Cultură

4
Cultură. Poftim? Mi-e greu să vorbesc despre copilăria mea fără să plîng, dar am să încerc. Cînd aveam 21 de ani, în 2011, am pregătit proiecția unui film documentar, realizat împreună cu Iosif Prodan, un prieten pasionat de filme. Premiera filmului a fost organizată din bani proprii, din efortul celor doi realizatori și cam atît. Ce-am avut nevoie din partea cuiva, din partea „responsabililor pe cultură” din Iași era un spațiu pentru proiecție, suficient de încăpător pentru aproximativ o sută de persoane. Printr-o cunoștință care avea un proiect cultural în desfășurare la Ateneul Tătărași din Iași am ajuns să îl proiectăm în sala mare a clădirii. Nu din prima în sala mare, ci după ce am refuzat un hol undeva la etaj. Cu o zi înainte am fost să fac o probă tehnică să mă asigur că totul va fi în regulă la premieră și chiar l-am întrebat pe domnul responsabil de videoproiector dacă a reținut și ora și alte detalii pentru a doua zi. M-a asigurat că Ateneul ne va pune la dispoziție și un ecran mare, cît să vadă o sută de oameni. În ziua proiecției am aflat că domnul respectiv a plecat în vacanță cu tot cu telecomanda de la videoproiector. Ecranul promis era de fapt un ecran de prezentări powerpoint cu diagonală de un metru și jumătate. În rest, premiera filmului a ieșit bine. În 2014 am căutat o sală pentru altă proiecție cu public restrîns pentru a primi niște păreri despre un film nou. Casa de cultură „Mihai Ursachi” mi-a oferit un hol, iar restul spațiilor erau inaccesibile. Pentru că persoanele din conducere. Într-un final am găsit o sală în într-un corp al Universității „A. I. Cuza” din Iași. La fel, a fost OK. Mai tîrziu, în același an, m-am lăsat păgubaș și am apelat la patronii unui bar care au fost drăguți și au măturat chiștoacele înainte de o altă proiecție pe care am organizat-o. Au venit 5 oameni să vadă filmul, dar asta e altă poveste. La Casa de Cultură a Studenților dacă vreau să repet cu formația, trebuie să plătesc aproape 40 de lei pentru două ore.

description

Cultura si multura

Transcript of Cultură

Cultur. Poftim?

Mi-e greu s vorbesc despre copilria mea fr s plng, dar am s ncerc. Cnd aveam 21 de ani, n 2011, am pregtit proiecia unui film documentar, realizat mpreun cu Iosif Prodan, un prieten pasionat de filme. Premiera filmului a fost organizat din bani proprii, din efortul celor doi realizatori i cam att. Ce-am avut nevoie din partea cuiva, din partea responsabililor pe cultur din Iai era un spaiu pentru proiecie, suficient de ncptor pentru aproximativ o sut de persoane. Printr-o cunotin care avea un proiect cultural n desfurare la Ateneul Ttrai din Iai am ajuns s l proiectm n sala mare a cldirii. Nu din prima n sala mare, ci dup ce am refuzat un hol undeva la etaj. Cu o zi nainte am fost s fac o prob tehnic s m asigur c totul va fi n regul la premier i chiar l-am ntrebat pe domnul responsabil de videoproiector dac a reinut i ora i alte detalii pentru a doua zi. M-a asigurat c Ateneul ne va pune la dispoziie i un ecran mare, ct s vad o sut de oameni. n ziua proieciei am aflat c domnul respectiv a plecat n vacan cu tot cu telecomanda de la videoproiector. Ecranul promis era de fapt un ecran de prezentri powerpoint cu diagonal de un metru i jumtate. n rest, premiera filmului a ieit bine. n 2014 am cutat o sal pentru alt proiecie cu public restrns pentru a primi nite preri despre un film nou. Casa de cultur Mihai Ursachi mi-a oferit un hol, iar restul spaiilor erau inaccesibile. Pentru c persoanele din conducere. ntr-un final am gsit o sal n ntr-un corp al Universitii A. I. Cuza din Iai. La fel, a fost OK. Mai trziu, n acelai an, m-am lsat pguba i am apelat la patronii unui bar care au fost drgui i au mturat chitoacele nainte de o alt proiecie pe care am organizat-o. Au venit 5 oameni s vad filmul, dar asta e alt poveste.La Casa de Cultur a Studenilor dac vreau s repet cu formaia, trebuie s pltesc aproape 40 de lei pentru dou ore. Dintr-o dat, oraul Iai se simte foarte cultural. Att de cultural nct se consider pregtit s primeasc titlul de Capital Cultural European. Nu snt un om de cultur i nu am s m pun vreodat ntr-o poziie de impostur, pretinznd contrariul. Dac m altur celor care strig mpotriva autismului de care d dovad conducerea oaului, am s-o fac prin exemple precum cele de mai sus. Ar mai fi de adugat, dar sta nu e vreun interviu despre mine. Aadar, bazat doar pe experienele proprii cu ce nseamn instituiile culturale din Iai (care ar trebui s pun la dispoziie fr bani spaii de desfurare pentru artiti i persoane interesate de cultur) pot s spun cu toat umilina i cu prere de ru c ceea ce se ntmpl astzi n pregtirea proiectului pentru 2021 este mai curnd un festival de autosatisfacere intelectual, care concureaz cu blciul de Sf. Parascheva din fiecare an ca ciudenie oarecum familiar, meritnd mult satir i cam tot ce a primit din partea societii civile pn acum. i a propos de autosatisfacere, cred c Felix Aftene e n asentiment cu mine, dar a vrut s fie subtil. Uitai-v nc o dat la logo. Ca independent interesat de producii video, muzicale, foto i aa mai departe, n Iai nu exist practic nici un ajutor. Nu exist nici o infrastructur prezent s ajute nici mcar o echip de dou persoane, cum eram eu cu Iosif. Exist doar funcii aezate politic pentru oameni care ori nu snt competeni, ori nu doresc s-i asume responsabilitile care vin odat cu funciile prestigioase pe care le ocup. Astea fiind spuse, ce nseamn pentru noi a deveni o capital cultural? Prestigiul i banii se dizolv n timp, dei de primul nu snt att de convins nc. Dupa dou secole continum s ne ludm pasional cu Eminescu. Continum s ne mndrim cu racla dubioas a unei sfinte despre care, trebuie s recunoatem, nu tim nimic. Dect c trebuie pupat ca s creasc strugurii n grdin. Cu toate astea, cei care au propus conceptul proiectului Iai Capital Cultural European insist c att Eminescu, ct i Sf. Parascheva reprezint Iaul cultural n care lucrm i locuim astzi. ns, n absena unui dialog cu ieenii pe care aceti coordonatori spun c i reprezint, astfel de generalizri snt nu doar anormale, ci i ngrijortoare. Exist n Iai o societate civil, orict de subdezvoltat ar fi ea. n ultimii 5 ani aceast grupare de ieeni neafiliai politic dar implicai n viaa urbei au fcut nenumrate aciuni sociale care au demonstrat c nu vor mai fi acceptate deciziile luate asupra vieii oraului Iai de ctre oameni care se ntlnesc n spatele uilor nchise i a perdelelor trase din primrie. Mesajul nu pare s fi fost transmis suficient de clar celor care pretind c tiu mai bine dect ceilali ce ar trebui s implice un proiect de candidatur la concursul capitalelor culturale. ntr-o intervenie telefonic din cadrul unei emisiuni televizate de ieri sear, domnul Flori Cntic, vicepreedintele fundaiei Iai Capital Cultural European a recunoscut c, ntr-adevr, ntregul concept pentru dosarul proiectului este o creaie proprie, iar logo-ul (ridiculizat acid pe canalele media online n ultimele zile) a fost propus tot de el. Ca rspuns la reaciile total justificate de pe social-media, domnul Florin Cntic a scris nu doar un articol jignitor n Ziarul de Iai, ci a propus (nu tiu nc dac ironic sau serios, dar lipsit de orice fel de spirit de relevan fa de timpurile n care i petrece viaa) chiar i un slogan genial pentru ntregul proiect: Switch on. Trecnd peste faptul c seamn mai degrab cu o reclam pentru igri cu bilue mentolate n filtru, snt de acord cu Clin Ciobotari care a remarcat rezonana sczut pe care o are sloganul cu ce nseamn Iaul pentru ieeni muli dintre care, probabil, nici nu tiu ce nseamn. Dar, fie toate. Fie aa cum decid specialitii domnului primar. Eu unul m regsesc n minoritatea care simte c un eventual i miraculos ctig al titlului de Capital European ar reprezenta mai mult o ruine dect altceva pentru Iai. Ca s nu mai vorbim de insigna pe care ar purta-o edilii n piept nc o sut de ani de acum ncolo, evident lipsii de orice merit. A fi doar crcota dac nu a propune i o serie de soluii sau aciuni alternative, variante la ceea ce se ntmpl acum. Asociaia devoratorilor de art (Addarta), un ONG din care fac parte, s-a gndit la trei puncte importante de atins n cutarea normalizrii lucrurilor. Ceea ce propune Addarta nu este altceva dect produsul unor discuii ale caror scop a fost gsirea unor mijloace de a readuce bunul sim nu doar n problema proiectului de candidatur la concursul capitalelor culturale, ci n orice proiect social coordonat de aleii notri. Printre aceste soluii se numr i depolitizarea instituiilor de cultur, transparen n toate activitile i deciziile acestor instituii (i nu numai) i cutarea i angajarea specialitor pe probleme cum ar fi cea de marketing sau branding. Colegul meu Iosif Prodan a legat toate aceste idei ntr-un comunicat semna Addarta, ctre care v ataez un link aici.Comunicatul Addarta:https://docs.google.com/document/d/1jOni131NHbOATR61YE_ePKpZI_rQwUkkE9UdJ05-xVE/edit?pli=1