CUGIR - Ora şul de la poalele Munţilor Şurianu

I. Poziţia geografică a oraşului Cugir – este definită de intersecţia paralelei de 45°50’ latitudine N cu meridianul de 23°25’ longitudine E. Oraşul Cugir ocupă partea sud-vestica a judeţului Alba, fiind amplasat în zona de contact a culoarului depresionar al Mureşului cu Munţii Şurianu. Teritoriul său administrativ are o suprafaţă de 354,1 km2 şi cuprinde alături de Cugir şapte localităţi componente: Bocşitură, Bucuru, Călene, Feţeni, Goasele, Mugeşti, Vinerea.

II. Caracteristicile naturale ale teritoriului administrativ al oraşului Cugir

1. Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul oraşului Cugir se încadrează în două ţinuturi. Astfel este treapta piemontană, la contactul dintre culoarul Mureşului şi regiunea Munţilor Şurianu, un piemont înalt, fragmentat în culmi prelungi, cu altitudini între 300 şi 700 m. Aceste dealuri, în mare parte împădurite cu foioase şi plantaţii de pin sunt: Dealul Drăgana situat în est, Dealul Chiciora spre nord, cu 739 m altitudine, iar spre vest Dealul Cetate cu o

altitudine de 450 m. O bună parte din teritoriul

administrativ al oraşului Cugir este amplasat în zona Munţilor Şurianu, ce prezintă o evidentă asimetrie orografică, prin prezenţa înălţimilor celor mai mari în sud-estul unităţii montane – Vârful lui Pătru cu o înălţime de 2130 m şi Vârful Şurianu cu 2059 m altitudine – şi prin scăderea altitudinii spre nord. În zona alpină este prezent un relief glaciar reprezentat de circuri glaciare în care se găsesc lacuri glaciare.

Prezenţa suprafeţelor nivelate conferă întregului spaţiu montan un mare grad de accesibilitate, de utilizare şi prin aceasta de umanizare.

Spre nordul oraşului Cugir se evidenţiază lunca Râului Cugir şi terasele acestuia. Lunca se lărgeşte spre nord având lăţimi de 400-500 m, prezentând un

1

relief plan. La ape mari, mai ales primăvara, au loc revărsări pe suprafeţe mai întinse, dincolo de localitatea apropiată oraşului, şi anume Vinerea. Terasele mărginesc de-o parte şi de alta lunca prezentând lăţimi ce variază între 180 şi 300 m, cea mai mare parte a lor este utilizată pentru cultura cerealelor, iar spre nord se suprapun cu terasele Mureşului. Din punct de vedere altimetric intravilanul oraşului Cugir este marcat de izohipsa (curbă de nivel) de 300 m altitudine absolută.

2. Clima

Condiţiile climatice specifice teritoriului administrativ al oraşului Cugir prezintă diferenţieri pe altitudine impuse de diferenţa de nivel de peste 1700 m Astfel temperaturile medii anuale înregistrează valori de 0°C pe treptele cele mai înalte, de 4-5°C în treapta montană inferioară, de 9,5°C în oraşul Cugir şi de 10,2°C în lunca Mureşului. Cantitatea de precipitaţii medii anuale prezintă, de asemenea, diferenţieri în funcţie etajele climatice. Astfel se înregistrează valori de peste 1200 mm/an în zonele cele mai înalte, aproximativ 800-1000mm/an în treapta montană inferioară şi 680 mm/an în zona oraşului Cugir. Circulaţia aerului se face predominant din vest, iar spre oraşul Cugir se manifestă brizele de munte, vânturi locale. Pentru a pune în evidenţă specificul elementelor climatice – temperatură şi precipitaţii – în zona oraşului Cugir, redăm climograma acestuia.

Climograma oraşului Cugir

Temperatura medie anuală este de 9,5°C.Precipitaţiile medii anuale sunt de 680 mm/an.

Cugir LunaIan Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

Temp -3 -1 2 10 15 18 20 18 14 10 4 -1

Precip 30 40 45 50 80 100 80 70 50 50 45 40

Se

constată că luna cea mai rece este ianuarie cu o temperatură medie de -3°C, iar cea mai caldă este iulie, cu o temperatură medie de 20°C. Regimul precipitaţiilor înregistrează valori mai ridicate primăvara şi la începutul verii datorită accentuării circulaţiei vestice ce aduce un aer mai umed.

2

mm °C

3. Reţeaua hidrografică corespunde cu bazinul hidrografic al râului Cugir. Acesta se formează din unirea Râului Mare şi a Râului Mic în dreptul Uzinei Mecanice Cugir II. Râul Cugir, prin componenta sa, Râul Mare, izvorăşte de sub Vârful lui Pătru şi după un parcurs de 67 km se varsă în râul Mureş. Debitul mediu al râului Cugir este de 4,45 m3/s, dar debite foarte mari s-au înregistrat în anul1984, când a ajuns la 60 m3/s, cu consecinţe pentru oraşul Cugir şi în zonele învecinate. Benefic pentru menţinerea calităţii apelor râului Cugir este procesul de epurare al apelor reziduale ale oraşului în staţia de epurare situată în nordul localităţii. Lacul glaciar Şurianu este situat într-un circ glaciar amplasat în partea estică a Vârfului Şurianu la altitudinea de 1750 m. Lacul are o suprafaţă de 0,59 ha si o adâncime maximă a apei de 7,3 m. Lacul antropic Canciu este situat pe Râul Mare, la 30 km de oraşul Cugir. Pe cursul Râului Mare şi al Râului Mic s-au realizat două acumulări ce asigură necesarul de apă a oraşului Cugir. Apele subterane au fost identificate sub forma unor complexe acvifere cantonate în diferite roci metamorfice.

4.Vegetaţia şi fauna

Formaţiunile vegetale prezente în acest areal sunt dominate de păduri de fag (Fagus silvatica) desfăşurate până la 1050 m altitudine, păduri de molid (Picea abies) cu extensiune între 1300 şi 1700 m, dincolo de care etajul subalpin prezintă o varietate floristică – jneapăn, ienupăr, smârdar, afin, merişor. Pajiştile alpine au un caracter insular în zona vârfurilor ce depăşesc 2000 m. De remarcat este faptul că pădurile deţin peste 65% din suprafaţa administrativă a oraşului Cugir . Prezenţa pădurilor a favorizat şi existenţa unei faune diverse şi relativ bogate: ursul brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul, care depăşesc de multe ori limitele pădurii. Alături de aceste specii se găsesc efective însemnate de căprioare, veveriţe, viezuri, iepuri. Pe cursul superior al râurilor cu ape repezi şi limpezi este specific păstrăvul indigen (Salmo trutto fario), iar în aval trăieşte lipanul şi mreana, însă frecventele viituri ce se produc pe râuri diminuează efectivele de peşti.

III. Caracteristicile socio-economice ale oraşului Cugir

Atestat documentar din 1493 cu numele de “Villa Kudsyr” localitatea Cugir s-a remarcat de-a lungul timpului ca o componentă activă a spaţiului geografic. Evoluţia sa a fost determinată atât de relaţii interne, cât şi de intervenţiile unor factori externi de natură economică, socială şi politică. Cugirul este cunoscut ca un vechi centru metalurgic, începuturile industriei datând din 1799, fapt favorizat de folosirea apei locale şi a pădurilor bogate din vecinătate. Evoluţia demografică a oraşului Cugir a fost strâns legată de dezvoltarea sa economică. Evoluţia demografică a avut o linie ascendentă accentuată până în 1990 când a înregistrat 34 545 locuitori, fapt favorizat atât de sporul natural ridicat cât şi de sporul migrator pozitiv, susţinut o perioadă lungă de timp de dezvoltarea industrială. Dar după 1990, în condiţiile restructurării economice populaţia oraşului a fost în continuă scădere, astfel că la recensământul din 2002 a ajuns la 27 756 locuitori. Datorită acestei situaţii demografice în această perioadă de tranziţie oraşul Cugir a înregistrat un proces de hipotrofie urbană. Factorii

3

determinanţi fiind, din punct de vedere demografic, sporul natural negativ şi migraţia populaţiei sub forma migraţiei interne şi a celei internaţionale. Se apreciază că industria a fost motorul naşterii urbane, contribuind direct sau indirect la crearea unor servicii. Cea mai amplă dezvoltare a Întreprinderii Mecanice Cugir a fost în perioada 1965-1974. Activitatea întreprinderii a determinat şi un flux permanent de forţă de muncă (peste 5000 pers/zi) din zonele cu legături feroviare facile, navetismul încadrându-se în limitele izocronei de o oră. Funcţia industrială este completată de cea agricolă şi forestieră . După evenimentele din 1989 oraşul Cugir cunoaşte procesul de restructurare economică

în condiţiile de trecerii la economia de piaţă. Marea întreprindere (UMC) se transformă în întreprinderi mici şi mijlocii private cu specific diferit: S.C. Uzina Mecanică Cugir (U.M.C.), S.C. Bulbucan S.R.L., S.C. Star Transmission S.R.L. şi altele. Prin privatizarea şi modernizarea unor secţii a Întreprinderii Mecanice Cugir se continuă tradiţia – industria constructoare de maşini – însă accentul cade pe creşterea eficienţei şi calităţii producţiei industriale, dar în condiţiile în

care numărul populaţiei care lucră în industrie a scăzut considerabil faţă de 1990. Declinul activităţii industriale, corelat cu profilul monoindustrial al oraşului Cugir a făcut ca acesta să fie inclus în categoria zonelor defavorizate începând cu anul 2000. În structura economică a oraşului Cugir se pot produce modificări, mai ales legate de valorificarea potenţialului turistic natural pe fondul unor amenajări tehnice ce pot susţine o activitate turistică specific montană.

4

Bibliografie

1. Trufaş V. – Munţii Şurianu, Editura Spor-turism, Bucureşti, 1986.

2. xxx. – Cugir 500 (1493-1993), Editura Polsib, Sibiu, 1993.

3. xxx. – Geografia României- Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, vol.

III, Editura Academiei, Bucureşti, 1987.

4. xxx. – Studiu de amenajament - Ocolul Silvic Cugir, 2003.

5