UN AN DE VACANȚĂ

UN AN DE VACANȚĂÎi invidiați pe cei care, deodată, spun „stop“ și‑și dăruiesc un an sabatic?

văzută prin ochii a cinci manageri de top din România.

și Mimi Noelde Paul Dumitru

Experiența pauzei autoimpuse,

Foto Guliver/Getty Images

MONEY EXPRESS 13–19 aprilie 20101 4

ANII CORPORATIȘTI. Moraru se angajase aici în 2000, cu

gândul să strângă bani și să emigreze  – punea punct, astfel, unui parcurs incert, în care schimbase șapte‑opt joburi (vân‑duse, fără prea mare succes, orice, de la tablă și mobilă până la publicitate), la care se adăuga un an ca profesor de filozofie în Baia Mare. La BAT a muncit nouă ani, ur‑când treaptă cu treaptă până la o poziție regională de manager facilitator (Area So‑lution Delivery Manager). Câștiga, spune el, de zece ori mai bine decât atunci când era profesor. Avea, în plus, diverse bene‑ficii; „un pachet de multinațională te anti‑fonează de restul lumii“, spune el. Da, i‑a fost greu să renunțe „la pachet“. I‑a fost greu să renunțe și la busola pe care mun‑ca într‑o multinațională i‑o dădea. „După ce ai alergat timp de nouă ani de zile într‑o direcție, e dificil să te oprești din mers“, spune Moraru  – pentru că lumea corpo‑ratistă e una rotundă, ca o piață a muncii în sine, în care scopul pare a fi acela de a urca treaptă cu treaptă. Iar „mersul“ fos‑tului manager de la BAT semăna, anul trecut pe vremea asta, mai degrabă cu un galop. Erau prea multe „long hours“, cum le spu‑ne el, autoimpuse. Weekendul avea un singur scop  – re‑cuperarea fizică și organizarea gospo‑dăriei. Constata că investise „într‑un

mod compulsiv“, ani întregi, „în muncă și carieră, într‑un parcurs în care de mul‑te ori am abuzat de mine“. Un an întreg, mărturisește el, se gândise aproape zilnic să‑și dea demisia. Sună cunoscut?

KAIROS‑UL.Dar a venit, la un moment dat, kai‑

ros‑ul  – un termen din greaca veche la care Radu Moraru, licențiat în filozofie, face apel. Kairos‑ul, explică el, „e momen‑tul în care se întâmplă sau nu se întâmplă lucruri“. Știa că, dacă intra în noul pro‑iect care tocmai începea la BAT, va trebui să mai aștepte poate și doi ani până la un alt kairos. Își dorea, în plus, să facă și altceva. Dar mai mult decât orice își do‑rea să corecteze, cât mai avea timp, acel dezechilibru „work‑life“ sub care‑și trăise viața  – un regim la care majoritatea ma‑nagerilor români se supun. Marian Alecu, de pildă, a părăsit McDonald’s după 12 ani ca CEO invocând „uzura accentuată“ pe care ți‑o aduce munca în mediul cor‑poratist. „Oamenii care au ajuns în poziții

de management în România au tras foarte tare“, crede sociologul Mircea Kivu, care conduce Mercury Research. „N‑au avut viața celor din Occident, unde economiile sunt așezate – aici a fost regim non‑stop“. Și nu e vorba doar de volumul de mun‑

că, ci și de priorități. Dragoș Nicolaes‑cu, de pildă  – care și‑a luat un an saba‑tic începând cu oc‑tombrie 2009, după ce a condus ca CEO businessu rile Fu‑jitsu și Ness  –, spu‑ne că, lucrând într‑o corporație, ajungi să‑ți însușești obiecti‑vul firmei. „Ne lăsăm purtați de dorința de

a satisface nevoile sau dorințele celorlalți“, spune Nicolaescu, pentru care kairos‑ul a fost declanșat de faptul că viziunea sa de management n‑a fost susținută de board nici la Fujitsu, nici la Ness. „Aveam impresia că totul e bine. Toată lumea: angajații, partenerii, familia, părinții erau mulțumiți. Dar uitasem de o persoană importantă: de mine însumi“. Pauza ar fi deci obligatorie, sugerează Nicolaescu, pentru o resetare a priorităților.

REPRIORITIZAREA. De fapt, deși argumentele lui Radu

Moraru țin de regimul de lucru, pauza pe care acesta și‑a luat‑o e mai puțin o vacanță și mai mult o perioadă sabatică. Termenul, consacrat de Levitic, se referă la „vremea de odihnă pentru pământ“; sa‑batul înseamnă anul al șaptelea, cel în care ogorul nu mai trebuie cultivat. În lumea modernă, obiceiul anului sabatic, vreme de odihnă pentru minte, a apărut în me‑diul academic și pătrunde tot mai mult în lumea businessului, unde corporații pre‑cum McDonald’s și Intel oferă unora dintre angajați intervale sabatice mergând de la câteva luni până la un an.

Revenind la Radu Moraru: noua lui viață a început abrupt, la ora cinci dimineața a primei zile de după părăsirea BAT: împre‑ună cu soția sa, care tocmai își vânduse părțile la firma de cercetare de piață la care era partener, Moraru s‑a urcat în‑tr‑un avion cu direcția Sardinia, unde visa să ajungă din studenție. Cei doi au stat acolo, în zona rurală a insulei, fără e‑mail, fără telefon, uneori fără curent, aproape o

imțeam că nu voi mai pleca și asta m‑a spe‑riat“, spune, cu ușorul lui accent ardelenesc, Radu Moraru – un bărbat de 36 de ani cu pă‑rul șaten deschis, ușor grizonant. Era în mai 2009, în plină criză, și tocmai primise o mărire de salariu; avea, pe‑atunci, un job cu atribuții pe întregul sud‑est european într‑o corporație americană, British American Tobacco (BAT).

„UN JOB ÎȚI HRĂNEȘTE EGOUL, ÎȚI DĂ STABILI‑TATE. EU AM REUȘIT SĂ SUPLINESC LIPSA ASTA PRIN FAPTUL CĂ AM FĂCUT CEEA CE ÎMI DOREAM“– Radu Moraru, ex‑BAT

„

COVER STORY LIFE MANAGEMENT

1 5

DACĂ AVEȚI CINCI SAU MAI MULTE „DA“‑URI, S‑AR PUTEA SĂ AVEȚI NEVOIE DE O PAUZĂ SABATICĂ.

.1 SUNTEȚI WORKAHOLIC?V‑ar defini prietenii și familia în acest fel? Ați ratat eveni‑mente importante de fami‑lie? Vă mai recunosc copiii?

DA NU

.2 SUNTEȚI ADESEA FURIOS SAU EXTENUAT?Vă simțiți „prăjit“? Vă in ter‑nalizați furia sau o exprimați într‑o manieră nesănătoasă? Ar fi de acord ceilalți cu răs‑punsul pe care l‑ați dat?

DA NU

.3 OAMENII VĂ DEZA‑MĂGESC CU UȘURINȚĂ?Vă irită cei din jur? Sunteți tăios, nu aveți răbdare? A devenit sarcasmul limba dvs. maternă?

DA NU

.4 VĂ FACEȚI GRIJI ÎN MOD DISPROPORȚIONAT?Încercați să influențați lucrurile sau să controlați oamenii astfel încât să evitați anumite situații? Simțiți că povara întregii lumi e pe umerii dvs.?

DA NU

.5 ESTE MUNCA O PROBLEMĂ?Detestați să mergeți la ser‑viciu? Aveți sentimentul că nu faceți nimic semnificativ cu viața dvs.?

DA NU

.6 CE SIMȚIȚI FAȚĂ DE JOB/VIAȚĂ?Folosiți, pentru a vă descrie sentimentele, doar cuvinte negative? Ar folosi oame‑nii din jur astfel de cuvinte pentru a vă descrie pe dvs.?

DA NU

.7 VI SE PARE VIAȚA PREA DIFICILĂ?Par lucrurile să fi scăpat de sub control? Sunteți adesea deprimat?

DA NU

.8 AVEȚI PROBLEME DE SĂNĂTATE?Dormiți bine? V‑a spus cumva medicul să reduceți stresul?

DA NU

.9 DINCOLO DE JOB/FAMILIEEste viața dvs. spirituală mai scurtă de 15 minute pe zi?

DA NU

.EFECTUL ASUPRA CELORLALȚISuferă relațiile dvs. semnifi‑cative, inclusiv mariajul dvs., din cauza stării pe care o aveți? Este munca dvs. un pericol pentru familie?

DA NU

10

lună  – după care s‑au întors acasă. N‑au stat prea mult: s‑au urcat, într‑o zi, în Ci‑troënul Xsara Picasso și s‑au îndreptat spre orașul lor natal, Baia Mare – în care ajungeau, mereu pe fugă, de doar două ori pe an. Apoi, au transformat drumul de întoarcere la București dintr‑un peisaj adiacent șoselei într‑un teritoriu de explo‑rat. Soții Moraru au făcut, în vara lui 2009, ceea ce nu făcuseră niciodată: au oprit la întâmplare, zăbovind pe îndelete la Cisnă‑dioara, la Lacul Roșu, apoi în Timișoara și alte câteva locuri din Banat. Și explorarea ar fi continuat  – se făcuse, de‑acum, au‑gust – cu Slovacia, Cehia și Austria, dacă soția lui Moraru n‑ar fi avut probleme cu

sarcina. Fostul manager BAT ajunge, ast‑fel, și la cel mai important lucru din viața sa postdemisie: pe 28 decembrie, la opt luni de la schimbarea radicală petrecută în viața soților Moraru, s‑a născut – cu o lună și jumătate înainte de termen – fetița lor, Mara. A fost un moment dificil: Mora‑ru spune că a stat lângă soția lui și fetiță, 24 de ore din 24, săptămâni în șir, până când starea Marei s‑a stabilizat. Ar fi avut cum să facă asta ca angajat într‑o mare companie? Probabil că nu. Și probabil că nici de fumat nu s‑ar fi lăsat, după 16 ani în care ajungea, uneori, și la două pachete pe zi; aceasta ar fi „a doua mare realizare din acest an“, spune Radu Moraru.

REVENIREA. Încetul cu încetul, din anul sabatic al

lui Radu Moraru s‑au scurs 11 luni, iar fos‑tul manager a început să‑și pregătească revenirea: și‑a scos cărțile de business din debara, și‑a revizuit contul pe LinkedIn, și‑a schițat planul de networking, a contac‑tat peste 20 headhunteri și s‑a întâlnit deja cu trei oameni care au afaceri relativ mici, „de tip butic“, pentru o posibilă colabora‑re. Nu e un moment tocmai bun, din păca‑te: afacerile mici sunt cele mai lovite de cri‑ză, ceea ce înseamnă că va sfârși probabil prin a opta tot pentru o companie mare.

O ia de la capăt, însă, cu o perspectivă complet schimbată: sigur, abia a renunțat

Aveți nevoie de un an sabatic?

Doi americani care și‑au luat un an sabatic, Tom și Susan Gaddis, identifică zece semne care ar putea arăta că aveți nevoie de o pauză; luați în considerare faptul că anul sabatic nu e sinonim, precizează ei, cu o vacanță.

MONEY EXPRESS 13–19 aprilie 20101 6

„Cred că în 2–3 luni o să fiu pregătit“

DRAGOȘ SIMIONex‑FlamingoDIN SEPTEMBRIE 2009

Plecarea lui Dragoș Simion din Flamingo a fost semnalul‑che‑ie care arăta că Dan Adamescu, care a cumpărat susținut acțiuni Flamingo în prima parte a lui 2009, începea să aibă un cuvânt de spus.

De ce?Tehnic vorbind, Dragoș Simion a plecat pentru că nu mai putea rămâne: în septembrie 2009 Fla‑mingo – având o nouă structură de acționariat – își căuta o altă formulă de supraviețuire.

.1 PLANUL. Simion, însă, spune că visa la un an sabatic din 2006 – sau măcar la jumătate de an. Și‑a amânat pauza de‑atâtea ori încât proiectul lui devenise prilej de glumă; prietenii, povestește el, înlocuiau zicala „când o face plopul pere“ cu una nouă: „Când și‑o lua Simion anul sabatic“.

.2§ IMPLEMENTAREA. „Dar uite că acum chiar mi l‑am luat“, spune Simion. Își fixase, la un moment dat, chiar un termen: aprilie 2010. S‑a întâmplat să fie mai devreme însă.

„De 15 ani încoace nu mi s‑a întâmplat niciodată să stau fără o ocupație cu responsabilitate. Totdeauna, când am început ceva, era a doua zi după ce terminasem altceva“– Dragoș Simion, ex‑Flamingo

>> Nu este o pauză completă, e doar lipsă de res pon sabilitate; Simion are câteva contracte de advisoring „ca să rămân conec‑tat“, explică el, „pentru că min‑tea e oricum ocupată: citesc, iau cursuri de franceză, scriu niște lucruri legate de impresiile din anii pre cedenți, călătoresc“.

>> „Când ai o atitudine cool“, spune Simion, care a schim‑bat costumul de președinte de companie cu o pereche de pantaloni kaki, de doc, și o blu‑ză neagră, „poți să vezi lucruri‑le cu o mai mare claritate“.

>> După perioada sabatică, Simion spune că va porni pe un drum nou – fie management, fie investment. „Personal, mă văd muncind până la 80 de ani“. Când va reveni? „Planul meu e în minte și e foarte flexi‑bil. Știu că într‑o bună zi voi în‑cepe altceva. Și gata. Cred că în două‑trei luni o să fiu pregătit“.

la plasturi antifumat, dar știe mai multe decât în 2000, când a venit în București. „Făcusem filozofia și vorbeam cu clienții într‑un mod... nu foarte eficient“, își amintește el. „De fapt, nimic nu făceam eficient  – nici mașina nu o conduceam eficient“. Știe exact, în plus, ce vrea și ce

nu vrea: nu se va mai întoarce niciodată la 13 ore de muncă pe zi. Ar vrea să fie mai degrabă freelancer, oferind servicii de project management sau de consultanță.

Nimeni nu se întoarce, după perioada sabatică, la regimul dinainte: se produce un switch, spune Mircea Kivu – te întorci

cu mai multă poftă de muncă, dar și cu alte priorități. Dragoș Nicolaescu, de pil‑dă, spune că acum își dedică lui însuși 30% din timp, tot 30% familiei și prietenilor, iar în restul timpului face consultanță – coa‑ching, training și mentoring. Nicolaescu face parte, spre deosebire de Moraru, din categoria celor care n‑au întrerupt legătu‑rile cu businessul: și‑a deschis o compa‑nie, Visionary Business Consultants, și se gândește deja la câteva proiecte: o plat‑formă de promovare a freelancerilor, prin care să se poată închega echipe competi‑tive, un incubator de afaceri și un centru de dezvoltare personală. Și Marian Alecu, ex‑McDonald’s, face consultanță. La fel Dragoș Simion, ex‑Flamingo, care crede că

în două‑trei luni va fi pregătit pentru reve‑nire. Cristian Udrescu, ex‑Wizrom, pentru care perioada sabatică s‑a încheiat, și‑a înființat, alături de doi parteneri, o compa‑nie proprie. Cât de mare e, însă, riscul să ieși de pe piață? Kivu crede că acest risc există, dar e relativ redus: cei care decid să ia o pauză, spune el, „sunt oameni cu multă încredere în ei înșiși“; știu că vor putea reveni. „Un an poate fi ușor recu‑perat“, spune și Marius Precu – fost șef al SpenglerFox, divizia de executive search a companiei irlandeze Grafton –, care adau‑gă, totuși, că, dacă perioada de pauză se prelungește, adaptarea e tot mai grea.

Un lucru e sigur: nici unul dintre cei cinci manageri cu care MONEY EXPRESS a discutat nu pare să regrete decizia de a‑și lua un time‑out, deși e limpede că 2010 nu e un an tocmai generos în joburi de top management. Și încă ceva: se spu‑ne că cel mai bun lucru care ți se poate în‑tâmpla la mijlocul vieții e să ai un infarct ușor; îți va schimba definitiv perspectiva. Cei care‑și iau un an sabatic n‑au nevoie de acel infarct – își schimbă singuri per‑spectiva, cu o decizie radicală.

„CEA MAI MARE PROVO‑CARE ESTE MOMENTUL ÎN CARE REÎNCEPI TREABA. ATUNCI TREBUIE SĂ FII CU TOATE ENERGI‑ILE NEGATIVE ARSE, CON‑SUMATE, SĂ NU MAI FIE NICI O URMĂ DE STRES“ – Dragoș Simion, ex‑Flamingo

COVER STORY LIFE MANAGEMENT

1 7

„Nimeni nu m‑a crezut“

„Sunt la o cură de dez‑workaholizare“

CRISTIAN UDRESCUex‑WizromDIN IANUARIE 2008

MARIAN ALECUex‑McDonald’sDIN SEPTEMBRIE 2009

În ianuarie 2008 Cristian Udrescu, manager al dez‑voltatorului de aplicații informati‑ce Wizrom, anunța public, într‑un interviu pentru MONEY EXPRESS: „Mă retrag un pic“.

Marian Alecu și‑a petrecut 16 ani la McDonald’s, dintre care 12 ca director general. A hotărât – la în‑ceputul anului trecut – să pără‑sească și funcția, și compania.

De ce?„Eu le‑am spus tutu‑ror că la 40 de ani vreau să schimb ceva, dar ni‑meni nu m‑a crezut“, po‑vestește Udrescu, referin‑du‑se la reacțiile pe care colegii le‑au avut când, la 1 noiembrie 2007, i‑a anunțat că‑și ia un an de vacanță. Avea, atunci, 40 de ani și trei săptămâni.

De ce?Două sunt motivele pe care Marian Alecu le invocă acum:

.1„UZURA ACCENTUATĂ“ PE CARE O CĂPĂTASE CA ANGAJAT CORPORATIST.

.2 DORINȚA DE A AVEA, ÎN SFÂRȘIT, O VIAȚĂ PERSONALĂ.

ANGOASELE. „Mi‑era frică pentru că nu știam ce se va întâmpla. E ca o loterie: nu știi ce e bine și ce nu e bine, nu poți să fii sigur“, spune Cristian Udrescu.

>> vreme de 16 ani, s‑a obișnuit cu un program fix: „Muncă zi‑lumină, foarte multe plecări și un comportament tipic unui mediu corporatist“.

>> nu i‑a fost tocmai ușor să‑și reconfigureze viața în afa‑ra acestui ritm: a descoperit, în schimb, că‑și poate face un program numai al lui, în care călătoriile și telefonul nu sunt legate între ele.

>> când timpul îi permite, face consultanță: „organizare și reorganizare“, spune el, pentru care a fost recomandat unor firme străine de un coleg de la McDonald’s International.

MOMENTELE‑CHEIE. A fost greu? Udrescu își amintește de două momente brăzdate de teamă:

.1 DIN PERIOADA DE PREGĂTIRE. „Îmi puneam problema: dacă o să mă plictisesc? Dacă nu o să gă‑sesc ce să fac?“

.2 DIN „PERIOADA DE DUPĂ“. „Mă gândeam: dar dacă tot ce am plănuit eu nu e adevărat sau se produce vreo schimbare dramatică?“

>> Udrescu nu s‑a întors, însă, la Wizrom; plecarea lui a fost definitivă. „După ce am gustat din prăjitura asta a timpului liber și a lucrurilor făcute pentru mine, am zis că nu are rost să îi încurc, să mă duc înapoi și să nu îmi placă. Ori faci din inimă, ori nu“.

>> Când și‑a început anul sabatic, Udrescu avea o listă cu 50 de cărți de citit și alta cu diverse alte activități – voia să schieze, să facă biking, să învețe să conducă un iaht.

>> Citise – „M‑am documentat mult“, spune el – că era foarte im‑portant să fii organizat când îți iei un an sabatic, „să știi ce costuri implică hobbyurile pe care le ai“.

>> Anul sabatic al lui Cristian Udres‑cu s‑a încheiat între timp: fostul ma‑nager al Wizrom a fondat, împreună cu doi asociați, Paylogic, o companie care dezvoltă programe IT pentru gestiunea resurselor umane.

„Trebuie să fii pregătit cu un buget, să știi ce venituri și ce cheltuieli ai, ca să te încadrezi în ele. E cea mai importantă parte, pentru că asta îți dă libertatea să te miști“ – Cristian Udrescu, ex‑Wizrom

„Am reușit să ajung prima oară la concertul de Anul Nou de la Viena, pe care îl vânam de 15 ani, și la balul operei de la Viena din februarie 2010“– Marian Alecu, ex‑McDonald’s