Cum Sa Te Inchini Lui Dumnezeu

8/13/2019 Cum Sa Te Inchini Lui Dumnezeu

1/68

CUM S Ă TE Î NCHINI LUI DUMNEZEU

Centrul Creştin Salem Str. Gen. Nicolae Şova Nr.4

Oradea, Bihor cod. 3700Tel. 0259.447.001 Fax. 0259.419.470

E-mail: [email protected]


2/68

2

CUM SĂ TE Î NCHINI LUI DUMNEZEU

Copyright © 2008

Centrul Creştin Salem - Lucrarea cu tinerii Str. Gen. Nicolae Şova Nr.4Oradea, Bihor, cod. 410602Tel. 0259.447.001

Fax. 0259.419.470E-mail: [email protected]


3/68

3

CUPRINS

Cum să foloseşti această cărticică…...........…………..4

1.Ce este lauda............................................................5

2.

Nouă moduri prin care îl putem lăuda peDumnezeu..................................................................13

3.Dansul în Vechiul Testament...................................21

4.Dansul în Noul Testament.......................................27

5.Ce este închinarea?................................................34

6.Piedici în calea închinării.........................................42

7.Cortul lui David........................................................49

8.Psalmii, imnuri (cântările de laudă) şi cântărileduhovniceşti...............................................................58

.

PREFAŢĂ


4/68

4

Acest curs a fost creat pentru a-ţi arăta importanţa laudei şi aînchinării în viaţa oricărui creştin autentic. Vei descoperi moduri practice în care Dumnezeu vrea ca să I te închini şi să Îl lauzi cu toată

inima, sufletul, cugetul şi trupul tău. Vei experimenta închinarea ca celmai înalt punct pe care omul poate să-l atingă în răspunsul lui faţă dedragostea lui Dumnezeu. În acest curs vei descoperi libertate şi profunzime în prezenţa lui Dumnezeu înţelegând adevăratasemnificaţie a laudei şi închinării davidice.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze din belşug în timp ce parcurgi acest curs.

Ted Beniamin Ciuciui, Lider de Tineret


5/68

5

LECŢIA 1

Ce este Lauda?

Biblia este o carte a închinării. În ea găsim scris modul în careDumnezeu vrea să ne închinăm Lui. Pe măsură ce vom studia acestcurs şi vom citi Biblia, să lăsăm Cuvântul Său să ne conducă într -unsens mai adânc al închinării.

Punctul principal al adevăratei închinări este Dumnezeu şi relaţianoastră cu El. Adevărata închinare nu poate fi un exerciţiu formal sau

o imitaţie a revelaţiei biblice ci ea trebuie să fie o relaţie de la inimă lainimă, din care se revarsă o exprimare a dragostei prin închinare.

Închinarea este tema principală petot parcursul Bibliei, din grădina Eden şi până la venirea unui pământ şi unorceruri noi. Cuvintele “închinare”,“închinători” şi “închinat” apar de peste270 ori în Biblie şi ele indică un mod deviaţă pentru toţi credincioşii. De fapt,este unul din cele câteva lucruri poruncite nu numai credincioşilor ci şiîngerilor şi tuturor naţiunilor.(Evrei 1:6,Ps 86:9).

Pe scurt, Dumnezeu cere

închinare! Cât de serios luăm noi

porunca de a-L lăuda şi glorifica? Strigaţi, binecuvântaţi-L, mulţumiţi, plecaţi-vă, îngenuncheaţi înaintea Lui, cântaţi o cântare nouă, aduceţi jertfe, onoraţi, temeţi-vă şi slujiţi-L. Toate acestea sunt cerinţe din partea lui Dumnezeu.

Relaţia este cheia reală a închinării. A avea forme bune,muzică, atmosferă şi aşa mai departe, nu poate crea un închinătoradevărat. Ci închinarea vine din relaţia noastră cu Dumnezeu prinHristos. Nici nu se poate exprima cât de important este să ai o relaţie

personală, continuă cu El, pentru că răspunsul nostru în această relaţie personală va conduce totdeauna la închinare. Totuşi sunt mulţi care

Punctul

principal al

adevăratei

închinări esteDumnezeu şirelaţia noastrăcu El.


6/68

6

au o formă de închinare, dar nu trăiesc închinarea, pentru că le lipseşterelaţia.

A. Definiţia Laudei

Lauda este expresia exterioară a dragostei noastre pentruDumnezeu. Isus a spus că cea mai mare poruncă este să Îl iubim deDomnul Dumnezeul nostru. Dar este foarte important ca aceastădragoste să se exteriorizeze.

Un soţ şi o soţie pot să se iubească, dar dacă dragostea lor nu esteexprimată, dacă nu există între ei cuvinte de dragoste sau fapte care săo dovedească, relaţia dintre ei nu este sănătoasă. Există următorul principiu general: "Dacă dragostea nu este exprimată, se vestejeşte şimoare, dar dacă dragostea este exprimată, ea creşte şi se dezvoltă."

De aceea este important ca dragostea noastră pentru Dumnezeu săfie exprimată. Expresia exterioară a dragostei pentru El este Lauda.

Este important să observăm că lauda nu este doar o exprimareverbală sau mentală a dragostei. Laudaeste o exprimare a dragostei care

implică întreaga noastră fiinţă.

Când unii oameni se gândesc lalaudă, îşi imaginează o activitateintelectuală. Se gândesc la atributele luiDumnezeu spunând: "O Doamne, Tueşti atotştiutor, atotputernic, iubitor,milos, etc."

Aceasta este o formă de laudă, dareste doar o mică parte din ceea ce

înseamnă lauda. Cred că Isus a descrisîntreaga expresie a laudei când a zis:"Săiubeşti pe Domnul Dumnzeul Tău, cutoată inima ta, cu tot sufletul tău, cutoată puterea ta şi cu tot cugetultău."( Luca 10:27)

Isus a spus că exprimarea dragostei noastre pentru Dumnezeutrebuie să fie cu o pasiune, care să includă toate părţile fiinţei noastre.

Ea trebuie să includă: 1. Inima noastră


7/68

7

Aceasta implică emoţiile noastre. Unor oameni le este teamă să îşiexprime emoţiile, mai ales în biserică. Dar oamenii sunt fiinţeemoţionale.

Când vezi un apus de soare frumos, ceea ce simţi este o emoţie.

Când cineva îşi exprimă dragostea pe care ţi-o poartă, ceea cesimţi este o emoţie. Când echipa ta favorită câştigă meciul, ceea ce simţi este o

emoţie. Lumea aceasta ar fi un loc jalnic dacă nu ar exista emoţiile.

Dumnezeu ne-a creat să avem emoţii puternice şi ele constituie o parteimportantă a personalităţii noastre. A ne înăbuşi emoţiile înaintea luiDumnezeu înseamnă a ascunde de El o parte importantă a fiinţeinoastre.

Isus a spus că trebuie să Îl iubim cu toată inima noastră. 2. Sufletul nostru.

Aceasta implică voinţa noastră. Decizia de a-L lăuda este odecizie a voinţei. Lauda este o alegere. Ea este o funcţie a voinţeinoastre. Noi putem decide să ne exprimăm dragostea pentruDumnezeu oricând, şi în orice situaţie. Lauda nu este bazată pe

simţămintele noastre ci este bazată pe cine este şi ce face Dumnezeu şiaceasta niciodată nu se schimbă. (Ps 103:1, Ps 42:5-6)Unii oameni cred că trebuie să Îl lăudăm pe Dumnezeu doar

atunci când ne simţim bine. Însă dacă vomciti Psalmii, vom descoperi că David îispunea sufletului său în mijloculdisperării:" Laudă suflete al meu pe Domnul!" David lua decizia de a-L lauda pe

Domnul chiar dacă nu simţea dorinţa să-Llaude; lauda era un act al voinţei sale!

În Psalmul 146 citim:"Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeulmeu cât voi fi." Aceasta este o decizie.

Adesea, momentele în care nu suntem dispuşi să îL lăudăm peDumnezeu, sunt exact momentele în care avem cea mai mare nevoiesă Îl lăudăm. Noi trebuie să luăm decizia de a-L lăuda pentru că ELeste vrednic să primească lauda, chiar dacă noi nu ne simţim în ceamai bună formă ca să o facem. În asemenea situaţii ne exprimăm

Lauda este o

alegere; ea

este un act alvoinţei tale.


8/68

8

dragostea faţă de Dumnezeu din tot sufletul.

3. Cugetul nostru

Acesta implică intelectul nostru şi este foarte important.Unii

oameni Îi aduc lui Dumnezeu o laudă care nu are sens. Ei repetă mereuşi mereu:"Laudă Ţie Doamne, slavă Ţie Doamne, laudă ŢieDoamne…"

Dacă lauda se reduce doar la aceste cuvinte, înseamnă că noinu înţelegem ce înseamnă lauda. Dumnezeu vrea ca să Îl laudămfolosindu-ne mintea. Ca să Îl lăudăm pe Dumnezeu cu adevărat,trebuie să înţelegem cine este El în realitate.

În Biblie vedem că lauda profundă se naşte dintr -o înţelegere

profundă. Ea este preocupată cu cine este Dumnezeu şi ce a făcut El pentru noi. Se concentrează la caracterul Lui şi la faptele Lui pentrunoi. Când Dumnezeu face ceva minunat pentru noi, noi Îl laudăm. Darlauda nu este doar un răspuns de mulţumire la purtarea Lui de grijă pentru noi. Suntem chemaţi să-L lăudăm chiar şi atunci când nu avemun dar specific al lui Dumnezeu în mintea noastră pentru că El estevrednic de a fi lăudat doar pentru cine este El.

Aceasta este semnificaţia expresei, "a-L iubi cu tot cugetulnostru."4. Puterea noastră Aceasta implică trupul nostru. Isus vorbeşte aici despre

exprimarea fizică a dragostei. Lauda implică o activitate fizică. Bibliane spune despre David că Îl"laudă pe Domnul cu toată puterea lui." Aceasta este

semnificaţia expresiei "a-Liubi cu toată putereanoastră."

Lauda trebuie să fiedeclarată şi manifestată, eanu este o meditaţie.( Ps66:8, Is 40:9) Lauda nu elaudă până nu e vocalizată.Este imposibil să-L lauzi cugura ta închisă, cu mâinile încrucişate şi capul aplecat în jos.


9/68

9

Lauda este caraterizată de sărbătoare, celebrare şi se exprimă prin cântare, strigare, cântat la instrumente, săltând de bucurie şi alteforme exterioare.

B. De ce este importantă lauda? Nu trebuie să citeşti prea mult în Biblie ca să îţi dai seama că laudaeste importantă. Dacă vei studia toate îndemnurile din Biblie, veidescoperi că îndemnul cel mai des întâlnit este:"Lăudaţi pe Domnul!"Este interesant de observat că cea mailungă carte din Biblie, şi totodată situată încentrul ei, este cartea Psalmilor- o carte a

cântărilor de laudă. În Efeseni 1:6,12,14 şi 1 Petru 2:9 ni se

spune că unul din scopurile pentru careDumnezeu ne-a mântuit este acela ca săaibă un popor care să Îi vestească laudele pe pământ.

Lauda atrage după sine prezenţa luiDumnezeu. Biblia ne spune că Dumnezeu locuieşte în mijlocul

laudelor poporului Său. Atunci când noi Îl lăudăm, prezenţa Lui semanifestă în mijlocul nostru, deseori într -un mod foarte concret.Există patru nivele ale prezenţei lui Dumnezeu:

1. Primul este omniprezenţa Sa. Aceasta înseamnă că El este prezent pretutindeni, întotdeauna. Toate lucrurile sunt sub controlulSău.

2. Următorul nivel este prezenţa Sa în noi. Dacă crezi în CristosIsus, Dumnezeu locuieşte în tine într -un mod deosebit. Când ai crezut

în Cristos ca Salvator al tău, Duhul Sfânt a venit să locuiască în inimata. El este întodeauna cu tine ca să te mângâie, să te lumineze şi să teînveţe din Cuvântul Său, atunci când îl citeşti. Chiar dacă nu Îi simţi prezenţa, prin credinţă tu ştii că El este acolo.

3. Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Lui. (Mat. 18:20) Psalmul 16:11 spune că "înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse".Cuvintele " feţei tale" în original înseamnă " prezenţei tale". Cândsuntem adunaţi împreună în prezenţa Lui vom primi bucurii nespuse.

4. Al patrulea nivel al prezenţei lui Dumnezeu este prezenţa Samanifestată (Norul de slavă). Prezenţa lui Dumnezeu se manifestă

Dumnezeu

locuieşte înmijlocullaudelor

poporului Său


10/68

10

atunci când El alege să Şi-o facă cunoscută. Atunci prezenţa Luiîmbracă o formă palpabilă şi poţi spune că simţi prezenţa Lui cuadevărat. De obicei există senzaţii fizice care însoţesc această prezenţă. Atunci când se manifestă prezenţa Lui, noi simţim că suntem

foarte aproape de El şi puterea Lui ne este descoperită. Când simţi prezenţa Lui, El este acolo ca să vindece (Iehova Rafa), să-ţi dea pace(Iehova-Shalom),să mângâie sau să-şi arate puterea. Dacă vrei săexperimentezi prezenţa lui Dumnezeu şi să-I vezi puterea la lucru înviaţa ta, soluţia este să înveţi să-Llauzi.

C. De ce să-l lăudăm peDumnezeu?1. Pentru că El ne-a poruncit în

Cuvântul Lui să-L lăudăm-Ps 150:1. Elnu are nevoie de lauda noastră dar noiavem nevoie să-L lăudăm; beneficiuleste al nostru.

2. Pentru că Dumnezeu locuieşte în

mijlocul laudelor noastre-Ps 22:3 3. Pentru că este putere spirituală în

laudă. 4. Pentru că este frumos, se cade să-L

lăudăm pe Domnul. Ps 92:1, Ps 147:1, 5. Pentru că Dumnezeu este vrednic

de laudele noastre Apoc 4:11, 2 Sam 22:4, 1 Crononici 16:25

6. Pentru că El este bun. Ps 106:1, 135:3, 2 Cr 5:13 7. Pentru că oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă. Ps

33:1 8. Pentru că noi am fost creaţi să-L lăudăm. Ier 13:11, 1 Petru 2:9,

Isaia 43:21

D. Când să-l lăudăm pe Dumnezeu? 1. Acum Ps 42:2. Lauda este întotdeauna un eveniment actual. Lauda

nu trebuie să răspundă numai la ceea ce Dumnezeu a făcut bun pentrunoi, ci ar trebui să fie făcută în aşteptarea fiecărei activităţi şi a fiecăruieveniment al vieţilor noastre zilnice. Deci, amintiţi-vă că lauda trebuie


11/68

11

să existe în prezentul vieţilor noastre. 2. Atunci când suntem în durere Ps 42:11. Necazul este deseori uneveniment copleşitor în viaţa fiecărei persoane, dar psalmistul, care nuera străin de necaz, cunoştea importanţa laudei adresate lui Dumnezeu

“sub” presiunile vieţii. Dumnezeu cunoaşte necazurile cu care ne vomconfrunta în viitor. Dacă putem aduce laude şi “sub” presiunea vieţiiînseamnă că am ajuns maturi. Înseamnă că recunoaştem că Dumnezeucontrolează totul şi că va folosi fiecare eveniment stresant pentru a neforma caracterul şi pentru a ne modela ca să fim oamenii pe care El îidoreşte. 3. Dimineaţa Ps 57:7-8. David vorbeşte de începerea zilei cu laude laadresa lui Dumnezeu. Din punct de

vedere spiritual acesta este un lucrufoarte înţelept. Dacă putem să neîncepem ziua concentrându-ne asupraLui, atunci vom privi la El pentru toate proviziile noastre pentru acea zi. De

fapt, Solomon spune că, dacă Îl vomrecunoaşte în toate căile sau activităţile

noastre, atunci El ne va netezi cărările(Prov. 3:6). Astfel, lauda deschide uşainimii noastre pentru a-L recunoaşte peEl, şi Dumnezeu va intervini înfavoarea noastră. 4. La miezul nopţii (Ps 119:62) Chiar şi psalmistul recunoşteaimportanţa laudei de noapte; şi pentru oricare credincios ar trebui săfie o realitate a vieţii lor lauda adresată Lui atunci când se pun la

culcare şi atunci când se trezesc în timpul nopţii. 5. În fiecare zi (145:2) 6. De şapte ori pe zi (Ps 119:164) 7. Toată viaţa noastră (Ps 146:2)Deci lauda era pur şi simplu un stilde viaţă a credincioşilor. 8. În vremuri grele(Habacuc 3:17-18) Profetul a înţeles căevenimentele exterioare nu sunt susţinătoarele laudelor noastre, cutoate că uneori ele ajută la stimularea laudelor adresate lui Dumnezeu.Profetul a înţeles că lauda vine într -adevăr din convingerile noastreinterioare despre Dumnezeu. Chiar dacă se pare că lucrurile eşuează în

Lauda deschide

uşa inimiinoastre pentru a

-L recunoaşte

pe El în toatecăile noastre.


12/68


13/68

13

Lecţia 2

Nouă moduri prin care îl putemlăuda pe Dumnezeu

Pentru că toată lauda aparţine lui Dumnezeu, El a descris forme potrivite, care se revarsă din inimile noastre către Dumnezeu. Pentru aîncuraja lauda, David a numit Leviţi care să conducă în laudă(1Cronici6:31). Mai târziu “împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să

laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale proorocului Asaf” (2Cronici 29:30).Pavel ne îndeamnă pe noi ca şi credincioşi să aducem trupurile

noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu (Rom 12:10). El stăruieşte să dămmădularele noastre lui Dumnezeu ca instrumente ale neprihănirii.(Rom6:13) Dumnezeu doreşte să ne folosim toate mădularele pentru a-Lslăvi pe El. El ne-a dat expresii ale laudei şi închinării care implicăîntreaga noastră fiinţă.

Dumnezeu este interesat să Îllaudăm în adevăr, să Îl lăudăm având la bază Cuvântul. (Ioan 8:32 - adevărul ne vaface liberi) El ne va elibera de sub toatetradiţiile care ne reţin de la a intra într -olaudă cu adevărat biblică. Isus a spus cătradiţiile omeneşti pot afecta lucrarea bună

a Cuvântului lui Dumnezeu. „ Degeaba Măcinstesc ei, dând învăţături care nu suntdecât nişte porunci omeneşti. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri" -Marcu 7:7-8-

Sunt mai multe cuvinte din limba ebraică care în româneşte au fosttraduse „laudă”. Dar cuvântul care apare de cele mai mutle ori, şi

anume de 160 de ori în Vechiul Testament este cuvântul „Halal”.Halal este un cuvânt ebraic care înseamnă, a celebra, a fi foarte vesel.

Dumnezeueste interesat

să Îl laudămîn adevăravând la bazăCuvântul Lui.


14/68

14

El mai este folosit şi astăzi în Israel, şi şi-a păstrat acelaşi sens. Elînseamnă de fapt a petrece.

Atunci când halal este folosit cu referire la laudă, el descrie aceeaşiactivitate, dar centrul ei este, de această

dată, Dumnezeu. Halal înseamnăexprimarea dragostei faţă deDumnezeu, sărbătorind liber şi plin de bucurie înaintea Lui.

Descrierile biblice ale acestei

petreceri halal ne prezintă oameni care băteau din palme, jucau înainteaDomnului, strigau de bucurie şi se

veseleau înaintea Lui. Acest cuvânt estefolosit şi în Psalmii 47:1-6 şiPsalmul150.

Cuvântul "aleluia" provine dincuvântul "halal". Aleluia este un îndemnde a avea un "halal" pentru "Yahweh".El ne îndeamnă să Îl lăudăm pe

Dumnezeu manifestându-ne bucuria în mod liber. Această formă de laudă mai mult ca oricare alta, îi face pe mulţi săse simtă stânjeniţi. Ideea de "halal" stinghereşte pe mulţi, din cel puţintrei motive:

a. În cazul multora dintre noi, ea contravine tradiţiei noastre.Majoritatea am fost crescuţi spunându-ni-se că biserica este un locîn care trebuie să fii tăcut şi controlat. Am fost învăţaţi că oricemanifestare deosebită sau mai zgomotoasă în biserică este de prost

gust. b. Am fost influenţaţi de filozofia ascetică ce s-a infiltrat în

biserică la începutul Evului Mediu. Această filozofie greacă, deorigine păgână susţinea că trupul este rău şi că el nu trebuie să participe la exprimarea laudei pentru Dumnezeu. Deşi ştim căBiblia condamnă această învăţătură, ea este prezentă într -o măsurădestul de mare în mintea noastră, ca să ne facă să nu ne simţim bine atunci când ne gândim la posibilitatea de a juca înainteaDomnului.

c. Mulţi creştini şi-L imaginează pe Dumnezeu ca pe un


15/68

15

împărat ameninţător, căruia noi nu prea Îi suntem pe plac. Estenormal atunci să nu te simţi liber să îţi exprimi bucuria în faţa unuiasemenea Dumnezeu. Evident că nu aceasta este imaginea luiDumnezeu pe care ne-o descrie Biblia. Ea Îl descrie pe Dumnezeu

ca pe un tată căruia Îi face plăcere să se bucure împreună cu copiiiSăi. Ţefania Îl descrie pe Dumnezeu bucurându-se în mijlocul poporului Său!

Există deci cel puţin trei motive pentru care oamenii nu sesimt în largul lor când este vorba să Îl laude pe Dumnezeu în felulacesta. În ciuda acestor motive însă, trebuie să nu uităm că aceasta esteo formă Biblică de laudă. Dumnezeune îndeamnă să Îl lăudăm în felul

acesta. Lui Îi face plăcere ca noi să ne bucurăm înaintea Lui, aşa cum se bucură copiii împreună cu un tatăiubitor.

Lauda în adevăr este laudadupă Cuvântul lui Dumnezeu. Este olaudă raţională bazată pe ce spune

Dumnezeu despre laudă şi închinare. Răspunsurile emoţionale şifizice care sunt o parte naturală dinfiinţa noastră îşi găsesc împlinireatotală în închinarea şi lauda înaintealui Dumnezeu. El a dat cel puţin 9moduri de laudă în Biblie, care implică întreaga noastră fiinţă. Treimoduri implică vocea, trei implică mâinile şi ultimele trei implică

trupul:

1. Cu mâinile noastre a.Ridicând mâinile (Ps 63:4, "Te voi binecuvânta dar toată viaţa

mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile" (Ps 119:48, Ps 141:2,Ezra 9:5)

Reacţia naturală a unei inimi mulţumitoare este ridicarea mâinilorîn faţa Domnului. Este interesant că o mână ridicată este şi semnul

pentru jurământul sau legământul făcut cu Dumnezeu(Gen 14:22). Noisuntem un popor într -o relaţie de legământ şi suntem recunoscători

Lui Dumnezeu îiface plăcere canoi să ne bucurăm înainteaLui, aşa cum se

bucură copiiiîmpreună cu untată iubitor.


16/68

16

Domnului pentru bunătatea Lui faţă de noi(Ps 63:3-4). De aceea vomridica spre Domnul mâini sfinte, fără mânie şi fără îndoieli(1 Tim 2:8-„Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cermâini curate...”)

Unii oameni întreabă:"Care este semnificaţia ridicării mâinilorcătre Dumnezeu?" Eu cred că ridicare mâinilor este o expresieexterioară a dragostei, a dependenţei şi a aprecierii, care a fost programată în noi de când eram copii. Ce făceai tu, când erai copilaş şivoiai ca tatăl tău să te ia în braţe şi să-ţi arate dragoste? Alergai la el şiîţi ridicai mâinile spre el.

Toţi am început viaţa ca şi copilaşi,şi avem zidit în noi răspunsul naturalde-a ne arăta dragostea faţă de cinevamai mare decât noi ridicându-nemâinile spre el.

Atunci când ne ridicăm mâinilespre Dumnezeu, se naşte în noi o marevarietate de atitudini; atitudini desupunere, dependenţă, veneraţie şi

adorare. Acest mod de laudă îi spuneminţii noastre că avem de-a face cucineva mai mare decât noi.

Acesta este un element important

în procesul învăţării felului în care să-L lăudăm pe Dumnezeu. Foate mulţicreştini se simt stânjeniţi când îşi ridică mâinile pentru prima dată casă se închine lui Dumnezeu. La început cei mai mulţi dintre noi au

experimentat o adevărată luptă. Am făcut-o doar din ascultare, pentrucă am văzut această formă de laudă în Biblie. Dar după ce am făcutacest lucru o perioadă suficientă de lungă, până am depăşit stânjenealainiţială, nu am mai vrut să ne pun mâinile jos în timpul laudei şiînchinării.

b. Bătând din palme (Ps 47:1, Ps 98:8, Isaia 55:12)Fiecare credincios are un instrument dat de Dumnezeu,

mâinile lui, pentru a-L lăuda. Bătutul din palme a fost văzut ca fiind parte normală a închinării în comunitatea evreiască şi a fost transmisă


17/68

17

până astăzi, în biserică. Aceasta se poate face fie în timpul cântatului, fie ca o

închinare separată, aplaudându-L pe Domnul. Oamenii sunt atât deînclinaţi să aclame câtăreţii de operă, starurile şi sportivii faimoşi. Cu

cât mai mult merită Dumnezeu să fie aclamat! Ne putem arăta plăcereafaţă de El bătând din palme în prezenţa Lui. Aplaudatul şi bătutul din palme pe ritm este cea mai naturală expresie fizică a bucuriei umane.Această tendinţă pusă în noi de către Dumnezeu este potrivită pentrua-L lăuda pe El.

c. Cântând la instrumente (Ps 32:2-3, Ps 150:3-6)David a numit 4000 de Leviţi care în mod special “ să laude pe

Domnul cu instrumentele pe care le-am făcut ca să- L preamărim”(1Cronici 23:5). Deci Dumnezeu a numit chiar şi facerea instrumentelor pentru scopul specific de laudă la adresa Lui.

Psalmii erau cântări care urmau să fie cântate cuacompaniament instrumental.

Ei precizează adesea ce tip deinstrument trebuia folosit când

erau cântaţi. În Psalmul 8, deexemplu, instrumentul urma săfie "ghititul". Istoricii din zilelenoastre ne spun că ghititul eraun instrument cu coarde,strămoşul antic al chitareimoderne.

Biblia ne arată că partea

instrumentală a muzicii este importantă. Psalmul 150 ne îndeamnă săÎl lăudăm pe Dumnezeu cu instrumente cu coarde, cu instrumente desuflat şi cu instrumente de percuţie. Israeliţii foloseau toateinstrumentele pe care le aveau ca să Îl laude pe Dumnezeu.

2. Cu trupul nostru

a. Stând în picioare (Ps 135:2, Ps 134:1, 2 Cronici 20:19,Ezechiel 44:15)

Este dificil să îL lauzi şi să te închini cu adevărat lui Dumnezeuîn timp ce şezi, pentru că trupul este adunat, prin aceasta atenuându-se


18/68

18

abilitatea de a exprima închinarea cu întrega fiinţă. Singura poziţiecare nu este menţionată în Psalmi în legătură cu închinarea este ceaşezând. Defapt în cortul lui Moise Dumnezeu nu a dat instrucţiuni săfacă un scaun.

Statul în picioare indică agerime. Atunci când stăm jos abilitateanoastră de a ne concentra la program tinde să scadă. Mintea noastrătinde să rătăcească. Noi înţelegem că oamenii mai în vârstă nu auaceeaşi putere ca tinerii. De aceea când ei obosesc se vor aşeza pentruun timp. Şi nu numai bătrânii ci şi aceia care sunt foarte obosiţi.Trebuie să reţinem ce a spus Pavel, că poate "Duhul e plin de râvnădar trupul e neputincios!"

b. Plecându-ne, îngenunchind (Ps 95:6, Apoc 19:4, 2 Cr 6:13, Dan6:10, Luca 22:41)

Când Solomon în modsimbolic s-a prezentat pe sine ca o

jertfă vie în faţa poporului, s-a aşezatîn genunchi, a întins mâinile spre cerşi a strigat către Dumnezeu(2Cr 6:13-14). Îngenunchierea sau aplecareaeste din partea noastră un gest deumilinţă. Când recunoaştem întotalitate măreţia Celui în faţa Căruiane adunăm nu este de mirare că artrebui să îngenunchem.

În lumea antică, când cinevavenea înaintea împăratului trebuia să se plece înaintea lui şi să i se

închine. Atunci când ne plecăm înaintea lui Dumnezeu, prin aceastanoi Îl recunoaştem ca Domnul nostru, Împăratul universului! Este unmod deosebit de potrivit de a-I aduce laudă în acest fel. Trupurilenoastre au fost create de Dumnezeu ca să fie instrumente ale laudeiSale. Este la fel de corect să stai în picioare, să îngenchezi, să îţi ridicimâinile sau să cazi cu faţa la pământ înaintea Lui. Dumnezeu vrea săne simţim liberi ca să ne exprimăm lauda noastră la adresa Lui cutrupurile noastre.

c. Săltând de bucurie, dansând (Ex. 15:20-21, 2 Sam 6:14-16, Ps

Atunci când stăm jos, abilitateanoastră de a neconcentra laînchinare tinde săscadă.


19/68

19

149:3)

(Următoarea lecţie este dedicată în întregime acestui subiect pentru că vrem să îl dezbatem mai pe larg.)

3. Cu gura noastră a.Vorbind „ pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.”Romani15:6

Cuvintele pe care le vorbim pot să-l laude pe Dumnezeulnostru.”Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură săbinecuvânteze Numele Lui cel Sfânt înveci de veci!” (Psalmi 145:21)

Biblia spune că Leviţii “s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel” (2Cronici 20:19). Deci, corzilenoastre vocale sunt instrumente divinecreate pentru lauda lui Dumnezeu. Atâtde des accentuează scriitori VechiuluiTestament importanţa folosirii corzilornoastre vocale pentru a-L binecuvânta peDumnezeu. De ce? Pentru că ei le-auînţeles ca fiind instrumente divine, create pentru a-L lăuda peDumnezeul cel viu; şi dacă noi ne folosim vocea ca să blestemăm sausă vorbim de rău, atunci noi corupem exact darul lui Dumnezeu dat pentru a face bine!

b.Cântând cântări ( Ps 100:4, 47:6, 68:4, 104:33)

Oamenii au o capacitate extraordinară de a cânta. Ei au fostcreaţi de Dumnezeu să cânte o gamă mai largă de sunete decât oricealte creaturi de pe pământ. Noi suntem chemaţi să-l lăudăm peDumnezeu cu buzele noastre, aşa cum a spus David în Ps 63:3 –„ Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzelemele cântă laudele Tale.” Deci lauda nu poate fi tăcută sau numai îninima noastră, ci trebuie exprimată verbal. David accentuează..” pentruca inima mea Să-Ţi cânte şi să nu stea mută!”(Ps 30:12)

Cântările sunt un element important în umblarea noastră cuDumnezeu. Biblia ne spune că una din consecinţele umplerii cu Duhul

Corzile noastre

vocale sunt

instrumente

divine create

pentru lauda

lui Dumnezeu.


20/68

20

lui Dumnezeu este faptul că Îi vom cânta-Efeseni 5: 19 - Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cucântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”

c. Strigând (Ps 47:1b, Ps 5:11, Ps32:11, Isaia 12:6)

A striga pentru Domnulînseamnă a-L lăuda cu voce tare, astriga în triumf, a scoate strigăte de biruinţă. Strigătul eliberează totalvocea unei persoane. Această formă

de laudă este foarte des întâlnită înBiblie. Poate te întrebi: De ce săstrig? Biserica nu trebuie să strige pentru că Dumnezeu nu aude bine. Nu e că Dumnezeu doreşte volumtare sau pune accent pe gălăgie, daromul are nevoie de eliberarea

bucuriei pe care strigătele o poateaduce. Închinătorii pot avea sentimente pentru Dumnezeu aşa de puternice pe care le pot şi ar trebui să le exprime prin strigăte.Exaltarea emoţională în închinare nu ar trebui să pară ceva ciudat.Biblia ne învaţă că noi putem să ne bucurăm de Domnul tot aşa cumse bucură un stadion întreg când echipa favorită câştiga meciul.

În Neemia ni se spune că poporul s-a bucurat înainteaDomnului, zgomotul sărbătorii lor putând fi auzit de la mare

depăratare. Ei strigau de bucurie înaintea Domnului! Apocalipsa19:1,4-6 descrie laudele care se aduc în ceruri, autorul ne spune căsunetul oştirilor cereşti care îşi strigau laudele înaintea lui Domnuluiera ca bubuitul unor tunete puternice, ca vuietul unor ape multe. Lui

Dumnezeu îi place acest gen de laudă. Lui Îi place când nu mai putemde bucurie din cauza Lui.


21/68

21

Lecţia 3

Dansul în Vechiul Testament Puţini oameni neagă faptul că ar trebui să stăm în picioare în

prezenţa lui Dumnezeu, deşi această poziţie este menţionată doar dedouă ori în Psalmi. Puţini oameni pun sub semnul întrebării validitateaîngenunchierii în Casa lui Dumnezeu, deşi aceasta este menţionată osingură dată în Psalmi. Dar când ajungem la subiectul dansului, careeste menţionat de multe ori în Psalmi, se ridică în sus un steag roşu şi

auzi opiniile oamenilor, justificând motivul pentru care ei nu vorexpresivitate în laudă şi închinare: "Ei bine, unii oameni au nevoie de mult entuziasm. Dar unii

dintre noi nu au nevoie. (sugerând prin aceasta că oamenii maturi nuau nevoie).

" Totul depinde de cultura

omului. Noi suntem datorită culturiinoastre mai rezervaţi" (unii sugerând

prin aceasta că dacă eşti rezervat eştimai superior din punct de vedere

social sau mai avansat cultural) "Eu cred că fiecare ar trebui să-

L laude şi să se închine luiDumnezeu în felul în care el crede căe bine.(fiecare trebuie să ne închinăm aşa cum el doreşte, în modullui)

"Nu are nici o importanţă cum Îl lauzi pentru că Dumnezeu şi aşase uită la inimă. Toate celelalte lucruri nu adaugă nimic lalaudă."(dacă aceasta ar fi adevărat, de ce oare Biblia ne dă acele 9moduri prin care Dumnezeu vrea să- L lăudăm cu întreaga noastră fiinţă?

Când David a dus chivotul la Ierusalim, s-a dezbrăcat de haineleîmpărăteşti, s-a încins cu un efod de in subţire şi juca din răsputeri

înaintea Domnului. Soţia lui, Mical, a privit de la fereastră în timp cecasa lui Israel a adus chivotul la Ierusalim în sunet de trâmbiţe şi

Fiecare trebuie săne închinăm luiDumnezeu aşacum Dumnezeu

doreşte


22/68

22

strigăte de bucurie. Toţi oamenii îl priveau pe David sărind şi jucândînaintea Domnului, şi în timp ce Mical se uita "l-a dispreţuit în inimaei." David s-a întors să-şi binecuvinteze casa şi Mical i-a ieşit înainte şii-a zis: "Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel

descoperindu- se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperiun om de nimic." (2 Samuel 6:20) Datorită criticii ei împotriva luiDavid, ea nu a avut copii toată viaţa ei.

Mesajul acestei istorisiri este un mesaj plin de înţelepciune şi deavertizare. Este o avertizare la ceea ce se poate întâmpla când gusturileunui om resping simplicitatea unui copil în dans înaintea Domnului şiumilinţa practică în închinare care îi face plăcere lui Dumnezeu.

David a răspuns lui Mical:" Înaintea Domnului, care m-a ales

mai pe sus de tatăl tău şi de toată casalui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat ."

Sindromul lui Mical este unul

întâlnit destul de des între creştini şi careîi caracterizează pe aceia care sunt mai

mult preocupaţi cu stilul lor saudemnitatea lor decât de a fi liberi înainteaDomnului. Problema este expresivitatea -libertatea în laudă şi închinare dincolo decântatul în comun care este acceptatsocial.

Sindromul lui Mical poate conduce pe oricine la un sentiment de superioritate,

şi astfel începe să critice fapte reale deînchinare, devenind neroditor spiritual. Nerodirea spirituală este un preţ mare pe care trebuie să-l plătească cineva pentru demnitatea lui.

Când noi începem să credem că expresivitatea în laudă estelegată de cultura omului, noi uităm căci Cuvântul lui Dumnezeu areautoritatea să ne poruncească comportamentul pe care noi trebuie să-lavem în laudă indiferent de cultura în care trăim. Orice respingere aiavea faţă de libertatea în laudă nu o poţi justifica datorită culturii încare trăieşti. Biblia, nu cultura, trebuie să fie acea care să dictezeatitudinea noastră înaintea lui Dumnezeu.


23/68

23

"Vă îndemn dar fraţilor pentru îndurarea lui Dumnezeu, săaduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu:aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înoirea

minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită."(Rom 12:1-2)În Vechiul Testament, dansul era aproape exclusiv asociat cu

funcţiunile religioase. Pe când astăzi, în societatea modernă, dansuleste aproape exclusiv asociat cu discotecile, cluburile de noapte şi cuînchinarea păgână. Dar pentru a avea o vedere biblică asupra dansului,este important ca vederea noastră biblică să nu fie colorată cuconceptele păgâne care, din nefericire s-au infiltrat în mintea noastră.

De aceea, o vedere scurtă şi amănunţită este necesară dacă vrem să nedezvoltăm o vedere biblicăsănătoasă asupra dansului.

Evreii din Vechiul Testamentdansau oridecâte ori aveau aceastăocazie. Găsim numeroase pasaje biblice care vorbesc despre dans ca

fiind parte a vieţii lor zi de zi. Limbaebraică are nu mai puţin dedoisprezece verbe care exprimă dansul.

1. “Mecholah” înseamnă a dansa în companie. Exod 15:20 -„ Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână

un timpan şi toate femeile au venit după ea cu timpane şi jucând .” Maria şi femeile care o însoţeau au mers înainte dansând şi

cântând pentru a sărbători pe Dumnezeu şi victoria Sa la Marea Roşie.

Iar în lumina celei mai mari victorii pe care ei au experimentat-o înviaţa lor, femeile şi-au arătat aprecierea şi recunoştinţa în mod deschisînaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce El a făcut în favoarea întregiinaţiuni. Aşa că, o formaţie de dansatori părea a fi ceva normal încultura Iudaică.

David este unul care se asociază cel mai frecvent cu dansul înVechiul Testament. În 1 Samuel 18:6-7 (şi 21:11, 29:5), femeile luiIsrael cântă, dansează şi cântă la instrumente muzicale, pe măsură cemerg să-l întâmpine pe marele viteaz al armatei lui Dumnezeu, David.Şi iarăşi apare cuvântul ebraic " mecholah ".

Evreii din Vechiul

Testament dansau

oridecâte ori aveau

această ocazie.


24/68

24

1 Samuel 18:6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de laomorârea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israelînaintea împăratului Saul, cântând şi jucând , în sunetul timpanelor şialăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.

2. „Pazaz” înseamnă a sări , a dansa cu sprintenie, iute.

3. „Karar" înseamnă „a te roti cu vigoare, fără ruşine”.Există două relatări separate despre dansul lui David înaintea

Domnului, în 2 Samuel 6:14-16 şi 1 Cronici 15:29. În ambele situaţiiDavid dansează înaintea chivotului legământului. În 2 Samuel suntfolosite două cuvinte: cuvântul "pazaz" şi cuvântul "karar". Înonoarea venirii prezenţei lui Dumnezeu în Cortul Întâlnirii, el s-a bucurat fără jenă şi a sărbătorit înainteaDumnezeului cel viu, chiar în ciudamândriei personale şi inhibării soţiei sale.

4. „Rekad” înseamnă a da din picioare, a sălta tare, cu bucurie.

În 1 Cronici 15:29 cuvântul ebraicfolosit este "rekad". Astfel David a săritşi s-a rotit pentru că era atât de bucurosde prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor.

1 Cronici 15:29 “ Pe când intra încetatea lui David chivotul legământului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi când a văzut pe împăratul David sărind şi jucând, l -a dispreţuit în

inima ei.” Acelaşi cuvânt este folosit şi în: Iov 21:11 ;Psalmi 29:6; Psalmi114:4; Ecles 3:4

5. „Chagag” înseamnă a se mişca în cerc, a celebra. În Deuteronom 16:15 şi în Exod 5:1 cuvintul care în româneşte

este tradus a prăznui (a petrece) în ebraică este "chagag"Deuteronom 16:15 - „Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea

Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate rodurile tale şi întot lucrul mânilor tale, şi de aceea să fii vesel.”


25/68

25

Alte versete în care apare cuvântul chagag sunt: Exod 12:14;23:14; Psalmi 42:4 Levitic 23:41.

6. „Dalag” înseamnă a sări. Este folosit în: Isaia 35:6 -„atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului

va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie;”

Cîntarea Cântărilor 2:8 - „ Aud glasul prea iubitului meu! Iată-lcă vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri”.

7. „Chul ; chil" înseamnă a se svârcoli, a se învârti cu

repeziciune. Psalmul 30:11-„ Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-aidezlegat sacul de jale, şi m-ai încins cu bucurie ,” unde vorbeştedespre David că s-a bucurat în dans după ce a plâns. Deasemeneaîntâlnim acest cuvânt în Jud.21:21.

În Plângeri 5:15 lipsadansului este asociată cu jalea,

deci, prezenţa dansului ar trebuiasociată cu bucuria înDumnezeu.

8. "Gul ; gil" înseamnă„a te învârti, a te roti” este deobicei tradus in limba română cu bucurie sau veselie.

Psalmi 32:11 - „ Neprihăniţilor, bucuraţi - vă în Domnul şi

veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!”

Psalmi 118:24 - „Aceasta este ziua pe care a făcut -o Domnul: săne bucurăm şi să ne veselim în ea!”

Tefania 3:17 - „ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, caun viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, vatăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Habacuc 3:18 -„eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucuraîn Dumnezeul mântuirii mele!” Zaharia 10:7 -„ Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura

Lipsa dansului este

asociată cu jalea, deci prezenţa dansului artrebui asociată cu

bucuria în Dumnezeu.


26/68

26

ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta şi se vor veseli, inima lor seva bucura în Domnul.”

Alte versete unde întâlnim cuvântul „ gul; gil” sunt: Psalmi2:11; 9:14; 21:1; 31:7; 35:9; 43:4; 48:11; 51:8; 53:6; 89:16; 96:11;

97:1; 97:8; 149:2; Isaia 9:3; 16:10; 25:9; 29:19; 35:1-2; 41:16; 49:13;61:10; 65:18-19; 66:10; 1 Cronici 16:31; Iov 3:22; Proverbe 23:24-25; Ieremia 48:33; Ioel 1:16; 2:21; 2:23; Habacuc 1:15; Zaharia 9:9.

9. "Machol" înseamnă a dansa în corAcest cuvânt este folosit în Psalmul 149:3, şi 150:4. Dansul este

văzut ca fiind un mod normal de laudă şi închinare înaintea luiDumnezeu. Aşa că,

comunitatea Iudaică a înţelesdansul ca fiind acceptabil, şi,cu siguranţă, de necontestat.

Psalmi 149:3 –„ Sălaude Numele Lui cu jocuri ,

să- L laude cu toba şi cuarfa!”

Psalmi 150:4 –

„ Lăudaţi- L cu timpane şi cu jocuri , lăudaţi- L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.”

Dar cea mai unică menţiune a cuvântului " machol" este înIeremia 31:13. Acesta este capitolul speranţei şi a Noului Legământ promis de Dumnezeu. El descoperă planurile sale viitoare pentruîntreg pământul şi timpul Noului Legământ atât pentru iudei cât şi pentru neamuri. Este interesant, Dumnezeu vorbeşte prin profetul

Ieremia, spunând că "te voi aşeza din nou, te voi împodobi iarăşi cutimpanele tale, şi vei ieşi în mijlocul jocurilor(dansurilor)voioase" şi"ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului…atunci fetele se vor veseli la joc(dans), tinerii şi bătrânii se vor bucura şiei"(vers 4,12-13). Se pare că este clar că Noul Legământ nu excludeadansul ca şi mod de sărbătorire a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Ci face clar faptul că El va restaura dansul şi vaîndepărta semnul jelirii care în Plângeri înseamnă lipsa dansului.

Astfel, Noul Legământ este un legământ al laudei, închinării şidansului ca şi înainte, iar noi ar trebui să răspundem în dans pentruceea ce a făcut El pentru noi.


27/68

27

Lecţia 4

Dansul în Noul Testament Dansul era o parte normală din închinarea primilor creştini şi el s-

a bucurat de o acceptare o perioadă destul de lungă. Structura Davidicăa psalmilor nu a fost desfiinţată, ci îmbunătăţită prin darurile DuhuluiSfânt. "Vinul nou" al evangheliei a revărsat o nouă vitalitate la formele

deja existente.Toţi creştinii evrei erau obişnuiţi cu serviciile săptămânale la

sinagogi. Primii creştini au adoptat uşor formele de laudă şi închinaredin Psalmi. Cu toate acestea diferenţa dintre serviciile din sinagogă şiserviciile creştinilor nu a fost aşa mult în forma sau în locul undeaveau loc ci diferenţa era în închinători. Întâlnirile bisericii primareerau complet diferite de întâlnirile din sinagogă pentru că creştiniiveneau să se întâlnească cu Dumnezeu şi cu ceilalţi creştini într -o nouăînţelegere şi experienţă. Inimile lor erau pline de bucuria Domnului.Scriitorii Noului Testament au făcut puţine referiri la aceste activităţi pentru că au crezut ceva normal ca aceste forme de închinare din psalmi să fie parte a laudei şi închinării în biserică.

Astfel vedem că Noul Testament îşi asumă stilul iudaic deînchinare fără să spună prea multelucruri despre el. Această tăcere

din Noul Testament cu privire ladansul religios este una caredenotă că Dumnezeu aprobă oastfel de închinare şi în NoulTestament. De exemplu nicăieri în Noul Testament nu găseştimenţionat folosirea instrumentelormuzicale în închinarea comună,

dar ele sunt folosite în bisericile deastăzi care nu sunt de acord cu

Structura Davidicăa psalmilor nu afost desfiinţată în

Noul Testament, ci

îmbunătăţită prin

darurile DuhuluiSfânt.


28/68

28

dansul religios pe motiv că nu îl găsesc menţionat în Noul Testament.Când Apostolul Pavel a vorbit despre a cânta psalmi, toată lumea ştiaatunci că Psalmii sunt cântări care se cântă cu acompaniamentinstrumental şi cu dansuri. Ei precizează adesea ce tip de instrument

trebuia folosit când erau cântaţi. Efeseni 5:19 -„Vorbiţi între voi cu psalmi , cu cântări de laudă şicu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”

Coloseni 3:16 –„ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug învoi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cupsalmi , cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”

Cu toate acestea, sunt pasaje clare şi subtile care fac limpede faptulcă dansul într -o formă viguroasă era o continuare a formei VechiTestamentale.

A. Cuvintele greceşti care exemplifică dansulExistă cinci cuvinte greceşti folosite în Noul Testament, care

exemplifică dansul sau cel puţin o formă de dans acceptabilă.1. „Orcheomai” înseamnă a dansa în cerc având mişcări regulate.

În Matei 11:17 - Isus a folosit cuvântul "orcheomai” ca şi parte aînvăţării Sale, iar pildele Lui erau luate din viaţa de zi cu zi, pentru caoamenii să le poate înţelege semnificaţia. Deci, trebuie să fim de acordcă acesta era un lucru foarte normal în zilele Sale. Deasemeneacuvântul acesta este folosit în Luca 7:32.

2. „Choros” care înseamnă a dansa şia cânta în cerc.

Deasemenea în Luca 15:25, Isus

foloseşte cuvântul "choros" în Pilda Fiuluirisipitor. Dacă ne gândim că Dumnezeueste ca tatăl acestui fiu, atunci slujitoriicare dansau, cântau şi foloseauinstrumente muzicale trebuie să fieslujitori ai tatălui, adică noi, care suntemslujitori ai lui Dumnezeu. Astfel, dansul

era un mod normal de sărbătorire a uneimari victorii şi, în această împrejurare, oaducere înapoi la viaţă a acelui fiu care a


29/68

29

fost mai înainte mort în păcate. Îsusfoloseşte acest cuvânt într -un contextfavorabil.

3."Agalliao" vine din cele două cuvinte

"agan" care înseamnă foarte mult sauexcesiv şi "hallomai" care înseamnă a sări sau a sălta în dans. El ar putea fi tradus cu“dans” sau „salt de bucurie”.

a. Sub forma de substantiv îl găsimde cinci ori (Luca 1:14,44; Fapte 2:46; Evrei1:9)

Fapte 2:46-47 –„ Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în

fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucur ie şi curăţiede inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întreguluinorod.”

Evrei 1:9 -„Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: deaceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn debucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”

b. Sub forma de verb „Agalliao” apare de unsprezece ori

(Matei 5:12, Luca 1:47, 10:21, Ioan 5:35; 8:56, Fapte 2:26; 16:34; 1Petru 1:6; 4:13) Cuvântul înseamnă bucurie, mare veselie, celebrare, aţâşni, a sări, a sălta de bucurie.

Matei 5:12 -„ Bucuraţi - vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplatavoastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, careau fost înainte de voi.”

Luca 1:47 -„şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorulmeu,”

Luca 10:21 „În ceasul acela, Isus S -a bucurat (a săltat debucurie) în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsitcu cale Tu.”

Aici observăm că Isus s-a bucurat (a sărit) în Duhul Sfânt.Poate unii vor spune că acesta nu este un lucru demn pe care l-ar fi putut face Isus, dar amintiţi-vă că El nu era legat de convenţiileomeneşti, ci dedicat stilului de viaţă şi închinare iudaic, aşa cum estedescoperit în Vechiul Testament. Aşa că atunci când ni se spune că El

În Luca 10:21vedem că Isus

a săltat de bucurie înDuhul Sfânt!


30/68

30

a sărit şi a săltat excesiv, înseamnă că asta a făcut. Acelaşi cuvânt estefolosit de Isus când spune că Avraam s-a bucurat să vadă ziua Sa.Ioan 8:56-„ Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut -o şi s-a bucurat.”

4. "Skirtao" care înseamnă a sări, a sălta, a ţopăi de de bucurie (Luca1:41,44; 6:23)

Luca 6:23 -„ Bucuraţi-vă în ziuaaceea, şi săltaţi de veselie; pentru cărăsplata voastră este mare în cer; căcitot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.”

5. "Hallomai" care înseamnă a

sări, a sălta sau a ţâşni ca în Fapte 3:8,când ologul a fost vindecat şi a sărit şi l-alăudat pe Dumnezeu. Acesta era unrăspuns normal la un aşa mare miracol.

Fapte 3:8 -„dintr -o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. Aintrat cu ei în Templu, umblând, sărind ,

şi lăudînd pe Dumnezeu.” Alte texte în care întâlnim cuvântul hallomai sunt Ioan 4:14 şiFapte 14:10.

Este important să observăm că unele situaţii de dans din Bibliesunt asociate cu răul (Exod 32:19, Jud 21:21-23, 1 Sam 30:16, Iov21:7-21, Matei 11:17, 14:6, Marcu 6:22). Dar toate aceste situaţii aparîn afara contextului unei închinări adevărate faţă de Singurul

Dumnezeu. Ele erau ori dansuri păgâne înaintea dumnezeilor falşi sauiudei care l-au părăsit pe Dumnezeu şi au sărbătorit ceva ce nu eradumnezeiesc. Deci nu putem exclude sau limita dansul la aceste texte,ci trebuie să privim la imaginea biblică lărgită, care nu numai căacceptă dansul, dar este privit favorabil de către Isus şi apostoli.

B. Clasificarea dansului religiosDansurile din scriptură se pot împărţi în trei categorii:


31/68

31

1. Dansul sărbătorii Dumnezeu iubeşte celebrarea. El I-a poruncit poporului Israel

să sărbătorească "Săbătoarea corturilor" în fiecare an pentru acomemora ziua ispăşiri şi sărbătoarea recoltei.

"Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:"În a cincisprezecea zi aacestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile." Lev 23:34

Cuvântul ebraic pentru Săbătoare este "chag" care vine de lacuvântul "chagag" şi înseamnă " a se mişca în cerc, a ţine o sărbătoare". Cornilescu a tradus cuvântul "să vă bucuraţi". Trebuia săfie un timp vesel. Ei au fost încurajaţi să fluture ramuri de finici,ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu şi să se bucure şi să danseze

înaintea Domnului. Poporul evreu este cunoscut pentru dansurilecomune care implică toate vârstele.

2. Dansul victoriei

Dansurile de victorie erau

reacţii normale la victoria luiDumnezeu asupra duşmanilor.

" Maria prooriciţa , sora lui Aaron,a luta în mână o timpană şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând ."(Ex 15:20) Altevesete:Jud 11:34, 1 Sam 18:6.

3. Dansul bucuriei

Bucuria lui David la întoarcerea Chivotului Legământului a fost

exprimată prin cel mai exuberant dans menţionat în Biblie." David jucadin răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul subţire"(2Sam 6:14). Atmosfera era intensă în timp ce casa lui Israel strigau de bucurie şi sunau din trâmbiţe. Acest tip de închinare nu este pentrucredinciosul căldicel ci doar pentru cel în clocot pentru Dumnezeu.

C. Sfaturi cu privire la dansul în biserică Dansul în biserică nu este doar o expresie individuală, ci o

funcţie a trupului. Dansul nu este ceva nou. Trezirea penticostală avăzut o mare expresie a laudei, în dans, în primii ei ani. Aspectul

David juca din

răsputeri înainteaDomnului


32/68


33/68

33

Cum faci diferenţa dintre dansul lumesc şi dansul care estesfânt înaintea lui Dumnezeu? Estesimplu. Dansul lumesc caută săîmplinească poftele persoanei care

dansează. Este făcut pentruîmplinirea de sine, pentru a seducesau pentru a atrage atenţia asupralui înşişi. Totuşi sunt dansurilumeşti care nu sunt rele în sine,dar ele nu ne îndreaptă atenţia spreDumnezeu. Atunci ce dans nu este

acceptabil înaintea lui Dumnezeu?

Dansul făcut în haine reduse carestârnesc pofte şi dansul folosindmişcările şoldurilor, a pieptului,sau a pelvisului care suntispititoare şi provocatoare. Oricedans care l-ar cauza pe unul să păcătuiască nu este de la Dumnezeu.De cealaltă parte, dansul care este plăcut lui Dumnezeu îl are la centru

pe Cristos.

Să nu uităm că scopul original al dansului a fost să-lslăvească pe Dumnezeu Totodată ştim că dansul nu poate fi făcut separat de muzică.

Deci, muzica folosită să nu fie senzuală sau păgână, dacă vrem săavem un dans dumnezeiesc. Muzica ar trebui să fie un slujitor întimpul serviciului de închinare.

De aceea, cu bucurie şi veselie, pentru a aduce slavă inimii luiDumnezeu, haideţi să restaurăm darul pierdut al dansului în serviciile

noastre divine.


34/68

34

Lecţia 5

Ce este închinarea? A. Definiţia închinării Închinarea este înţeleasă în mod normal ca fiind ceea ce facem

în serviciile de duminica dimineaţa, dar conceptul biblic referitor laînchinare include toată viaţa, şi este de fapt răspunsul nostru interiordat lui Dumnezeu, răspuns care ne conduce la slujirea lui Dumnezeu.Astfel, închinare este o dăruire lui Dumnezeu care implicã o trăirezilnică cu El. Închinătorii adevăraţi şi-au dezvoltat o atitudineinterioară constantă, care este exprimată atât în serviciile de duminicacât şi în familie, la lucru, la şcoală, etc.

Închinare este rezultatul relaţiei şi părtăşiei între Creator şi om.Acesta este cel mai înalt punct pe care omul poate să-l atingă înrăspunsul lui faţă de dragostea lui Dumnezeu.

Închinarea este adorarea noastră, reverenţa şi înălţarea luiDumnezeu. Ea este răspunsul afirmativ la revelaţia lui Dumnezeu. Cecredem cu adevărat despre Dumnezeu şi cât de mult Îl iubim noi,aceste lucruri se văd în închinarea noastră sau în lipsa de închinare. Cucât Îl apreciem mai mult, cu atât o vom arăta în mod deschis pentru căînchinarea este un act exterior care exprimă adevărata atitudine

interioară faţă de persoana

căreia ne închinăm. Numai în situaţii de criză sedescoperă adevăratul nostrucaracter şi modul în care neînchinăm lui Dumnezeu.Adevăratul închinător se vaînchina chiar în circumstanţe

dificile. Când trecem prinsituaţii dificile avem tendinţa să

Ce credem despreDumnezeu şi cât demult Îl iubim noi, sevede în închinarea

noastră sau în lipsa deînchinare.


35/68

35

amânăm închinarea pe maitârziu. Dar chiar atuncieste timpul să intrăm înadevărata închinare. Până

nu înţelegem ce înseamnăa te închina în timpurigrele, noi nu vom înţelegeelementul fundamental în adeveni un închinător.

Într -adevărînchinarea se dezvoltă prin practicare în timp. Închinarea nu se învaţã

prin citirea unor cărţi sau prin participarea la unele studii sauseminarii. Ca şi rugăciunea, închinarea se învaţă practicând-o.

Nu trebuie să fim nerăbdători dacă nu ne putem închina cum amdori.A te inchina cu adevărat este un proces uneori mai lung. Lecţiile pe care Dumnezeu le aduce în vieţile noastre ca să ne înveţe depreînchinare pot fi câteodată dramatice, ca cele ale lui Avraam, Iov sauDavid. Dacă faţă de aceste circumstanţe tu vei răspunde pozitiv înînchinare, aceasta te va ajuta să creşti ca şi închinător.

B. Tu devii ca şi acela căruia i te închini Ps 115:4-8 este un pasaj foarte important cu privire la subiectul

închinării: "Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud, aunas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg,nu scot niciun suntet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce- I fac, toţi cei ce

se încred în ei." În acest pasaj psalmistul descrie idolatria şi închinarea păgânilor

la dumnezei falşi. Aceia care fac aceşti idoli sunt ca şi idolii lor. Cualte cuvinte, tu devii ca şi acela căruia i te închini.

Idolatrie înseamnă a da o valoare mai mare decât Dumnezeu adat-o unui fiinţe sau unui obiect. Obiectul respectului şi veneraţieicelei mai adânci a unei persoane primeşte închinarea acelei persoane.

Ideea este că acea fiinţa sau obiect căruia i te închini este cel căruia îidai cea mai mare valoare.Omul este prin natura lui un închinător. Chiar dacă recunoaştem


36/68

36

sau nu, noi toţi ne închinăm la ceva. Unii se închină la carieră, unii la bani, alţii la posesii. Unii oameni se închină la idealuri, scopuri şidorinţe, în timp ce alţii seînchină la plăcere. Mulţi

dintre ei nu recunosc căsunt implicaţi într -oînchinare pentru că ei nu auo idee clară a închinării.

Actul închinăriiînseamnă că tu îţi dezvolţio serie de valori, tu

determini ce doreşti tu cel

mai mult. Închinareaînseamnă că tu alegi priorităţi, tu stabileşti ce este pe primul loc în viaţa ta. Închinareaînseamnă că tu alegi ce vrei să devii, tu alegi chipul după care temodelezi. Aşa că în decizia pe care o iei referitor la cui I te închini, tudefapt iei decizii majore referitoare la valorile tale, priorităţile tale şicum vei trăi.

Putem vedea că oamenii se închină la multe lucruri, cu toate căînchinarea aparţine doar lui Dumnezeu, pentru că El este creatorultuturor lucrurilor şi oamenilor. Dacă ne închinăm la idoli şi lucrurifăcute din propriile noastre mâini, vom avea chipul lor. Dacă avemochii fixaţi la Domnul Isus Cristos, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţeinoastre, vom fi întotdeauna asemănători chipului Fiului lui Dumnezeu.Când noi ne închinăm lui Dumnezeu, noi suntem schimbaţi şi începemsă devenim ca El. 2 Cronici 3:18 - " Noi toţi privim cu faţa descoperită,

ca într -o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chipal Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului". Dacă tu spui că petine nu te schimbă închinarea, înseamnă că tu nu te-ai deschis înaintealui Dumnezeu sau nu ţi-ai descoperit faţa înaintea Lui.

C. Diferenţa între laudă şi închinare Atât lauda cât şi închinarea sunt esenţiale şi de o importanţă

vitală pentru viaţa noastră creştină. Nu este posibil să existe una fărăcealaltă. Dar este important să înţelegem că închinarea nu înseamnă


37/68

37

laudă, nici lauda nu înseamnă închinare. Ele se deosebesc cu toate căse suprapun în mai multe puncte. Dumnezeu le vede ca fiind diferite şiaşteaptă ca noi să înţelegem acest lucru. Dar deoarece lauda şiînchinarea merg întotdeauna împreună este aproape imposibil să le

separi.Pentru a înţelege închinarea, trebuie să cunoaştem cu claritate

ceea ce o deosebeşte în toate modurile de laudă, altfel vom fi înconfuzie şi vom amesteca cele două, diminuându-le pe ambele:

1. Lauda poate fi câteodatã distantă, dar închinarea este deobicei intimă . Tot ce este în jur: pomii, munţii, râuri, soare şi steletoate Îl laudă pe Domnul (Ps 148:3-12). Dar totuşi Dumnezeu nu are o

relaţie cu niciuna din acestea. Închinare ne aduce aproape de inima luiDumnezeu. Ea implică comuniune şi părtăşie.

2. Lauda este întotdeauna văzută şi auzită, închinarea nu esteîntotdeauna vizibilă . Nu poţi întotdeauna să determini dacă cineva seînchină cu adevărat sau nu, daruitându-te la el poţi vedea dacă elÎl laudă pe Dumnezeu. Numai

unul singur ştie dacă ne închinămcu adevărat şi acesta esteDumnezeu.

3. Lauda este pasul deînceput în prezenţa lui Dumnezeu,dar închinarea este ceea ce facemcând ajungem acolo. Noi lăudăm

înainte de a intra, dar, odatăintraţi, ne închinăm. Lauda te pregăteşte pentru închinare. Lauda este ca o poartă pentru închinare.Odată ce ai învăţat să-L lauzi pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta dupăaceea vei putea deveni un închinător adevărat.

4. Experienţa ne arată că închinarea este de obicei însoţită decântări mai lente, iar lauda este însoţită de cântări mai rapide.Atmosfera cântărilor mai lente te conduc în închinare iar cele rapide teconduc în laudã. Binenţeles că sunt excepţii din când în când. Dar ceamai bună metodă prin care poţi să vezi dacă o cântare este de laudă sau

Odată ce înveţi să-L

lauzi pe Dumnezeucu toată fiinţa tadupă aceea vei puteadeveni un închinătoradevărat.


38/68


39/68

39

D. Închinarea în Duh şi în adevăr

Ioan 4: 21-24-„ „ Femeie” i-a zis Isus „crede- Mă că vineceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la cecunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi înadevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi înadevăr.”

a. Închinarea în duh

Isus ne arată că închinarea nu este limitată de un timp anumesau un loc anume ci ea este funcţia duhului omului care doreşte să seapropie de Duhul lui Dumnezeu. Închinarea poate avea loc oriunde şioricând. Lauda poate începe în minte, voinţă sau sentimente, şi este unrăspuns normal al sufletului şi sentimentelor la ceea ce a făcut El.Închinarea, pe de altă parte, poate începe numai în duhul nostru.Închinare este o implorare a duhului nostru după Duhul lui Dumnezeu.

b. Închinarea în adevăr înseamnă că închinarea trebuiesă fie cristocentrică, să exprime adevărul despre Isus. Ioan 14:6 - " Isus I-a zis, "Eu sunt calea, adevărul, şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăldecât prin Mine".

Noi creştinii credem că Isus Cristos este adevărul divin şi că Eleste singura cale care duce la Dumnezeu. Noi credem că adevărataînchinare trebuie să-L implice pe Isus Cristos la inima închinării.

Isus doreşte ca închinarea noastră să fieîn acord cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeudeoarece "Cuvântul Tău este adevărul "(loan17:17). Noi nu ne închinăm conform tradiţieivreunei biserici ci noi suntem îndemnaţi să neînchinăm conform Cuvântului lui Dumnezeucare este adevărul. În Ioan 8:32 scrie, „veţicunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Isus face o diferenţă între închinarea

Nu e destulsă te închinicu sinceritate

trebuie să te

închini şi înadevãr.


40/68

40

ignorantă (voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi) şi închinareainteligentă (vă închinaţi la ce cunoaşteţi). Nu e destul să te închini cusinceritate ci trebuie să te închini şi în adevãr. Milioane de oameni seînchină astăzi cu sinceritate dar fiindcă nu se închină conform

adevărului lui Dumnezeu revelat în Cuvântul său, Dumnezeu nu-iascultă, deci închinarea lor nu este primită.

E. Duhul Sfânt şi Închinarea Orice dorinţă de a ne închina este pusă în noi de Duhul Sfânt. El

iniţiază închinarea în duhul nostru şi El este o parte integrantă aînchinării noastre. Intimitatea în închinare este imposibilă fărăinspiraţia Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt este cel care:

Iniţiază: închinarea în duhul nostru

inspiră: pune în noi dorinţa de a ne închina

conduce: dă dispoziţia şi direcţia fiecărui program

ajută: ne dă tărie pentru a sta în picioare, pentru a ne ridica

mâinile, pentru a ne pleca, etc. Duhul Sfânt este creativ şi previne ca închinarea noastră să

devină o tradiţie veche şi plictisitoare. Duhul Sfânt are o varietate decăi în închinarea înaintea lui Dumnezeu de aceea închinarea noastrăsub ungerea Sa va rămâne proaspătă, entuziastă şi plină de bucurie şiaşteptare. Noi trebuie să fim deschişi la călăuzirea Duhului Sfânt şi săascultăm de El.

F. Zece responsabilităţiale închinătorului1. Să-l laude şi să se închine

lui Dumnezeu Psalmi 150:1 – „ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui celSfânt, lăudaţi- L în întinderea

cerului, unde se arată puterea Lui!”- Această responsabilitate nueste numai a păstorului sau a liderului de închinare.


41/68


42/68

42

Lecţia 6

Piedici în calea închinării De multe ori venim la biserică ştiind că ar trebui să ne

închinăm lui Dumnezeu, dar eşuăm în a intra într -o închinareadevărată. Noi putem avea unele forme de închinare, dar ele pot fi orutină pe care noi o facem fără să ne gândim prea mult la ea.

Dumnezeu doreşte mai mult de la noi. Închinarea adusă lui Dumnezeufără inima noastră nu este oînchinare adevărată!

Este evident faptul cămulţi oameni nu intră înînchinare şi pentru uniiînchinarea pare a fi mai mult o povară decât o binecuvântare.

Dar din moment ce Dumnezeu porunceşte nu numai lauda ci şiînchinarea, noi suntemconfruntaţi cu faptul că orice lucru care împiedică închinarea noastrătrebuie înlăturat din vieţile noastre. Scuzele cum ar fi –nu pot, alţii seuită, etc. nu sunt acceptate. De aceea, haideţi să examinăm piedicile şisoluţia la aceste piedici, ca să putem să înaintăm în închinare.

1. Necunoştinţa a ceea ce înseamnă adevărata închinare.Deseori, problema se opreşte aici: oamenii nu cunosc, pentru căei nu au mai văzut niciodată ceva diferit de închinarea bisericii lor, saunimeni nu i-a învăţat altceva decât ceea ce au văzut. Deaceea, studiuldespre laudă şi închinare este esenţial pentru dezvoltarea unei închinăriadevărate.

2. Tradiţia. Unii oameni sunt limitaţi în a se închina pentru că ei nu s-au

închinat lui Dumnezeu decât în nişte moduri foarte limitate toată viaţalor. Ei nu se pot schimba, pentru că au idolatrizat forma lor de tradiţie

Studiul despre laudăşi închinare esteesenţial pentru

dezvoltarea uneiînchinări adevărate.


43/68

43

în închinare. Ei spun “ Noi niciodată nu ne-am închinat în acest mod.” Dar dimpotrivă acesta ar trebui să fie motivul pentru care să o faci. Noi trebuie să încercăm lucruri noi şi să fim gata să experimentăm totceea ce are Dumnezeu pentru noi în închinare.

3. Teama de ce vor zice alţii. Unii se tem de ceea ce vor gândi alţii dacă se vor închina lui

Dumnezeu într -un mod deschis şi expresiv, sau le este teamă că vor firespinşi sau vor pierde prietenia celorlalţi care nu se închină ca şi ei.Astfel, teama de oameni leagă duhul lor şi îi limitează în închinare.

Niciodată să nu faci ceva în închinare pentru că alţii se uită latine, dar niciodată să nu te reţii în a face ceva pentru că alţii se uită latine.

4. Mândria Mândria e cea mai mare piedică în închinare. Mândria a distrus

mai multe servicii de închinare decât toate forţele iadului laolaltă.Mândria ne fură bucuria care vine când dansăm înaintea luiDumnezeu, când ne ridicăm mâinile sau când îngenunchem în prezenţa lui Dumnezeu. Mândria vine cu scuze ca,” Acesta nu este stilul meu de închinare”.

Dacă vedem că piedica noastră în închinare este mândria trebuiesă ne mărturisim acest păcat şi să ne smerim în prezenţa luiDumnezeu. Închinarea este smerirea noastră şi înălţarea lui Dumnezeu.

5. Păcatele din viaţanoastră.

Păcatul întrerupe părtăşia cuDumnezeu, de aceea ne inhibă în prezenţa Sa şi împiedică pe DuhulSfânt să lucreze prin noi.( Ps66:18, Isaia 59:2)

Psalmi 66:18 „Dacă aş ficugetat lucruri nelegiuite în inimamea, nu m-ar fi ascultat Domnul”.

Isaia 59:2 „ ci nelegiuirile

voastre pun un zid de despărţireîntre voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-


44/68

44

L împiedecă să vă asculte!” Noi trebuie să ne închinăm cu integritate şi să ne ferim de

închinarea ipocrită. În 1 Samuel cap.15 în versetele 24-31 vedem căSaul nu era interesat în a se închina cu adevărat lui Dumnezeu ci EI

doar încerca să-şi menţină reputaţia în faţa oamenilor. Şi noi câteodatã putem cădea în această capcană a închinării ipocrite. Lucrurile s-ar putea să nu fie în regulă între noi şi Dumnezeu, dar noi la bisericăacţionăm ca şi cum totul este în regulă. Nu este o ipocrizie să-L lauzi pe Dumnezeu în ciuda păcatelor pe care le-ai făcut atâta timp câtrecunoaşti că ai păcătuit şi vrei să te laşi de ele. Dar este o ipocriziecând venim în închinare şi nici măcar nu vrem să rezolvăm aceste păcate.

Pentru că sunt lucruri în noi care pot împiedica închinarea,Duhul Sfânt vine şi ne vorbeşte despre relaţiile noastre care poate nusunt sfinte, despre obiceiurile, gândurile, dorinţele care nu sunt dupăVoia Lui. Scopul Său este de a ne convinge, de a ne călăuzi înmărturisirea căilor noastre păcătoase ca să ne elibereze de toatelucrururile care nu sunt sfinte în viaţa noastră şi să ne curăţească.

Atunci când Duhul Sfânt ne conştientizează de vreun păcat noi

trebuie să-l mărturisim înaintea Lui şi prin sângele lui Isus să primimcurăţirea. 1 Ioan 1:9 –„ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi

drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Cu cât ne adâncim mai mult în închinare, cu atât vor exista mai

multe lucruri de care Duhul Sfânt ne va convinge: El vrea să înlăturetoate întinările din vieţile noastreastfel ca noi să putem creşte în

închinare.

6. Autocondamnarea Satan vrea ca noi să ne

simţim nedemni, inferiori, şiincapabili de a fi iertaţi.DarDumnezeu vrea ca noi să ştim căEl ne-a ales şi ne iartă dacă îlrugăm.

Femeia păcătoasă din Luca

Dacă ne mărturisim

păcatele, El estecredincios şi drept,ca să ne ierte păcatele şi să ne

curăţească de oricenelegiuire.


45/68

45

7:36-40 s-a închinat înaintea lui Isus şi după aceea a primit iertare şicurăţire. Este posibil să ne apropiem de Dumnezeu în închinare chiardacă este păcat în vieţile noastre şi să fim curăţiţi şi iertaţi de cătreDumnezeu în timpul închinării. Dar de prea multe ori lăsăm

sentimentele de vinovăţie să ne fure această binecuvântare. Rom. 8:1 – „ Acum decinu este nici o condamnare

pentru cei care sunt în Hristos Isus.(PUNCT) “ (Trad.Triunghi). Unele traduceri ale bibliei adaugă: cari nu trăiescdupă îndemnurile firii

pământeşti, ci dupăîndemnurile Duhului. Aceastaeste o adăugare greşită la textuloriginal. Fraza era intenţionatăsă apară în versetul 4 al capitolului, dar cumva a fost dublată lasfârşitul versetului unu. Este o singură condiţie de a fi liber de oricecondamnare şi aceasta este: a fi în Hristos.

Neprihănirea nu se capătă printr -o trăire bună ci ea este răsplatacredinţei. Romani 3:21-22 –„ Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care

o dă Dumnezeu, fără lege -despre ea mărturisesc Legea şi proorocii- şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.”

Mat 5:48- “ Fiţi dar desărvârşiţi, după cum şi tatăl vostru celceresc este desăvârşit!” Porunca lui Isus de a fi desăvârşiţi nu mai este

o imposibilitate pentru noi. Prin Cristos noi suntem desăvârşiţi cu perfecţiunea lui Dumnezeu. Acest adevăr trebuie să intre în inimilenoastre dacă vrem să intrăm în libertatea închinării lui Dumnezeu fărăvinovăţie.

Dumnezeu niciodată nu ne condamnă pentru păcatul nostru.Dumnezeu urăşte păcatul. Niciun păcat nu poate sta în prezenţa Lui.Dumnezeu ne convinge dar nu ne condamnă. Convingerea duce la pocăinţă. Condamnarea duce la disperare.

Ioan 3:17 - „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său înlume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”


46/68


47/68

47

de fotbal. Un meci de fotbal important poate fi descris ca, un milion

de oameni care au nevoie de exerciţii fizice, se uită la 11 oameni careau nevoie de odihnă. Exact asa este şi la unele servicii de închinare, pescenă liderul de închinare transpiră împreună cu trupa de închinare, în

timp ce alţii doar se uită. Dar noi toţi am fost chemaţi să ne închinămlui Dumnezeu.

9. Îngrijorarea Mulţi oameni vin cu multe poveri la biserică dar vin şi cu

incapacitatea de a le da lui Dumnezeu.De aceea inima lor este tulburată şiincapabilă să se închine Lui pentru că totceea ce ei văd şi la ce se pot gândi, sunt probleme lor.

1 Petru 5:7 –„Şi arucanţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci Elînsuşi îngrijeşte de voi.”

Îngrijorarea este incapacitatea de avedea soluţia lui Dumnezeu într -o problemă. În plus, este o expresie a

îndoielii şi a necredinţei. Filipeni 4:6-7 –„ Nu vă îngrijoraţide nimic; ci în orice lucru, aduceţicererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”,

10. Lipsa unei relaţii adevărate cu Dumnezeu Închinarea este răspunsul nostru la revelaţia lui Dumnezeu. Dardacă noi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu, nu ne putem închina Lui cuadevărat, pentru că avem un concept redus despre Dumnezeu.Închinarea se bazează pe relaţia noastră cu El.

Filipeni 3:8, 10-„ Ba încă şi acum privesc toate aceste lucrurica o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un

gunoi, ca să câştig pe Hristos...Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui...”


48/68


49/68

49

Lecţia 7

Cortul lui David

Cortul lui Moise a fost construit în pustia Sinai. El l-a însoţit peIsrael în cei 40 de ani de rătăcire prin pustie. Israeliţii şi-au instalattabăra de 42 de ori înainte de-a ajunge în Canaan. În următorii 400 deani a fost singurul templu pe care poporul l-a avut.

Pe vremea lui David, cortul lui Moise era aşezat la Gabaon, şiacolo preoţii aduceau zilnic jertfe, dimineaţa şi seara.

Dar în această perioadă Dumnezeu a început să facă ceva nou.Acum că poporul Său ştia în ce mod se primeşte iertarea, Dumnezeu aînceput să lucreze la atingerea celuide-al doilea obiectiv, acela de a-Şiaduce poporul în părtăşie cu Sine.Ca să facă aceasta, Dumnezeu le-adat un al doilea cort.

El l-a pus pe David să con-

struiască un nou cort, cortul părtă-şiei Acesta este cortul lui David. Ve-chiul cort a continuat să rămână peînălţimea de la Gabaon. Sub Vechiul

Legământ el nu putea fi desfiinţat.

Jertfele trebuiau aduse în continuare. Dar chivotul, prezenţa lui Dum-nezeu nu mai era acolo. Chivotul era în noul cort, în cortul lui David.

Biblia ne vorbeşte foarte mult de cortul lui David. Ea vorbeştemai mult despre cortul lui David decât despre cortul lui Moise. Cortullui David este descris detailat în 2 Cronici 15-16 şi de foarte multe oriîn Psalmi. Cortul lui David este " Locaşul cel sfânt " despre care citimîn Psalmii lui David.

Descrierea laudei şi închinării din Psalmi nu este descrierea

închinării din cortul lui Moise, ci este descrierea laudei şi închinăriidin cortul lui David.

Psalmul 9 ne spune că acest nou cort a fost aşezat pe muntele

Descrierea laudei

şi închinării dinPsalmi estedescrierea laudei

şi închinării dincortul lui David.


50/68


51/68

51

Odată cu venirea chivotului David a organizat o mare sărbătoare -care demonstrează faptul că oriunde închinarea este reînoită va fi bucurie.Sărbătoarea a fost marcată de introducerea unor cântări noi.

Noi nu ştim dacă David a condus mulţimea sau dacă el însuşi acântat cântările. Dar ştim că muzica de laudă şi închinare a umplut

sărbătoarea. " David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe."(1 Cron 13:8)

Uitând de faptul că încă dintimpul lui Moise Domnul a poruncitca chivotul să fie purtat pe umerii preoţilor, David a construit un car

nou, după stilul filistenilor şi a aduschivotul din casa lui Abinadab. Fiiacestuia au cârmuit noul car: Uza şiAhio.(1 Cron 13:7) Uza mergeaalături de chivotul lui Dumnezeu şiAhio mergea înaintea chivotului.(2Sam 6:3) Singura dată când chivotula mai fost dus de un car a fost când Filistenii l-au trimis înapoi în Israel,

fiindu-le frică şi să fie aproape de el.Construirea acestui car este un exemplu clasic a eforturilor sincere

ale omului dar neţinând cont de ordinea divină.Marea sărbătoarea pe care ei au planificat-o pentru a duce chivotul

în Ierusalim de abia a ieşit din oraş. Când au ajuns la aria lui Nacon boiiera să răstoane chivotul şi Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeuşi l-a apucat. Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Uza, şiDumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lângăchivotul lui Dumnezeu.

David s-a mâniat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. De aceea locul acesta a fost numit până înziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza)

David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea, şi a zis: "Cum săaduc chivotul lui Dumnezeu la mine?" David nu a tras chivotul la el încetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. „Şi Domnul a

binecuvântat casa lui Obed - Edom, şi tot ce era al lui” din pricinaChivotului. (1 Cron 13:14)După aceea „ David a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu şi a

Construirea acestui

car este un exemplu

clasic al eforturilor

sincere ale omului

dar neţinând cont deordinea divină.


52/68


53/68

53

adus jertfe de animale, dar după aceea au fost aduse doar jertfe spirituale.În locul jertfelor de animale, se aduceau laude lui Dumnezeu. Jertfa lorera o "jertfă a laudelor". Ps 69:30-31, Ps141:2

Cortul lui David este un tablou al Bisericii. Şi Biserica are la bază jertfa adusă o dată pentru totdeauna - a sângelui Mielului lui Dumnezeu.

De la naşterea Bisericii, noi aducem jertfe spirituale, plăcute luiDumnezeu, prin Isus Cristos. În Biserică, toţi credincioşii sunt preoţi ailui Dumnezeu care pot intra în prezenţa lui Dumnezeu ca să aducă ceea ceÎi place lui Dumnezeu.

4. Închinarea din acest cort Închinarea în cortul lui Moise era sobră. Ea presupunea omorârea

unor animale. Lauda şi Închinarea din cortul lui David era altfel. Era plină

de bucurie. Cortul lui David era un loc al bucuriei, laudei şi apropierii deDumnezeu. Ps 42:4, Ps 68:24-27, Ps 150.

Muntele Sinai -

Cortul lui Moise

Muntele Sion -

Cortul lui David 1. NU era cântare 1. Cântăreţi cu cântări

(1 Cron.15:16)

2. NU era muzică 2. Instrumente şi muzică

(1 Cron.23:5) 3. Nu se scriau texte de cântat 3. Se scriau texte muzicale

(1Cron. 16:4, Ps 60:1)

4. Nu era laudă 4. Jertfă de laudă(1Cron.16:4,36)

5. Nu erau bătăi din palme 5.Bătaie din palme (Ps 47:1)

6. Nu erau strigăte 6. Strigăte de laudă(1 Cron.15:28) 7. Nu erau dansuri 7. Dans înaintea Domnului

(1Cron.16:29)

8. Nu erau mâini ridicate 8. Ridicarea mâinilor(Ps.134)

9. Numai marele preot slujea înainteachivotului

9. Toţi Leviţii slujeau înainteachivotului

10. Psalmi puţini(numai Psalmul 90) 10. Mulţi Psalmi cântaţi(1 Cr on 16:7)


54/68

54

Următorul tabel arată diferenţa dintreCortul lui David şi Cortul lui Moise:Pentru că voi nu v-aţi apropiat de MunteleSinai, "ci v-aţi apropiat de munteleSionului" Evrei 12:22.

1 Cronici 16:4 ne spune că David I-a programat pe Leviţi în cort, în schimburi,să se roage şi să aducă fără încetaremulţumiri lui Dumnezeu. El de asemeneaa programat instrumentişti şi cântăreţicare să fie prezenţi în permanenţă acolo,cântând din lire, harfe, ţimbale şi

trompete, astfel încât prezenţa lui Dumnezeu să fie înconjurată permanentde laudă. La aceasta se referă expresia că Dumnezeu stă pe tron "înmijlocul laudelor" poporului Său.

La orice oră din zi şi din noapte puteai să intri în acest cort şi săvezi prezenţa lui Dumnezeu. Puteai să mergi oricând la cort şi să te alăturiLeviţilor ca să-I aduci laudă lui Dumnezeu.

Acest cort ne oferă un tablou al laudei şi închinării neîntreruptedin ceruri.

5. Slujirea muzicală din cortul lui David Promovarea muzicii ca o slujire importantă pentru Dumnezeu este

asociată în Scriptură cu aducerea chivotului legământului în cortul luiDavid. David a numit cântăreţi care să slujească şi a dispusconfecţionarea de instrumete muzicale pentru aceştia. El a dat instrucţiunimuzicienilor cum să cânte la instrumentele pe care el le-a inventat. Înacelaşi timp chivotul legământului a fost adus la Iersalim, înainte de-a fi

transferat în Templu.Importanţa muzicii ca o slujire pentru Dumnezeu, este asociată cuaşezarea chivotului în Cortul lui David (1 Cronici 6:31). Accentulînchinării muzicale, în aceea vreme, era pus pe har şi nu pe lege, şiaceasta se vede din faptul că David stătea în prezenţa lui Dumnezeu fără o perdea despărţitoare, prevestind astfel închinarea nou testamentală şirestaurarea închinării şi cântărilor din cortul lui David, aşa cum scrie înAmos 9:11-12 şi Fapte 15:15-17.

Împăratul David a fost instruit de Dumnezeu prin profeţie asuprafelului în care să organizeze cortul lui David şi cum să se desfăşoareslujirea muzicală din el. David a scris psalmii de laudă şi i-a dat marilor


55/68

55

cântăreţi: Asaf, Heman şi Etan. Aceştia, la rândul lor, au dus mai departelucrarea, compunând cântări sau psalmi care urmau să fie cântaţi întimpul închinării. Diferiţi cântăreţi leviţi au continuat această lucrare.Aceste cântări erau date la început de către Dumnezeu, în mod spontan,cântăreţului, după care, mai târziu, textele cântărilor au fost scrise şi

păstrate. Organizarea cântăreţilor pe slujbe s-a făcut în ascultare de porunca

pe care Dumnezeu I-a dat-o lui David, prin profeţie (2Cronici 29:25). Eierau organizaţi în mod similar cu corurilesau cu grupurile de cântăreţi din zilelenoastre. Leviţii au fost numiţi în slujba lorde cântăreţi de către David. Expresia "pus

deoparte" este folosită p

Cum Sa Te Inchini Lui Dumnezeu

Documents

Transcript of Cum Sa Te Inchini Lui Dumnezeu