ne răstoarne Corabia – puternicul

Nicodin – şi-a mobilizat organismul, a gestionat crizele şi le-a

transformat întotdeauna într-o pistă de lansare în noi eforturi pentru a

porni pe un drum nou, să ieşim din întuneric, să o luăm de la capăt, să

urcăm zi de zi, pas cu pas, spre luminiţa ce se zăreşte la capătul unui nou

şi greu de străbătut tunel – acela al alternativelor. De admirat această

combinaţie de calităţi adunate în persoana profesorului, fotbalistului,

schiorului, şoferului sau mai recent a studentului (acum la 44 de ani face

o a doua facultate – Psihologia la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-

Napoca), de admirat acest OM între Oameni.

În speranţa că activitatea inimosului colectiv de oameni, care şi-

au dăruit o bună parte din timpul lor dezvoltării acestei instituţii, va fi

continuată de alte generaţii la fel de interesate pentru bunul mers al şcolii

şi că această lucrare va fi reluată de alţi slujitori de suflet punem punct

aici şi ne cerem scuze pentru eventualele greşeli neintenţionate.

Cuprins - savabrancovici.ro · 3 ARGUMENT „Mirabila sămânţă a fost aruncată“. Iată...

Documents

Transcript of Cuprins - savabrancovici.ro · 3 ARGUMENT „Mirabila sămânţă a fost aruncată“. Iată...