Cunoaşterea Naturii

7
1 Managementul Transformational si drumul catre o Societate a Constiintei dr. Florin Munteanu Centrul pentru Studii Complexe-centru UNESCO (schita de idee) 1. De la schimbare la transformare Se tot vorbeste de tranzitie, restructurare… de schimbare… Nevoia este din ce in ce mai clara… doar viziunea este inca in ceata… Schimbare? Restructurare? Strapungere? Catre CE? O prima problema pe care o consider esentiala este intelegerea diferentei dintre SCHIMBARE si TRANSFORMARE. Se vorbeste in termeni de „Change management” atunci cand se urmareste imbunatatirea unui sistem existent, de modificarea eventuala a unor componente, imbunatatirea fluxului de informatii, energie sau materie care pune in miscare sistemul. Cand insa se vorbeste de „Transformational Management”, esentiala este schimbarea de mentalitate, modificarea profunda a celor implicati, cu alte cuvinte a Omului. Pe scurt schimbarea se face in cadrul aceleasi paradigme in timp ce transformarea implica din principiu modificarea si asimilarea unei noi paradigme de catre acea colectivitate asupra careia se exercita transformarea. Ceea ce se intampla azi la scara globala este in fond luarea de masuri necorelate si implicit necoerente prin confunzia legata de cele doua viziuni: Schimbare si Transformare. Schimbarea se face in general prin reglementari, legiferari, proceduri si deci este exterioara Omului (este un fel de imbunatatire a unui sistem existent) in timp ce Transformarea presupune un salt de constiinta, o schimbare de atitudine fata de Realitate, generata de un salt de Cunoastere. Transformarea se aplica OMULUI... el este obiectul si subiectul transformarii si de aceea este nu doar dificil de facut ci chiar traumatic caci implica destructurarea sistemului de valori existente si crearea contextului pentru nasterea (emergenta) unui sistem bazat pe noi cunostinte, noi valori, noi concepte, noi teorii si modele care sa explice/valorizeze Universul in care suntem scufundati... Este cred util in a explora un model de societate propus de Mihai Draganescu = Societatea Constiintei, model ce urmareste sustenabilitatea vietii la scara globala si care se bazeaza pe un salt de cunoastere, salt pregatit de o etapa intermediara numita „Societatea Cunoasterii”, ea insasi rod al unei etape pe care o traim deja, cea a Societatii Informationale! Aceasta schita de idee ar fi utila in a alcatui o viziune catre care sa se indrepte studiile si cercetarile din cadrul Centrului pentru Studii Complexe

description

schita de idee sustinuta in cadrul Cafenelei Complexitatii din martie 2015

Transcript of Cunoaşterea Naturii

Page 1: Cunoaşterea Naturii

1

Managementul Transformational si drumul catre o Societate a Constiintei

dr. Florin Munteanu

Centrul pentru Studii Complexe-centru UNESCO (schita de idee)

1. De la schimbare la transformare

Se tot vorbeste de tranzitie, restructurare… de schimbare… Nevoia este din ce in ce mai clara… doar viziunea este inca in ceata… Schimbare? Restructurare? Strapungere? Catre CE?

O prima problema pe care o consider esentiala este intelegerea diferentei dintre SCHIMBARE si TRANSFORMARE.

Se vorbeste in termeni de „Change management” atunci cand se urmareste imbunatatirea unui sistem existent, de modificarea eventuala a unor componente, imbunatatirea fluxului de informatii, energie sau materie care pune in miscare sistemul. Cand insa se vorbeste de „Transformational Management”, esentiala este schimbarea de mentalitate, modificarea profunda a celor implicati, cu alte cuvinte a Omului. Pe scurt schimbarea se face in cadrul aceleasi paradigme in timp ce transformarea implica din principiu modificarea si asimilarea unei noi paradigme de catre acea colectivitate asupra careia se exercita transformarea. Ceea ce se intampla azi la scara globala este in fond luarea de masuri necorelate si implicit necoerente prin confunzia legata de cele doua viziuni: Schimbare si Transformare.

Schimbarea se face in general prin reglementari, legiferari, proceduri si deci este exterioara Omului (este un fel de imbunatatire a unui sistem existent) in timp ce Transformarea presupune un salt de constiinta, o schimbare de atitudine fata de Realitate, generata de un salt de Cunoastere.

Transformarea se aplica OMULUI... el este obiectul si subiectul transformarii si de aceea este nu doar dificil de facut ci chiar traumatic caci implica destructurarea sistemului de valori existente si crearea contextului pentru nasterea (emergenta) unui sistem bazat pe noi cunostinte, noi valori, noi concepte, noi teorii si modele care sa explice/valorizeze Universul in care suntem scufundati...

Este cred util in a explora un model de societate propus de Mihai Draganescu = Societatea Constiintei, model ce urmareste sustenabilitatea vietii la scara globala si care se bazeaza pe un salt de cunoastere, salt pregatit de o etapa intermediara numita „Societatea Cunoasterii”, ea insasi rod al unei etape pe care o traim deja, cea a Societatii Informationale! Aceasta schita de idee ar fi utila in a alcatui o viziune catre care sa se indrepte studiile si cercetarile din cadrul Centrului pentru Studii Complexe

Page 2: Cunoaşterea Naturii

2

privind modul de implementare, respectiv acele politici de strapungere de care s-a tot vorbit. Asa cum spunea si doamna Sandra Pralong nu se pune problema de a face din Romania o tara model, dar putem previziona, acum in punct critic, UN MODEL de TARA intr-o Societate a Constiintei...

Diferenta majora este de accent. Pana acum grija a fost pentru ca economia sa functioneze, omul fiind considerat resursa! In viziunea acestui model de societate ecolonomica (cum o definesc domnii A. Tasnadi si C. Popescu), economia trebuie pusa in slujba Omului, Omul fiind fiinta constineta, capabila sa inteleaga legitatile Universului si implicit sa le respecte in beneficiul VIETII insasi... Un salt de paradigma, de mentalitate, de la Omul truditor la Omul creator, de la Omul inteligent care speculeaza Realitatea la Omul intelept care apara VIATA.

Aparent utopica, viziunea lui Mihai Draganescu se bazeaza insa pe evolutia

cunoasterii stiintifice actuale ce schimba viziunea ontologica de la cea energo-materiala la una INFO-ENERGO-MATERIALA. Aparitia unui ingredient esential ce face ca lumea sa fie asa cum este ea si anume IN-FORMATIA este in masura sa determine o mutatie profunda in Constiinta, facand astfel apel la un Management Transformational si nu doar la unul al schimbarii.

Mentorii pentru o asemenea activitate sunt de sorginte nexialista caci trebuie sa

aiba cunostinte de Memetica, de Psihologie, de Stiinta Complexitatii, sa aiba o mare deschidere spirituala... sa lucreze inter si transdisciplinar, sa intuiasca sensul transformarii si sa creeze prilejuri, activitati, evenimente, tehnologii de comunicare adecvate acestei noi misiuni. Acum avem doar Coach si Consilieri de schimbare... Nu se prea intelege rostul Transformarii, nu se percepe inca noua paradigma... Inca se mai crede ca merge si asa, ca trebuie doar sa imbunatatim ceva, sa copiem modele de succes ( ce au valoare acum in unele locuri; sa nu uitam ca acele societati ce par sa fie azi modele de succes si-au inceput de mult o activitate coerenta; „fructele” apar mult mai tarziu fata de momentul in care se pune Samanta; o privire mai atenta ar arata ca si societatile de succes de azi, au probleme majore generate de evolutia Cunoasterii, de noile nevoi si oportunitati impuse de dezvoltarea exponentiala a Cunoasterii si de difuzia la scara globala a informatiei).

Ca sa inchei, pot spune ca intreaga cunoastere dobandita pana azi, de la cea a inteleptilor din toate timpurile si pana la stiinta moderna de azi se reorienteaza catre OM, catre intelegerea fiintei umane, singura fiinta capabila de gandire abstracta, capabila sa intuiasca si apoi sa inteleaga Realitatea.

2. Omul vazut din perspectiva teologica si stiintifica

In sensul celor de mai sus, subiectul central al noii paradigme este rafinarea, din perspetiva structural-fenomenologica, a rolului OMULUI in ecosistemul GAIA. Iata cateva citate ce definesc Omul, văzut ca element central al creaţiei Divine (viziune Creationista):

Page 3: Cunoaşterea Naturii

3

“Dumnezeu l-a introdus între făpturi, ca cel din urmă pe Om, care este peste toate, ca un laborator ce ţine şi leagă toate la un loc, ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale între extremităţile universului şi aduce în sine la unitate cele despărţite după fire printr-o mare distanţă” [Sfântul Maxim Mărturisitorul] “ Dumnezeu a rânduit ca omul să facă arătată prin sine marea taină a ţintei dumnezeieşti: unirea armonioasă a extremităţilor din făpturi, între ele, unire ce înaintează în sus şi pe rând, de la cele imediate la cele mai îndepărtate şi de la cele mai de jos la cele mai înalte, sfârşindu-se în Dumnezeu” [Ambigua, 106,pag 91,1305B, CG 1305C]. El trebuia ca, “prin cunoaşterea şi contemplarea raţiunilor din lucruri şi prin iubire, să unifice creaţia sensibilă, iar apoi să unească cele sensibile cu cele inteligibile” [Terapeutica bolilor spirituale, Jean-Clasude Larche, Ed Sophia, 2001 ] Omul - se spune în Zohar – “este în acelaşi timp concluzia şi punctul culminant al creaţiunii. De aceea este el creat în a şaptea zi. De îndată ce a apărut omul, totul a fost desăvârşit, lumea de sus şi lumea de jos, căci totul este cuprins în om, el reuneşte toate formele.” ,,Omul este verigă de legătură a întregii naturi şi o esenţă formată din toate sevele ei, de aceea cel ce se cunoaşte pe sine cunoaşte prin sine totul" - şi până la Brâncuşi, trec secole, dar esenţa rămâne identică. ,,Nu mai avem - scrie marele sculptor - nici un acces la spiritul lumii, poate fiindcă nu-l căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de spiritul universului". [Pico della Mirandola,] “Omul se situează la Mijloc, între Dumnezeu şi animal”. [Rudolf Steiner]

Deşi uneori într-o manieră mai dificil de citit şi interpretat, într-un limbaj arhaic, şi alteori cu o claritate de excepţie, textele ramase de la marii filozofi/initiati ai lumii subliniează, din perspective diferite şi din epoci diferite unul şi acelaşi lucru: rolul Omului ca fiinţă gânditoare, ca “retortă” în care se sintetizează reflectarea conştientă a Creaţiei făcând posibilă, de la un anume nivel de dezvoltare, revelatia unei lumi spirituale, a unei Constiinte Universale.

Iata si cateva viziuni legate de Omul si rolul sau in Realitate, bazate pe o abordare rationala, stiintifica

„Adevarata semnificatie a istoriei in orice UNIVERS este nasterea si dezvoltarea CONSTIINTEI” spune M. Draganescu in ultima sa carte: Societatea Constiintei [2007]; In cartea „Profunzimile lumii Materiale” scrisa in 1979 se afirma ca: 1. aparitia Vietii si a Constiintei este o conditie fundamentala pentru fiintarea unui univers (in structura informationala a Universului, este inclusa aparitia unei entitati constiente, capabile sa reflecte in lumea fizica baza informationala, logos-ul) ; 2. se defineste o realitate Info-energo-materiale (ortoexistenta) din care izvoraste Realitatea observata; 3. in universul

Page 4: Cunoaşterea Naturii

4

fizic putem vorbi de fluxuri de energie si materie in timp ce in ortoexistenta putem vorbi de ortosensuri, de „streamin-uri de informatii”; 4. se defineste o interactiune noua de tip fenomenologic, specifica Omului = Introdeschidere si se evidentiaza proprietati ale Mintii constiente sub denumirea de arhem (sistem ce manifesta constiinta de sine, are acces la ortoexistenta (zona din care se naste realitatea fizica); 5. Prin introdeschidere, Omul poate interactiona cu Ortoexistenta (clarviziune si ortotehnologie); 6.Actul de Observatie “da sens” si stabilitate Realitatii (feedback; reflectare); 7. La nivelul Constiintei Cosmice, omul poate modifica local legile fizicii, nivel al ortotehnologiei.

Pe scurt, prin refletare constienta, omul devine o veriga fundamentala in insasi evolutia Universului. La nivelul de constiinta in care „Gandul gandeste asupra Gandirii”, Omul se situeaza intr-o pozitie de feedback informational fiind principala entitate care asigura fluxul informational intr-o realitate info-energo-materiala.

In 1989, in cartea sa „ Complexity, Entropy and the physic of information”, John A. Wheeler spune: “The Self-excited circuit: A participatory universe is a self-excited circuit in the sense that it implicates observers in (perceptual, ontological) feedback. It is a “logic loop” in which “physics gives rise to observer participancy; observer-participancy gives rise to information; and information gives rise to physics”

Putem afirma că Viaţa este valoare absolută iar înţelegerea şi asumarea acestui

adevăr dă sensul dezvoltării Viului în general şi al Omului în mod special. De aceea viaţa e sacră, iar omul, prin conştiinţa sa, un summum al devenirii, girantul prezervării tuturor formelor de viaţă. Devenind un creator conştient de lumi, omul se îndumnezeieşte. De aici rezultă şi responsabilitatea omului, ca o primă si unică entitate spiritualizată, pentru crearea conştientă a condiţiilor propice protejării, întreţinerii şi dezvoltării vieţii pe Pământ. [Ecosofia, Toma George Maiorescu]

Acelasi lucru il afirma si Nassin Haramein in clipul atasat...

https://www.youtube.com/watch?v=i6n48ySqanU&list=UUBMiww8eVkEcdXZrzeRmnog

Putem spune in concluzie ca, deşi a pornit pe un alt drum, cel de a face

inteligibilă costrucţia Naturii, ştiinţa a ajuns azi şi ea în faţa unei noi viziuni asupra

Universului, bazată pe fizica cuantică, pe studiul Conştiinţei şi al ştiinţei Minţii sfârşind în

a defini, doar cu alte cuvinte, aceeaşi viziune privind natura şi rolul Omului cu cea

desprinsă din învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Astfel se spune că Omul, văzut ca fiinţă dotată

cu conştiinţă este un Arhem şi din acest motiv nu poate fi redus pentru studiu şi

înţelegerea naturii sale la un sistem. Printre proprietăţile esenţiale ale acestui arhem se

defineşte introdeschiderea, interacţiune fenomenologică la nivelul ortoexistenţial,

interacţiune prin care Omul conştient, aflat într-o stare de armonie specială (un echilibru

între raţiune, suflet şi spirit) participă nemijlocit la stabilizarea “inelului lumii materiale”,

adică la însăşi stabilitatea Universului. Astfel, prin cunoaştere şi asumare, prin

dezvoltare individuală şi colectivă, Omul este cheia de boltă a stabilităţii cuantice

a acestui Univers, realizându-şi prin aceasta menirea sa. Acest nivel de acţiune prin

Page 5: Cunoaşterea Naturii

5

non-acţiune se poate atinge doar prin formarea Omului ca entitate de natură superioară

(spirituală) şi nu ca simplu pion pe o masă de şah a unui sistem social, indiferent de

sorginte.

„ Avem nevoie de simturi noi pentru a intui consecintele ulterioare ale Creativitatii noastre. Utilizarea tehnologiilor cuantice pot avea consecinte profunde, motiv pentru care avem nevoie de un indreptar specific, o abilitate speciala de a simti Intregul, de a “vedea” evolutia Intregului” „Este necesar sa dezvoltam o stiinta a Mintii, pentru a intelege CONSTIINTA si a proiecta o cale specifica catre Spiritualitate” ( Mihai Draganescu)

Putem afirma că Viaţa este valoarea absolută iar înţelegerea şi asumarea acestui adevăr dă sensul dezvoltării Viului în general şi al Omului în mod special. De aceea viaţa e sacră, iar omul, prin conştiinţa sa, un summum al devenirii, girantul prezervării tuturor formelor de viaţă. Devenind un creator conştient de lumi, omul se îndumnezeieşte. De aici rezultă şi responsabilitatea omului, ca o primă si unică entitate spiritualizată, pentru crearea conştientă a condiţiilor propice protejării, întreţinerii şi dezvoltării vieţii pe Pământ. [Ecosofia, Toma George Maiorescu]

3. Cateva precizari

Vorbim adesea despre Societatea Cunoasterii (S.C.). Ca orice concept nou ce isi

cauta identitatea, si acesta a divizat lumea in doua clase aflate in conflict... fani si

sceptici (hipercritici). Ideea care se aude des este: „S.C. o aberatie politica, un „avorton”

inceput cu Lisabora 2000 si continuand cu Europa 2020...” Exista si reversul, in care

societatea Cunoasterii este asociata cu difuzia in social a noii paradigme a

Complexitatii: „The new science of complex systems will be at the heart of the future of

the Worldwide Knowledge Society. It is providing radical new ways of understanding the

physical, biological, ecological, and social universe. Complex Systems are ambiguously

situated in turbulent, unstable, and changing environments. They evolve and adapt

through internal and external dynamic interactions. They are value-laden multi-level

multi-component systems of systems and they are not predictable in a conventional

Page 6: Cunoaşterea Naturii

6

scientific sense…. Complex systems science bridges the gap between the individual

and the collective: from genes to organisms to ecosystems, from atoms to materials to

products, from notebooks to the Internet, from citizens to society. It cuts across all the

disciplines. It is part of every discipline. It creates new and shorter paths between

scientists and accelerates the flow of scientific knowledge. It reduces the gap between

pure and applied science, establishing new foundations for the design, control and

management of systems with unprecedented levels of complexity exceed the capacity

of current approaches. It will benefit industry, the public sector, and all social actors.

Complex systems science will be the foundation of Europe’s wealth and influence in the

21st century.” [Living Roadmap for Complex Systems Science; 2006] …

Altfel spus, Societatea Cunoasterii este definite ca o societate bazata pe un salt

conceptual major (de la linear la neliniar, de la Complicat la Complex etc.) iar nasterea

ei este conditionata de o schimbare de mentalitate la nivel de individ, schimbare

mediate de un nou sistem educational.

Mai exista si observatii precum: “aceasta denumire de Societate a Cunoasterii

este un construct lingvistic nefericit caci intotdeauna o societate s-a bazat pe

Cunoastere… In fond orice realizare sociala, din totdeauna s-a bazat pe Cunoastere

aplicata asa ca…”

Personal ma situez in urmatoarea pozitie vis-à-vis de S.C.

1. Sistemul social definit de revolutia industriala a generat o structura sociala fragmentata pe mii de discipline, fiecare avand un anume grad de raportare de paradigma stiintifica, un vocabular specific, o scara de valori si o ierarhie proprie. Sistemul educational nu urmarea decat formarea unui „inlocuitor” pentru o functie deja bine definita intr-o lista de meserii. Se punea accent pe asimilarea mecanica a informatiilor necesare disciplinei – in fapt un transfer de cunostinte = informatii sistematizate. Ceea ce nu era evaluat, utilizat in procesul de formare a unui individ (vazut ca si resursa umana) era INTELEGEREA informatiei! Din acest motiv, desi societatea a progresat tehnologic in fapt a involuat cognitiv, conceptual si cultural. S-a instalat ceea ce se numeste azi „analfabetism functional”: definitie: „Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.” Societatea informationala a accelerat procesul de dezvoltare tehnologica fara sa modifice insa structura profunda a sistemului educational in sensul esentializarii informatiilor, a unei terhnologii didactice bazate pe o abordare integrativa, coerenta a cunostintelor despre Natura si societate. A accelerat difuzia la scara globala a artefactelor si a stilului de viata guvernat de “placarea de a trai” si implicit a adancit fenomenul de analfabetism functional.

Page 7: Cunoaşterea Naturii

7

2. Cunoasterea o definesc personal ca fiind capacitatea cognitiva de a extrage esenta dintr-un caz dat, intr-un anume context si folosirea activa, creativa a acestei esente pentru a rezolva o problema noua. Cunoasterea nu presupune reproducerea informatiei ci INTELEGEREA semnificatiei... Societatea Cunoasterii asa cum mi-o definesc este o societatea in care s-a eradicat alfabetismul functional si implicit este formata nu din indivizi (numere intr-o lista de recensamant) ci din persoane responsabile, sensibile la nevoile Intregului, care actioneaza CONSTIENT in baza unor legitati ale Naturii (vii in special), asimilate si evident asumate. Din aceasta perspectiva consider Societarea Cunoasterii o etapa fundamentala in evolutia omenirii, etapa necesara ce ar putea sa initeze o schimbare de viziune, de stil de viata, de valori si obiceiuri capabile sa asume prin efect cooperativ si co-evolutie ceea ce se numeste „o dezvoltare sustenabila” (altfel spus supravietuirea omului ca specie si poate a Vietii insasi pe aceasta planeta).

3. Cunoasterea aplicata de fiecare data in avantajul intregului social o numesc INTELEPCIUNE... O societate in care conduce Intelepciunea (astfel definita) ar fi etapa urmaptoare pe care Draganescu o numeste Societatea Constiintei. Ea ar fi a omului „enisic” definit de Macovschi, om avand capacitati noi, diferite major de cele ale omului „noesic”... Este o societate a omului capabil sa traiasca Sentimentul Cosmic (definit de Mihai Draganescu), de empatie profunda cu procesul de curgere si evolutie continua a Naturii si a Omului ca parte din Natura.

Cunoastere, Intelepciune, Consiinta ... sunt cuvinte ce descriu proprietati extrem de vagi,

unele din ele extrem de dificil de surprins in totalitatea aurei semantice ce inconjoara

denumirea, mai ales din perspectiva unei gandiri asa de fragmentate disciplinar si ne-educate

de a rafina continuu lumea interioara a notiunilor si conceptelor. Din aceasta perspectiva putem

defini o necesitate fundamentala: rafinarea unor concepte esentiale pentru intelegerea rolului

Omului si a nevoilor sale in co-evolutia cu Natura, identificarea esentelor si fazarea „semantica”

a unui grup de indivizi [samanta pentru o alta lume] in contextul unui Univers IN-Formational

definit de un camp informational responsabil de insasi morfogeneza Realitatii. Aceast nou

„training” presupune un dialog multidisciplinar, formarea deprinderilor de abordare

transdisciplinara, reuniunea unor abilitati produse de Arta si de Stiinta, de dezvoltare Rationala

(educatie) si Spirituala (initiere). Pe scurt DE LA SAU la SI!