Crucea lui Cristos

8/2/2019 Crucea lui Cristos

http://slidepdf.com/reader/full/crucea-lui-cristos 1/182

T^ t • • • •

O T T

CHISTOS



R . W . S T O T T^

CRUCEALUICRISTOS

Societatea Misionară RomânăWheaton, Illinois. U.S.A. 1992



Originally published asTHE CROSS OF CHRIST

by John R. W. Stott© JohnR. W. Stott 1986

AII rights reserved.Translated into Romanian with permission from

Inter-Varsity Press, Leicester, England.

Publicată deSocietatea Misionară RomânăWheaton, Illinois, U.S.A. 1992

Traducător: John F. TipeiEditor: Doris Laurenţiu

Coperta şi tehnoredactarea: Petru Lascău

\

„Departe de mine gîndul să mă laudcu altceva decît cu crucea

Domnului nostru Isus Cristos"(Galateni 6:14)



CUPRINS

prp.raiaAbrevieri

I. FELUL ÎN CARE ABORDĂM CRUCEA

1 Centralitatea crucii2 De ce a murit Cristos?3 Să privim în profunzime

II. ESENŢA CRUCII4 Problema iertării5 Satisfacţie pentru păcat6 Autosubstituirea făcută de Dumnezeu

III. CE A REALIZAT CRUCEA7 Mîntuirea celor păcătoşi8 Revelarea lui Dumnezeu9 Biruinţa asupra răului

IV. TRĂIREA SUB CRUCE10 Adunarea sfinţilor în sărbătoare11 înţelegerea de sine si predarea personală

12 Iubirea vrăjmaşilor13 Suferinţă si slavă

Concluzie: Influenta atotpătrunzătoare a crucii

713

1f 17

ăd

H?

8 3

X5

mo111

1*3

165?02

fM

fdd

M l

7,70

M l3 0 7

33«!

v

Bibliografie 349



Dedicată

secretarei mele

Frances Whitehead

cu recunoştinţă pentru

cei treizeci de ani

de serviciu deosebit

de loial şi eficient

1956-1986

PREFAŢĂ

Socotesc că am avut parte de un privilegiu deosebit atunci cînd mi s-a propusde către Inter-Varsity Press să scriu o carte asupra celui mai mare şi maiglorios subiect dintre toate, crucea lui Cristos. Am încheiat acei mulţi ani delucru pe care i-a cerut scrierea cărţii îmbogăţit din punct de vedere spiritual,cu convingeri mai clare şi mai puternice, şi cu o hotărîre de a petrece restulzilelor mele pe pâmînt (aşa cum ştiu că toţi cei răscumpăraţi vor petreceeternitatea în ceruri) în slujba eliberatoare a lui Cristos cel crucificat.

Se cade ca o carte care are ca temă crucea să fie o parte a Aniversării de50 de ani a organizaţiei Inter-Varsity Press, căreia (sub conducerea devotaţilor ei conducători Ronald Inchley şi Frank Entwistle) întreg publiculcititor creştin îi este foarte îndatorat. Căci crucea este în centrul credinţeievanghelice. într-adevăr, aşa cum afirm în aceasta carte, ea stă în centrulcredinţei istorice, biblice şi faptul că acest lucru nu este recunoscut întotdeauna şi pretutindeni este în sine un motiv suficient de just pentru păstrareaunei mărturii evanghelice distinctive. Credincioşii evanghelici cred că în şiprin Cristos cel crucificat Dumnezeu S-a pus pe Sine în locul nostru şi ne-apurtat păcatele, murind în locul nostru de moartea de care noi trebuia sămurim, cu scopul ca noi să putem căpăta trecere înaintea Lui şi să fimadoptaţi în familia Lui. Dr. J. I. Packer a scris pe bun drept că acest crez „esteun însemn prin care se poate distinge fraternitatea evanghelică mondială"

(chiar dacă „deseori el este înţeles greşit şi caricaturizat de criticii lui"); el „netransportă exact în miezul Evangheliei creştine".1

Caracterul central al crucii a fost cu siguranţă un factor vital în istoriaorganizaţiei care acum se numeşte Universities and Colleges Christian Fel-•owship (Pârtăşia Creştină din Universităţi şi Colegii) împreună cu organizaţia mondială la care este aceasta afiliata, şi anume International Fellowship°f Evanghelical Students (Societatea Internaţională a Studenţilor Evanghe-ţ'ci). Două evenimente care au avut loc mai la începutul acestui secol au fost"nportante în mod deosebit.

7



Crucea lui Cristos

Primul a fost desprinderea în 1910 a grupării Cambridge Inter-CollegiateChristian Union (CICCU - Uniunea Creştină a Studenţilor de la Cambridge,fondată în 1877) de organizaţia Student Christian Movement (SCM - Mişcarea Studenţilor Creştini - fondată în 1985). Membrii CICCU au fost conştienţide faptul că ei călcau pe urmele lui Bilney, Tyndale, Latimer, Ridley şi ale luiCranmer, răsunătoarele nume asociate cu Reforma de la Cambridge. Deasemenea, ei priveau în urmă, cu mîndrie şi cu afecţiune, la Charles Simeon,care timp de 54 de ani (1782-1836) ca vicar al Bisericii Sfînta Treime, ainterpretat cu credincioşie Scripturile şi, aşa cum stă mărturie pe piatra luifunerară, „el s-a hotărît să nu cunoască nimic altceva decît pe Isus Cristos, şi

pe El răstignit, atît ca bază a propriilor sale speranţe cît şi ca subiect al tuturoractivităţilor sale de slujire". De aceea, nu este surprinzător faptul că ei audevenit tot mai nesatisfăcuţi de tendinţele liberale ale SCM, şi în special deslabele doctrine ale acestei organizaţii privitoare la Biblie, la cruce şi chiar ladivinitatea lui Isus. Aşadar, cînd Tissington Tatlow, Secretarul General alSCM, i-a întîlnit pe membrii CICCU în martie 1910, aceştia din urmă au votatsă se dezlipească de SCM. Anul următor, Howard Mowll (care mai tîrziu adevenit Arhiepiscop de Sydney şi Primat al Australiei) a devenit preşedinteleCICCU şi a fost instrumental în aşezarea acestei organizaţii pe temelii solide,de pe care nu a mai fost mişcata niciodată.2

După ce Primul Război Mondial s-a sfîrşit în 1918, mulţi soldaţi au mersla Cambridge ca studenţi. în vremea aceea, CICCU era o organizaţie multmai mică decît SCM. Şi totuşi, liderii SCM (în special Charles Raven, decanulde la Emmanuel College) au început tratative cu cei de la CICCU, în speranţacă această organizaţie se va realâtura lor şi vor readuce cu ei atmosfera caldă

de pârtăşie şi avîntul evanghelistic. Pentru a da curs acestei reuniri, DanielDick şi Norman Grubb (preşedinte respectiv secretar la CICCU) s-au întîlnitcu comitetul SCM în biroul lui Rollo Pelly, secretarul SCM, în incinta tribunalului Trinity Great Court. Iată propria relatare a lui Norman Grubb cuprivire la această problemă deosebit de importantă:

„După o oră de discuţii, l-am întrebat pe Rollo direct şi fără ocolişuri:„Ocupă sîngele ispăşitor al lui Isus Cristos un loc central în activitateaorganizaţiei SCM?" El a ezitat şi apoi a spus: „Ei bine, noi îl recunoaştem,dar nu este în mod necesar central". Dan Dick şi eu am spus apoi căaceastă afirmaţie a hotărît poziţia noastră în CICCU. Noi nu ne-am puteaasocia niciodată cu o organizaţie care nu menţine sîngele ispăşitor al luiIsus Cristos în centrul activităţilor ei; şi ne-am despărţit ."3

Pe lîngă faptul că această hotărîre a confirmat votul de dezasociere dedinainte de război, ea „a fost, de asemenea, adevărata temelie a organizaţiei

Inter-Varsity Fellowship, căci numai după cîteva luni am realizat faptul cădacă CICCU a fost o necesitate în Cambridge, o uniune similară era necesară

8

Prefaţă

de asemenea în fiecare universitate din lume".4 Prima Conferinţă Inter-Varsity s-a ţinut în Londra, în Decembrie 1919.

în această perioadă, Norman Grubb obişnuia să citeze 1 Corinteni 15:3-4ca un motto al mişcării: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şieu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi". Ar fi dificil să punem în acordcu acest verset Scopul şi Principiile de Bază ale SCM, enunţate în 1919,document ce include următoarea afirmaţie cu privire la cruce: „numai cîndvedem la Calvar preţul suferinţei plătit zi de zi de însuşi Dumnezeu pentru întreg păcatul omenirii, putem trăi experienţa adevăratei pocăinţe şi a adevăratei iertări, experienţă ce ne face liberi şi ne îmbarcă pe un drum al vieţii cu

totul nou... Aceasta este semnificaţia împăcării".5

Dar noi trebuie să răspundem plini de respect acestei afirmaţii, arâtînd că semnificaţia împăcării nu segăseşte în pocăinţa noastră stîrnitâ atunci cînd vedem Calvarul, ci mai degrabă în ceea ce a făcut Dumnezeu cînd în Cristos, pe cruce, El S-a pus în loculnostru şi a purtat păcatul nostru.

Această diferenţă între o semnificaţie „obiectivă" a împăcării şi una„subiectivă" trebuie afirmată clar în fiecare generaţie. Conform celor spusede dr. Douglas Johnson, primul secretar general al IVF, aceasta revelaţie afost punctul de întoarcere în activitatea dr. Martyn Lloyd-Jones, care a ocupato poziţie unică în conducerea mişcării evanghelice din deceniile de după Celde-al Doilea Război Mondial. El a mărturisit mai multor prieteni că „în anul1929, în felul în care el vedea lucrurile şi predica s-a produs o schimbarefundamentală". Desigur, el a subliniat de la începutul activităţii sale necesitatea indispensabila a naşterii din nou. Dar, după ce a predicat într-o searăla Bridgend, în partea de sud a Ţării Galilor, pastorul 1-a provocat, spunîndu-ică „după toate aparenţele, crucea şi lucrarea lui Cristos nu s-au prea găsit în

predica lui. El a plecat „imediat la anticariatul preferat şi a cerut libraruluidouă cărţi standard despre împăcare. Vînzâtorul ...i-a adus cartea lui R. W.Dale, The Atonement (împăcarea) scrisă în 1875, şi cartea lui James Denney,The Death ofChrist (Moartea lui Cristos), scrisă în 1903. După ce s-a întorsacasă, el s-a pus pe studiu, renuntînd atît la masa de prînz cît şi la ceaiul dedupă amiază, ceea ce a pricinuit soţiei sale atîta îngrijorare încît ea a telefonatfratelui ei să se consulte dacă nu ar trebui să cheme un doctor. Dar cînd maitîrziu el a ieşit din cameră, el a pretins că a găsit „adevăratul miez al Evangheliei şi secretul semnificaţiei intriseci a credinţei creştine". Aşadar, conţinutul predicilor lui s-a schimbat şi odată cu acesta şi impactul lor. Aşa cum el

însuşi s-a exprimat, întrebarea de bază n-a fost acea pe care şi-a pus-o Anselm„De ce a devenit Dumnezeu om?", ci „De ce a murit Cristos?".6

Datorită importanţei vitale a împăcării şi datorita unei înţelegeri a acesteia, care reclamă îndepărtarea de interpretarea denaturată a marilor concepte biblice a „substituirii", a „satisfacerii" şi a „potolirii mîniei lui

Dumnezeu", două lucruri m-au surprins foarte mult. Primul este acela de a

9



Crucea lui Cristos

vedea cît de nepopulară rămîne doctrina împăcării. Unii teologi şi-au manifestat o reţinere ciudata de a subscrie la ea, chiar dacă bazele ei biblice le sîntclare. Mă gîndesc, de exemplu, la celebrul cercetător metodist al NouluiTestament, Vincent Taylor. Erudiţia lui atotcuprinzătoare, exprimată foarte îngrijit, este exemplificată în cele trei cărţi ale sale care au ca temă crucea - Jesus and His Sacrifice (Isus si jertfa sa), publicată în 1937, The Atonement in New Testament Teaching (împăcarea în învăţătura Noului Testament) în1940 şi Forgiveness and Reconciliation (Iertare şi reconciliere) în 1946. El sefoloseşte de multe adjective ca să descrie moartea lui Cristos, cum ar fi

„vicariantă", „răscumpărătoare", „reconciliatoare", „ispăşitoare", „jertfitoa-re" şi în special „reprezentativă". Singurul lucru pe care nu-1 poate face estes-o numească „substituţionară". După o analiză atentă a felului de propo-văduire a creştinilor primitivi şi a crezului lorT aşa cum găsim în scrierile luiPavel, ale lui Ioan şi în Evrei, el scrie despre lucrarea lui Cristos: „în nici unuldin pasajele pe care le-am studiat ea nu este descrisă ca o substituire... Noinu am găsit nicăieri dovezi care să vină în sprijinul acestui punct de vedere".7

Nu, lucrarea lui Cristos a fost „o lucrare îndeplinită pentru noi, dar nu în loculnostru" (p. 270). Şi totuşi, chiar dacă Vincent Taylor a făcut aceste afirmaţiicare ne uimesc, este clar că nu i-a fost uşor să le facă. Vehemenţa acestorafirmaţii ne lasă nepregătiţi pentru concesiile de mai tîrziu, pe care el se simteobligat să le facă. „Poate că cel mai surprinzător aspect al învăţăturii NouluiTestament cu privire la lucrarea reprezentativă a lui Cristos, scrie el, estefaptul că ea se apropie atît de mult de doctrina lucrării substituţionare a luiCristos, fără a trece însă în perimetrul acesteia. în special, concepţia lui Paveldespre lucrarea lui Cristos este extrem de apropiată de doctrina substituţiei"

(p. 288). Vincent vorbeşte chiar în numele unor teologi ai Noului Testamentspunînd că „prea adeseori noi sîntem mulţumiţi să negăm doctrina lucrăriisubstituţionare a lui Cristos, fără să o înlocuim cu altceva" (p. 289), şi că eaeste o noţiune „pe care poate noi am fi mai mult mai nerăbdători să orespingem, decît să o evaluăm" (p. 301). Dar, ceea ce voi încerca să arat încartea aceasta este că doctrina biblică a împăcării este substituţionară de la început la sfîrşit. Lucrul de care Vincent Taylor s-a ferit nu a fost doctrinasubstituţionară în sine, ci de caracterul crud al gîndirii şi al exprimării de cares-au făcut de multe ori vinovaţi partizanii doctrinei substituţionare.

A doua surpriză pe care am avut-o, în ce priveşte caracterul central alcrucii lui Cristos, este că timp de aproape jumătate de secol, nici o carte caresă trateze în detaliu această temă nu a fost scrisă de un autor evanghelic (pînărecent în ultimii doi trei ani). Este adevărat, au apărut mai multe cărticele şiau apărut unele lucrări de cercetare. îmi face plăcere să aduc un omagiudeosebit activităţii deosebite în acest domeniu a lui dr. Leon Morris dinMelbourne, Australia. Cartea lui, The Apostolic Preaching of the Cross (Pro-povâduirea apostolică a crucii), din anul 1955, ne-a făcut pe toţi să ne simţim îndatoraţi lui, şi eu sînt bucuros că el a rescris conţinutul acestei cărţi pe

10

Prefaţă

telesul credincioşilor laici, în cartea The Atonement (împăcarea), în 1983.pi si-a cîştigat reputaţia de maestru al tuturor timpurilor în ce priveşterter'atura care tratează această temă şi cartea lui The Cross in the NewTestament (Crucea în Noul Testament), publicata în 1965, rămîne probabilcea mai atotcuprinzătoare lucrare care ne stă la îndemînâ. Din ea citez cucăldură afirmaţia cu care sînt întru totul de acord, şi anume că „cruceadomină Noul Testament" (p. 365).

Dar pînă la recenta publicare în 1981 a cărţii lui Ronald Wăllace, The Atoning Death of Christ (Moartea împăciuitoare a lui Cristos) şi în 1984 acărţii lui Michael Green, The Empty Cross of Jesus (Crucea pustie a lui Isus),eu nu ştiu să fi existat o carte evanghelică pentru cititorii la care mă refer eu,din 1937 încoace, cînd H. E. Guillebaud a publicat cartea Why the Cross? (Dece crucea?). Aceasta a fost una dintre primele cărţi publicate de IVF. A fosto lucrare îndrăzneaţă, care i-a înfruntat direct pe criticii doctrinei împăcăriisubstituţionare şi care ridică trei întrebări: (1) este aceasta doctrină creştină?(adicâ, compatibila cu învăţaturile lui Isus şi ale apostolilor lui); (2) este eaimorală? (adică, compatibilă sau incompatibilă cu principiul dreptăţii); şi (3)este ea incredibilă? (adică, compatibilă sau incompatibilă cu lucruri cum arfi timpul sau transmiterea vinovăţiei).

Preocuparea mea este aceea de a discuta subiectul mai pe larg, căciaceasta nu este o carte care să trateze numai problema împăcării, ci o cartedespre cruce. După primele trei capitole introductive care formează ParteaI, ajungem la Partea a Ii-a, la ceea ce am numit „esenţa crucii", în care eupledez pentru o înţelegere cu adevărat biblică a noţiunilor „satisfacere" şi„substituire". în Partea a IlI-a, eu merg mai departe şi tratez cele trei mari

realizări ale crucii, şi anume faptul că îi mîntuieşte pe păcătoşi, că îl descoperăpe Dumnezeu şi că biruieşte răul. Partea a IV-a însă se ocupă de lucruri caredeseori sînt omise din cărţi care tratează subiectul crucii, şi anume, ce

înseamnă pentru comunitatea creştină faptul de a „trăi sub cruce". Eu încercsă arat cum crucea transformă totul. Ea ne dă o nouă relaţie de închinare cuDumnezeu, ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine într-un mod nou şi echilibrat, ne dă un nou impuls să ne dedicăm misiunii, o nouă dragoste pentruvrăjmaşii noştri şi un nou curaj de a înfrunta dilemele suferinţei.

Atunci cînd dezvolt această temă, eu am în vedere triunghiul Scriptură-tradiţie-lume modernă. Prima mea preocupare a fost aceea de a fi fidelCuvîntului lui Dumnezeu, lâsîndu-1 să spună ceea ce are de spus, fără sâ-1forţez să spună ceea ce eu poate aş vrea să spun. Nu există nici o altăalternativă, decît o exegeză atentă a textului biblic. în al doilea rînd, m-amstrăduit să împărtăşesc cîteva roade ale citirii mele. Cînd cineva încearcă să înţeleagă crucea, el nu poate ignora marile lucrări care s-au scris în trecut.**-ţi manifesti lipsă de respect faţă de tradiţie şi faţă de istoria teologică

'nseamnă să-ţi manifesti lipsă de respect faţă de Duhul Sfînt care în mod activa 'luminat Biserica în fiecare secol. Apoi, în al treilea rînd, am încercat să

11



Crucea lui Cristos

înţeleg Scriptura, nu numai în lumina ei proprie şi a tradiţiei, ci şi în relaţia eicu lumea contemporană. M-am întrebat ce ne spune crucea lui Cristos nouăcei de la sfîrşitul secolului al douăzecilea.

Cînd cineva îndrăzneşte să scrie (şi să citească) o carte despre cruce, existădesigur un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decît esteomeneşte posibil. în parte este aşa deoarece ceea ce s-a întîmplat la crucecînd „Dumnezeu era în Cristos împâcînd lumea cu Sine" este un mister atîtde mare încît îi vom sonda adîncimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşapentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpce contemplăm crucea lui Cristos. Căci vrînd-nevrînd noi sîntem implicaţi.Păcatele noastre L-au pus pe El pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata,crucea discreditează pretenţia noastră de a fi justificaţi prin propriile noastrefapte. Noi nu putem sta înaintea ei decît cu capul plecat şi cu un duh zdrobit.Şi aşa rămînem pînă cînd Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostindcuvîntul de iertare şi acceptare, şi noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini demulţumire, mergem în lume trăindu-ne viaţa în slujba Lui.

îi sînt recunoscător lui Roger Beckwith şi lui David Turner pentru faptulcă mi-au citit porţiuni din manuscris şi pentru utilele lor comentarii. Lemulţumesc şi ultimelor patru ajutoare care m-au asistat în acest studiu - luiMark Labberton, lui Steve Ingraham, lui Bob Wismer şi lui Steve Andrews.Cu meticulozitatea care îl caracterizează, Steve Andrews a citit manuscrisul,a compilat bibliografia şi indexurile, verificînd notele bibliografice şi corectînd

greşelile.Dar am lăsat pînă la urmă mulţumirile din inimă pe care i le aduc

secretarei mele Frances Whitehead, care în 1986 va aniversa treizeci de anide lucru ca secretară a mea. Cartea aceasta este a nu ştiu cîta carte pe care

ea mi-o tipăreşte. Nu am cuvinte destule prin care să vorbesc despre eficienţaei, ajutorul ei, loialitatea ei şi entuziasmul neştirbit în lucrarea Domnului. îidedic această carte cu multă recunoştinţă.

De Crăciun, în 1985 JOHN STOTT

12

ABREVIERI

Cu excepţia cazurilor cînd se specifică altfel, versetele biblice în limba englezăsînt citate din traducerea New International Version.

AG A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Chris-tian Literature (Un lexicon grec-englez al Noului Testament şi al altorlucrări literare din perioada Bisericii Primare) de William F. Arndt şiR. Wilbur Gingrich (University of Chicago Press şi CambridgeUniversity Press, 1957).

AV Versiunea autorizata (King James) a Bibliei, 1611.JB The Jerusalem Bible (Biblia de Ierusalim), (Darton, Longman and

Todd, 1966).LXX Septuaginta (Traducerea în greacă a Vechiului Testament), care

datează din secolul al IlI-lea î.d.Cr.NEB The New English Bible (NT 1961, a doua ediţie 1970; VT 1970).NIV The New International Version of Bible (Noua versiune inter

naţională a Bibliei) (NT 1973; VT 1979).RSV The Revised Standard Version of the Bible (Versiunea standard

revizuită a Bibliei), (NT 1946, a doua ediţie 1971; VT 1952).

13



I

FELUL IN CAREABORDĂMCRUCEA



1CENTRALITATEA CRUCII

Ai auzit de tabloul pictat de Holman Hunt, liderul Frăţiei Prerafaelite,intitulat „Umbra morţii"? Ea zugrăveşte interiorul atelieruiui dulgherului dinNazaret. Dezbrăcat pînă la brîu, Isus stă lîngă o capră de lemn pe care şi-aaşezat fierăstrăul. El îşi ridică ochii spre cer şi expresia feţei lui este una dedurere sau una de extaz, ori ambele. De asemenea, el îşi întinde mîinile,ridicînd ambele braţe deasupra capului. în acest timp, ultimile raze de soare

înainte de apus intră în încăpere prin uşa deschisă, proiectînd o umbră întunecata de forma unei cruci pe peretele din spatele Lui, unde rafturile luicu scule arată ca o bară orizontală pe care au fost crucificate mîinile lui.

Sculele însele ne aduc aminte de fatalul ciocan şi de cuiele ce i-au străpunsmîinile.In prim plan, în partea stîngă, o femeie îngenunche printre aşchiile de

lemn, cu mîinile aşezate pe lădiţa în care sînt păstrate darurile scumpe primitede la magi. Nu-i putem vedea faţa pentru că ea şi-a întors capul. Ştim însă căea este Măria. Ea priveşte înspăimîntată (cel puţin aşa se pare) la umbra înformă de cruce a fiului ei, care se vede pe perete.

Prerafaeliţii sînt renumiţi pentru sentimentalismul lor. Şi totuşi ei sîntnişte artişti serioşi şi sinceri, iar Holman Hunt a fost hotărît, aşa cum seexprimă el, „să mă lupt cu arta frivolă din aceste zile", cu felul superficial încare aceasta trata teme banale. Aşa că el a stat, între 1870 şi 1873, în Ţarafiinţă şi a pictat „Umbra morţii" în Ierusalim, de pe acoperişul casei în care°cuia. Cu toate că din punct de vedere istoric ideea este fictivă, din puncte vedere teologic ea este valabilă. Din tinereţea lui Isus, ba chiar de laŞterea Lui, crucea şi-a proiectat umbra înaintea Lui. Moartea Lui a ocupat

„n oc

central în misiunea Lui. Mai mult decît atît, Biserica a recunoscut'"totdeauna lucrul acesta.Imaginează-ţi că un străin vizitează Catedrala Sfîntului Pavel din Londra,

crescut într-o cultură necreştină, el nu ştie aproape nimic despre creş-



Centralitatea crucii

tinism. Să presupunem că el este mai mult decît un turist; că este interesat î mod personal să cunoască şi este dornic să înveţe.

în timp ce se plimbă pe strada Fleet, el este impresionat de grandoareclădirii şi se miră cum de a putut Sir Christopher Wren să conceapă un edificide felul acesta după marele foc ce a avut loc în Londra în 1666. Sorbind cprivirea această clădire, lui nu-i scapă din vedere uriaşa cruce aurită care st

în vîrful domului.El intră în catedrală şi stă în picioare în punctul ei central, sub dom

încercînd sâ-şi dea seama de mărimea şi de forma edificiului, el îşi dă seamcă fundamentul clădirii, care constă dintr-un naos şi dintr-un transept, estcruciform. El se plimbă de jur împrejur şi observă că fiecare capelă lateralconţine ceva care arată ca o masă, pe care , aşezată în aşa fel încît să se vadă]stă o cruce. El coboară pe scări în criptă ca să vadă mormintele unor oamenirenumiţi cum a fost Sir Christopher Wren însuşi, Lordul Nelson şi Ducele dWellington: o cruce este gravată sau montata în relief pe fiecare mormînt.

întorcîndu-se sus, el decide să participe la serviciul care va începe în scurltimp. Bărbatul de lîngâ el poartă o cruce mică pe rever, iar doamna din parte -

cealaltâ are una pe lănţişorul de la gît. Ochii lui s-au oprit acum asupracoloratului vitraliu din partea de răsărit. Cu toate că de unde stă nu poate sqdistingă detaliile, nu-i poate scăpa faptul că acesta conţine tot o cruce. 1

Deodată, cei adunaţi se ridică în picioare. Intră corul şi pastorul, iar înaintea lor cineva poartă o cruce procesională. Ei cîntâ un imn. Vizitatoruf se uită în programul de desfăşurare şi citeşte cuvintele de deschidere a

serviciului:Cîntâm cu laudă pe Cel ce a murit

Jertfindu-şi viaţa răstignit pe cruce.Batjocura lumească pe veci am părăsit,

Căci drumul de speranţe spre el duce

Din cele ce urmează, el ajunge să-şi dea seama că asistă la un serviciu alSfintei împărtăşanii, şi că în centrul atenţiei acestuia stă moartea lui Isus. Căciatunci cînd cei din jurul lui înaintează spre platforma unde are loc împarttâşania ca să primească pîine şi vin, pastorul le vorbeşte despre trupul şisîngele lui Cristos. Serviciul se stîrşeşte cu un alt imn:

Cînd crucea minunată o privesc -Un Prinţ al gloriei pe ea ştiu c-a murit.

Atunci mîndria mi-o dispreţuiescŞi-o pierdere-i cîştigul aurit.

Fereşte-mă de laudă, Părinte,Doar crucea lui Isus mi-i toată slava.

Deşertăciuni vînam eu înainte,Dar sîngele-I sub cruce, le-a stins lava.

18

Felul în care abordăm crucea

si ce j adunaţi se împrăştie acum, o familie rămîne în urmă. Ei şi-aucopilul ca să fie botezat. Alâturîndu-se acestei familii, vizitatorul îl vede

astor cum prima dată toarnă nişte apă peste copil şi apoi face semnulPe "•• pe fruntea acestuia, spunînd: „îţi fac un însemn cu crucea, să arăt căCr trebuie să-ţi fie ruşine să-ţi mărturiseşti credinţa în Cristos cel cruci-

. ti

Străinul părăseşte catedrala impresionat, dar încurcat. Insistenţa repetatăra caracterului central al crucii, prin cuvinte şi simboluri, a fost şocantă,

în mintea lui s-au născut întrebări. Parte din limbajul folosit i se păreaexagerat. Socotesc într-adevăr creştinii lumea „ca un gunoi" din cauza crucii,se laudă" ei numai şi numai cu crucea şi „sacrifică" ei totul pentru ea? Estecorect să socotim că credinţa creştină este „credinţa în Cristos cel crucificat"?Care este explicaţia, se întreabă el, a acestei preocupări deosebite pentrucrucea lui Cristos?

Semnul şi simbolul cruciiFiecare religie şi ideologie are simbolul ei vizual care zugrăveşte un aspectsemnificativ al istoriei ei şi al crezurilor ei. Floarea de lotus, de exemplu, cutoate că a fost folosită în antichitate de chinezi, de egipteni şi de indieni, esteacum asociată în special cu religia budistă. Datorita formei ei de roată, secrede că ea descrie ori ciclul naşterii şi al morţii ori apariţia frumuseţii şi aarmoniei din apele pline de nămol ale haosului. Uneori Buda este prezentat

ca stînd pe tron într-o floare de lotus complet deschisă.Iudaismul antic a evitat semnele şi simbolurile vizuale, de frica de a nu încălca porunca a doua care interzice confecţionarea chipurilor. Dar iudaismul modern a adoptat aşa numitul Scut sau Stea a lui David, o stea în şasecolţuri, formată prin combinarea a două triunghiuri echilaterale. Ea vorbeştedespre legămîntul pe care L-a făcut Dumnezeu cu David, şi anume că tronullui va dăinui pe vecie şi că Mesia se va naşte din seminţia lui. Mahomedanismul, cealaltă religie monoteista care a apărut în Orientul Mijlociu, estesimbolizat printr-o semilună, cel puţin în partea de vest a Asiei. Original,zugrăvind o fază a lunii, această semilună a fost deja simbolul suveranităţii înBizanţ înainte de cuceririle musulmane.

Ideologiile nereligioase ale acestui secol au şi ele simbolurile universaleupă care sînt recunoscute. Simbolul marxist al secerii şi al ciocanului, îm

prumutat în 1917 de către guvernul sovietic dintr-o pictură belgiană dinecolul al nouăsprezecelea, reprezintă industria şi agricultura; aceste două

nelte sînt încrucişate ca să simbolizeze unirea muncitorilor cu ţăranii dinr'ci şi de pe cîmp. Pe de altă parte, svastica, îşi are începuturile în urmă cuproximativ 6.000 de ani. Braţele ei încrucişate sînt îndoite în sensul acelor

easornic ca să simbolizeze mişcarea soarelui pe cer, ori ciclul celor patruimpuri, ori procesul creativităţii şi al prosperităţii („svasti" fiind un cuvînt

19




sanscrit care înseamnă „bunăstare"). La începutul acestui secol, însă, ea a fostBadoptată de anumite grupuri germane ca simbol al rasei ariene. Apoi simbolulBa fost preluat de Hitler şi a devenit sinistrul semn al bigotismului rasial nazist. •

Prin urmare, creştinismul nu face nici o excepţie, avînd şi el un simbol •vizual. Dar crucea nu a fost primul lui simbol. Datorită oribilelor acuzaţii care •li s-au adus creştinilor, şi datorită persecuţiilor la care au fost supuşi, e i l„trebuiau să fie foarte circumspecţi şi să evite de a face paradă din religia lor.lAşadar, crucea, care acum este simbolul universal al religiei creştine, a fostM

la început evitată, nu numai datorită faptului că era direct legată de Cristos,!ci şi datorită faptului că ea era legată în mod ruşinos şi de executarea!criminalilor de rînd".2 Aşadar, pe pereţii şi pe tavanele catacombelor (mor-Bminte subterane în afara Romei, unde se ascundeau probabil creştinii per-Bsecutaţi), cele mai timpurii simboluri creştine par să fi fost ori picturile c u icaracter evaziv ale unui păun (care se presupune că simboliza imortalitatea),!ale unui porumbel, frunza de palmier ce simboliza victoria atletului sau, în Ispecial, un peşte. Numai o persoană iniţiată ar fi ştiut şi nimeni altcineva n u «ar fi putut ghici că ichthys („peşte") a fost un acronim pentru lesus ChristosM Theou Huios Soter („Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul). DarBacesta nu a rămas semnul creştin, poate pentru că asocierea dintre Isus şi u n ipeşte nu era decît acronimă (un aranjament întîmplător de litere) şi nu avea •

nici o semnificaţie vizuală.Mai tîrziu, probabil în timpul secolului al doilea, creştinii persecutaţi s e l

pare că preferau să picteze teme biblice cum ar fi arca lui Noe, scena cîndl

Avraam a jertfit nu pe Isaac ci un berbece, Daniel în groapa leilor, cei treilprieteni ai lui în cuptorul cu foc, Iona aruncat pe ţărm de chit, unele botezuri,!un păstor purtînd în braţe un miel, vindecarea paraliticului învierea lui Lazăr. IToate acestea simbolizau răscumpărarea făcută de Cristos şi în acelaşi timpinu erau în ele însele incriminatorii, deoarece numai cei instruiţi erau capabili Ide a le interpreta semnificaţia. în plus, monograma Chi-Rho (primele douălitere ale cuvîntului grecesc Christos) era o criptogramă populară, deseori'fiind făcută în cruce şi uneori avînd lîngă ea un miel sau un p jrumbel.

O emblemă creştină universal acceptată ar trebui să vorbească evident!despre Isus Cristos, dar exista o mare gamă de posibilităţi. Creştinii ar fijputut să aleagă un grajd sau o iesle în care să fie aşezat pruncul Isus, sau'tejgheaua dulgherului la care a lucrat El în tinereţe în Nazaret, înnobilînd înfelul acesta munca manuală, sau barca din care El învăţa mulţimile în Gali-leea, sau ştergarul pe care 1-a purtat El atunci cînd a spălat picioarele ucenicilor, care ar fi putut să vorbească despre spiritul lui de slujire umilă. Apoi,ar fi putut să fie piatra care, fiind rostogolită de la gura mormîntului lui Iosif,ar fi proclamat învierea Lui. Alte posibilităţi ar fi fost tronul, simbolul suveranităţii divine, pe care stătea Isus atunci cînd Ioan a văzut în vedenia lui cerul,sau putea fi porumbelul, simbolul Duhului Sfînt trimis din cer în ziua Rusaliilor. Oricare din aceste şapte simboluri ar fi fost potrivite pentru a zugrăvi

20


aspect oarecare din lucrarea pe care a înfăptuit-o Domnul pe pămînt.U" bolul ales, însă, a ajuns să fie o simplă cruce. Cele două bare ale ei erau- "1 din antichitate un simbol cosmic al axei dintre cer şi pămînt. Dar faptul'Ta fost aleasă de creştini ca simbol are o explicaţie mult mai specifică. Ca

nect central al înţelegerii pe care au avut-o despre Isus, ei nu au dorit sămemoreze nici naşterea Lui şi nici tinereţea Lui, nici activitatea Lui de a-i

'°văta si nici lucrarea' Lui de slujire, nici învierea Lui şi nici domnia Lui, şi nicidarul Duhului Sfînt pe care li 1-a dat El, ci moartea Lui, crucificarea Lui.După toate probabilităţile, crucifixul (adică, o cruce căruia îi este ataşata o

statuetă a lui Isus) nu a'fost folosit înainte de secolul al şaselea.Se pare destul de sigur că, cel puţin începînd cu secolul al doilea, pe lîngăfaptul că creştinii au desenat, au pictat şi au gravat crucea ca un simbol alcredinţei lor, ei au început să-şi facă, atît lor cît şi altora, semnul crucii. Unuldintre primii care atestă existenţa acestei practici este a fost Tertulian, avocatul şi teologul din Africa de Nord care s-a remarcat în jurul anului 200 d.Cr.El a scris:

„La fiecare pas şi mişcare, la fiecare plecare şi sosire, de fiecare dată cîndne îmbrăcăm şi'ne încălţăm, cînd ne îmbâiem, cînd stăm la masă, cîndaprindem lampa, pe pat sau pe scaun, în toate activităţile obişnuite alevieţii de fiecare zi, noi ne facem pe frunte semnul (crucii)." 3

Hipolit, cărturarul prezbiter al Romei, este un martor deosebit de interesant, deoarece se cunoaşte că el a fost „în mod făţiş un reacţionar care îngeneraţia lui a sprijinit mai curînd cauza trecutului, decît cauza viitorului".

Faimosul său tratat Tradiţia Apostolică (cea. 215 d.Cr.) „pretinde în modexplicit că relatează numai despre forme şi modele ale riturilor care erau dejatradiţionale şi despre obiceiuri care deja erau încetăţenite de multă vreme, şică el a fost scris ca un protest voit împotriva inovaţiilor".4 Aşadar, cînd eldescrie anumite „datini bisericeşti", putem fi siguri că acestea au fost practicate cu o generaţie înainte, sau chiar cu mai mult. El menţionează faptul căsemnul crucii a fost folosit de către episcop cînd ungea capul candidatului înceremonialul de confirmare şi îl recomandă să fie folosit la rugăciunea personală: „imitaţi-L întotdeauna pe El (pe Cristos), însemnînd sincer fruntea:căci acesta este semnul suferinţelor Lui". De asemenea, adaugă el, este o pază

împotriva răului: „Cînd eşti ispitit, sigileazâ-ţi întotdeauna cu reverenţă fruntea cu semnul crucii. Căci acest semn al suferinţei este expus şi prezentatmipotriva diavolului dacă îl faci cu credinţă, nu ca să fii văzut de oameni, cica în mod voit să-1 pui înainte ca o pavăză".5

Este inutil să socotim acest obicei ca o superstiţie. Cel puţin la origine,

semnul crucii a fost menit să identifice şi să sfinţească într-adevăr fiecare actca aparţinînd lui Cristos.

21



Ceniralitatea crucii

Pe la mijlocul secolului al treilea, cînd un alt african de Nord, Ciprian, afost episcop la Cartagina, o persecuţie teribilă a fost iniţiată de împăratulDecius (250-251 d.Cr.), în timpul căreia mii de creştini au preferat să moară,decît să aducă jertfe numelui împăratului. Dornic să întărească moralulpoporului său şi să-i încurajeze să accepte mai curînd martirajul, decît să-şicompromită credinţa creştină, Ciprian le- a adus aminte de ceremonia crucii:„haideţi să ne luăm pentru protecţia capetelor noastre coiful mîntuirii... cafruntea noastră să fie întărită, aşa încît să protejăm semnul lui Dumnezeu".6Cît despre cei credincioşi care au fost aruncaţi în închisoare şi şi-au riscatvieţile, Ciprian i-a lăudat în următoarele cuvinte: „păstraţi frunţile voastre,

sfinţite prin pecetea lui Dumnezeu... pentru cununa pe care vă va da-~Domnul".7

Richard Hooker, teologul anglican din secolul al XVI-lea şi intendentutemplului din Londra, a vorbit în cuvinte elogioase despre faptul că PărinţiBisericii Primare, în ciuda bătăilor de joc ale păgînilor la adresa crucii Iu*Cristos, „au preferat mai degrabă semnul crucii prin botez în locul oricăruialt semn exterior, prin care lumea să-şi poată da seama întotdeauna ce erauei".8 El a fost conştient de obiecţiile imediate ale puritanilor. „Semnul cruci'şi alte obiceiuri papistaşe, spuneau ei, pe care Biserica lui Dumnezeu dinivremea apostolilor nu le-a cunoscut", nu trebuiau practicate, căci inovaţiilomeneşti nu trebuie adăugate la instituţiile divine, pentru că a existat întotdeauna pericolul folosirii lor în mod superstiţios. Aşa cum împăratul Ezechia nimicit şarpele de aramă, tot aşa trebuie abandonată şi practica semnuluicrucii. Dar Hooker a rămas neclintit. în „probleme neutre" care nu sîn'incompatibile cu Scriptura, creştinii erau liberi să aleagă. Pe lîngă aceasta

semnul crucii avea o utilitate pozitivă: el este „pentru noi un îndemn... să nemîndrim că sîntem în serviciul lui Isus Cristos, şi nu să ne aplecăm capetelca nişte oameni ruşinaţi, deşi din partea acestei lumi rele ea ne aduce ocar

\ s i calomnie".9

f Constantin, primul împărat care a mărturisit că este creştin, a fost cel carea încurajat folosirea simbolului crucii. Căci (aşa cum spune Eusebiu), t ajunul bătăliei de pe Podul Milvian prin care a dobîndit supremaţie în Apu(312-313 d.Cr.), el a văzut pe cer o lumină în formă de cruce, împreună c :

cuvintele in hoc signo vinces („cucereşte prin semnul acesta"). El 1-a adoptaimediat ca emblemă a lui şi 1-a pus ca un blazon pe uniformele armatei sale.

Orice am crede despre Constantin şi despre felul în care s-a dezvoltat!creştinismul în perioada de după Constantin, biserica a păstrat cel puţin cucredincioşie crucea, ca simbolul ei central. în unele tradiţii eclesiastice, candidatul pentru botez mai este însemnat şi acum cu acest semn, rudele unui

creştin care după moarte este îngropat, nu incinerat, de obicei ridică o crucedeasupra mormîntului lui. Aşadar, într-un context creştin, de la naştere şpînă la moarte, biserica încearcă să ne stabilească identitatea şi să ne prote

jeze cu o cruce.22


paptu' c** creştinii şi-au ales crucea ca simbol al credinţei este şi mairorinzător cînd ne aducem aminte de oroarea cu care a fost privită cruci

f i c a în lumea antică. Putem înţelege de ce „propovâduirea crucii" desprecare a vorbit Pavel a fost pentru mulţi dintre ascultătorii lui o „nebunie" (1Corinteni 1:18, 23). Cum ar putea un om sănătos la minte să se închine unuiom mort, care a fost condamnat pe bună dreptate ca un criminal şi a fostsupus celei mai umilitoare forme de execuţie, pretinzînd că acesta estedumnezeul lui? Această combinaţie a morţii, a crimei şi a ruşinii îl făcea peacest om să-şi piardă orice urmă de respect, ca să nu mai vorbim de meritulca cineva să i se închine.10

Crucificarea pare să fi fost născocită de „barbarii" de la marginile lumii

cunoscute pe atunci, şi a fost preluata de la ei atît de greci cît şi de romani.Este probabil cea mai crudă metodă de execuţie care s-a practicat vreodată,căci ea prelungea agonia pînă cînd cel executat fusese torturat la maximum.Victima putea suferi zile în şir înainte ca să moară. Cînd romanii au adoptataceastă practică, ei au rezervat-o pentru criminali, pentru răsculaţi şi pentrucei care comiteau jaf înarmat, dar cei condamnaţi trebuiau să fie sclavi, străinisau oameni de nimic. De aceea, iudeii au fost extrem de ofensaţi cînd, în anul4 î.d.Cr., generalul roman Varus a crucificat 2.000 din compatrioţii lor şi cînd,

în timpul asediului Ierusalimului, generalul Titus a crucificat aşa de mulţilocuitori care încercau să fugă din cetate încît nu se mai găsea nici „spaţiu...pentru cruci şi nici cruci pentru oameni.11

Cetăţenii romani erau scutiţi de crucificare, cu excepţia cazurilor extremede trădare. într-una din cuvîntările sale, Cicero a condamnat această practicănumind-o crudelissimum taeterrimumque supplicium, „cea mai crudă şi maidezgustătoare pedeapsă".12 Puţin mai tîrziu, el a declarat: „Să legi pe uncetăţean roman este un delict, sâ-1 biciuieşti este o josnicie, să-1 condamni lamoarte este aproape o crimă: să-1 crucifici este - Ce? Nu există nici un cuvîntcare să poată descrie o asemenea faptă atît de oribilă".13 Cicero a fost şi maiexplicit în cuvintele prin care în anul 63 î.d.Cr. 1-a apărat cu succes pe bătrînulsenator Gaius Rabirius, care fusese învinuit de omor:„Chiar cuvîntul „cruce"ar trebui să fie total îndepărtat nu numai de persoana unui cetăţean roman,dar şi din gîndirea lui, de ochii şi de urechile lui. Căci nu numai incidentulpropriu-zis al acestor lucruri (adică al practicii crucificării) sau suportarea lor,

1 expunerea la ele, perspectiva lor, ba chiar simpla lor menţionare estenedemnă de un cetăţean roman şi de un om liber".14

•Jacă romanii priveau crucificarea cu oroare, tot aşa o priveau şi iudeii,oate că o făceau dintr-un motiv cu totul diferit. Ei nu făceau nici osebire între o spînzurătoare şi o cruce, deci între spînzurare şi crucificare.

_ 81' care snunea cu CP\ cnîfrmraţ este blestemat înaintea lui Dumnezeu"' ceea, ei aplicau în mod automat criminalilor crucificaţi groaznicul articol

31 le8i' care spunp u t » .

. _ ~*:23). Ei nu puteau să conceapă că Mesia lui Dumnezeu va

gu care spunea că „cel spînzurat i^ euteronom 21:23). Ei nu puteau s

Suo blestemul Lui, pironit pe o cruce. Aşa cum Trifo, iudeul, îi spune

23




lui Iustin, apologetul creştin, care 1-a provocat la un dialog: „Eu sînt foarteneîncrezător în privinţa aceasta".15

Aşadar, indiferent că erau romani sau evrei, duşmanii de la început aicreştinismului nu au pierdut nici o ocazie de a ridiculiza afirmaţia creştinilorcă Unsul lui Dumnezeu şi Mîntuitorul oamenilor Şi-a sfîrşit viaţa pe o cruce.Idea era excentrică. Acest lucru este zugrăvit foarte bine de o inscripţie dinsecolul al doilea, descoperită pe Dealul Palatin din Roma, pe peretele uneicase care, în opinia unor cercetători, a fost folosită ca şcoală pentru pajii împăratului. Acesta este cel mai vechi tablou al crucificării şi este o caricatură.Un desen crud prezintă un om cu cap de măgar, întins pe o cruce. în partea

stîngâ stă un alt om, cu un braţ ridicat în semn de închinare. Dedesubt, înscrise neregulat , stau cuvintele ALEXAMENOS CEB ETE (sebete)THEON, „Alexamenos se închină lui Dumnezeu". Desenul se află acum înMuzeul Kircherian din Roma. Indiferent care a fost originea acuzaţiei, că atîlevreii cît şi creştinii se închinau unui măgar, ridiculizat era de fapt conceptulde a te închina unui om crucificat.

Putem observa aceeaşi notă de batjocură într-o lucrare a lui Lucian deSamosata, un scriitor satiric păgîn din secolul al doilea. în Trecerea pere' grinului (o persoană fictivă convertită la creştinism, pe care el o portretizeazăca pe un şarlatan), el îi satirizează pe creştini, prezentîndu-i ca pe nişte„oameni ce se închină acelui sofist crucificat si care trăiesc după legile lui" (p]j15).

Perspectiva Iui IsusFaptul că o cruce a devenit simbolul creştin şi că, în ciuda bătăii de jo«creştinii au refuzat cu încăpâţînare să renunţe la ea în favoarea unui simbclmai puţin ofensator poate avea o singură explicaţie. Acest lucru înseamnă căideea caracterului central al crucii a originat în gîndirea lui Isus însuşi. Dilloialitate faţă de El au ţinut discipolii Lui cu atîta tenacitate la acest semn. Săvedem ce dovezi există, că în centrul perspectivei lui Isus a stat crucea?

Singurul crîmpei de informaţie cu privire la mintea în dezvoltare a copBlului Isus ne este dat în scena care prezintă felul în care, la vîrsta de 12 araEl a fost dus la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Pastelor, şi cum din greşeaBpărinţii au uitat de El. Cînd părinţii L-au găsit în templu, „şezînd în mijloc»

învăţătorilor, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări", ei L-au dojenit. Ei I-alspus că-L căutaseră neliniştiţi. „De ce M-aţi căutat?", le-a răspuns El mlrîndu-Se cu inocenţă. „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?f (Luca 2:41-50). Luca relatează scena evitînd detaliile. De aceea, trebuie sifim atenţi să nu citim mai mult decît ceea ce vrea să ne transmită relatare!Putem afirma, însă, că deja la vîrsta de 12 ani Isus S-a referit la Dumnezeiprin cuvintele „Tatăl Meu" şi a simţit şi un imbold lăuntric de a Se ocupa di

lucrările Tatălui Său. El ştia că are o misiune. Tatăl Lui a avut un plan cînl

24


T .a trimis în lume. El trebuia să îndeplinească această misiune; trebuia săducă la îndeplinire acest plan. Care a fost această misiune şi care a fost acestolan ne este relevat în mod treptat în relatările evangheliilor.

Evangheliştii fac aluzie la faptul că botezul lui Isus şi ispitirea Lui au fostamîndouâ ocazii în care El S-a hotârît să meargă pe calea lui Dumnezeu, nupe calea diavolului, mai curînd pe calea suferinţei şi a morţii, decît pe caleapopularităţii şi a ovaţiilor. Şi totuşi, Marcu (care a scris înaintea lui Matei şia lui Luca) aminteşte de un eveniment de mai tîrziu, cînd Isus a început săvorbească desluşit despre acest lucru. Acesta a fost momentul decisiv allucrării Sale publice. Retrăgîndu-Se cu apostolii Lui în ţinutul de nord din

jurul Cezareei lui Filip, la poalele muntelui Hermon, El le-a cerut sâ-I spună

deschis cine cred ei că este El. Cînd Petru a declarat, fără să stea pe gînduri,că El este Mesia lui Dumnezeu, Isus „le-a poruncit cu tărie să nu spunănimănui lucrul acesta despre El" (Marcu 8:29- 30). Această poruncă a fost înarmonie cu indicaţiile pe care El li le-a dat cu privire la păstrarea aşa-numitului „secret mesianic". Dar iată că acum are loc ceva nou:

„Isus a început sâ-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, săfie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fieomorît, şi după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe faţă(Marcu 8:31-32)."

„Pe faţă" este traducerea cuvîntului/mrreii'a, care înseamnă „cu libertatede exprimare" sau „deschis". Lucrul acesta nu mai trebuia să fie un secret.Faptul că El a fost Mesia a fost ascuns deoarece rolul Lui mesianic a fost

înţeles greşit. Poporul aştepta un Mesia care să fie un conducător politicrevoluţionar. Ioan ne spune că atunci cînd popularitatea lui Isus a ajuns laapogeu în Galileea, după ce i-a hrănit pe cei cinci mii, mulţimile au avut „degînd să vină sâ-L ia cu sila ca să-L facă împărat" (Ioan 6:15). O dată însă ceapostolii şi-au dat seama clar cine este El şi l-au mărturisit identitatea, El le-aputut explica natura rolului Său mesianic şi a făcut lucrul acesta deschis.Petru L-a mustrat, îngrozit de soarta pe care El singur Şi-a prezis-o. Dar Isus1-a mustrat pe Petru în cuvinte foarte tari. Acelaşi apostol care atunci cînd amărturisit despre rolul mesianic divin al lui Isus primise o revelaţie de la Tatăl(Matei 16:17), a fost amăgit de diavolul ca să nege necesitatea crucii. „înapoiaMea, Satano!", a spus Isus, cu o vehemenţă care trebuie sâ-i fi uimit pe ceicare L-au auzit. „Gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri dea'e oamenilor."16

In mod obişnuit, acest incident este socotit ca fiind prima „prezicere asuferinţelor". S-au mai făcut înainte aluzii în treacăt (de exemplu, Marcu•19-20); dar aceasta a fost lipsită de orice ambiguitate. A doua prezicere auterinţelor Lui a avut loc puţin mai tîrziu, în timp ce Isus trecea pe neaştep-

te

prin Galileea. El le-a spus celor doisprezece:

25




„Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor- ei îl vor omorî şi a treia zi,după ce-L vor omorî, va învia" (Marcu 9:31).

Marcu spune că ucenicii nu au înţeles ce a vrut El să le spună, şi s-au temutsă-L întrebe. Matei adaugă faptul că ei „s-au întristat foarte mult" (Marcu9:30-32; compară cu Matei 17:22-23). Acesta a fost probabil momentul cînd, jaşa cum spune Luca, Isus „Şi-a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim"(9:51). El era hotărît să împlinească ceea ce se scrisese despre El.

Isus a făcut cea de-a treia „prezicere a suferinţelor Lui" în timp ce se îndreptau spre Ierusalim. Marcu introduce această prezicere printr-o descri

ere a groazei pe care a insuflat-o în ei hotărîrea Domnului:„Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. jUcenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi laEl pe cei doisprezece, şi a început să le vorbească despre lucrurile care javeau să I se întîmple. Iată, a zis El, ne suim la Ierusalim şi Fiul omuluiva fi dat în mîinile preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturarilor. Ei îl \

vor osîndi la moarte, şi-L vor da în mîinile Neamurilor, care îşi vor bate joc de El, îl vor bate cu nuiele, îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei jzile, va învia."Luca adaugă spunînd că „tot ce a fost scris de proroci despre Fiul omului

se va împlini".7

Această repetare triplă a prezicerii suferinţelor Lui adaugă o notă desolemnitate naraţiunii lui Marcu. în felul acesta, el îi pregăteşte intenţionatpe cititorii lui, aşa cum Isus i-a pregătit intenţionat pe cei doisprezece, pentruevenimentele teribile care aveau să aibă loc. Dacă asociem cele trei preziceri,lucrul care impresionează cel mai mult nu este faptul că Isus a fost trădat,respins şi condamnat de propriul său popor şi de liderii lor, şi nici faptul că ei îl vor da în mîinile pâgînilor care îşi vor bate mai întîi joc de El şi apoi îl voromorî, şi nici faptul că după trei zile El va învia. Nu este nici măcar faptul căde fiecare dată Isus Se referă la Sine prin expresia „Fiul omului" (arătareadivină pe care Daniel a văzut-o în vedenie, venind pe norii cerului, căruia Is-a dat autoritate, slavă şi putere de stăpînire şi căruia I s-au închinat naţiunile) şi totuşi, în mod-paradoxal, El afirmă că în aceasta postură de Fiu alomului, El trebuie să sufere şi să moară, combinînd în felul acesta cu ooriginalitate îndrăzneaţă cele două figuri mesianice ale Vechiului Testament,Omul durerii din Isaia 53 şi Fiul omului care împărăteşte din Daniel 7. Multmai impresionantă este hotărîrea pe care El nu numai că Şi-o exprimă, dar oşi pune în aplicare. El trebuie să sufere, să fie respins şi să moară, spune El.Tot ce s-a scris despre El în Scriptură trebuie să se împlinească. Aşadar, Elşi-a îndreptat faţa spre Ierusalim şi a pornit la drum, înaintea celor

26


doisprezece. El a recunoscut imediat originea satanică a comentariului negaţi al lui Petru Şi> ca at are . '-a repudiat imediat.

Cu toate că aceste trei preziceri formează un trio evident, datorita similarităţii structurii şi a expresiilor ce le conţin, evangheliile mai relateazădespre cel puţin încă opt ocazii în care Isus a făcut aluzie la moartea Lui.Coborînd de pe muntele unde a avut loc schimbarea la faţă, El i-a avertizatcă va fi dat în mîinile duşmanilor Lui, aşa cum s-a întîmplat cu Ioan Botezătorul,18 şi că va suferi, iar ca răspuns la cererea nemaipomenit de egoistă alui Iacov şi a lui Ioan de a primi cele mai bune locuri în împărăţie, El le-a spuscă El însuşi a venit să slujească, nu să I se slujească, şi „sâ-Şi dea viaţarăscumpărare pentru mulţi".19 Celelalte şase aluzii care ne-au mai rămas au

fost făcute toate în ultima sâptămînă a vieţii Lui, cînd momentul critic seapropia. El şi-a văzut moartea ca un punct culminant al secolelor în care evreiiau respins mesajul lui Dumnezeu, şi a prezis că judecata lui Dumnezeu vapune capăt situaţiei privilegiate a naţiunii evreieşti.20 Apoi marţi, vorbinddespre Paşte, El a spus că va fi dat în mîinile iudeilor să fie crucificat; în casadin Betania, El a descris turnarea mirului pe capul Lui ca o pregătire pentru

îngroparea Lui; în odaia de sus, El a insistat asupra faptului că Fiul omuluitrebuie să meargă la moarte aşa cum fusese scris despre El, şi le-a dat pîineşi vin, ca un simbol al trupului şi al sîngelui Său, anunţînd în felul acestamoartea Sa şi cerînd ca aceasta să fie comemorată. în sfîrşit, în grădinaGhetsimani, El a refuzat să fie apărat de îngeri sau de oameni, căci „cum sevor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întîmple?".21 Astfel, autoriievangheliilor sinoptice mărturisesc cu toţi în acelaşi glas, atît că Isus a văzutclar că I se apropie moartea, cît şi că El a prezis în mod repetat acest lucru.

Ioan omite să scrie despre aceste preziceri precise. Şi totuşi, el vorbeştedespre acelaşi fenomen cînd se referă de şapte ori la „ceasul" lui Isus (deregulă, cuvîntul este hora, dar o singură dată apare cuvîntul kairos, „timp",„vreme"). A fost ceasul destinului Său, cînd trebuia să lase lumea şi să Se

întoarcă la Tatăl. Mai mult decît atît, ceasul Lui a fost în mîna Tatălui Său,aşa încît la început El a folosit expresia „încă nu", cu toate că pînâ la urmă aputut să spună cu încredere: „A sosit ceasul".

Cînd Isus I-a spus mamei Sale la nunta din Cana, după ce s-a terminatv'nul, fraţilor Lui cînd aceştia au vrut ca El să meargă la Ierusalim şi să Seexpună în public: „Nu Mi-a venit încă ceasul", înţelesul la suprafaţă al acestorcuvinte a fost desluşit. Intenţia lui Ioan însă, era ca cititorii lui să prindă•nţelesul mai adînc al replicii lui Isus, cu toate că mama şi fraţii Lui nu l-auPătruns. Ioan continuă şi împărtăşeşte cititorilor lui secretul şi 1-a folosit ca

explice de ce afirmaţia lui Isus, care în aparenţă era o blasfemie, nu a dusarestarea Lui. „Ei căutau deci să-L prindă, explică el, şi nimeni nu a pus'na pe El, căci încă nu-I sosise ceasul".23 Numai după ce Isus ajunge latusalim pentru ultima oară, Ioan se referă explicit la această temă a morţii

'• Cînd nişte greci au cerut să-L vadă, El le-a spus prima dată: „A sosit

27




ceasul să fie proslăvit Fiul omului" şi apoi, după ce a vorbit deschis despremoartea Sa, El a continuat: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? ;„Tată, izbâveşte-Mă din ceasul acesta?" ...Dar tocmai pentru aceasta amvenit pînâ la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău".24 Apoi, în odaiade sus, de două ori S-a referit la faptul că a sosit timpul ca să plece din lumeşi să fie proslăvit.25

Oricît de nesiguri am fi de primele aluzii pe care El le-a făcut cu privirela „ceasul" sau „vremea" Sa, nu putem să avem nici o îndoială cu privire laultimile trei. Căci Isus a vorbit în mod specific despre „ceasul" Lui ca desprevremea proslăvirii Lui, care (aşa cum vom vedea mai tîrziu) a început cumoartea Sa, şi a adăugat că El nu poate cere să fie izbăvit de acest ceas

deoarece tocmai acesta a fost motivul pentru care a venit El în lume. într-adevăr, cu greu îşi poate cineva imagina că paradoxul despre care relateazăIoan a fost accidental, şi anume că ceasul pentru care El a venit în lume a fosttocmai ceasul în care a părăsit-o. Marcu este şi mai explicit, prin faptul căidentifică „ceasul" lui cu „paharul" lui.26

Din aceste date pe care ni le pun la dispoziţie scriitorii evangheliilor, cesîntem noi îndreptăţiţi să spunem despre perspectiva lui Isus asupra proprieiSale morţi? Fără îndoială că El a ştiut ceea ce se va întîmpla - nu în sensul încare noi toţi ştim că vom muri într-o bună zi, ci în sensul că va avea parte deo moarte violentă şi prematură, şi totuşi o moarte cu un scop precis. Mai multdecît atît, El ne dă trei motive pentru inevitabilitatea ei, care se împletesc unulcu celălalt.

în primul rînd, El a ştiut că va muri datorită ostilităţii conducătorilornaţionali evrei. Se pare că această ostilitate a fost stîrnită chiar de la începutullucrării Sale publice. Atitudinea Sa faţă de Lege în general, şi faţă de Sabat

în special le-a aprins mînia. Cînd El a vindecat pe omul cu mîna uscată în

sinagogă într-o zi de Sabat, Marcu ne spune că „fariseii au ieşit afară şi s-ausfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă" (3:6). Isus trebuie să fi fostconştient de lucrul acesta. De asemenea, El era foarte familiarizat cu relatările Vechiului Testament cu privire la persecutarea prorocilor credincioşi.27

Cu toate că a ştiut despre Sine că este mai mult decît un proroc, El a ştiut şică nu este mai mic decît un proroc, şi că datorită acestui lucru, se poateaştepta la un tratament similar. El a fost privit ca o ameninţare la adresapoziţiilor de conducere ale liderilor din vremea Lui şi la adresa prejudecăţilorlor. în conformitate cu cele relatate de Luca, după ce El a citit şi a explicatpasajul din Isaia 61 în sinagoga din Nazaret, unde se pare că El a vorbit despreo preferinţă a lui Dumnezeu pentru cei care nu erau evrei, „toţi cei dinsinagogă... s-au umplut de mînie... Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetateşi L-au dus pînă în sprinceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-Larunce jos în prăpastie". Luca adaugă faptul că El „a trecut prin mijlocul lorşi a plecat de acolo" (4:16-30). Dar aceasta nu a fost decît o salvare demoment. Isus ştia că mai devreme sau mai tîrziu ei îl vor prinde.

28


în al doilea rînd, El a ştiut că va muri, deoarece lucrul acesta s tătea scrisdespre Mesia în Scripturi. „Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scrisdespre El" (Marcu 14:21). într-adevăr, cînd se referă la mărturiile profetice„ie Vechiului Testament, El are tendinţa de a cupla moartea lui Mesia cu

învierea Lui, suferinţele lui Mesia cu slava Lui. Căci Scripturile vorbesc şidespre una şi despre cealaltă. Şi Domnul a insistat asupra acestor lucruri şidupă ce a înviat. Pe drumul Emausului, El le-a spus ucenicilor: „Nu trebuiasă sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?" Şi a început de laMoise şi de la toţi prorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privirela El" (Luca 24:25-27; compară v. 44-47).

Oricui i-ar fi plăcut foarte mult să fie prezent la aceasta expunere pe tema,Cristos în toate Scripturile". Căci numărul pasajelor pe care El le-a citat dinVechiul Testament cu privire la cruce şi la înviere nu este mare. El a prezisfaptul că apostolii îl vor părăsi citînd din Zaharia că atunci cînd păstorul estelovit, oile se risipesc.28 El Şi-a încheiat Pilda vierilor referindu-Se la piatracare, deşi respinsă de zidari, a devenit în cele din urmă piatra din capulunghiului clădirii.29 Şi pe cînd atîrna pe cruce, trei dintre aşa-numitele „şaptestrigări" au fost citate direct din Scripturi: „Dumnezeul Meu, DumnezeulMeu, pentru ce M-ai părăsit?" fiind citată din Psalmul 22:1, „Mi-e sete" neparvine din Psalmul 69:21, şi „Tată, în mîinile Tale îmi încredinţez duhul" dinPsalmul 31:5. Toţi aceşti trei psalmi descriu chinul adînc al victimei nevinovate, care suferă atît fizic cît şi mintal, fiind la discreţia duşmanilor ei, darcare în acelaşi timp îşi menţine încrederea în Dumnezeu. Cu toate că aceştipsalmi au fost scrişi ca să exprime starea de deprimare a psalmistului însuşi,evident, Isus a ajuns să Se vadă pe Sine şi propriile Sale suferinţe ca o

împlinire finală a acestora.Dar se pare că cea mai clară prezicere nu numai a suferinţelor Lui, ci şi a

slavei Sale ulterioare a fost derivată de Isus din Isaia 53. Căci aici robul luiIehova este prezentat în primul rînd ca fiind „dispreţuit şi părăsit de oameni,om al durerii şi obişnuit cu suferinţa" (v. 3), asupra căruia Domnul a lăsat săcadă păcatele noastre, aşa încît „El era străpuns pentru păcatele noastre" şi„zdrobit pentru fărădelegile noastre" (v. 5-6), şi apoi, la sfîrşitul capitolului52, precum şi al capitolului 53, El „Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foartesus" (52:13), va primi „partea Lui la un loc cu cei mari" (53:12), şi, ca rezultat,„pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie" (52:15) şi „va pune pe mulţioameni într-o stare după voia lui Dumnezeu" (53:11). Singurul citat directcare îl găsim pe buzele lui Isus este din versetul 12, „a fost pus în numărulcelor fărădelege". „Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine acestecuvinte", a spus El (Luca 22:37). Negreşit că, atunci cînd El a declarat că„trebuie să pătimească mult" şi că nu a venit să I se slujească, ci să slujească,Şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi" (Marcu 8:31; 10:45), cu toate

acestea nu sînt citate cuvînt cu cuvînt din Isaia 53, totuşi combinaţiauferinţei, a slujirii şi a morţii pentru mîntuirea altora ne face să ne gîndim

29




exact la acest pasaj. Mai mult decît atît, Pavel, Petru, Matei, Luca şi Ioan -cei care au contribuit cel mai mult la scrierea Noului Testament - fac toţialuzie la cel puţin opt din cele două sprezece versete ale capitolului. Pe ces- au bazat ei cînd au aplicat cu atîta încredere şi atît de detaliat Isaia 53 luiIsus? Ei trebuie să fi auzit lucrul acesta chiar de pe buzele lui Isus. Din acestcapitol a învăţat El mai mult decît din oricare altul că vocaţia lui Mesia era săsufere şi să moară pentru păcatul omenirii, şi în felul acesta să fie glorificat.

Opoziţia clerului şi prezicerile Scripturii, însă, nu explicau în ele înseleinevitabilitatea morţii lui Isus. Al treilea, şi cel mai important motiv pentrucare El ştia că va muri, a fost alegerea Sa voită. El era hotârît să împlineascăceea ce s-a scris despre Mesia, oricîtă durere ar fi implicat aceasta. MoarteaLui nu este o urmare a concepţiei Sale fataliste şi nici a unei înclinaţii spremartiraj. Totul a fost cît se poate de simplu: El era încredinţat că VechiulTestament este o revelaţie de la Tatăl Său şi că El este hotărît întru totul săfacă voia Tatălui Său şi să înfăptuiască lucrarea Tatălui Său. în plus, suferinţaşi moartea Lui nu aveau să fie lipsite de scop. El venise „să caute şi sămîntuiască ce era pierdut" (Luca 19:10). El avea să moară pentru mîntuireapăcătoşilor, dîndu-şi viaţa ca o răscumpărare pentru a-i elibera (Marcu10:45). Aşa că El Şi-a îndreptat faţa cu hotârîre spre Ierusalim ca să meargă

într-acolo. Nimic nu avea să-i distragâ atenţia sau să-L influenţeze să serăzgîndească. De aici rezultă acel repetat „trebuie" atunci cînd vorbea despremoartea Lui. Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie respins. Tot ce erascris despre El trebuia să se împlinească. El a refuzat să facă apel la îngeri casă-L scape, pentru că atunci Scripturile, care au spus că lucrurile trebuie săse întîmple în felul acesta, nu s-ar fi împlinit. Nu era necesar să sufereCristosul înainte de a intra în slava Sa?30 El S-a simţit silit, chiar obligat: „Amun botez cu care trebuie să fiu botezat şi cît de mult doresc să se împlinească"(în original „cît de constrîns sînt", sau literal „cît de îngrădit sînt"), (Luca

12:50).Aşadar, deşi ştia că trebuie să moară, acest lucru nu s-a întîmplat pentru

că El a fost o victimă neajutorată a forţelor răului care s-au aliniat împotrivalui sau a unei soarte neînduplecate care i-a fost hotărîtă, ci pentru că de bunăvoie El a îmbrăţişat planul Tatălui Său de mîntuire a păcătoşilor, aşa cum afost descoperit în Scriptură.

Aceasta a fost perspectiva lui Isus asupra morţii Sale. în ciuda mareiimportanţe a învăţăturii Sale, a exemplului Său, a lucrărilor Sale de compasiune şi putere, nici una dintre acestea nu a avut o importanţă centrală înmisiunea Sa. Ceea ce a dominat gîndirea Lui a fost nu trăirea vieţii, ci ideeade a Şi-o dărui. Acest sacrificiu final a fost „ceasul" Lui, pentru care venise în lume. Şi cei patru evanghelişti, care mărturisesc despre El în evanghelii,dovedesc faptul că ei înţeleg acest lucru prin spaţiul disproporţionat de mare

pe care îl alocă întîmplărilor din ultimele Lui zile pe pămînt, morţii şi învieriiLui. Aceste întîmplări ocupă între o treime şi un sfert din cele trei evanghelii,

30


cînd Evanghelia după Ioan, aşa cum tocmai fusese descrisă, are două părţi,Partea semnelor" şi „Cartea suferinţelor", întrucît Ioan acordă aproximativ

" l a ş i spaţiu fiecăreia din aceste două părţi.

Lucrul accentuat de apostoliSe afirmă deseori că în Faptele Apostolilor apostolii pun accentul mai curîndne învierea lui Isus, decît pe moartea Lui, şi că nu există un singur caz măcar

în care să dea o explicaţie doctrinară a morţii Lui. Nu există dovezi pentrunici una din aceste două afirmaţii. Desigur, eu nu vreau să susţin că predicileapostolilor prezintă în întregime doctrina reconcilierii, aşa cum găsim maitîrziu în epistolele lor. Simţul istoric al lui Luca îl ajută să relateze ceea ce auspus apostolii la vremea aceea, nu ceea ce ar fi spus ei dacă ar fi predicat cucîtiva ani mai tîrziu. Şi totuşi seminţele doctrinei pot fi văzute. Relatarea luiLuca se învîrte în jurul activităţii celor doi apostoli, Petru şi Pavel, şi de lafiecare ne dă cinci predici cu caracter de evanghelizare, în rezumate maiscurte sau mai lungi. Astfel, avem predicile lui Petru din ziua Rusaliilor şi dinincinta Templului, nişte rezumate scurte ale cuvîntârilor pe care le-a ţinut întimpul celor două procese care i-au fost intentate de Sinedriu, şi o relataredestul de completă a mesajului lui către sutaşul roman Corneliu şi casa lui. 31

Apoi, cînd Luca relatează despre călătoriile misionare ale eroului său Pavel,el contrastează cuvîntarea sa către iudeii din sinagoga din Antiohia Pisidieicu cea pe care a ţinut-o înaintea paginilor din Listra în aer liber. El maicontrastează încă două cuvîntări din cea de-a doua călătorie misionară, şianume cea ţinută în faţa iudeilor din Tesalonic cu cea ţinută în faţa filozofilordin Atena, iar apoi face un rezumat al învăţăturii pe care le-o dă conducătorilor iudei din Roma.32 în fiecare predică, el abordează problema

dintr-un unghi diferit. Iudeilor, Pavel le-a vorbit despre Dumnezeul legă-mîntului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, dar Neamurilor le-a vorbitdespre Dumnezeul creaţiei, care a făcut cerurile, pâmîntul şi marea şi tot ceeste în ele. Şi totuşi, proclamarea ambilor apostoli a conţinut o esenţă comună, care ar putea fi reconstituita după cum urmează:

«Isus a fost un om care a fost adeverit de Dumnezeu prin minuni şi unsde Duhul să facă bine şi să vindece. în ciuda acestui fapt, El a fostcrucificat de cei răi, potrivit scopului pe care 1-a avut Dumnezeu, aşa cumau mărturisit Scripturile că Mesia trebuie să sufere. Apoi Dumnezeu ainversat verdictul pe care oamenii l-au pronunţat asupra lui Isus, prinfaptul că L-a înviat dintre cei morţi, de asemenea în conformitate cuScripturile şi aşa cum este atestat de apostolii care au fost martori oculari.APoi Dumnezeu L-a înălţat la un loc de supremă cinste, ca Domn siwntuitor. El posedă acum deplină autoritate atît să-i mîntuiască pe ceica re se pocăiesc, cred şi sînt botezaţi în numele Lui, iertîndu-le păcateleŞ' revârsînd peste ei darul Duhului, cît şi să-i judece pe cei care-L resping."

31




Din acest miez al Evangheliei se desprind mai multe puncte importante, în primul rînd, cu toate că apostolii au atribuit moartea lui Isus răutăţii

oamenilor, ei au declarat de asemenea că acest lucru s-a întîmplat datorităunui scop divin.33 Mai mult decît atît, ceea ce Dumnezeu a cunoscut de maidinainte, El a prevestit. Aşadar, apostolii au subliniat în mod repetat cămoartea şi învierea lui Isus au avut loc „după Scripturi". Rezumatul Evangheliei, scris de Pavel mai tîrziu, a subliniat de asemenea acest lucru: „caCristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că... a înviat a treiazi, după Scripturi" (1 Corinteni 15:3-4). Numai uneori sînt consemnate citatebiblice. Mult mai multe pasaje care nu s-au consemnat trebuie să fi fost

folosite, ca şi în cazul cuvîntârii din sinagoga din Tesalonic, cînd Pavel „avorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Cristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi" (Faptele 17:2-3). Pare plauzibil că acestea au;fost - sau cel puţin au inclus - pasajele biblice pe care le-a folosit Isus, şi caatare doctrinele pe care le exprimă acestea.

în al doilea rînd, cu toate că lipseşte o doctrină completă a reconcilierii,propovâduirea apostolică a crucii nu a fost nedoctrinarâ. Pe lîngă faptul căapostolii au propovăduit cum Cristos a murit, după Scripturi, arătînd că afăcut lucrul acesta conform planului de mîntuire al lui Dumnezeu, ei au numicrucea pe care a murit El un „lemn". Luca este grijuliu şi relatează lucrul]acesta cu privire la ambii apostoli de frunte, Petru şi Pavel. Petru a folosit dedouă ori expresia atît în faţa Sinedriului cît şi în casa lui Corneliu, arătînd căoamenii L-au „omorît, atîrnîndu-L pe lemn". în mod similar, Pavel a spuscelor adunaţi în sinagoga din Antiohia Pisidiei că atunci cînd locuitorii Ieru-isalimului şi conducătorii lor „au împlinit tot ce este scris despre El, L-au datj

jos de pe lemn".

3

''Ei nu erau obligaţi să folosească acest limbaj. Petru a vorbit de asemeneajdespre „crucificarea" lui Isus, iar Pavel despre „patimile" şi „omorîrea" Lui.31Dar de ce se referă ei la „lemn" şi la faptul că El a fost „atîrnat" pe el? Singura!explicaţie posibilă se găseşte în Deuteronom 21:22-23, unde se dau reguli cu!privire la trupul unui om care a fost executat prin spînzurare datorită uneiifapte deosebit de grave. Acesta trebuia să fie îngropat înainte de cădereanopţii, căci „oricine atîrnă pe lemn este sub blestemul lui Dumnezeu". AposJtolii erau destul de familiarizaţi cu această lege şi cu implicaţia ei, anume căiIsus a murit sub blestemul divin. Cu toate acestea, în loc ca ei să treacă subtăcere lucrul acesta, în mod intenţionat ei au atras atenţia oamenilor asupralui. Este evident deci că ei nu erau ruşinaţi de lucrul acesta. Ei nu puteau]concepe sub nici o formă că Isus ar fi meritat să fie blestemat de Dumnezeu.De aceea, ei trebuie cel puţin să fi început să înţeleagă că ceea ce purta El afost blestemul nostru. Cu siguranţa că ambii apostoli au afirmat lucrul acestafoarte clar în epistolele lor de mai tîrziu. în Epistola către Galateni, scrisă:probabil curînd după vizita lui în Antiohia Pisidiei, Pavel a scris: „Cristos ne-a;răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, - fiindcă estei

32


• . Blestemat este oricine este atîrnat pe lemn" (3:13). Iar Petru a scris:S<ct a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn" (1 Petru 2:24). Atunci," â în epistolele lor, Petru şi Pavel au văzut clar crucea lui Isus în contextul

tării păcatelor noastre şi a blestemului, şi dacă amîndoi au făcut o legătură' tre acest lucru şi versetele din Deuteronom, care se referă la atîrnarea pe

mn nu este oare rezonabil să presupunem că deja în cuvîntările lor dinFantele Apostolilor, în care ei au vorbit despre cruce ca despre un lemn, ei

enuntat foarte succint acelaşi adevăr? în acest caz, în primele predici aleapostolilor există o cantitate mai mare de învăţătură doctrinară cu privire lacruce decît se consideră deseori.

în al treilea rînd, trebuie să analizăm felul în care au prezentat apostolii

învierea. Cu toate că ei au subliniat importanţa învierii, ar fi exagerat să lenumim mesajul în mod exclusiv o evanghelie a învierii. Căci prin natura ei, învierea nu poate fi luată izolat. întrucît ea este o înviere din morţi, semnificaţia ei este determinată de natura acestei morţi. într-adevăr, motivul carei-a determinat pe apostoli să sublinieze importanţa învierii a putut fi maidegrabă acela de a sublinia un anumit aspect al morţii pe care aceasta oanulează sau o cucereşte. Este dovedit că aşa stau lucrurile. în forma cea maisimplă, mesajul lor a fost: „voi L-aţi omorît, Dumnezeu L-a înviat şi noisîntem martori".36 Cu alte cuvinte, învierea a fost reversul divin al verdictuluidat de oameni. Dar a fost mai mult decît atît. Prin înviere, Dumnezeu L-a„proslăvit" şi L-a „înălţat" pe Isus care a murit. 37 Ridicîndu-L la un loc deneasemuită cinste la dreapta Sa, ca o împlinire a Psalmului 110:1 şi pe bazarealizărilor morţii Lui, Dumnezeu L-a făcut pe Isus cel crucificat şi înviat„Domn şi Cristos", „Domn şi Mîntuitor", dîndu-I autoritatea de a-i mîntui pepăcătoşi, dîndu-le pocăinţă, iertare şi revârsîndu-Şi peste ei darul Duhului.38

Mai mult decît atît, se spune în mod specific că această mîntuire atotcuprinzătoare se datorează „Numelui" Său atotputernic (suma totală a persoanei Lui, a morţii şi a învierii Lui), în care oamenii trebuie să creadă şi încare ei trebuie să fie botezaţi, „căci nu este sub cer nici un alt Nume datoamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.39

Cînd ne întoarcem de la primele predici ale apostolilor din cartea Faptelorla cuvîntările mai profunde din epistolele lor, locul proeminent pe care ei îldau crucii este şi mai mult subliniat. Este adevărat, unele epistole mai scurtenu vorbesc despre cruce (aşa cum este Epistola lui Pavel către Filimon,epistola lui Iuda, şi A doua şi A treia epistolă a lui Ioan), şi nu este deloc

rPnnzâtor faptul că predica lui Iacov, care este în mare măsură de o nuanţăca, nu se referă la ea. Totuşi, cei trei scriitori majori ai epistolelor Nouluis ament - Pavel, Petru şi Ioan - mărturisesc în unanimitate despre centra-5a e ', aşa cum o face de altfel şi Epistola către evrei şi Apocalipsa.

, nc epem cu Pavel. El a găsit că nu este o anomalie să definească Evan-la Pe care o predica „propovâduirea crucii", să definească misiunea lui

•>.noi predicăm pe Cristos cel răstignit", iar botezul, ca o iniţiere „în

33




moartea Lui" şi Cina Domnului, ca o vestire a morţii Domnului. El a declarat]cu îndrăzneală că, deşi crucea pare a fi ori o nebunie ori o „pricină de]poticnire" pentru cel încrezător în sine, ea este de fapt tocmai esenţa înţelepJciunii şi a puterii lui Dumnezeu.40 Atît de convins a fost el de lucrul acesta,!Ie-a spus el corintenilor, încît s-a hotărît ca de bună voie să renunţe la

înţelepciunea lumească şi să nu cunoască nimic printre ei „decît pe IsuslCristos şi pe El răstignit" (1 Corinteni 2:1-2). Cînd mai tîrziu, în aceeaşi!epistolă, el a vrut să le reamintească de Evanghelia pe care o propovăduia,]pe care el însuşi a primit-o şi le-a transmis-o lor, Evanghelie care a devenit!temelia pe care stăteau ei şi Vestea Bună prin care ei au fost mîntuiţi, ceeace era de primă importanţă (a spus el) era „că Cristos a murit pentru pâcatelejnoastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturiaşi că S-a arătat..." (1 Corinteni 15:1-5). Şi cînd după cîţiva ani, el a dezvoltaiacest rezumat într-un manifest complet al Evangheliei care este Epistola Iulcătre romani, el subliniază şi mai mult importanţa crucii. Căci dovedind catoată lumea este păcătoasă şi vinovată înaintea lui Dumnezeu, el explică felul

în care metoda dreaptă a lui Dumnezeu de a-1 pune pe cel nelegiut într-o starddupă voia Sa este aceea de a înfăptui acest lucru „prin răscumpărarea cârdeste în Cristos Isus", pe care „Dumnezeu L-a rînduit să fie, prin credinţa însîngele Lui, o jertfă de ispăşire" (Romani 3:21-25). în consecinţă, noi sînter„justificaţi prin sîngele Lui" şi reconciliaţi (trad. lui Cornilescu „împăcaţiin.tr.) „cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său" (Romani 5:9-10). Fără moar*tea jertfitoare a lui Cristos pentru noi, mîntuirea ar fi fost imposibilă. Nu est«de mirare că Pavel nu s-a lăudat cu nimic altceva decît cu crucea lui Cristoi(Galateni6:14).

Mărturia apostolului Petru este tot atît de clară. El începe prima lepistola cu surprinzătoarea afirmaţie că cititorii lui au fost stropiţi cu sîngellui Isus Cristos. După cîteva versete, el le reaminteşte că răscumpărarea Iodin felul deşert de vieţuire nu a fost plătită „cu lucruri pieritoare, cu arginsau cu aur", ci mai degrabă „cu sîngele scump al lui Cristos, Mielul fără cusuşi fără prihană" (1 Petru 1:18-19). Cu toate că celelalte referiri din epistollui, la moartea lui Isus sînt legate de suferinţa nejustă a creştinilor („slava priisuferinţă" fiind un principiu atît pentru ei cît şi pentru el), Petru se foloseştnegreşit de ocazie pentru a le da cîteva învăţături profunde cu privire laimoartea Mîntuitorului. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn"!şi „Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El Cel drept, pentrucei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu" (2:24; 3:18), pentru a se împliniprorocia din Isaia 53. Deoarece în acest context Petru subliniază crucea caiexemplu al nostru, este şi mai surprinzător faptul că în acelaşi timp el ni-LJprezintă pe Cristos ca purtătorul păcatelor noastre şi înlocuitorul nostru.

Lucrul pe care l-a subliniat Ioan în epistolele lui a fost întruparea. Deoa-4

rece el combătea o veche erezie care încerca să facă deosebire între Cristosşi Isus, între Fiul divin şi fiinţa Lui omenească, el a insistat asupra faptului că

34


este Cristosul care „a venit în trup" şi că oricine neagă lucrul acesta esteA ticrist-41 Negreşit, el a văzut întruparea avînd ca ţintă Reconcilierea. Căci

eostea unică a lui Dumnezeu a fost văzută nu atît de mult în venirea cît înoartea Fiului Său, pe care L-a „trimis... ca o jertfă de ispăşire pentruăcatele noastre" şi al cărui „sînge ...ne curăţeşte de orice păcat".42

Epistola către evrei, care este mai mult un tratat teologic decît o epistolă,a fost scrisă creştinilor evrei care, sub presiunea persecuţiei, au fost ispitiţi sărenunţe la Cristos şi să revină la iudaism. Tactica autorului a fost aceea de ademonstra supremaţia lui Isus Cristos, nu numai ca Fiu mai mare decît îngeriisi ca Proroc mai mare decît Moise, ci îndeosebi ca Preot mai mare decît oricemembru al liniei preoţeşti levitice care era acum de domeniul trecutului. Căci

lucrarea jertfitoare a lui Isus, „Marele nostru Preot" (4:14), este în modincomparabil superioară lucrării îndeplinite de aceşti leviţi. El nu avea nici unpăcat propriu pentru care să aducă jertfă; sîngele vărsat nu era cel al ţapilorsi al viţeilor, ci propriul Său sînge; nu era necesar ca El să aducă aceleaşi jertfe

în mod repetat, jerfe care nu ar fi putut îndepărta păcatele niciodată, deoarece El a adus „jertfă o singură dată"; prin aceasta e! a dobîndit „o răscumpărare veşnică" şi a pus bazele unui „legămînt veşnic" care conţine promisiunea:„Le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şifărădelegile lor".43

Dar şi mai izbitor decît toate acestea este portretul lui Isus care ni seprezintă în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. El ne este prezentat în primulcapitol al cărţii ca „cel întîi născut din morţi" (v. 5) şi „Cel viu", care a fostmort dar care acum este viu în vecii vecilor, şi care ţine cheile morţii şi aleLocuinţei morţilor (v. 18). Mai este adăugată o doxologie adecvată: „A Lui,care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,... a Lui

să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin" (v. 5-6).Numele pe care-1 foloseşte Ioan cel mai des pentru Isus, adecvat imaginilor simbolice ale Apocalipsei, este simplu „Mielul". Motivul pentru careIoan foloseşte acest nume, care îi este atribuit lui Isus de douăzeci şi opt deor i în aceasta carte, are puţin de a face cu caracterul Lui blînd (cu toate că•ntr-o instanţa sînt puse în contrast în mod voit însuşirile lui de „Leu" şi de„Miel" (5:5-6); mai degrabă el foloseşte acest nume deoarece Isus a fostomorît ca o victimă adusă ca jertfă şi prin sîngele Lui El i-a făcut pe ai Săi'beri. In scopul de a înţelege perspectiva largă din care vede Ioan influenţa

• le'ului, ar fi de folos să o divizăm în patru sfere - mîntuirea, istoria,•nchinarea şi eternitatea.

toporul răscumpărat al lui Dumnezeu (acea „mare gloată pe care nuP ^a s-o numere nimeni"), care este format din oameni de orice naţiune şi

a Şi care stă înaintea tronului lui Dumnezeu, atribuie în mod specificu'rea lor lui Dumnezeu şi Mielului. Ei strigă cu o voce puternică:

"Mîntuirea este a Dumnezeului nostru,ar e sade pe scaunul de domnie, şi a Mielului."

35




Folosind o metaforă foarte dramatică, Ioan ne spune că „ei şi-au spălat Ihainele şi le-au albit în sîngele Mielului". Cu alte cuvinte, ei datorează faptul -lcă sînt într-o stare după voia lui Dumnezeu numai şi numai crucii lui Cristos, Iprin care păcatele lor au fost iertate şi starea lor de pîngărire curăţată. •Mîntuirea lor prin Cristos este de asemenea sigură, căci pe lîngâ faptul câ Inumele lor sînt scrise în cartea vieţii Mielului, şi numele Mielului este scris pe 1

frunţile lor.44

însă în vedenia lui Ioan, Mielul este mai mult decît Mîntuitorul unei Imulţimi fără număr; El este prezentat şi ca Domn al întregii istorii. De la bunj început, Ioan îl vede că „stă în mijlocul scaunului de domnie", adică estefl

părtaş conducerii suverane a Atotputernicului Dumnezeu. Mai mult decît Iatît, Cel care stă pe scaunul de domnie ţine în mîna Lui dreaptă un sul cu 1şapte peceţi, care în general, se consideră că este cartea istoriei. La început IIoan a „plîns mult" pentru că nu era nimeni în univers care să poată deschide 1sulul sau să privească înlâuntrul lui. Dar pînă la urmă se spune că Mielul este jvrednic să facă lucrul acesta. El ia sulul, rupe peceţile una cîte una, şi astfefl(se pare) desfăşoară istoria capitol după capitol. Este semnificativ faptul că ]ceea ce L-a făcut vrednic să îşi asume acest rol este crucea Lui; căci ea estelcheia istoriei şi a procesului de răscumpărare pe care ea l-a inaugurat. înjciuda faptului că a suferit de pe urma războiului, a foametei, a molimei, alpersecuţiei şi a altor catastrofe, poporul lui Dumnezeu poate încă să-1 biruJiască pe diavol „prin sîngele Mielului", şi El îl asigură că victoria finală este a 1Lui şi a sa, întrucît Mielul dovedeşte că El este „Domnul domnilor şi împă-1ratui împăraţilor".45

Nu este surprinzător să aflăm câ Autorul mîntuirii şi Domnul istoriei este,]de asemenea, obiectul închinării cerului. în capitolul 5, noi ascultăm cum

corurile aduc unul după altul slavă Mielului. în primul rînd, cînd El a luatsulul, „cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni" (reprezentîndjpe de o par te probabil întreaga creaţie, iar pe cealaltă parte respectiv întreaga]Biserică a ambelor testamente) „s-au aruncat la pămînt înaintea Mielului..!şi cîntau o cîntare nouă:

„Vrednic eşti Tu să iei carteaşi să-i rupi peceţile,căci ai fost junghiat,şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău,oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norodşi de orice neam..."

Apoi, Ioan a auzit vocea celor o sută de milioane de îngeri, sau chiar ma:mulţi, care erau aşezaţi la periferia celor care încorjurau scaunul de domnieŞi aceştia cîntau cu voce tare:

36


Vrednic este Mielul care a fost junghiat,sa primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria,cinstea, slava şi lauda!"

Apoi, în final, el a auzit „pe toate făpturile care sînt în cer, pe pămînt, subnărnînt, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri" - creaţia universală - cîntînd:

A Celui ce sade pe scaunul de domnie şi a Mieluluisa fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea

în vecii vecilor!"

La această cîntare cele patru făpturi vii au răspuns cu „Amin" şi bătrîniis-au aruncat la pămînt şi s-au închinat.46

Pe lîngă faptul că astăzi Isus ocupă locul central în ce priveşte mîntuirea,istoria şi închinarea, El va ocupa un loc central şi atunci cînd se va sfîrşi istoriasi cînd se va ridica, în final, cortina eternităţii. în ziua judecăţii, cei care L-aurespins vor încerca să fugă de El. Ei le vor cere munţilor şi stîncilor să-iacopere: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce sade pe scaunulde domnie şi de mînia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cinepoate sta în picioare?" Dar pentru cei care s-au încrezut în El şi L-au urmat,ziua aceea va fi ca o zi de nuntă, ca un ospăţ de nuntă. Căci unirea finală alui Cristos cu poporul Lui este zugrăvită ca nunta Mielului cu Mireasa Lui.Schimbînd metafora, Noul Ierusalim se va coborî din cer. Nu va avea nici untemplu în el, „pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul,sînt Templul ei"; nu va mai fi nevoie nici de soare, nici de lună, „căci oluminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul".47

Nu poate să ne scape, sau să nu ne impresioneze felul în care spectatorulcuplează în mod repetat şi fără reţinere cuvintele Dumnezeu şi Mielul.Persoana pe care el o pune la loc de egalitate cu Dumnezeu este Mîntuitorulcare a murit pentru păcătoşi. El îl zugrăveşte cum mijloceşte mîntuirea luiDumnezeu, cum stă pe scaunul de domnie cu Dumnezeu, cum primeşte

închinarea pe care o primeşte Dumnezeu (închinare ce I se datorează) şi cumrăspîndeşte lumina lui Dumnezeu. Iar vrednicia de a avea aceste privilegiiunice se datorează faptului că a fost junghiat, şi prin moartea Lui ne-aasigurat mîntuirea. Dacă (aşa cum se prea poate), cartea vieţii aparţine „dela 'ntemeierea lumii... Mielului care a fost junghiat", aşa cum găsim încapitolul 13:8, atunci Ioan ne spune tocmai că, din eternitatea trecutului pînă"J eternitatea viitorului, locul central al scenei este ocupat de Mielul luiDumnezeu care a fost junghiat.

erseverenţă în ciuda opoziţieieeastă trecere în revistă nu ne lasă nici o îndoială asupra faptului că cele

1 '^portante persoane care au contribuit la scrierea Noului Testament au

37




crezut în caracterul central al crucii lui Cristos, şi au crezut că această!convingere a lor a derivat din gîndirea învăţătorului însuşi. De aceea, Biserica»primară din perioada ce a urmat imediat după apostoli, a avut în învăţăturalui Cristos şi a apostolilor Lui un motiv dublu de a face din cruce simbolul şlsemnul creştinătăţii. Tradiţia Bisericii a dovedit prin aceasta că este o reflectare fidelă a Scripturii.

Mai mult decît atît, noi nu trebuie să trecem cu vederea tenacitatea lorremarcabilă. Ei ştiau că cei care îl crucificaseră pe Fiul lui Dumnezeu L-ausupus batjocurii publice, iar pentru a răbda crucea, Isus trebuise să Sesmerească înaintea ei şi să dispreţuiască ruşinea ei. 48 Totuşi, ceea ce a foa

ruşinos, ba chiar odios, în ochii criticilor lui Cristos, a fost cel mai glorios lucrupentru urmaşii Lui. Ei au învăţat că slujitorul nu este mai mare decît stăpînJşi că pentru ei, ca pentru El, suferinţa era un mijloc de a ajunge la slavă. Mamult decît atît, suferinţa însemna slava, şi ori de cîte ori ei au fost „batjocoriipentru Numele lui Cristos", „Duhul slavei" se odihnea peste ei.49

Duşmanii Evangheliei însă nu au împărtăşit şi nici nu împărtăşesc acesLpunct de vedere. Nu există prăpastie mai mare între credinţă şi necredinţadecît atunci cînd vorbim despre atitudinea acestor două faţă de cruce. Acolflunde credinţa vede slavă, necredinţa vede numai dispreţ. Ceea ce era <•nebunie pentru greci şi continuă să fie şi pentru intelectualii care se încred îflpropria lor înţelepciune, este negreşit înţelepciunea lui Dumnezeu. Şi ceea cflrămîne o pricină de poticnire pentru cei care se încred în propriile lor calităBmorale, ca şi iudeii din primul secol, se dovedeşte a fi puterea mîntuitoare 1lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:18-25).

Unul dintre cele mai triste aspecte ale religiei musulmane este că aceastJ

respinge crucea, declarînd că nu se poate concepe ca un profet major al lJDumnezeu să vină să aibă un sfîrşit atît de dezonorant. Coranul nu vemutilitatea morţii unui Mîntuitor, în care El să poarte păcatele. De cel puwcinci ori el declară categoric că „nici un suflet nu va purta sarcina altuia". întiladevăr, „dacă un suflet împovărat strigă după ajutor, nici măcar o rudâjapropiată să nu-i poarte sarcina". De ce aşa? Este aşa pentru că „fiecare oiva culege roadele propriilor lui fapte", cu toate că Alah este îndurător şi iartăpe cei care se pocăiesc şi fac binele. Negînd necesitatea crucii, Coranul merjişi mai departe şi neagă realitatea ei. Iudeii „au rostit o minciună moJstruoasâ" cînd au declarat: „Noi L-am omorît pe Mesia Isus fiul Maritiapostolul lui Alah", căci „ei nu L-au omorît şi nici nu L-au crucificat, ci numaiau crezut că l-au făcut aceste lucruri".50 Cu toate că teologii musulmani aldat diferite interpretări acestei afirmaţii, punctul lor obişnuit de vedere eştică Dumnezeu i-a vrăjit pe duşmanii lui Isus ca sâ-L scape, şi că ori IudlIscarioteanul ori Simon din Cirena l-au înlocuit în ultimul moment. în secolw

al XlX-lea, secta musulmană Ahmadia a împrumutat de la diferiţi scriitoacreştini liberali ideea că Isus doar a leşinat pe cruce, şi s-a trezit din leşin înmormînt, adăugind că după aceea El a călătorit în India ca sâ-i înveţe pi

38


j s j a murit acolo. Ei pretind că ei însisi sînt protectorii mormîntuluiruTcareseaflăînKashmir.

Dar mesagerii creştini ai Veştii Bune nu pot trece cu vederea crucea. Iatătu ria unui misionar american Samuel M. Zwemer (1867-1952), care a

rat în Arabia, a editat revista The Muslim World (Lumea musulmană) timp. Datruzeci de ani, şi uneori el este numit „Apostolul trimis Ia lumeamusulmană":

Misionarul care lucrează printre musulmani (cei pentru care crucea luiCristos este o pricină de poticnire iar reconcilierea, o nebunie) simte înfiecare zi îndemnul de a medita tot mai adînc la misterul răscumpărării şidevine tot mai convins că aceasta este esenţa mesajului nostru şi a misiuniinoastre...Dacă crucea lui Cristos înseamnă ceva pentru noi, cu siguranţa ea estetotul - cea mai profundă realitate şi cel mai sublim mister. Omul ajungesă realizeze că literalmente toată bogăţia şi slava Evangheliei este concentrata aici. Crucea este atît pivotul cît şi centrul gîndirii nou testamen-tale. Ea este semnul exclusiv al credinţei creştine, simbolul creştinătăţii şicentrul atenţiei ei.Cu cît necredincioşii neagă tot mai mult importanţa ei crucială, cu atît maimult credincioşii găsesc în ea secretul problemei păcatului şi a suferinţei.Cînd citim Evanghelia cu musulmanii, noi redescoperim accentul pe carel-au pus apostolii pe cruce. Noi găsim că, deşi ocara crucii rămîne, putereaei magnetică este irezistibilă.52

„Irezistibil" este tocmai cuvîntul pe care 1-a folosit un student iranian cînd

mi-a povestit despre conversaţia lui cu Cristos. învăţat de mic să citeascăCoranul, să-şi spună rugăciunile şi să trăiască o viaţă corectă, el şi-a dat totuşiseama că era despărţit de Dumnezeu datorită păcatelor lui. Cînd prieteniicreştini l-au dus la biserică şi l-au îndemnat să citească Biblia, el a aflat că IsusCristos a murit pentru iertarea păcatelor lui. „Pentru mine oferta a fostirezistibilă, providenţială", a spus el, şi a strigat către Dumnezeu să se îndurede el prin Cristos. Aproape imediat „povoara vieţii mele trecute a fostridicată. M-am simţit ca şi cum o greutate uriaşă... a dispărut. Odată cu aceaespovârare şi cu acel sentiment de uşurare a venit şi o bucurie incredibilă.n sfîrşit, lucrul pe care l-am aşteptat s-a întîmplat. Am fost eliberat de

cutul meu. Ştiam că Dumnezeu m-a iertat şi m-am simţit curat. îmi veneast r'g, să spun tuturor". Prin cruce a ajuns el să vadă clar caracterul lui

.. nezeu Şi to t Prin ea a găsit dimensiunea care îi lipsea religiei musulmane,. a> "'ntimitatatea părintească a lui Dumnezeu şi siguranţa profundă în ceiu '6 i e r t a r e a Păcatelor".

Musulmanii însă nu sînt singurii care resping Evanghelia crucii. Şi hindu-u toate că ei pot accepta istoricitatea ei, resping semnificaţia ei

39




mîntuitoare. Gandhi, de exemplu, întemeietorul Indiei moderne, care, înjtimp ce lucra în Africa de Sud ca un tînâr avocat, a fost atras înspre creştinism, ja scris despre ceea ce credea el pe vremea cînd era încă acolo, în 1894:

„L-am putut accepta pe Isus ca pe un martir, ca pe întruchiparea sacri-1ficiului şi ca pe un învăţător divin, dar nu ca pe cel mai perfect om care !s-a născut vreodată. Moartea Lui pe cruce a fost un mare exemplu pentrulume, dar inima mea nu putea accepta că în ea există ceva tainic sau ovirtute miraculoasă.53

întorcîndu-ne în Occident, poate că cea mai batjocoritoare respingere a

crucii a ieşit din peniţa filozofului şi filologului german, Friedrich Nietzsche!(decedat în 1900). La începutul cărţii Anticristul (1895), el defineşte binele!ca „voinţa de a pune mîna pe putere", râul ca „tot ceea ce porneşte dinislăbiciune", iar fericirea ca „senzaţia că puterea creşte...", în timp ce „ceea ceieste şi mai dăunător decît orice viciu" este „simpatia activă pentru ceea celeste şubred alcătuit şi slab - creştinismul". Admirînd ideea lui Darwin cuiprivire la supravieţuirea individului adaptat, el a dispreţuit slăbiciunea îniorice formă a ei şi a visat ca aceasta să fie înlocuită de un „supraom" şi de o„rasă conducătoare plină de cutezanţa". Pentru el „depravare" însemnai„decadenţa" şi nimic nu era mai decadent decît creştinismul care „s-a aliat cuitot ceea ce este mai slab, mai de jos şi mai şubred constituit". Fiind „religia!milei", creştinismul „păstrează ceea ce este bun de distrus" şi, făcînd lucrulacesta, el „răstoarnă legea evoluţiei" (p. 115-118). Nietzsche şi-a rezervat ceaimai înverşunată insultă pentru „conceptul creştin despre Dumnezeu" numinldu-L „Dumnezeul bolnavilor, Dumnezeul păianjen, Dumnezeul duh" şi penitru Cel pe care creştinii îl consideră Mesia, pe care el îl numeşte cu aroganţii

„Dumnezeu pe cruce" (p. 128,168).Dacă Nietzsche a respins religia creştină pentru „slăbiciunea" ei, alţii aul

făcut lucrul acesta pentru aşa-zisele învăţături „barbare" ale ei. De exemplulprofesorul Sir Alfred Ayer, filozoful de la Oxford care este foarte binacunoscut pentru antipatia pe care o nutreşte faţă de creştinism, a scris într-uriarticol de ziar publicat recent că avem motive întemeiate să considerăm căidintre religiile care au o importanţa istorică, cea mai rea este religia creştină.De ce aşa? Deoarece ea se bazează „pe doctrinele aliate ale păcatului originarişi a reconcilierii prin moartea substituţionară a lui Cristos, care din punct dejvedere intelectual sînt demne de dispreţuit iar moraliceşte sînt scandaloa-lse".54

Cum se explică faptul că creştinii înfruntă aceasta bătaie de joc fără să se]clintească? De ce „stăm lîngâ vechea tristă cruce" (în cuvintele unui cunoscutimn creştin popular), şi insistăm asupra caracterului ei central, refuzînd să oilăsăm să fie împinsă la periferia mesajului nostru? De ce trebuie să proclamăm ceea ce este scandalos şi să ne lăudăm cu ceea ce este ruşinos? Râspun-

40


este cuprins într-un singur cuvînt: „integritate". Integritatea creştinăS nstă parţial dintr-o hotărîre de a demasca orice caricatură, dar în cea maiC are parte ea constă din loialitatea personală faţă de Isus, în a cărui gîndire

ea m î ntuitoare a ocupat un loc central. într-adevăr, cititorii care s-au0piat de Scripturi fără prejudecăţi au ajuns cu toţi, se pare, la aceeaşi

concluzie. Iată un exemplu din secolul acesta.P.T. Forsyth, congregaţionalistul englez, a scris în The Cruciality of the

Cross publicată în 1909:

,Cristos este pentru noi exact ceea ce este crucea Lui. Tot ceea ce a fostCristos în cer sau pe pămînt a fost pus în ceea ce a făcut acolo... Cristos,

repet, este pentru noi exact ceea ce este crucea Lui. Nu îl vei înţelege peCristos, pînă cînd nu vei înţelege crucea Lui" (p. 44-45).

în anul următor (1910), în The Work ofChrist el a scris:

„întreaga Biserică are la bază aceasta interpretare a lucrării lui Cristos(adică, doctrina reconcilierii aşa cum este prezentată de Pavel). Dacă muţicredinţa din acel centru, ai bătut un cui în sicriul Bisericii. Biserica va fisortită morţii şi dispariţia ei va fi numai o chestiune de timp (p. 53).

Apoi, Emil Brunner, teologul elveţian a cărui carte The Mediator a fostpublicată pentru prima dată în limba germană sub titlul „Un studiu al doctrinei centrale a credinţei creştine", şi-a apărat punctul de vedere prin următoarele cuvinte:

„în creştinism, credinţa în Mijlocitor nu este ceva la alegere, nu este ceva

despre care, la urma urmei, putem avea opinii diferite, dacă avem ounitate de vederi asupra „punctelor principale" ale credinţei. Căci credinţa în Mijlocitor - în evenimentul care a avut loc odată pentru totdeauna, o reconciliere revelată - este însăşi religia creştină - ea este..punctul principal"- ea nu este ceva periferic - ea este substanţa şi miezul,nu coaja. Lucrul acesta este atît de adevărat încît putem chiar să spunem:spre deosebire de celelalte forme ale religiei, religia creştină este credinţa

într-un singur Mijlocitor... Şi nu există nici o altă posibilitate de a fi creştindecît prin credinţa în ceea ce a avut loc odată pentru totdeauna, revelaţiaŞ' reconcilierea efectuate prin Mijlocitorul (p. 40).

Mai tîrziu Brunner vorbeşte în termeni elogioşi despre felul în care descrieuther teologia creştină ca o theologia cruciş (teologia crucii în l.latinâ,

n - t r a d0. şi continuă:'

41




„Crucea este simbolul credinţei creştine, al Bisericii creştine, al revelaţieilui Dumnezeu în Isus Cristos... întreaga luptă pentru Reformă pentru sola 1

fide (o singură credinţă în Uat.,n.trad.), pentru soli deo gloria (slavă numai 1lui Dumnezeu, în l.lat.n.trad.), a fost pur şi simplu lupta pentru interpre tarea <corectă a crucii. Cel care înţelege corect crucea - aceasta este opinia reformatorilor - înţelege Biblia, îl înţelege pe Isus Cristos (p. 435).

Din nou:

„Recunoaşterea plină de credinţă a acestui lucru unic, credinţa într-un IMijlocitor, este semnul credinţei creştine. Oricine consideră că această 1

afirmaţie este o exagerare, un semn de intoleranţă, de asprime, de gîndire 1care sfidează datele istorice, şi aşa mai depar te, nu a auzit încă mesajul 1religiei creştine (p. 507).

Ultimul citat ne parvine de la cărturarul anglican, episcopul Stephen Neill:

„După felul în care teologia creştină priveşte istoria, moartea lui Cristoseste punctul central al istoriei; aici converg toate drumurile trecutului; deaici se despart toate drumurile viitorului."55 I

Verdictul cercetătorilor Bibliei s-a furişat în minţile creştinilor, mode-lîndu-le felul lor de închinare. Trebuie manifestată toleranţă faţă de uniicreştini care la crucea lui Cristos şi-au găsit mîndria zdrobită, vinovăţia înlăturată, dragostea lor aprinsă, speranţa lor restaurată şi caracterul lortransformat, chiar dacă ei se complac puţin într-o exagerare inofensivă aimportanţei crucii. Privind crucea ca şi centru al istoriei şi al teologiei, ei OJ

privesc în mod natural precum un centru al întregii realităţi. Aşadar, ei o văd]peste tot, şi au văzut-o aşa întotdeauna. Vă dau două exemple, unul dii*antichitate şi celălalt din zilele noastre: 1

Iustin Martirul, apologetul creştin din secolul al doilea, a mărturisit căoriunde se uita el vedea crucea. Marea nu se trece fără ea, pămîntul nu se arâţfără ea, scrie el, referindu-se la catargul şi la verga unei corăbii, respectiv lailama şi la jugul plugului. Săpătorii şi mecanicii nu lucrează fără scule ascuţita în formă de cruce, amintind probabil de spadă şi de mînerul ei. Mai mult decîMatît, „forma omului este diferită de cea a animalelor lipsite de raţiune numaiprin faptul că el are o poziţie verticală şi posibilitatea de a-şi întinde braţele".]Şi dacă forma pe care o dau braţele şi trupul omului ne vorbeşte despre crucejacelaşi lucru îl face nasul şi sprîncenele omului.56 Fantezist? Da, complet;fantezist, şi totuşi sînt gata să iert orice fantezie de felul acesta care glorifică

crucea.Exemplul pe care vreau să-1 dau din zilele noastre este cea mai elocventa

descriere a universalităţii crucii pe care am auzit-o. Ea îi aparţine lui Malcorn42


jyj0ggeridge, care în mod inconştient reproduce ideile lui Iustin Martirul.Crescut într-o familie cu vederi socialiste şi familiarizat cu genul de ŞcoalăDuminicală ce propovăduia acelaşi punct de vedere precum şi cu „ateismullor îndulcit cu imnuri religioase", el a început să fie deranjat de „acest conceptal unui Isus care este preocupat de o cauză dreaptă". Atunci:

Dacă zăream pentru o clipită o formă de cruce - nu neapărat un crucifix;ci poate două bucăţi de lemn bătute în cuie împreună din greşeală, pe unstîlp de telegraf, de exemplu - dintr-o dată simţeam că inima mea s-a oprit.Instinctiv, intuitiv am înţeles că era vorba despre ceva mult mai important,mai tumultuos, mai pasionant decît cauza noastră dreaptă, oricît deadmirabilă ar putea fi aceasta...Ştiu, a fost o preocupare care m-a obsedat... Puneam laolaltă bucăţi delemn în formă de cruce, sau o desenam. Simbolul acesta, care în casanoastră a fost considerat ridicol, a fost totuşi ţinta speranţelor şi a dorinţelor de neconceput...Acum cînd îmi amintesc aceste lucruri, simt că mă apasă ca un plumb unsentiment al eşecului meu. Trebuia să o fi purtat la inimă; să o fi purtatca un standard de preţ, să nu mi-o fi smuls nimeni din mîini; chiar dacă aşfi căzut, m-aş fi ridicat. Ea trebuia să-mi fie un obiect de cult, uniformamea, limba mea, viaţa mea. Nu voi avea nici o scuză; nu pot să spun că nuam ştiut. Am ştiut de la început şi mi-am întors spatele."57

Mai tîrziu, însă, el s-a întors, aşa cum trebuie să facem fiecare din noi,dacă am zărit un crîmpei din realitatea lui Cristos cel crucificat. Căci singurulIsus autentic este Isus care a murit pe cruce.

Dar de ce a murit El? Cine este răspunzător pentru moartea Lui? Acestea

sînt întrebările de care ne vom ocupa în capitolul următor.

Note:*• Vezi Picturile prerafaelite de la Galeria municipală de art ă din Manch este r

unde este expus tabloul „Umbra morţii", de Julian Treuherz.2- Michael Goug h, Origins of Christian Art, p. 18. Vezi de asemenea, J. H.

Miller, „Cross" şi „Crucifix"; Christian World editată de Geoffrey Barra-c, °ugh; şi Cross and Crucifix de Cyril E. Pocknee.

• Tertulian, De corona, Cap. III, p. 94.

• Gr egory Dix (editor), Apostolic Tradition of St. Hippolytus, p. xi.S- Ib 'd., p. 68-69.

Cl Prian, Ad Thibaritanos IX.

•an, De Lapsis 2.7" cipri;8

Wchard Hooker, Ecclesiastical Polity, cartea a 5-a, cap. lxv. 20, „Of the

LC r °ss in Baptism"

43




9. Ibid., cartea a 5-a, cap. lxv. 6.10. Vezi în special p. 1-10 din cartea Cruci/ucton de Martin Hengel, a cărui titlu

original a fost Mors turpissima cruciş, „moartea cea mai ruşinoasă, de pecruce", o expresie folosită pentru prima dată de Origen.

11. Vezi relatăr ile pre zent ate de Josephu s inAnrt'quiries, xvii. 10. 10 şi în Jewish

WarV. xi. 1.

12. Cicero, Agatnst Verres II. v. 64, paragraful 165.13 . Ibid., II. v. 66, paragr. 170.14. Cicero, In Defence of Rabirius V. 16, p. 467.15. Iustin Martirul, Dialogue with Trypho a Jew, cap. lxxxix.16. Marcu 8:31 ş.m.d; compară Matei 16:21 ş.m.d.; Luca 9:22 ş.m.d.

17. Marcu 10:32-34; compară Matei 20:17-19; Luca 18:31-34.18. Matei 17:9-13; Marcu 9:9-13; compară Luca 9:44.

19. Marcu 10:35-45; Matei 20:20-28.20. Marcu 12:1-12; compară Matei 21:33-46; Luca 20:9-19.21. Pentru afirmaţia Lui cu privire la ce I se va întîmpla de Paşte, vezi Matei

26:2; pentru referinţele la „îngroparea" lui, Marcu 14:3-9 şi Matei 26:6-13;pentru nenorocirea care se va abate asupra lui Iuda, Marcu 14:10 ş.m.d.,compară Matei 26:14 ş.m.d. şi Luca 22:22; pentru instituirea Cinei Domnului, Marcu 14:22-25 şi compară Matei 26:26-29, Luca 22:14-20 şi 1Corinteni 11:23-26; iar pentru arestarea Lui, Matei 26:47-56 şi Marcu14:43-50, Luca 22:47-53 şi Ioan 18:1-11.

22. Ioan 2:4; 7:8.23. Ioan 7:25 ş.m.d., în special v. 30, şi 8:12 ş.m.d., în special v. 20.

24. Ioan 12:20-28.

25. Ioan 13:1; 17:1.26. Ioan 12:27; 13:1; Marcu 14:35, 41. Compară Matei 26:18.

27. Joachim Jeremias dezvoltă acest argument în Central Message.

Vezi în special p. 41.28. Zaharia 13:7; Matei 26:31; Marcu 14:27.

29. Psalmul 118:22; Matei 21:42; Marcu 12:10-11; Luca 20:17.

Compară Faptele 4:11; 1 Petru 2:7.

30. Marcu 8:31; Luca 24:44; Matei 26:54; Luca 24:26.

31. Faptele 2:14-39; 3:12-26; 4:8-12; 5:29-32 şi 10:34-43.32. Faptele 13:16-41; 14:15-17; 17:2-3 şi 22-31; 28:23-31.33. De ex.: Faptele 2:23; 3:18; 4:28.

34. Faptele 5:30; 10:39; 13:29.35. Faptele 2:23, 36; 4:10; 17:3 şi 13:28.36. Compară Faptele 2:23-24; 3:15; 4:10; 5:30; 10:39-40; 13:28;

37. Faptele 3:13 şi 2:33.38. Compară Faptele 2:33-36; 3:26; 5:31-32; 10:43 şi 13:38-39.

44


39 Faptele 2:38; 3:16; 4:10, 12; compară Luca 24:46-47.

40 1 Corin teni 1:18-25; Romani 6:3; 1 Cor. 11:26.

41 De ex., 1 Ioan 2:22 ; 4:1-3; 2 Ioan 7.

42 1 Ioan 3:16; 4:9, 14; 4:10 şi compară 2:1-2; 1:7.

43. Vezi în special Evrei 8-10.

44. Apocalipsa 7:9-14, 16-17; 13:8; 21:27; 14:1 ş.m.d.

4 5 . Apocalipsa 5:1-6; 22:1, 3; 12:11; 17:14.

46. Apocalipsa 5:8-9, 11-14.

47. Apocalipsa 6:15-17; 19:6-7; 21:9-10, 22-23.48. Evrei 6:6; Filipeni 2:8; Evrei 12:2.

49. Luca 24:26; Ioan 12:23-24; 1 Petru 1:11; 4:13; 5:1, 10-4:14.

50. Citatele sînt din Coran. Cele cinci pasaje care resping posibilitatea substituţiei se găsesc la următoarele capitole şi versete: p. 114: Mii. 38, p. 176:xxv. 18, p. 230: xvii. 15, p. 274: xxxix. 7 şi p. 429: vi. 164.

51. Evanghelia lui Barnaba, care nu este autentică şi care a fost scrisă în limbaitaliană în secolul al XlV-lea sau al XV-lea de către un creştin convertit lareligia musulmană, conţine atît părţi ale Coranului cît şi anumite porţiunidin cele patru evanghelii canonice. Ea conţine fantastica povestire carepretinde că, atunci cînd Iuda a venit cu soldaţii ca să-L prindă pe Isus, Els-a retras într-o casă. îngerii L-au scos de acolo printr-o fereastră, în timpce „glasul şi faţa lui Iuda s-au schimbat în aşa mare măsură şi a devenit atîtde asemănător lui Isus", încît toţi au fost induşi în eroare, iar Iuda a fostcrucificat în locul lui Isus.

52. Samuel M. Zwemer, Glory of the Cross p. 6.53 . Gandhi: An Autobiography (Gandhi: O autobiografie), p. 113.

54. The Guardian, 30 August 1979.55. Din capitolul intit ulat „Jesus and Hi story" din Truth ofGod Incarnate, editor

E.M.B. Green, p. 80.56. Iustin Martirul, First Apology , cap. lv, „Symbols of the Cross".

57. Malcolm Muggeridge, Jesus Rediscovered p. 24-25.

45



2

DE CE A MURITCRISTOS

De ce a murit Cristos? Cine a fost răspunzător pentru moartea Lui?Mulţi oameni nu văd că aceste întrebări ridică probleme şi de aceea găsesc

că nu este dificil să răspundă la ele. Totul li se pare limpede ca bună-ziua. Isusnu a murit, spun ei; El a fost omorît, executat în mod public ca unul care acălcat legea. Doctrinele pe care le-a propovăduit El au fost considerate,periculoase, ba chiar subversive. Conducătorii evreilor au fost iritaţi deatitudinea Lui nerespectuoasă faţă de Lege şi de pretenţiile Lui provocatoare, iar Romanii au auzit că El S-a proclamat pe Sine Rege al iudeilor,contestînd în felul acesta autori tatea lui Cezar. în ochii ambelor grupuri, Isusa apărut ca un gînditor şi un propovăduitor revoluţionar, iar alţii L-auiconsiderat şi un activist revoluţionar. El a produs schimbări atît de profunde

în status quo-u\ acelei vremi încît ei au fost hotârîţi să o sfîrşească cu El. Defapt, ca să facă lucrul acesta, ei au format o alianţă nelegiuită. în tribunalulevreiesc I s-a adus o învinuire de natură teologică, blasfemia. în tribunalu"roman, învinuirea a fost de natură politică - instigare la revolta. Dar indiferentcum i-au evaluat oamenii culpa, ca răzvrătit împotriva lui Dumnezeu sau împotriva lui Cezar, rezultatul a fost acelaşi. El a fost privit ca o ameninţarela adresa legii şi a ordinii, ameninţare care nu putea fi tolerată. Ca atare, Ela fost lichidat. De ce a murit El? în aparenţă, El a murit ca un infractor, dar în realitate El a murit ca victimă a unor oameni cu o judecată simplă şi ca unmartir al propriului Său renume.

Unul dintre aspectele fascinante ale relatărilor care ne-au rămas de lascriitorii evangheliilor despre procesul lui Isus1 este acest amestec al factorilor morali şi al celor legali. Ei toţi ne arată că atît în tribunalul evreiesc cîtşi în cel roman, s-a urmărit un anumit procedeu legal. Prizonierul a fostarestat, învinuit şi supus unui interogatoriu încrucişat, şi sînt chemaţi martori .Judecătorul a ajuns apoi la un verdict şi a pronunţat sentinţa. Şi totuşievangheliştii ne arată clar că prizonierul nu a fost vinovat de lucrurile de care

46

De ce a murit Cristos

fost învinuit, că martorii au fost mincinoşi şi că sentinţa la moarte a fost o încălcare grosolană a dreptăţii. Mai departe, motivul pentru care lucruriles-au întîmplat aşa cum s-au întîmplat a fosrprezenţa unor factori de naturăpersonala şi morală care au influenţat cursul legii. Caiafa, marele preot iudeu,si Pilat, procuratorul roman, nu au fost numai nişte slujitori religioşi, respectiv politici, care şi-au îndeplinit rolul lor oficial; ei au fost nişte oameni căzuţi

în păcat şi supuşi greşelilor, stapîniţi de patimile întunecate care ne stâpînescpe toţi. Căci motivele noastre sînt întotdeauna amestecate. Poate că reuşimsă păstrăm puţină corectitudine atunci cînd ne îndeplinim o datorie publică,dar în spatele acestei faţade se ascund emoţii violente şi păcătoase, care sînt întotdeauna pe punctul de a erupe. Aceste păcate secrete sînt expuse descriitorii evangheliilor, atunci cînd aceştia relatează despre prinderea, ţinerea

sub arest, judecarea, sentinţa şi executarea lui Isus. Expunerea lor este unuldintre scopurile relatărilor lor, căci materialul evangheliilor a fost folosit caun manual de educaţie morală a noilor convertiţi.

Soldaţii romani şi PilatCei care au fost primii răspunzători pentru moartea lui Isus au fost desigursoldaţii romani care au executat sentinţa. Desfăşurarea de fapt a crucificăriiLui însă, nu este descrisă de nici unul din cei patru evanghelişti.

Dacă ar fi trebuit să ne bazăm numai pe evanghelii, nu am fi ştiut ce s-a întîmplat. Alte documente din vremea de atunci însă, ne spun ce însemna defapt o crucificare.2 în primul rînd, prizonierul era umilit în public, fiinddezbrăcat complet. El era apoi aşezat pe spate pe pămînt, iar mîinile erau oripironite ori legate de bara orizontală de lemn (patibulum), iar picioarele luide stîlpul vertical. Crucea era apoi înălţată pînâ ajungea în poziţie verticală şi

lăsată apoi într-o groapă care fusese săpată pentru ea în pămînt. De obicei,se punea la dispoziţie un ţăruş sau un suport rudimentar care să preia o partedin greutatea trupului victimei şi să împiedice dezlegarea acestuia. Victimastătea atîrnată acolo, neajutorată, supusă unor dureri fizice mari, supusăbatjocurii publice, în arşiţa zilei şi în răceala din timpul nopţii. Tortura duramai multe zile.

Nici unul din aceste aspecte nu este descris de scriitorii evangheliilor.iJacă punem laolaltă toate informaţiile pe care ei ni le dau, se pare că, potrivitur>ui obicei roman cunoscut, Isus a început să-Şi poarte crucea spre locul dexecuţie. Se presupune însă că El a căzut sub greutatea ei. Căci un om numit"non, din Cirena, localitate care este în Africa de Nord, care la ceasul acelacrnai intra în oraş venind de la ţară, a fost oprit şi forţat să poarte crucea

P ntru Isus. Cînd au ajuns la „locul numit Golgota (care înseamnă LoculPSţînii)", lui Isus I s-a dat vin amestecat cu fiere, ceea ce a fost un gest denăvoinţa prin care ei au intenţionat să-i uşureze durerea cumplita. Dar, cu

e că, aşa cum ne spune Matei, a gustat amestecul, El a refuzat sâ-1 bea.

47




Apoi, toţi cei patru evanghelişti scriu foarte simplu: „Acolo L-au răstignit".3

Aceasta este tot ceea ce ne spun. Ei au descris mai înainte, cu cîteva detalii,felul în care soldaţii L-au luat în derîdere în pretoriu (reşedinţa guvernatorului): L-au îmbrăcat într-o haină stacojie, au pus pe capul Lui o cununăde spini şi în mîna dreapta l-au pus ca sceptru o trestie, L-au legat la ochi,L-au scuipat, L-au pălmuit şi L-au lovit în cap, cerîndu-I să-l identifice pe celcare L-a lovit. De asemenea, ei au îngenunchiat înaintea Lui, făcîndu-Iplecăciuni în bătaie de joc. Dar scriitorii evangheliilor nu ne dau nici undetaliu despre felul în care s-a desfăşurat crucificarea; ei nu se referă delocla ciocan sau la cuie, sau la durere şi nici măcar la sîngele Lui.

Tot ceea ce ni se spune este că „L-au răstignit". Aceasta înseamnă căsoldaţii au dus la îndeplinire înfiorătoarea lor sarcină de serviciu. Nu existănici o dovadă că ei erau încîntaţi de ceea ce făceau, şi nici o aluzie la faptulcă ei ar fi fost cruzi sau sadici. Ei nu au făcut altceva decît au respectatordinele primite. Aceasta era slujba lor. Făceau ceea ce trebuiau să facă. întot acest răstimp, ne spune Luca, Isus a continuat să Se roage cu glas tare:„Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac" (23:34).

Cu toate că scriitorii evangheliilor par să facă aluzie la faptul că soldaţiiromani nu aveau nici o vină pentru crucificarea lui Isus (şi ei adaugă faptulcă mai tîrziu sutaşul care-i comanda a crezut, sau cel puţin a crezut pe

jumătate), lucrurile stau altfel cu procuratorul roman care a poruncit ca Elsă fie crucificat. „Atunci, L-a dat în mîinile lor ca să fie răstignit. Au luat decipe Isus, şi... a fost răstignit" (Ioan 19:16-18). Pilat a fost vinovat. De fapt,vinovăţia lui stă înscrisă în Credeul nostru creştin, care afirmă că Isus a fost„crucificat sub Pilat din Pont". •

Despre Pilat ştim că a fost numit procurator (adică, guvernator roman)

în Iudeea, provincia de la limitele Imperiului Roman, de către împăratulTiberiu, şi că a ocupat această funcţie timp de zece ani, aproximativ din anul26 pînâ în anul 36 d.Cr. El şi-a cîştigat reputaţia de administrator capabil, cuun simţ al corectitudinii tipic roman. Dar el era urît de iudei deoarece el îidispreţuia. Ei nu au uitat fapta lui provocatoare de la începutul perioadei luide guvernator, cînd a ridicat steagul roman chiar în Ierusalim. Josephus(Flavius, n.trad.) descrie o altă faptă nesăbuita de-a lui, şi anume faptul că afolosit o parte din banii Templului ca să construiască un apeduct.4 Mulţi credcă în răscoala ce a urmat s-a întîmplat că a amestecat sîngele unor galileenicu jertfele lor (Luca 13:1). Acestea sînt numai exemple ale temperamentuluilui aprins, ale violenţei şi ale cuzimii lui. După cele spuse de Filon, împăratulAgripa I îl descrie într-o scrisoare adresată împăratului Caligula ca „un omfoarte inflexibil, foarte nemilos şi în acelaşi timp foarte încăpăţînat".5 Lucrulcare îl obseda era să menţină legea şi ordinea, să-i ţină pe acei iudei dificilisub control, şi, dacă era necesar, să înăbuşe cu cruzime orice răscoală sau

orice ameninţare cu răscoala.

48


Portretul lui Pilat din Pont din evanghelii se potriveşte foarte bine cute informaţii pe care le avem despre el din alte surse decît Biblia. Cînd

3C ducătorii iudei L-au adus pe Isus la el şi i-au spus: „Pe omul acesta L-am. atîtînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd

a el este Cristosul, împăratul" (Luca 23:2), Pilat şi-a dat seama de adevăr.n nă ce a început interogatoriul, evangheliştii subliniază două lucruri.

{ în primul rînd, Pilat a fost convins de nevinovăţia lui Isus. Evident, el afostlmpresionat de ţinuta nobilă a prizonierului, de stâpînirea Lui de sine şide atitudinea Lui politică nedăunătoare. Aşa că de trei ori el a declarat publiccă nu găseşte nici un motiv în baza căruia să-L învinuiască. Prima declaraţiea avut loc imediat după revărsatul zorilor, vineri dimineaţa, cînd Sinedriul i-a

predat cazul. Pilat i-a ascultat, i-a pus lui Isus cîteva întrebări şi după acestinterogatoriu preliminar a făcut anunţul: „Eu nu găsesc nici o vină în omulacesta".6

Adoua declaraţie a avut loc atunci cînd Isus S-a întors de la interogatoriulpe care I l-a făcut Irod. Pilat a zis preoţilor şi poporului: „Mi-aţi adus înaintepe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ceL-am cercetat cu deamăruntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pîrîţi. Nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci ni L-atrimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte". 7 Laaceste cuvinte, gloatele strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!" Dar Pilat arăspuns pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină demoarte în El".8 Mai mult decît atît, convingerea personală a procuratoruluicu privire la nevinovăţia lui Isus a fost confirmată de mesajul pe care i l-atrimis soţia lui: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta, căci azi am suferitmult în vis din pricina Lui" (Matei 27:19).

Insistenţa repetată a lui Pilat cu privire la nevinovăţia lui Isus este fondulde bază pe care studiem al doilea lucru despre El, pe care-1 subliniazăevangheliştii şi anume, încercarea lui ingenioasă de a evita să ia o poziţie saualta. El a vrut să evite pronunţarea unei sentinţe împotriva lui Isus (întrucîtcredea că El este nevinovat) şi în acelaşi timp a evitat să-L achite (deoareceliderii evreilor credeau că El este vinovat). Cum putea el pune la cale reconcilierea acestor ireconciliabili? îl vedem dînd din colţ în colţ, încercînd să-Lelibereze pe Isus şi să-i împace pe iudei, adică, să fie drept şi nedrept în acelaşit'mp. El a încercat patru portiţe de scăpare.

in primul rînd, auzind că Isus era galileean şi ca atare se afla sub jurisdicţiaU1 Irod, el L-a trimis să-l judece Irod, sperînd să-i transfere acestuia respon-

'litatea de a lua o decizie. Dar Irod L-a trimis pe Isus înapoi, neosîndit(Luca 23:5-12).

JSjjl doilea rînd, el a încercat un compromis: „După ce voi pune să-L bată,voi da drumul" (Luca 23:16, 22). El spera că mulţimea va fi satisfăcută cupedeapsa mai mică, nu cu cea capitală, şi că setea lor de sînge va fi

'acută atunci cînd îi Vor vedea spatele însîngerat. A fost o josnicie. Căci

49



Feiul în care abordăm crucea

dacă Isus era nevinovat, El ar fi trebuit să fie eliberat imediat, nu biciuit mail

întîi. în al treilea rînd, el a încercat să facă ceea ce era corect şi anume, sâ-L j

pună în libertate pe Isus pentru un motiv greşit (pentru că oamenii seaşteptau de la el să le elibereze pe cineva). Amintindu-şi de obiceiul încetăţenit al procuratorului de a acorda o amnistie de Paşte unui întemniţat, el alsperat că poporul îl va alege pe Isus ca beneficiar al acestei favori. Astfel el 1ar fi putut să-L elibereze printr-un act de clemenţă, în locul unui act juridic.A fost o idee abilă dar inerent ruşinoasă, iar poporul a zădărnicit-o cerînd înschimb ca iertarea garantata de procurator să-i fie acordată unui crimin^B

notoriu, Baraba. în al patrulea rînd, el a încercat să-şi susţină nevinovăţia. El a luat apă şi Işi-a spălat mîinile înaintea mulţimii, spunînd: „Eu sînt nevinovat de sîngeMBNeprihănitului acestuia" (Matei 27:24). Şi apoi, înainte de a i se usca mîinile,el L-a dat pe Isus în mîinile lor ca să fie crucificat. Cum a fost capabil să at ragă!asupra sa această mare vină, imediat după ce şi-a declarat nevinovăţia?

Este uşor sâ-1 condamnăm pe Pilat şi să uităm de propriul nostru compor-ltament care este tot atît de viclean. Dornici să evităm suferinţa care rezultă]dintr-o predare lui Cristos cu toată inima, şi noi căutăm subterfugii conJvenabile. Lăsăm ca altul să ia decizia respectivă, optăm pentru un compromişicăutăm să-L cinstim pe Isus pentru motive greşite (de exemplu, îl socotim învăţător, nu Domn), ori ne exprimăm public loialitatea faţă de EL, dar în \ acelaşi timp îl tâgâduim în inimile noastre.

Există trei expresii în naraţiunea lui Luca care ne lămuresc ce a făcut Pi lfl în cele din urmă: „ei strigau în gura mare", „Pilat a hotărît să li se împlinească

cererea" şi „pe Isus L-a dat în mîinile lor, ca să-şi facă voia cu El" (Lu<B23:23-25). Strigătele lor, cererea lor, voia lor. în faţa acestora, Pilat a capitulat. El avea de gînd sâ-I dea drumul lui Isus (Luca 23:20), dar el a vrut»acelaşi timp „să facă pe placul norodului" (Marcu 15:15). Mulţimea a cîştigaBDe ce? Pentru că ei i-au zis: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prietelcu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului" (Ioal19:12). Aceste cuvinte au hotărît definitiv sentinţa. Alegerea se făcea întllonoare şi ambiţie, între principiu şi avantaj. El avusese deja probleme mTiberius Cezar, în două sau trei ocazii anterioare. Nu-şi mai permitea să rişti încă un scandal.

Cu siguranţă, Isus a fost nevinovat. Cu siguranţă, dreptatea cerea elibdrărea Lui. Dar cum putea el promova nevinovăţia şi dreptatea dacă prlaceasta el nega voinţa poporului, dacă îi lua în derîdere pe conducătorinaţiunii şi dacă, mai presus de toate, provoca o răscoală, pierzîndu-şi astwfavoarea împăratului? Conştiinţa lui a fost înăbuşită de vocile zgomotoase al

explicaţiilor plauzibile pe care încerca să şi le dea. S-a compromis pentru ca fost un laş.

50


Iudeii şi preoţii lorCa toate că nu-1 putem disculpa pe Pilat, cu siguranţa putem recunoaşte că. „ f 0st pus într-o mare dilemă şi că liderii iudei au fost cei care l-au adus în

situaţia aceasta. Căci ei L-au dus pe Isus la Pilat ca să fie judecat, ei au fostcei care L-au acuzat de afirmaţii şi învăţături subversive şi ei au fost cei careau atîtat gloatele să ceară crucificarea Lui. De aceea, aşa cum Isus i-a spuslui Pilat: „Cine Mă dă în mîinile tale are un mai mare păcat" (Ioan 19:11).Poate că, întrucît a folosit singularul (în original, „cel care", n.tr.), El S-areferit la marele preot Caiafa, dar întreg Sinedriul a fost implicat. într-adevăr, implicat a fost şi poporul, aşa cum le-a spus Petru plin de îndrăzneală,imediat după Rusalii: „Bărbaţi Israeliţi,... voi L-aţi dat în mîna lui Pilat (pe

Isus) şi v-aţi lepădat de El înaintea Lui, măcar că el era de părere sâ-I deadrumul. Voi v-aţi lepădat de Cel sfînt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi sedăruiască un ucigaş. Aţi omorît pe Domnul vieţii..." (Faptele 3:12-15). Separe că aceiaşi mişei care L-au primit cu strigăte şi cu urale pe Isus înIerusalim în duminica Floriilor, au strigat după cinci zile să fie omorît. Şitotuşi, liderii lor au fost şi mai vinovaţi pentru că i-au instigat.

Prezenţa lui Isus i-a deranjat pe conducătorii religioşi evrei încă de la începutul activităţii Sale publice. în primul rînd, ei considerau că activitateaLui era nelegitimă. Cu toate că poza într-un Rabi, El nu a intrat pe uşa dinfaţă şi nici nu a urcat pe scara corectă. El nu a avut nici o „scrisoare deacreditare", nici o împuternicire adecvată. Apoi, prin comportamentul Luiprovocator, căci umbla în compania unor persoane cu o reputaţie proastă,mînca atunci cînd trebuia să postească şi profana ziua Sabatului vindecîndu-ipe oameni în acea zi, El a căutat în mod intenţionat situaţiile controversate.Nu numai că a nesocotit tradiţiile bătrînilor, în realitate El le-a respins în

întregime, i-a criticat pe farisei pentru că ridicau tradiţia mai presus deScriptură. Ei manifestau un interes mai mare pentru reguli decît pentruoameni, spunea El, pentru ceremoniile de curăţire decît pentru puritateamorală, pentru legi, decît pentru dragoste. El i-a denunţat numindu-i „ipo-cri ţi", „orbi care-i călăuzesc pe alţi orbi", şi i-a asemănat cu „mormintelevăruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sînt pline deoasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie" (Matei 23:27). Acestea au fostnişte acuzaţii pe care ei nu le puteau tolera. Şi mai grav, El le submina

u oritatea. Şi în acelaşi timp, El pretindea fără ruşine că este Domn alatului, că îl cunoaşte personal pe Dumnezeu ca Tată al Lui, ba chiar mai> că este egal cu Dumnezeu. Era o blasfemie. Da, pentru ei era de-a

dre Pt"l o blasfemie.

tri T'adar' e' e r a u c uP rm Ş' de ° indignare fariseică împotriva lui Isus. Doc-El r H e r a e r e t ' c ă- Comportamentul Lui era o insultă la adresa Legii sfinte.Pe o UCCa Pe o a m e n ' m rătăcire. în plus existau zvonuri că El i-ar fi încurajat

t re b eni să înceteze de a mai fi loiali lui Cezar. Prin urmare, activitatea Lui°Prită înainte ca El să producă daune şi mai mari. Atunci cînd au cerut

51




ca El să fie arestat, judecat şi redus la tăcere, ei au avut suficiente moti\ politice, teologice şi etice. Mai mult decît atît, cînd L-au dus să fie judecat ş i'l-au cerut să mărturisească sub jurămînt, chiar atunci ceea ce a spus El despreSine era o blasfemie. Ei L-au auzit cu urechile lor. Nu mai era nevoie demartori. El singur S-a dovedit că este hulitor. Merita să moară. A fost un lucrufoarte clar. Era vinovat. Mîinile lor erau curate.

Şi totuşi, şi totuşi, existau fisuri în acest proces intentat de liderii iudeilorLâsînd deoparte problema fundamentală a valabilităţii sau a falsităţii pretenţiilor pe care Isus le avea despre Sine, exista o chestiune de motivaţie. Car<

a fost motivul principal care a stîrnit ostilitatea preoţilor împotriva lui Isus'Erau ei oare motivaţi numai de interesul ce-1 manifestau pentru stabilitateapolitică, pentru adevărul doctrinal sau pentru puritatea morală? Pilat erjconvins că nu aşa stau lucrurile. El nu a fost indus în eroare de explicaţiile loicare voiau să pară cît mai plauzibile, în special de pretenţia lor de a fi loia împăratului. Aşa cum se exprimă H. B. Swete: „el le-a văzut sub masca Icviciul murdar al invidiei".9 în cuvintele lui Matei: „Căci ştia că din invidiidăduseră pe Isus în mîinile lui".10 Nu avem nici un motiv să punem la îndoialaevaluarea făcută de Pilat. El a fost unul care evalua cu agerime caracterulomului. în plus, se pare că evangheliştii, prin faptul că relatează de s p «evaluarea făcută de Pilat, sînt de acord cu ea.

Invidie! Invidia este reversul monedei care se numeşte vanitate. Nimeni!nu-i invidiază niciodată pe alţii dacă nu este mai întîi mîndru de sine. Şaconducătorii iudeilor au avut o mîndrie rasială, naţională, religioasă şi mor alBEi au fost mîndri de relaţia lor specială pe care au avut-o cu Dumnezeu de-alungul istoriei naţiunii lor, mîndri de propriul lor rol de conducători ai acestei,naţiuni, şi mai presus de toate de autoritatea lor. Disputa lor cu Isus a fost înesenţa ei o luptă pentru autoritate. Căci El a contestat autoritatea lor,deţinînd în acelaşi timp o autoritate pe care, în mod vădit, ei nu o aveau. Cînd•au venit la El cu întrebările lor scormonitoare: „Cu ce putere faci Tu acesfllucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?" (Marcu 11:28), ei!crezut că-L vor prinde în cursă. Dar în loc să se întîmple aşa, ci s-au văzut |ei înşişi prinşi în cursă de întrebarea pe care le-a pus-o El: „Botezul lui Icvenea din cer sau de la oameni? Râspundeţi-Mi" (v. 30). Ei au fost prinşi!cursă. Nu l-au putut răspunde „Din cer!" căci atunci El i-ar fi întrebat de <nu l-au crezut pe Ioan. Nu l-au putut răspunde nici „De la oameni!", căis-au temut de cei care erau convinşi că Ioan a fost un proroc adevărat. Aşadajei nu l-au dat nici un răspuns. Tergiversarea lor a fost o simptomă a nesiicerităţii lor. Dacă nu au putut să fie confruntaţi cu problema autorităţii l|Ioan, cu siguranţă nu puteau să fie confruntaţi nici cu problema autorităţilui Cristos. El a afirmat că are autoritate de a-i învăţa despre Dumnezeu, 4

a scoate dracii, de a ierta păcatele şi de a judeca lumea. în toate acesteaSe deosebea atît de mult de ei, căci ei nu aveau autoritatea lor proprie, <apelau la alte autorităţi. în plus, autoritatea Lui se caracteriza printr^

52


utenticitate clară. Ea era reală, manifestarea ei nu cerea eforturi, era vizibilăsi era de la Dumnezeu.' Aşadar, ei şi-au văzut poziţia ameninţată de Isus. El le-a subminat pres-tj jUl'autoritatea lor asupra oamenilor, încrederea lor în ei înşişi şi respectullor de sine, iar în ce îl privea pe El, El şi le-a păstrat pe acestea toate intacte.Hi îl invidiau şi de aceea s-au hotărît să-I pună capăt zilelor. Este semnificativfaptul că Matei relatează despre două încercări de a-L distruge pe Isus,ambele pornite din invidie. Prima a fost acea a lui Irod cel Mare, la începutulvieţii lui Isus, iar cealaltă a fost încercarea preoţilor, de la sfîrşitul vieţii Lui.Si Irod şi preoţii şi-au văzut autoritatea ameninţata. Toţi deci, au încercat

s'â-L „nimicească" pe Isus.11 Oricît de respectabile păreau din afară argumentele politice şi teologice ale preoţilor, invidia â fost aceea care i-a făcut să-Ldea pe Isus în mînile lui Pilat ca să-L nimicească (Marcu 15:1, 10).

Atitudinea noastră de astăzi faţă de Isus este influenţată de aceeaşipasiune nefasta. Si astăzi, El este, aşa cum L-a numit C.S. Lewis, „un intrustranscendental". Noi sîntem iritaţi de faptul că ne deranjează apărînd înproblemele noastre intime, de faptul că ne cere să-I aducem omagii, de faptulcă Se aşteaptă să-L ascultăm. De ce nu-Şi vede de treabă, ne întrebăm noiarţâgoşi, şi să ne lase în pace? La care El răspunde instantaneu că noi sîntemcentrul preocupării Lui şi că El nu ne va lăsa niciodată în pace. Aşa că şi noi îl privim ca pe un rival care ne ameninţa poziţia, care ne tulbură pacea, carene răstoarnă lucrurile pe dos, care ne subminează autoritatea şi ne diminuează simţul propriei noastre demnităţi. Şi noi ca şi ei, dorim să ne scăpămde El.

/•

Iuda Iscarioteanul, vînzătorulDupă ce am văzut felul în care Isus a fost dat în mîinile lui Pilat de către preoţişi apoi în mîinile soldaţilor de către Pilat, trebuie să analizăm acum felul încare mai înainte de toate El a fost dat de Iuda în mîinile preoţilor. Expresia„a da pe cineva în mîinile cuiva" înseamnă în mod specific „a trăda" pe cineva,

într-adevăr, ne vom aduce întotdeauna aminte de Joia Mare ca de „noaptea în care a fost vîndut" (1 Corinteni 11:23), iar de Iuda ca de „cel care L-avindut". Acest epitaf acuzator este deja ataşat numelui lui de prima dată cînd

"a e ste menţionat în evanghelii printre cei doisprezece. Toţi evangheliştiisinoptici îl pun'ultimul pe lista apostolilor.13

Nu este ceva neobişnuit să-i auzi pe oameni exprimîndu-şi mila faţă deQa. Ei socotesc că el nu a fost tratat corect în timpul vieţii lui şi că de atuncic°ace publicitatea care i s-a făcut nu a fost nici ea corectă. „La urma urmei,

put l e'> dacă Isus a trebuit să moară, cineva trebuia să-L vîndă. Aşadar, dea-L învinuim pe Iuda? El nu a fost decît unealta Providenţei, victimae

stinaţiei." Este adevărat, relatările biblice ne indică desigur, că Isus aoscut mai dinainte identitatea celui care-1 va vinde14 si S-a referit la El caIQ Mi] | I C *

Pierzării, ca să se împlinească Scriptura". Mai este adevărat şi faptul53




că Iuda a făcut ceea ce a făcut numai după ce mai întîi Satan „îi pusese îninimă gîndul sâ-L vîndă" şi apoi pur şi simplu „a intrat" în el.16

Dar nici unul din aceste lucruri nu-1 reabilitează pe Iuda. El trebuieconsiderat responsabil pentru ceea ce a făcut, cu atît mai mult cu cît aceastaa fost o acţiune premeditată. Faptul că acţiunea lui de trădare a fost prezisă în Scripturi nu înseamnă că el nu a fost un individ cu o voinţă liberă, tot aşacum nici prezicerile Vechiului Testament cu privire la moartea lui Isus nudenotă că Isus nu a murit în mod voluntar. Aşadar, Luca se referă mai tîrziula „nelegiuirea" lui Iuda (Faptele 1:18). Oricît de puternice au fost influenţelelui Satan asupra lui, a existat cu siguranţă o vreme cînd el s-a deschis şi le-aacceptat. Ni se pare destul de clar faptul că Isus 1-a socotit pe Iuda răs

punzător pentru acţiunile lui, căci chiar şi la sfîrşitul cinei din odaia de sus Eli s-a adresat întinzînd mîna în blid şi oferindu-i o bucată de pîine (Ioan13:25-30). Dar Iuda a respins oferta Lui, şi trădarea lui a devenit cu atît maicondamnabila cu cît a fost o încălcare condamnabilă a legilor ospitalităţii. Prinaceasta s-a împlinit un alt pasaj al Scripturii care a spus: „Chiar şi acela cucare trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pîineamea, ridică şi el călcîiul împotriva mea" (Psalmul 41:9). Ultimul act de cinismdin partea lui Iuda a fost acela de a alege să-Şi vîndă învăţătorul cu un sărut,folosind acest simbol al prieteniei tocmai pentru a o distruge. Aşadar, Isus aexpus vinovăţia lui, zicînd: „Vai de omul acela prin care este vîndut Fiulomului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut" (Marcu 14:21). Nunumai Isus 1-a condamnat, ci el însuşi a ajuns în cele din urmă să se condamne.El şi-a recunoscut fapta gravă de a fi vîndut sînge nevinovat, a dat înapoipreoţilor banii pentru care L-a vîndut pe Isus, şi apoi s-a sinucis. Fără îndoialacă el a fost cuprins mai mult de remuşcări decît de un duh de pocăinţă, dar

cel puţin şi-a mărturisit vinovăţia.Motivul pe care l-a avut Iuda cînd L-a vîndut pe Isus a fost un subiect carea stîrnit de multă vreme curiozitatea şi a pus la lucru ingeniozitatea ceacetâtorilor Bibliei. Unii au fost convinşi că el a fost un zelot iudeu, că I sialăturat lui Isus şi urmaşilor Lui crezînd că mişcarea lor era o mişcare deliberare naţională şi, în final, L-a trădat, ori datorită faptului că din punct djvedere politic a fost dezamăgit, ori ca sâ-L oblige să lupte. Cei care încearf să interpreteze lucrurile în felul acesta consideră că găsesc dovezi care să \ confirme punctul de vedere în numele lui „Iscarioteanul", cu toate că fiecaidin ei admite că acest nume este obscur. în general se interpretează că el iindica originea lui Iuda „un om din Cheriot", un oraş în partea de sudţinutului lui Iuda, care este menţionat în Iosua 15:25. Dar cei care cred (Iuda a fost un zelot ne sugerează ideea că „Iscarioteanul" are de a face <cuvîntul sikarios, un asasin (de la cuvîntul latin sica şi de la cuvîntul grecesikarion, „pumnal"). Josephus se referă la sikarioi.18

împinşi de un naţionalism fanatic, zeloţii erau hotărîţi să-şi redobldeascâ independenţa, ieşind de sub dominaţia colonială a Romei, iar în scof

54


acesta ei nu s-au dat înapoi de la asasinarea duşmanilor lor politici pe care-i,jspretuiau considerîndu-i colaboratori. Noul Testament îi menţionează odată, si anume atunci cînd comandantul roman care l-a scăpat pe Pavel de anu fi linşat în Ierusalim i-a spus că l-a luat drept „Egipteanul acela, care s-arăsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari (sikarioi)"(Faptele 21:38).

Alţi comentatori consideră că aceasta interpretare este prea nefondată, şiatribuie fapta lui Iuda unei deficienţe morale, nu unei motivaţii politice, şianume, lăcomiei de care vorbeşte cel de-al patrulea evanghelist. El ne spunecă Iuda a fost „casierul" (cum am spune noi) grupului de apostoli, căruia i s-a

încredinţat punga. împrejurarea în care Ioan a făcut această remarcă sereferă la ungerea lui Isus de către Măria din Betania. Ea a adus un vas de

alabastru care conţinea un parfum foarte scump („nard curat", aşa cum nespune Marcu şi Ioan), pe care a început să-1 toarne peste Isus, pe cînd El stala masă, pînâ cînd întreaga casă a fost plină de acel miros. A fost un gest degenerozitate deosebita, o dăruire aproape necugetată, pe care Isus a numit-omai tîrziu „un lucru frumos". Dar unii din cei prezenţi (al căror purtător decuvînt a fost Iuda) au reacţionat într-un mod cu totul diferit. Privind-o fărăsă le creadă ochilor, ei au pufnit (literalmente) plini de o indignare autojus-tificată. „Ce risipă!" au spus ei. „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-arii putut vinde foarte scump şi bâTîrr§r§eî dea săracilor." Dar remarca lor afost nesănătoasă şi nesinceră, aşa cum ne spune Ioan. Luda „ziceajucrul.acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era urTrîoţ, şi, ca unulcare ţinea punga, lua el ce se punea în ea". într-adevăr, după ce a fost martorla ceea ce considera că este o risipă necugetată din partea Măriei şi acriticat-o, el pare să se fi dus drept la preoţi să recupereze o parte din pierdere.,*Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mîinile voastre?", i-a întrebat el. Fără

îndoială că ei au început să se tîrguiascâ, şi pînă la urmă s-au învoit cu sumade treizeci de arginţi, preţul de răscumpărare obişnuit pentru un sclav. Cusimţul lor foarte accentuat al dramei, evangheliştii au pus în mod voit încontrast pe Măria şi pe Iuda, generozitatea ei necalculată şi tîrgul lui calculatla rece. Noi nu cunoaştem ce alte patimi întunecate au clocotit în inima lui,Qar Ioan insistă că lăcomia de bani a fost aceea care pînă la urmă l-a biruit.Iritat de faptul că s-a risipit o sumă de bani egală cu salariul unui om pe una" de zile, el s-a dus şi L-a vîndut pe Isus pentru o sumă de trei ori mai mică°ecît aceasta.19

Isus nu ne spune nouă numai de dragul de a ne spune: „Feriţi-vă de oricelăcomie de bani" şi la fel, Pavel a avut motivele lui atunci cînd a declarat că"Jbirea de bani este „rădăcina tuturor relelor".20 Căci în căutarea dupăc,Ştiguri materiale, fiinţele umane au decăzut într-o stare de adîncă depra-

ar e. Magistraţii au strîmbat dreptatea pentru mită, ca şi judecătorii lui IsraelesPre care Amos a spus: „Au vîndut pe cel neprihănit pe bani şi pe sărac pe

Pereche de încălţăminte" (2:6). Politicienii şi-au folosit puterea pentru a55




încheia co nt ra ct e cu cei car e oferă cel mai mul ţi ban i, iar spionii au decăzut înt r-at ît încîlt au vîndut sec retele ţării lor duşma nului. Oameni i de afaceri auintrat în tranzacţii dubioase, punînd în pericol prosperitatea celorlalţi, cascopul de a obţ ine o afacer e mai bună . Se ştie că pînă şi unii dintre cei carelerau considleraţi învăţători spirituali au ajuns să facă din religie o afacericomercială,, iar unii fac lucrul acesta şi astăzi, aşa încît un candidat pentrufuncţia de păstor este avertizat să nu fie „iubitor de bani".21 Limbajul folos»de astfel de oameni este acelaşi cu cel folosit de Iuda: „Ce vreţi să-mi dataşi-L voi da iîn mîinile voastre?" Căci „orice om are un preţ", afirmă cinicul de

la asasinul plătit, care este pregătit să se tîrguiască pentru viaţa cuiva, pînă laneînsemnaitul funcţionar care amînă eliberarea unui permis sau a unui pasaiport pînă mu este mai întîi mituit. Iuda nu a făcut nici o excepţie. Isus a spuică este imposibil să fii slujitorul şi al lui Dumnezeu şi al banilor. Iuda a aleibanii. Mullţi alţii au făcut acelaşi lucru.

Păcatele lor ş i a le noas trel-am studiiat pînă acum pe ce trei bărbaţi - pe Pilat, pe Caiafa şi pe Iuda - pe'care evangheliştii au aruncat vina cea mai mare, făcîndu-i răspunzători pentricrucificarea lui Isus. I-am studiat şi pe asociaţii acestora, indiferent că au fostpreoţi, oameni de rînd sau soldaţi. Pentru fiecare persoană sau grup depersoan e este folosit acelaşi verb, paradidomi, „a da în mîinile" sau „a trădaiIsus a prezis că va fi „dat în mîinile oamenilor" şi că „va fi dat ca săHrăstignit"v22 Iar evangheliştii relatează lucrurile în aşa fel încît să arate cuis-a împlinit această prezicere. în primul rînd Iuda „L-a dat în mîinile" prei

ţilor (datorită lăcomiei lui). Apoi, preoţii „L-au dat în mîinile lui Pilat" flinvid ie). în cele din urm ă, Pilat „L-a dat în mîinile" soldaţilor (fiindcă era •

şi ei L-au crucificat.23

Reacţia noastră instinctivă la acest rău cumulat este să dăm ecou înflbării nedumerite pe care şi-a pus-o Pilat atunci cînd mulţimile au cerutHverse sînigele: „Dar ce rău a făcut?" (Matei 27:23). Dar Pilat nu a primit m

un răspuns raţional. Mulţimea isterică a strigat şi mai tare: „Râstigneşte-IiDar de ce?

Ce oare cred ei că făcuse Domnul meu?Ce le-a stîrnit mînia şi răul cel mai rău?

Pe slăbănog doar Domnul pe loc l-a vindecat,Iar orbilor vederea deplină li s-a dat.

Şi totuşi cu insulte nedrepte L-au jignitŞi rănile Lui scumpe mai mult le-a adîncit,

Căci nu pot să le placă asemenea minuniŞi contra Lui se-nalţă aceşti pierduţi nebuni!

56


Este natural să le găsim scuze, pentru că noi ne vedem pe noi înşine în eisi ne-ar plăcea să fim în stare să ne scuzăm pe noi înşine. într-adevăr, auexistat cîteva circumstanţe atenuante. Aşa cum a spus însuşi Isus, atunci cîndS-a rugat pentru iertarea soldaţilor care L-au crucificat, „ei nu ştiu ce fac",

în acelaşi fel, Pe tru a spus mulţ imii de iudei din Ierusa lim: „Ştiu că dinneştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri". Pavel a adăugat că dacăfruntaşii veacului aces tuia" ar fi înţel es ce fac, ei „n-ar fi răstignit pe Domn ul

slavei".24 Şi totuşi ei au ştiut suficient de mult ca să poată fi consideraţiculpabili, ei pot accepta faptul vinovăţiei lor şi pot fi condamnaţi pentruacţiunile lor. Nu şi-au asumat ei oare întreaga răspundere cînd au strigat:

Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!"?25 Petru a fostfoarte sincer în Ziua Rusaliilor: „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, căDumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus, pe care lL-aţi răstignit voi".Mai mult decît atît, departe de a contrazice acest verdict al lui Petru, ascultătorii lui au „rămas străpunşi în inimă", şi au întrebat ce trebuie să facă,pentru a-şi repara greşeala (Faptele 2:36-37). Ştefan a fost şi mai direct încuvîntarea pe care a ţinut-o înaintea Sinedriului, care a dus la martirajul lui.Numindu-i pe membrii acestui consiliu „oameni tari la cerbice, netăiaţi

împrejur cu inima şi cu urechi le", el i-a acuzat că se împ otriveau Duhulu iSfînt, întocmai cum au făcut înaintaşii lor. Căci înaintaşii lor i-au persecutatpe proroci şi i-au ucis pe cei care au prezis venirea lui Mesia, iar acum ei L-autrădat şi L-au omorît pe Mesia însuşi (Faptele 7:51-52). Mai tîrziu, Pavel afolosit un limbaj similar, atunci cînd le-a scris tesalonicenilor despre împotrivirea evreilor din vremea lui faţă de Evanghelie: ei „au omorît pe DomnulIsus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit". Fiindcă ei încercau sâ-i împiedicepe cei dintre Neamuri să fie mîntuiţi, judecata lui Dumnezeu va cădea peste

ei.Această acuzaţie ce se aduce poporului evreu pentru faptul că L-a cruci

ficat pe Isus este extrem de nepopulara astăzi. într-adevăr, dacă este folosităca o justificare pentru ponegrirea şi persecutarea evreilor (aşa cum s-a făcutin trecut), sau pentru a încuraja antisemitismul, ea este cu totul lipsită deemei. A evita prejudecăţile antisemite nu înseamnă însă a pretinde că evreiiu rost nevinovaţi, ci înseamnă a re cunoa şte vina lor, cu precizarea că şi alţii

ropărtăşesc aceeaşi vină. în felul acesta au văzut apostolii lucrurile. Irod şi1at, evrei şi nea muri, au spus ei, au conspi rat toţi împotriva lui Isus (Faptele" )• Şi mai import ant decît atît, noi înşine sîntem vinovaţi. Dacă noi am fi

•n locul lor, am fi făcut şi noi ceea ce au făcut ei. într-adevăr, am făcut no r ' /" cr M- C3ci o r ' de c î [ e o r i ne îndepărtăm de Cristos, se spune desprebat' " e i r ă s t ' S n e s c din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fiesi I .COrit" (Evrei 6:6). Şi noi îl jertfim pe Isus datorită lăcomiei noastre, caPilat ' ^ a t o r ' t a invidiei noastre, ca şi preoţii, datorită ambiţiei noastre, caVech" " • f ° S t a c o l ° c m c i L-au răstignit pe Domnul meu?" este întrebareaU l i m n religios. Şi noi trebuie să răsp unde m: „D a, şi noi am fost acolo".

57




Nu numai ca spectatori, ci de asemenea ca participanţi, participanţi vinovaţi,care l-am întins curse, am urzit planuri, L-am trădat, ne-am tîrguit pentru Elşi L-am dat ca să fie crucificat. încercăm poate să ne spălăm mîinile în semnde nevinovăţie ca şi Pilat. Dar şi încercarea noastră va fi tot atît de zadarnicaprecum a fost şi a lui. Căci mai este încă sînge pe mîinile noastre. înainte dea vedea crucea ca un lucru făcut în folosul nostru (ceea ce duce la credinţă şila închinare), noi trebuie să vedem în ea un lucru făcut de noi (ceea ce ducela pocăinţă). într-adevăr, „numai cel care este pregătit să recunoască faptulcă şi el are o parte de vină la cruce", a scris Canon Peter Green, „poatepretinde partea lui de har ce vine de la cruce".26

Horatius Bonar (1808-1889), care a fost numit „prinţul compozitorilor deimnuri religioase din Scoţia", a exprimat foarte clar această idee:

Eu fost-am cel ce sfîntu-I sînge l-am vărsat;Eu sus pe cruce pironit L-am atîrnat;

Eu fui râstignitorul Fiului lui Dumnezeu;Printre batjocoritorii Săi, fui iarăşi eu.

Mă recunosc în gloata ce-n urlete-L hulea,Şi-n vuietul de voci mi-aud şi vocea mea.

Am fost părtaş la răstignirea Lui, am fost,Şi vina-mi recunosc şi ura-mi fără rost.

Parcă mă văd la cruce ca jalnic hulitor

Rîzînd de al Său geamăt strigat sfîşietor.Totuşi nâtînga-mi voce îmi pare-nsinguratăŞi simt că ironia-mi de toţi mi-e condamnata.

Răspunsul pe care l-am dat pînâ acum întrebării „De ce a murit Cristos?"a căutat să reflecte felul în care scriitorii evangheliilor şi-au prezentat relatările lor. Ei ne arată transferul de responsabilitate care a avut loc (de la Iudala preoţi, de la preoţi la Pilat, de la Pilat la soldaţi), şi cel puţin fac aluzie lafaptul că lăcomia, invidia şi frica ce a influenţat comportamentul acestora îlinfluenţează şi pe al nostru. Şi totuşi, evangheliştii nu ne spun numai atît. Amomis o informaţie foarte vitală pe care ne-o furnizează ei. Este următoarea:cu toate că Isus a fost trimis Ia moarte de păcatul omului, El nu a murit caun martir. Dimpotrivă, EI a mers la cruce de bună voie, cu sînge rece chiar.De la începutul activităţii Sale publice, El S-a dedicat acestui destin.

Prin botezul Lui, El S-a identificat cu păcătoşii (aşa cum urma să facă pedeplin pe cruce), iar atunci cînd a fost ispitit, El a refuzat să Se lase abătut depe calea crucii. în mod repetat, El Şi-a prezis suferinţele şi moartea, aşa cumam văzut în capitolul precedent, şi a pornit hotărît la drum spre Ierusalim să

58


ră acolo. Modul constant în care El a folosit cuvîntul „trebuie", în cem- este moartea Sa, nu a exprimat un imbold pe care L-a primit din afară, ciP ' ja sa hotârîre de a împlini ceea ce fusese scris despre El. „Păstorul celR n îsi dă viaţa pentru oi", a spus El. Apoi, renunţînd la metaforă, „îmi dau

ata .Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine" (Ioan 10:11,17-18).Mai mult decît atît, atunci cînd apostolii au ridicat în epistolele lor pro

blema naturii voluntare a morţii lui Cristos, de mai multe ori ei folosesc verbul(varadidomi) pe care evangheliştii I-au folosit despre El cînd au spus că „afost dat" la moarte de către alţii. Astfel, Pavel a putut să scrie „Fiul luiDumnezeu... m-a iubit şi S-a dat (paradontos) pe Sine însuşi pentru mine".27

Această afirmaţie a fost poate o repetare conştientă a celor scrise în Isaia53:12, care spune că „S-a dat (LXX, paredothe) pe Sine însuşi la moarte".Pavel a folosit acelaşi verb şi atunci cînd dincolo de acţiunea voluntară a Fiuluide a se da morţii, el L-a văzut pe Tatăl dînd pe Fiul la moarte. De exemplu,„El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat (paredoken) pentru noitoţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?"28 OctaviusWinslow a exprimat concis aceste lucruri într-o afirmaţie îngrijită: „Cine L-adat pe Isus la moarte? Nu Iuda pentru bani; nici Pilat de frică; şi nici Iudeiipentru că erau invidioşi - ci Tatăl, din dragoste!"29

Este esenţial sâ facem o legătură între aceste două moduri complementare de a privi la cruce. în planul de acţiune a omului, Iuda L-a dat în mîinilepreoţilor, care L-au predat lui Pilat, care mai departe L-a dat în mîinilesoldaţilor, iar aceştia L-au crucificat. Dar în planul divin de acţiune, Tatăl L-adat, şi El S-a dat pe Sine, să moară pentru noi. Deci, atunci cînd privim crucea,noi putem rosti următoarele două afirmaţii: „Eu am făcut lucrul acesta,

păcatul meu L-a trimis pe El la moarte", şi „El a făcut lucrul acesta, dragosteaLui L-a dus la moarte". Apostolul Petru a prezentat împreună aceste douăadevăruri în remarcabila afirmaţie pe care a fâcut-o în Ziua Cincizecimii, şianume, atît că „Omul acesta (a fost) dat în mîinile voastre, după sfatul hotărîtşi după ştiinţa de mai dinainte a lui Dumnezeu" cît şi că „voi L-aţi răstignit şiL-aţi omorît prin mîna celor fărădelege".30 Aşadar, Petru a atribuit moartealui Isus atît planului lui Dumnezeu cît şi răutăţii oamenilor. Căci crucea care,aşa cum în special am arătat în capitolul acesta, expune răutatea omului, este în acelaşi timp o revelaţie a planului divin de a birui răul care-i în om.

La sfîrşitul acestui capitol revin la întrebarea cu care l-am început: De cea murit Isus Cristos? Primul meu răspuns a fost că El nu a murit; El a fostomorît. Acum, însă, eu trebuie să să echilibrez acest răspuns cu opusul lui. Elnu a fost omorît; El a murit, dîndu-Se pe Sine în mod voluntar, ca să facă voiaTatălui Său.

Pentru a discerne care a fost voia Tatălui, trebuie să mai trecem în revistăaceleaşi evenimente încă odată, de data aceasta privind dincolo de suprafaţalor.

59



Felul în care. abordăm crucea

N o t e :1. Pentru o apărare recentă, de înaltă ţinută juridică, efectuată de către un

avocat a acurateţii istorice a proceselor descrise în Evanghelii, vezi ieProces de Jesus, de prof. Jean Imbert.

2. Pen tru un suma r al informaţii lor disponibile cu privire la crucificare, vezi

Martin Hengel, Crucifixion.

3. Matei 27:32-35; Marcu 15:21-25; Luca 23:26-33; Ioan 19:17-184. Antiquities XViii.3.2.

5. Ad. Gaium 38, p. 165.

6. Luca 23:4; Ioan 18:38.7. Luca 23:13-15; compară Ioan 19:4-5.8. Luca 23:22; Ioan 19:6.

9. H. B. Swete, The Gospel According to St. Mark p. 350.

10. Matei 27:18; compară Marcu 15:10.

11. Matei 2:13 şi 27:20, Av.12. C. S. Lewis, Surprised by Joy, p. 163.13. Matei 10:4; Marcu 3:19; Luca 6:16.14. Ioan 6:64,71; 13:1115. Ioan 17:12 compară Faptele 1:15-17, 25.

16. Ioan 13:2,27 compară Luca 22:3.17. Fondatorul partidului zeloţilor era omonimul lui Iuda, şi anume, Iuda

Galileeanul care în anul 6 d.Cr. a condus o revoltă împotriva Romei,menţionată în Faptele 5:37). Revolta a fost înăbuşită iar Iuda a fost omorîtdar fiii săi au continuat lupta. Masada a fost ultima fortificaţie a zeloţilorcare a opus rezistenţă Romei; ea a căzut în anul 74 d.Cr. William Barclay

se numără printre aceia care consideră că este „foarte posibil" ca Iuda să fifost zelot şi că sărutul din Grădina Ghetsimani să nu fi fost „o vînzarepremeditată" ci un semnal menit să-L determine pe Isus să renunţe laatitudinea lui de şovăială şi să se lanseze în mult aşteptata campanie(Crucified and Crowned, p. 36-38 ).

18. Vezi Josephus, Antiquities XX.163-165, 186-188 şi Jewish War ii. 254-257.

19. Matei 26:6; Marcu 14:3-11; Ioan 12:3-8 şi 13:29.

20. Luca 12:15, RSV; 1 Timotei 6:10.21. 1 Timotei 3:3,8; Tit 1:7 compară Faptele 8:18-23 şi 20:33-34.

22. Matei 17:22; 26:223. Matei 26:14-16 (Iuda); 27:18 (preoţii); 27:26 (Pilat).

24. Luca 23:34; Faptele 3:17; 1 Corinteni 2:8.

25. Matei 27:25; Compară Faptele 5:28.26. Peter Green, Watchers by the Cross, p. 17.27. Galateni 2:20 Compară Efeseni 5:2, 25 şi de asemenea Luca 23:46.

28. Romani 8-32; Compară 4:25.


a atras atenţia asupra29. îi sînt recunoscător lui Davidacestui citat pe care John Murray îl include în IRomans voi. 1, p. 324,preluîndu-1 din lucrarea lui Winslow, No Condem,

(1857).

30. Faptele 2:23; compară 4:28. Ulterior, în pri r ,„ U U I . I I . > , . „, F: :„ ^ . . w «-*:. . ._-r-« : lumii"(l Petru 1:19-20).

îi sî nt re cu no sc ăt or lui Davi d King don pe nt ru că mi-,acestui citat pe care John Murray îl include în 1R<preluîndu-1 din lucrarea lui Winslow, No Condemnation în Christ Jesus

. _r , , -r.~^. „>• .«• »., ••• F iima sa epistolă, Petru îl descriepe Mielul Isus, ca fiind „ales în ain te de înt eme ier ea Iu " " " ~— •-••» —•«

6061

http://xn--i-1f6a.ii/





SĂ PRIVIM ÎN PROFUNZIME

în capitolele precedente am căutat să stabilesc două lucruri privitoare lacruce. în primul rînd, importanţa centrală pe care aceasta a avut-o (pentruCristos, pentru apostoli şi pentru Biserica mondială de atunci încoace), iar înal doilea rînd caracterul ei voluntar (căci, cu toate că ea s-a datorat răutăţiioamenilor, s-a datorat şi planului stabilit al lui Dumnezeu, acceptat în modvoluntar de Cristos care S-a dat pe Sine la moarte).

Dar de ce? Revenim la această dilemă fundamentală. Ce a făcut carăstignirea lui Isus, în ciuda ororii ei, a ruşinii şi a durerii să fie atît deimportantă încît Dumnezeu a planificat-o din timp şi Cristos a venit să o îndure?

Structurarea iniţială a materialului de studiatAr fi de folos să răspundem la această întrebare în patru faze, începînd culucrurile directe şi necontroversate, şi apoi pătrunzînd în mod treptat tot mai

adînc în această taină. în primul rînd, Cristos a murit pentru noi. Pe lîngâ faptul că moartea Lui

a fost necesară şi voluntară, ea a fost şi altruistă şi folositoare. El a acceptat-odin pricina noastră, nu pentru El însuşi, şi a avut încredinţarea că prin ea Elva obţine pentru noi un bine care nu putea fi obţinut printr-o altă modalitate.Păstorul cel Bun, a spus El, îşi va da viaţa „pentru oi", în folosul lor. în acelaşifel, cuvintele pe care le-a rostit El în odaia de sus, cînd le-a dat pîine, au fost:„Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi". Apostolii au preluat acestconcept simplu şi l-au repetat, făcîndu-1 uneori mai personal prin faptul căl-au schimbat de la persoana a doua la persoana întîi: „Cristos a murit pentrunoi". Pînâ aici nu există o explicaţie de ce a murit, şi nici binecuvîntareapentru care El a murit ca să ne-o procure nu este identificată, dar cel puţinsîntem de acord cu privire la cuvintele „pentru voi" şi „pentru noi".

62

bă privim in profunzime

în al doilea rînd, Cristos a murit ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru3:18). Scopul util al morţii Lui priveşte reconcilierea noastră. în cuvinteleCredeului de la Niceea, „pentru noi (în general) şi pentru rpîntuirea noastră(în particular) a coborît El din ceruri...". Mîntuirea pentru care El a murit casă ne-o cîştige este portretizată în diferite feluri. Uneori ea este privita întermenii a ceea ce trebuie reparat, ca răscumpărare, iertare şi izbăvire.Alteori este privită în termenii a ceea ce ni se oferă în plus, ca viaţă nouă şiveşnică, sau pace cu Dumnezeu în bucuria harului Său şi a pârtâşiei cu El. 2

Vocabularul exact nu ne interesează pe moment. Ceea ce este important estecă El poate să ne dea binecuvîntarea mîntuirii numai ca rezultat al morţii Lui.

în al treilea rînd, Cristos a murit pentru păcatele noastre. Păcatele noastreau fost obstacolul care ne împiedica să primim darul pe care El voia să ni-1dea. Aşadar, ele trebuiau îndepărtate ca darul să ne poată fi dat. Şi El S-a

ocupat de păcatele noastre, sau le-a îndepărtat, prin moartea Lui. Aceastăexpresie „pentru păcatele noastre" (sau expresii foarte similare) este folositade majoritatea scriitorilor mai importanţi ai Noului Testament; se pare că eiau exprimat destul de clar că - într-un mod care râmîne să fie determinat -moartea lui Cristos şi păcatele noastre au fost două noţiuni legate una decealaltă. Iată cîteva citate: „Cristos a murit pentru păcatele noastre dupăScripturi" (Pavel); „Cristos, de asemenea, a suferit (în original, „a murit",n.tr) odată pentru păcate" (1 Petru 3:18); „S-a arătat o singură dată ca săşteargă păcatul prin jertfa Sa", şi „a adus o singură jertfă pentru păcate"(Evrei); „sîngele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curâţeşte de orice păcat" (Ioan);„A Lui care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele nostre cu sîngele Său...să fie slava" (Apocalipsa).3 Toate aceste versete (şi multe altele) fac o legătură între moartea Lui şi păcatele noastre. Atunci, care este legătura?

în al patrulea rînd, cînd a murit pentru păcatele noastre, Cristos a murit moartea noastră. Aceasta înseamnă că, ţinînd cont de faptul că există olegătură între moartea Lui şi păcatele noastre, legătura nu este numai o

legătură de tipul cauză şi efect (în sensul că El a fost o victimă a brutalităţiioamenilor) ci o legătură ce exprimă pedeapsa (El a purtat în persoana Sanevinovata pedeapsa păcatelor noastre pe care o meritam noi). Căci, dupăScriptură, moartea este legată de păcat, prin faptul că este răsplata dreaptăa Lui: „plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Peste tot, Biblia vedemoartea omului nu ca un eveniment natural, ci ca un eveniment penal. Eaeste un intrus în lumea bună a lui Dumnezeu, şi nu face parte din planul iniţialpe care 1-a avut El pentru omenire.tu siguranţă, colecţia existentă de fosilene indică faptul că prada printre animale şi moartea au existat în lumeaanimală înainte de crearea omului?JDar se pare că Dumnezeu a intenţionatca aceia, ce îi poartă chipul să aibă un sfîrşit mult mai nobil, asemănătorProbabil cu „răpirea" de care au avut parte Enoh şi Ilie, şi cu transformarea

e care vor avea parte cei care vor fi în viaţă la venirea lui Isus. 4 Atunci,Pretutindeni în Scriptură, moartea (atît cea spirituală cît şi cea fizică) este

63




privita ca o judecată divină neascultării omului.5 De aici rezultă expresiilegroaznice despre moarte, simţul anormal că oamenii sînt „ca dobitoacele carese taie", întrucît „soarta omului şi a dobitoacelor este aceeaşi".6 Tot de aici arezultat şi indignarea cumplită pe care a trăit-o Isus cînd a fost confruntat cumoartea la mormîntul lui Lazăr.7 Moartea era ceva străin. Isus i s-a împotrivit; IEl nu putea să Se împace cu ea.

Atunci, dacă moartea este o pedeapsă pentru păcat, şi dacă Isus nu a avutnici un păcat propriu în natura Lui, în caracterul sau comportamentul Lui,nu ar trebui să spunem că nu era necesar ca El să moară? Nu putea El să fie

răpit, în loc să moară? Cînd trupul Lui a devenit translucid cu ocazia schimbării la faţă de pe munte, nu li s-a dat apostolilor o idee despre felul în careva arăta trupul Lui după înviere (explicîndu-se astfel şi porunca pe care le-adat-o El de a nu spune nimănui despre această schimbare la faţă, pînă cîndnu va învia dintre cei morţi, Marcu 9:9)? Nu putea El în momentul acela săplece direct la cer şi să scape de moarte? Dar El a venit înapoi în lumeanoastră, ca să meargăde bună voie la cruce. Nimeni nu-I va lua viaţa, a afirmatEl cu insistenţă; El urma să o dea de bună voie. Aşadar, cînd a venit ceasulmorţii, Luca a prezentat acţiunea lui Isus ca fiind o acţiune voluntară. „Tată,a spus El, în mînile Tale îmi încredinţez duhul". 8 Toate acestea înseamnă căsimpla afirmaţie a Noului Testament - ^El a murit pentru păcatele noastre"- are implicaţii mult mai adînci decît ceea ce se vede la suprafaţă. Ea confirmăcă Isus Cristos, care fiind fără de păcat, nu mai era necesar să moară, a suferit

în locul nostru moartea pe care o meritau păcatele noastre.1 în capitolele următoare va trebui să pătrundem mai adînc în raţiunea, în

moralitatea şi în eficacitatea acestor afirmaţii. Deocamdată însă, trebuie să;

ne mulţumim cu această prezentare în patru puncte a problemei şi anume,că Cristos a murit pentru noi, pentru binele nostru; că „binele" pentru careEl a murit să-1 obţină pentru noi este mîntuirea noastră; că pentru a-1 obţine,El a trebuit să se ocupe de păcatele noastre; şi că murind din pricina lor, Ela murit în locul nostru.

întrebarea pe care vreau s-o pun acum şi la care caut să răspund pe totparcursul acestui capitol, este dacă această structurare teologică preliminarăse potriveşte cu realitatea. Este aceasta numai o teorie complexă care esteimpusă realităţii istorice a crucii, sau chiar naraţiunile scriitorilor evangheliilor aduc dovezi în sprijinul acestei structuri, ba chiar ar rămîne neinteligibile;fără ea? Eu susţin această variantă din urmă. în plus, voi căuta să arăt căfaptele prezentate de evanghelişti cu toate că reprezintă mărturia lor, nureprezintă născocirea lor. Ceea ce fac ei este să ne permită să pătrundernipuţin în felul de gîndire al lui Cristos însuşi.

Aşadar, vom privi trei dintre cele mai importante scene din ultimiledouăzeci şi patru de ore ale lui Isus pe pămînt - odaia de sus, grădinaGhetsimani şi locul numit Golgota. Făcînd lucrul acesta, noi nu ne vom putealimita numai la povestirea unei întîmplâri cumplite, întrucît fiecare sceni

64

Să privim în profunzime

conţine afirmaţii ale lui Isus care se cer explicate şi care nu pot fi trecute cuvederea. Acolo s-a petrecut ceva mai mult decît cuvintele şi decît faptele, cevamai profund. Adevărul teologic continuă să iasă la iveală, chiar şi atunci cîndam dori să nu fim deranjaţi de el. în special, ne simţim obligaţi să punem

întrebări cu privire la instituirea Cinei Domnului din odaia de sus, la agoniadin Grădina Ghetsimani şi la strigătul de disperare de pe cruce.

înainte de a face lucrul acesta însă, există un lucru demn de a fi luat înseamă care trebuie să amîne întrebarea. El priveşte perspectiva lui Isus îngeneral. întîmplarea pe care o vom studia începe în ziua de Joia Mare, seara.

Isus văzuse deja soarele apunînd pentru ultima dată. Peste aproximativcincisprezece ore, mîinile şi picioarele Lui vor fi întinse pe cruce. Pestedouăzeci şi patru de ore, El va fi mort şi îngropat. Şi El ştia lucrul acesta. Şitotuşi, lucrul extraordinar este că El Şi-a privit lucrarea în viitor, nu în trecut .El a fost un bărbat relativ tînăr, mai mult ca sigur între treizeci şi treizeci şicinci de ani. El nu trăise decît aproximativ jumătate din durata obişnuită avieţii unui om. El era încă la apogeul puterilor Lui. La vîrsta Lui, cei mai mulţioameni aveau înaintea lor cei mai buni ani. Mohammed a trăit pînă la vîrstade şaizeci de ani, Socrate pînă la şaptezeci de ani, Platon şi Buda au avut pesteoptzeci de ani cînd au murit. Cînd moartea ameninţa să scurteze viaţa unuiom, sentimentul de frustrare îl va face pe acest om să trăiască o stare dedepresiune. Dar nu s-a întîmplat aşa cu Isus, pentru simplul motiv că El nu aprivit moartea pe care avea să o sufere în curînd ca un sfîrşit definitiv almisiunii Lui, ci ca o necesitate reală de a împlini această misiune.l^fumai cucîteva secunde înainte de a muri (şi nu înainte de acest moment), El a pututsă strige: „S-a isprăvit!" Atunci, deşi era ultima Lui seară şi cu toate că mai

avea puţine ore de trăit, Isus a privit înapoi spre o misiune pe care o încheiaseşi nicidecum spre o misiune care ar fi falimentat; El anticipa deja o misiunecare urma să se împlinească în curînd. Misiunea de o viaţă de treizeci şi cincide ani urma să fie îndeplinită în ultimile ei douăzeci şi patru de ore, ba chiar

în ultimile şase ore.

Cina cea de taină în odaia de sus

Isus Şi-a petrecut ultima seară pe acest pămînt într-un cerc intim şi liniştit, împreună cu apostolii Lui. Era prima zi a praznicului Azimilor, şi ei s-au'ntîlnit să mănînce pastele împreună în casa unui prieten. Locul este descrisca „odaia mare de sus, aşternută gata" şi noi ni-i putem imagina în jurul uneimese joase, stînd pe perne pe duşumea. Evident, nu exista nici un servitor şinu era nimeni ca să le spele picioarele înainte de începerea mesei. Şi nici unuldintre apostoli nu era destul de umil ca să îşi asume această sarcină. Spreruşmea lor deci, în timpul cinei, Isus Şi-a pus ştergarul slujitorului, a turnataPă într-un lighean şi le-a spălat pe rînd picioarele, făcînd astfel ceea ce niciunul dintre ei nu era gata să facă. Apoi, El a început să le spună cum dragostea

65




autentică se exprimă întotdeauna printr-o slujire umila şi cum lumea îi vacunoaşte că sînt ucenicii Lui, numai dacă se vor iubi unii pe alţii. în contrastcu prioritatea dragostei care se sacrifică şi care slujeşte, El i-a avertizat căunul dintre ei ÎI va vinde. El le-a vorbit mult şi despre iminenta Lui plecare,despre venirea Mîngîietorului care-I va lua locul, şi despre aceasta lucrarediversificata a Duhului adevărului de a-i învăţa pe oameni şi de a le mărturisi.

Apoi, pe cînd ei erau încă la masă, ei L-au privit fermecaţi cum a luat obucată de pîine, a binecuvîntat-o (adică, a mulţumit pentru ea), a frînt-o şile-a dat-o spunîndu-le: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; sa

faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea". în acelaşi fel, după ce cina a luatsfîrşit, El a luat un pahar cu rodul viţei, a mulţumit pentru el, 1-a împărţit întreei şi a spus: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care sevarsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cile ori veţi bea din el".9

Acestea sînt nişte fapte şi cuvinte deosebit de semnificative. Păcat căsîntem atît de familiarizaţi cu ele, încît tind să nu mai aibă acelaşi impactasupra noastră. Căci ele revarsă din abundenţă lumină asupra punctului devedere pe care Isus L-a avut asupra morţii Sale. Prin ceea ce a făcut El cupîinea şi cu rodul viţei şi prin ceea ce a spus despre acestea, El a reprezentat

în mod dramatic moartea Sa înainte ca aceasta să aibă loc şi a explicat cuautori tate care este semnificaţia şi scopul ei. El i- a învăţat pe ucenici cel puţintrei lucruri.

Primul lucru privea caracterul central al morţii Lui. într-un mod solemnşi cu sînge rece, în ultima seară pe care a petrecut-o cu ei, El le-a dainstrucţiuni cu privire la serviciul pentru comemorarea Sa. Nu trebuia însă ca

acest serviciu să aibă loc o singură dată, aşa cum au loc serviciile de comemorare de astăzi, care sînt un omagiu final pe care îl aduc prietenii şirudeniile. Dimpotrivă, trebuia să fie o masă sau un serviciu sau o combinaţiea acestora care să se ţină cu regularitate. El le-a poruncit în mod specific sărepete acest serviciu: „Faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea". Ce trebuiausă facă? Ei trebuiau să copieze ceea ce a făcut El, atît faptele Lui cit şicuvintele Lui, şi anume să ia, să frîngă, să binecuvînteze, să identifice şi să

împartă între ei pîinea şi rodul viţei. Ce semnificaţie aveau pîinea şi rodulviţei? Cuvintele pe care le-a rostit El au dat explicaţia. Despre pîine a spus:„Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi"; despre rodul viţei: „Acestaeste sîngele Meu care se varsă pentru voi". Aşadar, ambele elemente Ievorbea despre moartea Lui. Pîinea nu semnifica trupul Lui viu, care stăteaaplecat împreună cu ei la masă, ci trupul care în curînd urma să fie dat morţii.In mod similar, rodul viţei nu simboliza sîngele care curgea în venele Lui, cisîngele care în curînd urma să fie vărsat pentru ei, la moartea Lui. Dovezilesînt clare şi incontestabile. Cina cea de taină care a fost instituita de Isus, şi

care este singurul act comemorativ permis de El, şi care trebuie să aibă loccu regularitate, nu reprezintă dramatic nici naşterea Lui şi nici viaţa Lui, nici

66 '


cuvintele Lui şi nici faptele Lui, cununai moartea Lui. Nimic nu putea indicamai clar semnificaţia centrală pe care Isus a ataşat-o morţii Sale. El a vrut săfie pomenit mai mult decît orice prin moartea Lui. Putem spune atunci că nuexistă creştinism fără cruce. Dacă crucea nu ocupă un loc central în religianoastră, religia noastră nu este religia lui Isus.

în al doilea rînd, Isus i-a învăţat despre scopul morţii Sale. După cele spusede Pavel şi Matei, cuvintele pe care le-a rostit Isus cu privire la pahar nu serefereau numai la sîngele Său ci şi la „legămîntul cel nou" care este asociatcu sîngele Lui, iar Matei adaugă ulterior că sîngele Lui trebuia să fie vărsat„spre iertarea păcatelor". Iată o afirmaţie cu adevărat fantastică, şi anume căprin vărsarea sîngelui lui Isus la moartea Lui, Dumnezeu a luat iniţiativa şi astabilit un nou pact sau „legămînt" cu poporul Lui, iar una din marilepromisiuni ale acestui legămînt este iertarea păcatelor. Ce a vrut El să spună?

Cu mai multe secole înainte, Dumnezeu a încheiat un legămînt cu Avra-am, promiţîndu-i că-1 va binecuvînta cu o ţară bună şi cu o mulţime de urmaşi.Dumnezeu a reînnoit acest legămînt pe Muntele Sinai, după ce l-a izbăvit peIsrael (urmaşii lui Avraam) din Egipt. El le-a promis că va fi Dumnezeul lorsi îi va face poporul Lui. Mai mult decît atît, acest legămînt a fost ratificat cusîngele unei jertfe: „Moise a luat sîngele şi a stropit poporul zicînd: Iatăsîngele legămîntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturoracestor cuvinte".10 Au trecut sute de ani, în care poporul L-a părăsit peDumnezeu, a călcat legămîntul pe care l-a avut cu EI, şi I-a stîrnit mînia, pînâcînd într-o zi, în secolul al VH-lea î.d.Cr., Domnul a venit la Ieremia, spu-nîndu-i:

„Iată vin zile, zice Domnul,cînd voi face cu casa lui Israelşi cu casa lui Iuda

un nou legămînt.Nu ca legămîntul

pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînâ

sâ-i scot din ţara Egiptului,legămînt pe care l-au călcat,

măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor,zice Domnul.

Ci, iată legămîntul pe care-1 voi facecu casa lui Israel

după zilele acelea, zice Domnul:Voi punea Legea Mea înlăuntrul lor,

o voi scrie în inima lor;

şi Eu voi fi Dumnezeul lor,iar ei vor fi poporul Meu.

67



Felul în care. abordăm crucea

Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele,sau pe fratele zicînd: „Cunoaşte pe Domnul!"

Ci toţi Mă vor cunoaşte,de la cel mai mic pînâ la cel mai mare,

zice Domnul;căci le voi ierta nelegiuirea

şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor"(Ieremia 31:31-34).

Au trecut mai bine de şase secole, ani de aşteptare perseverentă şi desperanţă crescîndă, pînă cînd, într-o seară, în odaia de sus din Ierusalim, uriţăran galileean, de meserie dulgher şi prin vocaţie predicator, a îndrăznit săspună de fapt: „Acest legămînt nou, despre care a prorocit Ieremia, este gatasă intre în vigoare. Iertarea păcatelor care a fost promisă ca una din binecu-vîntările caracteristice ale acestui legămînt va sta la dispoziţia oamenilor încurînd. Iar jertfa care va sigila acest legămînt şi care va procura această iertarevoi fi Eu, care voi muri vărsîndu-Mi sîngele". La această afirmaţie uluitoarenu se mai poate adăuga nimic. Iată punctul de vedere al lui Isus cu privire lamoartea Lui. Aceasta a fost jertfa hotărîtă de Dumnezeu prin care urma săfie ratificat legămîntul cel nou împreună cu promisiunea de iertare. El urmasă moară ca să stabilească între poporul Lui şi Dumnezeu o relaţie bazată peun legămînt nou.

Al treilea lucru pe care li 1-a prezentat Isus a fost învăţătura cu privire lanevoia ca fiecare să-şi însuşească în mod personal moartea Lui. Dacă sîntemcorecţi, atunci cînd spunem că în odaia de suslsus a reprezentat dramatic

moartea Lui, este important să observăm forma pe care a luat-o aceastăreprezentare. Drama nu a constat într-un actor pe o scenă, la care să asistedoisprezece spectatori. Nu, pentru că şi El şi ei au participat în egală măsură.Este adevărat că El a luat pîinea, a binecuvîntat-o şi a frînt-o, dar apoi le-aexplicat ce semnifica această pîine şi le-a dat-o să o mănînce. Apoi a luat şipaharul şi 1-a binecuvîntat, le-a explicat semnificaţia lui şi li 1-a dat să-1 bea.Aşadar, ei nu erau numai nişte spectatori ai acestei drame a crucii; ei erauparticipanţi în ea. Nu se poate să nu fi reuşit să prindă mesajul. întocmai dupicum nu a fost suficientă frîngerea pîinii şi turnarea rodului viţei, ci ei autrebuit să o mănînce, respectiv să îl bea, tot aşa nu a fost suficient ca El simoară, ci ei trebuiau să-şi însuşească în mod personal beneficiile morţii Lu8Faptul de a mînca pîinea şi de a bea rodul viţei au fost, şi sînt încă, o pildă vidvizualizată, a primirii lui Cristos ca Mîntuitorul nostru crucificat şi a hrăniriinimilor noastre cu El, prin credinţă. Isus îi învăţase deja lucrul acesta îlmarea cuvîntare despre Pîinea vieţii, care a avut loc după ce a hrănit pe cei

cinci mii:„Adevărat vă spun că dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nubeţi sîngele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă. Cine mănîncă trupul Meu şi

68


bea sîngele Meu, are viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căcitrupul Meu este cu adevărat o hrană şi sîngele Meu este cu adevărat obăutură" (Ioan 6:53-55).

Cuvintele pe care le-a rostit cu ocazia aceea şi ceea ce a făcut în odaia desus mărturisesc împreună acelaşi lucru. Ca El să-şi dea trupul şi sîngelemurind a fost un lucru; ca noi să ne însuşim binecuvîntarea morţii Lui estealtceva. Dar mulţi n-au învăţat încă să facă această distincţie. îmi amintesc şiacum ce revelaţie a fost pentru mine cînd, tînăr fiind, mi s-a spus că estenecesar ca şi eu să acţionez. Obişnuiam să-mi imaginez că, întrucît Cristos a

murit, lumea a fost pusă automat într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Cîndcineva mi-a explicat că Cristos a murit pentru mine, i-am răspuns destul dearogant: „Fiecare ştie lucrul acesta", ca şi cum faptul în sine sau cunoaştereape care am avut-o despre acest adevăr mi-ar fi adus mîntuire. Dar Dumnezeunu ne obligă să primim darurile Sale vrînd-nevrînd; noi trebuie să le primimprin credinţă. Cina Domnului râmîne un simbol continuu atît al darului divincît şi al primirii lui de către oameni. Menirea ei este să fie o împărtăşire cutrupul şi sîngele lui Cristos (1 Corinteni 10:16).

Iată atunci lucrurile pe care le învăţăm cu privire la moartea lui Cristos,din discursul din odaia de sus. în primul rînd, aceasta a avut o importanţăcentrală pentru felul în care El S-a privit pe Sine şi misiunea Sa, şi El a doritsă fie centrală şi pentru felul nostru de a gîndi despre El. în al doilea rînd,moartea Lui a avut loc cu scopul de a stabili un nou legămînt şi de a procuraiertarea promisă prin acel legămînt. în al treilea rînd, dacă vrem să avem partede beneficiile ei (de legămînt şi de iertare), ea trebuie să fie însuşită individual.Menirea Cinei Domnului pe care a instituit-o Isus nu era aceea de a fi o

comemorare sentimentala, ci mai degrabă un serviciu bogat în semnificaţiespirituală.

Ceea ce face ca evenimentele din odaia de sus şi semnificaţia CineiDomnului să fie şi mai impresionante este faptul că ele au avut loc încontextul sărbătorii Pastelor. Am văzut deja că Isus a vorbit despre moarteaSa în termenii unei jertfe vechi testamentale. Dar la care jertfă S-a gîndit El?Se pare că nu numai la jertfa de pe Muntele Sinai din Exodul 24, prin care'egămîntul a fost în mod decisiv reînnoit, ci şi la jertfa de Paşte din Exodul12, care a devenit sărbătoarea anuală a eliberării lui Israel de către Dumnezeu şi a legămîntului pe care El 1-a făcut cu ei.:

Conform cu cele scrise de scriitorii evangheliilor sinoptice, Cina cea deta 'nă a fost masa de Paşte care a urmat după jertfirea mieilor. Lucrul acestaeste clar, deoarece ucenicii L- au întrebat pe Isus: „Unde voiesti să ne ducemsa T' o " >a~ i' pregătim ca să mănînci Pastele" şi Isus însuşi S-a referit la acea masă

u cuvintele „Pastele acestea".1 Dar după cele scrise de Ioan, Pastele nue

°uiau mîncate decît vineri seara, ceea ce înseamnă că Isus a murit pe cruce" ac t în momentul cînd mieii de Paşte erau junghiaţi. în importanta lui carte,

69




The Eucharistic Words ofJesus (Cuvintele euharistice ale lui Isus), JoachimJeremias prezintă pe larg cele trei încercări ce s-au făcut a armoniza acestedouă cronologii (p. 20-62). Se pare că cel mai bun lucru este să considerămcă ambele cronologii sînt corecte şi că fiecare a fost folosită de un grup diferit.Ori că fariseii şi saducheii au folosit calendare diferite, între care diferenţaera de o zi, ori că au fost atît de mulţi pelerini în Ierusalim pentru praznic(posibil înjur de 100.000) încît a fost necesar ca galileenii să-şi jerfeascâ mieiişi să-i mănînce joi seara, în timp ce iudeii sărbătoreau praznicul cu o zi maitîrziu.

Oricare ar fi metoda prin care cele două cronologii sînt armonizate,

contextul sărbătorii Pastelor dă forţă şi mai mare celor trei lecţii pe care le-amstudiat deja. Importanţa centrală pe care a ataşat-o Isus morţii Lui estesubliniata de faptul că în realitate El a poruncit ca prăznuirea anuală aPastelor să fie înlocuită cu propria Lui Cină/ Căci El le-a explicat ce înseamnăpîinea şi rodul viţei („Acesta este trupul Meu... acesta este sîngele Meu..."),

întocmai după cum capul familiei de evrei aramaici obişnuia să explice însemnătatea mesei de Paşte („Aceasta este pîinea întristării pe care părinţii noştriau trebuit să o mănînce atunci cînd au ieşit din Egipt", p. 54-57).13 Aşadar,„Isus Şi-a modelat cuvintele după ritualul de explicare a semnificaţiei Pastelor" (p. 61).

Acest lucru arată şi mai clar felul în care Isus a înţeles scopul morţii Sale.El „presupune, scrie Jeremias, o omorîre care separă carnea de sînge. Cu altecuvinte, Isus a vorbit despre Sine ca despre o jertfă". într-adevăr, „după ceamai mare probabilitate, El a vorbit despre Sine ca despre mielul pascal", aşa

încît semnificaţia ultimei Sale pilde a fost următoarea: „Eu merg la moarteca o adevărată jertfa de Paşte" (p. 222-224). Implicaţiile acestui fapt sînt

mari. Căci cu ocazia Paştelui original din Egipt, fiecare miel pascal a murit înlocul întîiului născut de parte bărbătească al familiei, şi întîiul născut eracruţat numai dacă se junghia un miel în locul lui. Mielul nu trebuia numai

junghiat, ci cu sîngele lui trebuiau stropiţi uşiorii uşii din faţă, iar carnea luitrebuia mîncată în cadrul unei mese comune. Aşadar, ritualul de Paşte i-a

învăţat şi cea de-a treia lecţie, şi anume că a fost necesar ca beneficiile morţii jertfitoare a lui Cristos să fie însuşite în mod personal. |

Agonia din Grădina Ghetsimani

Cina s-a terminat acum şi Isus a terminat de dat instrucţiuni apostolilor. Eli-a îndemnat să rămuiâ în El, aşa cum mlădiţele râmîn în viţă. El i-a făcutconştienţi de împotrivirea lumii, dar i-a şi încurajat să-L mărturisească cutoată această împotrivire, amintindu-le că Duhul adevărului va fi martorulprincipal. EI de asemenea S-a rugat - în primul rînd pentru Sine ca să-L poatăproslăvi pe Tatăl prin această încercare ce urma să vină asupra Lui, apoi S-arugat pentru ei ca să rămînă în adevăr, în sfinţenie, într-un spirit de lucrareşi în unitate, iar în dele din urmă S-a rugat pentru toţi cei din generaţiile

70


viitoare care vor crede în El prin mesajul apostolilor. Probabil că acum ei cîntăun imn şi apoi părăsesc împreună odaia de sus. în liniştea nopţii şi în luminacrepusculară a lunii de Paşte, ei străbat oraşul, traversează valea Chedron, încep să urce pe Muntele Măslinilor şi intră într-o livadă de măsline, aşa cumsugerează şi numele ei „Ghetsimani" („presa de ulei"). Evident, acesta esteun loc preferat în care Se retrăgea Isus, căci Ioan spune că El „de multe oriSe adunase acolo cu ucenicii Lui" (18:2). Aici s-a întîmplat ceva care, în ciudafelului sobru în care îl descriu scriitorii evangheliilor, cere cu insistenţă să fieexplicat şi începe să pună în lumină costul enorm al crucii lui Isus. Pe bunădreptate o numim „agonia din grădină".

Lăsîndu-i pe cei mai mulţi apostoli în urmă, şi îndemnîndu-i să vegheze şisă se roage, El îi ia cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan - grupul intim al celortrei - Se îndepărtează mai în adîncul grădinii de măslini ca la o aruncătură depiatră, le împărtăşeşte faptul că El Se simte „cuprins de o întristare demoarte", şi le cere să vegheze împreună cu El. Apoi, Isus merge puţin maideparte, cade proşternut cu faţa la pâmînt şi Se roagă: „Tată, dacă este cuputinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, cicum voieşti Tu". întorcîndu- Se la apostoli, El îi găseşte dormind şi îi mustră.Îndepârtîndu-Se a doua oară, El Se roagă: „Tată, dacă nu se poate să se

îndepărteze de la Mine paharul acesta, fără sâ-1 beau, facă-se voia Ta!". Dinnou îi găseşte pe ucenici dormind. Aşa că Se îndepărtează încă odată de ei şiSe roagă pentru a treia oară, spunînd acelaşi lucru. După cea de-a treiarugăciune, El Se întoarce şi îi găseşte dormind din nou, căci ei nu pot săpătrundă taina de neînţeles a suferinţei Lui. Aceasta este o cărare pe care Eltrebuie să umble singur. La un moment dat, Luca spune: „a ajuns ca într-unchin de moarte" (sau „agonie") şi S-a rugat cu şi mai multă insistenţă, aşa

încît „sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, care cădeau lapămînt".14

Apropiindu-ne de această scenă sacră, trebuie să analizăm în primul rîndcuvintele elocvente pe care Isus şi scriitorii evangheliilor le-au folosit ca săexprime intensele Lui stări emoţionale. Noi am fost pregătiţi pentru acesteade două din afirmaţiile Sale anterioare. Prima, pe care o consemnează Luca,sună astfel: „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cît de mult doresc(sau „sînt presat", ba chiar „chinuit de gîndul" synecho) să se îndeplinească".Cea de-a doua este o expresie despre care scrie Ioan, şi anume că sufletul Luia fost „tulburat" (sau „agitat", tarasso), aşa încît EI Se întreba dacă nu ar fibine să ceară Tatălui Său să-L scape de „ceasul acesta". Aceasta a fost oanticipare a stării din Grădina Ghetsimani.15

B. B. Warfield a scris un studiu minuţios intitulat „Cu privire la viaţaemoţională a Domnului nostru", în care s-a referit la termenii folosiţi descriitorii evangheliilor sinoptice în legătură cu evenimentele din Ghetsimani.

El defineşte cuvîntul folosit de Luca agonia „chin" ca o „consternare, şovăialăplină de groază". Matei şi Marcu folosesc în comun două expresii. Ideea

71



Feiul în care abordăm crucea

primară de a fi „tulburat" (ademoneo), sugerează el, este „o aversiune ;dezgustată", amestecată poate cu mîhnire", în timp ce felul în care Isus însuşiSe descrie pe Sine „cuprins de întristare" (perilypos) „exprimă o suferinţă saupoate mai bine zis, o durere sufletească, o stare de deprimare, care îl îngrădeşte de jur împrejur, din care nu exista posibilitate de scăpare". Marcufoloseşte o altă expresie, „să Se spăimînte... foarte tare" (ekthambeomai);este un termen, adaugă Warfield, „care, într-un sens mult mai îngust, defi- 1neşte starea de deprimare ca o consternare - dacă nu chiar groază, totuşipanică".16 Dacă asociem aceste cuvinte expresive, ele indică faptul că Isus asimţit o durere sufletească acută, care I-a provocat sudoarea intensă, cînd a

privit cu teamă şi aproape cu groază la chinul care urma.El Se referă la acest chin ca la un „pahar" pentru care El Se roagă fierbintesă fie îndepărtat de la El, aşa încît să nu mai trebuiască sâ-L bea. Ce este acestpahar? Este oare durerea fizică pe care încearcă să o evite, tortura biciuirii şicrucea, împreună poate cu tortura psihică a trădării, a negării şi a părăsiriiLui de către prietenii Lui, şi batjocura şi abuzul din partea duşmanilor Lui?Nimic nu m-ar putea face vreodată să cred că paharul care L-a îngrozit peIsus a fost unul din lucrurile de mai sus (oricît de cumplite erau), sau toateacestea împreună. Curajul Lui fizic şi moral, de care a dat dovadă pe totparcursul misiunii Sale publice, a fost de nestăpînit. Pentru mine este ridicolsă cred că El S-a temut de durere, de insulte şi de moarte. Socrate, pe cîndera în celula închisorii din Atena, după cum relatează Platon, şi-a luat paharulcu otravă „fără să tremure sau să-şi schimbe culoarea feţei". Apoi, „şi-a duspaharul la gură şi liniştit şi cu bucurie l-a băut pînâ la fund". Cînd prieteniilui au izbucnit în lacrimi, el i-a mustrat pentru comportamentul lor „absurd"şi i-a îndemnat să „păstreze tăcere şi să fie curajoşi".17 El a murit fără sâ-i fie

frică, fără să fie întristat şi fără să protesteze. Aşadar, a fost Socrate maicurajos decît Isus? Sau au fost paharele lor umplute cu otrăvuri diferite?Apoi au fost martirii creştini. Isus însuşi a spus discipolilor Lui că atunci

cînd vor fi insultaţi, persecutaţi şi batjocoriţi, ei trebuie să se bucure şi să seveselească. Nu a făcut Isus ceea ce El însuşi predica? Apostolii Lui au făcutceea ce propovăduiau. Plecînd dinaintea Sinedriului cu spatele sîngerîndedatorită biciuirii nemiloase, în realitate ei „s-au bucurat că au fost învredniciţisă fie batjocoriţi pentru Numele Lui". Durerea şi respingerea au fost pentruei un prilej de bucurie şi un privilegiu, nu un chin pe care să-1 evite înspăi-

mîntaţi.18

în perioada de după apostoli, a existat printre creştini chiar o dorinţă dea fi uniţi cu Cristos prin martiraj. Ignaţiu, episcopul din Antiohia siriană dela începutul secolului al doilea, în drum spre Roma, a cerut bisericii de acolosă nu încerce să obţină eliberarea pentru el, ca nu cumva să-1 priveze deaceastă onoare! „Lăsaţi focul şi crucea, a scris el, lăsaţi animalele sălbatice săvină asupra mea, lăsaţi să mi se frîngă oasele şi să mi se smulgă membrele, sămi se zdrobească întreg trupul, lăsaţi ca toată răutatea diavolului să se reverse

72


asupra mea; să mi se întîmple toate acestea, numai să-L cîştig pe CristosIsus!"19 După cîţiva ani, pe la mijlocul secolului al doilea, Policarp, episcopuldin Smirna în vîrstâ de optzeci şi şase de ani, după ce refuzase să fugă sau săse lepede de Cristos şi să scape de moarte în felul acesta, a fost ars pe rug.Chiar înainte ca focul să fie aprins, el s-a rugat: „O Tată, Te binecuvîntez căm-ai socotit vrednic să fiu numărat în rîndul martirilor". 20 Cît despre Alban,primul martir creştin din Britania pe care-1 cunoaştem, în timpul unei persecuţii crîncene din secolul al treilea, întîi a fost „bătut cumplit, lucru pe carel-a suferit cu răbdare, ba chiar cu bucurie, de dragul Domnului", apoi a fostdecapitat.21 Şi lucruri de felul acesta au avut loc în fiecare generaţie. „O, cebucurie au simţit martirii lui Cristos în mijlocul flăcărilor care îi pîrjoleau", astrigat Richard Baxter. Cu toate că au fost făcuţi din carne şi sînge ca şi noi,a continuat el, sufletele lor au putut să se bucure „chiar şi atunci cîndtrupurile le ardeau".22

Din multele exemple pe care le-aş putea da din secolul nostru, le-am alesnumai pe cele menţionate de Sadhu Sundar Singh, misticul creştin şi evanghelistul indian. El a povestit, de exemplu, despre un evanghelist tibetan, carea fost biciuit de chinuitorii lui ce i-au pus apoi sare pe răni, dar a cărui faţă„strălucea de bucurie şi pace", şi despre un altul care, cusut într-o pieleumedă de yak şi lăsat în arşiţa soarelui timp de trei zile, „a fost plin de bucurietot timpul" şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi suferitpentru El. Este adevărat că uneori Sadhu înflorea sau romantiza povestirilelui, şi totuşi, pe baza experienţei lui şi a altora, nu avem motive sâ-i punem la

îndoială mărturia" că pînâ şi în mijlocul torturii, Dumnezeu dă poporului Săuo bucurie şi o pace supranaturală.23

Ne întoarcem acum la acel singuratic din livada de măslini numită Ghet-

simani - proşternut, plin de sudoare, copleşit de întristare şi de groază, cerînd,dacă este posibil, să nu mai trebuiască să bea paharul. Martirii au fost plinide bucurie, dar El a fost întristat; ei au dorit să sufere, dar El a şovăit. Cumam putea să-i comparăm? Cum se puteau ei inspira de la El dacă El a şovăitpe cînd ei au stat neclintiţi? în plus, pînâ acum El fusese clarvăzător în cepriveşte necesitatea suferinţelor şi a morţii Lui, fusese hotărît de a Se conforma destinului Său, şi Se opusese cu vehemenţă celor care au căutat să-L abatăde la aceasta ţintă. S-au schimbat toate aceste lucruri dintr-o dată? Acum,cînd în final a sosit ceasul încercării, a fost El un laş? Nu, nu! Toate dovezilecare le avem în învăţătura pe care El a dat-o mai înainte, în caracterul şi încomportamentul Lui sînt împotriva acestei concluzii.

în cazul acesta, paharul pe care a încercat să-1 evite era ceva cu totuldiferit. El nu simboliza nici durerea fizică, nici biciuirea şi nici crucificareaLui, nici deprimarea psihică şi nici faptul că a fost batjocorit şi respins chiarde poporul Lui, ci mai degrabă simboliza agonia spirituală de a purta păcatelelumii, cu alte cuvinte, de a îndura pedeapsa divină pe care o meritau aceste

Păcate. Faptul că aşa trebuie înţelese lucrurile este puternic confirmat de

73



Feluî în care abordăm crucea

felul în care Vechiul Testament foloseşte cuvîntul „pahar", căci atît în cărţileliterare cît şi în cărţile profetice „paharul" Domnului a fost un simbol obişnuital mîniei Lui. Despre un om rău se spunea că „el ar trebui să bea mînia CeluiAtotputernic" (Iov 21:20). Prin Ezechiel, Iehova a avertizat Ierusalimul că înscurt timp va împărtăşi soarta Samariei, care fusese distrusă:

Vei bea potirul sorei tale,cel larg şi adînc;

vei ajunge de rîs şi de batjocură. încape mult în el!

Te vei umplea de beţie şi durere,căci potirul sorei tale Samariaeste un potir de groază şi de spaimă.

îl vei bea şi îl vei goli..."(Ezechiel 23:32-34).

Nu după mult timp, această prorocie care anunţa judecata s-a împlinit şiprorocii au început să încurajeze poporul cu promisiunea restaurării. Descriind Ierusalimul prin următoarele cuvinte: „Ierusalime, care ai băut dinmîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă la fund potirulameţelii!", Isaia îndeamnă această cetate să se trezească şi să se scoale, căciIehova a luat acum potirul din mîna ei şi ea nu va mai trebui sâ-1 bea vreodată.Potirul mîniei lui Dumnezeu însă, nu a fost dat numai poporului Său, careera neascultător. Psalmul 75 este o meditaţie a judecăţii universale a lui;Dumnezeu: „în mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin deamestecătură. Cînd îl varsă, toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi-1 beau pînă

la fund!" în mod similar, lui Ieremia i s-a spus să ia din mîna Domnului unpotir plin cu vinul mîniei Lui şi să-1 dea tuturor naţiunilor la care a fost trimissă bea din el. Aceeaşi metaforă apare şi în cartea Apocalipsei, unde cel rău„va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharulmîniei Lui", iar judecata finală este zugrăvită ca vărsarea celor „şapte potireale mîniei lui Dumnezeu".24

Acest simbolism al Vechiului Testament trebuie să-I fi fost cunoscut luiIsus. El trebuie să fi recunoscut faptul că potirul care I s-a oferit conţineavinul mîniei lui Dumnezeu, dat celor răi, şi că el produce o dezechilibrarecompletă a trupului (ameţeală) şi a minţii (confuzie), întocmai ca şi beţia.Trebuia să Se identifice El atît de mult cu păcătoşii încît să suporte pedeapsape care o meritau ei? Sufletul Său care nu a cunoscut păcat a ezitat să intre

în contact cu păcatul omenesc. Plin de groază, El a ezitat să cunoascăexperienţa îndepărtării de Tatăl Său, experienţă pe care ar fi atras-o după sinepăcatul. El, însă, nu S-a răzvrătit nici măcar o clipă. Evident, vederea Lui se

împăienjenise, datorită negurii îngrozitoare care I-a cuprins duhul, dar voinţaLui a rămas supusă Tatălui. Fiecare rugăciune a început cu cuvintele: „Tată,

74


dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta", şi fiecarerugăciune s-a terminat în felul următor: „Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieştiTu". Cu toate că teoretic la Dumnezeu „toate lucrurile... sînt cu putinţă", aşacum însuşi Isus a afirmat în Grădina Ghetsimani (Marcu 14:36), totuşi acestlucru nu a fost posibil. Scopul lui Dumnezeu, motivat de dragoste, a fost acelade a-i mîntui pe păcătoşi şi de a-i mîntui într-un mod drept; dar acest lucruar fi fost imposibil fără ca Cristos să moară purtînd păcatele. Aşadar, cum Seputea El ruga să fie izbăvit de „ceasul acesta" al morţii? „Nu, a spus El, numă voi ruga, căci (Tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!)"(Ioan 12:27).

Din starea de agonie cauzată de spaima care L-a cuprins atunci cîndcugeta la implicaţiile morţii Sale care se apropia, Isus a ieşit cu fruntea seninăsi cu o încredere de neclintit. Atunci, cînd Petru şi-a scos sabia într-o încercareviolentă de a împiedeca arestarea Lui, Isus a putut să spună: „Nu voi beapaharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-1 beau?" (Ioan 18:11). întrucît Ioan nureproduce rugăciunile prin care Isus a cerut ca paharul să fie îndepărtat dela El, această aluzie la pahar este şi mai importantă. Isus ştia acum că paharulnu va fi îndepărtat de la El. Tatăl I l-a dat. El îl va bea. Mai mult decît atît,cu toate că golirea paharului va însemna amărăciune şi durere, El va găsitotuşi că a face voia Tatălui care L-a trimis şi a sfîrşi lucrarea Lui este„mîncarea şi băutura" Lui (cum am mai putea spune), care îi va satisface

întru totul foamea şi setea (Ioan 4:34).Agonia din grădină deschide o uşă spre agonia şi mai mare de la cruce.

Dacă numai anticiparea faptului că va purta păcatele şi că va avea parte demînia lui Dumnezeu a fost atît de teribilă, cum avea să fie realitatea?

E greu de spus cîte dureri avut-a;Noi nu putem cunoaşte desluşit;Atîta ştim: că pentru noi murit-a,

Pe cruce-n locul nostru-a suferit!

Eloi, Eloi Lama SabactaniTrebuie acum să ocolim detaliile privitoare la trădarea şi arestarea lui Isus,la judecarea lui de către Ana şi Caiafa, de Irod şi de către Pilat, la tăgăduirilelui Petru, la batjocura cumplită a preoţilor şi a soldaţilor, la scuiparea şibiciuirea Lui şi la isteria gloatei care cerea să fie omorît. Trecem la parteafinală a evenimentelor. Condamnat la moarte prin crucificare, El a fost „caun miel care-1 duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-adeschis gura" (Isaia 53:7). Purtîndu-Şi singur crucea, pînă cînd Simon dinCirena a fost obligat s-o poarte pentru El, Isus a umblat pe via dolorosa, afarădin cetate, spre Golgota, „Locul căpăţînii". „Acolo L-au răstignit, relatează

scriitorii evangheliilor, refuzînd să insiste asupra dezbrăcării Lui, asuprafelului grosolan în care I s-au bătut piroanele, asupra faptului că atunci cînd

75




crucea a fost ridicata şi lăsată în locul ei, I s-au smuls braţele. Nici chiardurerea chinuitoare nu a putut reduce la tăcere rugăminţile Lui stăruitoare:„Tată, iartâ-i că nu ştiu ce fac". Soldaţii au tras la sorţi pentru haina Lui.Cîteva femei au stat deoparte. Gloata a stat şi a privit. Isus a dat-o pe mamaSa în grija lui Ioan şi pe Ioan în grija ei. Cu autoritatea unui rege, El i-a adresatcuvinte pline de speranţă tîlharului crucificat la dreapta Lui, care se căia derelele ce le-a făcut. în timpul acesta, fruntaşii poporului rîdeau în bătaie de

joc şi strigau: „Pe alţii i-a mîntuit, iar pe Sine nu Se poate mîntui!" Cuvintelelor, rostite ca o insultă, au fost de fapt adevărate. El nu putea să Se mîntuieşi pe Sine şi pe alţii în acelaşi timp. El a ales să Se sacrifice pe Sine cu scopulde a mîntui lumea.

Treptat mulţimea s-a împrăştiat, şi curiozitatea lor a fost satisfăcută. încele din urmă s-a aşternut o tăcere şi s-a întunecat - întunirecul probabilpentru ca nici un ochi să nu vadă şi tăcerea probabil pentru că nici o limbă nuputea să exprime cît de mare a fost chinul sufletului pe care îl îndura acumMîntuitorul Cel fără de păcat. „La naşterea Fiului lui Dumnezeu, a scrisDouglas Webster, o lumină a strălucit în miez de noapte- la moartea Fiuluilui Dumnezeu, un întuneric a învăluit pămîntul în miez de zi."25 Ceea ce s-a

întîmplat în acel întuneric este exprimat de scriitorii Bibliei în diferite feluri:

El era străpuns pentru păcatele noastre.zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El,şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.

Noi rătăceam cu toţi ca nişte oi,fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui

nelegiuirea noastră a tuturor."„Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii."„Fiul omului a venit... sâ-Şi dea viaţa răscumpărare pentrumulţi!"„Cristos... S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatelemultora!"„El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn."„Cristos... a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănitpentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu".„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentrunoi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Seblestem pentru noi".26

Conceptul înspăimîntător conform căruia Isus „a purtat", ba chiar „a devenit" păcatul şi blestemul nostru, felul în care lucrul acesta a putut avea locşi ce a putut însemna el, toate acestea vor fi tratate în capitolele următoare.

76


Peocamdatâ însă, se pare că întunericul de afară a fost un simbol exterior al întunericului spiritual care L-a învăluit. Căci ce este întunericul în simbolismul biblic dacă nu separarea de Dumnezeu, care este lumină şi în care „nueste întuneric" (1 Ioan 1:5)? „întunericul de afară" a fost una din expresiilepe care Isus le-a folosit cu referinţă la iad, întrucît acesta exclude în modabsolut lumina prezenţei lui Dumnezeu. în acel întuneric de afară S-a avîntatFiul lui Dumnezeu pentru noi. Păcatele noastre au făcut ca strălucirea de pefata Tatălui Lui să dispară. îndrăznim să spunem chiar că păcatele noastreL-au trimis pe Cristos în iad - nu în „iad" (hades, locuinţa morţilor) în careCredeul spune că El „a coborît" după moartea Lui, ci în „iad" (gheena, locul

de judecată) în care păcatele noastre L-au condamnat să meargă înainte catrupul Lui să moară. întunericul pare să fi durat timp de trei ore. Căci El a fost crucificat la cel

de-al treilea ceas din zi (ora 9 dimineaţa), la cel de-al şaselea ceas s-a lăsat întunericul peste întreaga ţară, iar la cel de-al nouălea ceas (ora 3 dupăamiază), în timp ce întunericul se spulbera, Isus a strigat cu voce tare înaramaicâ: „Eloi, Eloi, lama Sabactani?", cuvinte ce înseamnă „DumnezeulMeu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?"27 Cei care vorbeau greacaau interpretat greşit cuvintele Lui, crezînd că îl chema pe Ilie. Şi astăzi sînt încă mulţi cei care înţeleg greşit ceea ce a spus El. Pentru strigătul înfricoşătoral lui Isus, ce exprima sentimentul Lui de a fi părăsit, abandonat, au fostsugerate patru explicaţii mai importante. Toţi comentatorii sînt de acord căEl cita Psalmul 22:1. Ei însă nu au ajuns la un consens în ce priveşte motivelecare L-au determinat. Ce semnificaţie au avut aceste cuvinte rostite de El?

în primul rînd, unii comentatori ne sugerează că acesta a fost un strigăt de mînie, de necredinţă sau de disperare. Poate că El nutrise speranţa că înultima clipă chiar, Tatăl va trimite îngerii să-L scape, sau cel puţin că datorităascultării Sale totale de voia Tatălui, El va continua să simtă mîngîiereaprezenţei Tatălui. Dar acum, El ştia precis că fusese abandonat şi a strigat un„De ce?" din sentimentul de disperare şi de părăsire care I-a sfîşiat inima.Credinţa Lui L-a părăsit. Dar desigur, adaugă aceşti comentatori, El a greşitcînd a crezut în felul acesta. El Şi-a imaginat că era părăsit, dar nu era. Estepuţin probabil că cei care explică strigătul în felul acesta îşi dau seama de ceeace fac. Ei neagă perfecţiunea morală a caracterului lui Isus. Ei spun că pecruce Isus S-a făcut vinovat de necredinţa, întocmai după cum în grădină S-afăcut vinovat de laşitate. Ei îl învinuiesc de eşec, un eşec în momentul celeimai mari şi mai supreme jertfe personale. Credinţa creştină protestează împotriva unei astfel de explicaţii.

O a doua interpretare, care este o modificare a celei dintîi, este aceea carevede în strigătul de pe cruce un strigăt de singurătate. Conform acesteiinterpretări, Isus a cunoscut promisiunea lui Dumnezeu că nu-Şi va uita sinu-Şi va părăsi niciodată pe ai Sâi.28 El a cunoscut statornicia dragostei luiDumnezeu pecetluită prin legămînt. Aşadar, prin acel „De ce?" al Lui, El nu

77




S-a plîns că într-adevăr Dumnezeu L-a părăsit, ci S-a plîns că Dumnezeu L-alăsat să Se simtă părăsit. „M-am gîndit uneori, a scris T. R. Glover, că nu aexistat niciodată vreo expresie rostită care să exprime mai uimitor distanţadintre simţâmînt şi realitate".29 în loc să Se adreseze lui Dumnezeu princuvîntul „Tată", El ar fi putut sâ-L numească acum doar „Dumnezeu Meu",expresie care este într-adevăr o afirmare a credinţei Lui în fidelitatea luiDumnezeu faţă de legâmîntul Lui, dar care nu proclamă bunătatea şi dragostea părintească a Lui. în cazul acesta Isus nu a fost nici greşit şi nici lipsit decredinţa, ci a trăit ceea ce sfinţii au numit „noaptea neagră a sufletului", şi afăcut într-adevăr lucrul acesta în mod deliberat, în virtutea solidarităţii Luicu noi. în această situaţie, aşa cum se exprimă Thomas J. Crawford, oamenii

lui Dumnezeu „nu sînt conştienţi de bucuriile favorului Lui şi nici de mîn-gîierile părtâşiei Lui". Lor nu li se dă „nici un zîmbet binevoitor, nici un cuvîntde laudă, nici o manifestare lăuntrică a favorului divin".30 Această explicaţieeste posibila. Ea nu pătează caracterul lui Isus aşa cum o face prima explicaţie. Şi totuşi, se pare că întîmpinăm un obstacol de netrecut atunci cînddorim s-o adoptăm, şi anume, faptul că cele scrise în Psalmul 22:1 arată că Ela fost părăsit de Dumnezeu, nu numai S-a simţit părăsit de El.

O a treia interpretare, care se bucură de multă popularitate, este aceeacare spune că Isus a rostit un strigăt de victorie, exact opusul primei explicaţiicare vorbea despre un strigăt de disperare. Argumentul este că, deşi Isus acitat numai primul verset din Psalmul 22, El a făcut lucrul acesta cu scopulde a prezenta întregul psalm care începe şi continuă cu o relatare despre îngrozitoarele suferinţe, dar care se sfîrşeşte pe un ton de mare încredere, bachiar pe un ton triumfător: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!... Căci El nudispreţuieşte şi nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde faţa deel, ci îl ascultă cînd strigă către El" (v. 22 ş.m.d.). Această explicaţie este

ingenioasă, dar (mi se pare) forţată. De ce ar fi citat Isus începutul psalmului,dacă în realitate El voia să facă aluzie la partea lui finală? S-ar părea că esteo situaţie inversata. Ar fi înţeles cineva ceea ce voia să spună?

Cea de-a patra explicaţie este simplă şi directă. Aceasta ia cuvintele însensul lor literal şi le înţelege ca strigătul unei părăsiri reale. Sînt de acord cuDale care a scris: „Refuz să accept orice explicaţie a acestor cuvinte careafirmă că ele nu exprimă adevărata stare a Domnului nostru". 31 Nu a fostnecesar ca lui Isus să-i pară rău de faptul că a rostit un strigăt care nu exprimadecît o impresie. Pînă acum, deşi părăsit de oameni, El a putut adăuga: „Darnu sînt singur, căci Tatăl este cu Mine" (Ioan 16:32). în întuneric, însă, El afost complet singur, iar acum este părăsit şi de Dumnezeu. Aşa cum seexprimă Calvin, „dacă Cristos ar fi murit numai de o moarte în trup, aceastaar fi fost lipsită de orice efect... Dacă sufletul Lui nu ar fi avut parte depedeapsă, El nu ar fi fost decît Răscumpărătorul trupurilor". în consecinţă,„El a plătit un preţ mult mai mare şi mai minunat, prin faptul că a suferit în

78


sufletul Lui chinurile unui om condamnat şi părăsit".?2 Aşadar, între Tatăl şiFiul a avut loc o separare reală şi îngrozitoare; ea a fost acceptată voluntaratît de Tatăl cît şi de Fiul; ea s-a datorat păcatelor noastre şi a răsplăţii lorbinemeritate. Isus a exprimat groaza acestui mare întuneric, a faptului că afost părăsit de Dumnezeu, citînd un singur verset din Scriptură care a descriscu acurateţe acest lucru şi pe care El l-a împlinit întru totul, anume, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?" Asupra obiecţiunilorsi a problemelor de natură teologică vom reveni mai tîrziu, cu toate că aminsistat deja asupra faptului că părăsirea lui Isus pe cruce de către Dumnezeutrebuie să fie armonizata tot cu o afirmaţie a Bibliei care spune că „Dumnezeu era în Cristos, împâcînd lumea cu Sine". C.E.B. Cranfield are dreptate

cînd subliniază atît adevărul că Isus „nu numai că S-a simţit abandonat deTatăl, ci a şi fost în realitate abandonat", cît şi paradoxul că deşi DumnezeuL-a părăsit în mod real, unitatea Sfintei Treimi era şi atunci neştirbită". 33 înaceastă fază însă, este suficient să spunem câ Isus medita la Psalmul 22, caredescrie persecutarea nemiloasă a omului nevinovat şi temător de Dumnezeu,cum de altfel medita şi la alţi psalmi pe care i-a citat de pe cruce-34 estesuficient să amintim că El a citat versetul 1 din acelaşi motiv ca şi atunci cînda citat orice alt pasaj biblic, şi anume pentru că El era încredinţat că împlineşteacest verset. De asemenea, este suficient să amintim că strigătul Lui a fostexprimat sub forma unei întrebări („De ce.. .?"), nu pentru că EL nu cunoştearăspunsul, ci pentru simplul fapt că însuşi textul Vechiului Testament (pecare îl cita El) a avut această formă.

Aproape imediat după strigătul de abandonare, Isus a mai rostit încă treicuvinte sau strigăte, unul după altul. Primul, „Mi-e sete", exprima faptul cămarile Lui suferinţe de natură spirituală au început acum să se manifeste peplan fizic. în al doilea rînd, El a strigat din nou (aşa cum se exprimă Matei şi

Marcu) cu voce tare: „S-a isprăvit". A treia expresie se referă la predarea Saliniştită şi voluntară în mîinile Tatălui: „Tată, în mîinile Tale îmi încredinţezduhul", cuvinte pe care le-a rostit în timp ce îşi dădea ultima suflare.35 Celde-al doilea strigăt, strigătul tare de biruinţa, apare în textul evangheliilor

într-un singur cuvînt tetelestai. Fiind la timpul perfect, acest cuvînt înseamnă„s-a isprăvit şi isprăvit va fi pentru totdeauna". Observăm aici realizarea pecare Isus a declarat că a înfăptuit-o chiar înainte de a fi murit. Nu oameniisînt cei care si-au sfîrsit acţiunile lor brutale; El este Cel care Si-a încheiatlucrarea pentru care a venit în lume. El purtase păcatele lumii. In mod voit,mînat de o dragoste perfectă, El a îndurat judecata în locul nostru. El ne-aasigurat mîntuirea, a stabilit un nou lâgâmînt între Dumnezeu şi omenire şine-a pus la dispoziţie cea mai mare dintre binecuvîntările acestui legâmînt,iertarea păcatelor. Dintr-o dată perdeaua Templului, care de secole simboliza

înstrăinarea păcătoşilor de Dumnezeu, s-a sfîşiat de sus pînă jos, ca sădemonstreze că bariera păcatului a fost înlăturată de Dumnezeu şi că ni s-adeschis o cale ca să intrăm în prezenţa Lui.

79




După treizeci şi şase de ore, Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi. El,Cel care a fost condamn at la moart e pentru noi, a fost reabilitat în mod publicprin învierea Lui. Această înviere a fost modul decisiv în care Dumnezeu ademonstrat că El nu a murit în zadar.

Toate aceste aspecte prezintă împreună un tablou coerent şi logic. El nedă o explicaţie a morţii lui Isus, care în mod ştiinţific ţine cont de toate dateledisponibile, fără să evite vreuna. El explică importanţa centrală pe care Isusa atribuit-o morţii Lui, de ce a instituit El Cina Domnului ca o comemorarea morţii Sale, şi modul în care prin moartea Lui a fost ratificat Noul legămînt

împreună cu promis iunea lui, ierta rea . El explică agonia din gr ăd in ă, atuncicînd El anticipa ceea ce avea să I se întîmple, chinul de pe cruce care s-adatorat faptului că a fost părăsit şi declaraţia Lui de a fi înfăptuit în mod

decisiv mîntuirea noastră. Toate aceste fenomene devin inteligibile atuncicînd acceptăm explicaţia pe care o dau Isus şi apostolii Lui, şi anume că „El însuşi a purtat păc ate le noastre în trupul Său pe lemn".

în concluzie , cru cea înt ăreşte trei adevăruri - cu privire la no i înşine, laDumnezeu şi la Isus Cristos.

în p rimul r înd, păcat ul nost ru trebui e să fie ex trem de or ibil. Nimic altcevanu scoate la lumină gravitatea păcatului mai bine decît crucea. Căci, la urmaurmei, ceea ce L-a trimis pe Cristos la cruce nu a fost nici lăcomia lui Iuda,nici invidia preoţilor şi nici laşitatea datorită căreia Pilat a şovăit, ci lăcomianoastră, invidia noastră, laşitatea noastră şi alte păcate precum şi hotârîrealui Cristos de a purta pedeapsa lor cu dragoste şi îndurare şi de a le înlătura.Este imposibil să stăm în faţa crucii lui Cristos cu integritate şi să nu neruşinăm de noi înşine. Apatia, egoismul şi mulţumirea de sine înflorescpretutindeni în lume, dar nu la cruce. Acolo aceste buruieni otrăvitoare seveştejesc şi mor. Ele pot fi văzute cum sînt în realitate, datorită uscăciunii şia otrăvii lor. Căci dacă nu a existat o altă cale prin care Dumnezeul cel dreptsă ierte în dreptatea Sa nelegiuirea noastră, decît calea de a purta-o El însuşi

în Cristos, însea mnă că această nelegiui re a fost în tr -adevăr o chestiuneserioasă. Numai cînd vedem lucrul acesta, sîntem în stare ca, dezbrăcaţi depropria noastră justificare şi mulţumire de sine, să ne punem încrederea înIsus Cristos ca în Salvatorul de care avem nevoie de urgenţă.

în a l doilea rînd, dragos tea lui Dumn ezeu tre buie să fie mi nu nat ă, dincolode puterea noastră de înţelegere. Dumnezeu ne putea lăsa pe bună dreptate

în voia sorţi i noas tre. Ne- ar fi putut lăsa să culegem roa dă fapt el or noastrerele şi să pierim în păcatele noastre. Este tocmai ceea ce meritam. Dar El nua făcut aşa. Pentru că ne-a iubit, prin Cristos, El a venit după noi. El ne-aurmărit chiar şi atunci, cînd părăsit se chinuia pe cruce, unde ne-a purtatpăcatele, vinovăţia, judecata şi moartea. Numai o inimă împietrită şi insensibilă poate să rămînă nemişcată în faţa unei iubiri ca aceasta. Ea este însămai mult decît dragoste. Numele ei propriu este „har", care este dragostedată celui care nu merită.

80

Sa privim în profunzime

în al trei lea rînd, mîn tui rea lui Cristos t rebu ie să fie un dar nemeri ta t. ElcU mpărat-o" pentru noi cu preţul cel mare al propriului Său sînge. Aşadar,

J ' n e-a mai rămas nouă să plătim? Nimic! Deoarece El a afirmat că acumtotul „s-a isprăvit", nu mai avem cu ce să contrib uim şi noi. Desigur, aceast anu înseamnă că noi putem acum să păcătuim şi să contăm întotdeauna peiertarea lui Dumn ezeu . Dimpotrivă, aceeaşi cruce a lui Cristos care stă la bazaunei mîntuiri fără plată este de asemenea cel mai puternic stimulent pentrutrăirea unei vieţi sfinte. Dar această viaţă nouă urmează după aceasta. înprimul rînd, noi trebuie să ne smerim la piciorul crucii, să mărturisim că ampăcătuit şi că nu merităm nimic din mîna Lui decît judecata, sâ-I mulţumimcă ne-a iubit şi că a murit pentru noi şi să primim de la El iertarea deplină şigratuită. împotriva acestei smerenii proprii se răzvrăteşte mîndria care a

încolţit înl ăuntr ul nos tru . Nouă ne rep ugn ă ideea că nu ne pu tem cîştiga noi înşine mîn tui rea sau că nu putem nici măcar să con tribuim la ea. Aşa dar, nepoticnim, aşa cum se exprimă Pavel, în cruce ca într-o piatră de poticnire. 36

Note :1. Ioan 10:11 , 15; Luca 22:19; Romani 5:8; Efeseni 5:2; 1 Tesaloniceni 5:10 ;

Tit 2:14. Profesorul Martin Hengel a demonstrat cu multă competenţă cămoartea voluntară a unei persoane pentru oraşul său, pentru familia şiprietenii săi ori pentru a aplana mînia zeilor, era un obicei larg răspîndit

în lumea greco-romană. Pentru a exprima acest concept a fost creat în modspecial un cuvînt compus hyperapothneskein („a muri pentru"). De aceea,vestea cea bună care anunţa că „Cristos a murit pentru noi" trebuia să fifost inteligibilă pentru publicul păgîn din primul secol. (Martin Hengel,

Atonement, p. 1-32).2. Pentru prima categorie, vezi Galateni 1:4; Efeseni 1:7; Evrei 9:28. Pen tru

cea de-a doua categorie, vezi Ioan 3:14-16; Efeseni 2:16; Coloseni 1:20; 1Tesaloniceni 5:10; 1 Petru 3:18.

3. 1 Corinteni 15: 3; 1 Petru 3:18; Evrei 9:26; 10:12; 1 Ioan 1:7; Apocalipsa1:5-6.

4. Vezi Genesa 5:24; 2 împăraţi 2:1 -11 ; 1 Corinteni 15:50-54.5. De exemplu, Genesa 2:17; 3:3, 19, 23; Romani 5:12-14; Apocalipsa 20:14;

21:8.6. Psalmul 49:12, 20; Eclesiastul 3:19-21.'• Vezi Ioan 11:33, 38 unde apare verbul embrimaomai. Folosit iniţial ca să

descrie sforăitul cailor, acest verb a ajuns să descrie sentimente de intensănemulţumire şi indignare.

8- Ioan 10:18; Luca 23:46."• Cuvintele folosite la servirea Cinei Domnului sînt redate diferit de scriitorii

evangheliilor sinoptice şi de Pavel. Vezi 1 Corinteni 11:23-25; Matei 26:26-28; Marcu 14:22-24; Luca 22:17-19.

81




10. Exodul 24:8 . Vezi de asemen ea aluziile la legămînt în Isaia 42: 6;Zaharia 9:11 şi Evrei 9:18-20.

11. Marcu 14:12-16; Luca 22:15.

12. Ioan 18:28; Compară loan 19:36 şi Exodul 12:46.

13. Compară Exodul 12:26-27; 13:8; Deuteronom 16:3.

14. Agonia lui Isus din Grădina Ghetsimani este descrisă de Matei (26:36-46),de Marcu (14:32- 42) şi de Luca (22:39-46). Ioa n nu vorbeşt e desp re ea, cu '!toate că ne spune despre faptul că Isus a mers spre Grădina cu măslini dela poalele Munţilor Măslinilor unde a fost trădat şi prins (18:1-11).

15. Luca 12:50; Ioan 12:27.16. Aceste cuvinte în greacă apar în Matei 26:37; în Marcu 14:33 şi în Luca

22:44. Eseul lui B. B. Warfield este publicat în lucrarea lui Person and Work

p. 93-145. Traducerile acestor cuvinte se găsesc la p. 130-131.

17 . Fedon, 117-118.

18. Matei 5:11-12; Faptele 5:41; Filipeni 1:29-30.

19. Citat în cartea lui Foxe, Book ofMartyrs p. 19.

20. Ibid., p. 20-25.

2 1 . Ibid., p. 31-33.

22. Din Saints Everlasting Rest, p. 393.

23. Friedrich Heiler, Gospel of Sadhu Sundar Singh p. 173-178.

24. Isaia 51:17-22; Psalmul 75:8; Ieremia 25:15-29 (compară Habacuc 2:'.6>);49:12; Apocalipsa 14:10; 16:1 ş.m.d. şi 18:6.

25. Douglas Webster, In Debt to Christ, p. 46.

26. Isaia 53:5-6; Ioan 1:29; Marcu 10:45 ; Evrei 9:28; 1 Pet ru 2:24; 3:18; 2

Corinteni 5:21; Galateni 3:13.27. Marcu 15:25, 33-34.

28. De exemplu, Iosua 1:5, 9 şi Isaia 41:10.

29. T.R. Glover, Jesus of History, p. 192.

30. Thomas J. Crawford, Doctrine of the Holy Scripture, p. 137-138.

31. R.W. Dale, Atonement, p. 61.

32 . Institutele lui Calvin, Il.xvi.lO şi 12. Este adevărat şi oarecum ciudat, ' căJean Calvin (aderînd la ideile lui Luther) a crezut că aceasta este explicaţţia„coborîrii în Locuinţa morţilor" a lui Isus, după moartea Sa. Lucrul celmnaiimportant, însă, este faptul că El a fost părăsit de Dumnezeu pentru noi' nude a şti cu exactitate cînd a avut loc lucrul acesta.

33. C.E.B. Cranfield, Mark (Marcu), p. 458-459.

34. De exemplu, „Mi-e sete" (Ioan 19:28) este o referire la Psalmul 6«:::2l(compară Psalmul 22:15), iar cuvintele „în mîinile Tale îmi încredinţiţeiduhul" (Luca 23:46) sînt citate din Psalmul 31:5.

35. Ioan 19:28, 30; Luca 23:46.36. 1 Corinteni 1:23; Galateni 5:11; compară Matei 11:6; Romani 9:32; 1 Pstîtru

2:8 .

82



4

PROBLEMA IERTĂRII

Acea „privire în profunzime" din capitolul trecut se poate să fi provocat înunii cititori o reacţie de impacienţa. Poate că spui: „Acea simplă cină din odaiade sus şi chiar acea agonie în rugăciunea din grădină şi strigătul Lui de pecruce, toate permit explicaţii mult mai directe. De ce trebuie să complici tutotul cu teologizarea ta întortocheată?". Este o reacţie normală.

în particular, insistenţa cu care afirmăm că, în conformitate cu relatareaevangheliei, crucea lui Cristos este singurul temei în baza căruia Dumnezeuiartă păcatele, îi tulbură pe mulţi. „De ce trebuie ca iertarea noastră sădepindă de moartea lui Cristos?", întreabă ei. „De ce nu ne iartă Dumnezeupur şi simplu, fără să mai fie necesară crucea?" Aşa cum se exprimă ciniculfrancez: „le bon Dieu me pardonnera; c'est son metier".1 „La urma urmei,poate continua cel care ridică obiecţii, dacă păcătuim unul împotriva celuilalt,ni se cere să ne iertăm unul pe celălalt. Ba sîntem chiar avertizaţi de consecinţe cumplite dacă refuzăm. De ce nu poate Dumnezeu să aplice ceea cene predică nouă şi să fie tot atît de generos cum ne cere nouă să fim? Nimeninu trebuie să moară ca noi să ne iertăm unul pe celălalt. De ce face atunciDumnezeu atîta caz cu privire la iertarea noastră, ba chiar afirmă că aceastaeste imposibil de realizat fără (jertfa pentru păcat) a Fiului Său"? Sună ca osuperstiţie primitivă la care omul modern ar fi trebuit să renunţe de multăvreme."

A pune astfel de întrebări şi a încerca să le răspunzi este un lucru esenţial.Două sînt răspunsurile care pot fi date imediat, cu toate că pentru elaborarea'°r vom avea nevoie de tot restul capitolului. Primul răspuns a fost dat dearhiepiscopul Anselm în valoroasa lui carte De ce a devenit Dumnezeu om?,a sfîrşitul secolului al Xl-lea. Dacă îşi imgineazâ cineva, a scris el, că Dum-f zeupoate să ne ierte aşa simplu cum îi iertăm şi noi pe alţii, acea persoană

»'ncâ nu a analizat seriozitatea problemei păcatului", sau literal, „ce greaP°voară reprezintă păcatul" (i.xxi). Cel de-al doilea răspuns poate fi exprimat

m

od similar: „Tu încă nu ai analizat măreţia lui Dumnezeu". Atunc^cînd^P rcepţia noastră despre Dumnezeu şi om, sau despre sfinţenie şi păcat este

85



Esenţa crucii

deformată, va fi deformat şi felul în care înţelegem noi lucrarea de împăcarea lui Cristos.

Adevărul este că analogia dintre iertarea pe care noi ne-o datorăm unulceluilalt şi iertarea lui Dumnezeu este departe de a fi o analogie perfecta. Esteadevărat, Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre,după cum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Dar el ne-a învăţat despre im-posibilitatea ca acela care nu iartă să fie iertat şi tot aşa, despre obligaţia celuiiertat de a ierta, aşa cum reiese clar din Pilda robului nemilostiv; El nu a făcutnici o paralelă între Dumnezeu şi noi în ce priveşte temeiul în baza căruiaprimim iertarea.2 Faptul că afirmăm: „Noi ne iertăm unul pe altul necon

diţionat, să facă şi Dumnezeu acelaşi lucru cu noi" este o dovadă nu a uneî gîndiri sofisticate, ci a unei gîndiri înguste, deoarece ea trece cu vederea faptuî elementar că noi nu sîntem Dumnezeu. Noi sîntem, fiecare în parte, nişte"indivizi, iar greşelile pe care alţii le comit împotriva noastră sînt prejudiciipersonale. Spre deosebire de această situaţie, Dumnezeu este chiar Autorullegilor pe care noi le călcăm, iar păcatul înseamnă răzvrătire împotriva Lui.

Aşadar, întrebarea de importanţă crucială pe care t rebuie să o punem estecu totul alta. Ea nu este: De ce găseşte Dumnezeu că este dificil să ierte, cicum găseşte El că esleposibil să facă lucrul acesta. Aşa curn se exprimă EmilBrunner: „Iertarea este ceva care nu poate fi luat deloc cu uşurinţă. Nimicnu este mai puţin evident decît iertarea".3 Sau, în cuvintele lui CarnegieSimpson: „pentru om. iertarea este cea mai simplă datorie; pentru Dumnezeueste cea mai profundă problemă".4

Problema pe care o pune iertarea o constituie inevitabila confruntaredintre perfecţiunea divină şi răzvrătirea umană, dintre felul lui Dumnezeu dea fi şi felul nostru de a fi. Obstacolul care stă în calea iertării nu este numaipăcatul nostru şi nici numai vina noastră, ci şi reacţia divină în dragoste şimînie faţă de păcătoşii vinovaţi. Căci, cu toate că într-adevăr, „Dumnezeueste dragoste", trebuie să ne amintim totuşi că dragostea Lui este o „dragostesfîntă",5 dragoste care tînjeşte după păcătoşi, dar, în acelaşi timp, refuză săle treacă cu vederea păcatul. Cum îşi poate atunci exprima Dumnezeudragostea Lui sfîntă? - dragostea Lui prin iertarea păcătoşilor fără să-Şicompromită sfinţenia Lui şi cum să-Şi exprime sfinţenia Lui prin judecareapăcătoşilor fără a-Şi ştirbi dragostea? în faţa răutăţii omului, cum poate fiDumnezeu o dragoste sfîntă? în cuvintele lui Isaia, curn poate El să fie înacelaşi timp „Dumnezeu sfînt şi Mîntuitor" (45:21)? Căci, în ciuda faptuluică Dumnezeu Şi-a manifestat dreptatea în faptul că îşi rnîntuieşte poporul,cuvintele „dreptate" şi „mîntuire" nu pot fi privite ca nişte simple sinonime.Mai degrabă, faptul că El a avut iniţiativa mîntuirii a fost compatibil cudreptatea Lui şi a fost o expresie a acesteia. La cruce, daiorită unei dragoste,sfinte, Dumnezeu a plătit prin Cristos întreaga plată pentru neascultarea

noastră. El a purtat judecata pe care noi o purtăm ca să n e dea iertarea ce nuo merităm. Pe cruce, îndurarea divină şi dreptatea divin â au fost exprimate

86

Problema iertării

aceeaşi forţă şi au fost reconciliate pentru totdeauna. Dragostea sfîntă a•ui Dumnezeu ajosî satisfăcuta"..

Merg însă prea repede. Motivul pentru care mulţi dau răspunsuri greşiteia întrebările cu privire la cruce, ba chiar pun întrebări greşite, este că ei nu

tratat cu atenţie nici seriozitatea păcatului şi nici măreţia lui Dumnezeu,pentru a face lucrul acesta acum, va trebui să revizuim patru concepte biblicede bază şi anume: seriozitatea păcatului, responsabilitatea morală a omului,vinovăţia adevărată şi vinovăţia falsă, şi mînia lui Dumnezeu. Aşadar, noitrebuie să ne vedem pe noi înşine în mod succesiv păcătoşi, responsabili,vinovaţi si pierduţi. Nu va fi un exerciţiu plăcut, iar integritatea noastră va fi

testată pe parcursul lui.

Gravitatea păcatului în ultimii ani, cuvîntul „păcat" a dispărut din vocabularul multor oameni. Elaparţine terminologiei religioase tradiţionale care, cel puţin în Occidentulcare devine tot mai laic, este socotită de mulţi ca lipsită de sens. Mai multdecît atît, atunci cînd este menţionat cuvîntul „păcat", după toate probabilităţile, el este înţeles greşit. Ce este atunci păcatul?

Noul Testament foloseşte cinci cuvinte mai importante în limba greacăpentru păcat, care, împreună, zugrăvesc diferitele aspecte ale acestuia, atîtaspectele pasive cît şi cele active. Cuvîntul cel mai uzual este hamartîa, careprezintă păcatul ca pe o neputinţă de a atinge o ţintă, sau ca pe un eşec înrealizarea unui scop. Adikia este „nedreptate" sau „nelegiuire", iar poneriaeste un rău în sensul unui viciu sau a unei degenerări morale. Ambii termenipar să vorbească despre o corupţie lăuntrică sau despre o pervertire a caracterului. Cele mai active cuvinte sînt parabasis (cu care putem asocia cuvîntulsimilar paraptoma, un „delict" sau o „infracţiune", trecerea conştientă pestelimită, şi anomia, „fărădelege", indiferenţa faţă de o lege cunoscută sau

încălcarea ei. în fiecare caz, este implicat un criteriu obiectiv, ori un standardpe care noi nu reuşim sâ-1 atingem, ori o linie pe care trecem în mod voit.

în toată Scriptura se admite că acest criteriu sau ideal a fost stabilit decătre Dumnezeu. De fapt, legea Lui morală este aceea care exprimă caracterul Său drept. Ea însă, nu este numai legea propriei Sale Fiinţe; este şi legeanoastră, deoarece El ne-a făcut după chipul Său şi făcînd lucrul acesta a scriscerinţele legii Sale în inimile noastre (Romani 2:15). Aşadar, există o legăturăvitală între legea lui Dumnezeu şi noi, şi a comite păcatul înseamnă a comite«nelegiuire" (1 Ioan 3:4), ceea ce afectează negativ atît starea noastră şi estem acelaşi timp o ofensă la adresa autorităţii şi a dragostei lui Dumnezeu.

Scriptura, însă, pune accent pe caracterul egocentric şi nelegiuit al păca-u'ui. Orice păcat este o încălcare a ceea ce Isus a numit „cea dintîi şi cea mai

m ar

e poruncă", nu numai prin faptul că nu reuşim sâ-L iubim pe Dumnezeuu l°ată fiinţa noastră, ci prin faptul că refuzăm în mod voit sâ-L recunoaştem

87



Esenţa crucii



Esenţa crucii

credit pentru realizările sale). Dar aceste lucruri sînt o iluzie, întrucît „analizaştiinţifică face ca atît responsabilitatea cît şi realizările să aparţină mediului"(p. 9-30). Omul trebuie să aibă curajul de a crea un mediu social sau culturalcare în mod adecvat „modelează şi menţine comportamentul celor caretrăiesc în acel mediu" (p. 141). Acest lucrul este esenţial pentru supravieţuirea omenirii, care este mai importantă decît conceptul tradiţional al„libertăţii şi al demnităţii noastre", care ne flatează (p. 208). C.S. Lewis anumit acest concept „abolirea omului". Ceea ce este abolit însă este numai„omul autonom,... omul care este apărat de literatura libertăţii şi a demnităţii", într-adevăr, „abolirea lui a fost mult întîrziată" (p. 196). Scrutînd înviitorul, în care omul îşi va crea un mediu de care va fi dominat şi va exercita în felul acesta în mare măsură „autostăpînirea", B.F. Skinner îşi încheiecartea cu cuvintele: „Noi nu am văzut încă ce poate face omul din om" (p.210). Este un punct de vedere înfricoşător al unui determinism autodeter-minant.

Totuşi, spiritul omului se revoltă împotriva lui. Desigur, noi acceptămconceptul de „responsabilitate redusă", dar nu dizolvarea completă a întregiiresponsabilităţi, cu excepţia situaţiilor extreme. Ajunşi la acest punct, esterelevant să amintim despre paralela dintre responsabilitate morală şi culpabilitatea legală. Vorbind la modul general, legea penală presupune că stă

în puterea oamenilor să aleagă dacă vor asculta de lege sau o vor călca şi ea îi tratează pe oameni ca atare. Totuşi, culpabilitatea omului într-un delictpoate fi redusă sau chiar anulată de anumite „circumstanţe atenuante". îneseurile sale, într-un tratat de filozofie a legii intitulat Punishment and

Responsibility, H.L.A. Hart defineşte principiul după cum urmează: „în toatesistemele legale avansate, posibilitatea de a fi condamnat pentru delicte gravedepinde nu numai de faptul că inculpatul a săvîrşit acele acte ilegale ci şi defaptul că le-a făcut într-o anumită stare a minţii sau cu o anumită intenţie"(p. 187).6 Această stare a minţii sau a voinţei este cunoscută specific ca mensrea care, deşi literal s-ar traduce prin „o minte vinovată", în realitate se referăla „intenţia" persoanei respective. De exemplu, chiar şi în trecut, în Legeamozaică, se făcea distincţia dintre un omor premeditat şi un omor nepremeditat, adică între o crimă şi un omor prin imprudenţă. Principiul, deasemenea, are o aplicabilitate mai largă. Dacă un om calcă legea cînd nu este

în deplinele lui facultăţi mintale, cînd este constrîns sau cînd acţionează ca unautomat, el nu poate fi declarat pasibil de crimă din punct de vedere penal.Faptul că a fost provocat poate să îi reducă sentinţa de la omor cu premeditare la omor prin imprudenţa. Absenţa facultăţilor mintale depline a fostacceptată ca o scuză de mai multe secole, iar de la Regulamentul McNaghteD

încoace, adică din 1843, a fost interpretată ca o „boală a minţii", boală carea dat naştere unei astfel de „insuficienţe de judecată" încît delicventul fie canu a cunoscut „natura şi calitatea actului pe care 1-a comis" fie că, în cazulcînd le-a cunoscut, „nu a ştiut că face ceea ce era greşit".

90

Problema iertării

Acest Regulament însă a fost supus criticii, întrucît îşi concentreazăatenţia asupra ignoranţei inculpatului şi nu asupra incapacităţii lui de a seautostâpîni. Aşadar, Legea privitoare la infanticid, din 1938, a reglementatanumite acte pe care le comite o femeie atunci cînd „echilibrul ei psihic a fostderanjat prin faptul că ea nu s-a refăcut complet după ce a dat naştere unuicopil-" , iar Legea privitoare la omucidere, din 1957, spune că o persoană „nuva fi declarată vinovată de un omor dacă suferea de o stare anormală amintii... încît responsabilitatea mintală pentru actele pe care le-a comis a fostredusă în mod substanţial...". Tot aşa, Parlamentul britanic a decis că nici uncopil sub zece ani nu poate fi considerat vinovat de vreo culpă, în timp ce

pentru copiii între 10 şi 14 ani trebuie să se dovedească specific că acel copilinculpat a ştiut că ceea ce el a făcut a fost o faptă deosebit de gravă.Aşadar, culpabilitatea legală depinde de responsabilitatea mintală sau

morală, adică, de mens rea, de intenţia omului şi de voinţa lui. Este necesar însă ca scuzele care se bazează pe inconştienţa sau pe lipsa de control să fie întotdeauna definite precis şi să fie foarte bine întemeiate. în mod sigur, opersoană acuzată nu poate să-şi prezinte moştenirea genetică sau mediulsocial în care a crescut ca o scuză pentru un act criminal pe care 1-a comis, cuatît mai puţin neglijenţa personală („Pur şi simplu, nu m-am gîndit la ceea cefăceam"). Nu, vorbind la modul general, întreaga procedură pe care o întîl-nim în tribunale de a judeca, de a dovedi vinovat pe cineva şi de a pronunţasentinţa împotriva lui, se bazează pe supoziţia că fiinţele umane sînt libere săaleagă şi sînt responsabile pentru alegerile pe care le fac.

Acelaşi lucru se întîmplă şi în situaţiile de fiecare zi. Să admitem că noisîntem condiţionaţi de genele noastre şi de creşterea noastră, totuşi duhulomului (să nu mai vorbim de mintea înnoită a creştinului) protestează împo

triva teoriei care reduce într-atît fiinţa umană încît declară că ea nu este nimicaltceva decît un computer (programat să acţioneze şi să răspundă) sau unanimal (la discreţia instinctelor sale). împotriva acestor concepte noi apelămla simţul care nu poate fi dezrădăcinat şi care ne spune că în cadrul unor limiterezonabile noi sîntem nişte agenţi liberi, capabili de a lua o hotârîre şi de adecide cu privire la propriile noastre acţiuni. Şi atunci cînd facem o alegeregreşită, noi ne-o imputăm nouă înşine, fiindcă ştim că am fi putut să necomportăm diferit. De asemenea, noi acţionăm presupunînd că şi ceilalţioameni sînt liberi şi responsabili, căci noi încercăm să-i convingem să acceptepunctul nostru de vedere, şi „din cînd în cînd, noi toţi îi lăudăm sau îi învinuimpe oameni".7

Eu cred că Sir Norman Anderson are dreptate atunci cînd ne îndreaptăatenţia asupra acestui simţ uman al responsabilităţii. Pe de altă parte, scriee|. noi putem face speculaţii cu privire la măsura în care oamenii sînt „precon-uiţionaţi de alcătuirea şi starea creierului lor, de structura psihologică pe careau rnoştenit-o sau am dobîndit-o, de acţiunea oarbă şi inevitabilă a „naturii"Sa

u de suveranitatea unui Dumnezeu Creator, pentru a acţiona în felul în

91



Esenţa crucii

care acţionează". Dar, de cealaltă parte, este posibil „să afirmăm fără echivoccă nu avem nici un motiv să presupunem că oamenii de rînd greşesc atuncicînd îşi exprimă convingerea fermă că, în cadrul anumitor limite, ei au 0adevărată libertate de a alege şi de acţiona şi că acest lucru impune în modnecesar o măsură corespunzătoare de responsabilitate morală".8

Cei trei care în 1982 au contribuit la prelegerile care s-au ţinut la Londrape tema creştinismului contemporan, prelegeri intitulateFree to Be Different (Liber să fii altfel), au ajuns la aceeaşi concluzie. Profesorul Malcolm Jeevesa vorbit şi a scris în calitate de psiholog, profesorul Sam Berry ca geneticianiar dr. David Atkinson ca teolog. împreună ei au făcut investigaţii cu privirela unele influenţe asupra comportamentului uman: influenţa „naturii" (moştenirea noastră genetică), a „creşterii" (mediul nostru social) şi a „harului"(iniţiativa iubitoare şi transformatoare a lui Dumnezeu). Ei au fost de acordcă, în mod evident, aceste lucruri modelează comportamentul nostru dar siexercită o forţă de constrîngere asupra lui. Totuşi, prelegerile lor au constituito respingere viguroasă şi interdisciplinară a determinismului şi o afirmare aresponsabilităţii umane. Cu toate că, după cum este recunoscut, întregulsubiect este complex şi cu toate că nu este posibil să-i cunoaştem toatedetaliile, totuşi cei trei care au ţinut aceste prelegeri au putut să-şi exprimeaceastă concluzie comună:

„Noi nu sîntem nişte automate, care nu sînt în stare de nimic altceva decîtde a reacţiona în mod mecanic la acţiunea genelor noastre, a mediuluinostru sau chiar a harului lui Dumnezeu. Noi sîntem fiinţe cu personalitate, create de Dumnezeu pentru El însuşi... Mai mult decît atît,ceea ce ne-a dat Dumnezeu nu trebuie privit ca o dotare de natură statică.

Caracterul nostru trebuie rafinat. Comportamentul nostru se poateschimba. Convingerile noastre se pot maturiza. Talentele noastre pot ficultivate... Noi sîntem într-adevăr liberi să fim altfel..."9

Cînd ne întoarcem la Biblie, găsim aceeaşi tensiune de care sîntem conştienţi în experienţele noastre: tensiunea dintre influenţele care acţioneazăasupra noastră, ba chiar ne domină, şi responsabilitatea noastră moralăpersistenta. în Biblie se pune un accent deosebit pe influenţa moşteniriinoastre, pe ceea ce sîntem „în Adam". Doctrina păcatului originar vrea săspună că tocmai natura pe care am moştenit-o este corupta şi distorsionatăde egocentrismul nostru. De aceea, Isus ne-a învăţat că „din lăuntru, dininima oamenilor" ies gîndurile rele şi faptele rele (Matei 7:21-23). Nu estesurprinzător faptul că El de asemenea îl descrie pe păcătos ca pe un „rob alpăcatului" (Ioan 8:34). De fapt, noi am fost robi ai lumii (ai modei şi aiopiniilor oamenilor), ai cărnii (ai naturii noastre decăzute) şi ai diavolului (aiforţelor demonice). Chiar şi după ce Cristos ne-a eliberat şi ne-a făcut în

schimb robii Lui, nu am ieşit complet de sub puterea insidioasă a naturiinoastre căzute, aşa încît Pavel îşi poate încheia argumentaţia din Romani,

92

Problema iertării

oitolul 7, cu următoarea concluzie: „Astfel dar, cu mintea eu slujesc legiii Dumnezeu; dar cu firea pâmîntească slujesc legii păcatului" (v. 25b).

Scriptura recunoaşte subtilitatea şi puterea acestor forţe, care într-adevărdiminuează responsabilitatea noastră. Datorita faptului că Dumnezeu „ştiedin ce sîntem făcuţi" şi pentru că „îşi aduce aminte că sîntem ţărînă", El esterăbdător faţă de noi, încet la mînie şi „nu ne pedepseşte după fărădelegilenoastre" (Psalmul 103:10,14). în mod similar, Mesia lui Dumnezeu este bunCu cel slab, refuză să rupă trestia îndoita sau să stingă mucul care maifumegă.1

în acelaşi timp, faptul că Biblia recunoaşte că responsabilitatea noastrăeste diminuată nu înseamnă că aceasta este desfiinţată. Dimpotrivă, Biblia netratează în mod constant ca pe nişte agenţi responsabili din punct de vederemoral. Este necesar ca noi să alegem între „viaţă şi bine, moarte şi rău", întreDumnezeul cel viu şi idoli.11 Ea ne îndeamnă la ascultare şi ne dojeneşteatunci cînd sîntem neascultători. Isus însuşi S-a rugat de Ierusalimul celrecalcitrant să îl recunoască şi să îl primească bine. Adresîndu-Se directcetăţii, El a spus: „De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum strînge găinapuii sub aripi şi n-aţi vrut" (Matei 23:37). Aşadar, El a atribuit orbireaspirituală a Ierusalimului, apostazia lui şi judecata care se va abate asupra lui încăpăţînării sale. Este adevărat că El a mai spus: „Nimeni nu poate veni laMine dacă nu este atras de Tatăl", dar a spus lucrul acesta numai după ce le-aspus: „Nu vreţi să veniţi la Mine".12 De ce nu vin oamenii la Cristos? Nu vinpentru că nu pot, sau pentru că nu vor? Isus a vorbit şi despre una şi desprecealaltă. Şi în aceste cuvinte „nu pot" şi „nu vor" stă paradoxul fundamentaldintre suveranitatea divină şi responsabilitatea umană. Dar oricum am for

mula acest lucru, nu trebuie s-o eliminăm nici pe una, nici pe cealaltă.Responsabilitatea pe care o avem înaintea lui Dumnezeu este un aspectinalienabil al demnităţii noastre umane. Expresia ei finală va avea loc în ziua

judecăţii. Nimeni nu va fi condamnat fără să fi fost judecat mai întîi. Toţioamenii, mari şi mici, indiferent de categoria socială, vor sta înaintea tronuluilui Dumnezeu, nu zdrobiţi sau terorizaţi, ci fiecăruia i se va acorda aceastădovadă de respect faţă de responsabilitatea umană, în timp ce fiecare va dasocoteală de ceea ce a făcut.

Emil Brunner are cu siguranţa dreptate atunci cînd subliniază faptul căresponsabilitatea noastră este un aspect indispensabil al naturii noastre umane. „Astăzi Deviza noastră ar trebui să fie: Nici un determinism, sub nici oformă! Căci el face ca toată înţelegerea pe care o posedăm cu privire la om,ca om, să fie imposibilă."13 Omul trebuie să fie văzut ca „o fiinţă înzestratăcu raţiune şi voinţă", care răspunde şi este responsabilă faţă de Creatorul ei,«echivalentul trupesc al existenţei Sale divine de sine stătătoare". Mai departe, această responsabilitate umană este în primul rînd „nu o ...sarcină, ci undar, ...nu lege ci har". Ea se exprimă pe sine printr-o „dragoste care crede şicare răspunde" (p. 98). Atunci, „omul care a înţeles natura responsabilităţii

93



Esenţa crucii

a înţeles natura omului. Responsabilitatea nu este un atribut, ea este „substanţa" existenţei umane. Ea conţine totul..., este ceea ce face distincţie întreom şi celelalte creaturi..." (p. 50). De aceea, „dacă eliminăm responsabi-litatea, dispare întregul sens al existenţei umane" (p. 258).

Dar oare responsabilitatea nu a fost diminuata în mod serios de căderea în păcat a omului? Mai este el responsabil pentru acţiunile sale? Da, este.„Omul nu păcătuieşte niciodată numai datorită slăbiciunii iui, ci întotdeaunaşi datorită faptului că „se lasă indus" în slăbiciune. Chiar şi în cel maineputincios păcătos există încă o scînteie de decizie", o scînteie de răzvrătiresfidătoare la adresa lui Dumnezeu. Aşadar omul nu-şi poate declina responsabilitatea pe care o are pentru faptele sale rele. „Nici o Soartă, nici oalcătuire metafizică, nici o slăbiciune a naturii lui nu este responsabilă pentru

păcatul lui ci el însuşi, omul, chiar în esenţa personalităţii lui" (p. 130-131).Vinovăţie reală şi falsăDacă oamenii au păcătuit (ceea ce au făcut), şi dacă sînt responsabili pentrupăcatul lor (şi sînt), atunci ei sînt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Vinovăţiaeste deducţia logică pe care o desprindem din premisa păcatului şi cea aresponsabilităţii. Noi am făcut ceea ce era rău, din vina noastră, şi de aceeasîntem pasibili să ne primim pedeapsa cuvenită pentru răul pe care l-am făcut.

Aceasta este argumentaţia pe care o găsim în primele capitole ale Epistolei către romani. Pavel împarte rasa umană în trei categorii mai importante,şi arată cum fiecare cunoaşte ceva despre datoria morală pe care o are, darcu toate acestea şi-a înăbuşit în mod voit aceasta cunoaştere, cu scopul de a-şiurma pornirile sale păcătoase. Aşa cum se exprimă Ioan, „Şi judecata aceastastă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele" (Ioan 3:19). Nimic

nu este mai serios decît această respingere voită a luminii adevărului şi abunătăţii. Pavel începe cu societatea romană decadenta. Membrii ei aucunoscut puterea lui Dumnezeu şi slava Lui de la crearea lumii, şi sfinţeniaLui din însăşi conştiinţa lor, dar ei au refuzat să trăiască în conformitate cuceea ce cunoşteau. Dimpotrivă, ei au încetat să I se mai închine lui Dumnezeuşi s-au închinat idolilor. Aşa că Dumnezeu i-a lăsat pradă imoralităţii şi altorforme de comportament antisocial (Romani 1:18-32).

A doua categorie de oameni la care se referă Pavel sînt cei care posedă o îndreptăţire a lor înşişi, care cunosc Legea lui Dumnezeu, ori din Scriptură(iudeii) ori din inimile lor (Neamurile). Şi într-un caz şi în celălalt ei nu trăiesc

în conformitate cu ceea ce cunosc (2:1-16). în cea de-a treia categorie sîntcuprinşi în mod specific cei din comunitatea evreiască, a cărei membri selaudă cu cunoaşterea pe care o au şi cu instruirea morală pe care o fac altora.Şi totuşi, ei calcă tocmai legea pe care ei o propovăduiesc altora. Aşa stîndlucrurile, statutul lor privilegiat de a fi poporul legămîntului lui Dumnezeunu îi va scuti de judecata Lui (2:17 - 3:8).

94

Problema iertării

Atunci care este concluzia? Pavel dă răspuns la propria lui întrebare. „Amdovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sînt sub păcat" (3:9). Scripturile VechiuluiTestament confirmă acest verdict. Nici unul din noi nu ne putem dezvinovăţi,pentru că toţi am cunoscut ce trebuia să facem şi nici unul nu am făcut. Oriceprotest este redus la tăcere şi întreaga lume este vinovată şi răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu (3:19-20).

Vi se pare că este un punct de vedere îngrozitor? Creştinii au fost criticaţideseori (şi nu mai puţin creştinii evanghelici) că au insistat prea mult asuprapăcatului, că au devenit obsedaţi de ideea lui în propriile lor vieţi şi, în modspecial în activitatea lor de evanghelizare, că încearcă să inducă în alţii unsentiment de vinovăţie. Nietzsche, de exemplu, a făcut acuzaţia vehementacă „Creştinii au nevoie de boală... A-l face pe om bolnav este adevăratul

obiectiv ascuns al întregului sistem al procedurilor de mîntuire ale Bisericii...Omul nu este „convertit" la creştinism - el trebuie să fie suficient de bolnavpentru a deveni creştin".14 Nietzsche a avut dreptate într-o anumită măsură,şi anume în faptul că a considerat că pentru cel care este bolnav spiritualdatorita păcatului, creştinismul este un medicament. La urma urmei, Isus însuşi Şi-a apărat atitudinea de a-Şi concentra atenţia asupra „vameşilor şi apăcătoşilor" spunînd: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, a adăugat El, ci pe ceipăcătoşi" (Marcu 2:17). Noi negăm însă cu vehemenţa că rolul Bisericii esteacela de a-i face pe oameni bolnavi cu scopul de a-i mîntui. în schimb, noitrebuie să-i facem conştienţi de boala lor, aşa încît ei să se întoarcă la MareleMedic.

Totuşi, creştinii continuă să fie criticaţi că sînt preocupaţi într-un modnesănătos de păcat. Un elocvent reprezentant al acestui punct de vedere dinzilele noastre este fostul corespondent al departamentului de programereligioase de la postul de radio BBC, Gerald Priestland. Unul din programelelui de radio din serialul Priestland s Progress, a fost intitulat „Religie care se

întemeiază pe sentimentul de vinovăţie". El povestea cum la vîrsta de zeceani credea că religia creştină se ocupa de păcat şi că pe cînd era de 15 ani i se..perinda prin faţa ochilor abisul deprimării", şi avea temeri că divinitatea seva răzbuna pe el pentru „crimele secrete care nu pot fi numite", temeri careau continuat să fie tot mai mari în următorii treizeci de ani. Religia lui creştinănu 1-a ajutat cu nimic. „Cînd priveam la cruce, cu victima care suferea pe ea,singurul ei mesaj pe care îl avea pentru mine era: (Tu ai făcut cutare lucru -Şi nu există nimic bun în tine!)" Echivalentul convertirii de pe DrumulDamascului în viaţa lui a avut loc în sfîrşit „pe canapeaua psihiatrului", căciacolo a învăţat el despre „elementul iertării care-i lipsea". De atunci încoaceel mărturiseşte că a avut de a face „cu un nivel destul de scăzut de vinovăţiePersonală şi cu un interes relativ redus faţă de păcat" (p. 59-60).

Aceasta nu este întreaga poveste a lui Gerald Priestland, dar cît s-a spuses te suficient să zugrăvească daunele grozave pe care le produc adevărurile

95



Esenţa crucii

pe jumătate. Cum şi-ar putea imagina cineva că religia creştină se ocupă depăcat şi nu de iertarea păcatelor? Cum poate privi cineva crucea şi să vadănumai ruşinea lucrurilor pe care I le-am făcut lui Cristos, şi nu slava lucrurilorpe care El le-a făcut pentru noi? Fiul risipitor a trebuit să-şi „vină în fire"(sâ-şi recunoască egocentrismul) înainte de a fi putut să se întoarcă la tatăllui. Umilinţa pocăinţei a fost necesară înainte de bucuria împăcării. Nu ar fibeneficiat de nici un inel, de nici o haină bună, de nici un sărut, de nici unospăţ dacă ar fi rămas în ţara aceea îndepărtată sau dacă s-ar fi întors fără săse căiască. O conştiinţă vinovată este o mare binecuvîntare, dar numai dacăne determină să ne întoarcem acasă.

Acest lucru nu înseamnă că întotdeauna conştiinţa noastră este un ghiddemn de încredere. Există un gen de conştiinţă morbidă, peste măsură de

scrupuloasă şi ar fi dăunător să încerci în mod voit să creezi una de felulacesta. Dar nu toate sentimentele de vinovăţie sînt patologice. Dimpotrivă,cei care afirmă că nu au păcat şi nu se simt vinovaţi suferă de o boală şi mairea. Căci a manipula, a înăbuşi şi chiar a „cauteriza" conştiinţa (1 Timotei4:2) cu scopul de a scăpa de acuzaţiile ei dureroase, ne determină să râmîneminsensibili faţă de nevoia noastră de mîntuire.

Este atunci sănătos sau nesănătos să insistăm asupra gravităţii păcatuluişi asupra necesităţii împăcării, sâ-i facem pe oameni responsabili pentruacţiunile lor, sâ-i avertizăm cu privire la pericolul judecăţii divine şi sâ-i îndemnăm să-şi mărturisească păcatele, să se pocăiascâ şi să se întoarcă laCristos? Este sănătos. Căci dacă există o „vinovăţie falsă" (adică să ne simţimincomodaţi de răul pe care nu l-am făcut), există totodată şi o „inocenţa falsă"(adică să ne simţim bine cu privire la răul pe care l-am făcut). Dacă pocăinţafalsă este nesănătoasă (o văicăreală neîntemeiată asupra vinovăţiei), tot aşaeste şi siguranţa falsă (o bucurie neîntemeiata cu privire la ier tare) . De aceea,

se prea poate întîmpla că nu noi să fim cei care exagerăm atunci cînd arătămseriozitatea păcatului, ci criticii noştri, care îl subapreciază. Dumnezeu a spusdespre prorocii mincinoşi din zilele Vechiului Testament: „Leagă în chipuşuratic rana poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!", şi totuşi nu este pace".Remediile superficiale se datorează întotdeauna unei diagnosticări deficitare.Cei care le prescriu devin victime ale duhului amăgitor al lumii moderne careneagă gravitatea păcatului. A face însă o adevărată diagnosticare a stăriinoastre, aşa cum este ea gravă, nu poate fi niciodată nesănătoasă, cu condiţiasă trecem imediat la remedierea ei. Aşadar, legea care ne condamnă estenegreşit darul cel bun al lui Dumnezeu, fiindcă ea ne trimite la Cristos, ca săfim îndreptăţiţi. Şi Duhul Sfînt a venit ca să „dovedească lumea vinovată înce priveşte păcatul", dar numai cu scopul de a putea sâ-L mărturisească cumai multă eficacitate pe Cristos ca pe Cel ce ne scapă de vinovăţie (Ioan 16:8;15:26-27). Nu există nici o bucurie care să se compare cu bucuria celor iertaţi-

Acesta este punctul în care anumiţi psihologi americani din ultima vreme

greşesc, căci ei nu parcurg decît jumătate din drum. Ei încep bine însă, chiar96

Problema iertării

s j unii care nu se consideră creştini, căci ei insistă asupra faptului că trebuiesg luăm în serios păcatul, responsabilitatea şi vinovăţia. Cu siguranţa, acestaes te un mare cîştig, dar să stabileşti bine diagnosticul cuiva fără să fii în stares3-i prescrii tratamentul înseamnă să îmbrăţişezi o jumătate de măsură periculoasă şi decepţionantă.

Cînd lucrarea sa The Crisis in Psychiatry and Religion (Crize in psihiatriesi religie), o critică la adresa psihoanalizei lui Freud, a fost publicata în anul1961, dr. Hobart Mowrer, care a fost profesor-cercetător în psihologie laUniversitatea statului Illinois, a respins ideea că „psihonevroza nu implică nicio responsabilitate morală". Căci „atîta vreme cît negăm realitatea păcatului,noi eliminăm... posibilitatea unei răscumpărări „radicale („refacere")" p. 40.Folosind cuvîntul „păcat", dr. Mowrer a produs o agitaţie destul de mare în

sfera psihologiei. Dar el a continuat să vorbească despre realitatea păcatuluisi despre nevoia de a-1 recunoaşte.

„Atît timp cît cineva trăieşte sub umbra unei vinovăţii reale, nerecunoscute şi neispâşite, el nu poate... (să se accepte pe sine).... El va continuasă se urască şi să sufere consecinţele inevitabile ale urii de sine. Dar înmomentul cînd el... începe să accepte că este vinovat şi păcătos, se deschide posibilitatea unei transformări radicale, şi odată cu aceasta. .. o nouălibertate în ce priveşte respectul de sine şi pacea" (p. 54).

După cîţiva ani, criticînd şi de data aceasta insistenţa lui Freud că vinovăţia este patologica, la Los Angeles dr. William Glasser a început să pună lapunct o metodă diferită de a-i aborda pe delicvenţii juvenili şi pe alţi delicvenţi. El a numit această metodă „Terapia realităţii". Teza lui a fost că opersoană care „nu este capabilă să-şi satisfacă nevoile esenţiale", în specialnevoia de a iubi şi a fi iubit şi nevoia de vedea o valoare în sine, neagă

realitatea lumii din jurul său şi acţionează ca un iresponsabil. Aşadar, terapis-tul caută „să-1 determine să se confrunte cu un adevăr pe care el a încercat oviaţă întreagă să-1 evite: el este responsabil pentru comportamentul său".16 înprefaţă, dr. Mowrer face un rezumat al esenţei metodei terapeutice a dr.Glasser şi anume, aceasta este „o versiune psihiatrică a celor trei categorii:realitate, responsabilitate şi discernâmîntul dintre bine şi râu" (p. xii).

In mod similar, „păcatul trebuie tratat în cămăruţele intime ale inimiiomeneşti", scrie Karl Menninger.17 Pînă aici toate sînt bune. Dar cum? înmod special, continuă el, prin „pocăinţă, prin repararea daunei, prin restituireŞ> prin reconciliere". Karl Menninger îşi trădează aici cunoaşterea sa parţiala ţ Evangheliei. Căci cele patru cuvinte nu pot fi asociate în felul acesta,•ntr-adevăr, primele trei trebuie luate împreună. Repararea (un termengeneral pentru îndreptarea unor greşeli) şi restituirea (mult mai specific,•napoierea unui obiect furat) sînt ambele necesare pentru a arăta caracterulVeritabil al pocăinţei. Dar „reconcilierea" nu este un lucru pe care îl putem

97



Esenţa crucii

face noi; numai Dumnezeu poate să facă ispăşirea păcatelor noastre şi î ntr.adevăr a făcut lucrul acesta prin Cristos.

Este adevărat că dr. Menninger menţionează în treacăt iertarea lui Dum.nezeu, o dată sau de două ori (deşi nu o prezintă ca bazîndu-se pe crucea lujCristos). Dr. Hobart Mowrer însă evită cu sîrguinţă atît cuvîntul cît şi conceptul. Ca şi Karl Menninger, el îşi concetrează atenţia asupra recunoşteriigreşelii şi asupra restituirii. El numeşte grupele sale terapeutice „grupe aleintegrităţii" deoarece la baza lor stă integritatea personală care consta înrecunoaşterea greşelii. Iniţierea într-un grup se face printr-o „mărturisirecompletă şi fără rezerve", mărturisire pe care el o numeşte exomologesis.Cînd, într-o conversaţie personală cu dr. Mowrer care a avut loc la Universitatea Statului Illinois, în 1970, eu am menţionat că exomologesis este termenul grecesc echivalent cu „spovedanie", şi că, în tradiţia creştină, scopulmărturisirii este acela de a primi iertare din partea părţii păgubite, el arăspuns imediat: „O, noi nu vorbim niciodată despre iertare". Conceptul luidespre păcat este că în fiecare caz păcatul este încălcarea unor obligaţiicontractuale pentru care persoana vinovată trebuie să facă despăgubire. Deaceea, nu este necesar să se acorde iertare nici de persoana păgubită şi nicide către Dumnezeu.

Cu toate că, aşa cum s-a arătat, dr. Menninger nu împărtăşeşte reţinereadr. Mowrer de a menţiona iertarea, nici unul din ei nu se referă la cruce şi cuatît mai puţin văd în ea singurul şi suficientul temei în baza căruia Dumnezeuiartă păcatele. A recupera conceptele privitoare la păcatului omului, la responsabilitatea şi vinovăţia lui, şi la conceptul restituirii, fără însă a recupera în acelaşi timp încrederea în lucrarea divină a reconcilierii, înseamnă a ne înscrie pe o pantă extrem de periculoasă. Este o diagnosticare fără prescriereamedicamentului, zădărnicia mîntuirii de sine în locul mîntuirii lui Dumnezeu,

ivirea unei speranţe care se spulberă din nou.Departe de a diminua demnitatea fiinţelor umane, recunoaşterea deplinăa responsabilităţii umane şi prin aceasta a vinovăţiei, sporeşte de fapt aceastădemnitate. Ea presupune că omul, spre deosebire de animale, este o fiinţăresponsabilă din punct de vedere moral, care ştie ce este, ce ar putea să fie şice ar trebui să fie şi care nu caută scuze pentru eşecurile lui. Aceasta este tezalui Harvey Cox în cartea sa On Not Leaving it to the Snake („A nu i-o lăsaşarpelui"). Păcatul Evei în grădina Edenului, ne spune el, nu a fost atît demult neascultarea ei prin faptul că a mîncat din fructul oprit cît declinarearesponsabilităţii ei care a precedat actul neascultării, nu mîndria ei ci indolenţa ei. Cu toate că în mod sigur dr. Cox greşeşte atunci cînd refuză săaccepte punctul de vedere biblic care vede păcatul ca fiind esenţialmentemîndrie şi cu toate că punctul lui de vedere este infectat de conceptul greş 11

al „omului care prin evoluţie a ajuns la maturitate", el totuşi spune un lucrufoarte important cînd afirmă că „apatia este forma dominantă a păcatului din

lumea de azi... Pentru Adam şi Eva apatia a însemnat a-l lăsa pe şarpe să l

e

98

Problema iertării

spună ce să facă. Ea a însemnat a abdica ...de la exerciţiul de a domina şi destăpîni lumea" (p. xvii). Dar luarea de decizii aparţine esenţei naturii

noastre umane. Păcatul nu este numai încercarea de a fi Dumnezeu; el estesi refuzul de a fi om, prin declinarea responsabilităţii pentru acţiunile noastre.Haideţi să nu-i permitem nici unui şarpe să ne spună ceea ce avem de făcut"

(p. xviii). Cea mai obişnuită formă de apărare a criminalilor de război naziştia fost scuza că ei nu au făcut altceva decît au ascultat ordinele. Dar cu toateacestea, tribunalul i-a declarat pasibili de pedeapsă.

Biblia ia păcatul în serios deoarece îl ia şi pe om (bărbat şi femeie) înserios. Aşa cum am văzut, creştinii nu neagă realitatea - în anumite împre

jurări - a responsabilităţii diminuate, dar noi afirmăm că responsabilitateadiminuată indică întotdeauna o umanitate diminuată. A spune că cineva „nu

este responsabil pentru acţiunile lui" înseamnă a-l înjosi sub nivelul unei fiinţeumane. Faptul că sîntem responsabili pentru acţiunile noastre face parte dinslava pe care o avem noi ca fiinţe umane. Apoi, cînd ne recunoaştem şi păcatulsi vinovăţia, primim iertarea lui Dumnezeu, intrăm în bucuria mîntuirii Luisi devenim în felul acesta, într-o măsură şi mai completă, umani şi sănătoşi.Ceea ce este nesănătos este fiecare bălăcealâ în vinovăţie care nu duce lamărturisire, la pocăinţă, la credinţa în Isus Cristos şi prin urmare la iertare.

în eseul său „The Humanitarian Theory of Punishment", care este pebună dreptate socotit faimos, C.S. Lewis deplînge tendinţa modernă de aabandona noţiunea de retribuire dreaptă şi de a o înlocui cu preocupareaumanitară atît pentru cel care calcă legea (reformarea lui) cît şi pentrusocietate ca întreg (sâ-i împiedice pe oameni să mai facă rău). Căci aceasta înseamnă, afirmă el, că fiecare individ care calcă legea „este privat de drepturile unei fiinţe umane. Motivul este următorul. Teoria umanitară eliminădin pedeapsă noţiunea de merit. Dar noţiunea de merit este singura verigade legătură dintre pedeapsă şi dreptate. O sentinţă poate fi dreapta sau

nedreaptă numai în măsura în care este meritata sau nemeritată". Din nou,„cînd încetăm de a mai lua în considerare ce merită cel care calcă legea şiluăm în considerare numai ceea ce-1 vindecă sau ceea ce îi abate pe alţii, noil-am scos în mod tacit din sfera dreptăţii; în loc de a avea o persoană, una caresă se bucure de drepturi, noi avem acum un simplu obiect, un pacient, uncaz". Cu ce drept putem noi folosi forţa să impunem un anumit tratamentunui om care a călcat legea, indiferent că o facem pentru a-l corecta saupentru a proteja societatea, dacă nu merită acel tratament?

„A fi „vindecaţi" împotriva voinţei noastre, şi vindecaţi de acele lucruri pecare noi nu le privim ca pe o boală, înseamnă să fim puşi la un nivel cu ceicare nu au atins încă vîrsta raţiunii sau cu cei care nu o vor ajungeniciodată; înseamnă să fim puşi în aceaşi categorie cu preşcolarii cuimbecilii şi cu animalele domestice. Dar a fi pedepsiţi, chiar cu severitate,pentru că am meritat-o, pentru că „trebuia să fi ştiut mai bine ce facem",

99



Esenţa crucii

înseamnă a fi trataţi ca o persoană umană făcută după chipul lui Dum.nezeu."18

Sfinţenia si mînia lui Dumnezeu« »

Am analizat gravitatea păcatului, socotindu-1 o răzvrătire împotriva lui Dum.nezeu, responsabilitatea continuă a oamenilor pentru acţiunile lor, avînd carezultat vinovăţia lor înaintea lui Dumnezeu şi fiind pasibili de pedeapsă. Darni-L putem noi imagina pe Dumnezeu că „pedepseşte" sau „judecă" răul?Da, putem şi trebuie să ni-L imaginăm în felul acesta. într-adevăr, fondulesenţial pe care este proiectată crucea nu este numai păcatul, responsabili,tatea şi vinovăţia fiinţelor umane ci şi reacţia justă a lui Dumnezeu faţă de

aceste lucruri, cu alte cuvinte sfinţenia şi mînia Lui.Faptul că Dumnezeu este sfînt este un lucru fundamental al religieibiblice. Tot aşa este şi concluzia firească pe care o tragem şi anume că păcatuleste incompatibil cu sfinţenia Lui. Ochii Lui sînt „prea curaţi ca să priveascărăul" şi el „nu poate tolera răul". De aceea, păcatele noastre efectiv ne separăde El, astfel încît faţa Lui ne este ascunsă şi El refuză să asculte rugăciunilenoastre.19 în consecinţa, autorii biblici au înţeles foarte clar că nici o fiinţăumană nu a putut vreodată sâ-L vadă pe Dumnezeu şi totuşi să supravieţuiască acestei experienţe. Li s-a dat voie să-I vadă „spatele" nu „faţa",strălucirea soarelui dar nu soarele.20 Şi toţi cei cărora li s-a dat să vadă uncrîmpei al slavei Sale nu au fost în stare să îndure priveliştea. Moise „şi-aascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu". Cînd Isaia L-a văzut

în vedenie pe Iehova care stătea pe tron în slavă, el a fost copleşit desimţămîntul că este necurat. Cînd Dumnezeu i s-a descoperit personal lui Iov,reacţia lui Iov a fost aceea de a-i fi „scîrbă" de sine şi de a se pocăi în „ţarinăşi în cenuşă". Ezechiel a văzut numai „arătarea slavei Domnului" într-un foc

şi într-o lumină strălucitoare, dar acest lucru a fost suficient sâ-1 facă să cadăcu faţa la pâmînt. în faţa unei privelişti similare, Daniel a leşinat şi s-a prăbuşitcu faţa la pămînt. Cît despre cei care s-au întîlnit cu Domnul Isus Cristos,chiar şi în timpul vieţii Sale pe pămînt cînd slava Lui a fost acoperită cu unvăl, ei s-au simţit foarte incomodaţi. De exemplu, El l-a făcut pe Petru să sesimtă păcătos şi nevrednic de a sta în prezenţa Lui. Şi cînd Ioan a văzutsplendoarea lui după înălţare, el a „căzut la picioarele Lui ca şi mort".21

Strîns legată de sfinţenia lui Dumnezeu este mînia Lui, care este de faptreacţia Lui sfîntă faţă de rău. Cu siguranţă noi nu putem să facem abstracţiede ea spunînd că Dumnezeul mîniei aparţine Vechiului Testament, în timpce Dumnezeul Noului Testament este dragoste. Căci dragostea lui Dumnezeu se vede clar şi în Vechiul Testament, aşa cum şi mînia Lui se vede înNoul Testament. R.V.G. Tasker a scris corect: „Faptul că nu este nici oincompatibilitate între cele două însuşiri ale naturii divine este o axiomă aBibliei; şi majoritatea teologilor şi predicatorilor creştini din trecut s-a*străduit să fie loiali ambelor aspecte ale felului în care se manifestă Duffl-

100

Problema iertării

nezeu.22 Şi totuşi conceptul unui Dumnezeu mînios continuă să ridice probleme în minţile unor creştini. Cum se poate ca un sentiment, se întreabă ei,pe care Isus l-a pus alături de ucidere şi despre care Pavel a spus că este unadin „faptele firii pâmînteşti" de care noi trebuie să ne scăpăm, să fie atribuitDumnezeului celui Preasfînt?23

Una din încercările de a explica acest lucru este asociată în special cunumele lui C.H. Dodd şi cu comentariul lui asupra Epistolei lui Pavel cătreromani. El a arătat că, deşi atunci cînd se referă la dragostea lui Dumnezeupavel specifică faptul că El „ne-a iubit", atunci cînd vorbeşte despre mînia luiDumnezeu el nu scrie niciodată că Dumnezeu „este mînios" pe noi. Pe lîngâabsenţa acestui verb, „a fi mînios", substantivul orge (mînie sau furie) estefolosit în mod constant de Pavel „cu totul impersonal" (p. 21). El se referă la

„mînie", sau la „mînia", fără să specifice a cui este mînia şi ca atare aproapeo absolutizează. De exemplu, el scrie despre „ziua mîniei lui Dumnezeu" şidespre felul în care „Legea aduce mînie", şi cum mînia s-a abătut asupraiudeilor necredincioşi, în timp ce credincioşii vor fi scutiţi de mînia care vaveni prin Isus Cristos.24 Lucrul pe care îl deduce Dodd din aceste dovezi afost că Pavel a reţinut acest concept al mîniei „nu ca să descrie atitudinea luiDumnezeu faţă de om, ci să descrie un proces inevitabil al cauzei şi efectului

într-un univers moral" (p. 23).Profesorul A.T. Hanson a dezvoltat teza lui C.H. Dodd în cuprinzătorul

său studiu biblic The Wrath ofthe Lamb (Mînia Mielului). Atrâgînd atenţiaasupra unei „tendinţe pronunţate" a autorilor biblici din perioada post-exilică„de a vorbi despre mînia divinităţii într-un mod foarte impersonal", el odefineşte ca „o consecinţă inevitabilă a păcatului care se manifestă în istorie"(p. 21 şi 37). întorcîndu-se la Noul Testament, el scrie: „fără îndoială căpentru Pavel caracterul impersonal al mîniei a fost important; acesta l-aabsolvit de necesitatea de a-I atribui mînia direct lui Dumnezeu, a transfor

mat mînia dintr-un atribut al lui Dumnezeu într-un nume al unei consecinţepe care păcătoşii o atrag asupra lor". Căci mînia este „cu totul impersonală"şi „nu descrie o atitudine a lui Dumnezeu ci o stare a oamenilor" (p. 69 si110).

Expresia „l-a absolvit de necesitatea" este revelatoare. Ea sugerează căPavel a fost deranjat de noţiunea mîniei personale a lui Dumnezeu, că acăutat să găsească o portiţă de ieşire pentru a nu mai fi obligat să creadă înea şi sâ-i înveţe şi pe alţii, şi a fost „uşurat" de aceasta povară descoperind cămînia nu era un sentiment, o însuşire sau o atitudine a divinităţii, ci un procesistoric impersonal care îi afectează pe păcătoşi. Prin aceasta, profesorulHanson pare să arunce asupra lui Pavel propria sa dilemă, căci este destul desincer cînd mărturiseşte că el însuşi are o astfel de problemă apriorică. Spresfîrşitul discuţiei sale, el scrie: „Dacă vom accepta odată gîndul că o aluzie aNoului Testament la mînia lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este văzutCa mînios..., noi nu putem să nu susţinem că într-un sens oarecare Fiul a

101



Esenţa crucii

suportat mînia Tatălui, nu putem să nu ne gîndim în termeni juridici, cu toatapornirea şi violenţa pe car e o implică această teorie şi care contravine simţuluinostru de dreptate morală cu care ne-a înzestrat Dumnezeu" (p. 193-194).El pare să spună că a reinterpretat mînia lui Dumnezeu tocmai cu scopul dea depăşi aceste „dificultăţi groaznice". A spune că Cristos a suportat „mînia"pe cruce, susţine el, înseamnă că El „a suportat consecinţele păcatelor oamenilor", nu pedeapsa lor (p. 194).

De aceea, noi trebuie să fim atenţi la presupunerile ce le facem. Esteriscant să începem cu o noţiune apriorică oarecare, fie ea şi „simţul justiţieimorale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu", care apoi să ne modeleze felul cum

înţelegem noi crucea. Es te mai înţelept şi mai sigur să începem inductiv cu odoctrină a crucii date de Dumnezeu şi care să ne modeleze apoi felul cum

înţelegem justiţia morala. Sper ca mai tîrziu să demontrez că este posibil sămenţinem conceptul biblic şi creştin al „mîniei" şi al „împăcării Divinităţii"care, departe de a contrazice justiţia morală, o exprimă şi o protejează.

încercările făcute de C.H. Dodd, de A.T. Hanson şi de alţii de a restabili„mînia" ca un proces impersonal trebuie calificate cel puţin ca fiind „neconfirmate". Desigur, uneori cuvîntul este folosit fără a se referi în mod explicitla Dumnezeu, articulat sau nearticulat dar expresia întreagă, „mînia luiDumnezeu", este folosită în aceeaşi măsură atît de Pavel cît şi de Ioan, fărăca aceştia să se simtă stingheriţ i. Fără îndoială că Pavel i-a învăţat pe oamenică mînia lui Dumnezeu se descoperă în prezent atît prin deteriorarea moralăa societăţii păgîne cît şi prin felul în care statul administrează dreptatea.2

Aceste procese însă nu sînt identificate cu mînia lui Dumnezeu, ci sîntprezentate ca o manifestare a ei. Adevărul că mînia lui Dumnezeu (adică,reacţia Sa antagonistă faţă de rău) acţionează prin procesele sociale şi legalenu trebuie să ne determine să tragem concluzia că ea nu este decît o per

petuare impersonală de cauze şi efecte. Poate că motivul pentru care Pavela adoptat expresii impersonale nu este acela de a afirma că Dumnezeu nu Semînie niciodată, ci de a sublinia faptul că mînia Lui nu conţine nici o umbrăde dorinţă de răzbunare. La urma urmei, Pavel se referă uneori la charis (har)fără se refere la Dumnezeu. De exemplu, el scrie uneori despre harul care„se înmulţeşte" sau care „stăpîneşte" (Romani 5:20-21). Şi totuşi noi nudepersonalizăm harul bazîndu-ne pe acest lucru şi nu-l transformăm într-oinfluenţă sau într-un proces. Dimpotrivă, harul este cel mai personal dintretoate cuvintele; harul este Dumnezeu însuşi care acţionează binevoitor faţăde noi. Şi tocmai după cum charis denotă activitatea personală binevoitoarea lui Dumnezeu însuşi, tot aşa orge denotă ostilitatea Lui tot atît de personalăfaţă de rău.

Cum vom defini atunci mînia? Vorbind în particular despre mînia îndreptăţită a omului, James Denney a numit-o „resentimentul instinctiv sau reacţiainstinctivă a sufletului împotriva oricărui lucru care este văzut rău sau vătămător" şi „respingerea vehementă a tot ceea ce vatămă".26 în mod similar,

102

Problema iertării

mînia lui Dumnezeu, în cuvintele lui Leon Morris, este „reacţia Lui personalăsi divină faţă de rău" şi „opoziţia Lui personală şi puternică" faţă de acesta.27

De aceea, a vorbi despre mînia lui Dumnezeu este un antropomorfismlegitim, cu condiţia să nu vedem în el mai mult decît o paralelă aproximativăsi simplă, întrucît mînia lui Dumnezeu este absolut pură şi necontaminată deacele elemente care determină ca mînia noastră să fie păcătoasă. Mîniaomului este de obicei arbitrară şi explozivă; mînia divină este întotdeaunaprincipială şi controlata. Mînia noastră tinde să fie o izbucnire spasmodică,provocată de un amor propriu jignit şi care caută răzbunare. Mînia luiDumnezeu este un antagonism continuu şi stabil, provocat numai de rău şicare se exprimă prin condamnarea răului. în Dumnezeu nu este nici o

animozitate personală sau sete de răzbunare; într-adevăr, El manifestă înacelaşi timp o dragoste neştirbită faţă de răufăcător. Prezentînd pe scurt acestadevăr, Charles Cranfield afirmă că mînia orge lui Dumnezeu nu este „coşmarul unei furii oarbe, necontrolate şi absurde, ci mînia unui Dumnezeu sfîntşi îndurător, provocată de asebeia (impietatea) şi de adikia (nelegiuirea)oamenilor şi îndreptată împotriva acestei impietăţi şi nelegiuiri".28

Ceea ce este comun conceptelor de sfinţenie şi mînie a lui Dumnezeu esteadevărul că ele nu pot coexista cu păcatul. Dimpotrivă, sfinţenia lui Dumnezeu pune în lumină păcatul; mînia Lui se opune păcatului. Aşadar, păcatulnu se poate apropia de Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate tolera păcatul. Casă ilustreze acest adevăr de netăgăduit, Scriptura foloseşte mai multe metafore vii.

Prima este înălţimea. în mod frecvent, Dumnezeul creaţiei şi al legă-mîntului este numit în Biblie „Dumnezeul Cel Preaînalt".29 Mărirea Luiexprimă atît suveranitatea pe care o are asupra naţiunilor, asupra pămîntuluişi asupra „tuturor dumnezeilor",30 cît şi faptul că nu este accesibil păcătoşilor.

Este adevărat, tronul Lui este numit „scaunul harului" şi este înconjurat decurcubeul promisiunilor legămîntului. însă el este „foarte înalt" şi El însuşieste „Prea înalt" şi nu trăieşte în temple făcute de mîna omului, pentru căcerul este scaunul Său de domnie şi pâmîntul este aşternutul picioarelor Lui;aşadar, păcătoşii nu trebuie să se încumete să se apropie prea mult de El. 31

Din nou, este adevărat că El se apleacă spre cei ce se căiesc şi spre smeriţi,cei care găsesc adăpost la umbra Lui. Dar pe păcătoşii cei mîndri El îicunoaşte numai „de departe", şi El nu poate suporta privirile condescendenteşi trufaşe ale celui îngîmfat.32

înălţimea lui Dumnezeu nu trebuie luată în mod literal, desigur, şi nimeninu a vrut să exprime niciodată lucrul acesta. Recentele insinuări batjocoritoare cu privire la abandonarea lui Dumnezeu „acolo sus" au fost în maremăsură inutile. Scriitorii biblici au folosit înălţimea ca simbol al transcendenţei, aşa cum o folosim şi noi. Ea este mult mai expresivă decît adîncimea.Expresia „Temelia Fiinţei" poate vorbi unora despre realitatea absoluta, darexpresia „Cel Preaînalt" redă mai explicit caracterul diferit al lui Dumnezeu.

103



Esenţa crucii

Cînd te gîndeşti la Dumnezeul Cel mare şi viu, este mai bine să priveşti în susdecît în jos, mai bine în afara noastră decît înlăuntrul nostru.

Al doilea tablou este cel al distanţei. Dumnezeu nu este numai deasupranoastră, ci El este şi „departe" de noi. Nu îndrăznim să ne apropiem prea multde El. într-adevăr, sînt multe sfaturi în Biblie care ne spun să păstrămdistanţa. „Nu te apropia de locul acesta" i-a spus Dumnezeu lui Moise dinrugul aprins. La fel, regulile care priveau modul de închinare lui Israel auexprimat adevărurile complementare ale faptului că El este aproape de eidatorită legămîntului Său şi a separării Sale de ei, din pricina sfinţeniei Sale!Şi atunci cînd a coborît la ei pe Muntele Sinai ca să li Se descopere.El i-a spuslui Moise să pună nişte limite la poala muntelui şi să le poruncească să nu seapropie mai mult. Tot astfel, cînd le-a dat porunci pentru construirea Cor

tului întîlnirii (şi mai tîrziu a Templului), El le-a şi promis că va locui înmijlocul poporului Lui, dar totodată le-a atras atenţia să ridice o perdea înfaţa Sfintei sfintelor ca un semn permanent că El nu era accesibil păcătoşilor.Sub ameninţarea pedepsei cu moartea, i s-a interzis oricărui om să treacădincolo de perdea, cu excepţia marelui preot, şi acesta numai o dată pe an, înZiua Ispăşirii, cu condiţia ca şi el să ia cu sine sîngele unei jertfe." Şi cîndIsraeliţii au fost aproape gata să treacă Iordanul în ţara promisă, li s-a dataceastă poruncă precisă: „între voi şi el (chivot, n.tr.) să fie o depărtare deaproape două mii de coţi; să nu vă apropiaţi de el (Iosua 3:4). Moartea luiUza trebuie înţeleasă pe fondul acestei învăţături clare cu privire la sfinţenialui Dumnezeu şi la riscul pe care-1 prezintă înfumurarea. Cînd boii care autransportat chivotul s-au opintit, el s-a întins şi a sprijinit chivotul. Dar„Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Uza şi 1-a lovit pentru păcatullui", şi el a murit. Comentatorii tind să protesteze împotriva acestei înţelegeri „primitive" a Vechiului Testament cu privire la mînia lui Dumnezeusocotind-o „în principiu ca un lucru neraţional şi în ultimă instanţa inex

plicabil, care s-a manifestat cu o forţă enigmatică, misterioasă şi primitivă" şicare se apropia mult de „capriciu". s Dar nu, nu există nimic inexplicabil cuprivire Ia mînia lui Dumnezeu; explicaţia ei o constituie întotdeauna prezenţarăului într-o formă sau alta. Păcătoşii nu se pot apropia de DumnezeulPreasfînt fără să fie pedepsiţi. în ziua de apoi, cei care nu şi-au găsit refugiu

în Cristos şi care nu au fost curăţaţi de El vor auzi cele mâi teribile cuvinte:„Plecaţi de la Mine".36

A treia şi a patra ilustraţie care pun în lumină faptul că păcătoşii nu se potapropia de Dumnezeul Cel Sfînt sînt lumina şi focul: „Dumnezeu este lumină" şi „Dumnezeu nostru este un foc mistuitor". Ambele ne descurajează, bachiar ne împiedică să ne apropiem prea mult de El. Lumina strălucitoare esteorbitoare; ochii noştri nu pot suporta strălucirea ei, iar în căldura focului totulse contracta şi este distrus. Aşadar, Dumnezeu „locuieşte într-o lumină decare nu poţi să te apropii"; „nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea".Iar cei care resping în mod voit adevărul nu au parte decît de „o aşteptare

104

Problema iertării

înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi...Grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului Celui viu". 37

A cincea metaforă este cea mai dramatică dintre toate. Ea ne arată cărespingerea răului de către Dumnezeul Cel sfînt este tot atît de decisivă cumeste respingerea de către trupul omenesc a otravei prin vomitare. Vomitareaeste probabil cea mai violentă dintre toate reacţiile trupului. Practicile imorale şi idolatre ale canaaniţilor au fost atît de dezgustătoare, este scris, încît„tara... a vărsat pe neamurile care erau în ea", iar israeliţii au fost avertizaţicâ dacă vor comite aceleaşi păcate, ţara îi va vărsa tot la fel şi pe ei. Mai multdecît atît, deşi ni se spune că ţara a vărsat afară răul, în realitate Domnul afost Cel ce a făcut lucrul acesta. Căci în acelaşi context El spune că I s-a făcutscîrbă de canaaniţi datorita faptelor lor rele. Acelaşi cuvînt în ebraică este

folosit cu privire la El, referitor la neascultarea încăpăţînată a lui Israel înpustie: „Patruzeci de ani M-am scîrbit de neamul acesta". Şi aici probabilverbul face aluzie tot la mîncarea greţoasă, aşa ca şi în afirmaţia „ni s-a scîrbitsufletul de această hrană proastă". Poate că educaţia pe care am primit-o neface să considerăm că aceasta metaforă este deosebit de penibilă. Şi totuşi eaapare şi în Noul Testament. Cînd Isus îi ameninţă pe pe membrii căldicei aibisericii din Laodicea că-i va „vărsa" din gura Lui, verbul în limba greacă esteliteralmente „a vomita" emeo. Poate că tabloul este şocant, dar semnificaţialui este clară. Dumnezeu nu poate tolera sau asimila păcatul şi ipocrizia.Acestea nu-I provocă numai aversiune ci dezgust. Ele sînt atît de dezgustătoare încît El trebuie să se scape de ele. El trebuie să le verse sau să le vomiteafară.38

Toate cele cinci metafore ilustrează incompatibilitatea absoluta dintresfinţenia divină şi păcatul omenesc. înălţimea şi distanţa, lumina, focul şivomitarea toate spun că Dumnezeu nu poate să stea în prezenţa păcatului şică în cazul în care păcatul se apropie de El prea mult, el este repudiat sau

mistuit în foc.Şi totuşi, aceste noţiuni îi sînt străine omului modern. Celor mai mulţi

oameni astăzi le-ar surîde un Dumnezeu care să fie tolerant faţă de păcatelenoastre; să fie bun, amabil, să te poţi acomoda uşor cu El şi să nu aibă nici oreacţie violentă. Este destul de trist că pînâ şi în biserică se pare că ne-ampierdut viziunea majestâţii lui Dumnezeu. Există multă superficialitate şifrivolitate printre noi. Probabil că prorocii şi psalmiştii ar spune despre noi:„nu mai există frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor". La închinarea înpublic obiceiul nostru este acela de a sta pe un scaun sau chiar pe jos, cupicioarele încrucişate; nu mai îngenunchem, ca să nu mai vorbim de proş-ternerea cu fata la pămînt înaintea lui Dumnezeu, în umilinţă. Ceea ce neeste caracteristic nouă este mai degrabă să batem din palme plini de bucuriedecît să ni se umple faţa de ruşine şi de lacrimi. Ajungem pînă la Dumnezeusâ-I cerem protecţia şi prietenia; nu ne gîndim că s-ar putea să ne dea afară.Este necesar să auzim din nou cuvintele pline de cumpătare ale lui Petru: „Şi

105



Esenţa crucii>

dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire, ...purtaţi-vă cu frică".39Cu alte cuvinte, dacă îndrăznim să-L numim pe Judecătorul nostru Tatălnostru, trebuie să ne ferim de a ne permite prea mult cu El. Trebuie săspunem că şi accentu l pe care noi evanghelicii îl pune m în mod deosebit pereconciliere este periculos dacă ne apropiem de ea prea repede. Noi învăţămsă apreciem accesul spre Dumnezeu pe care ni 1-a cîştigat Cristos numai dupăce am văzut mai înainte cît ne inaccesibil este Dumnezeu pentru păcătoşi.Putem striga „Aleluia" cu autenticitate numai după ce am strigat mai înainte„Vai de mine că sînt pierdut". în cuvintele lui Dale, „motivul pentru care noinu credem că păcatul provoacă mînia lui Dumnezeu se datorează în partefaptului că el nu provoacă propria noastră mînie". 40

De aceea, noi tr ebui e să râmî nem loiali revelaţiei biblice care ni-L prezintă

pe Dumnezeul Cel viu care urăşte păcatul, care este dezgustat de el şi a căruimînie este provocată de păcat şi care refuză să cadă la învoială cu el. înconsecinţa, putem fi siguri că atunci cînd, în îndurarea Sa, El a căutat omodalitate de a-i ierta, de a-i curaţi şi de a-i accepta pe cei ce fac răul, El nua făcut nici un compromis moral. Trebuia să fie o modalitate care să exprime în egală măsură atî t dragos te a Lui cît şi mînia Lui. Aşa cum se exprimăBrunner, „acolo unde este ignorată noţiunea de mînie a lui Dumnezeu nu vaexista nici o înţelegere a conceptului central al Evangheliei: unicitatea revelaţiei în Mediator".41 în mod similar, „numai cel care cunoaşte valoarea mînieiva înţelege valoarea îndurării".42

Toate doctrinele greşite despre reconciliere au apărut datorită doctrinelor necorespunzâtoare despre Dumnezeu şi despre om. Dacă îl coborîm.pe Dumnezeu la nivelul nostru şi ne ridicăm pe noi înşine la nivelul Lui,atunci, desigur, nu mai vedem necesitatea unei mîntuiri radicale, să nu maivorbim de necesitatea unei reconcilieri radicale care să o asigure. Cînd, pe dealtă parte, am întrezărit slava orbitoare a sfinţeniei lui Dumnezeu şi cînd am

fost atît de convinşi de către Duh ul Sfînt de păcatul nostru , încît tremur ăm îna int ea lui Du mn ez eu şi re cu no aş te m cee a ce sîn tem , adică „niş te păcă toş icare merită iadul", atunci şi numai atunci necesitatea crucii devine atît declară încît sîntem uimiţi că nu am văzut-o înainte.

De aceea, fondul esenţial al crucii este o înţelegere echilibrata a gravităţiipăcatului şi a majestăţii lui Dumnezeu. Dacă vom minimaliza pe una dinacestea, vom minimaliza prin aceasta crucea. Dacă vom reinterpreta păcatulca fiind o scăpare, în loc de răzvrătire, iar pe Dumnezeu îl vom consideraindulgent, nu indignat, atunci este natural ca crucea să ni se pară inutilă. Dara-L detrona pe Dumnezeu şi a ne întrona pe noi înşine nu înseamnă numai odispensare de serviciile crucii; aceasta acţiune îl degradează de asemenea şipe Dumnezeu şi pe om. însă un punct de vedere biblic cu privire la Dumnezeuşi la noi înşine, adică cu privire la păcatul nostru şi la mînia lui Dumnezeu, îlonorează şi pe unul şi pe celălalt. Le onorează pe fiinţele^umane prin faptul

106

Problema iertării

că le declară responsabile pentru propriile lor acţiuni. îl onorează pe Dumnezeu prin faptul că îi afirmă caracterul moral.

Aşadar, ne-am întors la lucrurile cu care am început acest capitol, anumela faptul că pentru Dumnezeu iertarea este una dintre cele mai profundeproble me. Aşa cum s-a exprimat episcopul B.F. Westcott: „la suprafaţă nimicnu pare mai simplu decît iertarea", în timp ce „dacă privim în profunzime,nimic nu este mai misterios şi mai dificil".43 Păcatul şi mînia stau în caleaiertării. Dumnezeu trebuie nu numai să ne respecte pe noi ca fiinţe responsabile, cum sîntem de fapt, ci El trebuie să Se respecte şi pe Sine însuşi caDumnezeu sfînt, cum este de fapt. înainte ca Dumnezeu Cel sfînt să ne poatăierta, este necesară o anumită „plată". Acesta este subiectul următoruluicapitol.

Note:1. „Dumnezeul Cel bun mă va ierta; aceasta este datoria Lui (ori specialitatea

Lui)." Citat de S.C. Neill în Christian Faith Today, p. 145. James Denney aatribuit citatul lui Heine în cartea sa Death ofChrist, p. 186.

2. Matei 6:12-15; 18:21-35.3. Emil Brunner, Mediator, p. 448.4. P. Carnegie Simpson, Fact ofChrist, p. 109.5. Pentru un studiu mai profund al „dragostei sfinte", vezi P.T. Forsyth, atît

în Cruciality of the Cross cît şi în Work of Christ, vezi William Temple înChristus Veritas, în special p. 257, 269, şi Emil Brunner în The Mediator.

6. Afirmaţii similare apar la paginile 28 şi 114.7. Alee R. Vidler, Essays in Liberality, p. 45.8. J.N.D. Anderson, Morality, Law and Grace, p. 38.

9. Malcolm Jeeves, R.J. Berry şi David Atkinson, Free to Be Different, p. 155.10. Isaia 42:1-3; Matei 12:15-21. Dumnezeu face distincţie de asemenea între

păcatele comise din ignoranţă şi păcatele comise în mod voit. Vezi, deexemplu, Luca 23:34; Faptele 3:17; 1 Timotei 1:13.

11. Deuteronom 30:15-20; Iosua 24:15.12. Ioan 6:44; 5:40.13. Emil Brunner, Mart In Revolt, p. 257.14. Friedrich Nietzsche, The Anti-Christ, p. 167-168.15. Ieremia 6:14; 8:11.16. William Glasser, Reality Therapy, p. 5-41.17. Karl Menninger, Whatever Became of Sin?, p. 180.18. Eseul „The Humanit arian Theory of Punishment" al lui C.S. Lewis a fost

publicat în mai multe colecţii de scrieri de ale sale. Eu am folosit textul aşacum a apărut în Churchmen Speak, editor Philip E. Hughes, p. 39-44. Vezide asemenea scrisoarea lui C.S. Lewis către T.S. Eliot, din 25 Mai 1962, în

107



Esenţa crucii

Letters ofC.S. Lewis, editor W.H. Lewis, p. 304. El scrie: „A supune pe cinevaunui „tratament" obligatoriu este o tiranie crasă... cu excepţia cazului cînd

îl me ri tă ".

19. Habacuc 1:13; Isaia 59:1 ş.m.d.

20. De exemplu, Exodul 33:20-23; Judecători 13:22.21. Exodul 3:6; Isaia 6:1-5; Iov 42:5-6; Ezechiel 1:28; Daniel 10:9; Luca 5:8;

Apocalipsa 1:17.22. R.V.G. Tasker, Biblical Doctrine of the Wrath of God, p. vii. „Mînia" îi este

atribuită lui Isus în Marcu 3:5 şi (poate, după unele manuscrise) în Marcu1:41.

23. Matei 5:21-26; Galateni 5:20; Efeseni 4:31; Coloseni 3:8.

24. Romani 2:5; 4:15; 1 Tesaloniceni 2:16; 1:10; Romani 5:9.

25. Romani 1:18-32 şi 13:1-7. C.H. Dodd se referă la aceste lucruri în pagina26 şi 204 din comentariul său.

26. James Denney, articolul „Anger", p. 60-62.

27. Leon Morris, Cross in the New Testament, p. 190-191. Vezi de asemeneacartea lui Apostolic Preaching, p. 161-166.

28. C.E.B. Cranfield, Romans, Voi. I, p. 111.29. De exemplu, Genesa 14:18-22; Psalmul 7:17; 9:2; 21:7; 46:4; 47:2; 57:2;

83:18; 92:8; 93:4; 113:4; Daniel 3:26; 4:2, 17, 24-25, 32, 34; 5:18-21;7:18-27; Osea 7:16; 11:7; Mica 6:6.

30. De exemplu, Psalmul 97:9 şi 99:2.

31. Evrei 4:16; Apocalipsa 4:3; Isaia 6:1; 57:15; Faptele 7:48-49.32. Isaia 57:15; Psalmul 91:1, 9; 138:6; Proverbele 21:4; Isaia 10:12.

33. Exodul 3:5; 19:3-25 (compară Evrei 12:18-21); 20:24; 25-40, în special29:45-46; Leviticul 16 (compară Evrei 9:7-8).

34. 2 Samuel 6:6-7. Compară, 1 Samuel 6:19. Leviţilor care aveau responsabilitatea de a demonta, de a transporta şi de a reasambla Cortul întîlnirii,

li s-au dat instrucţiuni clare. Vezi Numeri 1:51, 53.35. Johannes Fichtner în art'colul lui privitor la orge, p. 401-402.

36. De exemplu, Matei 7:23; 25:41.

37. 1 Ioan 1:5; Evrei 12:29 (compară Deuteronom 4:24); 1 Timotei 6:16; Evrei10:27, 31.

38. Leviticul 18:25-28; 20:22-23; Psalmul 95:10; Numeri 21:5; Apocalipsa3:16.

39. 1 Petru 1:17.

40. R.W. Dale, Atonement, p. 338-339.

41. Emil Brunner, Mediator, p. 152.

42. Gustav Stahlin în articolul său privitor la orge, p. 425.

43. B.F. Westcott, Historic Faith, p. 130.

108

SATISFACŢIEPENTRU PĂCAT

Nu există alţi doi termeni în vocabularul teologic cu privire la cruce, care săfi stîrnit mai multe afirmaţii critice decît „satisfacţie" şi „substituire". Şi totuşi,capitolul acesta şi cel care urmează după el sînt scrise în apărarea acestorcuvinte. S-ar putea ca în combinaţie („satisfacţie prin substituire") ele să parăchiar intolerabile. Cum, se întreabă oamenii, putem noi crede că Dumnezeua avut nevoie de o „satisfacţie" înainte de a fi gata să ierte şi că Isus CristosI-a dat această satisfacţie prin faptul că a suportat ca „substituent" al nostrupedeapsa pe care o meritam noi, păcătoşii? Oare nu sînt noţiunile de genulacesta nevrednice de Dumnezeul revelaţiei biblice, o reminiscenţa a superstiţiilor primitive, care, la drept vorbind, este imorală?

De exemplu, Sir Alister Hardy, fostul şef al catedrei de zoologie de laOxford, care simpatiza cu tot soiul de experienţe religioase întrucît le-acercetat timp de o viaţă, şi-a exprimat cu toate acestea neputinţa de a cădea

de acord cu crezurile „rudimentare" pe care el considera că le îmbrăţişează„aşa de mulţi oameni religioşi conservatori". în prelegerile pe care le-a ţinut în anul 1965, publicate sub titlul The Divine Flame (Flacăra divină), el a întrebat dacă Isus ar fi creştin, în cazul cînd ar trăi astăzi. „Mă îndoiesc foartemult de lucrul acesta", a replicat Sir Alister. „Sînt sigur că El nu ne-ar fipredicat un Dumnezeu care să fie îmbunat prin sacrificiul crud al unui truptorturat... Eu nu pot accepta nici ipoteza că moartea groaznică a lui Isus afost în ochii lui Dumnezeu o jertfă pentru păcatele lumii, sau că Dumnezeu,luînd forma Fiului Său, S-a torturat pe Sine pentru răscumpărarea noastră.Pot mărturisi doar atît că în străfundul inimii mele găsesc că asemenea ideireligioase sînt printre cele mai puţin atractive din întreaga antropologie.Pentru mine, ele aparţin unei filozofii cu totul deosebite - unei psihologiideosebite - de religia pe care a propovăduit-o Isus" (p. 218).

Sir Alister Hardy a avut dreptate cînd a spus că Isus nu Şi-ar explicapropria moarte (adevărul este că nici nu a explicat-o) în aceşti termeni cruzi,

109



Semnificaţia crucii

dar a greşit atunci cînd a presupus că „mulţi oameni religioşi conservatori"fac lucrul acesta. El a caricaturizat înţelegerea creştină a crucii, cu scopul dea o condamna mai uşor. întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacăputem să susţinem eficacitatea mîntuitoare a morţii lui Isus şi vocabularul eitradiţional (care include cuvinte ca „satisfacţie" şi „substituire"), fără să neatingem de reputaţia lui Dumnezeu. Eu cred că putem şi că trebuie să facemlucrul acesta. Adevărul este că nici „satisfacţie" şi nici „substituire" nu sîntcuvinte biblice şi de aceea trebuie să procedăm cu mare atenţie. Fiecare însăeste un concept biblic. Există, de fapt, o revelaţie biblică privitoare la „satisfacţie prin substituire", care îl onorează în mod unic pe Dumnezeu şi care,de aceea, trebuie să stea la baza închinării şi a mărturisirii Bisericii. De aceeaa inclus Cranmer o afirmaţie clară cu privire la această revelaţie la începutulRugăciunii de consacrare (1549). în consecinţă, timp de peste 400 de ani,

anglicanii L-au descris pe Isus ca aducînd pe cruce, prin propria Sa jertfăoferita o singură dată, o jertfă şi o satisfacţie deplină, desâvîrşită şi suficientăpentru păcatele întregii lumi".

Dar felul în care diferiţi teologi au dezvoltat conceptul de satisfacţiedepinde de felul în care ei înţeleg obstacolele care stau în calea iertării,obstacole care trebuie mai întîi înlăturate. Care sînt cerinţele formulate carestau în calea iertării pînă cînd sînt satisfăcute? Şi cine le face? Este acestadiavolul? Sau este legea, sau onoarea şi justiţia lui Dumnezeu, sau „ordineamorală"? Au fost propuse toate acestea. Voi demonstra însă că primulobstacol trebuie căutat în Dumnezeu însuşi. El trebuie „să Se satisfacă peSine însuşi" ca să deschidă calea spre mîntuirea pe care El o plânuieşte; Elnu ne poate mîntui contrazicîndu-Se pe Sine.

Satisfacerea diavolului

Ideea că diavolul a fost cel care a făcut ca crucea să fie necesară a fost foarte

răspîndită în Biserica primară.1 Bineînţeles, Isus şi apostolii Lui au vorbitdespre cruce ca despre modalitatea prin care diavolul este înfrînt (aşa cumvom vedea într-un capitol ulterior). Dar unii dintre părinţii Bisericii au fostextrem de lipsiţi de discernămînt în felul în care au prezentat atît putereadiavolului cît şi modul în care crucea îl privează de această putere. Ei aurecunoscut toţi că de la căderea omului în păcat, şi datorită ei, omenirea estenu numai în captivitatea păcatului şi a vinovăţiei ci şi în captivitatea diavolului.Ei l-au văzut ca domn al păcatului şi al morţii şi ca tiranul principal din mînacăruia Isus a venit să ne elibereze.

Beneficiind însă de o revelaţie mai completă a lui Dumnezeu de-a lungulsecolelor, noi putem spune că ei au făcut trei greşeli. în primul rînd, ei i-auacordat diavolului mai multă putere decît are. Cu toate că l-au portretizat cape un rebel, un hoţ şi un uzurpator, ei au avut tendiţa de a vorbi despre el caşi cum el ar fi dobîndit anumite drepturi asupra omului, drepturi pe care pînă

110

Satisfacţie pentru păcat

şi Dumnezeu -a văzut obligat să le satisfacă în mod onorabil. în secolul alpatrulea, Grigore de Nazianz a fost unul din puţinii teologi din perioada de

început a Bisericii care a repudiat cu vehemenţa această idee. El a numit-oun „ultraj".2

în al doilea rînd, ei au manifestat tendinţa de a considera crucea otranzacţie divină cu diavolul; preţul de răscumpărare cerut de el pentru a-ipune în libertate pe cei care erau captivii lui, preţ ce i-a fost plătit sprereglementarea drepturilor lui. Acesta a fost un crez care se bucura de foartemultă popularitate în primele secole ale Bisericii.

în al treilea rînd, unii au mers şi mai departe şi au prezentat tranzacţia întermenii unei înşelări. Teologic vorbind, ei l-au zugrăvit pe diavolul ca şi cumşi-ar fi depăşit atribuţiunile. Cu toate că, în cazul nostru, al păcătoşilor, el „are

puterea morţii" (Evrei 2:14), el nu a avut o autoritate de genul acesta asupralui Isus care a fost fără păcat, şi prin faptul că L-a hăituit pînă la moarte, el avărsat sînge nevinovat. De aceea, făcînd abuz de puterea pe care o avea, el afost privat de ea. La punctul acesta unii din părinţii Bisericii au adăugat că elnu şi-a dat seama întru totul de ceea ce făcea, ori pentru că nu a recunoscutcine a fost Isus, ori pentru că, văzînd Dumnezeirea în formă omenească, el acrezut că are acum unica şansă de a o birui. Dar el s-a înşelat. Origen a fostprimul care a propovăduit clar că moartea lui Isus a fost atît un preţ derăscumpărare plătit diavolului cît şi o modalitate prin care el a fost înşelat şi

înfrînt. Grigore de Nysa, un teolog timid din Capadocia, care a trăit în secolulal patrulea, a dezvoltat aceste idei mai departe în lucrarea sa Great Catechismsau Catechetical Oration, folosind nişte imagini foarte vii:

„Cu scopul de a Se asigura că preţul de răscumpărare plătit pentru noi vaputea fi acceptat uşor de cel ce l-a cerut (adică de diavolul)... DumnezeuS-a ascuns sub mănrama naturii noastre omeneşti pentru ca, aşa cum se

întîmplâ cu peştele nesăţios, undiţa Dumnezeirii să fie înghiţită împreună

cu- momeala de carne, şi astfel, viaţa fiind introdusă în casa morţii,...(diavolul) să poată fi nimicit."3

Pentru noi analogia cu peştele şi undiţa este grotescă, aşa cum este şiilustraţia cursei de şoareci pe care a folosit-o Augustin în predicile lui. Secolemai tîrziu, şi Petru Lombard va folosi această ilustraţie, afirmînd că „cruceaeste o cursă de şoareci (muscipula) în care momeala este sîngele lui Cristos'"4

Desigur, este posibil că aceşti teologi au folosit tablouri de felul acesta pentrua se face înţeleşi de omul de rînd, iar primii părinţi ai Bisericii au văzut oanumită dreptate în ideea că acela care a înşelat lumea, ducînd-o la neascultare a trebuit el însuşi să fie înşelat şi apoi înfrînt. Dar să-I atribuim luiDumnezeu un şiretlic este ceva nedemn de El.

Ceea ce are valoare permanentă în aceste teorii este în primul rînd faptulcă ele iau în serios realitatea, reaua-voinţâ şi puterea diavolului („omul celtare şi bine înarmat" din Luca 11:21), iar în al doilea rînd faptul că ei au

111




proclamat înfrîngerea lui decisivă şi obiectivă la cruce pentru eliberarenoastră (de „unul mai tare decît el" care 1-a atacat şi 1-a înfrînt, Luca 11:22).Negreşit, R.W. Dale nu a exagerat atunci cînd a calificat aceste idei ca fiin„intolerabile, monstruoase şi profane".6 Noi negăm faptul că diavolul deţinvreun drept asupra noastră pe care Dumnezeu este obligat să-1 satisfacă. î consecinţa, orice noţiune care prezintă moartea lui Cristos ca o tranzacţinecesară dintre Dumnezeu şi diavolul, să nu mai vorbim de ideea înşelăridiavolului, este eliminată.

Satisfacerea legii

O altă modalitate de a explica necesitatea morală a „satisfacţiei" divine de la

cruce a fost aceea de a ridica în slăvi Legea. Păcatul este „fărădelege" (1 Ioan3:4), o ignorare a Legii lui Dumnezeu şi o nesupunere faţă de aceasta. DarLegea nu poate fi călcată fără ca această acţiune să fie pedpsită. De aceea,pentru faptul că au călcat Legea, păcătoşii sînt pasibli de pedeapsă. Ei nu potfi pur şi simplu iertaţi. Legea trebuie ţinută sus, demnitatea ei apărată şi platpe care ea o cere trebuie plătită. Prin aceasta Legea este „satisfăcută".

O ilustraţie populară a acestui adevăr este relatarea cu privire la împărâtul Dariu, din cartea lui Daniel (capitolul 6). Acesta a numit 120 de şatracare să cîrmuiască regatul Babilonului şi a aşezat peste ei trei administratoridin numărul lor fâcînd parte şi Daniel. Mai mult, atît de excepţionale au fos'calităţile lui Daniel, iar serviciul lui era atît de distins încît împăratul a plănui,să-1 avanseze în rang, deasupra colegilor lui. Acest lucru a stîrnit invidia lorşi ei au început imediat să pună la cale căderea lui. Urmărindu-1 ca nişte uliiei au căutat să găsească în felul în care conducea el afacerile publice vre~contrazicere sau vreo nepricepere, aşa încît să poată sâ-i aducă învinuiri. Danu au reuşit, „pentru că el era credincios şi nu se găsea nici o greşeală la el ş

nici un lucru rău" (v. 4). Aşadar, ei şi-au concentrat atenţia asupra vieţii Iu,particulare; singura lor speranţă, se gîndeau ei, era să-1 găsească vinovat devreo greşeală specifică legată de închinarea lui regulata. Ei au reuşit să-1convingă pe împărat să „dea o poruncă împărătească, însoţita de o asprăoprire, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciunicătre vreun dumnezeu sau către vreun om", afară de împărat, să fie aruncat în gro apa cu leii (v. 7) . Cu o naivita te incred ibil ă, împ ăra tul a căzut în cursalor. Dînd decretului o formă scrisă, el 1-a făcut de neschimbat „după legeaMezilor şi Perşilor, care o dată anunţată, rămîne neschimbată" (v. 8-9).

Faptul că s-a dat un astfel de decret a ajuns la urechile lui Daniel, darlucrul acesta nu 1-a determinat să-şi schimbe obiceiul de mai înainte. Dimpotrivă, el a continuat să se roage Dumnezeului lui de trei ori pe zi. Elobişnuia să facă lucrul acesta îngenunchind în odaia lui de sus, a cărei ferestre ,erau deschise spre Ierusalim. Acolo putea fi văzut de trecători şi duşmanii luil-au văzut numaidecît la timpul potrivit. Ei s-au întors imediat la împărat şi

112


i-au raportat călcarea flagrantă a decretului lui de către Daniel. „împăratuls-a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s-a gîndit cum ar putea să-1scape pe Daniel, şi pînă la asfinţitul soarelui s-a trudit să-1 scape" (v. 14). Darnu a putut găsi o soluţie la problema legală pe care el însuşi şi-o crease.Administratorii şi satrapii lui i-au atras atenţia că „după legea mezilor şiperşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poateschimba" (v. 15). Aşadar, Dariu a cedat împotriva voinţei sale în faţa inevitabilului şi a poruncit ca Daniel să fie aruncat în groapa cu leii. Legea atriumfat.

Mulţi sînt predicatorii (şi eu sînt printre ei) care au folosit această ilustraţie pentru a pune în lumină dilema divină. Dariu 1-a respectat pe Daniel şis-a căznit mult să găsească o modalitate de a-1 scăpa, dar legea trebuie să-şi

urmeze cursul şi nu se lasă schimbată. Tot aşa, şi Dumnezeu ne iubeşte penoi, cei păcătoşi şi doreşte nespus să ne mîntuiască, dar nu poate să facă lucrulacesta călcînd Legea, care ne condamnă pe bună dreptate. Aici intervinecrucea, în care a fost plătită plata pe care o cerea legea şi a fost justificatainviolabilitatea legii. Ca un exponent recent al acestui punct de vedere, îl citezpe Henry Wace, decan la Canterbury din anul 1903 pînă în 1924:

„O lege care nu are nici o sancţiune, cu alte cuvinte, o lege care poate ficălcată fără ca acela care a călcat-o să fie obligat să plătească o platăcuvenită, nu este deloc lege; şi este de neconceput că Legea morală a luiDumnezeu poate fi încălcata fără ca lucrul acesta să atragă după sine celemai teribile consecinţe. Simpla încălcare a vreuneia dintre legile lui fiziceputea atrage după sine mizeria cea mai cruntă, atît în ce priveşte duratacît şi în ce priveşte aria de râspîndire, indiferent dacă omul a călcat legeacu voia sau fără voia lui; atunci oare putem noi concepe că încălcarea ceamai flagranta şi mai rău intenţionată a celor mai înalte legi - a legiiadevărului şi a legii dreptăţii - nu va atrage după sine rezultate de felul

acesta?"7

Din nou, „Dumnezeu nu poate anihila structura morală a lucrurilor pecare a stabilit-o El". Este adevărat că Wace a continuat să dilueze acesteafirmaţii, atrăgîndu-ne atenţia că lumea morală nu este „un fel de maşinămorală în care legile operează aşa în acelaşi fel în care operează în lumeafizică", şi că „noi nu avem de a face numai cu o ordine stabilită ci cu operso nalitat e vie, cu un Dumn ezeu viu". Şi totu şi, el se referă din nou la „platanecesară pe care o comportă încălcarea Legii divine".8

Eu nu doresc să contrazic acest limbaj, şi în realitate eu însumi continuusă-1 folosesc. De fapt, are o bază biblică solidă. Căci dîndu-şi acordul, Pavelcitează din Deuteronom că orice călcător de lege este „blestemat", şi apoicontinuă să afirme că „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi" (Galateni 3:10,13). Atunci, dacă Pavel nu s-a temut

113




să folosească o expresie impersonală cum ar fi „blestemul Legii", nici noi nutrebuie să ne temem.

Părinţii Bisericii din Apus din secolul al patrulea, cum ar fi Ambrozie şiIlarie, au' prezentat cu regularitate crucea în aceşti termeni. Mergînd maidepar te decît Tertulian, care a fost primul ce a folosit termenii legali „merit"şi „satisfacţie" în legătură cu relaţia dintre creştin şi Dumnezeu, ei au interpretat texte cum ar fi Galateni 3:13 în lumina „satisfacerii satisfactio legiipublice romane, care înseamnă suportarea sentinţei legii".9 Reformatoriisecolului al XVI-lea au dezvoltat şi mai mult acest concept. Ei au subliniat înmod corect că supunerea personală a lui Isus Cristos faţă de lege a fostindispensabila salvării noastre de sub condamnarea ei. De asemenea, ei aupropovăduit că aceasta supunere a luat două forme, ascultarea Lui desâ-vîrşită faţă de Lege, atît în viaţa Lui cît şi în faptul că a purtat pedeapsa eiprin moarte. Ei au numit-o pe prima: ascultare „activă", iar pe cea de-a doua:ascultare „pasivă". Aceste adjective sînt inexacte însă, întrucît ascultarea luiIsus care L-a dus pînă la moartea pe cruce a fost tot atît de „activă" (adică,voluntară şi hotârîtă) ca şi supunerea Lui plină de ascultare faţă de Legeamorală. Ascultarea Lui faţă de voia Tatălui este una şi aceeaşi, indiferent căaceasta a fost demonstrată în purtarea Lui sau în misiunea Lui, în viaţa Luisau prin moartea Lui. Avantajul pe care-1 obţinem prin faptul că vom continua să vorbim despre ascultarea „dublă" a lui Cristos este acela că putemface în felul acesta o distincţie între faptul că El a împlinit cerinţele Legii şifaptul că a suportat condamnarea Legii. Ambele genuri de supunere faţă deLege au avut o importanţa esenţială pentru eficacitatea crucii.

Totuşi, noi trebuie să fim atenţi la pericolele limbajului juridic şi lacaracterul neadecvat al asocierii Legii morale a lui Dumnezeu cu legile civileale unei ţări sau a Legii morale a lui Dumnezeu cu legile fizice ale universului.

Este adevărat că o parte din slava de care se bucură monarhia constituţionalăeste faptul că nici chiar monarhul nu este deasupra legii ci este supus legii, el însuşi trebuind să asculte prevederile ei (şi dacă o calcă) să suporte pedeapsape care o impune aceasta. Dariu este un exemplu bun în sensul acesta. Şitotuşi, decretul pe care l-a dat el a fost aspru şi nechibzuit, deoarece el nu aconţinut nici o clauză care să ţină cont de conştiinţa religioasă şi în felul acestaa dus la pedepsirea unui om drept pentru o faptă bună, pentru care împăratulnu a intenţionat niciodată să o includă printre nelegiuirile ce trebuiau pedepsite. Noi nu putem să ni-L imaginăm pe Dumnezeu prins într-o dilemă

juridică de felul acesta. Şi nu este corect nici să asemănăm legile morale alelui Dumnezeu cu legile fizice şi apoi să le declarăm tot atît de inflexibile. Deexemplu, „dacă pui mîna în foc ea va arde şi dacă încâlci Cele zece poruncivei fi pedepsit". Există adevăr în analogie, dar conceptul pedepselor mecanicene induce în eroare. El poate fi adevărat cu privire la legile naturii, cu toatecă, strict vorbind, ele nu sînt „legi" care îl obligă pe Dumnezeu să acţioneze într-un anumit fel, ci sînt o descriere a uniformităţii acţiunilor Sale pe care

114

Satisfacţiepentru păcat

le-au observat fiinţele umane. Motivul real pentru care legile morale ale luiDumnezeu aduc condamnare nu este faptul că Dumnezeu este prizonierullor ci acela că El este Creatorul lor.

Aşa cum se exprimă R.W. Dale, legătura dintre Dumnezeu şi Lege „nueste o relaţie de subordonare ci o relaţie de identitate.... în Dumnezeu Legeaeste vie; ea domneşte pe tronul Lui, mînuieşte sceptrul Lui şi este încoronatăcu slava Lui".10 Căci Legea este expresia propriei Sale Fiinţe morale iar FiinţaSa morală este întotdeauna consecventa cu Sine însuşi. Nathaniel Dimockexprimă bine acest adevăr în următoarele cuvinte:

„Nimic nu poate exista... în cerinţele Legii, în severitatea Legii, în condamnarea Legii, în moartea Legii şi în blestemul Legii, care să nu fie o

reflectare parţială a perfecţiunilor lui Dumnezeu. Tot ceea ce se datorează Legii se datorează Legii deoarece ea este Legea lui Dumnezeu şi deaceea, se datorează lui Dumnezeu însuşi."11

Satisfacerea onoarei şi a dreptăţii lui DumnezeuDacă primii părinţi ai Bisericii din Răsărit au prezentat crucea în primul rîndca o „satisfacere" a diavolului, în sensul că ea a fost preţul cerut de el şi i s-aplătit acest preţ de răscumpărare, iar primii părinţi ai Bisericii din Apus aprivit crucea ca o satisfacere a Legii lui Dumnezeu, în secolul al XI- lea,Anselm din Canterbury a abordat din nou subiectul în cartea sa Cur Deus

Homo?, făcînd o expunere sistematică a crucii ca o satisfacere a onoarei luiDumnezeu pe care noi l-am pătat-o. Cartea lui a fost „epocală în întreagaistorie a doctrinei noastre", a scris R.S. Franks, „prin faptul că pentru primadată aplică în mod detaliat şi consecvent conceptele satisfacţiei şi al meritului,cu scopul de a elucida subiectul".12 James Denney a mers şi mai departe şi anumit aceasta lucrare „cea mai corectă şi mai mare carte cu privire la

reconciliere care s-a scris vreodată".13

Anselm a fost un italian pios, care s-a stabilit prima dată în Normandia,iar apoi, în 1093, după cucerirea normandă, a fost ales Arhiepiscop deCanterbury. El a fost descris ca primul reprezentant al „scolasticismului"medieval, care a reprezentat o încercare de a reconcilia filozofia şi teologia,logica aristoteliană şi revelaţia biblică. Cu toate că el a inclus în scrierile salemai multe citate biblice şi că s-a referit la Sfînta Scriptură ca la o „temeliesigură", preocuparea lui era aceea de a fi „în armonie cu raţiunea" (ii.ix). Aşacum se exprimă interlocutorul lui imaginar Boso: „făgaşul pe care mă călăuzeşti este atît de încadrat de raţiune şi de-o parte şi de alta încît se pare că nusînt în stare să ies de pe el nici în dreapta nici în stînga" (ii.ix).

In cartea sa Cur Deus Homo?, marea lucrare a lui Anselm cu privire larelaţia dintre întrupare şi reconciliere, el este de acord că era necesar cadiavolul să fie biruit, dar respinge teoriile patristice care prevăd un preţ derăscumpărare argumentînd că „Dumnezeu nu i-a datorat nimic diavolului

ec ît judecata" (ii.xix). Dimpotrivă, omul îi datora ceva lui Dumnezeu şi

115




aceasta este datoria care trebuia plătită. Căci, pentru Anselm, păcatul este „anu-I da lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine" (i-x0> adică supunerea întregiinoastre voinţe voii Lui. A păcătui deci este „a lua de la Dumnezeu ceea ceeste a Lui", ceea ce înseamnă a fura de la El şi, în felul acesta, a-L dezonora.Dacă cineva îşi imaginează că Dumnezeu ne poate ierta în acelaşi fel în carenoi trebuie să-i iertăm pe alţii, el nu a luat încă în considerare gravitateapăcatului (i.xxi). Fiind o neascultare nescuzabilă faţă de voia cunoscută a luiDumnezeu, păcatul îl dezonorează şi îl insultă şi „nimic nu este mai intolerabil... decît să vezi creatura luînd de la Creator onoarea pe care I-odatorează acestuia, fără să plătească pentru ceea ce a luat" (i.xiii). Dumnezeunu poate trece cu vederea lucrul acesta. „Nu este corect ca Dumnezeu sătreacă pe lîngă păcat şi să nu-1 pedepsească" (i.xii). Este mai mult decît

incorect; este imposibil. „Dacă nu se cuvine ca Dumnezeu să acţionezenedrept sau inechitabil, tot astfel, prin natura libertăţii, a bunătăţii şi a voinţeiLui, El nu-1 va lăsa nepedepsit pe păcătosul care nu-I dă înapoi lui Dumnezeuceea ce a furat de la El" (i.xii). „Dumnezeu nu apără nimic cu mai multă

justeţe decît propria Sa onoare" (i.xiii).Aşadar, ce se poate face? Dacă dorim să fim vreodată iertaţi, trebuie să

dăm înapoi ceea ce sîntem datori. Dar nu sîntem în stare să facem lucrulacesta nici pentru noi şi nici pentru alţii. Ascultarea noastră prezentă şifaptele noastre bune nu pot plăti pentru păcatele noastre, pentru că acestelucruri ni se cer oricum. Aşadar, noi nu ne putem mîntui pe noi înşine. Şi nicio altă fiinţa umană nu ne poate mîntui, întrucît „unul care este păcătos nupoate îndreptaţi pe un alt păcătos" (i.xxiii). De aici rezultă dilema cu care se

încheie Cartea I: „omul păcătos îi este dator lui Dumnezeu, din pricinapăcatului, pe care nu-1 poate plăti, şi pînă nu plăteşte nu poate fi mîntuit"(i.xxv).

Pe la începutul Cărţii II, este dezvăluită singura cale posibilă de a ieşi din

această dilemă: „nu există nimeni... care să poată da această satisfacţie decîtDumnezeu însuşi... Dar nimeni altul nu este dator să o dea decît omul; altfelomul nu a dat satisfacţie". De aceea, „este necesar ca unul c jre este Dum-nezeu-om să facă această plată" (ii.vi). O fiinţă care este Dumnezeu dar nuşi om, sau om dar nu şi Dumnezeu, sau o combinaţie a ambelor şi ca atarenici om nici Dumnezeu, nu ar fi calificată. „Este absolut necesar ca aceeaşiPersoană care trebuie să ofere această satisfacţie să fie în întregime Dumnezeu şi în întregime om, căci nimeni nu poate să o ofere decît cineva careeste cu adevărat Dumnezeu şi nimeni altul nu este dator să o ofere decîtcineva care este cu adevărat om" (ii.vii). Acest lucru îl face pe Anselm sâ-Lprezinte pe Cristos. El a fost (şi este) o Persoană unică, întrucît în El „s-au

întîlnit Dumnezeu-Cuvîntul şi omul" (ii.ix). De asemenea, El a înfăptuit olucrare unică, deoarece El S-a dat pe Sine la moarte - nu ca o datorie (întrucîtEl a fost fără păcat şi ca atare nu era obligat să moară) ci de bună voie, pentruonoarea lui Dumnezeu. De asemenea, era logic ca omul, „care, păcătuind,

116


s-a furat pe sine de la Dumnezeu cît a putut mai complet, să se predea pe sinelui Dumnezeu cît poate mai complet, oferind în felul acesta satisfacţie", adicăsă se dea pe sine morţii în mod voluntar. Indiferent cît de grav este păcatulomului, totuşi viaţa Dumnezeului-om a fost atît de bună, atît de măreaţă şiatît de scumpă încît faptul că El S-a oferit să moară „depăşeşte numărul şigravitatea tuturor păcatelor" (ii.xiv), şi s-a oferit satisfacerea cuvenită onoarei lui Dumnezeu pe care noi am pătat-o.

Cele mai mari merite ale expunerii lui Anselm sînt faptul că el a văzut clargravitatea extremă a păcatului (ca o răzvrătire voită împotriva lui Dumnezeu,răzvrătire prin care creatura aduce un afront maiestăţii Creatorului ei),sfinţenia neschimbătoare a lui Dumnezeu (faptul că El nu poate trece cuvederea nici o pătare a onoarei Lui), şi realizările unice ale lui Cristos (faptul

că El, ca Dumnezeu-om, S-a dat de bunăvoie la moarte pentru noi). Totuşi, în anumite locuri, gîndirea lui savantă 1-a făcut să depăşească limitele revelaţiei biblice, cum ar fi cazul cînd a speculat căutînd să afle dacă preţul pe care1-a plătit Cristos a fost exact cu acela pe care îl datorau păcătoşii sau dacă afost mai mare sau dacă numărul oamenilor răscumpăraţi va depăşi numărul

îngerilor căzuţi. în plus, întreaga lui prezentare reflectă cultura feudală aepocii lui în care societatea era rigid stratificata, fiecare persoană situîndu-sela rangul care-i fusese dat, s-a subliniat atitudinea „corectă" sau „cuviincioasă" a inferiorilor faţă de superiori (şi în special atitudinea faţă de rege)iar călcarea acestui cod era pedepsită şi toate datoriile trebuiau plătite în modonorabil.

însă cînd Dumnezeu este portretizat în termeni care ne aduc aminte destăpînul feudal care cere să fie onorat şi-i pedepseşte pe cei care-L dezonorează, este îndoielnic că acest tablou exprimă în mod adecvat „onoarea"care într-adevăr I se datorează numai lui Dumnezeu. Trebuie, desigur, să fimnemulţumiţi ori de cîte ori reconcilierea este prezentata ca o satisfacere

necesară atît a Legii lui Dumnezeu cît şi a onoarei Lui, în măsura în care seconsideră că aceastea există în afara Lui. în perioada secolului al XH-lea au fost prezentate clar trei interpretări

distincte ale morţii lui Cristos. Aşa cum am văzut, Anselm (care a murit în1109) a subliniat satisfacerea obiectivă a onoarei lui Dumnezeu, printr-osatisfacţie care a fost oferită de Dumnezeul-om Isus, în timp ce contemporanul lui mai tînăr, Peter Abelard din Paris, care a murit în 1142 (învăţăturalui Abelard este prezentată mai detaliat începînd cu pagina xxx), a subliniatinfluenţa morală subiectivă pe care o are asupra credincioşilor. între timp,Bernard de Clairvaux (care a murit în 1153), teologul mistic, a continuat săpropovăduiască faptul că preţul de răscumpărare a fost plătit diavolului. însăpunctul de vedere care a dominat a fost cel al lui Anselm, căci cei care studiauScriptura cu atenţie nu au fost în stare să elimine din el conceptul satisfacţiei.Aşadar, „scolasticii" sau „profesorii" (numiţi aşa pentru că predau în „şcolile"europene medievale întemeiate recent, adică în universităţi) au dezvoltat şi

117




mai departe poziţia lui Anselm - atît „tomiştii" care erau dominicani, adepţiilui Toma D'Aquino (dec. 1274) cît şi „scotiştii" care erau franciscani, adepţiilui Duns Scotus (dec. 1308). Cu toate că aceste două grupuri de scolasticidiferă în anumite detalii, şi unii şi alţii au propovăduit că cerinţele justiţieidivine au fost satisfăcute prin crucea lui Cristos.

O dată cu Reforma şi cu accentul pe care l-au pus reformatorii pe îndreptăţire, se înţelege că aceştia au subliniat dreptatea lui Dumnezeu sifaptul că este imposibil să existe o cale de mîntuire care să nu satisfacădreptatea Lui. Căci, aşa cum a scris Calvin în Institutele creştine, „exista oneînţelegere continuă şi ireconciliabila între dreptate şi nedreptate" (II.xvi.3).De aceea a fost necesar ca Cristos să sufere pedeapsa cea aspră a lui Dumnezeu, să-I potolească mînia şi să satisfacă judecata Lui cea dreaptă".14 în

« lucrarea sa „Homily of Salvation", Thomas Cranmer a explicat că îndreptăţirea noastră comportă trei lucruri care trebuie luate împreună: în ce-Lpriveşte pe Dumnezeu „marea Lui îndurare şi marele Lui har", în ce-Lpriveşte pe Cristos „satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu", iar în ce ne priveştepe noi „o credinţa vie şi adevărată". El a încheiat prima parte a lucrării în felulurmător: „Cu toate că nu avem nici o faptă cu care să ne lăudăm, îi faceplăcere Tatălui nostru ceresc, în infinita Lui îndurare, să ne pregătească celemai scumpe bijuterii care sînt trupul şi sîngele lui Cristos, prin care să seplătească complet răscumpărarea noastră, să se împlinească Legea şi dreptatea Lui să fie satisfăcută".15

Aceeaşi învăţătură o găsim şi în lucrările lui Luther. După moartea lui însă, „scolasticii" protestanţi au sistematizat doctrina morţii lui Cristos într-osatisfacere dublă, adică atît a Legii lui Dumnezeu cît şi a dreptăţii Lui. Legealui Dumnezeu a fost satisfăcută prin ascultarea perfectă a lui Cristos în timpulvieţii Sale, iar dreptatea lui Dumnezeu prin jertfa Sa perfecta pentru păcat,purtînd pedeapsa acestuia în moartea Sa. Aceasta este însă o formulare preameticuloasă. întrucît Legea lui Dumnezeu este o expresie a dreptăţii Lui, celedouă nu pot fi separate exact.

Atunci, a fost oare Dumnezeu preocupat să satisfacă „ordinea morală"?Acest concept, ca şi cel al „Legii", este o expresie a dreptăţii sau a caracteruluimoral al lui Dumnezeu. Acesta însă este poate mai general decît „Legea",

întrucît cuprinde nu numai standardele morale ci şi un sistem de sancţiunilegat indisolubil de acestea. La baza acestei „ordini morale" stă crezul căDumnezeul Cel sfînt care conduce lumea o conduce moral. El a stabilit oordine în virtutea căreia binele trebuie aprobat şi răsplătit, în timp ce răultrebuie să fie condamnat şi pedepsit. A aproba răul sau a condamna binelear însemna răsturnarea acestei ordini morale. într-o astfel de lume, iertareaneprincipiala a păcatelor ar fi tot atît de subversivă.

începuturile acestui concept aplicat la moartea lui Cristos pot fi văzute înHugo Grotius (decedat în 1645), avocatul şi omul de stat danez, care a deplînscontroversele şi diviziunile dintre creştini şi a visat o creştinătate reunită şi

118


reformată. Felul în care el a înţeles reconcilierea dintre Dumnezeu şi om afost un compromis între Anselm şi Abelard. Uneori a propovăduit un punctde vedere foarte asemănător cu influenţa subiectivă a crucii propovăduită deAbelard, influenţă care îi determină pe păcătoşi să se pocâiască şi îi dă în felulacesta posibilitatea lui Dumnezeu sâ-i ierte . în mod obişnuit însă, el a păstratobiectivitatea crucii şi a privit-o ca pe o satisfacţie a dreptăţii lui Dumnezeu,

în plus, el a fost preocupat de moralitatea publică întocmai ca un jurist, atît în prevenirea infracţiunilor cît şi în sprijinirea legii. El nu L-a văzut peDumnezeu nici ca o parte ofensată, nici ca pe un creditor, nici mâcar ca

judecător, ci ca pe Guvernatorul Moral Suprem al lumii.Aşadar, pentru el era mult mai importanta justiţia publică decît justiţia

retributivă şi era convins că tocmai aceasta a fost satisfăcută la cruce. Desigur,

Cristos a murit pentru păcatele noastre în locul nostru. Dar ce rol a jucatDumnezeu în aceasta sau în ce calitate a fost El implicat? se întreba el.„Dreptul de a pedepsi nu aparţine părţii ofensate ca ofensat" ci mai degrabă„judecătorului ca judecător".1 Din nou, „a pedepsi... este o prerogativă care

îi este acordata numai unui conducător,... de exeplu, unui tată într-o familie,unui rege într-un stat, sau lui Dumnezeu în univers" (p. 51). Aşadar, Grotiusşi-a formulat interpretarea crucii lui Cristos ţinînd cont de acest principiu deconducere. învăţătura lui este că Dumnezeu a lăsat crucea „pentru ordinealucrurilor şi pentru autoritatea propriei Sale Legi" (p. 137). El a fost preocupat de revendicarea publică a dreptăţii lui Dumnezeu. „Dumnezeu nu avrut să treacă cu vederea păcatele care erau aşa de multe şi aşa de mari, fărăsă dea un exemplu deosebit", adică, al nemulţumirii Sale profunde faţă depăcat (p. 106). „Dumnezeu are... cele mai întemeiate motive pentru a pedepsi", dar cel mai bun motiv dintre ele, după Grotius, a fost hotărîrea Lui de amenţine ordinea legii stabilita aşa încît noi să putem „evalua gravitatea şimulţimea păcatelor" (p. 107).

Mai mulţi teologi ai secolului XX au preluat conceptul lui Grotius despreDumnezeu de „Guvernator moral al lumii" şi au dezvoltat acest concept maideparte cu privire la reconciliere. P.T. Forsyth, de exemplu, a scris despre„această ordine cosmică a sfinţeniei" şi a adăugat: „Ordinea morală a luiDumnezeu cere împăcare, ori de cîte ori ideile morale sînt luate în serios şiori de cîte ori conştiinţa omului repetă ca un ecou această cerere".

Un alt exemplu este B.B. Warfield, care ne-a atras atenţia asupra sentimentului universal de vinovăţie al fiinţelor umane. Acesta este „o profundăcondamnare de sine din punct de vedere moral care este un factor primordial

în orice experienţa cu adevărat religioasă. Acest sentiment cere satisfacţie.Nici o deducţie morală nu-1 poate convinge că iertarea păcatului este undement necesar în ordinea morală a lumii. Dimpotrivă el ştie că iertareaarbitrară a păcatului ar însemna tocmai răsturnarea ordinii morale din lume...El strigă după ispăşire".18

119




Dar cea mai şocantă afirmaţie cu privire la inviolabilitatea ordinii moralea fost făcută de Emil Brunner în faimoasa lui carte The Mediator. Păcatuleste mai mult decît un „atac la adresa onoarei lui Dumnezeu", a scris el (n444); el este un atac la adresa ordinii morale din lume care reprezintă oexpresie a voii morale a lui Dumnezeu.

„Legea Fiinţei Sale divine pe care se sprijină toate legile şi toată ordineadin lume,... caracterul logic şi demn de încredere a tot ceea ce are locvalabilitatea tuturor standardelor, a întregii ordini intelectuale, legale simorale, Legea însăşi, în înţelesul ei cel mai profund, cere reacţia divinăpreocuparea divină cu privire la păcat, rezistenţa divină cu privire la aceastărăzvrătire şi la această încălcare a ordinii... Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atuncinu ar exista seriozitate deloc în lume; nimic nu ar avea sens, nu ar exista nici

o ordine, nici o stabilitate; ordinea din lume s-ar prăbuşi; haosul şi devastareaar fi la culme. Toată ordinea din lume depinde de caracterul inviolabil alonoarei Lui (adică a lui Dumnezeu), de certitudinea că aceia care se răzvrătesc împotriva Lui vor fi pedepsiţi (p. 444-445).

Mai tîrziu, Brunner a făcut o analogie între legea naturală şi legea morală,afirmînd că nici una din ele nu poate fi călcată fără a atrage după sinepedeapsa. Iertarea fără reconciliere ar contraveni logicii, legii şi ordinii multmai serios şi într-un domeniu de aplicabilitate mult mai vast „decît în cazulsuspendării legilor naturii" (p. 447). Atunci, cum este posibilă iertarea, dacă„pedeapsa este expresia legii şi a ordinii divine, a inviolabilităţii ordinii divinedin lume" (p. 449)? întrucît Legea este „expresia voinţei Dătătorului Legii,a Dumnezeului personal", (p. 459), atunci, dacă aceasta este încălcată, ea nuse poate vindeca şi nu se vindecă pe ea însăşi. Păcatul a cauzat „o breşă înordinea lumii", o dezordine atît de profundă încît este necesară repararea saureinstaurarea ei, adică, „Reconcilierea" (p. 485).

Dumnezeu Isi oferă satisfacţie Lui însuşi* > >

Iată deci cinci căi prin care teologii şi-au exprimat înţelegerea cu privire laceea ce este necesar înainte ca Dumnezeu sâ-i poată ierta pe păcătoşi. Uniivorbesc despre răsturnarea diavolului prin „satisfacerea" cerinţelor lui, alţiidespre „satisfacerea" Legii, a onoarei şi a dreptăţii lui Dumnezeu, iar cei dinultima categorie, despre „satisfacerea ordinii morale din lume". într-o măsură mai mică sau mai mare, toate aceste formulări sînt adevărate. Neajunsullor comun este că, dacă nu sînt formulate cu foarte mare atenţie, ele 11prezintă pe Dumnezeu ca fiind subordonat unui lucru exterior şi superior Lui,care îi dirijează acţiunile, în faţa căruia El este răspunzător şi de care nu sepoate elibera. în cazul în care realizăm faptul că El însuşi, în esenţa FiinţeiSale, trebuie să fie satisfăcut, şi nu cineva în afara Lui, „satisfacerea" este uncuvînt adecvat. Discuţia despre Lege, onoare, dreptate şi ordine morală esteadevărata numai în măsura în care acestea sînt văzute ca expresii ale carac-

120


terului propriu al lui Dumnezeu. Reconcilierea este o „necesitate" deoareceea „origineazâ în Dumnezeu însuşi".19

Desigur, „autosatisfacţia" fiinţelor umane căzute este un fenomen deosebit de neplăcut, indiferent dacă aceasta expresie se referă la instinctele şipasiunile noastre sau la mulţumirea de sine ce ne caracterizează. întrucîtsîntem pătaţi şi deformaţi de egoism, a spune „Trebuie să mă satisfac" ardenota lipsă de stăpînire de sine, iar a spune „Sînt satisfăcut de mine însumi"ar denota lipsă de modestie. Dar în Dumnezeu nu există lipsă de stăpînire deSine sau de modestie, întrucît El este perfect în toate gîndurile şi dorinţeleSale. A spune că El trebuie „sâ-Şi ofere satisfacţie Lui însuşi" înseamnă căEl trebuie să fie El însuşi şi să acţioneze în conformitate cu perfecţiuneanaturii Sale sau a Numelui Său. De aceea, necesitatea de a se oferi „satis

facţie" lui Dumnezeu nu se găseşte în afara Lui ci în Sine însuşi, în caracterulSău neschimbabil. Este o necesitate înnăscută şi intrinsecă. Legea căreiatrebuie El să se conformeze, pe care trebuie să o satisfacă, este Legea proprieiSale Fiinţe. Negativ vorbind, El „nu Se poate tăgădui singur" (2 Timotei2:13); El nu Se poate contrazice pe Sine; El „nu poate să mintă" (Tit 1:2;apseudes, „eliberat de orice fals"), pentru simplul motiv că „este cu neputinţăca Dumnezeu să mintă" (Evrei 6:18); El nu este niciodată arbitrar, imprevizibil sau capricios; El spune: „Nu-Mi voi face credincioşia de minciună"(Psalmul 89:33). în sens pozitiv, el este „un Dumnezeu credincios şi fărănedreptate" (Deuteronom 32:4). Adică, El este credincios cuvîntului Său; Eleste întotdeauna şi invariabil El însuşi.

Scriptura are mai multe modalităţi de a ne atrage atenţia asupra consecvenţei lui Dumnezeu şi în particular de a sublinia faptul că atunci cînd îipedepseşte pe păcătoşi El face lucrul acesta pentru că trebuie sâ-1 facă pentrua râmîne consecvent cu Sine însuşi.

Primul exemplu este limbajul care exprimă provocarea lui Dumnezeu.Iehova este prezentat (şi se prezintă pe Sine) ca fiind „provocat" la mînie, lagelozie sau la ambele, de idolatria lui Israel. De exemplu, „L-au întărîtat lagelozie prin dumnezeii străini, L-au mîniat prin urîciuni".20 Prorocii care auvorbit despre exil, cum ar fi Ieremia şi Ezechiel, au folosit în mod constantacest Vocabular.21 Ei nu au vrut să spună că Iehova a fost iritat sau exasperat,sau că purtarea lui Israel a fost atît de „provocatoare" încît răbdarea Lui aajuns la capăt. Nu, acest limbaj exprimă reacţia inevitabilă a naturii perfectea lui Dumnezeu faţă de rău. El ne arată faptul că în Dumnezeu există ointoleranţă sfîntâ faţă de idolatrie, faţă de imoralitate şi faţă de nedreptate.Ori de cîte ori acestea, apar ele acţionează ca un stimulent care îi declanşeazăreacţia de mînie şi indignare. El nu este niciodată provocat fără motiv. Numairăul este cel care-L provocă şi este necesar să fie aşa, întrucît Dumnezeutrebuie să fie (şi să se comporte ca şi) Dumnezeu. Dacă răul nu ar provocamînia în El, atunci El şi-ar pierde dreptul de a fi respectat de noi, pentru cănu ar mai fi Dumnezeu.

121




în al doilea rînd, există limbajul care exprimă arderea. Sub acest titluputem menţiona verbe care zugrăvesc mînia lui Dumnezeu ca un foc sivorbesc despre „aprinderea", „arderea", „stingerea" lui şi despre „mistuirea"acesteia. Este adevărat că şi despre oameni se spune că „se aprind de mînie".22

Dar acest vocabular este aplicat mult mai frecvent în Vechiul Testament cuprivire la Iehova, care „se aprinde de mînie" ori de cîte ori vede că poporulSău calcă Legea Sa şi legămîntul Său.23 De fapt, tocmai atunci cînd esteprovocat se spune despre El că „arde de mînie",2 sau că mînia Lui izbucneşteşi arde ca un foc.25 în consecinţă, noi citim despre „focul mîniei Lui" saudespre „focul geloziei Lui"; într-adevăr, Dumnezeu le uneşte pe amîndouâ sivorbeşte despre „focul mîniei Mele geloase"26 (în versiunea NIV, n.tr.).Atunci cînd este vorba despre focul mîniei Lui, ca şi în cazul provocării lui

Iehova la mînie, este implicată o anumită invariabilitate. în căldura toridă averilor din Palestina, focurile se aprindeau uşor. Tot aşa era şi cu mînia luiIehova. Dar niciodată ea nu era rezultatul unui capriciu; întotdeauna era oreacţie faţă de rău. La fel, mînia Lui nu a fost niciodată necontrolată.Dimpotrivă, în primii ani din viaţa poporului Israel, El îşi oprea „de multe orimînia şi nu dădea drumul întregii Lui urgii".27 Dar cînd „n-a putut să maisufere" răzvrătirea încăpăţînata a poporului Său împotriva Lui, El a zis:„Lucrul acesta se va întîmpla şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi aveamilă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecata dupâ puterea ta şi după faptele tale,zice Domnul, Dumnezeu".28

Dacă era uşor să se aprindă un foc în timpul perioadei uscate din Palestina, a-1 stinge era foarte greu. Tot aşa era şi cu mînia lui Dumnezeu. O datăce aceasta s-a aprins pe bună dreptate, El „nu S-a întors din iuţimea mînieiLui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda". Odată aprinsă, mîniaLui nu se stingea uşor.29 Dimpotrivă, cînd mînia lui Iehova s-a aprins împotriva poporului Lui, aceasta i-a „mistuit". Cu alte cuvinte, aşa cum focul duce

la nimicire, tot aşa şi mînia lui Iehova duce la judecată. Căci Iehova este „unfoc mistuitor".30 Focul mîniei Lui s-a „stins", „s-a micşorat" sau „a încetat",numai cînd judecata a fost înfăptuită,31 sau numai cînd a avut loc o regenerareradicala, care a dat naştere justiţiei sociale.32

Ilustraţia focului este foarte adecvata şi limbajului ce exprimă provocareaExistă ceva în esenţa fiinţei morale a lui Dumnezeu care este „provocat" dceea ce este rău, şi care „aprins" de el, începe să „ardă" pînă ce răul est„mistuit".

în al treilea rînd, există limbajul care exprimă satisfacerea în sine. O seamde cuvinte par să afirme adevărul că Dumnezeu trebuie să fie El însuşi, cceea ce este în El trebuie să iasă în afară şi că cerinţele naturii Sale trebuie sfie satisfăcute de o acţiune adecvata a Lui. Cuvîntul de bază este kalah, careste folosit în special de Ezechiel, în legătură cu mînia lui Dumnezeu. Acescuvînt înseamnă „a încheia, a ajunge la capăt, a fi terminat, înfăptuit, isprâvit". El apare în diferite contexte ale Vechiului Testament, aproape

122


întotdeauna cu scopul de a indica „sfîrşitul" unui lucru, indiferent că estevorba de distrugerea lui sau de terminarea lui într-un alt mod. Timpul, lucrulsi viaţa toate au un sfîrşit. Lacrimile seacă prin plîns, apa se sfîrşeşte şi iarbase usucă în timpul secetei, şi puterea noastră fizică se epuizează. Aşadar, prinEzechiel Iehova îi avertizează pe locuitorii lui Iuda că El este gata sâ-Şi „ducăla îndeplinire"(AV), sâ-Şi „satisfacă" (RSV) sau sâ-Şi „cheltuiască" (NIV)mînia împotriva lor.33 Ei au refuzat sâ-L asculte şi au continuat în idolatrialor. Aşadar, în cele din urmă, „Vine vremea, se apropie ziua de necaz... Acum

îmi voi vărsa curînd urgia peste tine, îmi voi potoli mînia peste tine" (Ezechiel7:7- 8). Este interesant că „vărsarea" şi „potolirea" (în original, „cheltuirea",n.tr.) merg mînâ în mînă, căci ceea ce a fost vărsat nu mai poate fi adunat dinnou şi ceea ce a fost cheltuit s-a terminat. Aceleaşi ilustraţii sînt cuplate în

Plîngerile lui Ieremia 4:11: „Domnul Si-a sleit kalah urgia (în original, „mînia", n.tr.) ; Şi-a vărsat mînia aprinsă". Intr-adevâr, mînia lui Iehova înceteazănumai atunci cînd este „cheltuită". Acelaşi concept al acestei necesităţi lăuntrice a lui Dumnezeu este exprimat de aceste verbe. Ceea ce există înlâuntrullui Iehova trebuie exprimat; şi ceea ce este exprimat trebuie să fie „cheltuit"sau „satisfăcut" în întregime.

Ca să recapitulăm, Dumnezeu este „provocat" la o mînie plină de gelozie împotriva poporului Său, de păcatele lor. Odată aprinsă, mînia Lui „arde" şinu se stinge uşor. El o „dezlănţuie", o „varsă", o „potoleşte". Acest limbajzugrăveşte judecata lui Dumnezeu care porneşte din lăuntrul Lui, din caracterul Lui cel sfînt, corespunzînd întru totul acestuia şi care de aceea esteinevitabila.

Pînă acum însă tabloul nu prezintă decît un singur aspect. Din cauzaistoriei apostaziei lui Israel, prorocii s-au concentrat asupra mîniei lui Iehovaşi asupra judecăţii care este consecinţa acesteia. Dar motivul pentru care

această ameninţare cu distrugerea naţiunii este atît de cumplită este datorităfaptului că a fost rostita pe fondul dragostei pe care a avut-o Dumnezeupentru Israel, a alegerii acestui popor şi a legâmîntului pe care 1-a încheiat cuel. Această relaţie speciala cu Israel pe care Dumnezeu a iniţiat-o şi amenţinut-o şi pe care a promis s-o reînnoiască a originat tot din caracterulLui. El a acţionat „din pricina Numelui Său". El nu 1-a iubit pe Israel şi 1-aales pentru că era un popor mai numeros decît alte popoare, câci el era celmai mic. Nu, El şi-a manifestat dragostea faţă de ei numai pentru faptul căi-a iubit (Deuteronom 7:7-8). Nu există nici o altă explicaţie pentru dragosteape care El a avut-o pentru ei, decît dragostea Lui pentru ei.

Aşadar, există o a patra modalitate prin care Scriptura subliniază faptulcâ Dumnezeu este compatibil cu El însuşi, şi anume prin utilizarea limbajuluiNumelui. Dumnezeu acţionează întotdeauna „în conformitate cu NumeleSău". Desigur, acesta nu este singurul criteriu după care evaluăm activitateaLui. El de asemenea ne tratează şi „după faptele noastre". Dar nu o facenicidecum într-un mod invariabil. într-adevăr, dacă ne-ar fi tratat aşa, noi am

123




fi nimiciţi. Aşadar, El „nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedespeştedupă fărădelegile noastre".34 Căci El este „un Dumnezeu plin de îndurare similostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie" (Exodul 34:6). DeşiEl nu ne tratează întotdeauna „după faptele noastre", El face întotdeaunalucrul acesta „în conformitate cu Numele Său", adică, într-o manieră compatibilă cu natura Sa revelată.35 Contrastul este prezentat în mod voit înEzechiel 20:44: „Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Mă voi purta cu voi avînd

în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici dupăfaptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu".

Ieremia 14 exprimă, subliniind în detaliu, adevărul că Iehova este şi va fi întotdeauna credincios Numelui Lui, adică Lui însuşi. Contextul în caresîntem plasaţi este acela al unei secete devastatoare: rezervoarele erau goale,pâmîntul crăpat, fermierii îngroziţi şi animalele buimăcite (v. 1-6). în situaţia

aceasta disperată, Israel a strigat către Domnul: „Dacă nelegiuirile noastremărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne!" (v.7). Cu alte cuvinte, „cu toate că nu putem veni înaintea Ta bazîndu-ne peceea ce sîntem noi, putem veni şi venim bazîndu-ne pe ceea ce eşti Tu". Israelşi-a adus aminte că era poporul ales al lui Dumnezeu şi I-a cerut lui Dumnezeu să acţioneze într-un mod care să fie compatibil cu legâmîntul Său plinde îndurare şi cu caracterul Său neschimbător, căci, au adăugat ei, „NumeleTău este chemat peste noi" (v. 8-9). în contrast cu prorocii mincinoşi carepredicau un mesaj strîmb, de pace fără judecată (v. 13-16), Ieremia a propovăduit sabie, foamete şi ciumă (v. 12). Dar, de asemenea, El a privit dincolode judecată la restaurare, convins că Iehova va acţiona, a spus El, „pentruNumele (Său)" (v. 21).

Aceeaşi temă a fost dezvoltată mai departe în Ezechiel 36. Acolo Iehovaa promis poporului Său că după judecată va avea loc restaurarea, dar a fostatît de sincer în ce priveşte motivele Sale încît cuvintele Lui au produsconfuzie. „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din

pricina Numelui Meu celui Sfînt" (v. 22). Ei îl profaraseră, contribuiseră ladispreţuirea şi hulirea lui de către popoare. Dar Iehova S-a îndurat deNumele Lui cel Sfînt şi a demonstrat încă o dată sfinţenia lui, unicitatea lui,

înaintea lumii. Căci popoarele vor şti că El este Domnul, Cel viu (v. 21, 23)Cînd Dumnezeu acţionează astfel „din pricina Numelui Său", interesul Lunu este numai acela de a-l proteja să nu fie interpretat greşit; El este determinat sâ-i fie credincios. El este preocupat mai mult de consecvenţa Sa decî de reputaţia Sa.

în lumina acestor pasaje biblice cu privire la consecvenţa lui Dumnezecu Sine însuşi putem înţelege de ce este imposibil ca Dumnezeu să facă ceece Cristos ne-a poruncit nouă să facem. El ne-a spus să ne lepădăm de no

înşine, dar Dumnezeu „nu Se poate tăgădui singur".36 De ce este aşa? De cnu face Dumnezeu şi într-adevăr nici nu poate să facă ceea ce ne spune nousă facem? Pentru că Dumnezeu este Dumnezeu şi nu om, cu atît mai puţin

124


un om căzut. Noi trebuie să negăm sau să ne lepădăm de orice lucru dinlăuntru nostru care nu este compatibil cu adevărata noastră umanitate. Dar

în Dumnezeu nu există nimic care să nu fie compatibil cu adevărata Sa naturădivină şi, ca atare, nu există nimic de care să Se lepede. Noi trebuie să nelepădăm de noi înşine, cu scopul de a fi cu adevărat noi înşine; pentru căDumnezeu nu este niciodată altul decît El însuşi cu adevărat, El nu Se valepăda şi nu se poate niciodată lepăda de El însuşi. El Se poate dezbrăca deslava ce I se cuvine şi Se poate umili ca să ne slujească. într-adevăr, tocmaiacest lucru 1-a făcut El (Filipeni 2:7-8). Dar El nu poate renunţa la nici o partedin Sine, întrucît El este perfect. El nu Se poate contrazice pe Sine. Aceastaeste integritatea Lui. în ce ne priveşte pe noi, noi sîntem în permanenţăconştienţi de inconsecvenţele noastre umane; de obicei ele dau naştere lacomentarii. „Nu-i deloc genul lui", zicem noi, sau „Astăzi parcă n-ai fi tu

însuţi", sau „Mă aştept la mai mult din partea ta". Dar îşi poate cinevaimagina că s-ar putea spune aşa ceva despre Dumnezeu? El este întotdeaunaEl însuşi şi nu este niciodată inconsecvent. Dacă S-ar comporta vreodată

într-un fel care nu-I este „caracteristic", El ar înceta să mai fie Dumnezeu şilumea ar fi victima unei confuzii morale. Nu, Dumnezeu este Dumnezeu; Elnu deviază de la a fi El însuşi niciodată, nici măcar o iotă, nici cît grosimeaunui fir de păr.

Dragostea sfîntă a lui Dumnezeu **

Ce legătură există între aceasta şi reconciliere? Există o legătură tocmaipentru faptul că modul în care Dumnezeu alege să- i ierte pe păcătoşi şi să-i

împace cu Sine trebuie, înainte de toate, să fie întru totul compatibil cupropriul Său caracter. Nu este suficient ca El să-1 răstoarne şi să-1 dezarmezepe Satan pentru a-i elibera pe captivii acestuia. Nu este suficient nici măcarfaptul că El trebuie să-Şi satisfacă Legea Sa, onoarea Sa şi dreptatea Sa sauordinea morală: El trebuie să Se satisfacă şi pe Sine. Celelalte formulări

insistă pe bună dreptate că t rebuie satisfăcut cel puţin un aspect al fiinţei Lui,fie Legea Lui, onoarea, dreptatea Lui sau ordinea morală; meritul acesteiformulări din urmă este că ea insistă asupra satisfacerii lui Dumnezeu însuşiîn fiecare aspect al Fiinţei Sale, inclusiv dreptatea Lui şi dragostea Lui.

Dar cînd separăm atributele lui Dumnezeu şi le punem în contrast, bachiar vorbim despre o „problemă" sau „dilemă" care există în Dumnezeu cuprivire la acest conflict, nu sîntem oare în pericolul de a trece dincolo delimitele Scripturii? Oare a avut dreptate P.T. Forsyth atunci cînd a scris că„în Biblie nu se menţionează nimic cu privire la discordia între atributeledivine"?37 Eu nu cred că a avut dreptate. Desigur, discuţia despre „discordie"sau „conflict" în Dumnezeu este un limbaj foarte antropomorfic. Dar Biblianu se teme de antropomorfisme.»Toţi părinţii cunosc preţul dragostei şi ce

înseamnă să fii „sfîşiat" de sentimente contradictorii, în special atunci cîndtrebuie sâ-şi pedepsească copiii. Poate că cel mai viu model uman pe care ni-1

125




prezintă Scriptura cu privire la Dumnezeu este durerea părintească care-este atribuita în Osea 11. El Se referă la Israel ca la „copilul" Lui, ca la „fiul'Lui (v. 1), pe care El 1-a învăţat să umble, pe care 1-a luat în braţe (v. 3), sprcare S-a aplecat sâ-1 hrănească (v. 4). Cu toate acestea fiul Lui s-a dovedicapricios şi nu a vrut să recunoască dragostea plină de gingăşie a Tatălui săuIsrael a fost hotârît să se departe de El răzvrătindu-se (v. 5-7). De aceea, ea meritat pedeapsa. Dar poate Tatăl lui să meargă pînâ acolo încît să-pedepsească? Aşadar, Dumnezeu a monologat:

„Cum să te dau, Efraime?

Cum să te predau, Israele?Cum să-ţi fac ca Admei?Cum să te fac ca Ţeboimul?

Mi se zbate inima în MineŞi tot lâuntrul Mi se mişcă de milă.

Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă,nu voi mai nimici pe Efraim;

Căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om.Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău

Şi nu voi veni să te prăpădesc (Osea 11:8-9).

Cu siguranţă, aici există un conflict al sentimentelor, un dezacord întratributele lui Dumnezeu. Cele patru întrebări care încep cu cuvintele „Cusă...?" sînt o mărturie a luptei dintre ceea ce Iehova este dator să facă dipricina dreptăţi i Sale şi ceea ce nu poate să facă din pricina dragostei Sale^Şce este acea „zbatere a inimii" din lâuntrul Lui dacă nu o tensiune lăuntric

dintre „compasiunea" Lui şi „mînia Lui aprinsă"?,Biblia conţine şi alte expresii care exprimă în mai multe feluri aceast„dualitate" în Dumnezeu. El „este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv,... dar El nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte nelegiuirea";iîn El „bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea ssărută"; El Se prezintă pe Sine ca un „Dumnezeu drept şi Mîntuitor", alăturde care nu mai există un altul; şi în mînia Lui El îşi aduce aminte de îndurareIoan descrie Cuvîntul care S-a făcut trup, pe singurul Fiu al Tatălui, ca fiin„plin de har şi de adevăr"; iar Pavel, examinînd raporturile pe care Dumnezele întreţine atît cu evreii cît şi cu neamurile, ne invită să luăm în considerar„bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu"./în ce priveşte crucea şi mîntuireaPavel scrie de asemenea că Dumnezeu îşi demonstrează dreptatea Lui „î aşa fel încît să fie drept şi totuşi să îndreptăţească pe cel ce crede în Isus" ,nu găseşte nici o anomalie în a juxtapune nefericiri la mînia lui Dumnezeu şla dragostea lui Dumnezeu, în timp ce Ioan ne asigură că, dacă ne mărturisipăcatele, Dumnezeu va fi „credincios şi drept" să ne ierte.38 Iată deci nouperechi, fiecare conţinînd două adevăruri complementare despre Dumnezeu,

126


ca şi cum ne-ar aminti să ne ferim de a vorbi despre un aspect al caracteruluilui Dumnezeu fără a aminti şi perechea lui.

în The Mediator, Emil Brunner nu a ezitat să scrie despre „dualitateanaturii" lui Dumnezeu, ca fiind „misterul central al revelaţiei creştine" (p.519). Căci „Dumnezeu nu este simplu Dragoste. Natura lui Dumnezeu nupoate fi exprimata complet într- un cuvînt" (p. 281-282). într-adevăr, opoziţiape care o manifestă omul modern faţă de limbajul juridic privitor la cruce sedatorează în principal „faptului că noţiunea de sfinţenie divină a fost înghiţităde noţiunea dragostei divine; acest lucru înseamnă că ideea biblică de Dumnezeu, în care elementul decisiv este această natură dublă a sfinţeniei şi a

dragostei este înlocuita cu un nou concept despre Dumnezeu care estemodern, unilateral şi monist" (p. 467). Cu toate acestea, „dualismul sfinţenieisi al dragostei,... al îndurării şi al mîniei nu poate fi dizolvat, schimbat într-unsingur concept sintetic, fără să distrugem în acelaşi timp importanţa cunoaşterii biblice a lui Dumnezeu, realitatea şi misterul revelaţiei şi al reconcilierii...Aici apare „dialectica" întregii teologii creştine adevărate, care nu caută decîtsă exprime intelectual natura indisolubilă a acestui dualism" (p. 519, vezi notade la subsol)^Deci crucea lui Cristos „este evenimentul în care Dumnezeu îşiface cunoscute în acelaşi timp sfinţenia şi dragostea Lui, într-un singureveniment, într-o manieră absolută" (p. 450).i„Crucea este singurul loc încare Dumnezeul iubitor, iertător şi plin de îndurare este descoperit într-oastfel de manieră încît noi percepem că sfinţenia şi dragostea Lui sînt ambeleinfinite"t(p. 470). De fapt, „aspectul obiectiv al reconcilierii... poate fi prezentat pe scurt astfel::el constă din combinaţia dintre dreptatea inflexibilă, cupedepsele pe care le prevede aceasta şi dragostea transcendentă" (p. 520).

în acelaşi timp, noi nu trebuie să considerăm niciodată că aceasta duali

tate existenta în Dumnezeu este ireconciliabilă. Căci Dumnezeu nu este îndezacord cu El însuşi, oricît de mult ni s-ar părea că es tcEl este „Dumnezeulpăcii", al liniştii lăuntrice, nu al tulburării^Este adevărat, găsim că este greusă ni-L închipuim pe Dumnezeu în acelaşi timp un Judecător care trebuie săpedepsească pe răufăcători şi un Tată iubitor care trebuie să găsească omodalitate de a-i ierta. Şi totuşi, El este simultan şi una şi cealaltă; în cuvintelelui G.C. Berkouwer,-„în crucea lui Cristos, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu sînt revelate simultan,39 în timp ce Calvin, dînd glas celor spuse deAugustin, a fost şi mai curajos. El a scris despre Dumnezeu că „El ne-a iubit

într-un mod minunat şi divin, chiar şi atunci cînd ne-a urît".40 într-adevăr,cele două sentimente ale lui Dumnezeu nu sînt numai simultane; ele sîntidentice^ sau cel puţin expresii alternative ale aceleiaşi realităţi. Căci „mînialui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu", a scris Brunner într-o frază

îndrăzneaţă, „aşa cum simte omul care s-a îndepărtat de Dumnezeu şi s-arăzvrătit împotriva Lui".41

127




Un teolog care s-a străduit mult să înţeleagă această tensiune este P.ŢForsyth, care a inventat - sau cel puţin a popularizat - expresia „dragostesffntă a lui Dumnezeu".

„Creştinătatea (a scris el) este preocupată înainte de orice desfinţenia luiDumne zeu care îi ap are omului ca dragoste...i Punctul de pornir e alsfinţeniei suprem e a dragostei lui Dumne zeu, şi nu mila, compasiunea sauafecţiunea ei, este linia despărţitoare dintre Evanghelie şi... liberalismulteologic... Punctul meu de plecare este că prima preocupare şi revelaţie alui Cristos nu a fost doar dragostea iertătoare a lui Dumnezeu, ci sfinţeniaunei iubiri de felul acesta."

Din nou,

„Dacă am vorbi mai puţin despre dragostea lui Dumnezeu şi mai multdespre sfinţenia Lui, mai mult despre judecata Lui, am putea spune multmai mult atunci cînd am vorbi într-adevăr despre dragostea Lui." 42

Şi totuşi,

,',Fără un Dumnez eu sfînt nu ar exista o proble mă a reconcilierii. Sfinţenia dragostei lui Dumnezeu este aceea care face ca crucea reconcilieriisă fie necesară...4^

Dacă avem această viziune a dragostei sfinte a lui Dumnezeu vom evitacaricaturizarea Lui. Noi nu trebuie să ni-L imaginăm nici ca un Dumnezeuindulgent care, pentru a ne scuti de pedeapsă sau pentru a ne răsfăţa, îşicompromite sfinţenia şi nici ca un Dumnezeu aspru, răzbunător care, pentrua ne zdrobi şi a ne distruge, îşi înăbuşe dragostea. Cum îşi poate atunciDumnezeu exprima sfinţenia fără să ne mistuie, şi dragostea Lui fără să netreacă cu vederea pâcatele?iCum îşi poate Dumnezeu satisface dragostea Lui

sfîntă? Cum ne poate El mîntui şi în acelaşi timp să Se satisfacă pe Sine?.Răspundem în această fază că, cu scopul de a se satisface pe Sine, El S-asacrificat pe Sine - într-adevăr S-a dat pe Sine în locul nostru,Ce a însemnatlucrul acesta vom încerca să înţelegem în capitolul următor.

Sub crucea lui IsusSînt gata să-mi iau locul -

La umbra stîncii-s pusSă nu mă ardă focul...

O, adăpost ferice,Refugiu sfînt, ceresc,

O, loc unde iubireaŞi dreptul se-ntîlnesc!

128


Note:

1. Pentru o trecere în revistă a diferitelor teorii ale reconcilierii, vezi H.E.W.Turner, Patristic Doctrine, J.K. Mozley, Doctrine of the Atonement, RobertMackintosh, Historic Theories şi Robert S. Franks, History of the Doctrine of the Work of Christ.

2. Orat. xlv.22.3. Catechedcal Oration 22-26. Vezi A.S. Dunstone, Atonement in Gregory of

Nyssa, p. 15, nota de la subsol nr. 7.4. Sentences, Liber III, Distinctio xix.l.5. Nathaniel Dimock, cu toate că nu a acceptat „limbajul liber sau afirmaţiile

derutante ale unora dintre părinţii Bisericii, întrucît Dumnezeu nu face nicio tranzacţie cu diavolul, a crede totuşi că reacţia faţă de afirmaţiile acestorpărinţi a fost exagerată şi „punctele de vedere patristice asupra acestuisubiect au fost criticate mai mult decît trebuie". De aceea el extrage înSuplimentul B cîteva adevăruri biblice din aceste puncte de vedere patristice, „referitoare la răscumpărarea lui Cristos văzută în legătură cu stă-pînirea şi lucrările diavolului". Vezi lucrarea lui, Doctrine of the Death of Christ, p. 121-136.

6. R.W. Dale, Atonement, p. 277.7. Henry Wace, Sacrifice for Christ, p. 16.8. Ibid., p. 22, 28-29, 36.9. Robert S. Franks, Work of Christ, p. 135.10. R.W. Dale, Atonement, p. 372.11. Nathaniel Dimock, Doctrine of the Death of Christ, p. 32, nota de la subsol

nr. 1.12. Robert S. Franks, Work of Christ, p. 126.

13. James Denney, Atonement, p. 116.14. Institutele creştine, II.xvi.10, compară II.xii.3.15. Thomas Cranmer, First Book of Homilies, p. 130. Mărturisirea de credinţă)

de la Westminster (1647) declară de asemenea că Domnul Isus, prin ascultarea Sa desăvîrşită şi prin jertfa de Sine, „a satisfăcut complet dreptateaTatălui Său" (VIII.5). într-adevăr, aceasta a fost „o satisfacere adecvată,reală şi completă a dreptăţii Tatălui Său", în folosul celui îndreptăţit (XI.3).

16. Hugo Grotius, Defence of the Catholic Faith, p. 57.17. P.T. Forsyth, Cruciality of the Cross, p. 137-138. Vezi de asemenea cartea

lui, Lucrarea lui Cristos, p. 122-129.18. B.B. Warfield, Person and Work, p. 292.19. Ronald S. Wallace, Atoning Death, p. 113.20. Deuteronom 32:16, 21. Compară Judecători 2:12; 1 împăraţi 15:30; 21:22;

2 împăraţi 17:17; 22:17; Psalmul 78:58.21. De exemplu, Ieremia 32:30-32; Ezechiel 8:17; Osea 12:14.

129

http://ii.xvi.10/

http://ii.xvi.10/




22. De exemplu, Genesa 39:19; Exodul 32:19; 1 Samuel 11:6; 2 Samuel 12.S-Estera 7:10.

23. De exemplu, Iosua 7:1; 23:16; Judecători 3:8; 2 Samuel 24:1; 2 împăraţi13:3; 22:13; Osea 8:5.

24. De exemplu, Deuteronom 29:27-28; 2 împăraţi 22:7; Psalmul 79:5.

25. De exemplu, Ieremia 4:4; 21:12.

26. De exemplu, Ezechiel 36:5-6; 38:19; Ţefania 1:18; 3:8.

27. Psalmul 78:38. Compară Isaia 48:9; Plîngerile Iui Ieremia 3:22; şi în NouTestament Romani 2:4 şi 2 Petru 3:9.

28. Ieremia 44:22; Ezechiel 24:13-14; Compară Exodul 32:10.

29. 2 împăraţi 23:26; 22:17; 2 Cronici 34:25; Ieremia 21:12.

30. Deut eron om 4:24, citat în Evrei 12:29. Cîteva exempl e de cita te caportretizează judecata lui Dumnezeu ca un foc nimicitor, sînt: Numeri 11:1-Deuteronom 6:15; Psalmul 59:13; Isaia 10:17; 30:27; Plîngerile lui Ieremia2:3; Ezechiel 22:31; Ţefania 1:18.

31. De exemplu, Iosua 7:26; Ezechiel 5:13; 16:42; 21:17.

32. De exemplu, Ieremia 4:4; 21:12.

33. Ezechiel 5:13; 6:12; 7:8; 13:15; 20:8, 21.

34. Psalmul 103:10. Pentru îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru înfrînarea mînieiLui şi pentru amînarea judecăţii Lui, vezi de asemenea Neemia 9:31; Plîngerile lui Ieremia 3:22; Romani 2:4-16; 3:25; 2 Petru 3:9. Fă, de exemplu,un contrast între acestea şi Ezechiel 7:8-9, 27.

35. De exemplu, Psalmul 23:3; 143:11.

36. Marcu 8:34; 2 Timotei 2:13.

37. P.T. Forsyth, The Work of Christ, p. 118.

38. Exodul 34:6-7; Psalmul 85:10; Isaia 45:21; Habacuc 3:2; Mica 7:18; Ioan1:14; Romani 11:22; 3:26; Efeseni 2:3-4; 1 Ioan 1:9.

39. G.C. Berkouwer, Work of Christ, p. 277.40 . Institutele creştine, II.xvi.4. Compară II.xvii.2.

41. Emil Brunner, Man in Revolt, p. 187.

42. P.T. Forsyth, Cruciality of the Cross, p. 5-6 şi 73.

43. P.T. Forsyth, Work of Christ, p. 80. El foloseşte expresia dragoste sfîntă şi în TheJustification of Cod, în special la paginile 124-131 şi 190-195. WiliamTemple a preluat-o în Christus Veritas, în special la p. 257-260.

130

6

AUTOSUBSTITUIREAFĂCUTĂ DE DUMNEZEU

Noi am localizat problema iertării în gravitatea păcatului şi în măreţia luiDumnezeu, adică, în realitatea a ceea ce sîntem noi şi în realitatea a ceea ceeste Dumnezeu. Cum se poate împăca dragostea sfîntă a lui Dumnezeu cunelegiuita lipsă de dragoste a omului? Ce s-ar întîmpla dacă cele două s-arlovi una de cealaltă? Problema nu este în afara lui Dumnezeu; ea este

înlăuntrul propriei Sale Fiinţe. întrucît Dumnezeu nu Se contrazice niciodatăpe Sine, El trebuie să fie El însuşi şi să Se „satisfacă" pe Sine, acţionînd într-unmod absolut compatibil cu perfecţiunea caracterului Său. „Recunoaştereaacestei necesităţi divine, sau nerecunoasterea ei", a scris James Denney, „esteceea ce, pînâ la urmă, îi separă pe creştini în evanghelici şi neevanghelici, încei care sînt credincioşi Noului Testament şi cei care nu pot să-1 înţeleagă".1

în plus, aşa cum am văzut, această necesitate lăuntrică nu înseamnă căDumnezeu trebuie să fie credincios numai unui aspect al Său (indiferent căeste vorba despre Legea Lui sau onoarea Lui sau dreptatea Lui), şi nici că Eltrebuie să exprime unul dintre atributele Sale (fie el dragostea sau sfinţenia)

în detrimentul celuilalt, ci înseamnă mai degrabă că El trebuie să fie în

întregime şi fără excepţie El însuşi, în plinătatea Fiinţei Sale morale. T.J.Crawford a accentuat acest lucru: „Este cu totul eronat... să presupunem căDumnezeu acţionează la un moment dat în conformitate cu unul din atributele Sale şi într-o altă împrejurare, în conformitate cu un alt atribut. Elacţionează întotdeauna în conformitate cu toate atributele Sale... în ce priveşte dreptatea divină şi îndurarea divină în particular, ţinta lucrării Lui(adică a lui Cristos) nu a fost să le armonizeze pe acestea, ca şi cum ele ar fifost în dezacord, ci să le facă de cunoscut şi să le glorifice împreună înrăscumpărarea păcătoşilor. în cruce este prezentat un caz de acţiune combinată şi nu de acţiune contrară a acestor atribute.);'

j Atunci cum îşi poate Dumnezeu exprima simultan sfinţenia în judecatăşi dragostea în iertare ?,Numai furnizînd un înlocuitor divin pentru păcătos,aşa încît înlocuitorul să primească pedeapsa şi păcătosul iertarea., Desigur,noi păcătoşii mai avem încă de suferit unele consecinţe personale, psihologiceşi sociale de pe urma păcatelor noastre, dar consecinţa penală, pedeapsa pecare am meritat-o pentru faptul că ne-am înstrăinat de Dumnezeu, a fost

131




purtată în locul nostru de un Altul, ca noi să fim scutiţi de ea. Eu nu am întflnito definiţie a naturii substituţionare a reconcilierii mai atent formulată decîtcea care a fost dată de Charles E.B. Cranfield în comentariul pe care 1-a scrisla Epistola către romani. Cu toate că această definiţie prezintă pe scurtconcluzia spre care se îndreaptă acest capitol, este de folos poate să o citămacum cînd sîntem aproape de începutul capitolului, aşa încît să cunoaştemdirecţia spre care ne îndreptăm. Citatul face parte din exegeza pe care dr.Cranfield o face versetului din Romani 3:25. El scrie:

„întrucît, în îndurarea Sa, Dumnezeu a voit să-i ierte pe păcătoşi, şi, fiind într-adevăr îndurător, a voit să-i ierte dînd dovadă de justeţe, adică fărăsă treacă cu vederea păcatul lor în vreun fel, El a hotârît sâ-Şi îndrepte

întreaga încărcătură a mîniei Sale drepte pe care aceştia o meritau chiar împotriva Lui însuşi, în persoana Fiului Său" (p. 217).

întrebările vitale care trebuie să ne preocupe acum sînt următoarele: cineeste „înlocuitorul"? Şi cum trebuie să înţelegem şi să justificăm noţiunea căEl S-a substituit pe Sine în locul nostru? Cea mai bună cale de a aborda aceste

întrebări este aceea de a analiza jertfele Vechiului Testament, întrucît intenţia lui Dumnezeu a fost ca acestea să pregătească jertfa lui Cristos.

Jertfa în Vechiul Testament

„Interpretarea morţii lui Cristos ca o jertfă este întipărită în fiecare simbolmai important al învăţăturii Vechiului Testament ."3 Vocabularul şi expresiileidiomatice referitoare la jertfe sînt foarte frecvente. Uneori aluziile sînt lipsitede ambiguitate, ca şi atunci cînd Pavel spune despre Cristos că „S-a dat peSine pentru noi ca un prinos si ca o jertfă de bun miros (thysia prosphora) luiDumnezeu" (Efeseni 5:2). In alte situaţii, aluzia nu este atît de directă,spunînd simplu că Cristos „S-a dat pe Sine" sau „S-a adus pe Sine însuşi

jertfă" (de exemplu, Evrei 9:14) pentru noi; dar cadrul de gîndire este tot celal sistemului sacrificial al Vechiului Testament. în particular, afirmaţia că Ela murit „pentru păcat" sau „pentru păcate" (de exemplu, Romani 8:3, şiPetru 3:18) împrumută conştient traducerea în greacă a „jertfei pentrpăcat" (peri hamartias). într-adevăr, Epistola către evrei prezintă jertfa IuIsus Cristos ca fiind o împlinire completă a „umbrelor" Vechiului TestamentCăci EI S-a jertfit pe Sine (nu animale), o dată pentru totdeauna (nu în morepetat), şi astfel ne-a asigurat nu numai o curăţire ceremonialâ şi o restaurare la un loc de cinste în comunitatea legămîntului, ci purificarea conştiinţei noastre şi restaurarea pârtâşiei cu Dumnezeul Cel viu.

Dar ce semnificaţie au avut jertfele Vechiului Testament? Au avut elevaloare de substituire? Pentru a răspunde acestor întrebări, nu trebuie sfacem greşeala de a ne întoarce mai întîi spre studiile antropologice. Desigurpreoţii, altarele şi jertfele par să fi fost un fenomen universal în lumea antică

132

Autosubstituirea făcută de Dumnezeu

dar noi nu avem nici un drept să presupunem apriori că jertfele evreieşti şipâgîne au avut o semnificaţie identică. Se poate ca acestea să fi avut o originecomună în revelaţia pe care a dat-o Dumnezeu primilor noştri strămoşi. Dara spune că israeliţii (în ciuda căderilor lor) au păstrat substanţa scopuluioriginal al lui Dumnezeu, în timp ce jertfele păgîne erau coruperi degenerateale acestuia, înseamnă a recunoaşte statutul special al Scripturii.

în Vechiul Testament jertfele erau aduse într-o mare varietate de împrejurări. De exemplu, ele aveau loc în contextul unor acte de pocăinţă şi alunor sărbători, al unor nevoi naţionale, al reînnoirii legămîntului, al festivităţii familiale şi al consacrării personale. Această diversitate ne previne sănu le atribuim o singură semnificaţie sau una simplă. Totuşi, se pare că înrevelaţia pe care ne-a dat-o Dumnezeu în Vechiul Testament existau două

noţiuni de bază şi complementare cu privire la jertfe, fiecare fiind asociată cuanumite jertfe. Prima exprima sentimentul fiinţelor umane, de a aparţine dedrept lui Dumnezeu, iar cea de-a doua, sentimentul lor de înstrăinare faţă deDumnezeu, datorită păcatului şi vinei lor. Caracteristice primei categorii aufost jertfele de „pace" şi de „pârtâşie" (în Cornilescu găsim „jertfe de laudă",care evident nu pot fi aduse decît în contextul unei relaţii de pace şi părtăşiecu divinitatea, n.tr.) ce au fost asociate cu jertfele de mulţumire (Leviticul7:12), arderile de tot (în care era mistuit totul) şi ritualul celor trei sărbătorianuale ale recoltei (Exodul 23:14-17). Caracteristice celei de-a doua categoriiau fost jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină, în care era recunoscutaclar nevoia de ispăşire. Ar fi incorect să facem distincţie între aceste douăcategorii de jertfe, ca şi cum una din ele ar reprezenta apropierea omului deDumnezeu (oferindu-i daruri, să nu mai vorbim de mită, pentru a beneficiade favoarea Lui) şi cealaltă apropierea lui Dumnezeu de om (oferindu-iiertare şi reconciliere). Căci ambele categorii de jertfe erau în esenţă un modde a recunoaşte harul lui Dumnezeu şi reprezentau expresii ale dependenţeilor de acest har. Este mai bine să facem distincţie între ele aşa cum a făcutB.B. Warfield, care în prima categorie 1-a văzut „pe om ca fiind doar ocreatură", iar în cea de-a doua a văzut „nevoile omului ca păcătos". Sau, casă dezvoltăm discuţia noastră despre această distincţie, în prima categoriefiinţa umană este „o creatură care cere protecţie", iar în cea de-a doua „unpăcătos care strigă după iertare".4

Apoi Dumnezeu este prezentat în jertfe, pe de o parte, ca Creatorul decare depinde omul în ce priveşte nevoile vieţii sale, iar pe de altă parte, înacelaşi timp, ca Judecătorul care cere ispăşire pentru păcat şi ca Mîntuitorulcare face această ispăşire. Comparînd cele două categorii de jertfe, s-a recunoscut faptul că ce-a de-a doua categorie stă la baza primei categorii, prinfaptul că reconcilierea cu Judecătorul nostru este necesară chiar înainte de ane închina Creatorului nostru. De aceea este semnificativ faptul că atuncicînd Ezechia a făcut curăţirea Templului, jertfa pentru păcat care trebuia săispăşească păcatele întregului Israel a fost adusă înainte de arderea de tot (2

133




Cronici 29:20-24). Mai departe, este posibil să putem discerne cele douacategorii în jertfele lui Cain şi Abel, cu toate că pentru ambele se foloseştecuvîntul minha, un dar de mîncare. Motivul pentru care jertfa lui Cain a fostrespinsă, ni se spune, a fost că el nu a răspuns cu credinţa revelaţiei luiDumnezeu cum a făcut Abel (Evrei 11:4). în contrast cu voinţa revelată a luiDumnezeu, el ori a aşezat închinarea înaintea ispăşirii ori că aducerea roadelor a fost denaturata prin faptul că în loc să recunoască că acestea sînt niştedaruri ale Creatorului, el le-a adus ca un dar al lui. /Noţ iune a de substituire se referă la faptul că un om ia locul altuia, în

special atunci cînd trebuie să-i poarte durerea sau sâ-1 scape de ea. în modgeneral, o acţiune de felul acesta este considerată ca fiind nobilă/Este unlucru bun să-i scuteşti pe oameni de durere; este un lucru de două ori mai

bun să faci lucrul acesta cu preţul de a purta tu însuţi durerea. Noi admirămaltruismul lui Moise care a fost de acord ca numele lui sa fie şters din cartealui Iehova, dacă numai prin aceasta putea Israel să fie iertat (Exodul 32:32).Ne exprimăm respectul de asemenea faţă de o dorinţă aproape identică pecare şi-a exprimat-o Pavel (Romani 9:1-4) şi faţă de promisiunea lui de a plătidatoriile lui Filimon (Filimon 18-19). în mod similar, în secolul nostru, noi nuputem râmîne nemişcaţi în faţa actelor de eroism ale părintelui MaximilianKolbe, franciscanul polonez, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Cîndmai mulţi prizonieri au fost selectaţi pentru a fi executaţi şi unul dintre ei astrigat că este căsătorit şi are copii, „părintele Kolbe a păşit înainte şi a

întrebat dacă ar putea să ia el locul celui condamnat. Oferta lui a fostacceptată de autorităţi şi el a fost aşezat într-o celulă subterană unde a fostlăsat să moară prin înfometare".5

Aşadar, nu este surprinzător faptul că acest principiu bine cunoscut, alsubstituirii, a fost aplicat de însuşi Dumnezeu cu privire la jertfe. Avraam „aadus ca ardere de tot în locul fiului său" un berbec pe care i 1-a scos în cale

Dumnezeu (Genesa 22:13). Moise a prevăzut ca, în cazul unui omor nerezolvat, bătrînii cetăţii să se declare mai întîi pe ei înşişi nevinovaţi şi apoi să jertfească o viţea în locul ucigaşului necunoscut (Deuteronom 21:1-9). Evident, Mica a înţeles bine principiul substituirii, căci el a monologat desprefelul în care trebuie să vină înaintea lui Iehova şi s-a întrebat ce ar trebui să-Iaducă: arderi de tot, animale, rîuri de untdelemn sau, în cuvintele lui: „Să daueu pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentrupăcatul meu?". Faptul că el şi-a dat un răspuns moral şi nu unul de naturărituală şi în special faptul că el a respins gîndul oribil de a-şi sacrifica fiul înlocul său, nu înseamnă că el a respins principiul substituirii caracteristicsistemului jertfelor din Vechiul Testament (Mica 6:6-8).

Acest sistem complicat reglementa jertfele zilnice, săptămînale, lunare,anuale şi ocazionale. De asemenea el a inclus cinci tipuri principale de jertfe,care sînt prezentate în detaliu în primele capitole din Leviticul, şi anume,arderile de tot, jertfe din cereale, jertfe pentru pace, jertfe pentru păcat şi

134

Autosubstkuirea făcută de Dumnezeu

jertfe pentru vină. întrucît jertfele din cereale constau din grîu şi untdelemnsi nu din carne şi sînge, ele erau atipice şi de aceea se aduceau o dată cucelelalte tipuri de jertfe. Celelalte patru tipuri erau jertfe cu vărsare de sîngesi, cu toate că existau anumite diferenţe între ele (în ce priveşte ocazia cu careerau aduse şi felul de întrebuinţare a sîngelui şi a cărnii), ele aveau în comunacelaşi ritual de bază în care era cuprins preotul şi închinătorul/Ritualul eraplin de viaţă. închinătorul aducea animalul, îşi punea mîna sau mîinile pe elsi îl omora. Preotul stropea apoi altarul cu sînge, ardea o parte din carne şifăcea aranjamentele pentru consumarea părţii rămase. Acesta era un simbolism semnificativ, nu un act de vrăjitorie lipsit de sens. Prin faptul că îşipunea mîna sau mîinile peste animal, cel care aducea jertfa se identificadesigur cu ea şi arăta „solemn" că „victima este înlocuitorul lui"^ Uniicercetători ai Scripturii merg şi mai departe şi văd în această aşezare a mîinilorpe animal un „transfer simbolic al păcatelor celui ce oferea jertfa asupraanimalului",7 aşa cum vedem explicit în cazul ţapului ispăşitor despre carevom vorbi mai tîrziu. Şi într-un caz şi în altul, după ce i-a luat locul, animalulde substituire era omorît ca dovadă că pedeapsa pentru păcat este moartea,făcîndu-se stropirea cu sîngele lui (ca un simbol că moartea a avut loc), iarviaţa celui care aducea jertfa era cruţată.

Cea mai clară dovadă că jertfele cu vărsare de sînge din ritualul vechiuluiTestament aveau semnificaţia unei substituiri şi că acesta a fost motivulpentru care vărsarea şi stropirea sîngelui era indispensabilă ispăşirii, se găseşte în această afirmaţie pe care a făcut-o Dumnezeu atunci cînd a explicatde ce era interzisă consumarea sîngelui:

„Căci viaţa trupului este în sînge. Vi l-am dat ca să-1 puneţi pe altar, ca săslujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el facesîngele ispăşire" (Leviticul 17:11).

Trei afirmaţii importante se fac în acest text cu privire la sînge. în primulrînd, sîngele este simbolul vieţii. Se pare că oamenii au înţeles din antichitatecă „sîngele este viaţa". Conceptul datează cel puţin din vremea lui Noe, căruiaDumnezeu i-a interzis să mănînce „carnea cu viaţa ei, adică cu sîngele ei" înea (Genesa 9:4) şi a fost mai tîrziu repetat în formula „sîngele este viaţa"(Deuteronom 12:23). Accentul se punea însă nu pe sîngele care curgea învene, simbolul vieţii care continua, ci pe sîngele vărsat, simbolul vieţii terminate, de obicei prin mijloace violente.

în al doilea rînd, sîngele face ispăşire şi motivul pentru care el are oimportanţă ispăşitoare reiese din repetarea cuvîntului „viaţă". Sîngele „faceispăşire pentru viaţa omului", nu numai datorită faptului că „viaţa trupuluieste în sînge". O viaţă este cruţată; cealaltă viaţă este sacrificată în locul ei.Ceea ce face ispăşirea pe altar este „vărsarea sîngelui purtător de viaţă". T.J.Crawford se exprimă bine: „Atunci textul, conform înţelesului lui desluşit şievident, vorbeşte de caracterul înlocuitor al ritualului unei jertfe. S-a dat viaţă

135




pentru viaţă, viaţa victimei pentru viaţa celui ce aduce jertfa"; într-adevăr,„viaţa victimei nevinovate pentru viaţa aducătorului de jertfă care este păcătos".'8

în al treilea rînd, sîngele a fost lăsat de Dumnezeu cu acest scop deispăşire. „Vi l-am dat, spune El, să-1 puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşirepentru sufletele voastre". Aşadar, noi trebuie să privim sistemul de jertfe cafiind dat de Dumnezeu, nu născocit de om, iar jertfele individuale nu ca penişte născociri omeneşti pentru a-L îmbuna pe Dumnezeu, ci ca pe niştemijloace de ispăşire care ne sînt puse la îndemînâ de însuşi Dumnezeu.

Acest cadru al Vechiului Testament ne ajută să înţelegem două texte deimportanţa crucială din Epistola către evrei. Primul spune ca „fără vărsare

de sînge nu este iertare" (9:22), iar cel de-al doilea că „este cu neputinţă casîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele" (10:4). Faptul că iertarea nu•se făcea fără sînge însemna că ispăşirea nu se putea face fără substituire.Trebuia să se dea viaţă pentru viaţă sau sînge pentru sînge. Dar jertfele cuvărsare de sînge din Vechiul Testament nu au fost decît nişte umbre; substanţa a fost Cristos. Ca substituirea să fie eficientă, trebuie să existe unechivalent adecvat. Jertfele animale nu au putut să facă ispăşirea pentrufiinţele umane, întrucît o fiinţă umană este „cu mult mai de preţ... decît ooaie", aşa cum însuşi Isus a spus (Matei 12:12). Numai „sîngele scump al luiCristos" a fost suficient de valoros (1 Petru 1:19).

Pastele şi purtarea păcatelorNe întoarcem acum de la principiul substituirii, aşa cum îl vedem în ceea cespune Vechiul Testament despre jertfele cu vărsare de sînge în general, ladouă aplicaţii specifice ale acestui principiu, şi anume la Paşte şi la conceptul

de purtare a păcatelor.Din două motive este bine să începem cu Pastele. Primul motiv este căPastele original marca începutul vieţii Israelului ca naţiune. „Luna aceasta vafi pentru voi cea dintîi lună, le-a spus Dumnezeu; ea va fi pentru voi cea dintîilună a anului" (Exodul 12:2). Aceasta trebuia să inaugureze calendarul loranual întrucît în acea lună Dumnezeu îi izbăvise de sub lunga şi apăsătoarearobie egipteană şi pentru că exodul lor a dus la reînnoirea legămîntului pecare 1-a făcut Dumnezeu cu ei la Muntele Sinai. Dar înainte de exod şi delegâmînt au avut loc Pastele. Ei aveau să sărbătorească ziua aceea generaţiide-a rîndul; aveau s-o ţină „în cinstea Domnului", „ca o lege veşnică" pentruurmaşii lor (12:14, 17).

— Al doilea motiv pentru care începem aici este că Noul Testament identifică clar moartea lui Cristos cu împlinirea Pastelor, şi apariţia acestei noicomunităţi răscumpărate cu un nou exod. Spunem lucrul acesta nu numaipentru că Ioan Botezătorul îl prezintă pe Isus ca „Mielul lui Dumnezeu careridică păcatele lumii" (Ioan 1:29, 36),9 nici pentru că în conformitate cu

cronologia ultimelor evenimente pe care ne-o dă Ioan, Isus atîrna pe cruce136


exact în momentul cînd mieii de Paşte erau junghiaţi, şi nici pentru faptulcă, în cartea Apocalipsei, făpturile I se închinau ca unui Miel junghiat care cusîngele Lui a răscumpărat oameni pentru Dumnezeu.11 în mod special nereferim la ceea ce Pavel declară într-un mod categoric: „Cristos, Pastelenoastre a fost jertfit. Să prâznuim dar praznicul..." (1 Corinteni 5:7-8).

Aşadar, ce s-a întîmplat la primul Paşte? Şi ce ne spune acest lucru despreCristos, Mielul nostru de Paşte?

Relatarea despre Paşte (Exodul 11-13) este o autorevelare a Dumnezeului lui Israel, care se prezintă pe Sine în trei roluri. în primul rînd, IehovaS-a revelat pe Sine ca Judecător. Contextul în care El a făcut lucrul acesta afost ameninţarea cu ultima urgie. Moise trebuia să-1 avertizeze pe Faraon în

modul cel mai solemn că la miezul nopţii Iehova însuşi va trece prin Egipt şiva omorî pe întîiul născut din fiecare casă. Nu se va face nici o discriminare între oameni şi animale, sau între diferitele clase sociale. Fiecare întîi născutde parte bărbătească va muri. Exista o singură cale de scăpare, şi aceastafusese conceputa şi prevăzuta de Dumnezeu.

în al doilea rînd, Iehova S-a revelat pe Sine ca Răscumpărător. în cea de-azecea zi a lunii, fiecare familie din Israel trebuia sâ-şi aleagă un miel de unan, de parte bărbătească, şi fără cusur), iar în seara celei de-a paisprezeceazile să-1 junghie. Apoi trebuia să ia o parte din sîngele mielului, să înmoaie unmănunchi de isop în el şi să stropească cu el pragul de sus şi cei doi stîlpi aiuşii. Ei nu aveau voie să iasă din casă toată noaptea aceea. După ce au vărsatsîngele şi au stropit cu el, ei trebuiau să se adăpostească sub el. Căci Iehova,care-Şi făcuse deja cunoscută intenţia de a trece prin Egipt cu judecata, aadăugat acum promisiunea aceasta de a cruţa orice casă însemnată cu sînge,tocmai cu scopul de a fi scutită de aceasta nimicire care ameninţa să vină.

în al treilea rînd, Iehova S-a revelat pe Sine ca Dumnezeul legămîntului

lui Israel. El i-a răscumpărat ca să-i facă poporul Lui. Aşadar, atunci cînd i-acruţat şi nu i-a pedepsit, ei trebuiau să comemoreze şi sâ-I sărbătoreascăbunătatea. Chiar în noaptea de Paşte ei trebuiau să prăznuiască mîncînd dinmielul fript, împreună cu ierburi amare şi cu pîine nedospită, şi trebuiau săfacă lucrul acesta avînd mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul înmînă, gata fiind în orice clipă pentru eliberarea lor. Unele aspecte ale acestuipraznic le vorbeau despre asuprirea lor anterioară (de exemplu, ierburileamare), iar altele despre eliberarea lor care urma să vină (de exemplu,

îmbrăcămintea lor). Apoi, la fiecare aniversare, praznicul trebuia să durezeşapte zile, iar ei trebuiau să le explice copiilor lor semnificaţia întregii ceremonii: „Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului care a trecut pe lîngă caselecopiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre".Pe lîngă sărbătoarea la care participa întreaga familie, trebuia să mai fie unritual special pentru întîiul născut de parte bărbătească din fiecare casă.Aceştia au fost cei care au fost cruţaţi personal de moarte, prin moarteamieilor pascali. Răscumpăraţi în felul acesta, ei aparţineau într-un mod cu

137




totul special lui Iehova care i-a cumpărat cu preţul sîngelui şi de aceeatrebuiau să se consacre lucrării Lui.

Mesajul trebuie să fi fost absolut clar israeliţilor; el ne este tot atît de clarşi nouă celor care vedem împlinirea Pastelor în jertfa lui Cristos. în primulrînd, Judecătorul şi Mîntuitorul sînt unul şi aceeaşi persoană. Acelaşi Dumnezeu care a trecut prin Egipt ca să judece pe întîii născuţi a trecut şi p edeasupra caselor israelite ca să le protejeze. Noi nu trebuie niciodată să-Lprivim pe Tatăl ca Judecătorul şi pe Fiul ca Mîntuitorul. Este unul şi acelaşiDumnezeu care prin Cristos ne mîntuieşte de mînia Sa. în al doilea rîndmîntuirea a fost (şi este) îndeplinita prin substituire. Singurii întîi născuţi careau fost cruţaţi au fost aceia în ale căror familii a murit în locul lor un mielcare era şi el întîiul născut. în al treilea rînd, după ce sîngele mielului era

vărsat trebuia să se stropească cu el. Trebuia ca fiecare sâ-şi însuşeascăpersonal ceea ce fusese prevăzut de Dumnezeu. înainte de a cruţa familiaDumnezeu trebuia să vadă sîngele. în al patrulea rînd, fiecare familie care afost cruţată de Dumnezeu a fost prin aceasta cumpărată pentru El însuşi.

întreaga lor viaţă îi aparţinea acum Lui. La fel îi aparţine şi viaţa noastră. Siconsacrarea duce la celebrare. Viaţa celui răscumpărat este un praznic,exprimat din punct de vedere ceremonial prin Eucarist, praznicul creştin almulţumirii, aşa cum vom vedea mai complet în capitolul 10.

A doua ilustraţie majoră a principiului substituirii este noţiunea de „purtare a păcatelor". în Noul Testament citim despre Cristos că „El a purtatpăcatele noastre în trupul Său, pe lemn" (1 Petru 2:24) şi în mod similar căEl „S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora" (Evrei 9:28).Dar ce înseamnă a „purta păcatele"? Trebuie să înţelegem oare expresiaaceasta în sensul de a purta pedeapsa păcatelor, sau poate fi interpretatăaltfel? Şi în „purtarea păcatelor" este cuprinsă în mod necesar şi „sub

stituirea"? Dacă da, despre ce fel de substituire vorbim aici? Se poate referiea numai la un înlocuitor nevinovat, prevăzut de Dumnezeu care să ia loculpărţii vinovate şi care să suporte pedeapsa în locul acesteia? Sau mai sînt şialte alternative la această substituire?

în perioada ultimilor o sută de ani s-au făcut mai multe încercări ingenioase de a reţ ine vocabularul „substituirii", respingînd în schimb termenul„substituire penală" („penal" derivînd de la poena, o penalitate sau o pedeapsă). Originea termenului trebuie căutată încă de pe vremea protestuluilui Abelard împotriva lui Anselm din secolul al XH-lea, dar el a fost folosit

într-o măsură şi mai mare de Socinus, în secolul al XVI-lea, cînd a respinsironic doctrina reformatorilor. în cartea lui, „De Jesu Christo Servatore"(1578), Faustus Socinus a negat nu numai divinitatea lui Isus ci şi existenţaoricărei noţiuni de „satisfacere" în moartea Lui. Ideea că vinovăţia poate fitransferată de la o persoană la alta,12 a protestat el, este incompatibilă atît cuo judecată sănătoasă cît şi cu dreptatea. Pe lîngă faptul că acest transfer eraimposibil, el nu era nici măcar necesar. Căci Dumnezeu este întru totul

138

Auto substituirea făcută de Dumnezeu

capabil să-i ierte pe păcătoşi fără acest transfer. El îi îndrumă spre pocăinţăsi astfel îi face vrednici de a fi iertaţi.

Lucrarea lui John McLeod Campbell, The Nature of the Atonement (1856), respectă aceeaşi tradiţie generală. Cristos a venit ca să împlineascăvoinţa lui Dumnezeu, a scris el, şi în mod specific ca să poarte păcateleoamenilor. Dar nu în sensul tradiţional, ci în alte două sensuri. în primul rînd,abordîndu-i pe oameni în Numele lui Dumnezeu, suferinţele lui Cristos nuau fost „suferinţe penale pe care le-a răbdat pentru a satisface cerinţele

justiţiei divine", ci „suferinţe ale dragostei divine care suferă pentru păcatelenoastre, aşa cum îi este natura sa" (p. 115-116). în al doilea rînd, tratînd cuDumnezeu în numele oamenilor, „satisfacerea" care trebuia să fie făcutădreptăţii divine a luat forma unei „mărturisiri perfecte a păcatelor noastre",

în felui acesta Cristos a recunoscut justeţea mîniei lui Dumnezeu împotrivapăcatului, „şi în acel răspuns perfect El a absorbit-o" (p. 117-118). Unitateadintre El şi Dumnezeu a fost atît de perfectă, încît a fost „pe deplin înasentimentul Tatălui care condamna pe bună dreptate păcatele noastre", şiunitatea dintre El şi noi aşa de perfectă, încît „a răspuns cu un perfect Aminla acea condamnare" (p. 127). în felul acesta, „purtarea păcatelor" s-adizolvat în compasiune, „satisfacerea" într-o părere de rău pentru păcate şi„substituirea" într-un act de penitenţă al lui Cristos în locul nostru, şi nu într-opedeapsa pe care s-o primească în locul nostru.

Zece ani mai tîrziu Horace Bushnell, congregaţionalistul american, apublicat lucrarea The Vicarious Sacrifice.13 Ca şi McLeod Campbell, el arespins conceptul de substituire penală. Cu toate acestea, moartea lui Isus afost „înlocuitoare" în sensul că El a purtat mai curînd durerea noastră decîtpedeapsa în locul nostru. Căci „dragostea este ea însăşi esenţialmente unprincipiu care încurajează înlocuirea" (p. 11). în consecinţa, prin întrupareaşi prin lucrarea publică a lui Isus (nu numai prin moartea Lui), dragostea lui

Dumnezeu a fost aplicată problemelor şi suferinţelor noastre, şi le-a „purtat" în sensul că El S-a identificat cu ele şi S-a simţit împovărat cu ele. „înainte dea se vedea lemnul pe Calvar exista o cruce în Dumnezeu" (p. 35). Această

jertfă iubitoare a lui Dumnezeu în Cristos - exprimată în naşterea, viaţa şimoartea Lui - este „puterea de mîntuire a lui Dumnezeu" datorita influenţeipline de inspiraţie pe care o are asupra noastră. Cristos poate acum „să nescoată din păcatele noastre... şi în felul acesta de sub pedeapsă" (p. 7). Acestaeste felul în care Mielul lui Dumnezeu ne ridică păcatele. „Reconcilierea...este o schimbare făcută în noi, o schimbare prin care sîntem împăcaţi cuDumnezeu" (p. 450). Dar întîi are loc „reconcilierea subiectivă" (adică,schimbarea din noi) şi numai după aceea „Dumnezeu este împăcat în modobiectiv" (p. 448).

R. C. Moberly a lansat idei similare în lucrarea lui, Atonement and Per-sonality (1901). El a respins toate categoriile juridice privitoare la cruce, şi înspecial orice idee de pedeapsă judiciară. El a arătat că pocăinţa (pe care o

139




lucrează în noi Duhul Celui crucificat) ne face „vrednici de a fi iertaţi" şi apoisfinţi. Se poate spune că Cristos a luat locul nostru dar numai în sensul unuiact de penitenţă indirectă, nu în sensul unei pedepse directe.

încercarea acestor teologi de a menţine limbajul substituirii şi al purtăriipăcatelor, dar schimbîndu-i totodată semnificaţia, trebuie calificata ca eşec.Ea creează mai curînd confuzie decît să clarifice lucrurile. Ea ascunde de ce :

neştiutori faptul că există o diferenţă fundamnetală între „substituirea penitentă" (în care înlocuitorul oferă ceea ce noi nu puteam oferi) şi „substituirepenală" (în care el suportă ceea ce noi nu puteam suporta). Iată definiţisubstituirii penale, dată de dr. J.I. Packer. Ea este noţiunea

că Isus Cristos Domnul nostru, mînat de o dragoste care era hotărîtă sfacă tot ce era necesar ca să ne mîntuiască, a suportat şi a absorbi

nimicitoarea judecata divină care altfel ne era destinata nouă fără şansde scăpare şi a dobîndit în felul acesta pentru noi iertare, înfiere şi slavăA susţine substituirea penală înseamnă a spune că credincioşii îi sîn îndatoraţi lui Cristos în mod specific pentru acest lucru şi că aceasta estsursa principala a întregii lor bucurii, a păcii şi a laudei lor, acum şi î eternitate.14

Problema esenţială însă este să vedem care a fost modul în care au folosiautorii biblici expresiile referitoare la „purtarea păcatului".

Este clar, din felul în care Vechiul Testament foloseşte expresia „a purtpăcatul", că aceasta nu înseamnă nici a simpatiza cu păcătoşii, nici a tidentifica cu durerea lor, nici a exprima penitenţa lor, nici a fi persecutat î baza stării de păcat a omenirii (aşa cum au susţinut unii), şi nici măcar a suferconsecinţele păcatului în termeni personali sau sociali, ci în mod specificsuferi consecinţele penale ale purtării păcatelor, a suferi pedeapsa ei. Expresia apare cel mai frecvent în Leviticul şi în Numeri. Este scris despre cecare păcătuiesc câlcînd legile lui Dumnezeu că ei „îşi vor purta nelegiuirii(sau păcatul)" (AV şi RSV), Adică „vor fi traşi la răspundere" sau „vor suferpentru păcatele lor" (NIV). Uneori nu mai încape nici o îndoială cu privirla semnificaţia ei, datorită faptului că pedeapsa este precizată: călcătorul dLege trebuie să fie „nimicit din poporul lui" (în original, „scos din poporului, n.tr. - adică, excomunicat), sau chiar omorît - cum ar fi, de exemplu, f caz de blasfemie.15

în acest context al purtării păcatelor este prevăzută posibilitatea de a avepe cineva care să poarte pedeapsa nelegiuirilor păcătosului. De exempluMoise le-a spus israeliţilor că urmaşii lor vor pribegi prin pustie purtînpedeapsa fărădelegilor lor (Numeri 14:34); dacă un om căsătorit omitea sădesfiinţeze o juruinţă pripită sau o promisiune făcută de soţia lui, atunci (s-ascris) „va fi vinovat de păcatul nevestei lui" (Numeri 30:15) sau, mai simplu,„el va purta nelegiuirea ei" (RSV); apoi, după nimicirea Ierusalimului în 58

î.d.Cr. rămăşiţa, care a rămas de altfel printre ruine, a spus: „Părinţii noştri

140


care au păcătuit nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele" (Plîngerile lui Ieremia5:7).

Acestea sînt exemple în care cel ce suportă păcatele altora face lucrulacesta involuntar. în fiecare caz, oameni nevinovaţi s-au găsit în situaţia de asuferi consecinţele vinei altora. Aceeaşi frazeologie însă a fost folosită şi cîndpurtarea păcatelor altora era voluntară. Atunci a fost introdusă noţiunea desubstituire intenţionată şi se spune că Dumnezeu însuşi a pus la dispoziţie înlocuitorul, ca şi atunci cînd i-a poruncit lui Ezechiel să se aşeze jos şiprintr-un simbolism dramatic să poarte „nelegiuirea casei lui Israel" (Ezechiel 4:4-5). Şi despre jertfa de ispăşire se vorbeşte în sensul unei purtări apăcatelor. Referindu-se la ea Moise le-a spus fiilor lui Aaron: „Domnul v-adat-o ca să purtaţi nelegiuirea adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea

Domnului" (Leviticul 10:17). Şi mai clar era ritualul anual al Zilei ispăşirii.Marele preot trebuia să ia „doi ţapi pentru jertfa de ispăşire" cu scopul de aface ispăşirea pentru păcatele întregii adunări a lui Israel (Leviticul 16:5). Untap trebuia să fie jertfit şi cu sîngele lui trebuia să se facă stropirea obişnuită.In ce-1 priveşte pe celălalt ţap, preotul trebuia sâ-şi aşeze ambele mîini pecapul lui „şi să mărturisească peste el toate nelegiuirile copiilor lui Israel şitoate călcările lor de Lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului"(v. 21). Apoi el trebuia să izgonească ţapul în pustie, iar acesta va „duceasupra lui toate fărădelegile lor într-un pâmînt pustiit" (v. 22). Unii comentatori fac greşeala de a-i separa pe cei doi ţapi, pe ţapul sacrificat de ţapulizgonit, uitînd de faptul că cei doi sînt descrişi împreună ca fiind „o jertfă deispăşire" la singular (v. 5). Poate că T.J. Crawford a avut dreptate atunci cînda sugerat că fiecare dintre cei doi ţapi reprezenta un aspect diferit al aceleiaşi

jertfe, „unul prezentînd mijloacele iar celălalt rezultatele ispăşirii".16 în acestcaz, mesajul proclamat în Ziua ispăşirii era clar, şi anume că împăcarea eraposibila numai prin purtarea păcatelor de către un altul. Autorul Epistolei

către evrei nu se sfieşte să-L prezinte pe Isus ca „un mare preot milos şivrednic de încredere" (2:17) şi ca pe cele două victime luate împreună, ţapulsacrificat a cărui sînge a fost dus în Locul prea sfînt (9:7, 12) şi ţapul izgonitcare a purtat asupra lui păcatele poporului (9:28).

Cu toate că atît jertfa de ispăşire cît şi ţapul izgonit aveau rolul de a purtapăcatele, fiecare într-un fel aparte, cel puţin oamenii mai spirituali din Israeltrebuie să-şi fi dat seama că un animal nu poate fi un înlocuitor satisfăcătorpentru o fiinţă umană. Aşadar, în faimoasele „cîntece ale slujitorului" din ceade-a doua parte a cărţii lui Isaia, profetul a început să-L schiţeze pe Cel acărui misiune va cuprinde toate naţiunile şi care, pentru a-Şi duce la îndeplinire această misiune, va trebui să sufere, să poarte păcatele şi să moară.Matei îi închină lui Isus primul cîntec care vorbeşte despre tăcerea şi blîndeţeaslujitorului în misiunea sa,17 iar Petru, în primele sale cuvîntări, îl numeştede patru ori pe Isus ca „Robul" lui Dumnezeu sau „Robul sfînt".18

141




In mod particular îndeosebi capitolul 53 din Isaia, care descrie suferinţeleşi moartea slujitorului, este pasajul folosit şi în mod constant cu privire la IsusCristos. „Niciun alt pasaj din Vechiul Testament", a scris Joachim Jeremias,„nu a fost atît de important pentru Biserică cum a fost Isaia 53". 19 ScriitoriiNoului Testament citează opt veresete specifice din el care s-au împlinit înpersoana lui Isus. Ioan consideră că versetul 1 („Cine a crezut în ceea ce nise vestise?") se referă la Isus (Ioan 12:38). Matei vede afirmaţia din versetul4 („El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui")ca fiind împlinită în vindecările pe care le-a făcut Isus (8:17). Ecoul faptuluică noi ne-am rătăcit ca nişte oi (v.6), şi că prin ranele Lui sîntem tămăduiţi(v.5) îl găsim în 1 Petru 2:22-25, şi în acelaşi pasaj găsim ecoul versetelor 9

(„nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui") şi 11 („va lua asupra Lui povaranelegiuirilor lor"). Apoi versetele 7 şi 8, care îl prezentau pe Isus ca pe unmiel care este dus la înjunghiere care este privat de dreptate şi de viaţă, aufost tocmai versetele pe care le citea famenul etiopean în carul său, lucrulcare 1-a determinat pe Filip sâ-i împărtăşească „vestea bună despre Isus"(Faptele 8:30-35). Aşadar, versetele 1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, şi 11 - opt versetedintr-un capitol de 12 - se referă toate foarte specific la Isus.

Cei care au studiat cu atenţie evangheliile au descoperit numeroase aluziila Isaia 53 făcute de însuşi Isus, uneori constînd dintr-un singur cuvînt. Deexemplu, el a spus că va fi „defăimat",20 „va fi luat",21 „pus în numărul celorfărădelege".22 De asemenea, El va fi „îngropat" ca un criminal fără să i se facăo ungere a trupului mai dinainte, astfel (a explicat El) pentru ce Măria dinBetania I-a făcut o ungere mai dinainte, pentru îngropare.23 Alte aluzii pot fifelul în care El îl descrie pe omul care este mai tare şi care „împarte prăzileluate",24 tăcerea Lui voită înainte judecătorilor Lui,25 rugăciunea de mijlocirepentru duşmanii Lui26 şi faptul că Şi-a dat viaţa pentru alţii.27 Dacă leacceptăm pe acestea, atunci fiecare verset din acest capitol, cu excepţiaversetului 2 („n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile"),este folosit în Noul Testament cu referire la Isus, unele versete de mai multeori. într-adevăr, există dovezi clare că întreaga Lui carieră publică, începîndde la botez, continuînd cu lucrarea Lui de slujire, suferinţele, moartea şi

învierea Lui şi sfîrşind cu înălţarea, este văzută ca o împlinire a tiparului prezis în Isaia 53. Oscar Cullmann a afirmat că, la botezul Lui, El S-a făcut în modvoit una cu cei ale căror păcate a venit să le poarte, că hotârîrea Lui de a„împlini toată dreptatea" (Matei 3:15) a fost o hotârîre de a fi „robul drept"care, prin purtarea păcatelor noastre şi, implicit, prin moartea Lui, îi va „punepe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu" (în original, „îi va

îndreptaţi pe mulţi", n.tr.) , (Isaia 53:11) şi că vocea Tatălui din ceruri care adeclarat că îşi găseşte plăcerea în Fiul Său, L-a identificat de asemenea cu unrob (Isaia 42:l).28 In mod similar, Vincent Taylor a arătat că încă din primapredică apostolică, din Faptele 2, „conceptul dominant este acela al Robului,

142

Autosubsiituirea făcută de Dumnezeu

umilit în moarte şi apoi înălţat...".29 Mai recent, profesorul Martin Hengel,de la Tubingen, a ajuns la aceeaşi concluzie, afirmînd că acest fel de a înţelegeIsaia 53 trebuie sâ-I fi fost propriu şi lui Isus însuşi.

Pînâ acum, scopul pe care l-am avut cu privire la Isaia 53 a fost să arăt cîtde fundamental este acest capitol pentru felul în care Noul Testament îl înţelege pe Isus. Am lăsat la urmă două afirmaţii ale Lui care sînt cele maiimportante şi care privesc natura morţii Sale, adică faptul că El a muritdatorită păcatelor noastre pe care le-a purtat. Prima afirmaţie vorbeştedespre răscumpărare: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El săslujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!" (Marcu 10:45). AiciIsus uneşte expresia „Fiul omului" şi prorociile privitoare la „Robul Dom

nului", termeni între care se părea că există divergenţă. Fiul omului „va venipe norii cerului" şi toate popoarele îi vor sluji (Daniel 7:13-14), în timp ceRobului nu I se va sluji, ci El va sluji şi îşi va duce la îndeplinire misiuneasuferind, şi în special prin faptul că îşi va da viaţa ca răscumpărare pentrumulţi. Numai slujind va fi slujit, numai suferind va putea intra în slava Sa. Aldoilea text aparţine pasajului în care se instituie Cina Domnului, cînd Isus aafirmat că sîngele Lui „se varsă pentru mulţi",31 un ecou al cuvintelor din Isaia53:12, „S-a dat pe Sine însuşi la moarte".32 în plus, ambele texte spun ori căEl îşi va da viaţa, ori că îşi va vărsa sîngele „pentru mulţi", lucru care din noueste'un ecou al'cuvintelor din Isaia 53:12, care spune că El „a purtat păcatelemultora". Unii au fost tulburaţi de natura restrictivă a acestei expresii. DarJeremias a afirmat că, în conformitate cu interpretarea pe care evreii dinperioada dinainte de Cristos au dat-o acestei expresii, „cei mulţi" erau „necredincioşii, atît dintre evrei cît şi dintre neamuri". De aceea, expresia „nu esteexclusivă" („mulţi, dar nu toţ i") ci, în maniera de vorbire a semiţilor, inclusivâ(„totalitatea, care constă din mulţi"), un concept (mesianic) care nu eraprezent în gîndirea rabinică din acea vreme".

Atunci, se pare că este cît se poate de clar, că Isus a folosit Isaia 53 cureferire la Sine şi că El a înţeles moartea Sa în lumina acestui pasaj, ca fiindo moarte purtătoare a păcatelor noastre. Ca „Rob drept" al lui Dumnezeu,El era în stare să-i „îndreptăţească pe mulţi", deoarece El avea să poartepăcatele multora. Aceasta este ţinta întregului capitol, nu numai faptul căavea să fie dispreţuit şi respins, asuprit şi lovit, dus ca un miel la înjunghiereşi şters de pe pâmîntul celor vii, ci îndeosebi faptul că avea să fie străpunspentru fărădelegile noastre, că Domnul avea să lase asupra Lui nelegiuirilenoastre ale tuturor, că avea să fie numărat în rîndul celor fărădelege şi că El însuşi avea să poarte nelegiuirile lor. „Cîntecul face douăsprezece afirmaţiidistincte şi explicite", a scris J.S. Whale, „cu privire la faptul că Robul suferă

pedeapsa pentru păcatele altora: versetele 4,5 şi 6 trebuie înţelese nu numai în sensul unei suferinţe în locul altora ci înţelesul lor deplin este substituireapenală."34

143




în lumina acestor dovezi, care arată că moartea lui Isus s-a datorafaptului că ne-a purtat păcatele, cunoaştem acum felul în care trebuie sinterpretam simpla afirmaţie că „El a murit pentru noi". Prepoziţia „pentru'poate traduce atît cuvîntul grecesc hyper („în folosul") cît şi cuvîntul anti („î locul"). Cele mai multe pasaje conţin cuvîntul hyper. De exemplu, „pe cîneram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Romani 5:8) şi sasemenea „Unul singur a murit pentru toţi" (2 Corinteni 5:14). Anti aparnumai în versetele în care este vorba despre răscumpărare, şi anume în Marc10:45 (literal, „să-Şi dea viaţa ca răscumpărare în locul multora") şi înTimotei 2:6 („care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentr

toţi", unde „pentru" este din nou hyper, dar prepoziţia anti apare în structuracuvîntului tradus prin „mulţi", antilytron).

Dar cele două prepoziţii nu au întotdeauna sensul strict pe care îl dădicţionarul. Chiar şi în cazul cuvîntului cu un sens mai larg hyper, („înfolosul"), contextul lui arată de multe ori că el este folosit cu acelaşi sens pecare îl are cuvîntul anti („în locul"), ca de exemplu în 2 Corinteni 5r20, undese spune că noi sîntem „ambasadori pentru Cristos" (acesta este sensul înoriginal, n.tr.), sau atunci cînd Pavel a vrut să-1 ţină pe Onisim la Roma casă-i slujească „în locul" stăpînului său Filimon (Filimon 13). Acelaşi lucruapare în două afirmaţii din epistolele lui Pavel, cele mai importante afirmaţiicu privire la însemnătatea morţii lui Cristos. Una este „Pe Cel ce n-a cunoscutnici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi" (2 Corinteni 5:21), iar cealaltăspune despre Cristos că El „ne-a răscumpărat din blestemul Legii, fâcîndu-Seblestem pentru noi" (Galateni 3:13). Unii comentatori au găsit că acesteafirmaţii sînt greu de acceptat. Karl Barth a spus despre prima afirmaţie căeste „aproape insuportabil de gravă",35 iar A.W.F. Blunt a descris limbajul

celei de a doua ca fiind „aproape şocant".36 Se va observa că în ambele cazuriceea ce I s-a întîmplat lui Cristos pe cruce („a fost făcut păcat", „a devenitblestem") I s- a întîmplat „pentru noi", spune Pavel, în folosul nostru sau sprebeneficiul nostru. Dar ce s-a întîmplat de fapt? Cel fără de păcat a fost „făcutpăcat pentru noi", ceea ce neapărat înseamnă că El a purtat în locul nostrupedeapsa păcatelor noastre, şi El ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii„făcîndu-Se blestem pentru noi", ceea ce înseamnă neapărat că blestemulLegii, care era deasupra noastră, pentru neascultarea noastră, a fost transferat asupra Lui, aşa încît El l-a purtat în locul nostru.

Ambele versete trec de la aceste două adevăruri care denotă o pierdere(faptul că El a purtat păcatele noastre şi blestemul nostru pentru a nerăscumpăra de ele) la corespondentul lor pozitiv. Pe de o parte, El a purtatblestemul cu scopul ca noi să moştenim binecuvîntarea care i-a fost promisălui Avraam (Galateni 3:14), iar pe de altă parte, Dumnezeu L-a făcut peCristos Cel fără de păcat pentru noi păcat, cu scopul ca „noi să fim dreptatea

lui Dumnezeu în El" (Galateni 5:21). Aşadar, ambele versete arată că atuncicînd sîntem uniţi cu Cristos, are loc un schimb misterios: El ne-a luat bles-

144


temui, ca noi să primim binecuvîntarea Lui; El a devenit păcat cu păcatulnostru, ca noi să devenim drepţi cu dreptatea Lui. în alte locuri, Pavel scriedespre acest transfer ca despre o „imputare". Pe de-o parte, Dumnezeu arenunţat să ne „impute" păcatele nouă, sau să le „socotească" împotrivanoastră (2 Corinteni 5:19), implicaţia fiind că El le-a imputat în schimb luiCristos. Pe de altă parte, Dumnezeu ne-a imputat nouă neprihănirea (înoriginal, „dreptatea", n.tr.) lui Cristos.37 Mulţi sînt ofensaţi de acest concept,considerînd că este atît artificial cît şi nedrept din partea lui Dumnezeu săperfecteze un astfel de transfer. Totuşi obiecţiunea se datorează unei înţelegeri eronate, pe care ne-o lămureşte Thomas Crawford. Imputarea, scrie

el, „nu implică deloc tranferarea calităţilor morale ale unei persoane unei altepersoane". Aşa ceva ar fi imposibil, şi el continuă, citînd din John Owen, casă arate că „noi înşine nu am făcut nimic din ceea ce ni s-a imputat, şi niciCristos n-a făcut nimic din ceea ce I s-a imputat Lui". Ar fi absurd şi denecrezut să ne imaginăm, continuă Crawford, „că josnicia păcatelor noastrel-a fost transferată lui Cristos,. aşa încît să-L facă pe El să merite personalpăcatul şi boala; şi că perfecţiunea morală a dreptăţii Lui ne este transferatănouă, aşa încît să ne facă pe noi personal drepţi şi de lăudat". Ceea ce l-a fosttransferat lui Cristos au fost nu calităţile morale ci consecinţele legale: El aacceptat în mod voluntar să suporte pedeapsa pentru păcatele noastre. A-ceasta este semnificaţia expresiilor „a fost făcut păcat" şi „a fost făcut blestem", în mod similar, „dreptatea lui Dumnezeu", ceea ce devenim noi cîndsîntem „în Cristos", nu este aici o calitate morală a caracterului şi a conduiteinoastre (cu toate că aceasta se dezvoltă în noi prin lucrarea pe care o faceDuhul Sfînt) ci mai degrabă este o stare de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu.38

Cînd revizuim tot acest material al Vechiului Testament (vărsarea sîn-gelui şi stropirea cu el, jertfa de ispăşire, Pastele, semnificaţia „purtăriipăcatelor", ţapul izgonit şi pasajul din Isaia 53) şi cînd analizăm felul în careNoul Testament îl aplică morţii lui Cristos, sîntem obligaţi să ajungem laconcluzia că moartea de pe cruce a fost o jertfă de substituire. Cristos a muritpentru noi. Cristos a murit în locul nostru. într-adevăr, aşa cum se exprimăJeremias, utilizarea acestor ilustraţii care descriu jertfe „are menirea de aexprima faptul că fără să aibă vreun păcat, Isus a murit ca înlocuitor al nostru,pentru păcatele noastre".39

Cine este înlocuitorul? întrebarea de bază pe care trebuie s-o punem acum este: cine a fost de fapt înlocuitorul nostru? Cine ne-a luat locul, cine a purtat păcatul nostru, adevenit blestemul nostru, a îndurat pedeapsa noastră, şi a murit în loculnostru? Cu siguranţa „pe cînd eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentrun°i" (Romani 5:8). Acesta ar fi răspunsul simplu, de suprafaţa. Dar cine af °st acest Cristos? Cum trebuie să-L privim?

145




A fost EI doar un om? Dacă da, cum este posibil - sau drept - ca o fiinţăumană să ia locul altor fiinţe umane? A fost El atunci pur şi simplu Dumnezeu, pârînd doar a fi om, dar nefiind de fapt ceea ce părea? Dacă da, cumputea El reprezenta omenirea? în plus, cum a putui să moară? în cazulacesta, trebuie să-L privim noi pe Cristos ca pe cineva care n-a fost numai omşi nici numai Dumnezeu, ci mai degrabă ca pe singurul Dumnezeu-om care,datorita persoanei Sale de o structură unică, a fost singurul calificat sămijlocească între Dumnezeu şi om? Depinde de răspunsurile pe care le dămla aceste întrebări dacă noţiunea de reconciliere prin substituire este raţională, morală, plauzibilă, acceptabilă şi mai presus de toate biblică. Posibilitatea substituirii depinde de identitatea substitutului. Trebuie de aceea săanalizăm mai profund cele trei explicaţii pe care le-am schiţat mai sus.

Prima propunere a fost că substitutul a fost omul Cristos Isus,v&zut ca ofiinţă umană, ca un individ aparte, atît de Dumnezeu cît şi de noi, o a treiaparte independenta. Cei care încep cu acest element a priori se lasă pradăunei înţelegeri foarte denaturate a ispăşirii şi compromit în felul acestaadevărul substituirii. Ei tind să prezinte crucea în funcţie de cine a avutiniţiativa, Cristos sau Dumnezeu. în primul caz, Cristos este zugrăvit ca unulcare intervine cu scopul de a potoli mînia unui Dumnezeu supărat şi pentrua smulge în silă de Ia acesta mîntuirea. în cel de-al doilea caz, intervenţia îieste atribuită lui Dumnezeu, care trece la pedepsirea lui Isus Cel nevinovat

în locul nostru, păcătoşii cei vinovaţi care meritam pedeapsa. în ambelecazuri, Dumnezeu şi Cristos sînt separaţi unul de celălalt: ori Cristos îlconvinge pe Dumnezeu, ori Dumnezeu îl pedepseşte pe Cristos. Ceea ce estecaracteristic ambelor prezentări este că ele îl denigrează pe Tatăl. Ezitfnd săsufere EI însuşi, El îl face victimă în schimb pe Cristos. Ezitînd să-i ierte pepăcătoşi, Cristos l-a luat-o înainte şi a făcut El lucrul acesta. El este văzut caun căpcăun nemilos a cărui mînie trebuie să fie potolita, a cărui încetinealăatunci cînd trebuia să acţioneze trebuie să fie depăşită prin iubitoarea jertfăde Sine a lui Isus.

Astfel de interpretări imature ale crucii mai apar încâ în anumite ilustraţiipe care le folosim noi evanghelicii, cum ar fi de extmplu cazul cînd IIprezentam pe Cristos ca venind să ne scape de judecata lui Dumnezeu saucînd ÎI portretizăm ca pe un băiat care este crescut împreună cu prinţul şi e st e

biciuit în locul acestuia (prinţul fiind noi, n.tr.) sau ca un paratrăznet sprecare este abătută sarcina electrică mortală. Chiar unele d in imnurile apreciateale zilelor noastre exprimă acest punct de vedere:

„Iehova Şi-a ridicat toiagul;Cristoase, El căzu peste Tine!

Tu ai fost greu lovit de Dumnezeul Tău;Pentru mine n-a mai rămas nici o lovitură.

146


Desigur, ambele tipuri de formulări sînt oarecum justificate de Scriptură,altfel n-ar fi fost niciodată dezvoltate de creştinii ale căror dorinţe şi afirmaţiitrebuie să fie biblice.

Aşadar, se spune despre Isus Cristos că este „jertfa de ispăşire" pentrupăcatele noastre şi Mijlocitorul între noi şi Tatăl (1 Ioan 2:2), ceea ce, la prima ,vedere, ne sugerează că El a murit ca să potolească mînia lui Dumnezeu, iaracum duce tratative cu El ca să-L convingă să ne ierte. Dar alte pasaje aleScripturii ne interzic să interpretam limbajul ispăşirii şi al mijlocirii în felulacesta, aşa cum vom vedea în capitolul următor. întregul concept al unuiCristos plin de compasiune care caută să-L convingă pe un Dumnezeuşovăitor să acţioneze în favoarea noastră se năruie datorită dragostei luiDumnezeu. Nu a fost nici un fel de Umstimmungln Dumnezeu; Cristos nu aefectuat în Dumnezeu nici o schimbare în ce priveşte hotărîrea sau atitudineaLui. Dimpotrivă, iniţiativa mîntuirii şi-a avut originea în El. „Datorita marii

îndurări a Dumnezeului nostru" (Luca 1:78) a venit Cristos, „pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit",40 datorită „harului lui Dumnezeu care aducemîntuire"(Tit2:ll).

Cît despre cealaltă formulare (şi anume că Dumnezeu L-a pedepsit peIsus pentru păcatele noastre), este adevărat că păcatele lui Israel erau transferate ţapului izgonit, că „Domnul a făcut să cadă asupra Lui", asupraRobului Său care suferă, toată nelegiuirea noastră (Isaia 53:6), că „Domnula găsit cu cale să-L zdrobească" (Isaia 53:10), şi că Isus a considerat căprorocia lui Zaharia care spune că Dumnezeu va lovi pe păstor se referă laEi.41 Este tot atît de adevărat că în Nou! Testament se spune că Dumnezeua spus că El Şi-a „trimis" Fiul să facă ispăşire pentru păcatele noastre (1 Ioan4:9-10), „L-a dat în mîinile" oamenilor pentru noi,42 „L-a rînduit mai dinaintesă fie... o jertfă de ispăşire" (Romani 3:25), „a osîndit păcatul" în trupul Său

(Romani 8:3) şi „L-a făcut păcat pentru noi" (2 Corinteni 5:21). Acestea sîntnişte afirmaţii uluitoare. Dar noi nu avem libertatea de a le interpreta în aşafel încît să reiasă că Dumnezeu L-a obligat pe Isus să facă ceea ce nu voia săfacă El însuşi, sau că Isus a fost o victimă involuntară a judecăţii aspre a luiDumnezeu. Isus a purtat într-adevăr pedeapsa păcatelor noastre, dar Dumnezeu a fost activ în Cristos şi prin El în cursul acestei acţiuni, iar Cristos afăcut lucrul acesta de bună voie (de exemplu, Evrei 10:5-10).

Deci nu trebuie să spunem că Dumnezeu L-a pedepsit pe Isus sau că IsusL-a înduplecat pe Dumnezeu, căci a face lucrul acesta ar însemna să-i punempe cei doi în două tabere adverse, ca şi cum fiecare ar acţiona independentde celălalt sau ar fi în conflict unul cu celălalt. Noi nu trebuie să-L facemniciodată pe Cristos obiectul judecăţii lui Dumnezeu sau pe Dumnezeuobiectul persuasiunii lui Cristos, căci atît Dumnezeu cît şi Cristos au fostsubiecţi nu obiecte, luînd împreună iniţiativa de a-i mîntui pe păcătoşi. Totceea ce s-a întîmplat la cruce, tot ceea ce ni se pare nouă că a însemnat„părăsirea lui Isus de către Tatăl" a fost acceptat în mod voluntar de către

147




amîndoi cu aceeaşi sfîntă dragoste care a făcut ispăşirea necesară. A fost„Dumnezeu în trup omenesc părăsit de Dumnezeu".3 Dacă Tatăl „L-a datpe Fiul", şi Fiul „S-a dat pe Sine". Dacă „paharul" din Grădina Ghetsimaniasimbolizat mînia lui Dumnezeu, negreşit el a fost „dat" de Tatăl (Ioan 18:11)şi „luat" de bună voie de Fiul. Dacă Tatăl „L-a trimis" pe Fiul, Fiul „a venit"El însuşi. Tatăl nu a lăsat asupra Fiului o încercare grea pe care El a ezitatsă o poarte, şi nici Fiul nu a smuls de la Tatăl o mîntuire pe care acesta a ezitatsă o dea. Nicăieri în Noul Testament nu există nici o suspiciune care să nelase să credem că ar exista discordie între Tatăl şi Fiul, „în sensul că Fiulsmulge iertarea de la un Tată neînduplecat, sau că Tatăl cere o jertfă de laFiul care fiu este gata să o depună".44 Nu a existat rea voinţă în nici unul dinei. Dimpotrivă, voinţa lor a coincis manifestîndu-se în desăvîrşita jertfă a

dragostei.Prin urmare, dacă înlocuitorul nostru nu a fost numai Cristos ca o a treia

parte, independent de Dumnezeu, este adevărat atunci că numai Dumnezea luat locul nostru, a purtat păcatul nostru şi a murit în locul nostru? Dacnu putem deci să preamărim iniţiativa lui Cristos, eliminînd efectiv contribuţia Tatălui, putem oare să le inversăm rolurile, atribuindu-I lui Dumnezeu întreaga iniţiativă şi întreaga operă de mîntuire, eliminîndu-L efectipe Cristos? Căci dacă Dumnezeu însuşi a făcut tot ceea ce era necesar pentrumîntuirea noastră, nu-L face lucrul acesta pe Cristos de prisos?

Această soluţionare a problemei pe care o propun unii pare la primavedere atractivă din punct de vedere teologic, căci ea evită toate denaturărilecare apar atunci cînd Isus este văzut ca o a treia parte. Aşa cum am văzut încel de-al treilea capitol, Dumnezeu este Cel care trebuie să se satisfacă peSine ca dragoste sfîntă. El nu a voit să acţioneze în dragoste în detrimentulsfinţeniei Sale sau în sfinţenie în detrimentul dragostei Sale. Aşadar, putem

spune că El Şi-a satisfăcut dragostea Sa sfîntă murind El însuşi şi purtînd înfelul acesta judecata pe care o meritau păcătoşii. El a şi pretins dar a şiacceptat pedeapsa păcatului omenesc. Şi El a făcut lucrul acesta „în aşa fel

încît să fie drept şi totuşi să socotească îndreptăţit pe cel ce crede în Isus"(Romani 3:26). Nu se mai pune acum în discuţie faptul că Dumnezeu L-apedepsit forţat pe Fiul nici că Fiul a intervenit pe lîngâ Tatăl în folosul nostru,căci Tatăl însuşi are iniţiativa în dragostea Sa, El însuşi poartă pedeapsapăcatului şi moare în felul acesta. Aşadar prioritatea nu stă nici în „pretenţiape care o are omul de la Dumnezeu" şi nici în „pretenţia pe care Dumnezeuo are de la om", ci înainte de toate „pretenţia pe care Dumnezeu o are faţăde Dumnezeu, şi satisfacerea pe care Dumnezeu o face propriei Sale cerinţe".45

Atît în trecut cit şi în vremurile noastre, mulţi teologi care au reprezentatdiferite tradiţii au văzut cît de necesar este să se sublinieze faptul că Dumnezeu însuşi a fost pe cruce, şi şi-au exprimat în felul acesta înţelegerea lorcu privire la cruce. în vechea poezie englezească „The Dream of the Rood"

148


(Visul crucii), care datează poate din secolul al şaptelea sau al optulea,autorul ne spune cum în „cel mai preţios vis" el a văzut „cel mai ciudat pom":

Plutind aurită în dalbe lumini,Mai plină de farmec ca mii de-auroriE crucea un far cu sclipiri diamantini,De sus pînă jos strălucind în splendori...

Apoi în visul acela crucea a vorbit, spunîndu-şi propria istorie. Fiind tăiatădin pădure, a fost transportată sus pe deal. Acolo a văzut care urma să-i fiedestinul:

Al lumii-împârat priveşte-L că vine,

Zorind curios să moară pe mine.Acest sfînt erou era chiar DumnezeuDecis şi puternic, şi tînăr, şi blînd;Porni gol în luptă, ţintind spre-apogeu,Pe noi ne-a salvat, Calvarul urcînd!

La sfîrşitul poeziei, văzîndu-L pe Dumnezeu cum moare pentru el, visătorulse roagă acelei „aureole binecuvîntate" şi punîndu-şi încrederea în ea, declară: „Refugiul meu este crucea".46

„Dumnezeu moare pentru om", a scris P.T. Forsyth. „Nu mi-e teamă deaceastă expresie; Fără ea nu pot face nimic. Dumnezeu moare pentru oameni; şi pentru ce oameni - ostili, din cale afară de ostili".47 Din nou, datorităfaptului că „sfinţenia lui Dumnezeu... nu are sens fără judecată dacă a existatun lucru pe care Dumnezeu să nu-1 poată face în faţa răzvrătirii omului, acelaa fost inactivitatea. „El trebuie ori să pedepsească ori să suporte pedeapsa.Şi a ales ultima varianta, satisfâcînd Legea şi în acelaşi timp scăpîndu-i de

pedeapsă pe cei vinovaţi. El a luat asupra Lui propria Sa judecată."48

A fost „Dumnezeu însuşi" care S-a dat pe Sine pentru noi. Karl Barth nus-a sfiit să folosească aceste cuvinte. „Inima lui Dumnezeu a suferit pe cruce",a adăugat el. „Nimeni altul decît propriul Fiu al lui Dumnezeu, şi prin urmare

însuşi Dumnezeul cel veşnic..."49 în mod similar, episcopul Stephen Neill ascris: „Dacă crucificarea lui Isus... este în vreun fel, aşa cum au crezutcreştinii, moartea lui Dumnezeu însuşi, atunci... putem înţelege cum esteDumnezeu". ° Şi unele imnuri binecunoscute au dat glas acestei idei, cum arfi, de exemplu, această expresie din imnul „Şi poate fi" de Charles Wesley:

Măreaţă dragoste! Cum este posibilca Tu, Dumnezeul meu, să mori pentru mine?

Motivul pentru care atît cărturarii Scripturilor cît şi creştinii de rînd auputut folosi acest limbaj este desigur faptul că Scriptura îl îngăduie. Cîndapostolii au scris despre cruce, deseori ei au indicat printr-o expresie cine afost Cel care a murit acolo şi a făcut-o să fie eficientă. Aşadar, Cel care s-a

149




smerit pînâ acolo fncît a murit pe cruce nu a fost altul decft Cel care „măcarcă avea chipul lui Dumnezeu... S-a dezbrăcat pe Sine însuşi", ca să devină omşi să moară (Filipeni 2:6-8). Cel care a fost răstignit de fruntaşii veaculuiacestuia a fost „Domnul slavei" (1 Corinteni 2:8). Şi sîngele cu care au fostspălate hainele celor răscumpăraţi este sîngele Mielului care stă pe scaunulde domnie al lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:6,9; 7:9). în plus, logica Epistoleicătre evrei ne cere să spunem că Dumnezeu a fost Cel care a murit. Logicaaceasta se bazează pe similaritatea dintre „legâmînt" şi „testament". Conţinutul unui testament intră în vigoare numai după moartea testatorului. Aşa căacela care face promisiuni în testamentul lui trebuie să moară înainte ca altulsă intre în posesia moştenirii. Atunci, întrucît promisiunile în discuţie sîntpromisiunile lui Dumnezeu, Dumnezeu este Cel care trebuie să moară (Evrei

9:15-17).Mai există un verset pe care nu trebuie sâ-1 trecem cu vederea. El apare

în urarea de rămas bun a lui Pavel la Milet, adresata bătrînilor bisericii dinEfes. Turma peste care i-a pus Duhul Sfînt s-o păstorească, spune el, estetocmai „Biserica Iui Dumnezeu pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său"(Faptele 20:28). Este adevărat că nu cunoaştem cu certitudine care estevarianta originală a textului (unele manuscrise conţin „Biserica Domnului",referindu-se la Cristos, în loc de „Biserica lui Dumnezeu"), şi tot incerta esteşi traducerea (ar putea fi „Biserica lui Dumnezeu pe care El a cumparat-o cusîngele Celui care era al Său", referindu-se din nou la Cristos). în orice caz,textul pare să ceară expresiile „Biserica lui Dumnezeu" şi „propriul Luisînge". Căci scopul lui Pavel a fost acela de a le aminti bătrînilor de valoareamare a Bisericii pe care ei au fost chemaţi să o slujească. Ea este Biserica luiDumnezeu. Duhul lui Dumnezeu i-a numit să fie batrîni ei şi preţul plătitpentru răscumpărarea ei este de fapt „sîngele lui Dumnezeu" - o expresieaproape şocantă care a fost folosita de unii părinţi ai Bisericii cum ar fi Ignatşi Tertulian, şi pe care au continuat s-o folosească clerici din evul mediu, cutoate că deseori au folosit-o ca pe un jurămînt.

în ciuda acestei justificări biblice însă, nici un verset nu afirmă în modspecific că „Dumnezeu însuşi" a murit pe cruce. Scriptura mărturiseştedespre dumnezeirea persoanei care S-a dat pe Sine pentru noi, dar ea nuafirmă clar că „Dumnezeu a murit". Nu este greu să ne dăm seama din cemotive. în primul rînd, imortalitatea aparţine esenţei Fiinţei lui Dumnezeu(„singurul care are nemurirea", 1 Timotei 6:16), şi de aceea El nu poate sămoară. Aşadar, El a devenit om cu scopul de a fi în stare să moară: „Astfeldar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fostdeopotrivă la ele, pentru ca prin moarte, să nimicească pe cel ce are putereamorţii, adică pe diavolul" (Evrei 2:14). în mod similar, El a devenit om cuscopul de a fi „mijlocitor între Dumnezeu şi oameni" (1 Timotei 2:5).

Al doilea motiv pentru care este confuz sa afirmi că „Dumnezeu a murit"este că în mod frecvent, în Noul Testament „Dumnezeu" înseamnă „Tatăl"

150


(de exemplu, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul), iar persoana care a murit pecruce n-a fost Tatăl ci a fost Fiul. La începutul secolului al III-lea d.Cr. aufost unii care au negat lucrul acesta. Ei aveau probleme cu doctrina Trinităţiişi nu au văzut cum ar putea crede în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfînt fără sădevină tri-teişti (adică, oameni care cred în trei dumnezei). Aşa că ei au

început să sublinieze unitatea lui Dumnezeu şi apoi au vorbit despre Tatăl,Fiul şi Duhul Sfînt nu ca despre trei persoane veşnic distincte ale Dum-nezeirii, ci mai degrabă ca despre trei „moduri" temporare şi succesive în careDumnezeu se autorevelează. De aici a apărut numele de „modalişti". Tatăldevine Fiul, credeau ei, şi apoi Fiul devine Duhul. Ei mai erau cunoscuţi şisub numele de sabelieni deoarece Sabelius era unul din liderii lor. Un alt lidera fost Praxeas, a cărui învăţătură ne este cunoscută din critica vehementă pe

care i-o aduce Tertulian. Praxeas a râspîndit ideea (sau, după cum spuneTertulian, diavolul a răspîndit-o prin el), că Tatăl însuşi a intrat în pînteculunei fecioare, S-a născut din ea, a suferit El însuşi şi într-adevăr El a fost IsusCristos însuşi". întrucît Praxeas li s-a opus şi montaniştilor, descrişi în generalca fiind carismaticii acelei epoci, Tertulian a continuat: „Praxeas a adus unserviciu dublu diavolului la Roma; el a respins prorocia şi a introdus erezia;a pus pe fugă Duhul şi L-a crucificat pe Tatăl". Noţiunea caraghioasă careafirmă că Tatăl a fost crucificat i-a făcut pe criticii discipolilor lui Praxeas săle dea acestora porecla de „patripasieni" (cei care cred că Tatăl a suferit),

împotriva acestei învăţături Tertulian a lansat următorul apel: „Să fim mulţumiţi să spunem că Cristos a murit, El Fiul lui Dumnezeu; şi să ne fie suficient acest lucru, pentru că aceasta este tot ceea ce ne spune Scriptura". 53

O deviere oarecum similară a survenit în secolul al Vl-lea în Constan-tinopol, deviere care a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de „teopas-chitism" (credinţa că Dumnezeu a suferit). Aderenţii acesteia au respinsdefiniţia dată de Conciliul de la Chalcedon (din 451 d.Cr.) care afirma că Isus,

deşi o persoană, a avut două naturi, fiind atît Dumnezeu cu adevărat cît şiom cu adevărat. în schimb, ei au fost „monofiziţi", propovăduind că Cristosa avut o singură natură compusă (phisis, „natură"), care a fost esenţialmentedivină. Astfel, subapreciind umanitatea lui Isus, natural că ei au subliniat căDumnezeu a fost Cel care a suferit în El şi prin El.

Cu toate că aceste controverse par foarte îndepărtate în timp de noi ceicare trăim în secolul al XX-lea, ele ar trebui să fie un avertisment pentru noi.Un accent prea mare pus pe suferinţele lui Dumnezeu pe cruce poate să neinducă în eroare în sensul că vom face confuzie între persoanele Trinităţii şinegăm personalitatea distincta a Fiului pe care o are din veşnicie, aşa cum aufăcut modaliştii şi patripasienii, sau în sensul că vom face confuzie între celedouă naturi ale lui Cristos şi vom nega faptul că El a fost o singură Persoană

în două naturi, aşa cum fac monofiziţii şi teopaschiţii. întrucît Isus a fost atîtom cît şi Dumnezeu, este adevărat că prin Conciliul de la Efes (din 431 d.Cr.)s-a declarat că este corect ca Măria să fie privită ca theotokos („mamă a lui

151




Dumnezeu", literal „născătoare de Dumnezeu"). în mod similar, şi din aceleaşi motive, aluziile la suferinţele lui Dumnezeu pe cruce par acceptabileCăci dacă Dumnezeu a putut să Se nască, de ce nu a putut să şi moară?Valoarea acestor expresii este că ele elimină posibilitatea de a-L considera peIsus o a treia parte independentă. Totuşi, cuvintele „theotokos" şi „theo-paschite" ne pot induce în eroare, chiar dacă ele sînt legitime ca termeniconsacraţi, întrucît ele subliniază dumnezeirea persoanei care S-a născut si amurit, fără să se refere comparativ la natura Ei umană. Ar fi mai corect însăsă spunem ceea ce au spus scriitorii Noului Testament, afirmaţie care estepreluată cu fidelitate de Credeul Apostolic, şi anume că El, Cel care „a fostzămislit de Duhul Sfînt, născut din fecioara Măria, care a suferit sub Pilat din

Pont, care a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat", nu a fost „Dumnezeu"şi cu atît mai puţin Tatăl, ci „Isus Cristos, singurul Lui Fiu, Domnul nostru".Apostolul clarifică mai departe lucrul acesta accentuînd ascultarea de bunăvoie a Fiului faţa de Tatăl.54

Dumnezeu în CristosAtunci, înlocuitorul nostru, Cel care a luat locul nostru şi a murit în loculnostru pe cruce, nu a fost nici Cristos singur (fiindcă lucrul acesta L-ar facesă fie a treia parte între noi şi Dumnezeu), nici Dumnezeu singur (căci lucrulacesta ar minimaliza importanţa întrupării istorice), ci Dumnezeu în Cristos,care a fost cu adevărat şi pe deplin atît Dumnezeu cît şi om, şi care din pricinaaceasta a fost singurul calificat să-L reprezinte atît pe Dumnezeu cît şi pe omşi să acţioneze ca un intermediar între ei. Dacă spunem că numai Cristos asuferit şi a murit, pierdem din vedere iniţiativa Tatălui. Dacă spunem cănumai Dumnezeu a suferit şi a murit, pierdem din vedere mijlocirea Fiului.

Scriitorii Noului Testament nu atribuie niciodată ispăşirea lui Cristos în aşafel încît să-L disocieze de Tatăl, sau lui Dumnezeu în aşa fel încît să sedispenseze de Cristos, ci mai degrabă lui Dumnezeu şi lui Cristos, sau luiDumnezeu care acţionează în Cristos şi prin El, participînd El însuşi din toatăinima.

Dovezile pe care le aduce Noul Testament în acest sens sînt clare. Tre-cîndu-le în revistă, mi se pare logic să începem cu vestirea naşterii lui Mesia.Numele care I s-au dat au fost Isus („Mîntuitor divin" sau „Dumnezeumîntuieşte") şi Emanuel („Dumnezeu este cu noi"). Căci în naşterea Lui şiprin ea Dumnezeu a venit să-Şi scape poporul, să-1 mîntuiascâ din păcatelelui (Matei 1:21-23). în mod similar, după cum ne spune Luca, Mîntuitorulcare trebuia să Se nască n-a fost numai, aşa cum spune expresia binecunoscută, Cristosul Domnului, Unsul Domnului, ci în realitate a fost „CristosDomnul", El însuşi fiind atît Mesia cît şi Domnul (Luca 2:11).

Cînd a început misiunea publică a lui Isus, conştiinţa Lui a confirmat căDumnezeu era la lucru în El şi prin El. Căci cu toate că' El vorbea despre „a

152

Autosufcstituirea făcută de Dumnezeu

fi pe placul" Tatălui (Ioan 8:29) şi despre „ascultarea" de El (Ioan 15:10),despre a face voia Lui şi a sfîrşi lucrarea Lui,55 această predare de Sine a fostcu totul voluntară, aşa încît voia Lui şi voia Tatălui au fost întotdeauna într-operfectă armonie.56 Mai mult decît atît, conform celor spuse de Ioan, El avorbit despre o „relaţie reciprocă", El în Tatăl şi Tatăl în El, chiar despre o„unitate" între ei.5

Aceasta convingere că Tatăl şi Fiul nu pot fi separaţi, în special cînd negîndim la ispăşire, întrucît Tatăl a acţionat prin Fiul, este exprimata pe deplin

în cîteva din marile afirmaţii ale lui Pavel cu privire la reconciliere. Deexemplu, „toate lucrurile acestea sînt de la Dumnezeu" (referindu-se lalucrarea făpturii celei noi, 2 Corinteni 5:17-18), care „ne-a împăcat cu El prin

Isus Cristos" şi care „era în Cristos, împâcînd lumea cu Sine" (v. 18-19). S-arpărea că atunci cînd traducem din greacă nu are importanţă unde plasămexpresiile „prin Cristos" şi „în Cristos". Ceea ce are importanţă este căDumnezeu şi Cristos au fost împreună activi în lucrarea de reconciliere, şi căreconcilierea a fost efectuată de Dumnezeu în Cristos şi prin El.

Alte două versete din scrierile lui Pavel făuresc o legătură indisolubilă între Persoana şi lucrarea lui Cristos, şi arată astfel că El a fost în stare să facăceea ce a făcut numai pentru că El a fost ceea ce a fost. Ambele versetevorbesc despre „plinătatea" lui Dumnezeu care locuieşte în El şi lucrează prinEl (Coloseni 1:19-20 şi 2:9). Această lucrare este zugrăvită în mai multefeluri, dar este atribuită în întregime plinătăţii lui Dumnezeu care locuieşte

în Cristos - împâcînd toate lucrurile cu Sine, făcînd pace prin sîngele de lacruce, înviindu-ne împreună cu Cristos, iertîndu-ne păcatele, anulînd slovascrisă care era împotriva noastră, luînd-o şi ţintuind-o pe cruce, şi dezarmîndstăpînirile şi puterile, triumfînd asupra lor „prin ea" (prin cruce) sau „în El"(în Cristos).

Anselm a avut dreptate cînd a afirmat că numai omul ar trebui să facădespăgubire pentru păcatele sale, pentru că el este cel care nu şi-a îndeplinitobligaţiile. Şi el a avut tot atîta dreptate cînd a spus că numai Dumnezeu poatesă facă despăgubirea necesară, întrucît El este Cel care a cerut-o. De aceea,Isus Cristos este singurul Mîntuitor, întrucît El este singura Persoană în care„ar trebui" şi „a putut" sînt unite, fiind El însuşi atît Dumnezeu cît şi om.Punctul slab al formulării lui Anselm, datorat probabil mediului său culturaldin feudalismul medieval, este că el a subliniat prea mult natura umană a luiCristos, întrucît omul, păcătosul, trebuie să plătească datoria pe care a făcut-oşi să repare daunele pe care le-a produs. Dar Noul Testament subliniază maimult iniţiativa lui Dumnezeu, care „a trimis" sau „a dat" pe Fiul Său pentrunoi,58 şi care, prin urmare, a suferit împreună cu Fiul Său.

George Buttrick a descris un tablou care stă atîrnat într-o biserică italiană,cu toate că nu o identifică. La prima vedere ea se aseamănă cu oricare altăpictură care zugrăveşte răstignirea. Cînd te uiţi cu mai multă atenţie însă,

percepi diferenţa, căci în spatele figurii lui Isus există o umbră mare a unei

153




alte Figuri. Pironul care străpunge mîna lui Isus străpunge şi mîna lui Dumnezeu. Suliţa care străpunge coasta lui Isus trece şi prin coasta lui Dumnezeu".59

Am început prin a arăta că Dumnezeu trebuie să Se satisfacă pe Sinerâspunzînd la realitatea răzvrătirii omului într-un mod care este într-o armonie perfecta cu caracterul Său. Aceasta necesitate internă a lui Dumnezeueste punctul nostru fix de pornire. în consecinţă, ar fi imposibil ca noipăcătoşii să ramînem pe veci singurele obiecte ale dragostei Sale sfinte,

într ucî t El nu po ate să ne pedeps eas că şi să ne ier te în acelaşi tim p. De aicirezultă cea de-a doua necesitate, aceea a substituirii. Singura cale de satisfacere a dragostei sfinte a lui Dumnezeu este ca sfinţenia Sa să se îndreptespre înlocuitorul pe care El L-a numit judecîndu-L, cu scopul ca dragosteaLui să se îndrepte spre noi, materializîndu-se în iertare. înlocuitorul suportăpedeapsa, ca noi păcătoşii să primim iertarea. Atunci cine este înlocuitorul?Cu siguranţă nu Cristos, dacă El este privit ca o a treia parte. Orice noţiunede substituire penală în care trei actori independenţi joacă un rol - parteavinovată, judecătorul care pedepseşte şi victima inocentă - trebuie repudiatăcu cea mai mare vehemenţa. Nu ar fi numai nedreaptă, în sine, ci ar reflectade asemenea o cristologie deficitară. Căci Cristos nu este o a treia persoanăindependentă, ci este Fiul veşnic al lui Dumnezeu, care în esenţa Fiinţei Saleeste una cu Tatăl.

Atunci ceea ce vedem noi în drama crucii nu sînt trei actori ci doi, noi înt r-o pa rte şi Dumnezeu de cealaltă pa rte . Nu Dumnezeu aşa cum est e El în Sine (Tat ăl ), ci Dum nez eu- făc ut-om-în-Cris tos (Fi ul) . în ac est lucru constăimportanţa acelor pasaje ale Noului Testament care vorbesc despre moartealui Cristos ca despr e moart ea Fiului lui Dumn ezeu : de exemplu: „Atît de multa iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său Fiu...", „El... n-a cruţat nicipe Fiul Său", şi „am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său". 60

Căci dîndu-L pe Fiul Său, El S-a dat pe Sine. Aşa stînd lucrurile, Judecătorul însuşi est e Cel car e, în dragos tea Lui , Şi-a a sumat rolul victimei ino cen te, ca în per soana Fiul ui Său şi prin ea, El însuşi să poar te ped eapsa pe care tot ElŞi-a impus-o. După cum se exprimă Dale, „unitatea misterioasă a Tatălui şia Fiului I-a dat posibilitatea lui Dumnezeu ca în acelaşi timp să şi suportepedeapsa şi s-o impună".61 în faptul acesta nu există nici nedreptate aspră,nici drago ste neprincipială, şi nici erezie cristologică; ci doar înd urare ne măsurată. Căci pentru a ne mîntui în aşa fel încît să Se satisfacă pe Sine,Dumnezeu S-a pus pe Sine în locul nostru prin Cristos. Dragostea divină atriumfat asupra mîniei divine prin autojertfirea divinităţii. Crucea a fost înacelaşi timp un act de pedeapsă şi de amnestie, de severitate şi de har, dedreptate şi de îndurare.

Văzute astfel, obiecţiile care se ridică referitoare la ispăşirea prin substituire dispar. Nu există nici pe departe ceva imoral aici, întrucît Cel care S-apus în locul călcătorilor de lege este Legiuitorul însuşi. La fel nu există nici o

154


tranzacţie mecanică, deoarece jertfa de sine a dragostei este cea mai personală dintre toate acţiunile. Şi ceea ce se realizează prin cruce nu este numaio schimbare exterioară a statutului legal, căci cei care văd dragostea luiDum neze u acolo şi sînt uniţi cu Cristos prin Duhul, devin transformaţ i radicalatît în ce priveşte înfăţişarea cît şi caracterul.

De aceea, respingem cu toată puterea orice explicaţie a morţii lui Cristoscare nu are în centrul ei principiul „satisfacerii prin substituire", mai precisautosatisfacerea divină prin autosubstituirea divină. Crucea nu a fost o tranzacţie comercială între Dumnezeu şi diavolul, cu atît mai puţin o tragere pesfoară sau o prindere în cursă a diavolului; şi nici un echivalent exact, un quid

pro quo care să satisfacă un cod al onoarei sau un articol de lege specific; şinici o supunere forţată a lui Dumnezeu faţă de o oarecare autoritate morală

care-I este su perioară şi pe care nu putea să o evite altfel; nici pedepsire a unuiCristos blînd de un Tată aspru şi răzbu nător ; nici smulgerea mîntuirii de cătreCristos Cel iubitor din mîinile unui Tată rău şi neînduplecat şi nici acţiuneaunui Tată care îl ocoleşte pe Cristos îri rolul Său de Mijlocitor. Dimpotrivă,Tatăl Cel drept şi iubitor S-a umilit pe Sine ca să devină în Fiul Său şi prin Eltrup, păcat şi blestem pentru noi, cu scopul de a ne răscumpăra, fără să-Şicompromită însă caracterul. Trebuie să definim şi să salvgardăm termeniiteologici „satisfacere" şi „substituire", dar nu trebuie să renunţăm la ei subnici o formă. Evanghelia ispăşirii pe care o găsim în Biblie vorbeşte desprefaptul că Dumnezeu Se satisface pe Sine substituindu-Se în locul nostru.

Putem spune atunci că acest concept al substituirii stă atît în centrulpăcatului cît şi în centrul mîntuirii. Căci esenţa păcatului constă în faptul căomul s-a pus pe sine în locul lui Dumnez eu, în timp ce esenţa mîntuirii constă în fapt ul că Dumnez eu Se pune pe Sine în locul omu lui . Omul se ridică împotr iva lui Dumnez eu şi se aşează aco lo unde num ai Dumnezeu mer ită săstea; Dumnezeu Se jertfeşte pe Sine pentru om şi Se aşează acolo unde numai

omul merită să stea. Omul pretinde prerogativele care-I aparţin numai luiDumnezeu; Dumnezeu acceptă pedeapsa care-i aparţine numai omului.Dacă esenţa ispăşirii este substituirea, atunci survin cel puţin două im

plicaţii, prima de natură teologică iar cea de-a doua de natură personală.Implicaţia de natură teologică este că imposibil să susţinem doctrina istoricăa crucii, fără să susţinem doctrina istorică a lui Isus Cristos ca singurulDumnezeu-om şi singurul Mîntuitor. Aşa cum am văzut, nici Cristos numaica om şi nici Tatăl numai ca Dumnezeu nu putea să fie înlocuitorul nostru.Numai Dumnezeu în Cristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu Tatăl a putut lualocul nostru. La originea fiecărei caricaturi a crucii stă o cristologie denaturata. Persoana şi lucrarea lui Cristos trebuie luate împreună. Dacă El nu afost ceea ce au spus apostolii că este, atunci El nu ar fi putut să facă ceea cea făcut. întruparea este indispensabilă ispăşirii. în particular, este esenţial săafirmăm că dragostea, sfinţenia şi voinţa Tatălui sînt indentice cu dragostea,sfinţenia şi voinţa Fiului. Dum nezeu a fost în Cristos împăcînd lumea cu Sine.

155




, 0 2 ai secolului XX nu a văzut lucrul acesta mai clarpoate că nici un re ^. m u l t a t ă d e d e d t K a f l B a r t h « Cristologia, a

s a u nu 1-a exprimai d o c t r J n e i r e c o n c ii ie r ij. şi cristologie înseamnă să-Linsistat el, este cn ^ . ^ ca Mi jioc itor, a repetat el de mai multe ori, să-Lmărturiseşti pe isu .Q Dumnezeu, pe deplin om şi pe deplin Dum-mârturiseşti ca tun ,,p^_ ^. a s p e c t e c r i stologice" sau „trei perspective"nezeu-om". E*1S , e g e m Ispăşirea. Primul este că „în Isus Cristos noi avemcare ne ajută să m- ° cx} Reconcilierea între om şi Dumnezeu are locde a face chiar cu ^ u m n e z e u însuşi intervine în mod activ" (p. 128). Aldatorită faptului c ^ ^^ Cristos noi avem de a face cu un om real... Eldoilea aspect este c ^„ ^^ ^^ ^ deplin D u m n e z e u ... Aceasta este moda-

este pe deplin orn, a^ ^ ^^ ^ reconcilierea între Dumnezeu şi om"litatea prin care ts precizează că, deşi este pe deplin Dumnezeu şi pe(p. 130). Al treilea ^ ^^ e s t e Q s j n g u r a P e r s o a n ă . Ei es t e Dumnezeu-deplin om, „Is"s

c t e r u , un jC'al jertfei ispăşitoare a lui Isus Cristos poate fiom" (P- 1 3 5 ) ; . r

da

e s t e afirmată această perspectivă biblică cu privire la El. înţeles numai cina D u m n e z e u i C el veşnic, care în Fiul Său S-a dat pe Sineln'iţia tiva ° a r e " l n

s'a ja asupra Lui această suferinţă umană... Judecătorulsâ fie om, şi ca o m ' suferinta ia locul celor care trebuiau să fie judecaţi,este cel care î n ^ ' Se i'asă pe Sine judecat în locul lor" (p. 246).care în această su , ^ j u d e c a t a ,ui Dumnezeu, în care Judecătorul^Suferinţa lui isus• a 25 4^ însuşi a fost cel ju e ^^ p e r s o n a | ă Doctrina substituirii afirmă nu numai

A doua implica C r i s t 0 S ; Dumnezeu S-a pus pe Sine în locul nostru)un fapt (Ş' anUme

aC

Cestui fapt (nu exista nici o altă modalitate prin careci şi necesitatea a ^ ^ D u m n e z e u s ă poată fi satisfăcuta şi fiinţele umanedragostea c e ţ -n t u i t e) De aceea, stînd înaintea crucii, începem să dobîn-

răzvrătite să ne mi ^ - ^ ^ a s u p r a l ui Dumnezeu şi asupra noastră înşine,dim o perspectiva ^ ^ ^ ? . E ( j n Joc să , a s e s 5 c a d ă a s u p r a n o a s t r ă în special asupra r ' m e r i t a t . 0 ) Dumnezeu a suportat-o în Cristos în locul judecata pe care alternativă. Acesta este „oca ra", pricina de potic-nostru. I ad u l " jn irm ie noastre pline de mîndrie se răzvrătesc împotriva ei.nire a crucii. Căci ^ r e c u n o a s t e m seriozitatea păcatului şi a vinei noastreNe este foarte gr ^ ^ ^ Q a v g m {^& d e c f U Ce D es ig u r > z ic e r n noisau datoria n o a s " . e să fje ceva care să-1 facem noi, sau cel puţin să con- în noi înşine, tre ^ măsură, la rezolvarea problemei păcatului. Şi dacătribuim, într-o o ^ impresia că am prefera să suferim propria noastrăn u , noi lăsăm de m

ga Dumnezeu purtînd-o în locul nostrupedeapsă decît umilinţa deaprin Cristos. ^^ c a r e a d i s p u s de o capac itate deosebită de a

George Bern m î n d r i e i omeneşti, a dramatizat acest lucru în come-patrunde în subtili Saivării, comedie intitulata Major Barbara (1905).aia lui cu privirela scandalagiu de vreo 25 de ani", soseşte la casa deBiU Walker, „un muşteriu

156

Auto substituirea făcută de Dumnezeu

poposire a Armatei Salvării din West Ham, într-o dimineaţa geroasă deianuarie, beat şi furios fiindcă prietena lui Mog, pe lîngâ faptul că a fostconvertită, şi-a găsit şi alt băiat. Rivalul lui Bill este Todger Fairmile, uncampion la lupte din Canning Town, care a fost şi el convertit. Acuzînd-o peJenny Hill, o fetişcană care lucra la Armata Salvării, că a incitat-o pe prietenalui împotriva sa, Bill o trage mai întîi de păr pînâ cînd aceasta ţipa, apoi oloveşte cu pumnul în faţă şi îi crapă buza. Cei care au văzut scena au începutsă-1 batjocorească pentru laşitatea lui. El atacă fata, spun ei, dar n-are curajulsă-1 lovească pe Todger Fairmile. încetul cu încetul conştiinţa şi mîndria luiBill au început să-1 roadă pînă cînd n-a mai putut să suporte insulta. S-ahotărît să facă ceva ca sâ-şi recîştige reputaţia şi să-şi ispăşească vinovăţia. El

spune în dialectul cockney:„Mă duc la Canning Town să-1 scuip pe Todger Fairmile în ochi. Am

lovit-o pe Jenny Hill în obraz şi acuma o să mă lovească el pe mine în obraz...O să mă lovească mai tare decît am lovit-o io. Ş-o să fim chit..."

Dar Todger a refuzat să coopereze, aşa că Bill s-a întors ruşinat:„Am făcut ceea ce-am zis c-o să fac. L-am scuipat în ochi. Dar el s-a uitat

în sus la cer ş-a zis: „O, de-aş fi găsit vrednic de a fi scuipat din pricinaEvangheliei!"... iar Mog a zis: „Glorie, Aleluia!"."

Jenny Hill i-a spus că-i pare rău şi că de fapt el nu a lovit-o prea rău, lucrucare 1-a înfuriat şi mai tare:

„Nu vreau să fiu iertat de tine şi de nimeni altul. Pentru ce-am făcut o săplătesc. Am încercat să-1 fac să-mi rupă falca, să fii mulţămită". Dar fiindcă

încercarea aceasta nu a reuşit, el încearcă un alt şiretlic. El se oferă săplătească pentru o datorie pe care unul din colegii lui tocmai o făcuse, şiscoase un ban.

„Uite banii. Ia-i; şi să nu mai aud de iertarea şi de rugăciunile tale şi nicică poliţaiul vostru vrea să mă închidă. Ce-am făcut am făcut şi pentru astaplătesc; şi cu asta basta!... Gata cu iertarea asta tîmpitâ, cu ciondrâneala astaşi cu puşcăria...Ajungi să simţi că viaţa este o povară... Eu n-accept aşa opovară. Vă spun... M-am oferit să plătesc. Altceva n-am ce face. E treaba tadacă-i iei sau nu. Asta-i tot ce-am de spus", - şi aruncă banii jos.

Ceea ce este demascat aici este inima mîndră a omului. Noi insistăm săplătim pentru ceea ce am făcut. Nu putem răbda umilinţa de a recunoaştefalimentul nostru şi de a-1 lăsa pe altul să plătească pentru noi. Noţiunea căacest cineva este însuşi Dumnezeu este prea greu de acceptat. Preferăm săpierim decît să ne pocăim, mai bine să ne pierdem decît să ne umilim.

în plus, numai Evanghelia este cea care cere din partea noastră o astfelde umilire de sine abjectă, căci numai ea propovăduieşte substituirea divinăca singura modalitate de mîntuire. Alte religii propovăduiesc diferite formede mîntuire de sine. Hinduismul, de exemplu, consideră că este o virtute sărefuzi a recunoaşte starea de păcat. într-o prelegere ţinută în faţa Parlamen

tului Religiilor din Chicago în 1893, Swami Vivekananda a spus: „Hinduşii157




refuză să vă numească păcătoşi. Voi sînteti fiii lui Dumnezeu; cei caremoşteniţi fericirea nemuritoare, fiinţe perfecte şi sfinte. Voi care sîntetidivinităţi pe pâmînt să fiţi păcătoşi? Este un păcat să-1 numeşti pe om păcătos.Este o calomniere a naturii umane care nu se poate şterge". Pe lîngă lucrulacesta, dacă t rebuie să se facă o concesie şi să se recunoască faptul că fiinţeleumane păcătuiesc, atunci hinduismul insista că oamenii se pot mîntui pe ei

înşişi.63

După cum se exprimă Brunner, „toate celelalte forme de religii - să numai menţionăm filozofia - tratează problema vinovăţiei aparte de intervenţialui Dumnezeu, şi de aceea ajung la o concluzie „ieftină". în ele omul estescutit de cea mai mare umilire posibila, aceea de a şti că Mijlocitorul trebuiesă suporte pedeapsa în locul lui. El nu trebuie să fie supus acestui jug. El nueste dezbrăcat completamente.*4

Dar nu putem scăpa de situaţia jenantă de a sta goi de tot înaintea luiDumnezeu. încercarea noastră de a ne acoperi ca Adam şi ca Eva în grădinăeste de prisos. încercarea noastră de a ne justifica pe noi înşine este tot atîtde ineficienta ca şi frunzele lor de smochin. Trebuie să ne recunoaştemgoliciunea noastră, să-L vedem pe înlocuitorul divin purtînd zdrenţele noastre murdare în locul nostru şi să-L lăsăm să ne îmbrace cu propria Luidreptate.65 Nimeni nu a exprimat această idee mai bine decît AugustusToplady în nemuritorul său imn „Rock of Ages" (Cel ce te-ai deschis mie):

Sărman dator precum sînt,La crucea Ta mă arunc;Gol, Doamne, îmbracă-mă,Slab, dar, Tu, ajută-mâ!Vin ca şi un necurat,Tu mă spală de păcat.

N o t e :

1. James Denney, Atonement, p. 82.

2. Thomas Crawford, Doctrine of Holy Scripture, p. 453-454.

3. Din artic olul „Sacrifice" de W.P. Paterson , p. 343.

4. Din eseul Christ our Sacrifice de B.B. Warfield, publicat în Biblical Doctrines,p. 401-435; în special p. 411.

5. întîmplarea este povestită de Trevor Beeson în Discretion and Valour, p. 139.

6. F.D. Kidner, Sacrifice in the Old Testament, p. 14. Vezi de asemenea articolul„Sacrifice and Offering" de R.J. Thompson şi R.T. Beckwith, şi nota suplimentară cu privire la „Sacrificiul Vechiului Testament" de G.J. Wenham încartea sa, Commentary on Numbers, p. 202-205.

7. Leon Morris, Atonement, p. 47 .

15 8

Autoswbst i tuirea făcută de Dumnezeu

8. T.J. Crawford, Doctrine of the Holy Scripture, p. 237, 241.

9. Cer cet ăto rii Bibliei mai con tinu ă şi acum să polem izeze dacă IoanBotezătorul s-a referit la Mielul Pascal atunci cînd a vorbit despre „Mielullui Dumnezeu", la tamid (mielul care era jertfit zilnic), la aducerea lui Isaacca jertfă (Genesa 22), la mielul cu coarne din scrierile apocaliptice evreieşti, sau la Robul Domnului care suferă din Isaia 53. Pentru un rezumatcompetent al discuţiilor, în lumina în care cea de-a patra evanghelie sefoloseşte de Vechiul Testament, vezi prelegerea lui George L. Carey, „Lambof God", p. 97-122.

10. De exemplu, Ioan 13:1; 18:28; 19:14, 31.

11. Apocalipsa 5:6, 9, 12; 12:11. în cartea Apocalipsei, Isus este identificat cu„Mielul" de 28 de ori.

12. Calvin a scris: „Aceasta este achitarea noastră: vinovăţia din pricina căreiaeram pasibili de pedeapsă a fost transferată asupra capului Fiului luiDumnezeu (Isaia 53:12). Mai presus de toate, noi trebuie să ne aducemaminte de această substituire, ca nu cumva să tremurăm şi să rămînemneliniştiţi întreaga viaţă", adică, temîndu-ne de judecata lui Dumnezeu(Institutele creştine, II.xvi.5).

13. în publicaţia ulterioară Forgiveness and Law, Horace Bushnell şi-a modificat în tr -o an umi tă mă su ră pu nc tu l de ve de re . Cu to at e că re sp in ge a do ct ri natradiţională, totuşi el a afirmat că în cruce a existat o potolire obiectivă amîniei lui Dumnezeu şi că El a fost „întrupat în blestem", cu scopul de a nescăpa de el. El a mai adăugat însă că Cristos a suferit în mod conştientblestemul sau ruşinea păcatului nostru în tot timpul vieţii Lui pămînteşti.

14. J.I. Packer, „What Did the Cross Achieve?", p. 25.

15. Cîteva exemple de pasaje care se referă la „purtarea păcatelor" sînt Exodul28:43; Leviticul 5:17; 19:8; 22:9; 24:15 şi Numeri 9:13; 14:34; şi 18:22.

16. T.J. Crawford, Doctrine of Holy Scripture, p. 225. Vezi de asemeneacapitolul 3, „The Day of Atonement" în lucrarea Iui Leon Morris, Atonement,

p. 68-87.17. Isaia 42:1-4; compară Matei 12:17-21.

18. Faptele 3:13, 26; 4:27, 30.19. J. Jeremia s, Eucharistic Words, p. 228. Vezi de asemenea lucrarea sa Servant

of God şi articolul asupra expresiei pais theou („robul lui Dumnezeu") deJeremias şi Zimmerli, p. 712 ş.m.d. Compară cap. 3, „Isus Robul lui Dumnezeu care suferă", în lucrarea lui Oscar Cullmann, Christology of the New

Testament.

20. Marcu 9:12; compară Isaia 53:3.


22. Luca 22:37; compară Isaia 53:12.



25. Marcu 14:61; 15:5; Luca 23:9 şi Ioan 19:9; compară Isaia 53:7.


159




27. Ioan 10:11, 15, 17.; compară Isaia 53:10.

28. Oscar Cullmann, Baptism in the New Testament, p. 18.

29. Vincent Taylor, Atonement, p. 18.

30. Martin Hengel, Atonement, p. 33-75.

31. Marcu 14 :24; compa ră Matei 26: 28.

32. în studiul său foarte meticulos, Atonement, profesorul Martin Hengelargumentează convingător că în spatele afirmaţiilor lui Pavel care spun căCristos „a murit pentru păcatele noastre" (1 Corinteni 15:3) şi că „a fostdat din pricina fărădelegilor noastre" (Romani 4:25) stau cuvintele pe carele-a rostit Isus cu privire la răscumpărare şi la Cina Domnului, fiind redatede Marcu (10:45; 14:22, 25); şi că în spatele acestora stă capitolul 53 din

Isaia şi „modul în care 1-a înţeles Isus" (p. 33-75).33. Joachim Jeremias, Eucharistic Words, p. 228-229. într-un alt loc, Jeremias

interpretează cele două pasaje ale lui Isus ca referindu-se la o „moarte înlocul unei mulţimi nenumărate... pentru cei care stau sub judecata luiDumnezeu". Vezi de asemenea cartea sa Central Message, p. 45-46.

34. J.S. Whale, Victor and Victim, p. 69-70.

35. Karl Barth, Church Dogmatics, voi. IV, „The Doctrine of Reconciliation", p.165.

36. A.W.F. Blunt, Galatians, p. 96. Pentru un citat mai complet vezi ultimulcapitol.

37. Romani 4:6; 1 Corinteni 1:30; Filipeni 3:9.

38. Vezi T.J. Crawford, Doctrine of Holy Scripture, p. 444-445.

39. Joachim Jeremias, Central Message, p. 36.

40. Efeseni 2:4; compară Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9-10.

41. Zaharia 13:7; Marcu 14:27.

42. Faptele 2:23; Romani 8:32.

43. John Murray, Redemption Accomplished, p. 77.

44. I.H. Marshall, Work of Christ, p. 74.

45. P.T. Forsyth, Justification of Cod, p. 35.

46. Citatele sînt din traducerea lui Helen Gardner.

47. P.T. Forsyth, Work of Christ, p. 25.

48. P.T. Forsyth, Cruciality of the Cross, p. 205-206.

49. Karl Barth, Church Dogmatics, II.1, p. 446 ş.m.d. Vezi de asemenea p.396-403.

50. S.C. Neill, Christian Faith Today, p. 159.

51. Ignaţiu se referă la „sîngele lui Dumnezeu" şi la „suferinţele Dumnezeuluimeu" în versiunea prescurtată a Epistolelor sale către efeseni (cap. I) Ş1

respectiv către romani (cap. VI). în lucrarea sa De Carne Christi, Tertulianeste şi mai explicit. „Nu a fost Dumnezeu într-adevăr răstignit?" întreabăel. De fapt, el este primul care a folosit surprinzătoarea expresie „unDumnezeu răstignit" (cap. V). Un alt exemplu este Grigore de Nazianzus,

160


care a scris despre „sîngele scump şi domnesc al Dumnezeului nostru..."(Orat. xlv. 22).

52. Tertulian, Adversus Praxean, cap. I.

53 . Ibid., cap. XXIV.54. De exemplu, Romani 5:12-19; Galateni 4:4; Filipeni 2:7-8; Evrei 5:8.

55. De exemplu, Ioan 4:34; 6:38-39; 17:4; 19:30.

56. De exemplu, Ioan 10:18; Marcu 14:36; Evrei 10:7; (Psalmul 40:7-8).

57. De exemplu, Ioan 14:11; 17:21-23; 10:30.

58. De exemplu, Galateni 4:4; 1 Ioan 4:14; Ioan 3:16; Romani 8:32.

59. George A. Buttrick, Jesus Came Preaching, p. 207.

60. Ioan 3:16; Romani 8:32 şi 5:10.61. R.W. Dale, Atonement, p. 393.

62. Karl Barth, Church Dogmatics, IV.1.

63. Din Speeches and Wridngs de Swami Vivekananda, p. 38-39. compară p.125. Vezi de asemenea, Cn'ses of Belief de S.C. Neill, p. 100.

64. Emil Brunner, Mediator, p. 474.

65. Compară Apocalipsa 3:17-18.

161



I I I

CE A REALIZAT

CRUCEA



7

MÎNTUIREA CELORPĂCĂTOŞI

Mişcat de perfecţiunea dragostei sfinte, Dumnezeu S-a pus pe Sine în locul

nostru, al păcătoşilor, în Cristos. Aceasta este esenţa crucii lui Cristos. Ea neface să ne întoarcem acum de la eveniment la consecinţele lui, de la ceea ces-a întîmplat pe cruce, la ceea ce a fost realizat de către aceasta. De ce a luatDumnezeu locul nostru şi a purtat păcatul nostru? Ce a realizat El prin jertfade Sine, prin faptul că a fost înlocuitorul nostru?

Noul Testament dă trei răspunsuri principale la aceste întrebări, răspunsuri care pot fi rezumate în cuvintele „mîntuire", „revelaţie" şi „biruinţă".Ceea ce a făcut Dumnezeu în Cristos a fost ca prin cruce să ne salveze, să ni

Se descopere şi să biruiască răul. în acest capitol ne vom concentra atenţiaasupra mîntuirii prin cruce.Este atît de mare importanţa schimbărilor care au avut loc ca rezultat al

crucii, atît în Dumnezeu cît şi în noi, mai cu seamă în compararea luiDumnezeu faţă de noi şi în relaţiile noastre cu El, încît orice hiperbolă pe caream folosi-o n-âr fi o exagerare. într-adevăr, cînd Cristos a murit şi a înviat dinmorţi, au apărut zorii unei alte zile, a început o nouă epocă.

Această nouă zi este „ziua mîntuirii" (2 Corinteni 6:2), şi binecuvîntările

unei mîntuiri aşa de mari (Evrei 2:3) sînt atît de diversificate încît nu pot fidefinite cu exactitate. Ar fi nevoie de mai multe ilustraţii care să le portretizeze. Aşa după cum Biserica lui Cristos este prezentată în Scriptură caMireasa Lui'şi Trupul Lui, oile turmei Lui şi mlâdiţa viei Lui, făptura Lui ceanouă, casa sau familia Lui, Templul Duhului Sfînt şi stîlpul şi temelia adevărului, tot aşa şi mîntuirea lui Cristos este ilustrată prin reprezentări vii cumar fi „potolirea mîniei lui Dumnezeu", „răscumpărare", „îndreptăţire" şi„reconciliere", termeni care împreună vor forma tema acestui capitol. In plus,aşa cum reprezentările Bisericii sînt incompatibile vizual (nimeni nu poatesă-şi imagineze în mod simultan Trupul şi Mireasa lui Cristos) şi totuşi faptulcă le subliniem pe toate exprimă adevărul că Dumnezeu îşi alege un poporcare să fie al Lui, tot aşa şi reprezentările care vorbesc despre mîntuire sîntincompatibile (justificarea şi răscumpărarea, de exemplu, invocă două domenii diferite: cel al justiţiei şi, respectiv, cel al comerţului) şi faptul că lesubliniem pe toate exprimă adevărul că în Cristos, Dumnezeu a purtatpăcatul nostru şi a murit în locul nostru ca să ne elibereze de păcat şi de

165



Ce a realizat crucea

gjn j de felul acesta sînt nişte ajutoare indispensabile în întemoarte- 1IT \ j n e j Şi ceea ce redau ele este adevărat pentru că ele ne sînt datlegerea do n e z ^ u . Totuşi, noi nu trebuie să deducem din această afirmaţide către L) a c e S te reprezentări înseamnă a epuiza înţelesul doctrinei. Căc'că a înţeleg ez entârile reconcilierii stă misterul reconcilierii, tainele adînc!

dincolo de ^ ^ o m e x p i o r a întreaga veşnicie.pe care, cr ' ă r j j £ s a u „imaginile" mîntuirii (sau ale reconcilierii) reprezintă

Reprez . b U n a - decît „teoriile". Căci de obicei teoriile sînt concepteo expresie #pecViiative, pe cînd reprezentările biblice ale reconcilierii luiabstracte ş ^loU 1"' concrete şi aparţin revelaţiei. Ele nu sînt explicaţii alter-Cristos sin . c a r e n e p u n Ja dispoziţie mai multe variante din care sănative ale c^mplemetare, fiecare fiind o parte vitală a întregului. în ce

alegem,C1

.^ retorice, „împăcarea Divinităţii" ne aminteşte despre ritua-priveşte fig ^ >;răscumpărarea" de tranzacţiile din piaţă, „îndreptăţirea"lurile de la (j j^r -un tribunal şi „reconcilierea" de experienţele dintr-o casăde procedu m j l j e Opinia mea este că „substituirea" nu este doar o altăsau din ţr- o ^^ „reprezentare" care să se alăture celorlalte, ci mai degrabă„teorie sa t u t l Jror celorlalte, fără de care fiecare din ele îşi pierde forţa,fundarrien gu ^u a murit în locul nostru în Cristos, atunci nu poate fi vorbaDacă Du m

ea Divinităţii, nici de răscumpărare, nici de justificare, nici denici de împ ţn ^jus, toate aceste reprezentări apar pentru prima dată înreconcil'er " meJ1 t, dar sînt discutate mai pe larg şi îmbogăţite în NoulVechiul I seamă pentru faptul că sînt direct legate de Cristos si deTestament, i**»c F 6

crucea Lui-

îm pă ca re a P i v * " * * ««eni <^'n generaţiile de mai înainte erau destul de familiarizaţi cu

Creştinii ap jmpa Care a Divinităţii", privitor la moartea lui Cristos. Căciconceptul 't'or j^ată a Bibliei (KJV), cu care au crescut în casă, a conţinutVersiunea spec;ifice cu privire la acest concept, afirmaţii ce îi aparţin luitrei afirm a . an Termenul în limba engleză este „propitiation", care în-Pavel şi |u

c a r e " sau „împăciuire". Iată cum sînt textele în limba engleză:seamna împ a

Crist°s Isus. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie,Pavel. "" ' j ^ t a în sîngele Lui, împăcare (Cornilescu traduce „jertfă de

Găsire" , fl.tr: - Romani 3:24-25).' avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El

10 " -rfipâcarea (Cornilescu traduce „jertfa de ispăşire", n.tr.) pentrue s t e ie nC>astre". Şi to t Ioan: „Şi dragostea nu stă în faptul că noi amP e rjumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe1U sâu c3 împăcare (în Cornilescu, „jertfă de ispăşire", n.tr) pentru

Ioan:

pactele noastre" (l Ioan 2:1-2; 4:10).

166

MîntMi'rea celor păcătoşi

Cu toate că acest vocabular le era bine cunoscut predecesorilor noştri,totuşi într-o oarecare măsură se simţeau stingheriţi sâ-1 folosească. A „împăca" pe cineva înseamnă a-i potoli sau a-i calma mînia. Dar devine Dumnezeu mînios? Dacă da, pot jertfele sau ritualurile să-I spulbere aceastamînie? Accepta El daruri cu care să fie cumpărat? Conceptele de felul acestapar mai degrabă păgîne decît creştine. Este uşor să înţelegem că animiştiiprimitivi au considerat că este foarte important să potolească mînia zeilor, aspiritelor sau a strămoşilor lor, dar oare sînt vrednice aceste concepte deDumnezeul creştinilor? Oare nu ar fi trebuit să renunţăm demult la ele? Laconcret, oare chiar trebuie să credem că Isus, prin moartea Lui, a potolitmînia Tatălui, convingîndu-L să uite de ea şi să privească în schimb spre noicu bunăvoinţă?

Conceptele crude despre mînie, jertfă şi împăcare a divinităţii trebuie într-adevăr respinse. Ele nu aparţin religiei Vechiului Testament, cu atît maipuţin religiei Noului Testament. Dar acest lucru nu înseamnă că nu există niciun concept biblic cu privire la aceste lucruri. Ceea ce ne este descoperit înScriptură este o pură doctrină a mîniei sfinte a lui Dumnezeu (din care aufost şterse toate trivialitâţile păgîne), a jertfei de Sine plină de dragoste pecare Şi-a manifestat-o în Cristos şi a iniţiativei Sale de a-Şi calma propriamînie. Este evident că „mînia" şi „împăcarea Divinităţii" trebuie studiate

împreuna. Numai atunci cînd eliminăm ideile nevrednice din conceptul demînie a lui Dumnezeu vom purifica şi conceptul de „împăcare a Divinităţii"- şi vice-versa. Cei care nu sînt de acord cu nici un concept al mîniei luiDumnezeu sînt cei care resping orice concept privitor la împăcarea Divinităţii. Iată ce spune profesorul A.T. Hanson: „Dacă veţi considera mînia cao atitudine a lui Dumnezeu, atunci nu puteţi evita conceptul de împăcare aDivinităţii. Dar în Noul Testament nu se spune niciodată despre mînie că este

împăcată, deoarece nu este privită ca o atitudine a lui Dumnezeu".1

Faptul că s-au simţit incomodaţi de doctrina mîniei lui Dumnezeu şi a împăcării Divinităţii i-a făcut pe unii teologi să reanalizeze vocabularul biblic.Ei şi-au concentrat atenţia asupra unor anumite grupuri de cuvinte pe careversiunea KJV le traduce cu sensul de împăcare a Divinităţii, şi anumesubstantivul hilasmos (1 Ioan 2:2; 4:10), adjectivul hilasterios (Romani 3:25,unde poate fi folosit ca un substantiv) şi verbul hilaskomai (Evrei 2:17; şi deasemenea Luca 18:13 la diateza pasivă, care ar trebui probabil să fie tradusprin Fii împăcat faţă de mine, păcătosul") . Problema crucială este sădeterminăm cine este obiectul acţiunii de împăcare: Dumnezeu sau omul.Dacă este Dumnezeu, atunci expresia potrivită este „împăcarea Divinităţii";dacă acţiunea se râsfrînge asupra omului, cuvîntul potrivit este „ispăşire"(care are de a face cu pâcatul şi cu vinovăţia).

Cel care a dat tonul acestei reinterpretâri a fost teologul britanic C.H.Dodd.2 Iată mai jos comentariul pe care îl face el la versetul Romani 3:25:„înţelesul pe care îl dă... este acela de ispăşire, nu acela de împăcare a

167

http://fl.tr/

http://fl.tr/




Divinităţii. Cei mai mulţi traducători şi comentatori greşesc aici".3 El îsiexprimă o opinie similară cînd comentează versetul 1 Ioan 2:2, şi anume cătraducerea „împăcarea Divinităţii mîniatâ din pricina păcatelor noastre" este„improprie aici şi oriunde".4 întrucît C.H. Dodd a fost şeful grupurilor careau produs versiunea New English Bible (în 1961 Noul Testament), nu estesurprinzător faptul că punctul lui de vedere a fost reflectat în traducereaversetelor la care ne-am referit. Romani 3:25 este tradus: „Dumnezeu L-afăcut mijlocul de ispăşire a păcatelor prin moartea Lui jertfitoare", în timpce în 1 Ioan 2:2 şi 4:10 expresia de bază este tradusă prin: „El însuşi esteremediul pentru păcatele noastre". Versiunea RSV, al cărui Nou Testamenta fost publicat cu cîţiva ani mai devreme (1946), conţine cuvîntul „ispăşire"

în toate trei versetele.Argumentul lui C.H. Dodd, dezvoltat prin erudiţia lui caracteristică, a fostde natură lingvistică. El a recunoscut că în greaca pâgînâ (atît în cea clasicăcît şi în cea populară) semnificaţia obişnuită a verbului hilaskomai a fost „a

împăca" sau a „concilia" o persoană ofensată, în special un zeu. Dar el a negatcă acesta ar fi fost semnificaţia cuvîntului în iudaismul elen, aşa cum îl găsim

în Septuaginta (LXX), sau, bazaţi pe acest fapt, în Noul Testament. El asusţinut că în LXX kipper (cuvîntul ebraic pentru „reconciliere") a fost uneoritradus prin alte cuvinte greceşti, nu prin hilaskomai, cuvinte care înseamnă„a purifica" sau „a anula"- că în LXX prin hilaskomai mai sînt traduse şi altecuvinte nu numai kipper şi aceste cuvinte au sensul de „a curăţa" sau „a ierta"-şi că atunci cînd hilaskomai este traducerea grecească a cuvîntului ebraickipper, semnificaţia Lui este aceea de ispăşire sau îndepărtare a întinării.Aceasta este concluzia: „Iudaismul elen, aşa cum este prezentat de LXX, nupriveşte ritualul jertfelor ca o modalitate de a calma supărarea Divinităţii, cica o modalitate de a-1 elibera pe om de păcat". 5 într-adevăr, la modul general,

în antichitate se credea că „practicarea ritualurilor prescrise... avea valoarea,să zicem aşa, a unui dezinfectant".6 De aceea, el a tras concluzia că ori de cîteori cuvîntul hilaskomai sau derivatele lui apar în Noul Testament, acesteatrebuie interpretate în acelaşi fel. Prin crucea Lui, Isus Cristos a ispăşitpăcatul; El nu L-a împăcat pe Dumnezeu.

Deşi acceptată de contemporanii săi şi de cei care au venit după el,reconstrucţia profesorului a fost subiectul unei critici riguroase din parteaaltora, în special din partea dr. Leon Morris7 şi a dr. Roger Nicole.8 Dupăcum au arătat amîndoi, concluziile lui se bazează ori pe dovezi incomplete,ori pe deducţii discutabile. De exemplu, studiul lui cu privire la semnificaţiaverbului hilaskomai şi a derivatelor lui în iudaismul elen nu face nici o aluziela (1) cărţile Macabeilor, cu toate că ele aparţin Septuagintei şi conţin maimulte pagini care vorbesc despre „mînia celui Atotputernic" care este calmată, şi nici la (2) scrierile lui Josephus şi ale lui Filon, cu toate că în acestea,aşa cum ne arată Friedrich Buchsel, predomină sensul de „a potoli" sau „aplaca" mînia.9 în ce priveşte semnificaţia acestor cuvinte în Noul Testament,

168

MîntMJrea celor păcătoşi

F. Buchsel ne arată ceea ce omite C.H. Dodd şi anume că atît în prima epistolăa lui Clement (care datează de la sfîrşitul primului secol) cît şi în „Păstorul"lui Hermas (care datează de la începutul secolului al doilea) hilaskomai estefolosit clar pentru a descrie împăcarea Divinităţii. Atunci, ca teoria lui C.H.Dodd cu privire la felul în care LXX şi Noul Testament folosesc acestecuvinte să fie corectă, el trebuia să precizeze că LXX şi Noul Testament„formează un fel de insulă lingvistică fără un precedent considerabil în trecut,cu prea puţină confirmare din partea altor lucrări contemporane şi fără niciun adept în anii care au urmat!"10

Dar trebuie să afirmăm că teza lui este incorectă. Chiar şi în canonulVechiului Testament sînt numeroase cazuri în care kipper şi hilaskomai sînt

folosite cu sensul de împăcare a mîniei oamenilor (aşa cum este situaţia încare Iacov l-a împăcat pe Esau oferindu-i daruri sau situaţia în care înţelepţiiau potolit mînia împăratului11) sau a mîniei lui Dumnezeu (cum au făcutAaron şi Fineas care au abătut mînia lui Dumnezeu ce se îndrepta împotrivaisraeliţilor12). Chiar şi în pasaje unde traducerea normală este „a face ispăşirepentru păcat", contextul conţine de multe ori aluzii specifice la mînia luiDumnezeu, lucrul care denotă că păcatul oamenilor nu poate fi ispăşit decît

în cazul în care a fost calmată mînia divină.13 Aceste instanţe, precizeazăRoger Nicole, sînt compatibile cu „felul în care cuvintele acestea au fostfolosite în greaca clasică şi greaca koine, în Josephus şi în Filon, în lucrărilepatristice şi în cărţile Macabeilor".14 Concluzia lui Leon Morris cu privire laVechiul Testament este că, deşi hilaskomai este un „cuvînt complex", totuşi„calmarea mîniei pare să reprezinte un sens de bază tenace de la care toatecelelalte întrebuinţări pot fi explicate natural".15

Acelaşi lucru este valabil şi atunci cînd cuvîntul sau derivatele lui apar înNoul Testament. Descrierea lui Isus ca lhilasmos în raport cu păcatele

noastre (1 Ioan 2:2; 4:10) poate fi interpretata simplu ca referindu-se la faptulcă El le-a luat sau le-a anulat. Dar El mai este numit şi „Mijlocitorul" nostrupe care îl avem la Tatăl (2:1), expresie ce denotă o stare de nemulţumire aCelui înaintea căruia El prezintă cauza noastră. în ce priveşte pasajul dinRomani 3, contextul este determinant. Indiferent că traducem cuvîntulhilasterion din versetul 25 prin „locul de împăcare a Divinităţii" (în sensul:capacul ispăşirii, ca în Evrei 9:5) sau „mijlocul de împăcare a Divinităţii"(adică, jertfă de împăcare a Divinităţii), Isus care este descris prin acest cuvînteste rînduit de Dumnezeu ca un remediu pentru vinovăţia universală aoamenilor împotriva căreia este îndreptata mînia Lui. Ca să demonstrezeacest lucru, lui Pavel îi trebuie două capitole şi jumătate. Aşa cum comentează Leon Morris pe bună dreptate, „mînia a ocupat un loc atît de important

în discuţia care ne-a adus pînă în acest punct încît sîntem îndreptăţiţi săcăutăm nişte expresii care să indice anularea ei în procesul care ne aducemîntuirea".16Este adevărat că în Evrei 2:17 hilaskomai este un verb tranzitiv,avînd ca obiect expresia „păcatele norodului". De aceea poate fi tradus prin

169




„a ispăşi". Acest sens nu este însă incontestabil. O adnotare pe margine î versiunea NIV spune: „ca El să abată mînia lui Dumnezeu, înlâturînd'păcatele oamenilor.

Dacă vom considera că argumentul lingvistic al lui C.H. Dodd s-a năruisau că, în cel mai bun caz, „nu poate fi demonstrat", şi că grupul de cuvintcare derivă din hilaskomai au sensul de „împăcare a Divinităţii" şi nu d„ispăşire", totuşi ne mai râmîne încă să decidem cum trebuie descrisă mînilui Dumnezeu şi calmarea ei. Ar fi uşor să caricaturizăm aceste două noţiun :

în aşa fel încît să le negăm ridiculi'zîndu-le. Aceasta este ceea ce a făcuWilliam Neil în pasajul următor:

„Merită să notăm faptul că acest curent de gîndire teologică numit „afocului şi al pucioasei", care se delectează cu idei cum ar fi aceea că Cristosa fost făcut o jertfă care să calmeze un Dumnezeu furios, sau că crucea afost o tranzacţie legală în care o victimă inocentă a fost forţată să plăteascăpedeapsa pentru nelegiuirile altora, o împăcare a unui Dumnezeu severnu-şi găseşte nici o confirmare în lucrările lui Pavel. Aceste noţiuni intr

în teologia creştină prin canalul gîndiri juridice a teologilor din evumediu; ele nu sînt compatibile cu creştinismul biblic"

Dar desigur, ceea ce redă Neil aici nu este nici creştinismul Bibliei î general şi nici cel care este reflectat specific în scrierile lui Pavel. Ne îndoică cineva ar fi putut să creadă vreodată o reprezentare atît de grosolană. Căcacestea sînt concepte păgîne de împăcare a divinităţii care sînt poleite cu u~strat foarte subţire de adevăr creştin. Dacă ar fi să formulăm o doctrină pubiblica a împăcării Divinităţii, va fi necesar să facem distincţie între aceasta ş :

ideile păgîne, din trei puncte de vedere de importanţă crucială şi anume: dce este necesară împăcarea Divinităţii, cine a făcut această împăcare şi în c

a constat ea de fapt.0 în primul rînd, motivul pentru care este necesară împăcarea Divinităţieste că păcatul stîrneşte mînia lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă că Eeste gata sâ-Şi iasă din sărite la cea mai neînsemnata provocare (aşa cum stem animiştii), înseamnă cu atît mai puţin că El îşi pierde cumpătul î aparenţă absolut fără nici un motiv. Căci în Dumnezeul Cel sfînt nu existnimic capricios sau arbitrar. Şi El nu este niciodată irascibil, răutăcios, duşmănos sau vindicativ. Mînia Lui nu este nici misterioasă nici nerezonabilâ. Ea neste niciodată imprevizibilă, ci poate fi întotdeauna prezisă de mai înaintedeoarece ea este provocată de rău şi numai de rău. Mînia lui Dumnezeu, a;cum am analizat-o mai complet în capitolul 4, este antagonismul constantimplacabil, neîntrerupt şi necompromis faţă de rău, în toate formele lui dmanifestare. Pe scurt, mînia lui Dumnezeu este foarte diferită de mîninoastră. Ceea ce provoacă mînia noastră (orgoliul rănit) nu provoacă niciodată mînia Lui; ceea ce provoacă mînia Lui (răul) rareori se întîmplâprovoace mînia.

170

Mîntuirea celor păcătoşi

* în al doilea rînd, cine face împăcarea Divinităţii? într-un context păgîn,cel care încearcă să abată mînia divinităţii este întotdeauna omul şi el facelucrul acesta prin ritualuri, sau prin recitarea unor formule magice, sau prinoferirea unor jertfe (de natură vegetală, animală sau chiar umană). Se consideră că acest gen de practici împacă divinitatea ofensată. Dar Evanghelia începe afirmînd deschis că orice am face, orice am spune sau am oferi şi oricelucru cu care am contribui nu poate plăti pentru păcatele noastre şi nu poateabate de la noi mînia lui Dumnezeu. Nu avem nici o posibilitate de a-Lconvinge, de a-L ademeni sau de a-L mitui pe Dumnezeu ca să ne ierte, căcinoi nu merităm nimic din mîinile Lui decît judecată. Şi aşa cum am văzut, niciCristos nu L-a înduplecat prin jertfa Lui pe Dumnezeu să ne ierte. Nu,

iniţiativa a aparţinut lui Dumnezeu însuşi, în harul Său şi marea Lui îndurare.Acest lucru a fost clar încă din Vechiul Testament, în care jertfele eraurecunoscute nu ca lucrări ce aparţin omului ci ca daruri divine. Ele nu L-aufăcut pe Dumnezeu binevoitor; ele au fost puse la îndemîna oamenilor de unDumnezeu binevoitor, ca prin ele El să acţioneze plin de bunăvoinţă faţă depoporul său păcătos. „Vi l-am dat", a spus Dumnezeu despre sîngele jertfei„ca să-I puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire" (Leviticul 17:11). Şiadevărul acesta este exprimat şi mai desluşit în Noul Testament, şi nu maipuţin în principalele texte importante care vorbesc despre împăcarea Divinităţii. Dumnezeu însuşi L-a rînduit pe Isus să fie o jertfă prin care să fie

împăcată Divinitatea (Romani 3:25). Nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu ci prentru că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca o jertfă deispăşire pentru păcatele noastre (1 Ioan 4:10). Este foarte important săsubliniem faptul că dragostea lui Dumnezeu este sursa nu consecinţa reconcilierii. Aşa cum se exprimă P.T. Forsyth, „reconcilierea nu ne-a procurat har,ci ea a curs din har". Dumnezeu nu ne iubeşte datorită faptului că Cristosa murit pentru noi; Cristos a murit pentru noi datorită faptului că Dumnezeune-a iubit. Dacă mînia lui Dumnezeu este cea care trebuia împăcată, trebuietotuşi să reţinem că dragostea lui Dumnezeu este cea care a făcut împăcarea.Dacă se poate spune că împăcarea Divinităţii „a produs o schimbare" înDumnezeu, sau că prin ea El S-a schimbat pe Sine, să fim siguri că El nu Şi-aschimbat mînia în dragoste, sau duşmănia în har, întrucît caracterul Lui nuse schimbă. Ceea ce a schimbat acţiunea de împăcare a Divinităţii este relaţiadintre noi şi Dumnezeu. „Distincţia pe care vă rog s-o observaţi, a scris P.T.Forsyth, este distincţia dintre schimbare a sentimentelor şi o schimbare arelaţiilor... Sentimentele pe care le nutreşte Dumnezeu faţă de noi nu aunecesitat niciodată vreo schimbare. Dar felul în care ne-a tratat Dumnezeu,relaţia practică pe care a avut-o cu noi - aceea a trebuit să se schimbe".19 Elne-a iertat şi ne-a urat bun venit acasă.

• în al treilea rînd, în ce a constat jertfa care L-a împăcat pe Dumnezeu?Ea nu a constat într-un animal, nici într-un dar de origine vegetală şi nici

într-unui de origine minerală. Ea nu a constat deloc în vreun lucru, ci dintr-o

171




persoană. Şi persoana pe care a oferit-o Dumnezeu nu a fost cineva fn afaraLui, indiferent că ar fi fost vorba de om, un înger sau chiar Fiul Său văzutdetaşat de Dumnezeu, ca o persoană aparte. Nu, El S-a oferit pe Sine.Dîndu-L pe Fiul Său, El S-a dat pe Sine. Aşa cum a scris în repetate rînduri

i Karl Barth, „a fost Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu însuşi". De exemplu,„faptul că Cel care a luat locul nostru la Golgota şi prin aceasta ne-a scăpatde mînia şi judecata divină este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu însuşi,ne revelează în primul rînd implicaţia totală a mîniei lui Dumnezeu, a condamnării sale şi a justiţiei sale care cere pedeapsa". Şi încă un exemplu:„Datorita faptului că cel care a luat locul nostru în Vinerea Mare a fost Fiullui Dumnezeu, adică însuşi Dumnezeu, substituirea a putut intra în vigoareşi

aputut face reconcilierea dintre noi şi Dumnezeul Cel drept... Numai

Dumnezeu, Domnul şi Creatorul nostru, a putut să stea chezaş pentru noi, aputut să ia locul nostru, a putut să sufere moartea în locul nostru ca oconsecinţa a păcatului nostru, în aşa fel încît în cele din urmă a trecut prin eaşi a biruit-o".20 Şi toate acestea, spune Barth desluşit, au fost o expresie nunumai a sfinţeniei şi a dreptăţii lui Dumnezeu, ci şi a „dragostei divinedesăvîrşite", a „dragostei sfinte" a lui Dumnezeu. *

Atunci, Dumnezeu însuşi este în centrul răspunsului la toate aceste trei întrebări privitoare la împăcarea Divinităţii. Dumnezeu însuşi este Cel care în mînia Lui sfîntâ a trebuit să fie împăcat, El însuşi este Cel care în dragosteaLui sfîntâ a decis să facă împăcarea şi tot El este Cel care, în persoana FiuluiSău a murit pentru ispăşirea păcatelor noastre. Aşadar, în dragoste, Dumnezeu a luat iniţiativa să-Şi potolească propria Sa mînie dreaptă, suportînd-oEl însuşi în propriul Său Fiu, cînd Acesta a luat locul nostru şi a murit pentrunoi. în toată această acţiune nu există nimic grosolan care să ne determines-o ridiculizăm, ci numai profunzimea dragostei Lui sfinte care ne determinăsă I ne închinăm.

Căutînd, aşadar, să apărăm şi să reinstituim doctrina biblică a împăcăriiDivinităţii noi nu intenţionăm să negăm doctrina biblică a ispăşirii. Deşitrebuie să respingem orice încercare de a înlocui expresia „împăcarea Divinităţii" prin „ispăşire", considerăm că este salutară orice încercare de aprezenta cele două noţiuni asociate în mîntuire. Astfel, F.Buchsel a scris că

,Jtilasmos... este acţiunea în care Dumnezeu este împăcat, iar păcatul ispăşirii".21 Dr. David Wells a dezvoltat această afirmaţie, dar tot într-o formăsuccintă:

„în gîndirea lui Pavel, omul este înstrăinat de Dumnezeu prin păcatDumnezeu este de om prin mînie. în moartea înlocuitoare a lui Cristoseste biruit păcatul şi este popolită, mînia, aşa încît Dumnezeu poate privila om fără să fie supărat şi omul poate privi la Dumnezeu fără frică.Păcatul este ispăşit iar Dumnezeu este împăcat".22

172


RăscumpărareaTrecem acum de la „împăcarea Divinităţii" la „răscumpărare". Căutînd să înţelegem ceea ce a realizat crucea, reprezentările vizuale pe care le vomfolosi nu vor mai aparţine curţii Templului ci pieţii; vom trece de la domeniulceremonial la cel comercial, de la ritualurile religioase la tranzacţiile comerciale. Căci înţelesul de bază al cuvîntului „a răscumpăra" este „a cumpăra"sau „a cumpăra înapoi", indiferent că e vorba despre o marfă sau despreeliberarea prin răscumpărare. Atunci, în mod inevitabil ceea ce este subliniat

în imaginea răscumpărării este starea noastră de plîns - realmente captivitatea noastră - păcatul care a făcut necesar actul salvării divine. „împăcarea Divinităţii" scoate în evidenţa mînia lui Dumnezeu care a fost potolită

pe cruce; „răscumpărarea" scoate în evidenţa starea de păcat a oamenilor dincare aceştia au fost răscumpăraţi prin cruce.Şi cuvîntul corect pe care trebuie să-1 folosim este „preţ de răscum

părare". Cuvintele din greacă lytroo (tradus de obicei prin „a răscumpăra")şi apolytrosis („răscumpărare") sînt derivate ale cuvîntului lytron („un preţde răscumpărare"), care a fost aproape un termen consacrat în lumea anticăpentru cumpărarea sau eliberarea unui sclav. Avînd în vedere „constanţa cucare a fost întrebuinţat cuvîntul de către autorii scrierilor nereligioase", şianume faptul că acest grup de cuvinte se referă la „un proces care denotăpunerea în libertate prin plata unui preţ de răscumpărare",23 deseori foartecostisitor, scria Leon Morris, noi nu putem dilua înţelesul acestor cuvintereducîndu-1 la noţiunea de eliberare neimportantă şi necostisitoare.

Noi am fost „răscumpăraţi cu un preţ" de Cristos, nu numai „cumpăraţi"sau „eliberaţi" de El. B.B. Warfield a avut dreptate cînd a afirmat că „asistămla agonia unui cuvînt. Este trist să fii martor ocular al morţii vreunui lucruvaloros - chiar al vreunui cuvînt valoros. Şi cuvintele valoroase mor întocmai

ca şi oricare alt lucru valoros - dacă nu le acordăm grija necesară". Şi mai tristeste faptul că „mor din inimile noastre lucrurile pe care le reprezintă acestecuvinte".24 El s-a referit la faptul că generaţia lui şi-a pierdut recunoştinţafaţă de Cel care a plătit preţul de răscumpărare pentru noi.

In Vechiul Testament proprietatea, animalele, persoanele şi naţiuneaerau „răscumpărate" prin plătirea unui preţ. Dreptul (chiar datoria) de a jucarolul de „răscumpărător al familiei" şi de a cumpăra înapoi o proprietate carefusese înstrăinata, pentru a o păstra în familie sau în trib, a fost zugrăvit încazul lui Boaz şi cel al lui Ieremia.25 Cît despre animale, întîiul născut de partebărbătească din toate vitele aparţinea de drept lui Iehova; măgarii şi animalele necurate însă puteau fi răscumpărate (adică, cumpărate înapoi) deproprietar.26

în ceea ce-i privea pe israeliţi, fiecare trebuia să plătească „un preţ derăscumpărare pentru viaţa sa" atunci cînd se făcea recensâmîntul naţional;fiecare întîi născut de parte bărbătească (care de la primul Paşte aparţinea

173




lui Dumnezeu), şi în special cei care erau peste numărul leviţilor şi îi înlocuiau, trebuiau să fie răscumpăraţi; proprietarul unui taur deosebit de periculos, care 1-a împuns pe un alt om pricinuindu-i moartea, trebuia să fie ucis,excepţie făcînd cazul în care proprietarul îi răscumpăra viaţa prin plâtireaunei amenzi adecvate; iar un israelit sărac, obligat să se vîndă pe sine ca sclav,putea mai tîrziu ori să se răscumpere pe sine, ori să fie răscumpărat de vreorudă.27 în toate aceste cazuri de răscumpărare, exista o intervenţie decisivăşi costisitoare. Cineva plătea preţul necesar pentru a scoate proprietatea desub ipotecare, de a scăpa animalele de la junghiere şi persoanele din sclaviesau chiar de la moarte. ^ ^ ^

Ce putem spune despre naţiunea lui Israel? Cu siguranţă, limbajul răscumpărării a fost folosit să descrie eliberarea pe care Iehova i-a fâcut-o Iu''Israel, atît din sclavia egipteană28 cît şi din exilul babilonian.29 Dar în căzuacesta, întrucît răscumpărătorul nu a fost o fiinţă umană ci însuşi Dumnezeumai putem susţine că pentru eliberarea lor a fost necesar să se plătească şi upreţ? Ce preţ a plătit Iehova ca sâ-Şi elibereze poporul? Episcopul B.FWestcott pare să fi fost primul care a sugerat un răspuns: „ideea exercităriunei forţe imense, ideea că „răscumpărarea" costă mult, este prezentă pretutindeni".30 Warfield a dezvoltat aceasta afirmaţie: „ideea că izbăvirea diEgipt a fost efectul unui consum imens de putere divină şi că în sensul acela costat mult, iese în relief în aluziile care se fac la aceasta izbăvire şi se parcă reprezintă ideea centrală pe care aceste aluzii caută s-o redea".31 Câc:

Dumnezeu 1-a izbăvit pe Israel „cu braţ întins" şi „cu o mînă puternică". 32

Chiar şi aici, trage concluzia Warfield, este păstrată concepţia că plătirea unuipreţ este o parte intrisecă a cuvîntului lutrousthai... O răscumpărare fărăplătirea unui preţ este o tranzacţie tot atît de anormală ca şi o vînzare demărfuri fără schimb de bani".33

Cînd intrăm în Noul Testament şi analizăm învăţătura pe care o găsim în

el cu privire la răscumpărare, sîntem surprinşi imediat de două schimbări. Cutoate că este încă inerent conceptului atît faptul că cei care au nevoie derăscumpărare sînt într-o situaţie jalnică şi că pot fi răscumpăraţi numai prinplata unui preţ, totuşi, în cazul de faţă, situaţia lor este de natură morală numaterială, iar preţul este moartea reconciliatoare a Fiului lui Dumnezeu.Ideea aceasta este deja exprimata în renumitele cuvinte ale lui Isus cu privirela răscumpărare, cuvinte care sînt de o importanţă fundamentală pentrudoctrina nou testamentalâ a răscumpărării: „Fiul omului n-a venit să I seslujească, ci EI să slujească, şi sâ-Şi dea viaţa răscumpărare (în Cornilescu „capreţ de răscumpărare", n.tr.) pentru mulţi!" (Marcu 10:45).

Imaginea comportă faptul că noi sîntem ţinuţi într-o captivitate din carenumai plata unui preţ de răscumpărare ne poate elibera, iar preţul acesta estetocmai viaţa lui Mesia. Vieţile noastre sînt cruţate; în schimb va fi jertfita viaţaLui. F. Buchsel este desigur corect atunci cînd afirmă că această expresiebiblica „denotă fără îndoială substituţie". Lucrul acesta este clarificat de

174


combinaţia a două adjective în expresia în greacă antilytron hyper pollon(literal, „un preţ de răscumpărare în locul şi în interesul multora"). „Moartealui Isus ne spune că ceea ce I s-a întîmplat Lui ar fi trebuit să li se întîmplemultora. De aceea El ia locul lor".34 O expresie paralelă (poate un ecou al ei)apare în 1 Timotei 2:5-6, „Isus Cristos... S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ derăscumpărare pentru toţi".

Este de folos să ştim că istoricul evreu Josephus a folosit un limbaj similarcînd a descris vizita generalului roman Crassus la Templul din Ierusalim înanii 54-53 î.d.Cr., cu intenţia de a jefui sanctuarul. Un preot cu numeleEleazar, care era vistiernic al Templului, i-a dat o bară mare de aur (în valoarede 10.000 de sicii) ca lytron antipanton, „preţ de răscumpărare pentru toate".Adică, bara de aur a fost oferita ca un substitut pentru comorile Templului.3S

t Atunci, în primul rînd, ce este starea jalnică a omenirii din care noi nuputem să ne smulgem şi care face necesară răscumpărarea noastră? Am văzutcă în Vechiul Testament poporul era răscumpărat din diferite situaţii socialegrave cum ar fi datorii, captivitate, sclavie, exil şi posibilitatea de a fi executaţi.Dar starea din care ne-a răscumpărat Cristos este o robie morală. Aceastaeste descrisă ca fiind „nelegiuirile" sau „păcatele" noastre (întrucît în douăversete cheie „răscumpărarea" este sinonim cu „iertarea păcatelor"36), fiind„blestemul Legii" (şi anume judecata divină care este pronunţată asupracălcătorilor de Lege),37 şi ca „felul deşert de vieţuire pe care-1 moşteniserăţide la părinţii voştri".38

Şi totuşi, nici eliberarea noastră din aceste lucruri în care am fost captivinu face ca răscumpărarea noastră să fie completă. Mai urmează şi altceva.Căci Cristos „S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din oricefărădelege",39 şi să ne elibereze de toate ravagiile căderii omului în păcat. Noin-am trăit încă experienţa unei astfel de eliberări. întocmai după cum poporullui Dumnezeu din Vechiul Testament, cu toate că era deja eliberat din robia

egipteană şi babiloniană, aştepta totuşi să se împlinească promisiunea uneirăscumpărări depline, aşteptînd „mîntuirea Ierusalimului" (în original, „răscumpărarea Ierusalimului", n.tr.),40 tot aşa şi poporul lui Dumnezeu din NoulTestament, cu toate că este deja răscumpărat din vinovăţie şi de sub judecată,aşteaptă încă „ziua răscumpărării" cînd vom fi făcuţi desăvîrşiţi. Aceasta vainclude „răscumpărarea trupurilor noastre". La vremea aceea, întreaga creaţie care suspină va fi eliberată din robia putrezirii şi va ajunge să aibă partede libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar pînă atunci, Duhul Sfînt însuşieste pecetea, garanţia şi pîrga răscumpărării noastre finale.41 Numai atuncine va fi eliberat Cristos (pe noi şi întregul univers) din tot păcatul, din toatădurerea, deşertăciunea şi putrezirea.

* în aldoilea rînd, după ce am analizat starea din care am fost răscumpăraţi,trebuie să ne oprim asupra preţului cu care am fost răscumpăraţi. NoulTestament nu forţează niciodată reprezentarea pînă acolo încît să ne indicecui i-a fost plătit preţul de răscumpărare, dar nu ne lasă nici o îndoială în ce

175




priveşte preţul: a fost Cristos însuşi. De la bun început, a fost un preţ al întrupării, al intrării în lumea noastră cu scopul de a intra în contact cu noi.Desigur, ni se spune că atunci cînd Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, El a fost„născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei care erau sub Lege" (Galateni4:4-5). Jeremias se întreabă dacă nu cumva Pavel a făcut aluzie la „actuldramatic de a se face sclav pentru a răscumpăra un sclav", întocmai după cuma-ţi da trupul să ardă (1 Corinteni 13:3) să se refere la practica de a „însemnaun sclav cu fierul roşu".42 Dincolo de întrupare însă era reconcilierea. Ca s-orealizeze, El S-a dat pe „Sine" (1 Timotei 2:6; Tit 2:14) sau „viaţa" Sa (psycheal Lui, Marcu 10:45), murind sub blestemul Legii ca să ne răscumpere de subel (Galateni 3:13).

Atunci însă cînd vorbeşte despre preţul scump pe care 1-a plătit Cristos casă ne răscumpere, cuvîntul pe care scriitorii Noului Testament îl folosesc celmai frecvent nu este „El însuşi" şi nici „viaţa" Lui, ci „sîngele" Lui. „Nu culucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, a scris Petru, aţi fost răscumpăraţi...,ci cu sîngele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană" (1 Petru1:18-19). Scriitorul Epistolei către evrei, a folosit din belşug reprezentărilevizuale, subliniind faptul că Cristos a fost atît victimă cît şi preot, întrucît El„a intrat o dată pentru totdeauna în Locul preasfînt... cu însuşi sîngele Său".43

Dar ce se înţelege prin „sîngele" lui Cristos? Toţi sînt de acord că aceastăexpresie face aluzie la moartea Lui, dar în ce sens? Pornind de la afirmaţiacare apare de trei ori în Leviticul 17:11-14 şi care spune că „viaţa trupuluieste în sînge" sau „viaţa oricărui trup stă în sîngele Lui" şi de la afirmaţia şimai directa din Deuteronomul 12:23 care spune că „sîngele este viaţa", lasfîrşitul secolului trecut, teologii britanici au lansat o teorie ciudat de populară, conform căreia sîngele lui Cristos nu este simbolul morţii Sale ci al vieţiiSale care prin moarte este eliberată şi este pusă astfel la îndemîna noastră.Vincent Taylor, C.H. Dodd şi chiar P.T. Forsyth au fost printre cei care au

dezvoltat această teorie. Originea ei însă este atribuită de obicei episcopuluiB.F. Westcott în lucrarea sa Commentary ort the Epistles of John (1883), încare a scris:

„Prin vărsarea Sîngelui, viaţa care era în el nu se pierdea, cu toate căseparata de organismul pe care mai înainte îl activase... Astfel, în jertfireaunei victime erau incluse două idei distincte: moartea victimei prin vărsarea sîngelui ei şi eliberarea, să spunem aşa, a principiului vieţii prin carefusese animată victima, aşa încît aceasta viaţă devenea disponibilă unuialt scop".44

în acelaşi fel, sîngele lui Cristos a fost viaţa Lui care în primul rînd s-a dat pentru noi, iar apoi ni s-a dat nouă.

în comentariul său de mai tîrziu asupra Epistolei către evrei, Westcott îşimenţinea încă acelaşi concept. Sîngele este viaţă „văzută ca fiind încă activă"iar „sîngele vărsat este energia... disponibilă altora".45

176


James Denney a respins cu fermitate această teză. în cartea lui The DeathofChrist (1902), el i-a îndemnat pe cititorii lui să nu adopte „capriciul straniucare 1-a fascinat pe Westcott" care a făcut distincţie în sîngele lui Cristos întreviaţa Lui şi moartea Lui, între sîngele vărsat şi sîngele oferit, între viaţa pecare El şi-a dat-o şi viaţa eliberată pentru oameni. „îndrăznesc să spun, acontinuat el, că o fantezie mai lipsită de temei nu a bîntuit şi nu a distorsionatniciodată interpretarea nici unei alte părţi a Scripturii" (p. 149).

Apoi, în 1948, editura Tyndale a publicat excelenta monografie a lui AlanStibs, The Meaningofthe Word „Blood" in Scripture, şi prin contribuţia acesteilucrări, a fost spulberată pentru totdeauna această nălucă. Autorul face oanaliză foarte amănunţită a tuturor cazurilor în care apare cuvîntul „sînge"atît în Vechiul Testament cît şi în Noul Testament şi demonstrează fără nici

o dificultate că acesta este „un cuvînt folosit ca simbol pentru moarte". Esteadevărat, „sîngele este viaţa trupului". Dar „lucrul acesta înseamnă că dacăsîngele este separat de trup, atît în cazul omului cît şi în cazul animalelor, viaţareală fizică a trupului se va sfîrşi. De aceea, sîngele vărsat nu este simboluleliberării vieţii din încătuşarea trupului, ci simbolul terminării vieţii în trup.Este un martor al morţii fizice, nu o dovadă a supravieţuirii spirituale". „Abea sîngele lui Cristos", nu descrie, aşadar, „participarea în viaţa Lui ci

însuşirea personală a beneficiilor vieţii Lui care S-a dat".46 Nu putem decît să încheiem aşa cum încheie el, cu un citat din articolul lui Johannes Behm dinDicţionarul lui Kittel, cu privire la „sînge": „Sîngele lui Cristos" este (ca şi„crucea") o altă expresie şi mai clară a morţii lui Cristos cu înţelesul demîntuire" sau „cu semnificaţia răscumpărării".47

» Imaginea răscumpărării scoate în evidenţă şi un al treilea lucru. Pe lîngăstarea din care am fost răscumpăraţi şi preţul cu care am fost răscumpăraţi,ea ne mai atrage atenţia asupra persoanei Răscumpărătorului care are drepturi de proprietar asupra celor pe care i-a cumpărat. Astfel, autoritea pe careo are Isus atît asupra Bisericii cît şi asupra creştinului i se atribuie faptului căEl ne-a cumpărat cu propriul Său sînge. Prezbiterii, de exemplu, sînt îndemnaţi să vegheze cu toată conştiinciozitatea asupra Bisericii din cauză că înCristos, Dumnezeu a cumpărat-o (Cornilescu traduce „a cîştigat-o", n.tr.) cupropriul Său sînge (Faptele 20:28). Dacă Biserica a meritat sîngele Lui, numerită ea osteneala noastră? Privilegiul de a o sluji este stabilit de preţul marecare a fost plătit pentru cumpărarea ei. Acesta pare să fie argumentul. Dinnou, adunarea celor răscumpăraţi din ceruri cîntă un cîntec nou care evocămeritul Mielului:

Vrednic eşti Tu să iei carteaşi să-i rupi peceţile,căci ai fost junghiatşi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău,oameni din orice seminţie, de orice limbădin orice norod şi de orice neam.48

177




Faptul că ne aducem aminte că Isus Cristos ne-a cumpărat cu sîngele Său,şi că în consecinţă îi aparţinem Lui, ar trebui să ne stimuleze pe fiecarecredincios la sfinţenie, întocmai după cum îi stimulează pe prezbiteri săslujească turma cu credincioşie şi pe cei din ceruri să I se închine. Sesizăm onotă de revoltă în vocea lui Petru, cînd vorbeşte despre învăţătorii mincinoşicare prin comportamentul lor ruşinos se leapădă „de Stăpînul care i-a răscumpărat" (2 Petru 2:1). Fiindcă El i-a cumpărat, ei sînt ai Lui. De aceea, eitrebuie sâ-L recunoască, nu să se lepede de El. îndemnul insistent al lui Pavel:„Fugiţi de curvie" se bazează pe doctrina referitoare la trupul omenesc, carene spune cine este stăpîn pe el. Pe de-o par te, el întreabă fără sâ-i vină a crede:

„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi sipe care L-aţi primit de la Dumnezeu?" Pe de altă parte el spune: „Voi nu maisînteţi ai voştri. Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul... vostru".'19 Pe lîngă faptul că trupul nostru a fost creat deDumnezeu şi într-o zi Dumnezeu îl va învia, el a fost pe deasupra cumpăratprin sîngele lui Cristos şi în el locuieşte Duhul Său. Atunci el îi aparţine luiDumnezeu de trei ori, prin faptul că a fost creat, prin faptul că a fostrăscumpărat şi prin faptul că Duhul Sfînt locuieşte în el. Atunci, întrucît elnu ne aparţine, cum putem oare să-i dăm o întrebuinţare greşită? Dimpotrivă,noi trebuie sâ-L cinstim pe Dumnezeu în el, prin ascultare şi înfrînare.Cumpăraţi fiind de Cristos, noi nu mai avem motive să devenim sclavii altuiasau ai vreunui lucru. Odată am fost robi ai păcatului; acum sîntem robii luiCristos şi adevărata libertate este a lucra pentru El.

înd re pt ăţ ire a

Cele două tablouri pe care le-am analizat pînâ acum ne-au prezentat incinta

Templului (împăcarea Divinităţii) şi piaţa (răscumpărarea). Cea de-a treiaimagine (îndreptăţirea) ne va duce în sala unui tribunal. Căci îndreptăţireaeste opusul condamnării (vezi Romani 5:18; 8:34), şi ambele sînt verdicte aleunyi judecător care-1 pronunţă pe cel acuzat ori vinovat ori nevinovat. Existăo logică în ordinea în care revizuim aceste cuvinte mari care descriu ceea cea realizat crucea. în mod inevitabil, „împăcarea Divinităţii" vine pe primulloc, deoarece pînâ cînd nu este potolita mînia lui Dumnezeu, (adică, pînă cînddragostea Lui nu a găsit o cale de a abate mînia Lui), nu poate exista nici omîntuire pentru fiinţele umane. Apoi, cînd sîntem gata să înţelegem semnificaţia mîntuirii, noi începem cu răscumpărarea, înţelegînd prin aceastaeliberarea noastră cu preţul mare al sîngelui lui Cristos din robia cumplită apăcatului şi a vinovăţiei. îndreptăţirea este echivalentul pozitiv al răscumpărării (Răscumpărarea este o categorie negativă în sensul că ea implică uncost, iar îndreptăţirea este o categorie pozitivă în sensul că ea implică un cîştig,n.tr.). Este adevărat că unii cercetători ai Bibliei au negat faptul acesta.Sanday şi Headlam au scris că îndreptăţirea „este pur şi simplu iertare, iertare

178


gratuită", iar mai recent, Jeremias a afirmat că „îndreptăţirea este iertare,nimic altceva decît iertare".51 Desigur cele două concepte sînt complementare dar nu identice. Iertarea ne şterge păcatele şi anulează posibilitatea dea fi pedepsiţi; îndreptăţirea ne conferă o stare după voia lui Dumnezeu.

Reformatorii secolului al XVI-lea, pe care i-a luminat Dumnezeu ca săredescopere Evanghelia biblică a „îndreptăţirii prin credinţă", au fost convinşide importanţa ei centrală. Luther a numit-o „articolul principal al tuturordoctrinelor creştine, care în realitate este semnul creştinilor adevăraţi".52 IarCranmer a scris:

Aceasta este credinţa pe care o propovăduieşte Sfînta Scriptură: aceasta

este stînca cea puternică şi temelia religiei creştine: toţi pionierii dinvechime ai Bisericii lui Cristos aprobă această doctrină: această doctrinăpromovează şi prezintă slava adevărată a lui Cristos şi doboară slavadeşartă a omului: cel care neagă lucrul acesta nu trebuie să fie socotit uncreştin adevărat... ci un adversar al lui Cristos...".53

Permiteţi-mi să mai adaug o afirmaţie făcută de un grup de credincioşievanghelici anglicani:

„Noi considerăm, aşa cum consideră toţi evanghelicii, că îndreptăţireaprin credinţă este inima şi butucul, modelul şi esenţa întregii economii aharu lui mîntuitor al lui Dumnezeu. Ca şi Atlas, ea poartă o lume pe umeriiei, întreaga cunoaştere evanghelică a dragostei lui Dumnezeu, care semanifestă în Cristos faţă de cei păcătoşi".5

în ciuda importantei absolute a acestui adevăr, s-au ridicat şi multeobiecţii împotriva lui. In primul rînd, îi avem pe cei care manifestă o mareantipatie faţă de categoriile juridice în orice discuţie pe marginea mîntuirii,pe motivul că acestea îl reprezintă pe Dumnezeu ca Judecător şi împărat, nuca un Tată, şi că de aceea ele nu pot să portretizeze în mod adecvat nici modul în care El ne abordează pe noi şi nici relaţia noastră personală pe care o avemcu El. Această obiecţiune ar fi valabilă dacă îndreptăţirea ar fi singura imaginea mîntuirii. Dar limbajul ei juridic este echilibrat de reprezentările mult maipersonale ale „reconcilierii" şi ale „înfierii" (în care Dumnezeu este Tată, nuJudecător), reprezentări pe care le vom analiza după ce vom termina cudoctrina îndreptăţiri i. în al doilea rînd, alţi critici încearcă să respingă doctrinaaceasta susţinînd că este o idiosincrasie caracteristică lui Pavel, care a originat în gîndirea lui tipic juridică. Noi nu trebuie să ezităm să respingem acest punctde vedere, întrucît tot materialul paulinic este apostolic şi de aceea se bucurăde autoritate. în orice caz, afirmaţia este falsă. Conceptul îndreptăţirii nu afost inventat de Pavel. îl găsim şi la Isus care a spus în pilda Sa că mai degrabăvameşul a fost cel care a „plecat acasă îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu"decît fariseul (Luca 18:14). în realitate, conceptul acesta poate fi găsit şi înVechiul Testament, unde Robul Cel neprihănit al lui Dumnezeu „îi va îndrep-

179




taţi pe mulţi", deoarece „va lua asupra Lui povoara nelegiuirilor lor" (Isaia53:11).

în al treilea rînd, trebuie să privim care sînt motivele pentru care BisericaCatolică respinge învăţătura reformatorilor cu privire la îndreptăţirea princredinţă. Am putea rezuma pe bună dreptate doctrinele Conciliului de laTrent în trei categorii care privesc natura îndreptăţirii, ceea ce o precede siocazionează şi urmările ei. jţnjîrimul rînd, conciliul a pretins că îndreptăţireaare loc la botez şi include atît iertarea cît şi reînnoirea. Persoana botezată estecurăţită de toate păcatele originale şi de cele actuale şi simultan îi esteimprimată o dreptate nouă şi supranaturală. în_al doilea rînd, înainte debotez, harul lui Dumnezeu care precedă acţiunea omului creează o predispoziţie în oameni „de a se converti la propria lor îndreptăţire consimţind şi

cooperînd de bună voie cu acel har". în al treilea rînd, păcatele de după botez(dacă sînt „mortale" şi pricinuiesc pierderea harului) nu sînt incluse în razade acţiune a îndreptăţirii. Ele trebuie curăţite prin pocăinţă, prin mărturisirealor şi prin penitenţă (şi de asemenea, dacă la moarte mai râmîn unelenecurăţate, vor fi curăţate prin purgatoriu), aşa încît să se poată spune căacestea împreună cu alte fapte bune făcute după botez „merită" viaţa veş-nică.55

Bisericile protestante au motive întemeiate să fie profund tulburate deaceastă învăţătură. Pe de altă parte, nici protestanţii şi nici catolicii nu auascultat cu atenţie punctul de vedere al celorlalţi, şi ambele părţi s-au caracterizat prin spiritul caustic şi polemic al epocii lor. Astăzi, subiectul de bază,care este modalitatea de mîntuire, rămîne un subiect de o importanţă crucială. Foarte multe lucruri sînt în joc. Şi totuşi, atmosfera s-a schimbat. Deasemenea, uimitoarea monografie al lui Hans Kiing despre doctrina îndreptăţirii la Karl Barth56 a deschis noi posibilităţi de dialog. Acelaşi lucru 1-a făcutşi Cel de-al doilea Counciliu al Vaticanului de la începutul deceniului anilor

1960."Cartea lui Hans Kung este alcătuită din două părţi. Cu privire la primaparte, care expune teoria lui Karl Barth cu privire la „teologia îndreptăţirii",Barth însuşi i-a scris lui Hans Kiing: „Ai reprodus în întregime şi cu acurateţepunctele mele de vedere, aşa cum le-am înţeles eu... M-ai interpretat exactaşa cum am spus... Eu înţeleg lucrurile exact aşa cum spui tu că le înţeleg"(p. xvii). în ce priveşte cea de-a doua parte, care ne prezintă o încercare de arăspunde de pe poziţia catolică şi care, în încheierea ei, pretinde că există „ounitate fundamentală de vederi între teologia catolică şi cea protestantă, înmod specific în ce priveşte doctrina îndreptăţirii" (p. 271), Barth a scris:„Dacă aceasta este învăţătura Bisericii Romano-Catolice, atunci trebuiedesigur să admit că punctul meu de vedere cu privire la îndreptăţire searmonizează cu punctul de vedere romano-catolic, chiar dacă numai şi numaipentru motivul că învăţătura romano-catolicâ se armonizează în modul celmai izbitor cu a mea!" Apoi el se întreabă cum se face că această unitate de

180


vederi „a putut sta ascunsă atîta timp, de aşa mulţi", şi întreabă maliţios cînda descoperit-o Hans Kung, înainte, în timpul sau după citirea cărţii lui Church

Dogmatics (p. xvii-xviii)!Cu siguranţă, Hans Kiing face nişte afirmaţii demne de luat în seamă, cu

toate că este regretabil poate că teza lui încearcă să demonstreze existenţaunui acord între Conciliul de la Trent şi Barth, nu între acelaşi conciliu şiLuther faţă de care se pare că are mai puţină simpatie. în capitolul 27, eldefineşte harul în conformitate cu cele spuse de Scriptură ca fiind „bunăvoinţă", „favoarea" lui Dumnezeu sau „amabilitate plină de generozitate".„Problema nu este că eu am har, ci că El este plin de bunăvoinţă" (p. 189-190).

în capitolul 28 el scrie că îndreptăţirea „trebuie definită ca sentinţă judecătorească prin care un individ este declarat drept" şi că în Noul Testament„asocierea cu contextul juridic nu este deloc absentă" (p. 200). Din nou, eaeste „un eveniment juridic", o „justiţie mîntuitoare plină de bunăvoinţă" (p.205-206). Apoi în capitolul 31, Hans Kiing afirmă cu tărie adevărul cu privirela solafide (numai prin credinţă) şi spune că Luther a fost întru totul corectşi a adoptat o poziţie conservatoare cînd a adăugat cuvîntul „numai" la textuldin Romani 3:28, întrucît aceasta „nu a fost invenţia lui Luther"; ea a maiapărut în multe alte traduceri şi Conciliul de la Trent nu a încercat să ocombată (p. 237). Aşadar, „trebuie să recunoaştem o unitate fundamentalăde vederi, scrie el, în ce priveşte formula sola flde... Omul este justificat decătre Dumnezeu numai şi numai în baza credinţei" (p. 246). în plus, „justificarea „numai prin credinţă" este o dovadă a incapacităţii şi a incompetenţei totale a omului de a se îndreptăţi în vreun fel singur" (p. 301).„Aşadar, omul este îndreptăţit numai datorită harului lui Dumnezeu; omulnu realizează nimic; nu există nici o activitate a omului. Omul se supune maidegrabă îndreptăţirii lui Dumnezeu; el nu face fapte; el crede" (p. 240).

Profesorul Kung nu se opreşte însă aici. în ciuda accentului pe care-1 punepe natura juridică a îndreptăţirii ca fiind o sentinţă divină, el insistă că

întotdeauna Cuvîntul lui Dumnezeu este eficient, aşa încît tot ce pronunţăDumnezeu se înfăptuieşte. De aceea, atunci cînd Dumnezeu spune „tu eşti

îndreptăţit", „păcătosul este îndreptăţit în mod autentic şi cu adevărat, pedinafară şi pe dinlăuntru, în întregime şi în mod desSvîrşit. Păcatele lui sînt iertate şi omul este îndreptăţit în inima lui... Pe scurt, sentinţa lui Dumnezeuprin care îşi face cunoscută dreptatea este... în acelaşi timp şi în cadrulaceluiaşi act activitatea Lui de a-1 face pe om drept" (p. 204). îndreptăţireaeste „singurul act care în mod simultan îl declară pe om drept si îl face drept"(p. 210).

Dar există o ambiguitate periculoasă aici, mai ales în expresia retorică cese referă la faptul că păcătosul este îndreptăţit „în întregime şi în moddesâvîrşit". Care este implicaţia acestui lucru?

Dacă „drept" înseamnă aici „iertat, acceptat, într-o relaţie corecta cuDumnezeu", atunci într-adevăr, noi devenim imediat pe deplin şi în mod

181




desâvîrşit ceea ce declară Dumnezeu că sîntem; noi beneficiem de statutul pecare ni-1 conferă El. Aceasta este adevărata semnificaţie a cuvîntului „drept".

Dacă „drept" este folosit cu sensul de „înnoit, înviat", atunci din nou,cuvîntul creator al lui Dumnezeu ne face imediat ceea ce declară El. Daracesta ar fi un mod greşit de a folosi cuvîntul „drept", căci ceea ce estedescrisă acum nu este îndreptăţirea, ci regenerarea.

Dacă „drept" înseamnă „a avea un caracter drept" sau „a fi transformatdupă chipul lui Cristos", atunci sentinţa lui Dumnezeu nu asigură imediataceastă stare, ci numai o iniţiază. Căci aceasta nu este îndreptăţire ci sfinţire,şi este un proces continuu, de-o viaţă.

Nici măcar Excursus II al lui Hans Kung, „îndreptăţire şi sfinţire în NoulTestament", nu dezvăluie desluşit ce înţelege el prin expresia „Dumnezeu îlface pe păcătos drept". El recunoaşte că termenul „sfinţire" este folosit înNoul Testament în două sensuri diferite. Uneori este aproape un sinonimpentru îndreptăţire pentru că denotă sfinţenia stării noastre, nu a caracteruluinostru. în sensul acesta, chiar în momentul îndreptăţirii noastre noi devenim„sfinţi", căci am fost „sfinţiţi în Cristos Isus", puşi deoparte să facem partedin poporul cel sfînt al lui Dumnezeu.58 Alteori, „sfinţire" descrie procesulde a creşte în sfinţenie şi de a deveni asemănători lui Cristos.59

Confuzia pare să se datoreze faptului că Hans Kung nu menţine aceastădistincţie în mod constant. El prezintă îndreptăţirea şi sfinţirea ca avînd loc

împreună, instantaneu („Dumnezeu îndreptăţeşte şi sfinţeşte simultan", p.308) cît şi posibilitatea ca ambele să sporească (Conciliul de la Trent a afirmat„necesitatea de a... creşte în îndreptăţire", p. 228). Lucrul acesta este însăfoarte înşelător. Atunci cînd dezbatem problema îndreptăţirii ar fi bine sărezervăm cuvîntul sfinţire semnificaţiei ei distincte de „creştere în sfinţenie".Căci atunci putem afirma că îndreptăţirea (faptul că Dumnezeu ne declarădrepţi prin moartea Fiului Său) este instantanee şi completă, neadmiţînd

măsuri pe jumăta te sau mai puţin decît măsura completă, în timp ce sfinţirea(procesul prin care Dumnezeu ne face drepţi prin Duhul Său care locuieşte

în noi), cu toate că a început în momentul cînd am fost îndreptăţiţi, estetreptată şi incompleta pe tot parcursul vieţii, noi fiind transformaţi dupăchipul şi asemănarea lui Cristos „din slavă în slavă" (2 Corinteni 3:18).

Deşi aş dori mai multă claritate în această privinţa, nu doresc să fac caacest tour de force al lui Hans Kiing să pară mai mic. în acelaşi timp, a trecutmai bine de un sfert de secol de cînd a fost publicată aceasta carte şi totuşinu vedem o propagare pe scară mare a doctrinei îndreptăţirii numai prin harşi numai prin credinţa în Biserica Romano-Catolică.

Riscînd pericolul unei simplificări exagerate, s-ar putea spune că atîtevanghelicii cît şi romano-catolicii declară că Dumnezeu, prin harul Său, estesingurul Mîntuitor al păcătoşilor, că mîntuirea de sine este imposibilă şi cămoartea lui Isus Cristos care este o jertfă de împăcare a Divinităţii este bazaabsolută a îndreptăţirii. Dar ce este exact îndreptăţirea, felul în care aceasta

182


este corelată cu alte aspecte ale mîntuirii şi felul în care are loc - sînt toatesubiecte care se dezbat aprig şi continuu.

Evanghelicii simt nevoia de a-şi impune în faţa romano- catolicilor doctrinele lor cu privire la păcat, har, credinţa şi fapte. Romano-catolicii nu se simt

în apele lor atunci cînd noi evanghelicii vorbim despre „totala coruptibilitate înnăscută a omului" (faptul că fiecare parte a fiinţei umane a fost distorsionată de câderea omului în păcat), care explică insistenţa noastră atît cuprivire la necesitatea unei mîntuiri radicale şi a unui har la care nu mai trebuiesă contribuim cu nimic. Ei găsesc că acesta este un punct de vedere pesimistcu privire la starea omenirii, un punct de vedere care denotă o doctrinăneadecvata a creaţiei. Ei adaugă faptul că fiinţele umane nu şi-au pierdut

voinţa liberă şi că de aceea sînt capabile să coopereze cu harul şi să contribuiela mîntuire. Noi însă vedem nevoia de a sublinia antiteza Noului Testamentcu privire la mîntuire. „Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă - şi aceastanu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu - nu prin fapte, ca să nu se laudenimeni". „Ştim că omul nu este îndreptăţit prin respectarea Legii, ci numaiprin credinţa în Isus Cristos". „El ne-a mîntuit nu pentru faptele făcute denoi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui".60

Noi nu putem evita alternativa categorică pe care ne-o pun înainte textelede felul acesta. Nu prin fapte, ci prin har. Nu Legea, ci credinţa. Nu faptelenoastre făcute în neprihănire ci îndurarea Lui. Nu există nici o cooperare aici

între Dumnezeu şi noi, ci doar o alegere între două căi care se exclud reciproc,calea Lui şi calea noastră. în plus, credinţa care îndreptăţeşte este prezentatăemfatic nu ca o altă faptă. Nu, a spune „îndreptăţire prin credinţă" este ca şicum ai spune „îndreptăţire făcută de Cristos". Credinţa nu are nici o valoare

în ea însăşi; valoarea ei constă numai şi numai în obiectul ei. Credinţa esteochiul care priveşte spre Cristos, mîna care-L apucă, gura care bea din apavieţii. Şi cu cît vedem mai clar competenţa absoluta a persoanei lui IsusCristos care a fost atît Dumnezeu cît şi om, şi a morţii Sale prin care ne-apurtat păcatele, cu atît ni se pare mai absurdă afirmaţia unora care pretindcă avem şi noi ceva să oferim. Acesta este motivul pentru care justificarenumai prin credinţă, ca sâ-1 cităm din nou pe Cranmer, „promovează adevărata slavă a lui Cristos şi doboară slava deşartă a omului".

Dacă vrem să creăm presiune asupra romano-catolicilor cu privire laaceste lucruri, va trebui să răspundem totodată la presiunile pe care leexercită ei asupra noastră. Cele mai însemnate presiuni pot fi o serie de

întrebări de felul: „încă mai susţineţi că atunci cînd Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe păcătoşi El îi „declară" dar nu-i „face" drepţi? că îndreptăţirea esteo sentinţă juridică nu o transformare morală? că dreptatea ne este „atribuită", dar nu „insuflată" în noi şi nici măcar „împărţită" nouă? că noi ne

îmbrăcăm cu dreptatea lui Cristos ca şi cu o manta care ascunde stareanoastră continuă de păcat? că îndreptăţirea, cu toate că ne schimbă statutul,ne lasă caracterul şi purtarea neschimbate? că fiecare creştin îndreptăţit, aşa

183




cum ne-au învăţat reformatorii, este simit! justus etpeccator (în acelaşi timpdrept şi păcătos)? Dacă aşa stau lucrurile, nu este îndreptăţirea doar oficţiune legală sau chiar o mare farsă, o tranzacţie suspectă care are loc înafara ta, care te lasă nereînnoit pe dinlăuntru? Oare nu pretindeţi voi căsînteţi schimbaţi cînd de fapt nu sînteţi? Nu este doctrina „îndreptăţirii numaiprin credinţă" pe care o împărtăşiţi un permis liber de a păcătui mascatsuperficial?"

Acestea sînt întrebări care ne fac să ne cercetăm. într-un fel sau altul,le-am auzit pe toate. Şi nu există nici o îndoială că noi evanghelicii, în zelulnostru de a sublinia slobozenia absolută a mîntuirii, am fost uneori neatenţi

în ce priveşte expresiile pe care le-am folosit şi am lăsat impresia că faptele

bune nu au nici o importanţa. Dar este evident atunci că şi apostolul Pavel aputut fi neatent, întrucît criticii lui l-au acuzat exact de acelaşi lucru, ceea ce1-a făcut să strige: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţeascăharul?" Riposta plină de indignare la propria sa întrebare retorică a avut rolulde a Ie aduce aminte cititorilor săi despre botezul lor. Nu ştiau ei că atuncicînd au fost botezaţi în Cristos Isus au fost botezaţi în moartea Lui? Murindatunci împreună cu El, ei au murit faţă de păcat. Cum mai puteau să trăiască

în el? (v. 2-3).Ceea ce a făcut Pavel prin acest răspuns a fost să arate că îndreptăţirea

nu este singura imagine a mîntuirii. Ar fi cu totul greşit să facem ecuaţia„mîntuirea este egală cu îndreptăţirea". „Mîntuirea" este un cuvînt cuprinzător, dar are multe faţete care sînt ilustrate cu diferite tablouri, iar unuldintre aceste tablouri este îndreptăţirea.

Răscumpărarea, aşa cum am văzut, este un altul şi ea mărturiseşte despreeliberarea noastră atît din păcat cît şi din vinovăţie. Un alt tablou estere-crearea, asa încît „dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă" (2

Corinteni 5:17). Un altul este regenerarea sau naşterea din nou, care estelucrarea lăuntrică a Duhului Sfînt, care râmîne apoi ca o prezenţa lăuntricăplină de har care îl transformă pe credincios după chipul lui Cristos, procespe care n numim sfinţire. Toate acestea trebuie luate împreună. Regenerareanu este un aspect al îndreptăţirii, dar ambele sînt aspecte ale mîntuirii şi niciuna nu are loc fără cealaltă. într-adevăr, marea afirmaţie „El ne-a mîntuit"este descompusă în părţile componente care sînt „spălarea naşterii din nousi... înnoirea făcută de Duhul Sfînt" pe de-o parte şi faptul că sîntem „îndreptăţiţi prin harul Lui" pe de altă parte (Tit 3:5-7). Lucrarea de îndreptăţire aFiului şi lucrarea de regenerare a Duhului nu pot fi separate. Acesta estemotivul pentru care faptele bune ale dragostei urmează după îndreptăţire şinaşterea din nou, ca dovada necesară a acestora. Căci mîntuirea, care nu esteniciodată „prin fapte", este „spre fapte". Luther obişnuia să zugrăveascăordinea corectă a evenimentelor referindu-se la pom şi la fructele lui: „Mai

întîi trebuie să fie pomul, iar apoi fructul. Căci nu merele fac pomul, ci pomul

184


face merele. Tot aşa credinţa face mai întîi persoana, care la rîndul ei facefapte".61

Odată ce susţinem că lucrarea Fiului pentru noi şi lucrarea Duhului înnoi, adică îndreptăţirea şi regenerarea, sînt doi gemeni care nu pot fi separaţiunul de celălalt, putem nestingheriţi să insistăm asupra faptului că îndreptăţirea este o declaraţie externă şi legală că păcătosul a fost pus în ordine cuDumnezeu, iertat şi restaurat. Acest lucru este clar din felul în care estefolosit cuvîntul în mod obişnuit. Aşa cum a arătat Leon Morris, „atunci cîndvorbim despre a îndreptaţi o opinie sau o acţiune, noi nu vrem să spunem prinaceasta că o schimbăm sau o îmbunătăţim. Mai degrabă vrem să spunem cărostim un verdict asupra ei, că o revendicăm".*2 în mod similar, cînd Lucaspune că toţi cei care au auzit învăţătura lui Isus „au dat dreptate luiDumnezeu", ceea ce a vrut el să spună a fost că ei „au recunoscut faptul cămodul în care lucra Dumnezeu era corect" (Luca 7:29).

Limbajul îndreptăţirii şi al condamnării apare regulat în Vechiul Testament. Moise le-a dat instrucţiuni judecătorilor israeliţi spunîndu-le că ei vortrebui să decidă asupra cazurilor care li se aduc înainte, „celui nevinovat sâ-idea drumul (adică, „sâ-1 îndreptăţească"), iar pe cel vinovat să-1 osîndească"(Deuteronom 25:1). Fiecare ştia că Iehova nu va „ierta (sau nu va îndreptă ţi)niciodată pe cel vinovat" (Exodul 23:7) şi că „cel ce iartă pe vinovat şiosîndeşte pe cel nevinovat sînt amîndoi o scîrbâ înaintea Domnului" (Proverbele 17:15). Prorocul Isaia a vestit că o mare nenorocire se va abate asupradregătorilor care „scot cu faţa curată pe cel vinovat pentru mită, şi iaudrepturile celor nevinovaţi" (5:23). A-l condamna pe cel drept şi a-1 îndreptăţipe cel vinovat înseamnă a răsturna administrarea dreptăţii. Se pare că în acestcadru al practicii judiciare acceptate trebuie sâ-i fi şocat Pavel pe cititorii luidin Roma atunci cînd a scris că Dumnezeu „îndreptăţeşte pe păcătos" (Romani 4:5). Cum îşi poate imagina cineva că Dumnezeu poate să facă un

asemenea lucru? Era strigător la cer ca Judecătorul Divin să practice ceea ce-în aceleaşi cuvinte greceşti le-a interzis judecătorilor de pe pâmînt să facă. în plus, cum putea Cel Drept să îl declare pe cel nedrept drept? Chiar şi numaifaptul că cineva se gîndea la o aşa posibilitate era absurd.

1 Pentru a rezuma pe scurt felul în care a apărat Pavel faptul că Dumnezeui-a îndreptăţit pe păcătoşi, voi selecta patru dintre expresiile cele mai importante pe care le-a folosit el şi care au de-a face în mod succesiv cu sursa,temeiul, mijloacele şi efectele îndreptăţirii. în primul rînd, sursa îndreptăţiriinoastre este indicată în expresia îndreptăţiţi... prin harul Lui (Romani 3:24),adică, prin favoarea Lui cu totul nemeritatâ. întrucît faptul că „nu este niciun om drept, nici unul măcar" Romani 3:10 este o certitudine, este tot atîtde sigur că nici unul dintre ei nu poate pretinde că este drept în ochii luiDumnezeu.63 Este cu totul imposibil să ne îndreptăţim pe noi înşine (Romani3:20). De aceea, „Dumnezeu este Acela care-i îndreptăţeşte" (Romani 8:33);numai El poate face lucrul acesta. Şi El îl face „fără plată" (Romani 3:24,

185




dorean, „ca un dar, gratuit"), nu datorită unor fapte pe care le-am făcut noi,ci datorită harului Său. într-o epigramă foarte reuşită Tom Wright scrie: „Nueste păcat, nu este nevoie de îndreptăţire; nu este har, nu este posibilitate de îndreptăţi re".64

Dar harul este un lucru iar dreptatea este cu totul altceva. Şi îndreptăţireaare de a face cu dreptatea. A spune că sîntem „îndreptăţiţi prin har" înseamnăa indica sursa îndreptăţirii noastre, dar nu ne spune nimic cu privire la baza

justă a îndreptăţirii , fără de care Dumnezeu Şi-ar contrazice propria Lui justiţie . Aşadar, o altă expresie foarte importantă a lui Pavel, care ne prezintătemeiul îndreptăţirii noastre, este îndreptăţit prin sîngele Lui (Romani 5:9). îndreptăţirea nu este un sinonim cu amnistie, care în mod strict înseamnăiertare fără principiu, o iertare care trece cu vederea - ba chiar uită {amnistiao

este „uitare") - faptele rele şi nu-şi propune să le răsplătească. Nu, îndreptăţirea este un act al justiţiei, al justiţiei binevoitoare. Sinonimul lui este„dreptatea lui Dumnezeu" (Romani 1:17; 3:21), care în faza actuală ar puteafi explicată ca fiind „modalitatea Lui dreaptă de a-1 îndreptăţi pe cel nedrept".Dr. J.I. Packer o defineşte ca „lucrarea binevoitoare a lui Dumnezeu de a leacorda păcătoşilor vinovaţi o îndreptăţire îndreptăţită, achitîndu-i în tribunalul cerului fără să aducă prejudicii justiţiei Sale, ca Judecător al lor".65

Cînd Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe păcătoşi, El nu declară că cei răi sînt bunisi nici nu spune că la urma urmei ei nu sînt păcătoşi; el îi pronunţă drepţi dinpunctul de vedere al legii, absolviţi de orice vinovăţie de încălcare a Legiipentru că El însuşi în Fiul Său a purtat pedeapsa pentru acea încălcare.Acesta este motivul pentru care Pavel poate combina într-o singură propoziţie, conceptul îndreptăţirii, pe cel al răscumpărării şi conceptul împăcăriiDivinităţii (Romani 3:24-25). Motivele pentru care sîntem „îndreptăţiţi fărăplată prin harul Lui Dumnezeu" sînt că Isus Cristos a plătit preţul de răscumpărare şi că Dumnezeu 1-a dat ca o jertfă prin care El S-a împăcat pe Sine.

Cu alte cuvinte, sîntem „îndreptăţiţi prin sîngele Lui". Nu poate fi nici o îndreptăţire fără reconciliere.

* în al treilea rînd, mijloacele prin care sîntem îndreptăţiţi sînt indicate înexpresia preferată a lui Pavel îndreptăţit prin credinţă.66 Harul şi credinţaaparţin indisolubil una de cealaltă, întrucît singura funcţie a credinţei este săprimească ceea ce harul oferă fără plată. De aceea, noi nu sîntem îndreptăţiţi„prin" credinţa noastră aşa cum sîntem îndreptăţiţi „prin" harul lui Dumnezeu si „prin" sîngele lui Cristos. Harul lui Dumnezeu este sursa şi sîngelelui Cristos este temeiul în baza căruia sîntem îndreptăţiţi; credinţa nu estedecît modalitatea prin care sîntem uniţi cu Cristos. Aşa cum s-a exprimatRichard Hooker, cu obişnuita lui acurateţe: „Dumnezeu îl îndreptăţeşte peomul care crede, dar nu pentru valoarea credinţei sale, ci pentru valoareaCelui care este crezut".67

Mai departe, dacă credinţa nu este decît mijlocul, ea este totodată singurul mijloc. Cu toate că termenul „singurul" sau „numai" nu apare în textul

186

Mîntuirea celor păcdtoţi

grecesc din Romani 3:28, aşa cum am văzut, el este un rod al instinctuluicorect al lui Luther şi este într-adevăr o traducere corectă, menită să redeaexpresia lui Pavel în felul următor: „Pentru că noi credem că omul este

îndreptăţit numai prin credinţa, fără faptele Legii". Expresia pe care a vruts-o scoată în evidenţa atunci cînd a scris, „prin credinţă, fără faptele Legii" afost aceea de a exclude faptele Legii în totalitate, lăsînd credinţa ca singurulmijloc de îndreptăţire. Şi Pavel a arătat deja în versetul precedent ce motiv aavut şi anume, ca să nu se laude nimeni. Căci pînă nu sînt excluse fără milătoate faptele omului, meritele, cooperarea şi contribuţiile lui, şi pînă cîndmoartea purtătoare de păcate a lui Cristos nu este văzută în slava ei solitară,ca singurul temei al îndreptăţirii noastre, lauda de sine nu poate fi exclusă.Cranmer a exprimat clar acest adevăr: „Această afirmaţie, care spune că noi

sîntem îndreptăţiţi numai prin credinţă, fără plată, şi fără fapte, este făcutăcu scopul de a înlătura clar toate meritele faptelor noastre, noi nefiindvrednici de a primi îndreptăţirea din mîinile lui Dumnezeu... şi pentru a-Iatribui prin aceasta pe deplin tot meritul îndreptăţirii noastre numai luiCristos şi sîngelui Lui nespus de preţios care s-a vărsat... Şi noi înşine folosimacest fel de vorbire atunci cînd ne smerim înaintea lui Dumnezeu şi-I dămtoată slava Mîntuitorului nostru Isus Cristos, care este Cel mai vrednic de ao primi".68

< în al patrulea rînd, care sînt efectele îndreptăţirii noastre? Eu cred că leputem deduce dintr-o altă expresie a lui Pavel, uneori neglijată, şi anumeexpresia prin care el afirmă că noi sîntem îndreptăţiţi în Cristos69 A spune căsîntem îndreptăţiţi „prin Cristos" înseamnă a indica spre moartea lui Cristos;a spune că sîntem îndreptăţiţi „în Cristos" înseamnă a indica spre relaţiapersonala pe care o avem cu El şi de care beneficiem acum prin credinţă.Faptul acesta nu ne dă posibilitatea să considerăm că îndreptăţirea nu estedecît o tranzacţie externă; ea nu poate fi izolata de comuniunea noastră cu

Cristos şi de toate beneficiile pe care le aduce aceasta. în primul rînd avemcalitatea de membru în comunitatea mesianică a lui Isus. Dacă sîntem înCristos şi ca atare îndreptăţiţi, noi sîntem de asemenea copiii lui Dumnezeuşi adevăraţii urmaşi (spirituali) ai lui Avraam. Mai departe, între noi nu poatesă se ridice nici o barieră cu privire la rasă, condiţie socială sau sex. Aceastaeste tema pasajului din Galateni 3:26-29. Tom Wright are cu siguranţădreptate atunci cînd subliniază că „îndreptăţirea nu este privilegiul individualistului, ci este declaraţia lui Dumnezeu prin care afirmă că noi aparţinemacestei comunităţi a legămîntului".70 în cel de-al doilea rînd, această comunitate nouă, pentru a cărei creare Cristos S-a dat pe Sine să moară pe cruce,trebuie sâ-şi dea toată silinţa să facă ceea ce este bine, iar membrii ei t rebuiesă se consacre faptelor bune.71 Aşadar, nu există în final nici un conflict întrePavel şi Iacov. Poate că ei au folosit verbul „a îndreptaţi" cu sensuri diferite.Cu siguranţă, ei au scris împotriva diferitelor erezii, Pavel împotriva legalis-mului ipocrit al iudaizatorilor, iar Iacov împotriva ortodoxiei moarte a intelec-

187




tualizatorilor. Amfndoi însă ne învaţă că o credinţă autentică dă rezultate,Pavel punînd accentul pe credinţa care dă naştere la fapte, iar Iacov pe faptelecare izvorăsc din credinţă.72

Noua comunitate a lui Isus este o comunitate escatologică care trăieştedeja în noua eră pe care EI a inaugurat-o. Căci îndreptăţirea este un eveniment escatologic. Ea aduce în prezent verdictul care aparţine judecăţii deapoi. Acesta este motivul pentru care Biserica este comunitatea speranţei,care priveşte cu o încredere umilă în viitor. Desigur, putem spune împreunăcu Pavel că Legea ne-a condamnat. Dar acum „nu este nici o osîndire pentrucei ce sînt în Cristos Isus". De ce nu? Fiindcă Dumnezeu a făcut pentru noiceea ce Legea nu putea să facă. Trimiţînd pe Fiul Său într-o formă asemă

nătoare cu natura noastră păcătoasă ca să fie o jertfă de ispăşire, EI acondamnat în realitate păcatul nostru în omul Isus. Numai datorită faptuluică El a fost condamnat am putut noi fi îndreptăţiţi. De ce trebuie să ne maitemem atunci? „Cine va ridica pîrâ împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i îndreptăţeşte. Cine-i va osîndi? Cristos a murit! Bamai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi".De aceea odată ce am fost îndreptăţiţi, nimic nu ne mai poate despărţi dedragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus Domnul nostru.73

Reconcilierea

Cea de-a patra imagine a mîntuirii, care reprezintă ceea ce a realizat crucea,este „reconcilierea". Este poate cea mai populară din cele patru, deoareceeste cea mai personală. Am lăsat în urma noastră incinta Templului, piaţa desclavi şi tribunalele; sîntem acum în propria noastră casă, împreună cu familiaşi cu prietenii. Este adevărat, există ceartă, chiar „duşmănie", dar a reconcilia

înseamnă a restaura o relaţie, a reînnoi o prietenie. Aşadar, se presupune o

relaţie originală, care fiind întrerupta, a fost refăcută de Cristos.Un al doilea motiv pentru care oamenilor Ie este familiară această reprezentare este că reconcilierea este opusul înstrăinării şi mulţi sînt cei care înzilele noastre se socotesc „înstrăinaţi". Marxiştii continuă să vorbească despre

înstrăinarea economică a muncitorilor de produsul muncii lor. Alţii vorbescdespre înstrăinare politică, un fel de neputinţă de a schimba societatea. Darpentru un număr şi mai mare, „înstrăinarea" cuprinde starea de spirit a lumiimoderne. Ei nu se simt în largul lor în materialismul, în vidul şi în superficialitatea lumii occidentale. Dimpotrivă, ei se simt neîmpliniţi şi dezorientaţi, incapabili de a se regăsi pe ei înşişi, identitatea lor sau libertatea lor.Pentru ei reconcilierea este o veste bună.

i Primul lucru care s-a spus cu privire la adevărul biblic privitor la reconciliere este că ea începe cu reconcilierea faţă de Dumnezeu şi continuă cu ocomunitate reconciliată în Cristos. Reconcilierea nu este un termen pe careBiblia îl foloseşte pentru a descrie „împăcarea unei persoane cu sine însuşi",

188


cu toate că Biblia insistă că numai atunci cînd ne pierdem pe noi înşine îndragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru, ne regăsim cu adevărat pe noi înşine.

Atunci, reconcilierea cu Dumnezeu este începutul. Aceasta este semnificaţia cuvîntului „împăcare". El face aluzie la evenimentul prin care Dumnezeu şi fiinţele umane, iniţial înstrăinate, sînt aduse din nou împreună.Cuvîntul apare în Noul Testament în afirmaţia că prin Cristos „noi am căpătat

împăcarea" (Romani 5:11), adică, „reconcilierea". Este semnificativ faptul că în Romani 5:9-11, care este unul din cele patru pasaje din Noul Testamentcare se ocupă de reconciliere, a fi reconciliat şi a fi îndreptăţit sînt paralele.„Acum cînd sîntem îndreptăţiţi prin sîngele Lui" are ca paralela cuvintele

„dacă atunci cînd eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moarteaFiului Său". Cele două stări, deşi ambele sînt rezultatul crucii, nu sînt însăidentice. îndreptăţirea este statutul nostru legal înaintea Judecătorului întribunal; reconcilierea este relaţia personală pe care o avem cu Tatăl nostruacasă. într-adevăr, cea din urmă este urmarea şi rodul celei dintîi. Numaidupă ce am fost îndreptăţiţi prin credinţa avem pace cu Dumnezeu (Romani5:1), care este reconcilierea.

Mai sînt alţi doi termeni în Noul Testament care confirmă faptul căreconcilierea înseamnă pace cu Dumnezeu şi anume „înfiere" şi „ intrare". înce priveşte primul termen, Isus însuşi, care S-a referit întotdeauna la Dumnezeu folosind expresii intime cum este „Ava, Tată", este Cel care ne-apermis să facem acelaşi lucru şi să I ne adresăm cu cuvintele: „Tatăl nostruCel ceresc". Apostolii au lărgit această idee. Ioan care socoteşte că sîntemcopiii lui Dumnezeu, pentru că sîntem născuţi din Dumnezeu, se miră cumde ne-a iubit aşa de mult Tatăl, că ne-a şi chemat şi într-adevăr ne-a şi făcutcopiii Lui.74 Pavel, pe de altă parte, caută originea statutului nostru de copiiai lui Dumnezeu mai degrabă în înfierea noastră decît în naşterea noastră dinnou, şi subliniază privilegiile pe care le avem prin faptul că sîntem fii şi nusclavi, şi prin urmare şi moştenitori ai lui Dumnezeu. 5

„Intrare" (prosagoge) la Dumnezeu este o altă binecuvîntare a reconcilierii. Se pare că ea denotă o comuniune activă cu Dumnezeu, în special înrugăciune, comuniune de care se bucură copiii Lui care au fost reconciliaţi.De două ori se întîmplă că Pavel subliniază „intrare la Dumnezeu" şi „pacecu Dumnezeu", prima dată atribuindu-le mai degrabă îndreptăţirii noastre şinu reconcilierii noastre (Romani 5:1-2), iar a doua oară explicînd „intrarea"ca fiind o experienţă în care este implicată întreaga Trinitate, în sensul căavem intrare la Tatăl prin Fiul şi efectuata de către Duhul (Efeseni 2:17-18)şi că „avem... apropierea de Dumnezeu cu încredere" (3:12). Petru foloseşteverbul din aceeaşi familie, afirmînd că Isus Cristos a murit pentru noi o datăpentru totdeauna, El Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne „aducă" laDumnezeu (1 Petru 3:18). Şi scriitorul Epistolei către evrei, pentru a zugrăviapropierea de Dumnezeu pe care Cristos a făcut-o posibilă prin jertfa şi

189




preoţia Lui, se foloseşte de imaginile ritualului din Ziua ispăşirii. „Astfel dar,fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare sloboda în Locul preasfînt,... scrie el, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţa deplină (deDumnezeu)..." (10:19-22).

Astfel, reconcilierea, pacea cu Dumnezeu, înfierea în familia Lui şi intrarea în prezenţa Lui mărturisesc toate despre aceeaşi relaţie nouă în carene-a adus Dumnezeu.

Dar reconcilierea are atît un plan orizontal cît şi unul vertical. CăciDumnezeu ne-a reconciliat unul faţă de celălalt în noua Lui comunitate, cîtşi cu Sine. Există un al doilea mare pasaj al Noului Testament (Efeseni2:11-12) care se ocupă de acest subiect şi în special de umplerea prăpastieidintre evrei şi Neamuri, aşa încît nu este clar la care reconciliere se refera

Pavel. El le aminteşte cititorilor lui creştini care nu sînt evrei că înainte ei eraupe de-o parte „fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legâmintele făgăduinţei", iar pe de altă parte „fără Cristos... şi fără Dumnezeu în lume" (v.12). Aşadar, ei au fost departe atît de Dumnezeu cît şi de Israel, înstrăinaţide două ori; „dar acum în Isus Cristos, continuă el, voi, care odinioară eraţidepărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Cristos" - de Dumnezeu şi de Israel(v. 13). De fapt Cristos, care „este pacea noastră", a surpat zidul dintre celedouă jumătăţi ale rasei umane, şi „a făcut din doi unul" (v. 14). El a „înlăturat" Legea poruncilor, care îi ţinea departe şi „a făcut pe cei doi să fie în El

însuşi un singur om nou, fâcînd astfel pace" (v. 15). Cunoscînd duşmănia şidispreţul reciproc dintre evrei pe de o parte şi celelalte popoare pe de altăparte, această reconciliere a fost un miracol al harului şi al puterii lui Dumnezeu. Ea a avut ca rezultat apariţia unei singure umanităţi, nouă şi unificată,a cărei membri au fost reconciliaţi prin cruce atît cu Dumnezeu cît unul cucelălalt. Foştii duşmani au făcut ca ostilitatea reciprocă ce exista între ei sădispară. Ei sînt acum împreună cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu, fraţi şisurori în familia lui Dumnezeu (v. 19), împreună mădulare în trupul luiCristos şi beneficiari împreună ai promisiunii mesianice (3:6). Această egalitate desâvîrşitâ dintre evreii şi Neamurile din noua comunitate este „taina"care de veacuri a fost ţinută ascunsă, dar pe care Dumnezeu a descoperit-oacum apostolilor, în mod deosebit lui Pavel, apostolul Neamurilor (3:4-6).

Nici măcar acest lucru nu întregeşte reconcilierea pe care Dumnezeu arealizat-o prin Cristos. în Coloseni, care este epistola soră a celei c&trcEfesenidatorită faptului că cele două conţin multe paralele, Pavel adaugă o dimensiune cosmică la lucrarea lui Cristos. Indiferent dacă marele pasaj cristologic(Coloseni 1:15-20) este un imn creştin timpuriu sau o compoziţie originală alui Pavel, el este o afirmare sublimă a supremaţiei absolute a lui Isus Cristos

în creaţie şi în răscumpărare, în univers şi în Biserică. în acelaşi timp, el esteadresat cu competenţa ereticilor din Colose care se pare că au propovăduitexistenţa intermediarilor angelici („domnii", „stâpîniri", „puteri",„dregătorii") între Creator şi materia creată şi care probabil au venit cu

190

Mîntwireacelor păcătoşi

sugestia că Isus era unul dintre ei. Pavel nu accepta aşa ceva. El pune accentulpe cuvîntul „toate", o expresie pe care a folosit-o de cinci ori şi care în modobişnuit este o aluzie la cosmos, dar care aici include evident domnii şi puteri.Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu „în", „prin" şi „pentru" Cristos(v. 16). El este „înainte" de toate lucrurile atît în timp cît şi în rang, şi „în" Elsînt susţinute şi integrate toate (v. 17). întrucît toate există în, prin, şi pentruCristos şi sînt ţinute sub autoritatea Lui, El este de drept Domnul suprem, în plus, El este Capul Trupului, Biserica, fiind Cel întîi născut dintre cei morţi,aşa încît în toate lucrurile El să aibă întîietatea (v. 18). Şi această a doua sferăa supremaţiei Lui se datorează faptului că Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El (v. 19) şi să facă lucrarea de reconciliere prin El, făcîndpace prin sîngele Lui vărsat la cruce. Ceea ce este reconciliat de data aceastaeste din nou „totul", cuvînt care mai departe este dezvoltat şi cuprinde toatelucrurile „atît ce este pe pâmînt cît şi ce este în ceruri" (v. 20).

Nu putem fi siguri la ce a făcut aluzie Pavel. Presupunem că acel „totul"care a fost reconciliat (v. 20) este identic cu „toate lucrurile" create (v. 16-17).Dar dacă ceea ce a fost creat prin Cristos a trebuit să fie ulterior reconciliatprin Cristos, înseamnă că a existat pe parcurs ceva care nu mergea bine. Aşacum se exprima Peter O Brien, „există presupunerea că unitatea şi armoniadin cosmos a suferit o dislocare considerabilă, chiar o ruptură, necesitîndastfel reconcilierea".76. Dacă aceasta este o aluzie la ordinea din natură,atunci poate că „reconcilierea" este acelaşi lucru cu „izbăvirea din robiastricăciunii" (Romani 8:21), cu toate că acesta este un eveniment care aparţine viitorului. Dacă, pe de altă parte, aluzia se face la agenţii cosmici sau la îngerii căzuţi, atunci nu avem nici un suport în Noul Testament în baza căruiasă ne putem aştepta ca aceştia să fi fost (sau să fie) reconciliaţi cu Dumnezeu.De aceea, pare mult mai probabil că aceste domnii şi stâpîniri să fi fost„reconciliate" în sensul pe care-1 găsim în capitolul următor, şi anume câ ele

au fost „dezbrăcate" de Cristos, care „le-a făcut de ocară înaintea lumii, dupăce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce" (Coloseni 2:15). Recunoaştem că esteun mod ciudat de a folosi cuvîntul „reconciliat", dar, întrucît Pavel descrieacest lucru şi prin expresia „făcînd pace" (1:20), poate că F.F. Bruce aredreptate atunci cînd spune că el se gîndeşte la o „pacificare" a fiinţelorcosmice „care se supun împotriva voinţei lor la o putere căreia ei nu i se pot împotrivi".77 în cazul acesta, s-ar putea ca Pavel să se gîndeascâ la aceeaşisituaţie la care a făcut aluzie atunci cînd a spus că orice genunchi se va pleca înaintea lui Isus şi orice limbă va mărturisi câ El este Domnul (Filipeni 2:9-11)şi că toate lucrurile au fost puse sub picioarele lui Dumnezeu pînă în ziua încare ele vor fi unite sub Capul care este Cristos (Efeseni 1:10, 22).

Pînă aici am investigat obiectele lucrării de reconciliere a lui Dumnezeuprin Cristos. El i-a reconciliat pe păcătoşi cu Sine, pe evrei şi pe cei care nuerau evrei unii cu alţii, şi chiar stăpînirile din cosmos, în sensul că le-adezbrăcat de puterea lor şi le-a pacificat. Trebuie acum să luam în considerare

191




felul în care a avut loc reconcilierea şi care este rolul lui Dumnezeu, al luiCristos şi respectiv al nostru în marea dramă a reconcilierii. Pentru a primilumină asupra acestor probleme să ne întoarcem la cel de-al patrulea pasajprivitor la reconciliere, pe care-1 găsim în 2 Corinteni 5:18-21 („a reconcilia",„reconciliere" apare în versiunea Cornilescu „a împăca", „împăcare", n.tr.) .

„Şi toate lucrurile acestea sînt de la Dumnezeu, care ne-a reconciliat cuEl prin Isus Cristos şi ne-a încredinţat slujba reconcilierii; că adică, Dumnezeu era în Cristos reconciliind lumea cu Sine, neţinîndu-le în seamăpăcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei reconcilieri.Noi dar, sîntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi ca şi cum Dumnezeuar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Impăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcatpentru noi, ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El".

Primul adevăr pe care-1 scoate în evidenţă acest pasaj este că Dumnezeu esteautorul reconcilierii. De fapt, acesta este punctul principal care este subliniatpretutindeni. „Toate lucrurile (ta panta) sînt de la Dumnezeu." Poate căexpresia „toate lucrurile" este o aluzie la „lucrurile noi" ale noii creaţii cu cares-a încheiat versetul precedent. Dumnezeu este Creatorul; noua creaţie vinede la El. în acest paragraf sînt opt verbe al căror subiect este Dumnezeu. Eledescriu iniţiativa plină de bunăvoinţă a lui Dumnezeu - Dumnezeu recon-ciliazâ, Dumnezeu dă, Dumnezeu îndeamnă, Dumnezeu II face pe Cristospăcat pentru noi. Aşa cum traduce versiunea New English Bible prima propoziţie din versetul 18: „De la primul şi pînă la ultimul lucru, aceasta estelucrarea lui Dumnezeu".

De aceea nici o explicaţie a reconcilierii care ia iniţiativa de la Dumnezeuşi ne-o dă nouă sau lui Cristos nu este biblică. în mod cert, iniţiativa nu neaparţine. Noi nu avem nimic de oferit, nu avem cu ce să contribuim sau pentruce să pledăm. Reproducînd memorabila expresie a lui William Temple:„Toate sînt de la Dumnezeu; singurul lucru care este al meu şi cu care eucontribui la răscumpărarea mea este păcatul din care trebuie să fiu răscumpărat". Iniţiativa nu I-a aparţinut nici lui Cristos. Nu este valabilă nici ointerpretare a reconcilierii care îi atribuie iniţiativa lui Cristos în aşa fel încît să o ia de la Tatăl. Cristos într-adevăr a luat iniţiativa de a veni, dar numai înaceea că a spus: „Iatâ-Mă... vin să fac voia Ta', Dumnezeule" (Evrei 10:7).Iniţiativa Fiului a fost supusă iniţiativei Tatălui. Tatăl nu a manifestat nici oreţinere. Cristos nu a intervenit niciodată ca o a treia parte. Nu, reconciliereaa fost zămislită şi concepută în dragostea lui Dumnezeu. „Atît de mult a iubitDumnezeu lumea, încît a dat pe Singurul Său Fiu".

Facem menţiunea că ori de cîte ori apare verbul „a reconcilia" în NoulTestament, ori Dumnezeu este subiectul (El ne-a reconciliat cu Sine) sau,dacă verbul este la diateza pasivă, subiectul sîntem noi (noi am fost reconciliaţi cu El). Dumnezeu nu este niciodată obiectul. Nu se spune niciodată că

192


„Cristos a reconciliat pe Dumnezeu cu noi". Din punct de vedere al formei,lingvistic, acesta este un adevăr. Dar trebuie să fim atenţi să nu construimprea mult pe el, teologic vorbind. Căci dacă am avut dreptate atunci cînd amspus că Dumnezeu Şi-a împăcat propria Sa mînie prin Cristos, putem spunecu siguranţă că El S-a reconciliat pe Sine cu noi, prin Cristos. Dacă a fostnecesar ca mînia Lui să fie împăcată, tot atît de necesar a fost ca El să fiereconciliat. Cu alte cuvinte, este o greşeală să gîndim că bariera dintreDumnezeu şi noi, care necesita acţiunea de reconciliere, să fi fost întru totulde partea noastră, astfel încît a fost necesar ca noi să fim reconciliaţi, dar nuşi Dumnezeu. Este adevărat, noi am fost „vrăjmaşii lui Dumnezeu", ostili faţăde El în inimile noastre.78 Dar „vrăjmăşia" a fost de ambele părţi. Zidul sau

bariera dintre Dumnezeu şi noi a fost ridicata atît de răzvrătirea noastră împotriva Lui cît şi de mînia Lui care se îndrepta asupra noastră, datoritărăzvrătirii noastre. Trei sînt argumentele care sprijină această afirmaţie.

N în primul rînd, limbajul. înseşi cuvintele „vrăjmaş", „vrăjmăşie" şi „ostilitate" denotă reciprocitate. De exemplu, în Romani 11:28, expresia „ei sîntvrăjmaşi" trebuie să fie considerată ca avînd un sens pasiv, întrucît este pusă în contrast cu „sînt iubiţi", care este la diateza pasivă. De asemenea, „vrăjmăşia" dintre evrei şi Neamuri din Efeseni 2:14 a fost reciprocă, sugerîndfaptul că şi cealaltă „vrăjmăşie" (dintre Dumnezeu şi păcătoşi) a fost totreciprocă. Astfel, F. Buchsel scrie că nu trebuie să interpretăm cuvîntul„vrăjmaşi" unilateral, cu sensul de „răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu", citrebuie interpretat în aşa fel încît să includă condiţia „de a sta sub mînia luiDumnezeu". 9 Cel de-al doilea argument priveşte contextul, atît al fiecăruipasaj în parte, cît şi al întregii Biblii. Aproape în fiecare pasaj mai importantcare tratează problema reconcilierii există o referire la mînia lui Dumnezeu.Cel mai proeminent pasaj este Romani 5, unde cuvintele „mîntuiţi... de mînia

lui Dumnezeu" (v. 9) sînt urmate imediat de cuvintele „eram vrăjmaşi" (v.10). Apoi există un context biblic mai larg. Leon Morris subliniază în speciallucrul acesta: „Există, din punctul de vedere al Scripturii, o ostilitate pe careDumnezeu Şi-o manifestă faţă de tot ce este rău... Astfel, chiar făcîndabstracţie de detaliile interpretării anumitor pasaje, există o puternică şi oconstantă învăţătură conform căreia Dumnezeu este activ, împotrivindu-sela tot ce este rău".80 în al treilea rînd, există teologia. Conform logicii lui Pavel,Dumnezeu a acţionat obiectiv în reconciliere, înainte ca mesajul reconcilieriisă fie proclamat. Aşadar, „pacea" pe care o predică evangheliştii (Efeseni2:17) nu poate să însemne că vrăjmăşia noastră a fost biruită (ei predicătocmai pentru ca aceasta să fie biruită) ci înseamnă că Dumnezeu, din cauzacrucii lui Cristos, Şi-a anulat vrăjmăşia Lui. El S-a reconciliat pe Sine cu noi.

Emil Brunner se exprimă deschis în această privinţă:„Reconcilierea presupune vrăjmăşie între două părţi. Să mă exprim şi maiexact: reconcilierea, adevărata reconciliere, un act obiectiv al reconcilierii,

193




presupune vrăjmăşie de ambele părţi; adică, presupune că omul estevrăjmaşul lui Dumnezeu şi că Dumnezeu este vrăjmaşul omului."81

Brunner continuă să explice că vrăjmăşia noastră faţă de Dumnezeu sepoate vedea în starea agitată ce ne caracterizează, care poate lua forme de lauşurinţă de caracter pînâ la respingere deschisă şi ură faţă de Dumnezeu, întimp ce vrăjmăşia Lui faţă de noi este mînia Lui. în plus, „Dumnezeu esteprezent în această mînie, de fapt ea este mînia Lui" (p. 517).h în al doilea rînd, dacă Dumnezeu este autorul, Cristos este agentul reconcilierii. Acest lucru este foarte clar din 2 Corinteni 5:18 şi 19. „Dumnezeu...ne-a reconciliat cu El prin Isus Cristos" şi „Dumnezeu era în Cristos, recon-ciliind lumea cu Sine". Ambele afirmaţii ne spun că Dumnezeu a fost Cel carea avut iniţiativa atunci cînd a făcut lucrarea de reconciliere şi că El a făcut

lucrul acesta în şi prin Cristos. în aceasta privinţă cele două propoziţii sîntidentice. Dar beneficiarii acestei reconcilieri sîntem în prima propoziţie noiiar apoi lumea, ca să arate cîmpul universal de acţiune al reconcilierii, iarprepoziţia se schimbă de la „prin" la „în", ca să arate că Dumnezeu nu a lucratde la distanţă prin Cristos ca printr-un agent al Său, ci în realitate a fostprezent în El, cînd a făcut lucrarea aceasta de reconciliere.

Trebuie să privim acum la timpul trecut al verbelor, în special perfectulcompus („a reconciliat" din versetul 18). Ambele verbe arată că Dumnezeua făcut ceva în Cristos. Să-1 lăsăm pe James Denney să ne arate care esteimplicaţia acestui fapt:

„Lucrarea reconcilierii, din punctul de vedere al Noului Testament, esteo lucrare care este încheiată şi pe care trebuie să ne-o închipuim încheiată,înainte ca Evanghelia să fie predicată... Reconcilierea... nu este ceva carecontinuă să se înfăptuiască; este un lucru înfăptuit. Fără îndoială că existăo lucrare a lui Cristos care este în curs de desfăşurare, dar care are la bazăo lucrare încheiată a lui Cristos. în baza unui lucru încheiat deja la cruce

este în stare Cristos să facă apelul pe care-1 face la conştiinţa noastră şi săobţină răspunsul prin care noi primim reconcilierea".8

După cîţiva ani, P.T. Forsyth a exprimat cu subtilitate acelaşi adevăr:

„Dumnezeu a fost în Cristos reconciliind", de fapt reconciliind, încheindu-şi lucrarea. Nu a fost o tentativa, o afacere preliminară... Activitatea dereconciliere a fost încheiata prin moartea lui Cristos. Pavel nu a propovăduit o reconciliere treptată. El a predicat ceea ce prorocii din vechimenumeau lucrare încheiata... El a predicat ceva care a fost înfăptuit odatăpentru totdeauna - o reconciliere care stă la baza oricărei împăcări, nunumai o invitaţie Ia reconciliere.

Atunci, ce a făcut sau a înfăptuit Dumnezeu în Cristos şi prin El? Pavelrăspunde la această întrebare pe două căi complementare, negativ şi pozitiv.Sub aspect negativ, Dumnezeu a refuzat să ne treacă nelegiuirile în socoteala

194


noastră (v. 19b). Desigur, am fi meritat să ni se pună în socoteala noastră.Dar dacă El ne-ar aduce la judecata, noi am muri. „Dacă ai păstra, Doamne,aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare?" (Psalmul130:3). Aşadar, în îndurarea Lui, Dumnezeu a refuzat să ne pună în socotealanoastră păcatele, sau să ne ceară să suportăm consecinţele lor. Atunci, ce afăcut cu ele? Căci nu le poate trece cu vederea. Nu, partea pozitivă arăspunsului ne este dată în versetul 21: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat,El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El".Cu siguranţă aceasta este una dintre cele mai izbitoare afirmaţii din Biblie,dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să-1 evităm. James Denney nu aexagerat atunci cînd a scris: „Aşa cum este el misterios şi îngrozitor, acestadevăr este cheia întregului Nou Testament".84 Pentru binele nostru, în

realitate Dumnezeu L-a făcut pe Cristos Cel fără de păcat să fie păcat, purtîndpăcatele noastre. Dumnezeu, care a refuzat să ne pună nouă în socotealăpăcatele noastre, I le-a pus în schimb în socoteala lui Cristos. într-adevăr,starea Lui lipsită de păcat L-a calificat în mod unic să poarte păcatele noastre în locul nostru.

în plus, Cristos a devenit păcat pentru noi, ca „noi să fim dreptatea luiDumnezeu în El". Cu alte cuvinte, păcatele noastre au fost puse pe socotealalui Cristos Cel fără de păcat, ca noi păcătoşii, fiind uniţi cu El, să primim îndar o stare după voia Lui. Secole de-a rîndul, creştinii au meditat la acestschimb dintre Cristos care nu avea păcat şi păcătoşii, şi s-au minunat de el.Primul exemplu îl găsim probabil într-o lucrare din secolul al doilea, Epistolacătre Diognetus, capitolul 9: „O dulce schimb! O nepătrunsâ operaţie! Obeneficii care întrec orice aşteptări! ca răutatea multora să fie ascunsă în Unulsingur care este Drept şi dreptatea Lui să-i îndreptăţească pe mulţi nelegiuiţi". Apoi îl avem pe Luther care a scris unui călugăr care era deprimat dinpricina păcatelor sale: „învaţă sâ-L cunoşti pe Cristos şi pe El crucificat,

învaţă sâ-I cînţi şi să-I spui „Doamne Isuse, Tu eşti puritatea mea, iar eu sîntpăcatul Tău. Tu ai luat asupra Ta ceea ce era al meu; şi ai pus asupra meaceea ce era al Tău. Tu ai devenit ceea ce nu erai, ca eu să pot deveni ceea cenu am fost".

După aproximativ o jumătate de secol (în 1585), Richard Hooker a spus într-o predică inspirată din Habacuc 1:4:

„Aşa sîntem noi în ochii lui Dumnezeu Tatăl, cum este însuşi Fiul luiDumnezeu. Aceasta se poate numi absurditate, nebunie, furie sau oricealtceva. Este înţelepciunea şi mîngîierea noastră; noi nu vrem să mai ştimnimic în lume decît atît, că omul a păcătuit şi Dumnezeu a suferit; căDumnezeu S-a făcut pe Sine păcatul oamenilor şi că oamenii au fost făcuţidreptatea lui Dumnezeu".86

195




Ca exemplu din secolul nostru, permiteţi-mi să aleg epigrama lui EmilBrunner: „îndreptăţirea înseamnă acest miracol: că Isus Cristos ia loculnostru, iar noi îl luăm pe-al Lui".87

Privind înapoi la paragraful pe care l-am studiat, este important să observăm paradoxul dintre prima şi ultima afirmaţie. Pe de-o parte, Dumnezeua fost în Cristos făcînd reconcilierea. Pe de altă parte, Dumnezeu L-a făcutpe Cristos păcat pentru noi. Cum putea fi Dumnezeu în Cristos cînd El L-afăcut păcat este cel mai mare mister al reconcilierii. Dar noi trebuie săpăstrăm ambele afirmaţii cu tenacitate şi să nu o explicăm niciodată pe una

în asa fel încît să o contrazicem pe cealaltă.1 In al treilea rînd, dacă Dumnezeu este autorul şi Cristos este agentul, noisîntem ambasadorii reconcilierii. Analizînd versetele 18 şi 19, noi am privitpînă acum numai la prima parte a fiecărei propoziţii. Dar fiecare din eleconţine două părţi, prima enunţînd ceea ce a realizat reconcilierea (Dumnezeu era în Cristos reconciliind lumea cu Sine) iar cea de-a doua enunţînddeclaraţia ei (ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei reconcilieri). înplus, lucrarea de reconciliere însăşi are loc în două faze. Ea începe ca oproclamare a faptului că Dumnezeu era în Cristos făcînd reconcilierea şi căEl L-a făcut pe Cristos păcat pentru noi. Ea continuă cu un apel către oameni,să se împace cu Dumnezeu, adică, să accepte termenii reconcilierii cu Dumnezeu pe care El i-a stabilit (compară Matei 5:24), sau simplu să o primească(compara Romani 5:11).88 Noi nu trebuie să amestecăm aceste două lucruri.Dumnezeu a încheiat lucrarea de reconciliere la cruce, şi totuşi este necesarca păcătoşii să se pocâiască şi să creadă şi aşa să „fie reconciliaţi cu Dumnezeu". Deci, păcătoşii trebuie să „fie reconciliaţi cu Dumnezeu", şi totuşi nutrebuie să uităm faptul că, în ce-L priveşte pe Dumnezeu, lucrarea de reconciliere a fost făcută. Dacă vrem să facem distincţie între aceste două lucruri,ele vor apare totuşi împreună întotdeauna cînd Evanghelia este propovăduităautentic. Nu este suficient să prezentăm o doctrină foarte conservatoare areconcilierii ci trebuie sâ-i implorăm pe oameni să vină la Cristos. Şi nu estecorect nici ca o predică să conţină apeluri interminabile care nu au fostprecedate de o expunere a Evangheliei. Regula ar trebui să fie, „Nici un apelfără o proclamare şi nici o proclamare fără un apel".

Făcînd acest apel, „noi... sîntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos" (v. 20).Acest lucru a fost valabil în special cu privire la Pavel şi la ceilalţi apostoli. Eiau fost trimişii şi reprezentanţii personali ai lui Isus Cristos. Şi totuşi, pe dealtă parte adevărul acesta este valabil pentru toţi creştinii care mărturisesc şipropovăduiesc, care sînt vestitori ai Evangheliei: noi vorbim în Numele luiCristos şi pentru El. Apoi, atunci cînd facem apelul, se aude deseori o altăvoce, căci este „ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi". Este un adevăruimitor că acelaşi Dumnezeu care a lucrat „prin Cristos" ca să facă reconcilierea lucrează acum „prin noi" ca s-o vestească.

196


Am analizat patru dintre principalele imagini ale Noului Testament privitoare la mîntuire, imagini asociate cu altarul, cu piaţa de sclavi, cu tribunalulşi cu familia. Caracterul lor pictural nu le permite acestor imagini să seintegreze frumos unele cu altele. Jertfele de la Templu şi verdictele legale,sclavul din piaţă şi copilul din casă aparţin evident unor lumi diferite. Totuşi,există anumite teme care se desprind din toate cele patru imagini.QS în primul rînd, fiecare scoate în relief un aspect diferit al nevoii noastreumane. împăcarea Divinităţii subliniază mînia lui Dumnezeu care se abateasupra noastră, răscumpărarea scoate în relief faptul că sîntem robi ai păcatului, îndreptăţi rea vorbeşte despre vinovăţia noastră iar reconcilierea despreostilitatea pe care o manifestăm împotriva lui Dumnezeu şi înstrăinareanoastră de El. Aceste metafore nu ne flatează. Ele expun imensitatea nevoii

noastre. în al doilea rînd, cele patru imagini subliniază iniţiativa mîntuitoare pecare a luat-o Dumnezeu în dragostea Sa. El este Cel care Şi-a potolit propriaSa mînie, ne-a răscumpărat din robia noastră cea cumplită, ne-a declaratdrepţi în ochii Lui şi ne-a reconciliat cu Sine. Există texte revelatoare care nune lasă nici o îndoială asupra acestui adevăr: „Dumnezeu... ne-a iubit pe noişi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noatre". „Dumnezeu... a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său". „Dumnezeu este Acelacare-i îndreptăţeşte!" „Dumnezeu... ne-a reconciliat cu El prin Isus Cristos".89

-.') în al treilea rînd, toate cele patru imagini ne învaţă clar că lucrareamîntuitoare a lui Cristos a fost realizată prin vărsare de sînge, adică, prin

jertfa înlocuitoare a lui Cristos. Şi în ceea ce priveşte sîngele lui Cristos,textele sînt clare. „Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, princredinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire". „în El avem răscumpărarea, prinsîngele Lui". „Sîntem îndreptăţiţi prin sîngele Lui". „Voi care odinioară aţifost depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Cristos".90 întrucît sîngele luiCristos este un simbol al vieţii pe care şi-a dat-o printr-o moarte violentă, estede asemenea clar în toate cele patru imagini că El a murit în locul nostru ca înlocuitorul nostru. Moartea lui Isus a fost jertfa de reconciliere datorităcăreia Dumnezeu Şi-a retras mînia Lui care era îndreptata împotriva noastră;a fost preţul de răscumpărare prin care am fost răscumpăraţi; a fost condamnarea nevinovatului pentru ca cel vinovat să fie îndreptăţit şi a mai însemnatcă Cel care a fost fără de păcat a fost făcut păcat pentru noi.91

Aşadar, substituirea nu este „o teorie a reconcilierii". Nu este nici măcaro imagine suplimentară care să fie o alternativă alături de celelalte. Este maidegrabâ esenţa fiecărei imagini şi a însăşi reconcilierii. Nici una din cele patruimagini nu poate sta în picioare fără substituţie. Desigur, eu nu spun că înainte de a fi mîntuiţi este necesar să înţelegem, sau cel puţin să subliniem,reconcilierea prin înlocuire. Şi totuşi, responsabilitatea celor care sînt chemaţisă fie învăţători, predicatori şi martori în vreun alt fel este să ceară ajutorul

197




lui Dumnezeu pentru a o expune cu claritate şi cu convingere. Căci cu cîtoamenii înţeleg mai bine slava substituirii divine, cu atît mai uşor va fi pentruei să se încreadă în Cel care este înlocuitorul.

Note:1. A.T. Hanson, Wrath of the Lamb, p. 192.

2. C.H. Dodd a contribuit la publicaţia Journal of Theological Studies cu unarticol asupra cuvîntului hilaskesthai, articol care a fost republicat dupăaceea în lucrarea sa Bible and the Greeks. Aceeaşi încercare de a interpreta„împăcarea Divinităţii" ca o „ispăşire" este exprimată şi în două comentariiale sale asupra cărţii Romani şi asupra Epistolelor lui loan din Moffatt NewTestament Commentaries.

3. C.H. Dodd, Bible and the Greeks, p. 94. Vezi de asemenea comentariul săuasupra epistolei către Romani, p. 54-55.

4. C.H. Dodd, Johannine Epistles, p. 25.5. C.H. Dodd, Bible and the Greeks, p. 93.

6. C.H. Dodd, Johannine Epistles, p. 25-26.7. Leon Morris a scris un articol asupra cuvîntului hilaskesthai în publicaţia

The Expositoty Times, iar apoi şi-a dezvoltat această temă în lucrarea sa Apostolic Preaching. El a mai produs de asemenea atît o tratare mai amplăcît şi o simplificare a acestei cărţi în Atonement.

8. Articolul publicat de dr. Roger R. Nicole, intitu lat „C.H. Dodd şi doctri na îm pă că ri i Divini tă ţi i" , a ap ăr ut în pu bl ic aţ ia Westminster Theological Jour

nal, xvii.2 (1955), p. 117-157. El recunoaşte că în unele privinţe el preiaceea ce a spus Leon Morris, cu toate că acesta este un studiu independent.

9. Vezi articolul lui F. Buchsel şi al lui J. Hermann privitor la familia de cuvintehilaskomai, în Theological Dictionary of the New Testatment editat de Kittel,voi. III, p. 300-323.

10. Roger Nicole, „C.H. Dodd", p. 132.11. Genesa 32:20; Proverbe 16:14.

12. Numeri 16:41-50 şi 25:1 1-13 . De asem enea , compa ră Zahari a 7:2; 8:22;Maleahi 1:9.

13. De exemplu, Exodul 32:30 (compară v. 10); Deuteronom 21:1-9; 1 Samuel3:14; 26:19.

14. R. Nicole, „C.H. Dodd", p. 134.

15. L. Morris, Apostolic Preaching, p. 155.

16. Ibid., p. 169. In voluminoasa sa lucrare Cross in the New Testament, LeonMorris scrie: „Pretutindeni în literatura greacă, biblică şi nebiblică, hilas-

mos înseamnă „împăcarea Divinităţii". Noi nu putem arăta acum un alt în ţe le s ca re să ne pl ac ă ma i mu lt " (p . 34 9) .

17. William Neil, Apostle Extraordinary, p. 89-90.

198


18. P.T. Forsyth, Cruciality of the Cross, p. 78. Comparaţi afirmaţia lui Calvin:„Lucrarea reconcilierii porneşte din dragostea lui Dumnezeu; de aceea nureconcilierea a produs dragostea" (Instituţiile creştine, II.xvi.4).

19. P.T. Forsyth, The Work ofChrist, p. 105.20. Karl Barth, Church Dogmatics, voi. II, Partea 1, p. 398 şi 403.

21. F. Buchsel, „hilaskomai", p. 317.22. David F. Wells, Searchfor Salvation, p. 29.23. Leon Morris, Apostolic Preaching, p. 10. Vezi de asemenea capitolul 5,

„Răscumpărarea", din cartea sa Atonement, p. 106- 131.24. Dintr-un articol cu titlul „Răscumpărarea" de B.B. Warfield, publicat mai

în tî i în The Princeton Theological Revt'eiv (voi. xvi., 1916), şi retipărit înlucrarea sa Person and Work, p. 345 şi 347.

25. Leviticul 25:25-28; Rut 3 şi 4; Ieremia 32:6-8. Compară Leviticul 27 pentrurăscumpărarea pămîntului care a fost închinat Domnului printr-un le-gămînt special.

26. Exodul 13:13; 34:20; Numeri 18:14-17.

27. Exodul 30:12-16; 13:13; 34:20 şi Numeri 3:40-51; Exodul 21:28-32; Le

viticul 25:47-55.28. De exemplu, Exodul 6:6; Deuteronom 7:8; 15:15; 2 Samuel 7:23.29. De exemplu, Isaia 43:1-4; 48:20; 51: 11; Ieremia 31:11.

30. B.F. Westcott, Epistle to the Hebrews, p. 298.31. B.B. Warfield, Person and Work, p. 448. Leon Morris arată acelaşi lucru în

lucrarea sa, Apostolic Preaching, p. 14-17 şi 19-20.32. De exemplu, Exodul 6:6; Deuteronom 9:26; Neemia 1:10; Psalmul 77:15.

33. B.B. Warfield, Person and Work, p. 453-454.

34. F. Buchsel, „hilaskomai", p. 343.

35. Josephus, Antichităţi xiv. 107.36. Efeseni 1:7 şi Colosen i 1:14. com par ă Evrei 9:1 5.

37. Galateni 3:13; 4:5.38. 1 Petru 1:18.39. Tit 2:14. Substantivul este anomia, „nelegiuire".

40. Luca 2:38. compară 1:68; 24:21.41 . Luca 21: 28; Efeseni 1:14; 4:30 ; Romani 8:18 -23.42. Jeremias, Central Message, p. 37-38. compară I Clement lv.43. Evrei 9:12. Vezi de asemenea Romani 3:24-25 şi Efeseni 1:7, unde sîngele

lui Isus Cristos este amintit în legătură cu răscumpărarea noastră.44. B.F. Westcott, Epistles of John. Notă suplimentară referitoare la 1 loan 1:7,

„The Idea of Christ's Blood in the New Testament", p. 34 ş.m.d.

45. B.F. Westcott, Epistle to the Hebrews. Notă suplimentară la Evrei 9:9, p. 283

ş.m.d.

46. Alan M. Stibbs, Meaning of the Word „Blood" in Scripture, p. 10, 12, 16 şi30. Leon Morris are în cartea lui Apostolic Preaching (p. 108-124) un capitol

199




intitulat „The Blood", iar în cartea Cross in the New Testament scrie: „în modobişnuit evreii au înţeles cuvîntul „sînge" în sensul unei morţi violente" (p.219). F.D. Kidner de asemenea a criticat teza lui Westcott în cartea saSacrifice in the Old Testament, şi arată că interzicerea folosirii sîngelui cahrană este compatibilă cu ideea valorii lui mari, dar mai puţin cu ideeapotenţialului lui" (p. 24).

47. Johannes Behm, „haima", p. 173.48. Apocalipsa 5:9; compară 1:5-6 şi 14:3-4.

49. 1 Corinteni 6:18-20; compară 7:23.

50. Sanday and Headlam, Romans, p. 36.

51. Jeremias, Central Message, p. 66.52. Martin Luther, Galatians, p. 143 (cu privire la Galateni 2:16). Compară p.

101 (cu privire la Galateni 2:4-5).53. Din capitolul „Sermon on Salvation" al cărţii First Book of Homilies, p.25-26.

54. R.T. Beckwith, G.E. Duffield şi J.I. Packer, Across the Divide, p. 58.55. Vezi Conciliul de la Trent, Sesiunea a Vi-a, şi decretele lui cu privire la

păcatul originar, la îndreptăţire şi la Pocăinţă.

56. Hans Kung, Justification (1957).57. Pentru evaluări protestante pline de înţelegere dar care critică recenta

gîndire romano-catolică vezi Revolution in Rome de David F. Wells; Across

the Divide de R.T. Beckwith, G.E. Duffield şi J.I. Packer; JustificationToday: The Roman Catholic and Anglican Debate de R.G. England; contribuţia lui George Carey intitulată „Justification by Faith in Recent Roman-Catholic Theology" la publicaţia Great Acquittal; Şi lucrarea lui JamesAtkinson Rome and Reformation Today.

58. De exemplu, Faptele 20:32; 1 Corinteni 1:2; 6:11; Evrei 10:29; 13:12.

59. De exemplu, Romani 6:19; 2 Corinteni 7:1; 1 Tesaloniceni 4:3, 7, 5:23;Evrei 12:14.

60. Efeseni 2:8-9; Galateni 2:16; Tit 3:5.61. Martin Luther, Epistle to the Galatians, p. 247, cu privire la Galateni 3:10.

62. L. Morris, Cross in the New Testament, p. 242.

63. Psalmul 143:2. compară Psalmul 51:4; 130:3; Iov 25:4.

64. Din eseul lui „îndreptăţire: Baza ei biblică şi relevanţa ei pentru creştinismul evanghelic contemporan", în Great Acquittal, p. 16.

65. Din articolul său, „îndreptăţire" în Weiv Bible Dictionary, p. 647.

66. De exemplu, Romani 3:28; 5:1; Galateni 2:16; Filipeni 3:9.

67. Din articolul lui Hooker, „Definition of Justification", care este capitolulxxxiii din cartea sa Ecclesiastical Polity, care a început să fie publicată în1593.

68. Din capitolul „Sermon on Salvation" din cartea First Book of Homilies a luiCranmer, p. 25 şi 29-

69. Galateni 2:17. compară Romani 8:1; 2 Corinteni 5:21; Efeseni 1:6.

200


70. Tom Wright, „Justification: The Biblical Basis" din Great Acquittal, p. 36.

71. Tit 2:14; 3:8.72. De exemplu, Galateni 5:6; 1 Tesaloniceni 1:3; Iacov 2:14-26.

73. Romani 7:7-25; 8:1, 3, 33-34, 39.

74. Ioan 1:12-13; 1 Ioan 3:1-10.75. De exemplu, Romani 8:14-17; Galateni 3:26-29; 4:1-7.

76. Peter T. O Brien, Colossians, p. 53.77. E.K. Simpson şi F.F. Bruce, Ephesians and Colossians, p. 210. Peter O'Brien

interpretează în acelaşi fel ca şi F.F. Bruce (Colossians, p. 56).78. Pentru referinţe cu privire la ostilitatea omului faţă de Dumnezeu vezi

Romani 5:10; 8:7; Efeseni 2:14, 16; Coloseni 1:21; Iacov 4:4.

79. Din articolul cu privire la allasso şi katallasso de F. Buchsel, p. 257.80. L. Morris, Apostolic Preaching, p. 196. Vezi capitolele lui Morris intitulate„Reconcilierea", atît în Apostolic Preaching, p. 186-223, cît şi înAtonement,p. 132-150.

81. Emil Brunner, Mediator, p. 516.82. James Denney, Death of Christ, p. 85-86. De asemenea, compară p. 128.

83. P.T. Forsyth, Work of Christ, p. 86.

84. James Denney, Death of Christ, p. 88.85. Luther, Letters of Spiritual Counsel, p. 110.86. „Predica lui Hooker din Habacuc" 1:4, p. 490 ş.m.d.

87. E. Brunner, Mediator, p. 524.88. T.J. Crawford, Doctrine of Holy Scripture, p. 75.

89. 1 Ioan 4:10; Luca 1:68; Romani 8:33; 2 Corinteni 5:18.90. Romani 3:25; Efeseni 1:7; Romani 5:9; Efeseni 2:13 (compară Coloseni

1:20).

91. Romani 3:25; 1 Petru 1:18-19; Romani 8:3, 33; 2 Corinteni 5:21.

20 1



REVELAREALUI DUMNEZEU

Realizările crucii lui Cristos trebuie privite atît din punctul de vedere alrevelaţiei cît şi din punctul de vedere al mîntuirii. Evenimentul crucii a fostatît revelator cît şi mîntuitor. Căci prin ceea ce a făcut Dumnezeu acolopentru lume, El a şi vorbit lumii. întocmai după cum fiinţele umane îşidezvăluie caracterul în acţiunile lor, tot aşa Dumnezeu S-a dezvăluit pe Sine

în moartea Fiului Său. Scopul acestui capitol este să cerceteze în ce fel cruceaa fost un cuvînt şi o lucrare, şi să ne determine să ascultăm cu atenţie la ea.

Slava lui Dumnezeu

Aşa cum găsim în Evanghelia după loan, Isus a vorbit despre moartea Luica despre o „proslăvire", evenimentul prin care El şi Tatăl Lui vor fi „proslăviţi" nespus de mult. Pentru mulţi aceasta este o surpriză. în Vechiul Testament, slava şi splendoarea lui Dumnezeu au fost revelate în natură şi înistorie, adică în universul creat şi prin naţiunea răscumpărată. Pe de-o parte,cerul şi pămîntul au fost pline de slava Sa, inclusiv (a adăugat Isus) florileprimăverii galileene, a căror slavă o întrece pe cea a lui Solomon.1 Pe de altăparte, Dumnezeu Şi-a arătat slava prin faptul că 1-a eliberat pe Israel din robiaegipteană şi cea babiloneană şi prin faptul că le-a descoperit caracterul Săuplin de îndurare şi dreptatea Sa.2 Astfel Şi-a manifestat Dumnezeu măreţiaSa în lumea şi în poporul Lui.

Şi nu este deloc surprinzător faptul că atunci cînd se deschide NoulTestament, slava este asociată cu Isus Cristos. Aşa cum a scris Lordul Ramseydin Canterbury: „Dacă doxa se referă la splendoarea divină, atunci IsusCristos este acea splendoare".3 Conform evangheliilor sinoptice însă, cu toatecă slava lui Isus s-a întrezărit la schimbarea Lui la faţă, ea nu va fi arătată pedeplin pînă la Parousia Lui şi în împărăţia care va fi aşezată atunci. 4 Va fi orevelare a puterii şi a slavei. Ceea ce este uimitor în prezentarea pe care oface loan este că, deşi slava a fost manifestată cu putere în minunile sau„semnele" pe care le-a făcut El, trebuia să fie observata mai presus de toate

în slăbiciunea Lui prezentă, în umilirea de Sine prin care s-a caracterizat întruparea Lui. „Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit printre noi pentru o

202

Revelarea lui Dumnezeu

vreme, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai caslava singurului născut din Tatăl" (loan 1:14). Nu trebuie să pierdem dinvedere aluziile Vechiului Testament. Slava lui Dumnezeu care a umbrit şi aumplut cortul întîlnirii din pustie a fost arătata acum în Cel care a „trăitpentru o vreme" (eskenosen, a locui în cort) printre noi. Şi aşa cum IehovaŞi-a arătat slava lui Moise declarînd că Numele lui este îndurător şi drept, totaşa şi slava pe care am văzut-o în Isus Cristos a fost „plină de har şi de adevăr"„Unii cercetători ai NT consideră că expresia „plin de har şi de îndurare"trebuie asociată cu „slava" şi ca atare citesc „Şi noi am privit slava Lui plinăde har şi de îndurare", n.tr.". Şi mai importanta însă este antiteza voită dintre„trup" şi „slavă", deci „paradoxul fundamental al slavei umilinţei divine".6

Umilirea de Sine a Fiului lui Dumnezeu, care a început la întrupare, aculminat o dată cu moartea Lui. Şi chiar în acea umilire de Sine El a fost„înălţat", nu numai înălţat în mod fizic pe cruce, ci înălţat spiritual înainteaochilor lumii.7 într-adevăr, El a fost „proslăvit". Crucea care părea o „ocară"a fost de fapt o „slavă". Dacă în evangheliile sinoptice suferinţa este cărareaspre o slavă viitoare,8 pentru loan ea mai este şi arena în care are locproslăvirea.9 în trei ocazii diferite Isus S-a referit la moartea Lui care seapropia ca la ceasul proslăvirii Sale. în primul rînd, atunci cînd a răspus cereriiunor greci de a-L vedea, Isus a spus: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiulomului" şi a început imediat să le vorbească despre moartea Sa folosindimaginea unui bob de grîu care cade pe pămînt sau vorbind despre Tatăl care îşi proslăveşte propriul Său Nume. în al doilea rînd, de îndată ce Iuda apărăsit camera de sus şi a ieşit în întunericul de afară, Isus a spus: „Acum Fiulomului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El". în al treilea rînd,El a început rugăciunea memorabilă cu care s-a încheiat seara lor din odaiade sus, cu cuvintele: „Tată, a sosit ceasul. Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi FiulTău să Te proslăvească pe Tine".10 Ceea ce este demn de remarcat la toate

cele trei pasaje este în primul rînd faptul că fiecare începe ori cu „acum" oricu „a sosit ceasul", lucru care face ca aluzia la cruce să fie incontestabilă iar

în al doilea rînd faptul că proslăvirea va fi atît a Fiului cît şi a Tatălui.

Aşadar, Tatăl şi Fiul sînt revelaţi prin cruce. Dar ce ni se descoperă cuprivire la Tatăl şi la Fiul? Cu siguranţa umilirea de Sine şi manifestareadragostei. Dar ce putem spune despre sfinţenia acelei dragoste, care a făcutnecesar ca Mielul lui Dumnezeu să ia păcatul lumii şi ca Păstorul Cel bunsâ-şi dea viaţa pentru oile sale şi care a făcut să fie mult mai eficient (aşa cumbine a prorocit Caiafa) „să moară un singur om pentru norod".11 Acesteafirmaţii reflectă înţelegerea lui loan cu privire la moartea prin care Tatăl şiFiul vor fi proslăviţi. Slava care radiază de la cruce este aceeaşi combinaţiede însuşiri divine pe care Dumnezeu le-a făcut de cunoscut lui Moise, adică îndurarea şi dreptatea Sa, şi pe care noi le-am văzut în Cuvîntul care S-a făcuttrup, ca „har şi adevăr".12 Aceasta este „bunătatea" lui Dumnezeu, pe careCalvin a văzut-o expusă pe „scena" crucii:

203




„Căci în crucea lui Cristos, ca pe o scenă splendidă, bunătatea incomparabilă a lui Dumnezeu este prezentată înaintea întregii lumi. Slava luiDumnezeu străluceşte într-adevăr, în toate făpturile de sus şi de jos, darniciodată mai luminos decît în cruce...

Dacă unii fac obiecţia că nimic nu poate fi mai lipsit de slavă ca moartealui Cristos..., eu răspund că în acea moarte noi vedem o slavă nemărginităcare este ascunsă de cei nelegiuiţi."13

Cînd trecem de la Ioan la Pavel, conceptul că Dumnezeu S-a revelat peSine în cruce şi prin ea devine şi mai explicit. Ceea ce Ioan prezintă ca omanifestare a slavei lui Dumnezeu Pavel o prezintă ca o demonstrare, maiprecis ca o justificare a caracterului Său dezvăluit în dreptatea şi dragostea

Lui. înainte de a studia separat cele două texte principale, ar fi util să aruncămo privire asupra lor împreună. Ambele aparţin Epistolei către romani:

. „Dumnezeu L-a rînduit (pe Cristos ca jertfă de ispăşire)... să-Şi aratedreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea înde-lungei sale răbdări; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate dreptateaLui, în aşa fel încît să fie drept şi totuşi să îndreptăţească pe cel ce crede

în Isus" (3:25-26).

„Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînderam noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (5:8).

în limba greacă verbele care în capitolul 3 şi 5 sînt traduse prin „a arătat"sînt diferite. Dar faptul că unii traducători le-au tradus prin acelaşi cuvînt afost un adevărat instinct. Căci cele două cuvinte au acelaşi înţeles şi Paveldeclară că în moartea lui CristosJDumnezeu ne-a arătat clar şi în mod public

ţ atît dreptatea cît şi dragostea LuiJ Noi am văzut deja felul în care Dumnezeua satisfăcut cerinţele mîniei şi ale dragostei Lui, a dreptăţii şi a îndurării Lui,

dîndu-Se pe Sine în Cristos, ca să poarte păcatele şi condamnarea noastră.Trebuie acum să vedem felul în care satisfăcînd cerinţele acestor atributedivine în cruce, El le-a expus şi le-a demonstrat.

Dreptatea lui DumnezeuBărbaţii şi femeile caracterizaţi printr-o sensibilitate morală au fost întotdeauna uimiţi de aparenta nedreptate a Providenţei lui Dumnezeu. Aceastaeste departe de a fi o problemă modernă. încă de la Avraam, care indignatcă distrugînd Sodoma şi Gomora, Dumnezeu intenţiona să nimicească pe celbun împreună cu cel rău, a strigat torturat sufleteşte: „Cel ce judecă pă-mîntul, nu va face oare dreptate?" (Genesa 18:25), personajele şi autoriiBibliei s-au zbătut cu această problemă. Este una dintre temele care se repetă în scrierile poetice ale Vechiului Testament şi care domină cartea lui Iov. De

204


ce prosperă cei răi iar cei buni suferă? Se spune că „păcatul şi moartea",nelegiuirea omului şi judecata divină sînt legate una de cealaltă, ba chiarnituite împreună, aşa că de ce nu-i vedem mai adesea pe păcătoşi zdrobiţi?Dimpotrivă, de cele mai multe ori ei par să scape nepedepsiţi. Pe cei răi, pede altă parte, îi ajunge deseori nenorocirea. Pe lîngă faptul că Dumnezeu nu-iprotejează, se întîmplă că El nu le ascultă nici rugăciunile, ba chiar le lasăimpresia că nu-I pasă de soarta lor. Aşadar, în mod evident este nevoie de o„teodicee", de o apărare a dreptăţii lui Dumnezeu, de o justificare în faţaomenirii a căilor aparent nejuste ale lui Dumnezeu.

Biblia răspunde la această necesitate în două moduri complementare, înprimul rînd privind la judecata finală şi în cel de-al doilea rînd (din punctulde vedere al credincioşilor Noului Testament) privind înapoi la judecata

decisivă care a avut loc la cruce. în ce priveşte prima modalitate, acesta a fostrăspunsul standard al Vechiului Testament la această problemă, de exemplu în Psalmul 73. Cei răi prosperă. Ei sînt sănătoşi şi bogaţi. în ciuda violenţeilor, a aroganţei lor şi a sfidării insolente a lui Dumnezeu, ei au scăpat totuşinepedepsiţi. Nu-i doboară nici un trâznet din cer. Psalmistul recunoaşte că

învidiindu-le libertatea de a păcătui şi imunitatea lor la suferinţă, aproape căs-a îndepărtat de Dumnezeu, căci gîndurile lui au fost mai degrabă ale unui„dobitoc" decît ale unui israelit temător de Dumnezeu. El nu a reuşit săajungă la un răspuns satisfăcător pînâ nu a „intrat în sfîntul locaş al luiDumnezeu". Atunci însă a înţeles care este „soarta finală a celor răi". Loculpe care ei stau cu atîta încredere în sine este mai alunecos decît îşi închipuieei, şi într-o zi ei vor cădea, nimiciţi de judecata dreapta a lui Dumnezeu.

Aceeaşi siguranţă că va fi o judecată de apoi, cînd orice aparent dezechilibru în justiţia lui Dumnezeu va fi redresat, este repetată de mai multe ori în Noul Testament. Pavel le spune filozofilor atenieni că Dumnezeu a trecutcu vederea idolatria din trecut numai datorita faptului că „a rînduit o zi încare va judeca lumea cu dreptate, prin Omul pe care L-a rînduit pentruaceasta", şi el îi avertizează pe cititorii lui din Roma să nu se bizuiască pebunătatea, îngăduinţa şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu care le dă prilejde a se pocăi. Petru adresează acelaşi mesaj „batjocoritorilor" care ridiculizează ideea unei viitoare zile de judecată; motivul pentru care ea nu asosit încă este că Dumnezeu, în îndelunga Lui răbdare, mai ţine puţin deschisă uşa harului, „şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină lapocăinţă".14

Dacă prima parte a teodiceei biblice a avut menirea de a ne avertiza cuprivire la viitor şi la judecata finală, cea de-a doua are menirea de a declaracă judecata lui Dumnezeu a avut deja loc la cruce. Acesta este motivul pentrucare păcatele au fost lăsate să se acumuleze în zilele Vechiului Testament,fără să fie nici pedepsite (aşa cum meritau) şi nici iertate („căci este cuneputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele"). Dar acum,spune scriitorul Epistolei către evrei, Cristos a murit „pentru răscumpărarea

205




din abaterile făptuite sub legămîntul dintîi".15 Cu alte cuvinte, faptul căDumnezeu nu a reacţionat în trecut în faţa păcatului nu poate fi interpretat

f ca indiferenţă morală ci trebuie socotit ca o trecere cu vederea a păcatului,t- pînă cînd a venit Cristos şi S-a ocupat de el pe cruce. Pasajul clasic asuprai acestei teme este Romani 3:21-26, la care ne întoarcem acum.

„Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu, fără Lege -despre ea mărturisesc Legea şi prorocii - şi anume, dreptatea dată deDumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi şi peste toţicei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţide slava lui Dumnezeu. Şi sînt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prinrăscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai

dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şiarate dreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şiarate dreptatea Lui, în aşa fel încît să fie drept şi totuşi să îndreptăţeascăpe cel ce crede în Isus".Charles Cranfield a spus că aceste şase versete sînt „centrul şi inima"

întregii Epistole către romani. Pentru a le înţelege, trebuie să începem celpuţin cu o scurtă discuţie privitoare la acea expresie enigmatică din versetul21, „Dar acum s-a arătat o îndreptăţire pe care o dă Dumnezeu". Cuvintelesînt aproape identice cu cele pe care le găsim în Romani 1:17 („deoarece înea este descoperita o îndreptăţire pe care o dă Dumnezeu"), cu excepţiafaptului că timpul verbelor este diferit. Orice ar însemna „îndreptăţirea pecare o dă Dumnezeu", este clar că descoperirea ei este în Evanghelie. A fostdescoperită în Evanghelie cînd aceasta din urmă a fost formulata pentruprima dată şi continuă să fie descoperita în ea ori de cîte ori este propovăduităEvanghelia. Desigur, aceasta nu este singura descoperire pe care o men

ţionează Pavel. El a afirmat deja că puterea şi dumnezeirea lui Dumnezeusînt descoperite în creaţie (1:19-20) şi că mînia lui Dumnezeu se descopere împotriva celor nelegiuţi care înâduşe adevărul (1:18), în special prin dezintegrarea morală a societăţii. Dar acelaşi Dumnezeu care Şi-a revelat puterea în creaţie şi mînia în societate şi-a revelat şi dreptatea Lui în Evanghelie.

Semnificaţia expresiei „dreptatea pe care o dă Dumnezeu" a fost multdisputată. Au fost sugerate trei explicaţii mai importante. în primul rînd,conform tradiţiei medievale, s-a spus că aceasta este însuşirea lui Dumnezeude a fi drept sau just, aşa cum găsim în versetele 25 şi 26, unde ni se spune căDumnezeu îşi arată această însuşire. Problema pe care o prezintă această

, interpretare este că în mod normal dreptatea lui Dumnezeu se manifesta în>T judecată (de exemplu, Apocalipsa 19:11), iar aceasta nu coincide nicidecum

cu „Vestea cea bună" descoperita în Evanghelie. Luther a împărtăşit acestpunct de vedere la început şi lucrul acesta l-a dus aproape la disperare.Desigur, dacă în anumite situaţii se putea arăta că dreptatea lui Dumnezeu

206


a avut ca rezultat îndreptăţirea şi nu judecata, acest lucru este cu totulaltceva. Dar să nu anticipăm.

în al doilea rînd, conform celor susţinute de reformatori, expresia vorbeadespre o stare după voia lui Dumnezeu, care este „a lui Dumnezeu" (lagenitiv), adică pe care o dă El. Această stare este „aparte de Lege" (v. 21),deoarece rolul Legii este să condamne nu să îndreptăţească, cu toate că„despre ea mărturisesc Legea şi prorocii", fiindcă este o doctrină a VechiuluiTestament . Fiindcă nici unul din noi nu sîntem drepţi (3:10), şi nu putem săpunem bazele propriei noastre dreptăţi (3:20-10:3), dreptatea lui Dumnezeueste un dar (5:17), căruia noi ne supunem (10:3), pe care o primim (9:30), pecare o avem (Filipeni 3:9) şi care sîntem (2 Corinteni 5:21). „Dreptatea luiDumnezeu", fiind un dar dat celor nelegiuiţi numai prin credinţa în Cristos(v. 22), nu este altceva decît îndreptăţirea.

în al treilea rînd, mai mulţi cercetători ai Scripturii din ultimii ani ne-au îndreptat atenţia asupra unor pasaje ale Vechiului Testament, în specialasupra Psalmilor şi a cărţii lui Isaia, în care „dreptatea lui Dumnezeu" şi„mîntuirea lui Dumnezeu" sînt sinonime şi se referă la iniţiativa lui Dumnezeu de a veni sâ-1 scape pe poporul Său şi sâ-1 ocrotească atunci cînd esteapăsat.16 în cazul acesta, „dreptatea lui Dumnezeu" nu este nici însuşirea Luide a fi drept, şi nici starea de dreptate pe care o dă ca dar, ci dinamica luiactivitate prin care-i mîntuie pe oameni. Cea mai mare problemă pe care oprezintă această interpretare este că Pavel, cu toate că afirmă faptul că Legeaşi prorocii mărturisesc despre neprihănirea lui Dumnezeu, nu citează niciunul din versetele respective (Expresia „Legea şi prorocii" se referă la celedouă părţi mari ale Vechiului Testament, sau uneori la întreg Vechiul Testament, n.tr.).

Cea de-a doua interpretare din cele trei se potriveşte cel mai bine fiecăruicontext în care apar expresiile, şi este aproape sigur cea corecta. Pe de altăparte, nu este de neapărată nevoie să respingem celelalte două interpretări.Căci dacă dreptatea lui Dumnezeu este o stare după voia Lui pe care El o dăcelor ce cred în Isus, acest dar le stă la dispoziţie şi le este dat prin activitateaLui dinamică de mîntuire şi întreaga operaţie se armonizează pe deplin cudreptatea Lui. Atunci, „dreptatea lui Dumnezeu" poate fi definită ca „modalitatea dreapta a lui Dumnezeu de a-1 îndreptăţi pe cel nedrept"; este stareadupă voia Sa pe care o dă El păcătoşilor pe care-i îndreptăţeşte. Mai multdecît atît, aşa cum am văzut în capitolul precedent, gestul Său plin de îndurarede a-i îndreptăţi pe oameni în har este înfăptuit „prin răscumpărarea care este în Cristos Isus" (v. 24), pe care Dumnezeu „L-a rînduit (în unele versiuni „L-aprezentat") ca o jertfă de ispăşire" „jertfă prin care Divinitatea să fie împăcată, n.tr." (v. 25). Dacă Dumnezeu nu ar fi plătit în Cristos pe cruce preţulrăscumpărării noastre şi nu Şi-ar fi potolit propria Sa mînie care era îndreptată împotriva păcatului, El nu ne-ar fi putut îndreptăţi.

207




{ Motivul pentru care El a făcut lucrul acesta, anume că L-a rînduit peCristos ca o jertfă de ispăşire, a fost „să-Şi arate dreptatea Lui". Atît deimportant este acest obiectiv divin încît Pavel îl aminteşte de două ori încuvinte care sînt aproape identice, deşi de fiecare dată el adaugă o altăexplicaţie. Prima dată el se uită la trecut şi spune că Dumnezeu Şi-a arătatdreptatea la cruce „căci trecuse cu vederea păcatele dinainte" (v. 25). A douaoară, El priveşte de la cruce în prezent şi în viitor şi spune că Dumnezeu Şi-aarătat (şi continuă să-Şi arate) dreptatea „în vremea de acum... în aşa fel încîtsă fie drept şi totuşi să îndreptăţească pe cel ce crede în Isus" (v. 26).

Trecînd cu vederea păcatele din trecut, Dumnezeu Şi-a făcut probleme, în lumea Lui morală, păcatul, vinovăţia şi judecata trebuie să fie strîns legate împreună. Atunci, de ce nu i-a judecat El pe păcătoşi după păcatele lor? Eranevoie de o teodicee care să apere dreptatea Lui. Cu toate că, în virtutea uneireţineri de Sine, El a putut să-Şi amîne judecata, El nu a putut permite camulţimea păcatelor omului să se mărească la infinit, ca să nu mai vorbim deanularea completă a judecăţii. Dacă Dumnezeu n-ar pedepsi păcatul în modcorect atunci El însuşi ar fi „nedrept faţă de Sine", aşa cum se exprimăAnselm, sau, în cuvintele lui James Denney, El „nu Şi-ar face dreptate Lui însuşi" ci mai degrabă „Şi-ar face nedreptate".17 De fapt, El S-ar distruge atîtpe Sine cît şi pe noi. El ar înceta să mai fie Dumnezeu şi noi am înceta să maifim oameni întru totul. El S-ar distruge pe Sine contrazicîndu-Şi caracterulSău divin de Legiuitor şi Judecător drept şi ne-ar distruge pe noi contrazicînddemnitatea noastră umană de persoane responsabile din punct de vederemoral, create după chipul Său. Este de neconceput să ne închipuim că El arputea face aşa ceva.iAşadar, cu toate că în îndelunga Lui răbdare El a lăsat

t pentru o vreme păcatele nepedepsite, acum în dreptatea Lui El le-a pedepsit,condamnîndu-le în CristosJEl Şi-a arătat astfel dreptatea înfâptuind-o. Şi Ela făcut lucrul acesta în mod public (lucru care în opinia unora este subliniat

în verbul „L-a prezentat" , v. 25), nu numai ca să fie drept ci pentru ca şi alţiisă vadă că este drept. Datorită aparentei Sale nedreptăţi din trecut întrucît' nu a pedepsit păcatele, El a făcut în prezent o dovadă vizibilă a dreptăţii,

purtînd El însuşi pedeapsa, în Cristos.Nimeni nu-L mai poate acuza acum pe Dumnezeu că trece cu vederea

răul, că moraliceşte este indiferent şi nedrept. Crucea a demonstrat cu aceeaşivivacitate atît dreptatea Lui prin faptul că judecă păcatul cît şi îndurarea Luiprin faptul că îl îndreptăţeşte pe păcătos. în vremea de acum, ca rezultat almorţii ispăşitoare a Fiului Său, Dumnezeu poate fi „drept şi sâ-i îndreptăţească" pe cei care cred în El. El poate să confere o stare după voia luiDumnezeu celor nelegiuiţi, fără să-Şi compromită propria Sa dreptate.

Ar trebui să vedem mult mai clar acum relaţia dintre ceea ce a realizatcrucea (ilustrată în cele patru imagini pe care le-am analizat în capitolultrecut) şi revelaţia lui Dumnezeu. Prin faptul că a purtat El însuşi în Cristospedeapsa groaznică a păcatelor noastre, că Dumnezeu nu numai că Şi-a

208


potolit mînia, că ne-a răscumpărat din sclavie, că ne-a îndreptăţit în ochii Săisi că ne-a reconciliat cu Sine, ci făcînd lucrul acesta, El Şi-a apărat deasemenea şi Şi-a demonstrat dreptatea. îndreptăţindu-ne pe noi, El S-a

îndreptăţit şi pe Sine. Aceasta este tema cărţii The Justification of God (îndreptăţirea lui Dumnezeu) scrisă de P.T. Forsyth, care în 1916, cînd a fostpublicată, a fost subintitulata „Prelegeri pentru războiul asupra unei teodiceecreştine". „Nu există nici o teodicee cu privire la lume, a scris el, decît într-oteologie a crucii. Singura teodicee decisivă este acea auto-îndreptâţire a luiDumnezeu care a avut un rol fundamental în acţiunea Lui de a-i îndreptăţipe oameni. Nici o raţiune omenească nu-L poate îndreptăţi pe Dumnezeu

într-o lume ca aceasta. El trebuie să Se îndreptăţească pe Sine şi El a făcutlucrul acesta în crucea Fiului Său".18

Dragostea Iui DumnezeuNu numai dreptatea lui Dumnezeu este singura însuşire a Lui care pare

să fie Incompatibilă cu nedreptatea care domneşte în lume, ci şi dragosteaLui. Tragediile de natură personală, inundaţiile şi cutremurele de pâmînt,accidentele care se soldează cu sute de vieţi, foametea şi sărăcia la scarăglobală, imensitatea rece a universului, ferocitâţile naturii, tirania şi tortura,bolile şi moartea şi suma totală a mizeriei din toate secolele - cum se împacătoate acestea cu un Dumnezeu al dragostei? De ce lasă Dumnezeu să existetoate acestea?

Creştinismul nu dă răspunsuri credibile la aceste întrebări agonizante.Dar el ne oferă dovezi privitoare la dragostea lui Dumnezeu, dovezi cu uncaracter istoric şi obiectiv tot atît de pronunţat ca şi dovezile care caută s-ocontrazică. Calamităţile din lume trebuie văzute în lumina acestei iubiri a luiDumnezeu. Această dovadă este crucea. Permiteţi-mi să încep cu douăversete din întîia epistolă a lui Ioan.

în primul rînd, „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat

viaţa pentru noi" (3:16). Cei mai mulţi oameni nu găsesc că este dificil să nespună ce este dragostea. Ei ştiu poate că s-au scris cărţi întregi cu scopul dea se face deosebire între diferitele feluri de dragoste, cum ar fi Agape and

Eros de Anders Nygren (1930) şi Cele patru feluri de dragoste de C.S. Lewis(1960). Totuşi, ei pretind că semnificaţia cuvîntului dragoste este vădită. Ioan

însă nu ar fi de acord cu ei. El îndrăzneşte să spună că, dacă n-ar fi fost CristosŞi crucea Lui, lumea nu ar fi cunoscut niciodată ce este adevărata dragoste.Desigur toate fiinţele umane au încercat într-o anumită măsură şi într-oanumită formă sentimentul de dragoste. Dar Ioan ne spune că în istoria lumiia fost înfăptuit un singur act de dragoste pură, nepătată cu nici o altămotivaţie ascunsă, şi anume actul prin care Dumnezeu S-a dat pe Sine pecruce în Cristos, pentru păcătoşii nevrednici. Acesta este motivul pentru care,

209




atunci cînd căutăm o definiţie a dragostei, trebuie să ne uităm nu în dicţionar

ci la Calvar.Cel de-al doilea verset al lui loan este şi mai clar. „Şi dragostea nu stă în

faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi atrimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire (hilasmos)pentru păcatele noastre"(4:10). în pasajul din Romani 3 pe care tocmai l-am studiat, Pavel ia naturaispăşitoare a crucii (hilasterion) ca o manifestare a dreptăţii lui Dumnezeu;aici loan o interpretează ca o manifestare a dragostei lui Dumnezeu. Este şiuna şi cealaltă în egală măsură. Adevărata dragoste este dragostea lui Dumnezeu, nu dragostea noastră, şi El Şi-a manifestat-o printre noi (v. 9) trimi-

ţîndu-L pe singurul Său Fiu în lume ca să moară pentru noi şi noi să trăimprin El. Cele două cuvinte „trăim" (v. 9) şi „ispăşire" (v. 10) trădează ambeleurgenţa nevoii noastre/Datorită faptului că noi am fost păcătoşi, am meritatsă murim sub mînia cea dreaptă a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu L-a trimispe singurul Său Fiu, şi trimiţîndu-L a venit El însuşi, să guste acea moarte şisă sufere consecinţele acestei mînii în locul nostru. A fost un gest de dragostesimplă, pură şi nemeritatăf]

Apoi, învăţăm din loan că deşi în lumea aceasta atenţia noastră este atrasă în mod constant de problema răului şi a durerii, care par să fie în contradicţiecu dragostea lui Dumnezeu, ar fi bine să nu ne lăsăm sustraşi şi de la cruce,unde dragostea lui Dumnezeu s-a manifestat public şi vizibil. Dacă crucea arputea fi numită o „tragedie", a fost o tragedie care aruncă lumină asupratuturor tragediilor noastre.

Şi Pavel scrie despre dragostea lui Dumnezeu în prima jumătate a capitolului 5 din Romani. El se referă la ea de două ori şi prin aceasta ne face decunoscut două modalităţi de a fi siguri de realitatea ei/în primul pasaj elspune că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile nostre, prin DuhulSfînt care ne-a fost dat" (v. 5). în cel de-al doilea pasaj afirmă că „Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi,Cristos a murit pentru noi" (v. 8)XJnul dintre cele mai convingătoare aspecteale Evangheliei este felul în care ea combină obiectivul cu subiectivul, istoricul cu experimentalul, lucrarea Fiului lui Dumnezeu şi lucrarea Duhuluilui Dumnezeu. Cunoaştem că Dumnezeu ne iubeşte, spune Pavel, atît prinfaptul că El Şi-a dovedit dragostea în istorie prin moartea Fiului Său, cît şidatorită faptului că El o toarnă în permanenţă în inimile noastre, prin DuhulSău care locuieşte în noi/Şi cu toate că noi ne vom concentra atenţia, aşa cuma făcut şi Pavel, asupra demonstrării obiective a dragostei lui Dumnezeu pecruce, noi nu vom uita faptul că Duhul Sfînt confirmă acea mărturie istoricăprin propria Lui mărturie lăuntrică şi personală, atunci cînd ne inundă inimilecu acea cunoaştere că sîntem iubiţii Este similară cu experienţa noastră cuprivire la Duhul Sfînt care mărturiseşte împreună cu duhul nostru că sîntemcopiii lui Dumnezeu - o mărturie pe care El o depune atunci cînd, în timp cene rugăm, El ne dă posibilitatea să strigăm ,/lva, Tată", căci atunci ştim că

210


sîntem cei pe care Dumnezeu i-a îndreptăţit, i-a reconciliat şi i-a răscumpărat,copiii Lui preaiubiţi (Romani 8:15-16).

Datorită crucii însă, „Dumnezeu îşi arată „în original „îşi demonstrează",n.tr." dragostea faţă de noi" (5:8). Este propria Lui dragoste, sui generis, căcinu este nici o altă dragoste ca a Lui. în ce constă această demonstrare? Constădin trei părţi care împreună depun o mărturie convingătoare.

în primul rînd, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Este adevăratcă în versetul 8 Pavel afirmă simplu că „Cristos" a murit pentru noi. Darcontextul ne spune cine a fost acesta care se numea Unsul, Mesia. Căciconform versetului 10, moartea lui Cristos a fost „moartea Fiului Său". DacăDumnezeu ne-ar fi trimis un om, aşa cum i-a trimis pe proroci la Israel, noi

am fi fost recunoscători. Dacă ar fi trimis un înger, aşa cum a trimis la Măriaca s-o anunţe despre naşterea lui Mesia, am fi socotit lucrul acesta ca un mareprivilegiu. Şi într-un caz şi în celălalt El ne-ar fi trimis o a treia persoană, întrucît atît oamenii cît şi îngerii sînt făpturi create de El. Dar trimiţîndu- Lpe Fiul Său Cel veşnic născut din propria Sa fiinţă, El nu a trimis o făptură,o a treia persoană, ci S-a dat pe Sine. Logica acestui fapt este inevitabilă. Cumputea fi demonstrată dragostea Tatălui dacă El ar fi trimis pe altcineva la noi? întrucît în esenţa ei dragostea este dătătoare de sine, dacă dragostea luiDumnezeu a fost văzută în faptul că L-a dat pe Fiul Său, trebuie ca prin acestact El să Se fi dat pe Sine. „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, căa dat pe singurul Lui Fiu" (loan 3:16). Şi iarăşi, „El... n-a cruţat nici chiar peFiul Său, ci L- a dat pentru noi toţi" (Romani 8:32). P.T. Forsyth adaugă pebună dreptate o parafrază, „El... nu L-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, adicănu S-a cruţat pe Sine însuşi".19 Caracterul fundamental al dragostei dătătoarede sine este cel care-i permite lui Pavel sâ-şi exprime convingerea că împreunăcu Cristos Dumnezeu „ne va da toate lucrurile". Toate darurile mai mici sîntcuprinse în „darul... nespus de mare" al Fiului Său (2 Corinteni 9:15).

în al doilea rînd, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Arfi fost minunat şi numai în cazul în care Dumnezeu L-ar fi dat pe Fiul Său,deci pe Sine, numai să Se întrupeze pentru noi, să trăiască pentru noi, să nedea şi să ne slujească pe pămînt. Dar întruparea a fost începutul acţiunii luiDumnezeu de a Se da pe Sine. Dezbrăcîndu-Se de slava Lui şi luînd chipulunui rob, El „S-a smerit" şi „S-a făcut ascultător pînâ la moarte - şi încămoarte de cruce" (Filipeni 2:7-8). El a făcut lucrul acesta ca să Se dea pe Sinecu totul, torturii răstignirii şi ororii de a purta păcatele şi de a fi părăsit deDumnezeu. „Cristos a murit pentru noi." Trupul Lui a murit şi, aşa cum amvăzut, şi sufletul Lui a murit, a murit moartea despărţirii de Dumnezeu.Păcatul şi moartea sînt inseparabile, dar, cu toate că în mod obişnuit cel carePăcătuieşte şi cel care moare sînt aceeaşi persoană, în cazul de faţă lucrurilenu au stat întocmai, întrucît noi am fost cei care am păcătuit, dar EI a fost cel

re a murit pentru păcatele noastre. Aceasta este dragoste, dragoste sfîntă,a r e da Pedeapsă pentru păcat dar o şi suporta. Căci noi nu ne putem imagina

211




teroarea sau durerea care este implicată în faptul că Cel fără de păcat a fostfăcut păcat, că Cel Nemuritor a trebuit să moară.

în al treilea rînd, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi,adică, pentru nişte păcătoşi nevrednici. Primul cuvînt pe care-1 foloseşte Pavelsă ne descrie este „păcătoşi", nişte rataţi care nu ne-am atins ţinta şi caresîntem „lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (3:23). Apoi, noi eram „nelegiuiţi" (v.6), căci nu l-am dat lui Dumnezeu slava care I se cuvenea Numelui Lui şipentru că frica de Dumnezeu nu era înaintea ochilor noştri (3:18). Al treilea

epitet cu ajutorul căruia ne descrie Pavel este „vrăjmaşi" (v. 10). Adică, noiam fost „vrăjmaşii lui Dumnezeu", aşa cum ne explică versiunea NIV, căcine-am răzvrătit împotriva autorităţii Lui, am refuzat categoric dragostea Luişi am sfidat Legea Lui (8:7). Cel de-al patrulea şi ultimul cuvînt este „fărăputere" (v. 6): „pe cînd eram încă fără putere" Cristos a murit pentru noi.Căci noi nu aveam nici o putere de a ne mîntui; eram neajutoraţi. Acestepatru cuvinte formează un mănunchi hidos de adjective. Foarte rar, argumentează Pavel în versetul 7, se întîmplă ca cineva să fie gata să moară pentru unom „drept" (a cărui caracter drept este rece, auster, restrictiv), cu toate căpentru binefăcătorul lui „în unele versiuni găsim „pentru un om bun", n.tr."(a cărui bunătate este caldă, prietenoasă şi atrăgătoare) s-ar putea ca să segăsească cineva să moară. „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi" -dragostea Sa unică - prin faptul că El a murit pentru noi cei păcătoşi,

nelegiuiţi, răzvrătiţi şi neajutoraţi.Valoarea unui dar dat din dragoste se calculează în funcţie de cît l-a costat

pe cel care îl dă şi în funcţie de măsura în care îl merită cel care îl primeşte.De exemplu, un tînâr care este îndrăgostit va da iubitei lui daruri scumpe,deseori trecînd peste posibilităţile lui, ca simbol al dragostei sale care se dăpe sine, întrucît el consideră că ea le merită, ba chiar mai mult. Iacov a slujitşapte ani pentru Rahela datorită dragostei pe care a avut-o pentru ea. DarDumnezeu, cînd L-a dat pe Fiul Său, S-a dat pe Sine să moară pentruvrăjmaşii Lui. El a dat totul pentru cei ce nu meritau nimic de la El. „Şi aceastaeste dovada pe care o face Dumnezeu cu privire la dragostea Lui faţă de noi"(5:8, NEB)

în cartea sa Love">s Endeavour, Lovcs Expense (Străduinţa dragostei,cheltuiala dragostei) Canon William Vanstone are un capitol care este intitulat „Fenomenologia dragostei" (p. 39-54). Teza lui este că toate fiinţeleumane, chiar şi acelea care au fost private de dragoste din copilărie, sînt înstare să discearnâ instinctiv dragostea autentică. El sugerează apoi că „dacăputem descrie forma dragostei autentice, cu greu vom putea căuta în altăparte definiţia dragostei lui Dumnezeu" (p. 42). Cu toate că această afirmaţie

contrazice ceea ce am scris mai devreme privitor la faptul că dragostea luiDumnezeu este cea care defineşte dragostea noastră, şi nu vice versa, eu înţeleg ce vrea să spună el şi de aceea nu vreau să creez o dispută pe margineaacestei afirmaţii. El înşiră trei caracteristici ale dragostei false prin care

212


falsitatea ei este scoasă la lumină. Acestea sînt caracteristica limitării ei (existăceva care este reţinut, pe care acea dragoste nu-1 dă), caracteristica dominării(ea îi manipulează pe oameni) şi caracteristica detaşării (noi râmînem independenţi, neatinşi, nevătămaţi). în contrast cu aceasta, dragostea autenticăse caracterizează prin faptul că se dă pe sine fără limite, că îşi asumă riscurifără să fie sigură de success şi prin faptul că este uşor vulnerabilă. întîmplătoram citit cartea lui Canon Vanstone, în timp ce scriam acest capitol, şi nuputeam să nu observ paralela (chiar dacă nu este o paralelă perfectă) întreaceste trei însuşiri ale dragostei autentice şi dragostea lui Dumnezeu pe care

ne-o dezvăluie Pavel în Romani 5:8. Iată rezumatul final al lui Canon Vanstone (p. 115). Dragostea lui Dumnezeu „sporeşte prin faptul că se dă pe sine,sporeşte în toate, fără rezerve, fără a seca să se epuizeze sau să se cheltuiască". Adică, dîndu-L pe Fiul Său, El S-a dat pe Sine. Apoi, dragostea luiDumnezeu „se consumă în dăruire de sine, se cheltuieşte totalmente, fărăreţinere sau rezervă, se epuizează, se goleşte, se varsă total, se consumă".Adică, dîndu-şi Fiul, El S-a dat pe Sine. Apoi, dragostea lui Dumnezeu seconsumă într-o aventură primejdioasă, chiar cu risc de faliment. Căci El şi-adat Fiul să moară, asumîndu-şi riscul de a ceda controlul asupra Sa însăşi.

în încercarea lui de a explica felul în care Dumnezeu îşi face cunoscutădragostea la cruce, profesorul Jurgen Moitmann merge şi mai departe. El seleagă de uluitoarea expresie a lui Luther „Dumnezeul Cel răstignit" (pe care

însuşi Luther a împrumutat-o din teologia perioadei de sfîrşit a evului mediu),şi ca şi Luther afirmă şi el atît că Dumnezeu Se defineşte pe Sine cît şi că noiajungem să-L cunoaştem la cruce. De aceea, theologia cruciş a lui Luther „nueste un capitol izolat în teologie, ci este cheia întregii teologii creştine". Nici

o teologie nu este cu adevărat creştină dacă nu izvorăşte din cruce şi nu-şiconcentrează atenţia asupra crucii. într-un sens mai strict, prin „cruce"profesorul Moitmann înţelege înainte de toate strigătul părăsirii. Ea arată,spune el, că pe lîngă faptul că Isus a fost respins de iudei ca un hulitor şi că afost executat de către romani ca un răzvrătit, că a fost de fapt condamnat şiabandonat şi de Tatăl Său (p. 149-152). De aceea, crucea ne face să ne întrebăm: „Cine este Dumnezeu în crucea Cristosului care este părăsit deDumnezeu?" „Toată teologia creştină şi viaţa creştină este de fapt un răspunsla întrebarea pe care Isus a pus-o în timp ce murea" (p. 4). Acesta este motivulpentru care teologia trebuie să fie formulată „în limitele unei distanţe de undese poate auzi strigătul de moarte al lui Isus" (p. 201). Atunci, ce înţelegemnoi despre Dumnezeu cînd îl vedem pe Isus răstignit şi îi auzim strigătul deom părăsit? Cu siguranţă îi vedem voinţa Sa de a Se identifica în dragoste cuei netrebnici. Căci „simbolul crucii din biserică indică spre Dumnezeu care

ost răstignit nu între două lumînâri aşezate pe altar, ci între doi tîlhari pe«Locul câpăţînii", destinat epavelor societăţii, în afara porţilor cetăţii" (p. 40).' n a c e a experienţă îngrozitoare care „face o separare între Dumnezeu şi

mnezeu pînâ la cel mai înalt grad de duşmănie şi pînâ cînd diferenţa dintre

213




cei doi este absolută" (p. 152), trebuie să recunoaştem că atît Tatăl cît şi Fiulau plătit preţul predării lor, deşi în moduri diferite. „Fiul plăteşte murind, şiTatăl plăteşte prin moartea Fiului Său. Durerea Tatălui este tot atît deimportantă ca şi moartea Fiului. Durerea Fiului rămas fără Tată corespundedurerii Tatălui rămas fără Fiu" (p. 243). Este o expresie frapantă. Mărturisesccă dorinţa mea este aceea ca profesorul Moltmann să fi subliniat şi maiputernic faptul că Isus S-a identificat pe cruce nu atît de mult cu epavelesociale cît cu epavele spirituale, adică nu atît de mult cu criminalii cît cupăcătoşii. El ar fi putut lămuri atunci atît natura cît şi cauza îngrozitoruluifapt de a fi părăsit de Dumnezeu. Cu toate acestea, acceptarea declarată afaptului că abandonarea Sa a fost reală şi că ea este dovada cea mai puternică

a dragostei lui Dumnezeu, este mişcătoare.

Teoria „influenţei morale"Crucea rămîne o afişare şi o manifestare a dragostei lui Dumnezeu atît deevidentă încît mai mulţi teologi din diferite epoci ale istoriei Bisericii au căutatsă găsească în ea valoarea ispăşitoare a dragostei lui Dumnezeu. Din punctullor de vedere, puterea crucii nu constă în vreo tranzacţie obiectivă cu privirela purtarea păcatelor ci în inspiraţia ei subiectivă, nu în eficacitatea ei legală(care ne schimbă poziţia legală înaintea lui Dumnezeu) ci în influenţa eimorală (care ne schimbă atitudinile şi acţiunile).

în general se susţine că cel mai faimos exponent al acestui punct de vederea fost filozoful şi teologul francez Peter Abelard (1079-1142). El este cunoscut în primul rînd pentru ataşamentul său pătimaş faţă de Heloise (cu cares-a căsătorit în secret după naşterea fiului lor), ataşament care a avut consecinţe atît de tragice pentru ambii. Dar în ce priveşte viaţa lui publică,

academică, prelegerile şi dezbaterile sale strălucite au atras mult public. Fiindcontemporan cu Anselm, dar mai tînăr decît el, Abelard era de acord cuacesta asupra necesităţii repudierii concepţiei că moartea lui Cristos a fost unpreţ plătit diavolului. Dar el s-a împotrivit foarte mult învăţăturii acestuiaconform căreia moartea lui Cristos a fost o satisfacţie plătită pentru păcat.„Ce crud şi imoral pare, a scris el, ca cineva să ceară sîngele unei persoanenevinovate ca preţ pentru ceva, sau să-i facă plăcere cuiva să-1 vadă pe un omnevinovat ucis - cu atît mai mult ca Dumnezeu să considere că moar tea FiuluiSău este atît de acceptabilă încît să reconcilieze prin ea întreaga lume cu

Sine!"21

Dimpotrivă, Abelard îl zugrăveşte pe Isus ca fiind în primul rînd învăţătorul şi Exemplul nostru. Cu toate că el a continuat să folosească expresiitradiţionale cum ar fi „răscumpărat de Cristos", „îndreptăţit în sîngele Lui"şi „reconciliat cu Dumnezeu", el a interpretat eficacitatea morţii lui Cristos în termeni exclusiv subiectivi. Jertfa de bună voie a Fiului lui Dumnezeu nemişcă dînd naştere ca răspuns unei dragoste pline de recunoştinţă şi, ca atare,

mustrării de cuget şi pocăinţei. 214


Răscumpărarea este cea mai mare dragoste aprinsă în noi de suferinţelelui Cristos, o dragoste care, pe lîngâ faptul că ne eliberează din robia păcatului, ne şi procură slobozenia adevărată care îi caracterizează pe copii, cînd

în locul fricii sentimentul dominant este dragostea."22

Ca sâ-şi susţină teza, Abelard a citat cuvintele lui Isus: „Păcatele ei caresînt multe sînt iertate; căci a iubit mult" (Luca 7:47). Dar el a înţeles greşittextul, considerînd că dragostea este temeiul iertării, în loc să o vadă ca oconsecinţă a iertării. Pentru el iertarea era într-adevăr o consecinţă a morţiilui Cristos, dar indirect, adică în sensul că crucea stîrneşte dragostea noastrăpentru Cristos, şi cînd îl iubim, sîntem iertaţi. „îndreptăţirea" a fost pentruAbelard o infuzie divină de dragoste. Aşa cum se exprimă Robert Franks, „ela redus întregul proces al răscumpărării la un singur principiu clar, care este

manifestarea dragostei lui Dumnezeu faţă de noi în Cristos, ceea ce stîrneşte în noi o dragoste care răspunde dragostei lui Dumnezeu".23

Peter Lombard, care a devenit episcop al Parisului în 1159, şi pe care l-amputea considera un ucenic al lui Abelard, a scris în faimoasa lui carte Book of Sentences:

„Atît de mare a fost chezăşia de dragoste care ne-a fost dăruită încît noisîntem şi mişcaţi şi îmboldiţi să-L iubim pe Dumnezeu care a făcut lucruriatît de mari pentru noi; şi fâcînd aşa noi sîntem îndreptăţiţi, adică, fiindeliberaţi de păcatele noastre sîntem făcuţi drepţi. Aşadar, moartea lui IsusCristos ne îndreptăţeşte, în măsura în care, prin ea, în inimile noastre estestîrnită dragostea."

Aşadar, pe la începutul secolului al XH-lea, o dezbatere teologică de oimportanţa extraordinar de mare a clarificat două poziţii ale căror protagonişti de bază au fost Anselm şi Abelard. Anselm a propovăduit că moartealui Isus Cristos a fost o satisfacţie obiectivă pentru păcat. Abelard a susţinut

că eficacitatea ei a fost în mare măsură subiectivă şi a constat în influenţamorală pe care o exercită asupra noastră. Temeiul în baza căruia Dumnezeune iartă păcatele a fost pentru Anselm moartea lui Cristos care l-a împăcatpe Dumnezeu; dar pentru Abelard acest temei a fost dragostea noastră,penitenţa şi ascultarea care iau naştere în noi atunci cînd contemplăm moartea lui Cristos.

Cel mai binecunoscut promotor al teoriei „influenţei morale" din secolulnostru a fost probabil dr. Hasting Rashdall, ale cărui prelegeri din 1915 aufost publicate sub titlul The Ideea of Atonement in Christian Theology (Ideeaoe reconciliere în teologia creştină). El a insistat că trebuie să facem o alegereintre interpretarea obiectivă a reconcilierii propusă de Anselm şi interpre-area subiectivă propusă de Abelard, şi că el nu are nici o îndoială asupraaptului că Abelard a avut dreptate. Căci, conform celor spuse de Isus, aus ţinut Rashdall, singura condiţie a mîntuirii este pocăinţa: „omul care se

P căieşte cu adevărat şi care îşi mărturiseşte păcatele înaintea lui Dumnezeu

215




beneficiază de o iertare instantanee" (p. 26). „Dumnezeu este un Tată iubitorcare va ierta păcatul cu o singură condiţie: ca omul să se pocăiască într-adevăr", iar moartea lui Isus Cristos „operează în sensul că ajută să seproducă această pocăinţă" (p. 48). Mai mult decît atît, „Nu ni-L putem închipui pe Dumnezeu iertînd decît în cazul în care îl face pe păcătos mai bun,şi prin aceasta înlăturînd orice necesitate de a fi pedepsit" (p. 359). Cu altecuvinte, ceea ce îi dă lui Dumnezeu posibilitatea să ne ierte este pocăinţanoastră şi convertirea noastră, produse în noi în timp ce contemplăm crucea.Semnificaţia crucii nu este că ea a exprimat dragostea lui Dumnezeu prinfaptul că s-a ocupat de păcatele noastre, ci semnificaţia ei constă în faptul căea a trezit dragostea noastră, făcînd în felul acesta inutilă orice intervenţiedivină în problema păcatelor. Faptele bune ale dragostei, în loc să fie o dovadăa mîntuirii, devin temeiul în baza căruia se acordă mîntuirea.

Există trei motive pentru care teoria „influenţei morale" sau teoria „puterii exemplului" trebuie calificată decisiv ca nerezonabilâ, cel puţin de cătrecei care iau Scriptura în serios. Primul motiv este că cei care susţin acest punctde vedere au tendinţa ei înşişi de a nu lua Scriptura în serios. Rashdall arespins fiecare text care este incompatibil cu teoria lui. Cuvintele lui Isusprivitoare la răscumpărare din Marcu 10:45, spune el, sînt o „inserţie coloratădin punct de vedere doctrinar", iar cuvintele Sale eucaristice despre sîngelenoului legămînt şi despre iertarea păcatelor sînt la fel de o importanţăsecundară. Pe ce se bazează? Simplu, pe motivul că „Domnul nostru nu aafirmat niciodată că moartea Lui este necesară pentru iertarea păcatelor" (p.45), ceea ce este un exemplu ideal de raţionament într-un cerc vicios, cîndcineva presupune ceea ce doreşte să dovedească. El este puţin mai candid

atunci cînd spune că credinţa noastră în inspiraţia biblică nu trebuie să ne împiedice să „respingem hotărîţi orice formulări care... par să spună căpăcatul nu poate fi iertat fără o jertfă de ispăşire depusă în locul nostru deun altul" (p. 207). Cu alte cuvinte, formulează-ţi propria ta teorie a reconcilierii, apoi apăr-o împotriva tuturor obiecţiunilor şi nu permite ca vreochestiune minoră cum ar fi inspiraţia divină să-ţi stea în cale. Dimpotrivă,susţine că mesajul pur al lui Isus a fost denaturat de creştinismul pre-paulinic,bazat pe Isaia 53, şi că Pavel a fost cel care a încheiat acest proces de

denaturare. în al doilea rînd, împotriva lui Abelard şi a lui Rashdall este necesar să

cităm cuvintele lui Anselm: „Voi n-aţi luat încă în serios păcatul". Teoria„influenţei morale" oferă un remediu superficial deoarece a făcut o diagnosticare superficială. Ea îi atrage pe cei din curentul Iluminismului, deoareceea are o încredere nelimitată în raţiunea umană şi în capacitatea umană. Ei îi lipseşte cu desăvîrşire acea înţelegere biblică profundă cu privire la răzvrătirea radicală a omului împotriva lui Dumnezeu, la mînia şi la reacţia Lui de

revoltă împotriva păcatului omenesc şi cu privire la necesitatea indispensabilă

216


a unei satisfaceri a păcatului, care va satisface propriile însuşiri ale lui Dumnezeu, dreptatea Lui şi dragostea Lui.

James Orr a avut dreptate cînd a afirmat că punctul de vedere al luiAbelard cu privire la reconciliere „este deficitar exact acolo unde punctul devedere al lui Anselm a fost autoritar",25 adică în ce priveşte analiza pe care afâcut-o păcatului, mîniei lui Dumnezeu şi satisfacerii.

în al treilea rînd, teoria influenţei morale are o fisură fatală chiar în ideeacentrală pe care o promovează. Atenţia ei este concentrată asupra dragosteilui Cristos care străluceşte de pe cruce şi care reuşeşte să stîrnească dragosteanoastră ca răspuns la aceasta dragoste a Lui. Noi dorim să le acordăm celordouă adevăruri o importanţa egală. Şi noi ştim că Isus Cristos S-a dat pe Sinepentru noi deoarece ne-a iubit.26 Şi noi am aflat că dragostea Lui o trezeştepe a noastră. După cum scrie Ioan, „Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întîi"(1 Ioan 4:19). Sîntem de acord cu Denney care a scris: „Eu ju ezk să spun căsentimentul^în^dat^r^^f^êî^rêst^ceJjTŢa^pJujid si mai pătrunzătordintre toate emoţiile pe care le găsim în Noul Testament". Pînâ aici sîntemde acord. Crucea este rezumatul dragostei lui Cristos şi inspiraţia dragosteinoastre. Dar întrebarea pe care dorim insistent s-o punem este următoarea:Cum expune şi demonstrează crucea, de fapt, dragostea lui Cristos? Ceanume există în cruce care să ne arate dragoste?/Adevărata dragoste se dă pesine cu un anumit scop; ea nu face mişcări necugetate sau la întîmplare. Dacaai sări de pe marginea unui dig şi te-ai îneca, sau dacă te-ai năpusti într-oclădire care arde şi ai muri în flăcări şi dacă jertfa pe care o faci nu a avutscopul de a salva pe cineva, m-ai convinge de prostia ta, nu de dragostea ta.Dar dacă eu însumi aş fi fost pe punctul să mă înec în mare, sau aş fi blocat

într-o clădire care arde şi tu ţi-ai pierde viaţa încercînd să mă salvezi, atunci

aş vedea într- adevăr în acţiunea ta dragoste, nu prostie. în acelaşi fel,moartea lui Isus pe cruce nu poate fi văzută ca o demonstrare a dragostei însine decît în cazul în care El Şi-a dat viaţa ca s-o scape pe-a noastră/înainteca moartea Lui să poată face apel la simţurile noastre, noi trebuie să vedem

în ea un obiectiv. Pavel şi Ioan au văzut dragoste în cruce deoarece ei au văzut în ea o moarte pentru cei păcătoşi (Romani 5:8) şi o ispăşire a păcatelor (1Ioan 4:10). Adică, crucea poate fi văzută ca o dovadă a dragostei lui Dumnezeu numai atunci cînd în acelaşi timp este văzută ca o dovadă a dreptăţiiSale. De aici rezultă necesitatea de a lega întotdeauna cele două lucruri:demonstrarea dragostei lui Dumnezeu şi demonstrarea dreptăţii lui Dumnezeu, aşa cum a insistat Berkouwer: „în crucea lui Cristos dreptatea şidragostea lui Dumnezeu sînt revelate simultan, aşa încît putem vorbi despredragostea Lui numai în legătură cu realitatea crucii".28 Şi tot el spune:«Graţia şi dreptatea lui Dumnezeu sînt revelate numai în substituirea reală,^n jertfa supremă, în inversarea rolurilor (p. 311). în mod similar, Pavel a scrisln 2 Corinteni 5:14-15, următoarele:

217




„Căci dragostea lui Cristos ne strînge (literal, „ne înşfacă" şi ne lasă fărănici o şansă de scăpare); fiindcă socotim că, dacă Unul singur a muritpentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei cetrăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviatpentru ei."Puterea de constrîngere a dragostei lui Cristos, spune Pavel, se bazează

pe o convingere. Noi simţim dragostea lui înfăşurîndu-ne strîns şi nelăsîndu-ne nici o altă alternativă decît aceea de a trăi pentru El, datorită faptului că

sîntem convinşi de scopul şi preţul crucii, adică de faptul că viaţa noastră i sedatorează morţii Lui.

Renumita carte a lui R.W. Dale, The Atonement, a fost scrisă cu scopulde a dovedi că moartea lui Cristos pe cruce a fost mai întîi obiectivă şi apoisubiectivă şi că „pînă cînd nu concepem Marea jertfă în forme obiective,puterea ei subiectivă va fi pierdută" (p.li). Crucea este revelaţia supremă înistorie a dragostei lui Dumnezeu. Dar „revelaţia constă esentialmente într- orăscumpărare, şi nu răscumpărarea intr-o revelaţie".

De aceea, noi nu trebuie să-i plasăm pe Anselm şi pe Abelard la doi poliopuşi. în linii mari, Anselm a avut dreptate atunci cînd a înţeles crucea ca osatisfacţie pentru păcat, dar el ar fi trebuit să pună un accent mai mare pedragostea lui Dumnezeu. Abelard a avut dreptate atunci cînd a văzut cruceaca o manifestare a dragostei, dar a greşit atunci cînd a negat ceea ce a afirmatAnselm. Anselm şi Abelard au nevoie fiecare de mărturia pozitivă a celuilalt,unul de mărturia cu privire la dreptatea lui Dumnezeu iar celălalt de mărturiacu privire la dragostea Lui. Căci Dumnezeu Şi-a manifestat dragostea tocmaiprin faptul că a făcut o satisfacere justă.

Chair şi după ce aceste argumente au fost prezentate clar, adepţii teoriei„influenţei morale" consideră că ei mai au încă un atu. Este faptul că Isus însuşi, spun ei, în cel puţin trei dintre pildele Sale a propovăduit iertarea fărăo jertfă de ispăşire, o iertare care are la bază numai pocăinţa. în Pildafariseului şi a vameşului, cel din urmă a strigat: „Dumnezeule, ai milă de minepăcătosul", şi a fost „îndreptăţit" imediat (Luca 18:9-14). în Pilda robuluinemilostiv, împăratul 1-a iertat necondiţionat, anulîndu-i datoria şi nepre-tinzîndu-i să i-o restituie (Matei 18:23-35). Iar în Pilda fiului risipitor, tatăl1-a primit bine pe tînăr acasă şi l-a repus în drepturi cînd acesta s-a reîntorscu pocăinţă; nu i-a aplicat nici o pedeapsă (Luca 15:11-24). Toate cele treipilde zugrăvesc iertarea plină de îndurare a lui Dumnezeu, ni se spune, şi nuconţin nici o aluzie cu privire la nevoia unei jertfe în vederea reconcilierii.Răspunzînd acestui punct de vedere trebuie să clarificăm trei lucruri.

în primul rînd, nici una din pildele în discuţie nu face vreo aluzie la Cristos.Trebuie oare să deducem de aici că pentru iertarea noastră este inutilă nunumai crucea, ci şi El însuşi? Nu. Pildele nu sînt alegorii; nu avem dreptul săne aşteptam ca toate detaliile ilustraţiei şi ale mesajului ei să corespundăexact, punct cu punct.

218


în al doilea rînd, fiecare din cele trei pilde conţin două personaje care sîntprezentate în mod voit în contrast unul cu celălalt - doi închinători în Templu(fariseul care se socotea neprihănit şi vameşul care se umilea), doi slujitori încasa împărătească (unul iertat necondiţionat de împăratul lui, iar celălaltcăruia i se refuzase iertarea din partea colegului său care era şi el rob), şi doifii în casă (unul nelegiuit dar care s-a căit, iar celălalt corect dar arogant) . Prinacest contrast, pjldejejmţjn^vjden^a^jjya.iej:tăni, nu temeiul iertării, Elene spun ce trebuie să facem, dar nu ne spun nimic direct cu privire la ceea cea făcut Dumnezeu pentru iertarea noastră.

în al treilea rînd, creştinii văd totuşi crucea în toate cele trei pilde,deoarece îndurarea iertătoare arătata vameşului care s-a smerit, robului carenu avea cu ce să-şi plătească datoria şi fiului risipitor a fost demonstrată înmod suprem în istorie prin dragostea dătătoare de sine a lui Dumnezeu-în-Cristos, care a murit pentru ca păcătoşii să fie iertaţi.

în opinia multora, din cele trei pilde se pare că Pilda fiului risipitor estecea care propovăduieşte cel mai desluşit o „evanghelie" a iertării fără jertfăde ispăşire. Acesta a fost argumentul lui Hastings Rashdall în prelegerilemenţionate anterior pe care Ie-a ţinut în 1915. Isus ne-a învăţat, a spus el, căDumnezeu este un Tată iubitor care îi iartă pe toţi păcătoşii care se pocăiesc.Aceasta este „simpla învăţătură cu privire la iertarea lui Dumnezeu care nise dă în Pilda fiului risipitor" şi pe care Biserica primară a început s-odenatureze (p . 27). Cu cîţiva ani mai tîrziu, Douglas White a susţinut aceeaşiteză: „Isus ne-a învăţat... că Dumnezeu ne iubeşte şi că tînjeşte ca noi să fimreconciliaţi cu El. Dacă El i-a învăţat pe oameni vreodată ceva, aceasta a fost

învăţătura cu privire la gratuitatea iertării... Nu a fost vorba de nici o penitenţă sau pedeapsă; numai de dragoste şi iertare. Remarcabila ilustrare a

acestei iertări o reprezintă fiul risipitor... Conform acestei învăţături, iertarealui Dumnezeu nu pune nici o condiţie, cu excepţia unui duh de pocăinţă".Pavel a fost cel care a denaturat acest mesaj simplu, afirmînd că pentrumîntuire este necesară crucea, şi folosind o frazeologie „respingătoare", şiprin aceasta „întunecînd doctrina iertării necondiţionate a lui Dumnezeu pecare a propovăduit-o Isus".30

Dr. Kenneth Bailey a explicat modul în care această pildă este interpretatăde obicei în lumea musulmană:

„Religia mulsulmanâ pretinde că în aceasta pildă tînărul este mîntuit fărăun mîntuitor. Fiul risipitor se întoarce. Tatăl îl iartă. Nu există nici o cruce,nici o suferinţă şi nici un mîntuitor. Dacă omul caută iertare, spune religiamusulmană, Dumnezeu este îndurător şi-l va ierta. întruparea, crucea şi

învierea sînt de-a dreptul inutile. Dacă Dumnezeu este într-adevăr mare,El ne poate ierta fără să fie nevoie de aceste lucruri. Pilda fiului risipitoreste pentru ei dovada regretabilă că creştinii au denaturat chiar mesajullui Cristos."31

219




De aceea, în cartea sa The Cross and the Prodigai, dr. Bailey, care timpde mai mulţi ani a predat Noul Testament la Şcoala de Teologie a OrientuluiApropiat din Beirut, examinează capitolul 15 din Luca „prin ochii unor ţăranidin Orientul Mijlociu". El explică cum întreg satul ştia că fiul risipitor era îndizgraţie şi că pedeapsa, într-un fel sau altul, era inevitabilă, chiar dacă scopulera numai acela de a păstra neştirbită reputaţia tatălui. Dar tatăl, în loc sâ-1facă pe fiu să sufere, el însuşi este cel care suferă. Cu toate că „un bărbat lavîrsta şi poziţia lui socială păşeşte întotdeauna încet şi cu demnitate" şi cutoate că „nu mai alergase nicăieri, cu nici o ocazie, timp de patruzeci de ani,el totuşi „aleargă" acum pe drum ca un adolescent ca să-i ureze bun venitfiului său care se întoarce acasă. Astfel, riscînd să fie ridiculizat de către puştii

de pe uliţă, „el ia asupra lui ruşinea şi starea umilitoare care erau ale fiuluirisipitor". „în această pildă, continuă Kenneth Bailey, avem un tată carepărăseşte confortul şi siguranţa pe care le avea în casa lui şi se expune pe sine într-un mod umilitor pe uliţele satului. Coborîrea lui pe uliţă în jos şi fuga lui înspre fiul său sînt o aluzie la întrupare. Spectacolul umilitor de pe uliţasatului este o aluzie la semnificaţia crucii" (p. 54-55). Astfel, „crucea şi întruparea sînt prezente în pildă implicit şi totuşi dramatic", căci „suferinţade pe cruce nu se referă în primul rînd la tortura fizică ci mai degrabă laagonia dragostei respinse". Ceea ce era esenţial pentru reconcilierea fiuluirisipitor a fost „o demonstrare fizică a dragostei care s-a dăruit cu totul însuferinţa... Nu este aceasta pilda felului în care S-a purtat Dumnezeu faţă deom pe Golgota?" (p. 56-57).

încheiem atunci, arătînd că crucea a fost o manifestare neasemuită adragostei lui Dumnezeu; că El Şi-a arătat dragostea prin faptul că a purtatpedeapsa noastră şi deci durerea noastră, cu scopul de a ne ierta şi de a nerestaura, şi că Pilda fiului risipitor, departe de a contrazice acest lucru, îl

exprimă în mod implicit. Eu cred că T.J. Crawford a avut dreptate cînd aafirmat că, înainte de a vedea în suferinţele lui Cristos vreo dovadă a dragosteipe care ne-o poartă Tatăl, „trebuie să existe ceva bun care să provină dinaceste suferinţe pe care nu-1 puteam obţine altfel, sau trebuie să existe cevarău care să fie îndepărtat de la noi prin ele, rău care nu putea fi înlăturat sauremediat altfel".32 Acest „rău care altfel este inevitabil" este judecata înfricoşata a lui Dumnezeu, şi acest „bun pe care nu l-am putea obţine altfel" este înfierea noastră în familia Lui (p. 375). Obţinînd aşa binecuvîntări maripentru noi cu preţul unor suferinţe aşa de mari, Dumnezeu ne-a demonstratdragostea Sa într-un mod inegalabil.

înţ ele pciunea şi puterea lui DumnezeuCînd Pavel şi-a sfirşit magistrala expunere a Evangheliei în primele 11 capitole ale Epistolei către romani, despre felul cum Dumnezeu L-a dat pe Cristosca o jertfă de împăcare, cum i-a îndreptăţit pe păcătoşi prin credinţa în

220


Cristos, cum îi transformă prin lucrarea lăuntrică a Duhului şi cum îşi creeazănoua comunitate în care sînt acceptaţi şi neevreii cu aceleaşi drepturi ca şievreii, el se întrerupre brusc şi continuă cu o doxologie frenetică: „O, adînculbogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui şi cît de neînţelese sînt căile Lui!... Din El, prin El şi pentru El sînttoate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin" (11:33- 36). înainte apostolula văzut moartea ispăşitoare a lui Cristos ca o demonstrare a dreptăţii şi adragostei lui Dumnezeu; acum el este copleşit de înţelepciunea lui Dumnezeu - înţelepciunea prin care El a conceput un plan de mîntuire atît decostisitor, care satisface nevoile noastre şi în acelaşi timp împacă propriul Luicaracter.

Crucea văzută ca înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu este tema principală a pasajului din 1 Corinteni 1:17-2:5, în special atunci cînd este contrastată cu înţelepciunea şi puterea lumii. Faptul că Pavel a menţionat cuvîntul„Evanghelie" a fost ceea ce a declanşat meditaţia lui, căci el a ştiut imediatcă se află în faţa unei decizii cu privire la conţinutul ei. Alegerea era între„înţelepciunea vorbirii" şi „crucea lui Cristos". Dacă ar fi ales înţelepciuneaoamenilor, crucea ar fi fost „zadarnică", dezbrăcată de semnificaţia ei, de-adreptul nimicită (1:17). Aşadar, el a ales „propovâduirea crucii" despre careel ştia că va fi considerata o nebunie de către cei ce sînt pe calea pierzării, dar în acelaşi timp, puterea lui Dumnezeu de către cei care sînt mîntuiţi (1:18). înţelepciunea fără putere sau „puterea nebună": a fost (şi încă este) o alegerehotârîtoare. Combinaţia care nu este la alegerea noastră este înţelepciunealumii plus puterea lui Dumnezeu.

Motivul pentru care Pavel optează pentru putere în detrimentul înţelepciunii, adică pentru puterea lui Dumnezeu în detrimentul înţelepciunii lumii,este că Dumnezeu în Vechiul Testament şi-a făcut deja cunoscută intenţiade a nimici înţelepciunea celor înţelepţi şi priceperea celor pricepuţi (1:19).

Atunci, dacă Dumnezeu S-a ridicat împotriva lor, unde sînt cei înţelepţi,cărturarii şi filozofii acestor vremuri? Nu a luat Dumnezeu deja o hotărîre împotriva lor făcînd înţelepciunea lor să fie o nebunie (1:20)? Iată felul încare a făcut El lucrul acesta. în înţelepciunea Lui, Dumnezeu a decretat mai întîi ca lumea să nu-L cunoască prin propria ei înţelepciune, iar apoi i-a făcutplăcere să îi mîntuiască pe cei care cred, prin Evanghelia revelată şi propovăduită. Aşadar, este clar din nou că puterea (puterea mîntuitoare) nu stă în"iţelepciunea lumii ci în nebunia lui Dumnezeu, în Evanghelia lui Cristos Celrăstignit.

Se poate vedea cum operează acest principiu, în procesul de evanghelizare a iudeilor şi a grecilor, căci ambele grupuri prezintă anumite condiţii înaza cărora Evanghelia să fie acceptabilă pentru ei. „Iudeii, într-adevăr, cer

m'nuni, iar grecii caută înţelepciune" (1:22). Cu alte cuvinte, ei insistă că: es a jul trebuie să se autentifice pe sine înaintea lor prin putere şi respectiv,

.elepciune. Cu totul contrar pretenţiilor lor însă, „noi propovăduim pe

221




Cristos Cel răstignit" (1:23), care nu se conformează cîtuşi de puţin criteriilorstabilite de ei. Dimpotrivă, pentru iudei crucea este „o pricină de poticnire"iar pentru neevrei o „nebunie", căci în loc sâ-i impresioneze ea îi ofensează,dar pentru cei care sînt chemaţi de Dumnezeu, indiferent că este vorbadespre iudei sau greci, ea este exact opusul. Cu toate că este răstignit înslăbiciune, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi cu toate că în aparenţă esteo nebunie, El este înţelepciunea lui Dumnezeu (1:24). Căci ceea ce oameniiconsideră că este nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decît înţelepciunea lor şi ceea ce ei privesc ca slăbiciune a lui Dumnezeu este mai taredecît puterea lor 1:25). Pe scurt, valorile divine şi cele umane sînt în contradicţie reciprocă. Iar crucea, care în rolul ei de cale a mîntuirii pare să fieapogeul slăbiciunii şi al nebuniei, este în realitate cea mai mare manifestarea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu.

Pavel îşi încheie discuţia cu două ilustraţii, prima referindu-se la experienţa chemării şi a convertirii corintenilor (1:26-31), iar cea de-a doua, dinpropria sa experienţă în cîmpul Evangheliei (2:1-5). în ce-i priveşte pe ei,după standardele oamenilor, nu mulţi dintre ei erau înţelepţi sau puternici.De fapt, Dumnezeu a ales în mod voit pe cei pe care lumea îi consideră nebunişi slabi, ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi şi puternici; El a ales lucrurile josnice, lucrurile dispreţuite şi chiar lucrurile care nu sînt ca să le nimiceascăpe cele ce sînt; a făcut lucrul acesta cu scopul de a elimina orice înfumurarea oamenilor. înfumurarea lor era neavenită, întrucît Dumnezeu a fost Celcare i-a unit cu Cristos, şi Cristos a fost Cel care a devenit înţelepciunea lor(Cel care li L-a revelat pe Dumnezeu) şi puterea lor (Cel care i-a îndreptăţi t,care le-a dat sfinţirea şi promisiunea răscumpărării finale). De aceea, aşa cum

spune Scriptura, dacă se laudă cineva, trebuie să se laude nu cu el însuşi, nucu alţii, ci numai în Domnul.

în ce-1 priveşte pe Pavel evanghelistul, atunci cînd a venit la Corint, el nua venit cu un mesaj propovăduit printr-o înţelepciune omenească. Şi nu avenit nici cu puterile sale proprii. Dimpotrivă, el le-a adus mesajul nebunieicrucii care i-a fost revelat şi lui şi a venit în slăbiciunea trupului, cu frică şicutremur, bizuindu-se pe puterea Duhului Sfînt care să-i confirme mesajul.Scopul pentru care el a venit la ei în felul acesta a fost ca ei sâ-şi pună cufermitate credinţa în puterea lui Dumnezeu, nu în înţelepciunea oamenilor.

Ceea ce am auzit pe tot parcursul acestui pasaj sînt diferite aspecte aletemei înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu, înţelepciunea Lui care se manifesta prin nebunia omenească şi puterea Lui care se manifesta prin slăbiciunea omenească. Evanghelia crucii nu va fi niciodată un mesaj care să sebucure de popularitate căci ea umileşte mîndria noastră cu privire la intelectul şi caracterul nostru. Dar Cristos Cel răstignit este atît înţelepciunea luiDumnezeu (1:24) cît şi a noastră (1:30). Căci crucea este calea lui Dumnezeu

de a-Şi satisface dragostea şi dreptatea în procesul de mîntuire a păcătoşilor.

222


De aceea, ea este de asemenea un manifest al puterii Lui, „puterea luiDumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede" (Romani 1:16).

Aşadar, atunci cînd privim la cruce vedem dreptatea, dragostea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Nu este uşor să decidem care dintre acesteaeste revelată cel mai vizibil: dreptatea lui Dumnezeu în judecarea păcatului,sau dragostea lui Dumnezeu în faptul că a purtat El însuşi pedeapsa în loculnostru, sau înţelepciunea lui Dumnezeu în faptul că a combinat perfect celedouă de mai sus, sau puterea lui Dumnezeu manifestata în faptul că i-amîntuit pe cei care cred. Căci crucea este în egală măsură un act, şi de aceeao demonstrare a dreptăţii Iui Dumnezeu, a dragostei, a înţelepciunii şi aputerii Lui. Crucea ne asigură că acest Dumnezeu este realitatea în univers,care este în spatele universului şi dincolo de univers.

într-unui dintre marile sale imnuri Isaac Watts a asociat revelaţia luiDumnezeu în creaţie şi crucea. După ce a vorbit despre lucrarea mîinilor Lui

în natură, el continuă:

Dar în măreţul har ce ne-a salvat pe noiStrâluce slava cea mai luminoasă.

Pe cruce-aici s-a zugrăvit apoiCu sînge scump şi purpură aleasă.

Iar al Său Nume care-apare-ntregNu poate fi-nţeles de nici un înţelept;

Cu raţiunea eu nu pot s-alegPuterea, înţelepciunea-I ori dragostea-I din piept.

Note:1. Psalmul 19:1; 29:9; Isaia 6:3; Matei 6:29.2. Numeri 14:22; Psalmul 97:2, 6; Isaia 35:2; 40:5; Exodul 33:18-34:7.

3. A.M. Ramsey, Glory of Cod, p. 28.

4. Pentru slava schimbării la faţă, vezi Luca 9:32 şi 2 Petru 1:16; pentru slavacare se va arăta la Parousia, vezi Marcu 13:26, iar pentru slava împărăţieifinale, vezi Marcu 10:37; Matei 25:31.

5. Ioan 2:11; 11:4, 40.

6- F. Donald Coggan, Glory of God, p. 52.

"« Ioan nu foloseşte verbul „a răsti gni" pînă în capitolul 19, unde apa re de zeceori. înainte de aceasta el foloseşte de trei ori cuvîntul „înălţat", intenţionatcu „două înţelesuri"(3A4; 8:28; 12:32).

8- Luca 24:2 6. Compar ă 1 Petru 4:1 3; 5:1, 10 şi Romani 8:17-1 8.

"• Scriu „de ase mene a" deoarece Ioan vorbeşte clar că Cristos a fost proslăvitŞ1 pe alte căi, de exemplu, prin lucrarea Duhului (16:14), în Biserică(17:10) şi în ceruri (17:5, 24).

1 0 - Ioan 12:20-28; 13:i0-32; 17:1.

" • I o a n H:29; 10:11; 11:49-52 şi 18:14.

223




12. Exodul 34:6; Ioan 1:14, 17.13. Lucrarea lui Calvin Sfîntul loan, p. 68 (referitor la Ioan 13:31) şi p. 135

(referitor la Ioan 17:1).14. Faptele 17:30-31; Romani 2:4; 2 Petru 3:3-9.

15. Evrei 10:4 şi 9:15.16. De exemplu, Psalmul 71:15; 98:2; Isaia 45:21 („Dumnezeu drept şi mîn-

tuitor"); 46:13; 51:5-6; 56:1. Vezi de exemplu, C.H. Dodd în Romani, p.10-13.

17. Anselm, Cur Deus Homo?, I.xiii, şi James Denney, Death ofChrist, p. 188.18. P.T. Forsyth, Justification of God, p. 124-125. Barth a scris de asemenea că

înd rep tăţ ire a omului este îndrep tăţ ire a de Sine a lui Dumnezeu (Church Dogmatics, V.l p. 559-564).

19. P.T. Forsyth, Justification, p. 154.20. Jurgen Moltmann, Crucified God, p. 72.21. Comentariul lui Abelard asupra pasajului din Romani 3:19-26, în A Scholas-

tic Miscellany, editată de Eugene Fairweather, p. 283.22. Ibid., p. 284. Compară James Orr, Progress of Dogma, p. 229-230.23. Robert S. Franks, Work ofChrist, p. 146. După ce am scris aceste paragrafe,

atenţia mea a fost captată de un articol pătrunzător scris de dr. AlisterMcGrath, intitulat „The Moral Theory of the Atonement: An Historical andTheological Critique". El susţine că este o greşeală să considerăm că „teoriamorală" are de-a face cu Abelard; el susţine că greşeala provine din faptulcă „o singură porţiune mică din lucrarea lui Abelard Expositio in Epistolamad Romanos a fost privită ca reprezent înd întreaga lui învăţătură " (p. 208) ;şi că imitarea lui Cristos pe care el a subliniat-o n-a fost modalitatea, ci maicurînd rezultatul răscumpărării noastre. Totuşi, pasajul din comentariulsău asupra Epistolei către romani este destul de explicit, aşa că eu nu văd

cum ar putea cineva să elimine acest element din învăţătura lui Abelard. înorice caz, liderii Iluminismului german au propovăduit cu siguranţă teoria„influenţei morale", aşa cum ne arată dr. McGrath. Aşa a făcut şi HastinsRashdall la care voi reveni curînd.

24. Cartea lui Pet er Lombard Book ofSentences, iii, Dist.xix.l (citat de Rashdall,p. 371, 438).

25. James Orr, Progress of Dogma, p. 229.26. De exemplu, Galateni 2:20; Efeseni 5:2, 25; 1 loan 3:16.27. James Denney, Death ofChrist, p. 158.28. G.C. Berkouwer, Work of Crist, p. 277-278.29. H.W. Robinson, Suffering Human and Divine.

30. Douglas White, „Nature of Punishment, p. 6-9.31. Kenneth E. Bailey, Cross and the Prodigai, p. 56.32. T.J. Crowfort, Doctrine o/Ho!y Scripture, p. 335.

224

I

T

9

BIRUINŢA ASUPRA>

RĂULUI

Este imposibil să citeşti Noul Testament fără să fii impresionat de atmosfera de bucurie plină de încredere care îl domină şi care se ridică împotrivareligiei aride care deseori este luată astăzi drept creştinism. Primii creştini nus-au caracterizat prin pesimism- ei vorbeau mai degrabă despre victorie. Deexemplu, „mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa...". Sau, „întoate aceste lucruri (adică în mijlocul împotrivirilor şi a pericolelor) noisîntem mai mult decît biruitori...". Un altul, „Dumnezeu... care ne poartă

întotdeauna în carul Lui de biruinţă...". Şi fiecare dintre cele şapte scrisori pecare le trimite Cristos celor şapte biserici din Asia se termină cu o promisiunespecială: „Celui ce va birui...".1 Victorie, cucerire, triumf, biruinţă - acesta afost vocabularul primilor urmaşi ai Domnului Cel înviat. Căci dacă ei auvorbit despre victorie, ei au ştiut că îi datorează acest lucru lui Isus Celvictorios. în textele pe care le-am citat pînă aici ei au spus lucrul acesta într-oformă trunchiată. Ceea ce a scris în realitate Pavel a fost: „El ne dă biruinţă

prin Domnul nostru Isus Cristos, „noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit, şi „Dumnezeu... ne poartă totdeauna cu carul Lui debiruinţă, în Cristos. El este Cel care „a biruit", care „a triumfat" şi mai mult

decît atît, a făcut acestea „prin cruce".2

Desigur, orice contemporan de-al nostru care L-ar fi văzut pe Cristosmurind, ar fi ascultat uimit şi incredul afirmaţia că Cel răstignit este unCuceritor. Nu a fost El respins de naţiunea Lui, trădat, tăgăduit şi părăsitchiar şi de ucenicii Lui, şi executat prin autoritatea procuratorului roman?Uitaţi-vă la El acolo, întins şi străpuns pe cruce, privat de orice libertate demişcare, atîrnînd în cuie sau în frînghii sau poate în ambele, ţintuit acolo şibpsit de putere. Pare să fie o înfrîngere totală. Dacă există o victorie, aceastaeste victoria mîndriei, a prejudecăţii, a invidiei, a urii, a laşităţii şi a brutalităţii.,' totuşi creştinii afirmă că realitatea este opusul aparenţelor. Ceea ce pare(Ş> a fost în realitate) înfrîngerea binelui de către rău este de asemenea, şi cumai multă certitudine, înfrîngerea răului de către bine. Biruit acolo, El însuşi

lr uia. Zdrobit de puterea nemiloasă a Romei, El însuşi zdrobea capul• rpelui (Genesa 3:15). Victima a fost Cel ce a repurtat victoria, iar crucea

e Şi acum tronul de pe care El conduce lumea.

225




Ceea ce David în cîntu-i vechi, profetic a spus,Acum împlinitu-s-a întreagă a sa prorocire -Şi-anume că fi-va-mpărat Dumnezeu pe-ntregul pămînt, ca şi sus,Căci El va domni de pe crucea-I de lemn peste aceast-omenire.

Iată o altă idee dominantă în ce priveşte realizările crucii lui Cristos. Pelîngă mîntuirea păcătoşilor (aşa cum a fost arătat prin cele patru imagini pecare le-am analizat în capitolul 7) şi pe lîngă revelaţia lui Dumnezeu (în

special a dragostei Lui sfinte, aşa cum am analizat-o în capitolul precedent),crucea a mai garantat biruinţa asupra răului.

Gustav Aulen şi cartea lui Christus Victor

Gustav Aulen, teologul suedez, a fost cel care prin influenta lui carte ChristusVictor (1930) a atras în mod deosebit atenţia Bisericii asupra acestui adevărneglijat. Titlul original în versiunea suedeză a cărţii este „Conceptul creştinal reconcilierii", dar Christus Victor (Cristos învingător, în l.lat.) captează maibine punctul pe care vrea el sâ-1 sublinieze. Teza lui, într-un studiu care estemai mult istoric decît apologetic, este că reformularea tradiţionala a celordouă teorii principale ale reconcilierii este greşită, şi anume punctul de vedere„obiectiv" sau „legal" (care susţine că moartea lui Cristos îl reconciliază peTatăl), atribuit lui Anselm, şi punctul de vedere „subiectiv" sau „moral"(conform căruia moartea lui Cristos ne inspiră şi ne transformă), atribuit luiAbelard. Căci există un al treilea punct de vedere pe care Aulen îl numeşteatît „dramatic" cît şi „clasic". Este „dramatic" deoarece el vede reconciliereaca o dramă cosmică în care Dumnezeu în Cristos poartă bătălia cu puterilerăului şi le biruieşte. Este „clasic" deoarece, pretinde el, a fost „ideea dominantă cu privire la reconciliere în primii o mie de ani ai istoriei creştine" (p.

22-23).Aşadar, Aulen s-a străduit să demonstreze că această concepţie, cu privire

la reconciliere ca o victorie asupra păcatului, asupra morţii şi asupra diavolului, a fost punctul de vedere dominant al Noului Testament; că a fostsusţinut de părinţii Bisericii de Răsărit, începînd cu Ireneu, la sfîrşitul secolului al doilea şi pînă la Ioan de Damasc, la începutul secolului al optulea, şică este ca atare susţinut astăzi de Biserica Ortodoxă Răsăriteană; că părinţiide frunte ai Bisericii Apusene au împărtăşit de asemenea acest punct devedere (cu toate că deseori, alături de punctul de vedere „obiectiv"), dinrîndul lor făcînd parte Ambrozie şi Augustin, şi papii Leon cel Mare şi Grigorecel Mare; că acest punct de vedere a fost respins de scolasticismul catolicmedieval; că Luther 1-a repus la locul lui de cinste; dar că scolasticismulprotestant de mai tîrziu 1-a pierdut din nou din vedere şi s-a întors la concepţiasatisfacerii susţinută de Anselm.

226

Biruinţa asupra răului

De aceea, Aulen critică foarte vehement această doctrină a „satisfacerii"care îi aparţine lui Anselm şi pe care o numeşte „latină" şi „juridică". Puţincam dispreţuitor, el o respinge ca fiind „într-adevăr o „linie moartă" în istoriadogmei creştine" (p. 31), de fapt o deviaţie. Dar critica pe care i-o aduce luiAnselm nu este întru totul întemeiată. El subliniază pe drept cuvînt adevărulcă în cazul punctului de vedere „clasic" lucrarea reconcilierii este văzută cafiind dusă la îndeplinire de însuşi Dumnezeu", că „El însuşi este agentullucrării de răscumpărare, de la început pînă la sfîrşit" (p. 50) şi că, într-adevăr,reconcilierea este, mai presus de toate, o mişcare care are loc de la Dum

nezeu înspre om şi nu cu precădere o mişcare pe care o face omul spreDumnezeu" (p. 176). Dar el este nedrept atunci cînd arată că punctul devedere al lui Anselm cu privire la moartea lui Cristos contrazice adevărulacesta, adică atunci cînd prezintă moartea Lui ca „o jertfă adusă lui Dumnezeu de Cristos, ca om" (p. 22), „ca şi cum ar porni de jos în sus" (p. 50),sau ca o „lucrare omenească de satisfacere, îndeplinita de Cristos" (p. 104).Căci, aşa cum am văzut în capitolul 5, Anselm a subliniat clar că, deşi omultrebuie să dea satisfacţie pentru păcat, el nu poate face lucrul acesta, căcipăcatele pentru care trebuie să dea satisfacţie sînt ale lui. într-adevăr, numaiDumnezeu poate face lucrul acesta, şi de aceea îl face, prin Cristos. în ciudacelor scrise de Aulen, învăţătura lui Anselm este că, prin lucrarea uniculuiDumnezeu-om Isus Cristos, nu numai omul este cel care a dat satisfacţie;Dumnezeu însuşi a fost şi Cel care a oferit satisfacţia şi Cel satisfăctut.

Şi totuşi, Gustav Aulen a avut dreptate cînd a atras atenţia Bisericii asupracrucii ca victorie şi cînd a arătat că prin moartea Sa Isus ne-a scăpat nu numaide păcat şi de vină, ci şi de moarte şi de diavolul, de fapt de toate puterile

răului. Teza lui a fost relevantă de asemenea într-un secol răvăşit de douărăzboaie mondiale şi într-o civilizaţie europeană conştientă de forţele demonice. El a avut de asemenea dreptate atunci cînd a arătat că „nota de triumf,care „străbate învăţătura Bisericii Primare ca un sunet de trompetă" (p. 59),a fost în mare măsură absenta din logica rece a lucrării lui Anselm Cur Deus

Homo?. Luther, pe de altă parte, a accentuat şi el acelaşi lucru. Imnurile şiscrierile lui reflectă bucuria că Dumnezeu ne-a scăpat din mîinile acelui..monstru" sau „tiran" care este diavolul şi care mai înainte ne-a ţinut încaptivitatea păcatului, a Legii, a blestemului şi a morţii.

O altă critică binemeritată pe care o putem aduce tezei lui Aulen esteaceea că el vede un contrast prea puternic între ideea de „satisfacţie" şi ideeae „victorie", ca şi cum acestea ar fi două alternative incompatibile. Dar Noul

Testament nu ne obligă să alegem între ele, căci le include pe ambele. Astfel,umnezeu a luat iniţiativa şi a cîştigat victoria prin Cristos, dar unul dintre

• rann din mîinile căruia ne-a eliberat a fost tocmai vina de care, conform celorpuse e Anselm, El a murit să ne scape. O încercare admirabilă de a combina

ele două concepte a fost făcută de către comentatorul scoţian din secolul al*IX-Iea, John Eadie:

227




„Răscumpărarea noastră este o lucrare care în acelaşi timp implică unpreţ şi o putere - o lucrare de ispăşire şi de biruinţă. Pe cruce s-a făcuttranzacţia şi pe cruce a fost cîştigatâ victoria. Sîngele care şterge sentinţace ne acuza a fost vărsat acolo şi acolo a îndurat El moartea care a fostlovitura de moarte dată împărăţiei lui Satan."3

De fapt, toate cele trei explicaţii majore ale morţii lui Cristos conţinadevăruri biblice care pot fi armonizate într-o anumită măsură, în special dacăobservăm că diferenţa de bază dintre ele este că în fiecare din ele lucrarea luiDumnezeu în Cristos este îndreptată spre o altă persoană. în cazul punctuluide vedere „obiectiv", Dumnezeu Se satisface pe El însuşi, în cazul punctului

de vedere „subiectiv", El ne inspiră, iar în cazul interpretării „clasice", El îlbiruieşte pe diavol. Astfel, Isus Cristos este succesiv Mîntuitorul, învăţătorulşi Biruitorul, fiindcă noi înşine sîntem vinovaţi, nepăsători şi robi. P.T. For-syth ne atrage atenţia asupra acestui fapt în ultimul capitol al cărţii sale TheWork of Christ, pe care 1-a intitulat „Funia împletită în trei". El se referă latrei aspecte ale lucrării lui Cristos: satisfacţie, regenerare şi triumf şi sugerează că acestea trei sînt împletite laolaltă în 1 Corinteni 1:30, unde Cristoseste făcut pentru noi „îndreptăţire, sfinţire şi răscumpărare" (p. 199-200). Şicu toate că „unele suflete... vor gravita în jurul Marii Eliberări, altele în jurulMarii Reconcilieri iar altele în jurul Marii Răscumpărări" (p. 233), totuşi,toate sînt parte a lucrării totale a Mîntuitorului: „distrugerea răului, satisfacerea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor" (p. 202).

Acum cînd ne vom concentra atenţia asupra temei „biruinţei", este poatede folos să privim mai întîi la victoria istorică a lui Cristos de la cruce, şi apoila victoria poporului Său care este posibilă prin victoria Lui.

Victoria lui CristosCeea ce Noul Testament afirmă în mod deschis este că la cruce Isus 1-adezarmat pe diavolul şi a triumfat asupra Lui şi că toate „stăpînirile şiputeri le" sînt în subordinea Lui. Se pare că cei care au ascultat Evanghelia înprimul secol au acceptat lucrul acesta fără nici o dificultate, căci „pentru omulmodern este poate greu să-şi dea seama cît de chinuită de coşmaruri eralumea în care a venit Cristos".4 Şi astăzi, în multe ţări, oamenii trăiesc îngroziţide prezenţa unor spirite rele. Iar în Apusul care se pare că devine tot maisofisticat, se conturează o nouă şi alarmantă fascinaţie. Este vorba desprepreocuparea pe care o manifestă oamenii pentru ocultism, preocupare careeste documentată cu competenţă de Michael Green în cartea lui / Believe inSataws Downfall. Şi totuşi, în acelaşi timp, mulţi ridiculizează credinţa continuă în persoana diavolului, cu duhurile rele în subordinea lui, şi o respingpretinzînd că este un anacronism superstiţios. Afirmaţia dogmatică a luiRudolf Bultmann este bine cunoscută: „este imposibil să folosim lumina

228


electrică şi radioul sau să ne folosim de descoperirile moderne în domeniulmedical şi chirurgical şi în acelaşi timp să credem în lumea demonilor şi aspiritelor, pe care o găsim în Noul Testament".5 Michael Green face unrezumat al acestei anomalii a coexistenţei curiozităţii şi a incredulităţii, suge-rînd că există două atitudini opuse care i-ar face plăcere diavolului în egalămăsură: „Prima este aceea de preocupare exagerata cu prinţul răului". Adoua atitudine este scepticismul exagerat cu privire la existenţa lui" (p. 16).Michael Green continuă şi dă şapte motive pentru care el crede în existenţaacelei fiinţe deosebit de puternice, de rele şi de şirete care este numită Satansau diavolul. Aceste motive se referă la filozofie, la teologie, la mediul înconjurător, la experienţă, la ocultism, la Scripturi şi mai presus de toate laIsus. Argumentaţia lui este concludentă; nu mai am nimic de adăugat la ea.

Dar cum a cîştigat Dumnezeu prin Cristos victoria asupra lui? Biruinţaeste prezentată în Scriptură ca desfâşurîndu-se în şase faze, cu toate că înfrîngerea decisivă a lui Satan a avut Ioc la cruce. Faza întîi es te biruinţa prezisă. Prima prezicere a fost făcută de Dumnezeu însuşi în grădina Edenului ca parte a judecăţii pe care a rostit-o împotriva şarpelui: „Vrăjmăşie voipune între tine şi femeie, între sâmînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobicapul şi tu îi vei zdrobi câlcîiul" (Genesa 3:15). Noi îl identificăm în sămînţafemeii pe Mesia, prin care avea să fie instaurată stăpînirea dreapta a luiDumnezeu, iar stăpînirea celui rău urma să fie eradicată. Aşa stînd lucrurile,orice text al Vechiului Testament care declară stăpînirea lui Dumnezeu înprezent (de exemplu, „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea... A Ta Doamneeste domnia...") sau stăpînirea Lui în viitor asupra naţiunilor, prin Mesia (deexemplu, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn alpăcii") poate fi interpretat ca încă o prorocie a zdrobirii finale a lui Satan.6

Cea de-a doua fază a fost aceea a biruinţei începute în misiunea lui Isus.Recunoscînd în El pe Cel care-1 va birui în viitor, Satan a încercat în multe

feluri să se scape de El, de exemplu: cu ocazia omorîrii copiilor din Betleemde către Irod, prin ispitirile din pustie cînd a încercat să evite calea crucii, prinhotărîrea norodului de a-L pune cu forţa împărat, prin remarca lui Petru carecontrazicea necesitatea crucii („înapoia Mea Satano") şi prin trădarea luiIuda în care Satan „a intrat" realmente.7 Dar Isus a fost hotărît să împlineascăceea ce fusese scris despre El. El a anunţat că împărăţia lui Dumnezeu s-apogorît peste acea generaţie prin El şi că lucrările măreţe pe care le făcea Elsînt o dovadă a acestui fapt. Noi vedem cum împărăţia Lui cîştigă teren, iar

Părăţia lui Satan pierde teren înaintea acesteia, pe măsură ce demonii sînt°Şi afară, bolnavii sînt vindecaţi şi prin aceea că pînă şi natura tulburată îlcunoaşte pe Domnul ei.8 Mai mult decît atît, Isus i-a trimis pe ucenicii Lui,

prezentanţi ai Săi, să predice şi să-i vindece pe cei bolnavi, iar cînd aceştia1-a a 'n t0 rs buc uroşi că demonii li s-au supus în Numele Lui, El le-a spus că

zut pe „Satan căzînd ca un fulger din cer". Iată însă cea mai uluitoareaţ'e cu privire la acest subiect: „Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi

229




păzeşte casa, averile lui sînt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai taredecît el şi-1 biruieşte (nikao, a cîştiga biruinţă asupra), atunci îi ia cu sila toatearmele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el". Nu este dificil săobservăm că omul cel tare îl reprezintă pe diavolul, iar „cel mai tare decît el" îl reprezintă pe Isus Cristos şi că „împărţirea prăzilor" (sau după cum spuneMarcu „jefuirea gospodăriei") se referă la eliberarea sclavilor lui.9

„Biruirea" şi „legarea" omului puternic nu a avut loc însă pînă în cea de-atreia fază, biruinţa realizată, fază care s-a desfăşurat la cruce. Conform celorscrise de Ioan, Isus s-a referit la el de trei ori prin cuvintele „stăpînitorul lumiiacesteia", adăugînd că el era gata să vină (adică, să pornească o ultimăofensivă), dar că va fi scos afară şi va fi condamnat.10 Evident, El a anticipat

faptul că la vremea morţii Sale urma să aibă loc ultima dispută, cînd puterile întunericului vor fi puse pe fugă. Prin moartea Lui El avea „să nimicească pecel ce are puterea morţii, adică pe diavolul" şi să-i elibereze pe cei ţinuţi în

robie (Evrei 2:14-15). 'Poate că cel mai important pasaj al Noului Testament, în care este

prezentată biruinţa lui Cristos este Coloseni 2:13-15.

„...ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi 1-a nimicit, pironindu-1 pe cruce. Adezbrăcat domniile şi stăpînirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, dupăce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce."

Pavel combină aici două aspecte diferite ale lucrării de mîntuire a crucii luiCristos, şi anume, iertarea păcatelor noastre şi doborîrea pe plan cosmic astăpînirilor şi a puterilor.11 El ilustrează iertarea lui Dumnezeu, care nu ne-acostat nimic şi pe care am primit-o prin bunăvoinţa Lui, (charizomai) obiceiul

antic de a anula datoriile cuiva. Este greu să ne imaginăm că „zapisul cuporuncile lui, care stătea împotriva noastră" se referă la Lege însăşi, deoarecePavel consideră că aceasta este „sfîntă, dreaptă şi bună" (Romani 7:12); eltrebuie să facă mai degrabă aluzie la Legea călcată, care din această cauză„stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic(ă)" cu judecata ei. Cuvîntul pecare-1 foloseşte Pavel pentru „zapis" este cheirographon, care a fost „undocument scris cu mîna, mai precis un certificat al datoriilor, o ipotecă" (AG)sau „o declaraţie semnată cu privire la datoria ce o avem, care stă în permanenţă ca o mărturie împotriva noastră".12 Apostolul foloseşte apoi treicuvinte ca să descrie felul în care S-a ocupat Dumnezeu de datoriile noastre.El a „anulat" zapisul „ştergîndu-1" complet (acesta este sensul literal alverbului exaleipho) şi apoi „1-a nimicit, pironindu-1 pe cruce". Jeremias credecă aluzia se face la titulus, tăbliţa care se aşeza deasupra capului unei persoane răstignite pe care erau scrise infracţiunile acesteia şi că pe acest titulusal lui Isus au fost scrise păcatele noastre, nu ale Lui.13 în orice caz, Dumnezeu

ne eliberează de datoriile noastre plătindu-le El pe crucea lui Cristos. Mai230


mult decît atît, „pe lîngă faptul că ne-a anulat datoria, El a şi distrus documentul pe care aceasta a fost înscrisă".14

Pavel trece acum de la iertarea păcatelor noastre la biruinţa asupraputerilor răului şi ca să zugrăvească înfrîngerea lor foloseşte trei verbe.Primul verb ar putea să însemne că în Cristos Dumnezeu S-a „dezbrăcat" deele ca de nişte haine mînjite, şi ca atare le-a „lepădat" (NEB). Sau şi mai bine,poate însemna că El le-a „dezbrăcat" de armele lor şi astfel le-a „dezarmat"(NIV), sau de „demnitatea şi puterea lor"15, înjosindu-le. în al doilea rînd, El„le-a făcut de ocară înaintea lumii" prezentîndu-le ca „puteri lipsite deputere",16aşa cum sînt acum şi astfel, în al treilea rînd, „a ieşit biruitor asupialor prin cruce", ceea ce pare să fie o aluzie la convoiul de captivi care

sărbătoreau victoria. Astfel, după cum afirmă Handley Moule, crucea a fost„dintr-un punct de vedere eşafodul lui, iar din alt punct de vedere caleaşcalui împărătească".17 Alexander Maclaren ne sugerează o imagine de ansamblu a lui Cristos, care să-L prezinte ca „un biruitor care-Şi dezbracăduşmanii de arme de podoabe şi de haine, punîndu-i să defileze ca şi niştecaptivi ai Săi şi apoi trăgîndu-i în spatele roţilor carului său triumfal".18

Toate aceste imagini formează un tablou viu, dar ce semnifică el înrealitate? Trebuie oare să ne imaginăm literalmente o bătălie cosmică în careputerile întunericului L-au înconjurat şi L-au atacat pe Cristos pe cruce, şi încare El le-a dezarmat, le-a făcut de rîs şi le-a înfrînt? Dacă această bătălie afost nevăzută, aşa cum în mod sigur ar fi trebuit să fie, cum putea Cristos să„le facă de ocară înaintea lumii"? Cu toate că victoria Lui este reală şiobiectivă, se pare că trebuie să o privim sub alt aspect.

în primul rînd, ceea ce este semnificativ este faptul că Pavel face olegătură între ceea ce a făcut Cristos cu cheirographon-ul (1-a şters şi 1-a

îndepărtat) şi ceea ce a făcut cu stăpînirile şi puterile (le-a dezarmat şi le-a

biruit). Zapisul 1-a pironit pe cruce; puterile le-a înfrînt prin cruce. Nu credcă este necesar să insistăm, pretinzînd că cea de-a doua parte a frazei trebuie înţeleasă mai literal decît prima. Ceea ce este important este că ambele auavut loc deodată. Oare nu plata datoriilor noastre este modalitatea prin careCristos a doborît puterile? Eliberîndu-ne pe noi de aceste datorii, El ne-aeliberat de aceste puteri.

In al doilea rînd, El 1-a biruit pe diavol rezistînd întru totul ispitelor cuca re L-a ispitit acesta. Ispitit să evite crucea, Isus a perseverat pe caleafpCultăr''> Ş' »S-a făcut ascultător pînă la moarte - şi încă moarte de cruce"' P e m 2:8). Ascultarea Lui a fost indispensabilă lucrării Sale de mîntuire.» aci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţiP catoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi îndreptăţiţi"Romani 5:19). Dacă nu ar fi ascultat şi S-ar fi abătut cîtuşi de puţin de'lade'3 . dumnezeu, diavolul ar fi pus piciorul în prag şi ar fi zădărnicit planulin sn? in tU 're ' D a r I s u s a a s c u l t a t ! Ş' d i a v o l u l a f° st Pu s Pe f ugă- Provocat dee 'e şi de torturile la care a fost supus, Isus a refuzat categoric să Se

231




răzbune. Prin dragostea Sa care s-a dat pe sine pentru alţii, El a biruit „răulprin bine" (Romani 12:21). Apoi, cînd forţele combinate ale Romei şi aleIerusalimului s-au aliniat împotriva Lui, El ar fi putut riposta la aceste puteriprin forţă. Căci Pilat nu a avut autoritate supremă asupra Lui; mai mult dedouăsprezece legiuni de îngeri ar fi venit să-L scape dacă El le-ar fi convocat;şi El ar fi coborît de pe cruce, aşa cum l-au cerut ei în bătaie de joc.19 Dar Ela refuzat să recurgă la orice putere lumească. El a fost „răstignit prin slăbiciune", cu toate că slăbiciunea lui Dumnezeu a fost mai tare decît tăriaoamenilor. Astfel, El a refuzat să fie neascultător de Dumnezeu sau să-iurască pe duşmanii Săi şi în umilinţa Lui, El a cîştigat marea victorie morală

asupra puterilor răului. El a rămas liber, necontaminat, necompromis. Diavolul nu L-a avut cu nimic la mînă şi a trebuit să admită că este înfrînt.20 Aşacum se exprimă F.F. Bruce:

„Cînd El at îrna acolo, legat de mîni şi de picioare de lemnul acela, într-ostare care părea să fie de slăbiciune, ei şi-au imaginat că El este la discreţialor şi s-au năpustit asupra Lui cu gînduri duşmănoase... Dar El S-a încleştat în luptă cu ei şi i-a biruit."21

Aşadar, victoria lui Cristos care a fost prezisă imediat după cădereaomului în păcat şi care a început în timpul activităţii Lui publice, a fostrepurtată în mod decisiv la cruce. Celelalte trei faze ale ei sînt rezultatele

acestei faze. în al patrulea rînd, învierea a fost biruinţa confirmată şi anunţată. Noi nu

trebuie să privim crucea ca o înfrîngere şi învierea ca o victorie. Dimpotrivă,crucea a fost o victorie cîştigată şi învierea o victorie confirmată, proclamată

şi demonstrată. „Pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea" (de moarte),fiindcă moartea fusese deja înfrîntă. Stăpînirile şi puterile cele rele care aufost deposedate la cruce de armele şi de demnitatea lor, ca urmare au fostpuse acum sub picioarele Lui şi l-au fost supuse.22

în al cincilea rînd, biruinţa este extinsă prin faptul că Biserica porneşte înmisiunea ei, în puterea Duhului, să-L propovăduiască pe Cristos Cel răstignitca Domn să-i cheme pe oameni să se pocăiască şi să creadă în El. în oriceconvertire adevărată există nu numai o întoarcere de la păcat la Cristos, ci şi„de la întuneric la lumină", „de la puterea Satanei la Dumnezeu" şi „de laidoli la slujirea Dumnezeului Cel viu şi adevărat"; mai există o izbăvire „desub puterea întunericului... în împărăţia Fiului dragostei Lui".23 Aşadar,fiecare convertire creştină comportă o confruntare de puteri în care diavoluleste obligat sâ-şi slăbească forţa cu care a încleştat viaţa acelei persoane şi încare este demonstrată puterea superioară a lui Cristos. Aşa stînd lucrurile>poate că este corect să interpretăm că „legarea" fiarei timp de o mie de anicoincide cu „legarea" omului cel tare, acţiune care a avut loc la cruce. Căcirezultatul legării lui Satan este acela că el este împiedicat să mai amăgească

232


naţiunile, afirmaţie care pare să se refere la evanghelizarea naţiunilor care a început după marea victorie a crucii şi după evenimentele ce au urmatimediat după aceasta, Ziua Pastelor şi Ziua Rusaliilor.24

în al şaselea rînd, noi privim înainte spre biruinţa finală care va avea locla Parousia. Perioada interimară dintre cele două evenimente trebuie să secaracterizeze prin misiunea Bisericii. Unsul Domnului domneşte deja, dar Elaşteaptă de asemenea ca duşmanii Lui să ajungă un aşternut al picioarelorLui- W z ' u a a c e e a o r ' c e genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă vamărturisi că El este Domnul. Diavolul va fi aruncat în iazul de foc, alături deMoarte şi de Locuinţa morţilor. Căci ultimul duşman care va fi nimicit estemoartea. Apoi, cînd toate stăpînirile cele rele, cînd toate dregâtoriile siputerile vor fi nimicite, Fiul va da împărăţia Tatălui şi El va fi totul în toate. 5

Aşadar, este corect să atribuim victoria lui Cristos morţii Sale? Nu s-adatorat ea învierii Sale? Nu prin învierea dintre cei morţi a biruit El moartea?De fapt, oare nu se ocupă cartea aceasta prea mult de cruce şi prea puţin de

înviere? Oare nu sînt legate cele două evenimente unul de celălalt aşa cum asusţinut cu fermitate Michael Green în recenta sa carte, The Empty Cross of Christ? Este foarte important să ne punem aceste întrebări.

Pentru început, nu încape nici o îndoială că în Noul Testament moarteaşi învierea lui Isus sînt legate una de cealaltă, şi că rareori se întîmplă ca unasă fie menţionată şi cealaltă să nu fie. în cele trei preziceri succesive cu privirela suferinţele Lui despre care relatează Marcu, Isus însuşi a adăugat defiecare dată că după trei zile va învia.26 Conform celor scrise de Ioan, El aspus de asemenea că îşi va da viaţa, precum şi că o va lua înapoi.27 Mai multdecît atît, totul s-a întîmplat aşa cum a spus El: „Eu sînt Cel viu. Am fost mortşi iată că sînt viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1:18). Apoi, este tot atît delimpede faptul că şi apostolii au vorbit despre cele două evenimente împreună. Conform celor afirmate de Petru, kerygma apostolică din perioadaprimară a fost că El a fost „dat... după sfatul hotârît şi după ştiinţa maidinainte a lui Dumnezeu şi... omorît... Dar Dumnezeu L-a înviat", iar Pavel,ca Evanghelie originală şi universală, afirmă că „Cristos a murit pentruPăcatele noastre... a fost îngropat... a înviat... şi... S-a arătat".28 Epistolele lui

avei sînt încărcate de expresii cum ar fi: „Credem că Isus a murit şi a înviat"Ş' «Cei ce trăiesc să... trăiască pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei".29 înP us , a fost recunoscut de la început faptul că cele două sacramente despre

e vorbeşte Evanghelia au vorbit atît despre moartea cît şi despre învierea. mtrucît la botez candidatul moare şi înviază împreună cu Cristos, iar la

vo h m n u l u i Cel care ni se face de cunoscut prin acele elemente careas

esc despre moartea Lui este Domnul Cel înviat.30 Aşadar, aceste două°eze iv nU S ' nt S' n u t r e b u ' e să fie în dispută. Mesajul nostru ar fi foartecUm ' ra t dacă am vorbi despre cruce fără să vorbim şi despre înviere (aşa(asa C^ a ^cut Anselm) sau despre înviere fără să vorbim şi de cruce

fac cei care-L prezintă pe Isus ca Domnul Cel viu, dar nu ca pe un

233




Mîntuitor care a făcut reconcilierea). De aceea, este corect să păstrăm olegătură indisolubila între cele două evenimente.

Şi totuşi, trebuie să ne pronunţăm desluşit asupra naturii relaţiei dintremoartea şi învierea lui Isus, şi trebuie să fim atenţi să nu le atribuim amîn-durora aceeaşi eficacitate în ce priveşte mîntuirea. Michael Green evităaceastă cursă, căci el afirmă cu tărie că „crucea lui Isus este tocmai esenţaEvangheliei".31 Şi într-adevăr aşa este. Cînd am analizat cele patru imaginiale mîntuhii , în capitolul 7, a fost clar că „prin sîngele lui Isus" a fost potolitămînia lui Dumnezeu care s-a aprins împotriva păcatului şi că prin acelaşi sîngeal lui Isus am fost noi răscumpăraţi, îndreptăţiţi şi reconciliaţi. Căci prinmoartea Lui au fost şterse păcatele noastre, nu prin învierea Lui. Chiar şi ;nkerygma apostolică din prima perioadă, pe care am citat-o deja, Pavel scriecă „Cristos a murit pentru păcatele noastre". Nicăieri în Noul Testament nuscrie „Cristos a înviat pentru păcatele noastre". Dar oare nu prin învierea Luia biruit Cristos moartea? Nu, ci prin moartea Sa a nimicit El pe cel care avea

puterea morţii (Evrei 2:14).Desigur, învierea a avut o importanţă esenţială confirmarea eficacităţii

morţii Lui, în acelaşi fel în care întruparea Lui a avut rolul de a face posibilămoartea Lui. Noi trebuie să insistăm asupra faptului că lucrarea lui Cristosprin care ne-a purtat păcatele a fost încheiata la cruce, că victoria asupradiavolului, asupra păcatului şi a morţii a fost cîştigată acolo şi că rolul învieriia fost acela de a-I da lui Isus Cel respins de oameni dreptul de a declara cuputere că El este Fiul lui Dumnezeu şi de a declara public că moartea Lui «prin care El ne-a purtat păcatele a fost eficienta pentru iertarea păcatelor.Dacă nu ar fi înviat, credinţa şi propovăduirea noastră ar fi fost zadarnice, întrucît Persoana Lui şi lucrarea Lui nu ar fi primit sprijinirea divină.32 Acestaeste subînţelesul cuvintelor din Romani 4:25, care, la prima vedere, par să ne

spună că învierea lui Cristos este modalitatea prin care sîntem îndreptăţiţi:„El a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat pentru îndreptăţireanoastră". Charles Cranfield explică: „Lucrul de care aveau nevoie păcatelenoastre a fost în primul rînd moartea ispăşitoare a lui Cristos, şi totuşi, dacămoartea Lui nu ar fi fost urmată de învierea Lui, ea nu ar fi fost lucrareamăreaţă a lui Dumnezeu pentru îndreptăţirea noastră".33 în plus, datorită învierii, Cel care ne dă mîntuirea pe care El a cîştigat-o pentru noi la cruce,Cel care ne dă putere prin Duhul Lui nu numai să fim părtaşi ai merituluimorţii Sale dar şi să trăim în puterea învierii Sale şi Cel care ne promite că înziua de apoi şi noi vom avea trupuri slăvite este un Cristos viu.

James Denney explică legătura din moartea şi învierea lui Isus în felulurmător:

„Nu poate fi vorba despre mîntuire din păcate dacă nu există un Mîntuitorviu: acest lucru explică de ce apostolul (adică Pavel) a pus un accent atît demare pe înviere. Dar Cel viu poate fi Mîntuitor numai fiindcă a murit: acestlucru explică accentul care a fost pus pe cruce. Creştinul crede într-un Domn

234


viu altfel n-ar putea crede deloc; dar el crede într-un Domn viu care a muritca să ne împace, căci numai El poate să aprindă credinţa unui suflet care seaflă sub condamnarea păcatului.34

Pe scurt, Evanghelia include atît moartea cît şi învierea lui Isus, întrucîtnu s-ar fi realizat nimic prin moartea Lui dacă El nu ar fi înviat. Şi totuşiEvanghelia vorbeşte mai mult despre cruce, întrucît crucea a fost locul undea fost dobîndită victoria. învierea nu a realizat eliberarea noastră de păcat şide moarte, dar ea ne-a asigurat că am fost eliberaţi. „Credinţa şi nădejdea"noastră sînt „în Dumnezeu" datorită învierii (1 Petru 1:3, 21).

Participarea la victoria lui Cristos

Si pentru creştini, ca şi pentru Cristos, viaţa implică conflict. Dar şi pentrucreştini, ca şi pentru Cristos, ea ar trebui să implice de asemenea victorie. Noitrebuie să fim victorioşi, aşa cum şi Cristos a fost victorios. Nu le-a scris Ioan„tinerilor" din bisericile pe care le supraveghea tocmai pentru faptul că au„biruit pe cel rău"? Nu a făcut Isus în mod voit o paralelă între El însuşi şinoi în sensul acesta, promiţîndu-i celui care va birui că va şedea cu El pescaunul de domnie, aşa cum El însuşi a biruit şi stă pe scaunul de domnie alTatălui?35

Şi totuşi paralela este numai parţială. Ar fi cu totul imposibil ca noi săluptam împotriva diavolului şi sâ-1 biruim prin propriile noastre puteri; nelipseşte atît abilitatea cît şi puterea de a face lucrul acesta. De asemenea, arfi de prisos să încercăm, întrucît Cristos a făcut deja lucrul acesta. De aceea,victoria creştinilor constă în participarea lor la victoria lui Cristos şi în faptulde a se bucura de beneficiile ei. Noi îi putem mulţumi lui Dumnezeu „carene dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos". Noi ştim că Isus, care a înviatdin morţi, stă acum la dreapta Tatălui în locurile cereşti. Dar Dumnezeu„ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos... şi ne-a pus să şedem împreună înlocurile cereşti". Cu alte cuvinte, prin puterea plină de bunăvoinţă a luiDumnezeu, noi cei care am avut parte de învierea lui Cristos avem deasemenea parte de a sta pe tronul Lui. Dacă Dumnezeu a pus toate lucruriles ub picioarele lui Cristos şi dacă noi sîntem în El, atunci ele trebuie să fie şisub picioarele noastre. Ca să ne folosim de metafora pe care însuşi Isus aolosit-o, acum cînd omul cel tare a fost dezarmat şi legat, este timpul potrivit

să năvălim în palatul lui şi să-i prâdăm averile.36

Dar nu-i chiar aşa de simplu. Căci cu toate că diavolul a fost înfrînt, el încănu recunoaşte că este înfrînt. Cu toate că a fost răsturnat, el nu a fost încă

'nat. De fapt, el continuă să stâpînească cu mare putere. Aşa se explicăsiunea pe care o simţim atît în teologia cît şi în experienţa noastră. Pe de-o

> sîntem înviaţi, stăm pe tron cu Cristos şi domnim împreună cu El, aşaam văzut mai înainte, iar stăpînirile şi puterile răului sînt puse de

altă n C Z e u s u b Picioarele Lui (prin urmare şi sub picioarele noastre); pe deParte, sîntem avertizaţi (de asemenea în Efeseni) că aceleaşi forţe

235




spirituale ni se împotrivesc aşa încît noi nu avem şanse să rezistăm împotrivalor dacă nu sîntem înzestraţi cu puterea Domnului şi blindaţi cu armăturaLui.37 Sau putem prezenta acelaşi paradox dar în alte cuvinte. Pe de-o parte,ni se garantează că, fiind născuţi din Dumnezeu, Cristos ne protejează şi „celrău nu se atinge" de noi; pe de altă parte, sîntem atenţionaţi că tot „cel rău"este cel care „dă tîrcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită".38

Mulţi creştini aleg una din cele două situaţii, sau oscilează nehotărîţi în treele. Unii sînt triumfalişti, şi văd numai aspectul victoriei decisive a lui IsusCristos, neglijînd avertizările apostolilor cu privire la puterile întunericului.Alţii sînt defetişti, şi văd numai răutatea înspăimîntătoare a celui rău, negli jînd aspectul victoriei pe care Cristos a cîştigat-o deja asupra lui. Tensiuneaface parte din dilema creştină cauzată de tensiunea dintre „deja" şi „nu încă", împărăţia lui Dumnezeu a fost deja inaugurată şi cîştigâ teren; dar ea nu afost încă împlinită. Veacul nou (veacul viitor) a venit deja, aşa încît noi am„gustat... puterile veacului viitor"; dar veacul cel vechi nu s-a încheiat complet. Noi sîntem deja fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi nu mai sîntem sclavi; darnu am intrat încă în „slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu".39 Un accentexagerat pe „deja" duce la triumfalism, la pretenţia de desăvîrşire - morală(o stare lipsită de păcat) sau fizică (o stare de perfectă sănătate) - careaparţine numai împărăţiei împlinite, care ţine de „nu încă". Un accent exagerat pe „nu încă" duce la defetism, la complacerea în a face răul, lucru careeste incompatibil cu acel „deja" pe care-1 avem în victoria lui Cristos.

O altă cale de a aborda această tensiune este aceea de a analiza implicaţiileverbului katargeo, care, cu toate că deseori este tradus în româneşte prin „animici", în realitate nu înseamnă tocmai aceasta. înţelesul lui este acela de „aface ineficient sau inactiv" şi se foloseşte pentru un pămînt neproductiv saupentru pomii neroditori. Pămîntul şi pomii continuă să existe. Nu au fost

distruse nici una nici cealaltă. Şi pămîntul şi pomii însă sînt neroditori. Deaceea, cînd acest verb se referă la diavolul, la starea noastră decăzută şi lamoarte,40 noi ştim că aceste lucruri n-au fost „nimicite" complet. Căci diavoluleste încă foarte activ, starea noastră decăzută continuă să se afirme şi moartea va continua să ne afecteze pînă cînd vine Cristos. Atunci, nu înseamnă căele au încetat să mai existe, ci doar că puterea lor a fost frîntă. Aceste lucrurinu au fost abolite, ci au fost răsturnate.

Ioan face o afirmaţie importantă şi anume că „Fiul lui Dumnezeu S-aarătat ca să nimicească lucrările diavolului (1 Ioan 3:8, literal „să desfacă"sau „să nimicească"). El a venit să-1 înfrunte şi să-1 înfrîngă pe diavolul, şiastfel să anuleze paguba pe care a făcut-o el. Care sînt aceste „lucrări alediavolului", aceste efecte ale activităţii lui mîrşave? Lui Luther, de exemplu,i-a făcut plăcere să le înşire, în comentariul său asupra Galatenilor. într-unloc a scris că „legea, păcatul, moartea, diavolul şi iadul" constituie „toaterelele şi nenorocirile omenirii" (p. 162), iar în alt loc a scris că „păcatul,moartea şi blestemul" sînt „acei tirani puternici şi invicibili" din mîna cărora

236


mai Cristos ne poate elibera (p. 275). în faimosul său comentariu asupra% istolei către romani, Anders Nygren ne sugerează că în capitolele 5 pînă las ni se descrie viaţa acelei persoane care a fost îndreptăţită prin credinţă:Capitolul 5 ne spune că aceasta înseamnă să fii izbăvit de tnînie. Capitolul 6

ne spune că înseamnă să fii izbăvit de păcat. Capitolul 7 - să fii izbăvit de Lege.Si capitolul 8 ne spune că noi sîntem izbăviţi de moarte" (p. 188). SîntA ocupat ^ f aptul că aceste liste omit orice aluzie la carne, sau „fireanămînteascâ" (starea noastră decăzută) şi la „lume" (societatea nelegiuită),noţiuni care, cel puţin celor care frecventează regulat biserica, le sînt familiare din tripleta „lumea, firea pămîntească şi diavolul". Aşadar, cele patrulucrări ale diavolului" din care ne eliberează Cristos şi asupra cărora mi se

pare că se concentrează scriitorii Noului Testament sînt legea, firea pămîntească, lumea şi moartea.

în primul rînd, prin Cristos noi nu mai sîntem sub tirania Legii. Pentrumulţi este surprinzător faptul că Legea, darul cel bun al lui Dumnezeu datpoporului Său, care în ea însăşi este „sfîntă, dreapta şi bună", poate să devinăun tiran care să ne înrobească. Dar aceasta este exact ceea ce ne învaţă Pavel.„înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţacare trebuia să fie descoperita." Motivul este că Legea condamnă neascultarea noastră şi ne duce sub „blestemul" sau judecata ei. Dar Cristos ne-arăscumpărat de sub blestemul Legii devenind blestem pentru noi. Acesta estesensul în care „Cristos este sfîrşitul Legii" şi în care noi nu mai sîntem „sub"ea.41 Acest lucru nu înseamnă că nu mai există obligaţii morale ci numaidragostea, aşa cum au propovăduit adepţii „noii moralităţi", în anii 60, sau cănoi nu mai avem obligaţia de a asculta de Legea lui Dumnezeu, aşa cumpropovăduiesc alţi antinomieni. Nu, ci întrucît tirania Legii este blestemul ei,de sub acest blestem am fost noi eliberaţi de Cristos, aşa încît nu mai sîntem„sub" el. Legea nu ne mai ţine robi prin condamnarea ei. Cheirographon-ul

despre care am vorbit mai înainte a fost şters. Primele patru versete dinRomani 8 aduc toate aceste aspecte într-un singur loc. Ele spun că pentru ceicare sînt în Cristos nu mai există nici o „osîndire" (v. 1), căci Dumnezeu aosîndit deja păcatele noastre în Isus Cristos (v. 3) şi că El a făcut lucrul acestaca „porunca Legii să fie împlinită în noi" (v. 4). Aşadar, aceeaşi cruce a luiCristos, care ne izbăveşte de condamnarea Legii, ne cere să fim ascultătoride Lege.

. al do 'lea rînd, prin Cristos noi nu mai sîntem sub tirania cărnii. \ ornilescu traduce cuvîntul Sarx care înseamnă carne, cu firea pămîntească

• r-)- Prin carne Pavel înţelege starea noastră decăzută sau umanitateastrâ nerăscumpărată, tot ceea ce sîntem noi prin naştere, prin ceea ce, enim şi prin creşterea noastră înainte de a ne fi înnoit Cristos. Fiindcă

ba & " c a r n e " a noastră sîntem „noi înşine" în Adam, caracteristica ei dedi

e s t e egocentrismul ei. Pavel ne pune la îndemînâ un catalog cu unelee cele mai rele şi mai urîte fapte ale ei şi care include imoralitatea

237




sexuală, idolatria şi practicile oculte (închinarea la altceva în afară de Dumnezeu), ura, invidia şi mînia, ambiţia egoistă, disensiunile şi beţia. Trăind oviaţă de felul acesta, noi am fost „robiţi de to t felul de patimi şi plăceri". Aşacum Isus însuşi a spus, „oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului". DarEl a adăugat imediat: „Dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevăratslobozi". Şi izbăvirea din starea noastră decăzută şi din egoismul caracteristicacesteia vine prin cruce: „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit

împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, înaşa fel încît să nu mai fim robi ai păcatului".42 Prin crucea Sa, Cristos a cîştigatvictoria asupra cărnii, ca şi, de altfel, asupra Legii.

în al treilea rînd, prin Cristos, noi nu mai sîntem sub tirania lumii. Dacăcarnea este acea parte din lăuntrul nostru în care diavolul îşi pune piciorul,lumea este mijlocul prin care el exercită presiuni asupra noastră din exterior.Căci în acest context, „lume" înseamnă o societate omenească păgînă, a căreiostilitate faţă de Biserică se manifestă cînd prin batjocură şi persecuţie, cîndprin subversiune subtilă, adică prin infiltrarea valorilor şi a standardelor ei înbiserică. Ioan declară deschis că dragostea faţă de lume şi dragostea faţă deDumnezeu sînt două noţiuni incompatibile. Căci prin lucrurile lumii el înţelege: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii". în prima expresie „firea pămînteascâ" este traducerea lui sarx. „Carnea" şi „lumea" sîntdouă noţiuni legate inevitabil una de cealaltă, întrucît „lumea" este comunitatea celor nerăscumpăraţi, ale căror porniri sînt dictate de natura lornerăscumpărată. Asociind cele trei expresii, se pare că însuşirile lumii pe carele subliniază Ioan aici sînt dorinţele ei egoiste, evaluările ei superficiale (ochiivăd lucrurile numai la suprafaţă) şi materialismul ei arogant. Isus însă aafirmat: „Eu am biruit lumea". El a respins întru totul valorile ei denaturateşi Şi-a păstrat perspectiva Lui religioasă neîntinata. Apoi Ioan adaugă că prinCristos şi noi putem fi biruitori:

„pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea cecîştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruitlumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?"43

Numai atunci cînd credem în Isus Cristos valorile noastre se schimbă. Noi nune mai conformăm valorilor lumii, ci în schimb găsim că sîntem transformaţiprin reînnoirea minţii care pătrunde şi aprobă voia lui Dumnezeu. Şi nimicnu ne lecuieşte de ceea ce este lumesc mai mult decît crucea lui Cristos. Princruce a fost răstignită lumea faţă de noi şi noi faţă de lume, 44 aşa că sîntemeliberaţi de tirania ei.

în al patrulea rînd, prin Cristos, noi nu mai sîntem sub tirania morţii. Nise spune uneori că dacă înaintaşii noştri din secolul al XlX-lea aveau o obsesiebolnavă a morţii, dar nu vorbeau niciodată de sex, generaţia zilelor noastre

este obsedată cu sexul, dar nimeni nu discută despre moarte. Frica de moarte238


este practic universală. Se spune că Ducele de Wellington a spus că „omulcare pretinde că nu a simţit niciodată frica de moarte trebuie să fie un laş sauun mincinos". Şi dr. Samucl Johnson a adăugat că „nici un om în deplinefacultăţi mintale nu poate muri fără să fie tulburat de o oarecare teamă".45

Dar Isus Cristos este în stare sâ-i elibereze şi pe aceia care „prin frica morţiierau supuşi robiei" toată viaţa lor. Acest lucru este posibil întrucît El a nimicit(a dezbrăcat de putere) „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul"(Evrei 2:14).

Isus Cristos nu S-a mulţumit numai să-1 detroneze pe diavolul, ci S-a şiocupat de păcat. De fapt, El S-a ocupat de moarte ocupîndu-Se de păcat. Căcipăcatul este „boldul morţii", motivul principal pentru care moartea este

dureroasă şi otrăvitoare. Păcatul este cel care cauzează moartea şi care dupămoarte va aduce judecata. De aici rezultă frica noastră de moarte. DarCristos a murit pentru păcatele noastre şi le-a luat. De aceea, într-un moddispreţuitor, Pavel aseamănă moartea cu un scorpion al cărui ac a fost smulsşi cu un cuceritor militar a cărui putere a fost frîntâ. Acum, fiindcă sîntemiertaţi, moartea nu ne mai poate vătăma. Deci apostolul strigă sfidător:„Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul moarte?" Desigur că eanu are nici o replică. Aşadar, el strigă din nou, de data aceasta triumfător, nusfidător: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos" (1 Corinteni 15:55-57).

Care ar trebui atunci să fie atitudinea unui creştin faţă de moarte?Moartea este încă un duşman, este ceva nenatural, neplăcut şi josnic - de faptea este „vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit". Şi totuşi, ea este un duşman

înfrînt. Datorită faptului că Isus Cristos ne-a luat păcatele, moartea şi-apierdut puterea de a ne vătăma şi de a ne înfricoşa. Isus a exprimat pe scurtacest adevăr în una dintre cele mai importante afirmaţii pe care le-a făcut:

„Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată".46 Adică, Isus este învierea credincioşilor care mor şi viaţa credincioşilor care trăiesc. El le-apromis celor dintîi: „Veţi trăi", spunînd prin aceasta nu numai că vor supravieţui, ci şi că vor învia. Promisiunea pe care a făcut-o celor de pe urmă este:„Voi nu veţi muri niciodată", spunînd prin aceste cuvinte nu faptul că ei vorscăpa de moarte, ci că moartea va dovedi că ea nu este decît un episodneînsemnat, o trecere spre plinătatea vieţii.

Convingerea creştină că Isus Cristos „a nimicit moartea" (2Timotei 1:10)i-a făcut pe unii credincioşi să tragă concluzia că El a nimicit şi bolile, şi că lacruce noi trebuie să căutăm atît iertare cît şi vindecare. O expunere popularăa acestui punct de vedere o găsim în BodilyHealingand theAtonement (1930),lucrare scrisă de autorul canadian T.J. McCrossan şi care a fost recentreeditată şi republicată de Kenneth E. Hagin, slujitor în biserica penticostalăRhema. McGrossan îşi prezintă punctul de vedere în cuvintele următoare:.•Toţi creştinii ar trebui să se aştepte astăzi ca Dumnezeu să-i vindece în trup,

239




deoarece Cristos a murit ca să facă ispăşire atît pentru bolile noastre cît şipentru păcatele noastre" (p. 10). El şi-a sprijinit argumentul pe Isaia 53:4,verset pe care 1-a tradus în felul următor: „Cu siguranţă El a purtat bolilenoastre şi a luat asupra Lui suferinţele noast re". El subliniază în special faptulcă verbul în limba ebraică (naşa) înseamnă a purta în sensul că cineva „suferăpedeapsa pentru un anumit lucru". întrucît acest verb este folosit şi în Isaia53:12 („a purtat păcatele multora"), „învăţătura clară... este că Isus Cristosne-a purtat bolile în acelaşi fel în care ne-a purtat păcatele" (p. 120).

Există însă trei probleme care ne împiedică să acceptăm această interpretare. Prima, verbul naşa este folosit în diferite contexte ale VechiuluiTestament, care se referă la purtarea chivotului şi a altor obiecte din cortul întîlnirii, la purtarea armurii, a armelor şi a copiilor. El apare în Isaia 52:11,cu referire la cei care poartă vasele Domnului". Aşadar, verbul în sine nu înseamnă „a purta pedeapsa pentru ceva". Sîntem obligaţi să-1 traducem înfelul acesta numai atunci cînd păcatul este obiectul lui. Afirmaţia că Cristosa „purtat" bolile noastre poate însemna (şi de fapt înseamnă) ceva cu totul

diferit. în al doilea rînd, conceptul propus de McCrossan este lipsit de sens.

„Purtarea pedepsei pentru păcat" este o noţiune uşor de înţeles, întrucîtpedeapsa păcatului este moartea şi Cristos a murit în locul nostru. Dar careeste pedeapsa bolii? Ea nu are. Boala poate ea însăşi să fie o pedeapsă pentrupăcat, dar nu este în sine un delict care atrage după sine o pedeapsă. A vorbidespre o aşa-zisă „ispăşire" pe care o face Cristos pentru bolile noastre înseamnă a încurca lucrurile; aceasta nu este o noţiune inteligibilă.

în al treilea rînd, Matei (care este evanghelistul ce se ocupă cel mai multde problema împlinirii Vechiului Testament) vorbeşte despre Isaia 53:4 nu în contextul morţii ispăşitoare a lui Isus ci în contextul lucrărilor de vindecarepe care le-a făcut Isus. Isus „i-a vindecat pe toţi bolnavii" ca să se împlineascăceea ce a fost prevestit prin Isaia. Aşadar, nu avem libertatea de a aplica textulacesta la cruce. Este adevărat că Petru citează cuvintele „prin rănile Luisîntem tămăduiţi", dar ambele contexte, atît cel din Isaia cît şi cel din Epistolalui Petru, ne spun clar că vindecarea despre care vorbesc ei este mîntuirea depăcat.47

De aceea, nu trebuie să afirmăm că Cristos a murit pentru bolile noastreca şi pentru păcatele noastre, că „există vindecare în jertfa Domnului", saucă vindecarea este disponibilă pentru fiecare om, întocmai ca şi iertarea.

Acest lucru nu înseamnă însă că trupurile noastre rămîn neafectate demoartea şi învierea lui Isus. Cu siguranţă, trebuie să luăm în serios următoarele afirmaţii pe care le face Pavel cu privire la trup:

„Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus,pentru ca şi viaţa Lui să separate în trupul nostru. Căci noi cei vii,totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa luiIsus să se arate în trupul nostru muritor" (2 Corinteni 4:10-11).

240


Apostolul se referă la caracterul infirm şi muritor al trupurilor noastreomeneşti, în special (în cazul lui) cînd acestea sînt persecutate fizic. Este,spune el, ca şi cum am purta în trupurile noastre moartea lui Isus şi scopulacestui fapt este ca viaţa lui Isus să poată fi arătată în trupurile noastre. Elnu pare să se refere la învierea trupului său, căci despre aceasta vorbeşte maitîrziu. Si nu se referă nici la faptul că a supravieţuit de pe urma atacurilorfizice la' care a fost supus, ocazii în care a fost „trîntit jos, dar nu omorît" (v.9). Nu, ci pare să spună că acum, în trupurile noastre muritoare (care sîntsortite morţii), este „arătată" (lucru repetat de două ori) chiar „viaţa lui Isus"

(expresie repetata tot de două ori). Chiar şi atunci cînd ne simţim obosiţi,bolnavi si bătuţi, noi simţim puterea şi vitalitatea care este viaţa lui Isus Cel înviat înlâuntrul nostru. în versetul 16, Pavel exprimă acelaşi lucru: „Chiardacă omul nostru de afară se trece, omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi

în zi".Noi trebuie să afirmăm plini de bucurie şi de încredere următoarele

lucruri: că viaţa lui Isus trebuie să fie arătată constant în trupurile noastre;că Dumnezeu a aşezat în trupul omului procese terapeutice minunate careluptă împotriva bolilor şi care restaurează sănătatea; că vindecarea de oricefel este o vindecare divină; că Dumnezeu poate şi uneori vindecă în chipmiraculos (fără ajutorul medicinei, instantaneu şi cu caracter permanent).Dar să aşteptăm ca bolnavii să fie vindecaţi şi ca morţii să învieze tot atît defrecvent cum ne aşteptăm să vedem că păcătoşii sînt iertaţi, ar însemna săpunem accentul pe „deja" în detrimentul lui „nu încă", înseamnă a anticipa

învierea. Pînâ atunci trupurile noastre nu vor scăpa cu totul de boală şimoarte.

Trebuie să revenim acum la cei patru tirani asupra cărora Cristos a cîştigatbiruinţa şi de care, în consecinţa, ne eliberează. Veacul cel vechi care a fostinaugurat de Adam este caracterizat prin coexistenţa celor patru tirani. înacest veac Legea înrobeşte, firea pămînteascâ domină, lumea înşeală şi moartea domneşte. „Veacul" cel nou însă, care a fost inaugurat de Cristos, secaracterizează prin har nu prin Lege, prin voia lui Dumnezeu nu prin plăcerealumii şi prin viaţă din belşug, nu prin moarte. Aceasta este victoria lui Cristosde care ne permite să avem şi noi parte.

Cartea ApocalipseiNici o altă carte a Noului Testament nu depune o mărturie mai puternică cuPnvire la victoria lui Cristos decît apocalipsa creştină pe care noi o cunoaştemca ..Apocalipsa lui Ioan" sau „Cartea Apocalipsei". Mai mult de jumătate din°ate locurile unde apar cuvinte din familia de cuvinte „biruinţă" (nikao, a

J lr ui şi nike, biruinţă) se găsesc în această carte. H.B. Swete a scris că de lanceput pînă la sfîrşit această carte este un Sursum corda, (un strigăt de'ncurajare în 1. lat. n.tr.) întrucît ea îi îndeamnă pe cititorii ei sâ-şi înalţePrivirile descurajate, să prindă curaj şi să rabde pînă la sfîrşit. Michael Green

241




a sugerat că acel imn al eliberării „We Shall Overcome" (Noi vom birui) afost scris poate ca o „temă a Noului Testament";48 şi sunetele lui triumfătoaresînt auzite pe tot parcursul cărţii Apocalipsei.

în antichitate se credea că fiecare victorie de pe cîmpul de luptă estecîştigată nu de muritori, ci de zei; „zeul este singurul care cucereşte, esteneînvins şi este de necucerit".49 De aici rezultă popularitatea zeiţeiNike, carea fost deseori pictată pe monumente şi în a cărei onoare a fost construitgraţiosul templu de lingă intrarea Parthenon-ului. M-am întrebat uneori oarenu în contrast voit cu Nike este Isus numit în Apocalipsa ho Nikon, „Biruitorul", şi dacă nu cumva numele acesta se râsfrînge şi asupra creştinilor caresînt biruitori.50

Scrisă aproape cu certitudine în timpul domniei împăratului Domiţian(81-96 d.Cr.), această carte apare într-o perioadă care se caracterizeazăprintr-o intensificare atît a persecuţiilor îndreptate împotriva Bisericii (deacum sistematice, nu spasmodice), cît şi a practicii închinării înaintea împăratului. Deseori refuzul creştinilor de a se închina a declanşat noi şi noipersecuţii. Ceea ce face cartea Apocalipsei, şi este caracteristic genului eiapocaliptic, este că ridică perdeaua care ascunde lumea nevăzută a realităţiispirituale şi ne arată ceea ce are loc după culise. Conflictul dintre Biserică şilume este văzut ca o expresie publică a competiţiei invizibile dintre Cristos şiSatan, dintre Miel şi balaur. Bătălia de veacuri este prezentată printr-o seriede imagini dramatice care au fost interpretate în diferite feluri: ca zugrăvinddesfăşurarea evenimentelor istorice ale acelui timp (curentul „preterist"), cao perindare prin secole (curentul „istoricist") sau ca un preludiu al Sfîrşitului(curentul „viitorist"). Dar nici una din aceste interpretări nu sînt satisfăcătoare. Imaginile nu pot zugrăvi evenimente succesive într-o succesiunecontinuă, întrucît judecata finală şi biruinţa finală sînt prezentate de mai

multe ori. De aceea, pare mult mai probabil că aceste imagini se suprapun;că întreaga istorie a lumii dintre prima venire a lui Cristos (biruinţa cîştigată)şi cea de-a doua venire (biruinţa recunoscută) este recapitulată de mai multeori în imagine; şi că accentul cade pe conflictul dintre Miel şi balaur care s-areflectat de mai multe ori în istorie şi care se va mai reflecta înainte de sfîrşit.

Cartea începe prezentîndu-L pe Isus Cristos ca pe „Cel întîi născut dinmorţi", „Domnul împăraţilor pămîntului" (1:5), Cel dintîi şi Cel de pe urmă,Cel viu (1:17-18) şi cu o descriere magnifică a Celui care poartă pe dreptcuvînt aceste nume ca un Domn care a înviat, S-a înălţat, este proslăvit şidomneşte. Apoi urmează scrisorile către cele şapte biserici din provinciaromană a Asiei, fiecare din acestea încheindu-se cu o promisiune făcută „celuice va birui". Apoi atenţia noastră este abătută de la Cristos Cel care colindăbisericile Sale de pe pâmînt şi ne este îndreptată spre Cristos Cel care stă înceruri pe tronul lui Dumnezeu. Tronul şi tot ceea ce este legat de el se află în centrul atenţiei pe parcursul a patru capitole (4-7). Isus Cristos estezugrăvit atît ca Leu cît şi ca Miel (o combinaţie de imagini care pot arăta că

242


puterea Lui se datorează jertfei de Sine pe care a depus-o). El este văzutstînd pe scaunul de domnie". Motivul pentru care El singur este vrednic să

deschidă cartea pecetluita (cartea istoriei şi a destinului) este că El „a biruit"(5:5). Si biruinţa Lui constă în faptul că a fost omorît şi prin sîngele Lui El arăscumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice naţiune (5:9). Autorul vreasă ne spună şi să înţelegem că sinistrele evenimente care urmează dupăruperea peceţilor şi după sunetele din trîmbiţă (război, foamete, ciumă,martiraj, cutremure de pâmînt şi dezastre ecologice) sînt negreşit sub controlul Mielului, care deja domneşte şi a cărui împărăţie desăvîrşită va fiinstaurată în curînd (11:15-18).

Interesul meu însă este acela de a ajunge la vedenia din capitolul 12, care într-un fel pare să constituie miezul cărţii. Ioan a văzut o femeie însărcinată,care avea ca haină soarele, luna ca aşternut al picioarelor ei şi douăsprezecestele ca şi coroană a ei şi care era pe punctul de a da naştere unui Fiu al căruidestin era să „cîrmuiască toate neamurile" (v. 5). Evident, El este Mesia, iarea este Biserica Vechiului Testament din mijlocul căreia S-a ridicat Mesia.Un balaur roşu, nespus de mare şi de hidos, pe care versetul 9 îl numeşte„şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana", a stat înaintea femeii, gata „să-imănînce copilul cînd îl va naşte". Dar copilul a fost „răpit la Dumnezeu şi lascaunul Lui de domnie", iar femeia a fugit într-un loc pustiu pregătit pentruea de Dumnezeu (v. 5-6).

A urmat un război în cer, în care „balaurul şi îngerii lui" au fost înfrînţi.Aşa cum Cristos a fost răpit de pe pâmînt la cer, diavolul a fost aruncat acumdin cer pe pâmînt. Cu siguranţă, victoria trebuie sâ se refere la cruce, întrucît„prin sîngele Mielului" (v. 11) 1-a biruit poporul lui Cristos pe balaur. Nici oaltă armă nu ar fi fost eficientă, căci balaurul este „cuprins de o mînie mare,fiindcă ştie că are puţină vreme" (v. 12).

Aceasta este deci situaţia. Diavolul a fost înfrînt şi detronat. Departe dea-şi înceta activitatea însă, furia pe care o simte atunci cînd ştie că sfîrşitul luieste aproape îl face să lucreze cu o putere îndoită. Biruinţa asupra lui a fostcîştigată, dar conflictul înverşunat cu el continuă. Şi în acest conflict el sebizuie pe trei aliaţi care apar acum (în vedenia lui Ioan) deghizaţi în douăfiare hidoase şi într-o prostituată îmbrăcata dezmăţat şi bătător la ochi. Esteclar că cele trei fiinţe sînt simboluri ale Imperiului Roman, în trei aspectediferite ale lui, şi anume, Roma cea care persecută, Roma cea care amăgeşteŞ> Roma cea care seduce.

Prima fiară pe care o vede Ioan ieşind din mare are şapte capete şi zececoarne ca şi balaurul, iar balaurul îi deleagă puterea, tronul şi suveranitatea,aŞa încît aceasta are adepţi în lumea întreaga. Nu este necesar sâ intrăm îndetaliile interpretării (de exemplu, pe care împăraţi îi reprezintă anumitecapete şi anumite coarne). Ceea ce este de prima importanţă este câ fiararosteşte plină de mîndrie blesteme la adresa lui Dumnezeu (13:5), că i se dăPutere „să facă război cu sfinţii" şi chiar „să-i biruiască" (temporar) (v. 7), şi

243




că i se închină toată lumea, cu excepţia celor ce-I slujesc Mielului (v. 8).Aceasta este puterea absolută a statului Roman. Dar prorocia nu s-a împlinitcomplet în Imperiul Roman. în orice stat agresiv, care I se opune lui Cristos,care asupreşte Biserica şi pretinde omagiul necondiţionat din partea cetăţenilor, oribila „fiară din mare" îşi ridică din nou capetele ei urîte şi coarneleei agresive.

Cea de-a doua fiară se ridică „din pâmînt" (v.l 1). Evident, ea este asociataprimei fiare, întrucît ea exercită autoritatea acesteia şi-i încurajează pe oameni să i se închine ei, fâcînd minuni în acest scop. Dacă primei fiare îi estecaracteristic să persecute, celei de-a doua îi este caracteristic să amăgească

(v. 14). Oamenii sînt forţaţi să se închine chipului primei fiare (o aluzie clarăla practica închinării înaintea împăratului) şi să poarte semnul fiarei, fără decare ei nu vor putea să facă negoţ. Această a doua fiară este numită mai tîrziu„prorocul mincinos" (19:20). Cu toate că în acea generaţie ea a fost simbolulcelor ce promovau închinarea înaintea împăratului, în zilele noastre ea estesimbolul religiei false şi al ideologiei false, care îi abate pe oameni de la„Dumnezeul Cel viu şi adevărat" şi-i determină să se închine oricărui altobiect.

Cel de-al treilea aliat al balaurului este prezentat numai după cîtevacapitole, iar în acest răstimp biruinţa finală a Mielului este anunţată şicelebrată de mai multe ori.51 Acest aliat al balaurului este numit „curva ceamare" (17:1). Fără îndoială, ea reprezintă încă o dată Roma, căci este numită„Babilonul cel mare" (14:8 şi 17:5), „cetatea cea mare care are stăpînire peste

împăraţii pămîntului" (17:18) şi o cetate care este aşezată pe „şapte munţi"(v.9). Dar ceea ce este simbolizat de data aceasta este corupţia morală aRomei. Ea stă pe o fiară de culoare stacojie (unii dintre împăraţii pe care sebazează autoritatea ei), este împodobită cu purpură şi stacojiu, aur, bijuteriişi perle, şi ţine în mîna ei un potir de aur „plin de spurcăciuni şi de necurăţiilecurviei ei" (v. 4). Puterea ei de seducţie este atît de mare încît se spune călocuitorii pămîntului „s-au îmbătat de vinul curviei ei" (v. 2).

Indiferent la ce se referă aceste acte de adulter - la imoralitate sexualăsau la idolatrie spirituală - ele nu au fost singura nelegiuire a ei. Noi citim maitîrziu despre luxul exagerat în care trăieşte ea (18:3) şi care provine dinnegoţul internaţional pe care-1 interprinde, inclusiv negoţul cu sclavi (v.11:13), citim despre „păcatele" şi „nelegiuirile" ei care nu sînt specificate cunumele (v. 5) şi despre aroganţa ei (v. 7). împăraţii ei vor porni război

împotriva Mielului, „dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul Domnilor şi împăratul împăraţilor" (17:14). Iar în capitolele 18 şi 19, căderea„Babilonului cel mare" nu este numai descrisă în detalii grafice, ci estedescrisă şi ca inevitabilă şi binemeritată. Isus Biruitorul este văzut pe un calalb, în timp ce „judecă şi Se luptă cu dreptate" (19:11-16). Apoi, în ultimiletrei capitole sînt descrise nimicirea finală a lui Satan şi a morţii, cerul cel nou

244


j părnîntul cel nou şi Noul Ierusalim în care nu vor fi lacrimi, moarte, durere j au noapte, căci Dumnezeu îşi va instaura Domnia Sa desâvîrşită.

Diavolul nu şi-a schimbat strategia. Cu toate că Imperiul Roman a dispărut de multă vreme, au apărut în locul lui alte sisteme de persecuţie, deamăgire şi de corupere. Astăzi, în anumite ţări hinduse şi musulmane, în ciudaDeclaraţiei drepturilor omului a Naţiunilor Unite, propovăduirea Evangheliei si convertirea sînt culpe pasibile de pedeapsa cu închisoarea şi chiar cumoartea. în Uniunea Sovietică, internarea în spitalul de psihiatrie continuăsă fie practicată în locul întemniţări i. în cele mai multe ţări marxiste se impunrestricţii severe asupra educării tinerilor şi asupra tuturor activităţilor reli

gioase care au loc mai cu seamă în afara clădirilor autorizate. Oriundepredomină o cultură necreştinâ, şansele la o educaţie mai înaltă şi numărulcelor care urmează să fie promovaţi tinde să fie limitat, iar drepturile deplineale cetăţenilor tind să fie negate.

în ce priveşte „fiara care a ieşit din pămînt" sau „prorocul mincinos",această făptură lucrează prin alte religii, prin mişcări eretice noi şi prinideologii seculare. Michael Green ne pune la dispoziţie în cartea sa I Believein Satan s Downfall informaţii foarte bine documentate atît cu privire la„fascinaţia ocultului" cît şi cu privire la „religiile false". Eu sînt de acord cuel că acestea două sînt „cele mai puternice arme din arsenalul lui Satan" (p.194). în ce o priveşte pe „curva cea mare", atacul asupra moralităţii creştinetradiţionale (adică, biblice) a penetrat acum chiar şi sistemele de apărare aleBisericii. în ce priveşte caracterul sacru al vieţii omului (de exemplu, referitorla avorturi şi la experimentele ce se fac pe embrioni) Biserica tinde să fieechivocă. Nu există nici un consens împotriva imoralităţii diferitelor arme deluptă ale Satanei. Divorţul este tolerat într-o măsură tot mai mare, chiar

printre liderii creştini. Alte stiluri de viaţă sexuală care apar pe lîngă mono-gamia heterosexualâ nu sînt condamnate întotdeauna. Şi noi cei din Occidentcontinuăm să ne bucurăm de un belşug care ne face insensibili în faţamilioanelor de oameni care duc lipsă.

Mesajul cărţii Apocalipsei este că Isus Cristos 1-a învins pe Satan şi căintr-o zi îl va distruge cu totul. în lumina acestei certitudini trebuie să vedemconfruntarea pe care o avem cu permanenta sa activitate maliţioasă, carepoate fi fizică (prin persecuţie), sau intelectuală (prin amăgire) sau morală(prin corupere). Atunci, cum putem participa la victoria lui Cristos şi cum'om birui puterea diavolului? Cum am putea noi să ne numărăm printre•.biruitori"? Cum putem spera să-1 facem pe duşman să se retragă, nu numai•n vieţile noastre ci din lumea pe care a uzurpat-o?

In primul rînd, ni se spune să ne împotrivim diavolului. „împotriviţi-vâ lui,Ţi în credinţă." Apoi, „împotriviţi-vâ lui şi el va fugi de la voi."52 Noi nubuie să ne temem de el. O mare parte din parada lui de putere este pură

ăroşenie, mtrucft e' a fost răsturnat la cruce, iar nouă ne trebuie curajul

o stopăm. îmbrăcaţi în armătura lui Dumnezeu, noi ne putem împotrivi

245




acestei puteri (Efeseni 6:10-17). Nu trebuie să fugim de diavolul, ci dimpotrivă să ne împotrivim lui aşa încît el să fugă de noi. Vocea noastrănehotărîtă însă, nu este suficient de autoritară ca să îl reducem la tăcere. Noinu-i putem spune în numele nostru, aşa cum i-a spus Isus: „Pleacă, Satano".Dar putem face lucrul acesta în Numele lui Isus. Trebuie să cerem biruinţacrucii. „în Numele lui Isus, al lui Isus Biruitorul, care te-a înfrînt la cruce,pleacă Satano". Aceasta dă rezultate. El îl cunoaşte pe Cel ce 1-a biruit. Elfuge dinaintea Lui.

în al doilea rînd, ni se spune sâ-L proclamăm pe Isus Cristos. Propo-vâduirea crucii este încă puterea lui Dumnezeu. Prin proclamarea lui Cristos

Cel răstignit şi înviat putem să-i întoarcem pe oameni „de la întuneric lalumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu" (Faptele 26:18) şi în felulacesta împărăţia Satanei se va retrage şi va face loc împărăţiei lui Dumnezeu.Nici un alt mesaj nu are această forţă inerentă. Nici un alt nume nu esteapărat şi onorat de Duhul Sfînt în acelaşi fel.

Atît în propriile noastre vieţi cît şi în cadrul lucrării Bisericii doar crucealui Cristos este cea prin care Satan a fost înfrînt, care îl biruieşte. Sîntadevărate şi astăzi cuvintele care spun că „Ei l-au biruit prin sîngele Mieluluişi prin cuvîntul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînă la moarte"(Apocalipsa 12:11). Este esenţial să-L mărturisim pe Cristos fără să necompromitem. La fel de esenţial este să fim gata, dacă este necesar, să nedăm viaţa din pricina Lui. Dar în ambele cazuri este indispensabil conţinutulcredinţei şi al mesajului nostru, şi anume, victoria obiectivă şi decisivă aMielului asupra tuturor puterilor întunericului, pe care a cîştigat-o atuncicînd Şi-a vărsat sîngele pe cruce.

Note:1. 1 Corin teni 15: 57; Romani 8:37; 2 Corinteni 2:1 4; Apocalipsa 2 şi 3.2. Apocalipsa 3:2 1; 5:5; 12:11 ; Coloseni 2:1 5.3. Citat din comentar iul pe care 1-a scris Joh n Eadie asupra Epistolei către

Coloseni (p. 174) de către T.J. Crawford, în Doctrine of Holy Scripture, p.127.

4. H.E.W. Turner, Patristic Doctrine, p. 47.

5. Rudolf Bultmann, Kerygma and Myth, p. 4-5.

6. 1 Cronici 29: 11 ; Isaia 9:6-7.

7. Apocalipsa 12:1 ş.a.m.d.; Matei 2:1- 18; 4:1- 11; Ioan 6:15 ; Matei 16:2 3;Ioan 13:27.

8. De exemplu, Marcu 1:24 (demon i); Matei 4:23 (boli) şi Marcu 4:39 (natu ra ) .

9. Luca 10:18 ; 11:21-22; Marcu 3:27.

10. Ioan 12:31; 14:30; 16:11.

246


*nd aproximativ din perioada Celui de-al II-lea Război Mondial şi în11. Inc p ^ publicarea cărţii lui Hendri k Berkhof Christ and the Powers şi

s p eă r t i i [U j G . B . Ca ird Principalities and Powers, a fost disputată viu pro

bi Cmâ identităţii „stăpînirilor şi puterilor" despre care vorbeşte Pavel. î in te de ac east ă pe ri oa dă se pă re a că to ţi au fost de ac or d că pr in ac ea st ă

e s j e pavel s-a referit la agenţii spirituale, atît angelice cît şi demonice.Dar întrucît cuvintele archai (stăpînitori) şi exousiai (puteri) sînt folositede el cu referire la puterile politice, unii au sugerat că Pavel însuşi a începutsă demitologi zeze" conceptul de îngeri şi demoni şi că el vede mai degra bă

în aceş ti a ni şte st ru ct ur i ale un or pu te ri pă mî nt eş ti , mai cu se am ă st at ul ,dar si tradiţia, moda, legea, economia şi chiar religia. Cu toate că aceastăinterpretare se bucură de popularitate în anumite grupuri evanghelice (cîtsi în grupuri liberale), ea rămîne neconvingătoare. Adăugarea expresiei „înlocurile cereşti" în pasajul din Efeseni şi antiteza pe care o găsim în Efeseni6:10 la expresia „carne şi sînge", să nu mai vorbim de caracterul global alinfluentei puterilor, pare să se potrivească mai bine conceptului unor fiinţesupranaturale, deşi cu siguranţă aceste fiinţe pot folosi şi folosesc structuricît si indivizi ca mediul al activităţii lor. Pentru un studiu mai aprofundat,vezi discuţia în Comentariul asupra Epistolei către efeseni, p. 267-275;E.M.B. Green, în Satams Downfall, p. 84 ş.m.d. şi apoi, în special, discuţiacompletă intitulată „Stăpîniri şi puteri", de P.T. O Brien, p. 110-150.

12. F.F. Bruce, Colossians, p. 238.

13. J. Jeremias, Central Message, p. 37.

14. PeterO Brien, Colossians, p. 133. Compară p. 124.

15. Ibid., p. 127.

16. Ibid., p. 129.17. H.C.G. Moule, Colossian Studies, p. 159. Calvin spunea: „A fost ca şi cum

crucea care era plină de ruşine, a fost schimbată într-un car triumfal!"(Institutes, II.xvi.6).

18. Alexander Maclaren, Colossians and Philemon, p. 222.

19. Ioan 19:11; Matei 26:53; Marcu 15:30.

20. 2 Corinteni 13:4; 1 Corinteni 1:25; Ioan 14:30.

21. F.F. Bruce, Colossians, p. 239.

22. Faptele 2:24; Efeseni 1:20-23; 1 Petru 3:22.23. Faptele 26:18; 1 Tesalonic eni 1:9; Coloseni 1:13. Printr e animişt i, care

acum se numesc „relegionişti tradiţionali", şi care trăiesc cu frica de spirite,conceptul unei „confruntări a puterii" cu Isus este deosebit de important.Faptul că oamenii se întorc să-L slujească pe Dumnezeul Cel viu şi adevărateste în mod normal o reacţie la anumite demonstraţii clare şi convingătoareale puterii lui Cristos asupra puterilor spiritelor (empiric), şi nu o acceptareintelectuala a adevărurilor despre Isus Cristos (cognitiv)". (Christian Wit-

ness to Tradiţional Religionists of Asia and Oceania, Lausanne OccasionalPaper No. 16, p. 10). Vezi de asemenea aite documente de la Lausanne caresînt legate de propovăduirea Evangheliei între alte popoare similare din

America Latină si zona Caraibilor (No. 17) şi din Africa.

247




24. Apocalipsa 20:1-3; Matei 28:18-20.25. Psalmul 110:1; Filipeni 2:9-11; Apocalipsa 20:10, 14; 1 Corinteni 15:24 -28.26. Marcu8:31; 9:31; 10:34.27. Ioan 10:17-18; compară 2:19.28. Faptele 2:23-24; 1 Corinteni 15:1-8.29. 1 Tesaloniceni 4:14; 2 Corinteni 5:15.30. Romani 6:1-4; Luca 24:30-35.31. E.M.B. Green, Empty Cross, p. 11.32. De exemplu, Faptele 2:24; 5:31; Romani 1:4; 1 Corinteni 15:12 ş.m.d.

33. C.E.B. Cranfield, Romani, Voi. I, p. 252.34. James Denney, Death of Christ, p. 73.35. 1 Ioan 2:13; Apocalipsa 3:21.36. 1 Corinteni 15:57; Efeseni 1:20-23; 2:4-6; Marcu 3:27.37. Efeseni 1:20-23; 6:10-17.38. 1 Ioan 5:18; 1 Petru 5:8.39. Evrei 6:5; 1 Ioan 2:8; Romani 8:21.40. Evrei 2:14 (diavolul); Romani 6:6 („carnea" sau „natura decăzută"); 2

Timotei 1:10 (moartea).41. Galateni 3:23 şi 13; Romani 6:14; 10:4; Galateni 5:18.42. Galateni 5:19-21; Tit 3:3; Ioan 8:34-36; Romani 6:6.43. 1 Ioan 2:15-16; Ioan 16:33; 1 Ioan 5:4-5.44. Romani 12:1-2; Galateni 6:14.45 . Life of Johnson, de Boswell, voi. II, p. 212.46. 1 Corinteni 15:26; Ioan 11:25-26.

47. Matei 8:16-17; Isaia 53:5; 1 Petru 2:24.48. E.M.B. Green, Satan s Downfall, p. 220.49. Articolul lui O. Bauernfeind despre grupul de cuvinte nikao.

50. Pentru ho nikon, vezi Apocalipsa 2:7, 11, 17, 26; 3:5, 12, 21 (de două ori);6:2; 21:71.

51 . De exemplu, Apocalipsa 14:1-5; 15:1-4; 16:4-7.52. 1 Petru 5:8-9; Iacov 4:7.

248

IV

TRĂIREASUB CRUCE



10ADUNAREA SFINŢILOR

ÎN SĂRBĂTOARE

Poate cititorul a găsit că pînă aici aceasta prezentare a crucii lui Cristos esteprea individualista. Daca este aşa, trebuie să refacem balanţa în acest capitol.Căci acelaşi Nou Testament care conţine o străfulgerare de individualism dinpartea lui Pavel, „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc... în credinţa

în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine",insistă de asemenea asupra faptului că Isus Cristos „El S-a dat pe Sine însuşipentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi sâ-Si curâţească un

norod, care să fie al Lui, plin de rîvnâ pentru fapte bune". Aşadar, scopulLui de a Se da pe Sine pe cruce nu a fost acela de a mîntui indivizi izolaţi şide a le perpetua în felul acesta singurătatea, ci să creeze o nouă comunitatea cărei membri îi vor aparţine Lui, care se vor iubi unii pe alţii şi care vor slujilumea plini de rîvnă. Aceasta comunitate a lui Cristos nu este nici mai multnici mai puţin decît o umanitate reînnoita şi reunită, al cărui cap este El, fiindal doilea Adam. Ea îi va incorpora atît pe evrei cît şi pe neevrei, după aceleaşireguli. De fapt, va include reprezentanţi din fiecare naţiune. Cristos a murit într-o singurătate jalnică, respins de propria Lui naţiune şi părăsit de ucenicii

Lui, dar înălţat pe cruce, El i-a atras pe toţi oamenii la Sine. Şi din ZiuaCincizecimii încoace este evident că o convertire la Cristos înseamnă o convertire la comunitatea lui Cristos, căci oamenii se întorc de la ei înspre El, şide la acest „neam stricat" la cealaltă alternativă, la societatea care esteadunată în jurul Lui. Aceste două transfere - cel al adeziunii personale şi celprin care se dobîndeşte calitatea de membru al unei comunităţi - nu pot fiseparate.2

în Noul Testament se dedică mult spaţiu descrierii acestei societăţi noi şi

răscumpărate - a crezurilor şi valorilor ei, a standardelor, a îndatoririlor şi adestinului ei. Tema acestui capitol este aceea că această comunitate a luiCristos este comunitatea crucii. Venind în existenţă prin cruce, ea continuăsa Căiască prin cruce şi sub cruce. Perspectiva noastră şi comportamentulnostru sînt guvernate de cruce. Toate relaţiile noastre au fost transformateadical de ea. Crucea nu este doar un simbol cu care să arate identitatea

noastră şi nici un steag sub care să mărşâluim; ea este şi o busolă care neorientează într-o lume dezorientată. în mod concret, crucea ne

251



Trăirea sub cruce

revoluţionează atitudinile noastre faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine, faţăde alţi oameni atît din Biserică cît şi din afara Bisericii şi faţă de problemelegrave de violenţă şi suferinţă. Vom dedica un capitol fiecăreia din aceste patrurelaţii.

O nouă relaţie cu DumnezeuCele patru imagini ale mîntuirii pe care le-am analizat în capitolul 7, vorbesctoate despre noua noastră relaţie cu Dumnezeu. Datorită faptului că El aacţionat în dragostea Sa şi Şi-a abătut mînia, noi am fost îndreptăţiţi prin El,

răscumpăraţi pentru El şi reconciliaţi cu El. Şi reconcilierea noastră includeconceptele de „acces" (sau „intrare", n.tr.) şi de „apropiere", care sînt aspecteale cunoaşterii noastre dinamice despre Dumnezeu sau despre „viaţa veşnică" (loan 17:3). Această relaţie intimă cu Dumnezeu, care a înlocuit vecheaşi dureroasa înstrăinare, are mai multe caracteristici.

în primul rînd, ea se caracterizează prin îndrăzneală. Cuvîntul pe careapostolii au preferat sâ-1 folosească pentru aceasta relaţie este parresia, care

înseamnă „caracter deschis, francheţe, vorbire directă" (AG), atît în mărturiape care o depunem înaintea lumii cît şi în rugăciunile pe care I le înălţăm luiDumnezeu. Prin Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu cu sinceritate(parresia) şi încredere. Datorită faptului că Marele nostru Preot este Cristos,noi avem parresia să venim înaintea „scaunului harului" lui Dumnezeu, şiparresia prin sîngele lui Cristos, să intrăm „în Locul Prea Sfînt", chiar înprezenţa lui Dumnezeu.3 Acest drum deschis şi această libertate de exprimare

în rugăciunile pe care I le înălţăm lui Dumnezeu nu sînt noţiuni incompatibilecu umilinţa, căci ele se datorează întru totul meritului lui Cristos, nu merituluinostru. Sîngele Lui ne-a curăţat conştiinţa (într-un mod care era imposibil înzilele Vechiului Testament), şi Dumnezeu ne-a promis că nu-Şi va mai aduceaminte de păcatele noastre. Aşadar, noi privim acum în viitor cu siguranţă,nu cu frică. Noi ne dăm seama de puterea logicii lui Pavel care spune că

întrucît, pe cînd eram duşmanii lui Dumnezeu, noi am fost îndreptăţiţi şireconciliaţi prin moartea lui Cristos, „cu cît mai mult" acum, după ce am fost

îndreptăţiţ i şi reconciliaţi, vom fi scăpaţi în ziua de apoi de mînia lui Dumnezeu. Fiindcă sîntem acum „în Cristos", noi sîntem plini de încredere că „întoate lucrurile" Dumnezeu lucrează spre binele nostru, şi că nimic nu nepoate despărţi de dragostea Lui.4

Cea de-a doua caracteristică a noii relaţii pe care o avem cu Dumnezeueste dragostea. într-adevăr, „noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întîi". înaintede aceasta ne era frică de El. Dar dragostea a alungat acum frica. Dragosteaproduce dragoste. Dragostea lui Dumnezeu în Cristos, care într-un sens ne-aeliberat, din alt punct de vedere ne îngrădeşte, întrucît nu ne lasă o altă

alternativă decît aceea de a trăi restul vieţii noastre pentru El, adorîndu-L şislujindu-I cu recunoştinţă.5

252

Adunarea sfinţilor în sărbătoare

Bucuria este cea de-a treia caracteristică a celor răscumpăraţi prin cruce.Cînd exilaţii în Babilon s-au întors la Ierusalim, au scos „strigăte de bucurie"si tot Iuda s-a bucurat". Vechea înstrăinare şi umilinţă a trecut; Dumnezeui'-a scăpat şi i-a restaurat. Ei au asociat această veselie cu festivităţile secerişului: „Cei ce samână cu lacrimi vor secera cu cîntări de veselie. Cel ceumblă plîngînd cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie cînd îşi strîngesnopii". Cu cît mai mult trebuie să ne bucurăm noi în Domnul, care ne-aeliberat dintr-o sclavie şi mai cumplită? Era dificil pentru primii creştini să-şistâpînească bucuria: ei luau masa împreună „cu bucurie şi curăţie de inimă".6

îndrăzneala, dragostea şi bucuria nu trebuie să fie privite ca nişte experienţe lăuntrice personale; ele trebuie să caracterizeze închinarea noastrăpublică. Puţinul timp pe care-1 petrecem împreună în Ziua Domnului, departe de a fi despărţit de restul vieţii noastre, are menirea de a aduce această

închinare publică în centrul atenţiei. Umili (ca păcătoşi), dar totuşi cu îndrăzneală (ca păcătoşi iertaţi), noi intrăm în prezenţa Lui Dumnezeu, râspunzîndla iniţiativa Lui plină de dragoste, cu dragostea noastră nu închinîndu-nenumai cu instrumente muzicale, ci dînd glas bucuriei noastre în cîntări delaudă. W.M. Clow a avut dreptate atunci cînd ne-a îndreptat atenţia sprecîntare ca un aspect unic al închinării creştine, şi spre motivele pe care le avemde a ne închina prin cîntare:

„Nu există iertare în lumea aceasta şi nici în lumea care va veni, decît princrucea lui Cristos. „Prin omul acesta vi se propovâduieşte iertareapăcatelor." Religiile păgîne aproape că n-au cunoscut deloc cuvîntul...Marile credinţe, budismul şi mahomedanismul, nu au loc nici pentru

necesitatea reconcilierii şi nici pentru obţinerea harului reconcilierii. Ceamai clară dovadă este cea mai simplă. Ea se găseşte în imnurile creştine.Un templu budist nu răsună niciodată de cîntări de laudă. închinătoriimusulmani nu cîntă niciodată. în cel mai fericit caz, rugăciunile lor sîntrugăciuni de predare sau de cerere. Rareori ating nota mai veselă demulţumire. Ei nu se înveselesc niciodată cu cîntările celor iertaţi."7

Dimpotrivă, ori de cîte ori creştinii se adună împreună este imposibil să-i°pnm de a nu cînta. Comunitatea creştină este o adunare a sfinţilor însărbătoare.

Pavel exprimă euforia umană făcînd aluzie la cel mai bine cunoscutpraznic evreesc: „Cristos, Pastele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim darPraznicul..." (1 Corinteni 5:7). Strict vorbind, „Pastele" se referă la masaomunâ care se lua seara în cea de-a cincisprezecea zi a lunii Nisan, imediatupâ fierea mieilor pascali din după-masa aceea (cea de-a patrusprezecea

a lunii Nisan), cu toate că acest termen a fost folosit şi pentru Praznicul

~ nu nedospite care urma după Paşte şi care avea o durată de o sâptămînă.meiul bucuriei poporului era răscumpărarea lor costisitoare din Egipt. Dar

253



Trăirea sub cruce

si mai costisitoare a fost jertfa răscumpărătoare de pe cruce a lui Isus.Datorită faptului că El, Mielul nostru Pascal, a fost junghiat şi datoritafaptului că am fost eliberaţi prin vărsarea scumpului Său sînge, sîntem îndemnaţi să ţinem acest praznic. De fapt, întreaga viaţă a comunităţii creştine artrebui să fie văzută ca un praznic în care cu dragoste, cu bucurie şi cu

îndrăzneala sărbătorim ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Cristos.Sărbătorind în felul acesta, noi ne integrăm în închinarea cerului, aşa încît nealăturăm „cu îngerii şi cu arhanghelii şi cu toată oştirea cerească" care îi dauslavă lui Dumnezeu. Şi datorită faptului că închinarea noastră înaintea luiDumnezeu este în esenţă recunoaşterea meritului Său, noi ne unim cu corulceresc şi cîntăm despre faptul că El este vrednic atît în rolul Lui de Creatorcît şi în rolul Lui de Răscumpărător:

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru,să primeşti slava cinstea şi puterea,

căci tu ai făcut toate lucrurileşi prin voia Ta stau în fiinţă, şi au fost făcute!"

(Apocalipsa 4:11).

„Vrednic este Mielul care a fost junghiat,să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria,

cinstea, slava şi lauda!" (Apocalipsa 5:12).

Este surprinzător faptul că aluziile lui Pavel la Mielul Pascal şi la PrazniculPastelor apar în mijlocul unui capitol deosebit de solemn, capitol în care el a

simţit nevoia de a-i dojeni pe corinteni pentru delăsarea lor în ce priveşteaspectul moral. Unul dintre ei trăieşte într-o relaţie de incest. Şi totuşi, ei nuau manifestat nici un semn de părere de rău, de umilinţă, sau de pocăinţă. Elle spune sâ-1 excomunice pe făptaş, şi îi avertizează de pericolul care-i paşteşi anume, că dacă nu vor lua măsuri hotărîtoare ca să stîrpească acest păcat,acesta se va răspîndi în comunitate. „Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toatăplămădeala?" întreabă el (1 Corinteni 5:6). Aluzia la drojdie (aluat) este ceacare-i aminteşte de Paşte şi de Praznicul pînii nedospite. Atunci cînd creştinii„ţin praznicul", ei trebuie să facă lucrul acesta „nu cu un aluat vechi, aluatulde răutate şi viclenie, ci cu azimele curătiei şi a adevărului" (v. 8). Căcipraznicul creştin este cu totul diferit de praznicile păgîne care de obicei

însoţite de o stare delirantă şi care deseori degenerau într-o orgie de beţie şiimoralitate. Caracteristica sărbătorii creştine este sfinţenia, căci scopul suprem al lui Cristos prin cruce este „să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi,fără prihană şi fără vină" (Coloseni 1:22).

254


jertfa lui Cristos şi jertfa noastrăCu toate că viaţa creştină este o sărbătoare continuă, Cina Domnului esteechivalentul creştin al Pastelor. De aceea, ea este esenţială vieţii de sărbătoare a Bisericii. Ea a fost instituită de însuşi Isus la sărbătoarea Pastelor,chiar în timpul praznicului de Paşte şi în mod voit El a înlocuit formulaceremonială „Aceasta este pîinea întristării pe care au mîncat-o părinţiinoştri" cu formula „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi... Acestaeste sîngele Meu care se varsă pentru voi". Pîinea şi vinul praznicului creştinne obligă să privim înapoi la crucea lui Cristos, şi să ne amintim cu recunoştinţă de ceea ce a suferit şi a înfăptuit El acolo.

Tradiţional, bisericile protestante au numit botezul şi Cina Domnului„sacramente ale Evangheliei" (întrucît ele dramatizează adevărurile centraleale Veştii celei Bune) ori „sacramente ale harului" (întrucît ele pun înevidenţă iniţiativa mîntuitoare a harului lui Dumnezeu). Ambele expresii sîntcorecte. Sacramentele Evangheliei sînt în primul rînd o expresie vie a uneimişcări de la Dumnezeu înspre om, nu de la om înspre Dumnezeu. Botezul

în apă reprezintă ori curăţarea de păcat şi revărsarea Duhului Sfînt (dacă esteadministrat prin stropire), ori pârtăşia cu moartea şi învierea lui Cristos (dacăbotezul se face prin scufundare), sau ambele. Noi nu ne botezăm pe noi

înşine. Noi ne supunem botezului, iar ceea ce ni se face simbolizează lucrareade mîntuire a lui Cristos. în mod similar, în cazul Cinei Domnului, dramaesenţială constă din luarea, binecuvîntarea, frîngerea şi împărţirea pîinii şi dinluarea, binecuvîntarea, vărsarea şi împărţirea vinului. Noi nu ne administrăm(sau cel puţin n-ar trebui să ne administrăm) elementele nouă înşine. Ele ne

sînt date; noi le primim. Şi aşa cum în mod fizic noi mîncăm pîinea şi bemvinul, tot aşa din punct de vedere spiritual, prin credinţă, noi ne hrăniminimile cu Cristos Cel răstignit. Astfel, în cazul ambelor sacramente, noisîntem relativ pasivi, primitori nu donatori, beneficiari nu binefăcători.

In acelaşi timp, botezul este privit ca o ocazie potrivită pentru mărturisirea credinţei, iar Cina Domnului pentru aducerea mulţumirii. Acesta estemotivul pentru care numele tot mai popular pentru Cina Domnului este„Eucharist" (eucharistia, „mulţumire"). Şi întrucît „jertfă" este un alt cuvîntpentru „daruri de mîncare", nu este surprinzător că a fost inventat termenulde „jertfa eucharisticâ". Dar este acest termen legitim? Ce comporta el?

Centru început, noi toţi ar trebui să ajungem să cădem de acord asupra a"nci căi în care ceea ce facem la Cina Domnului este legat de jertfa Lui

ristos de la cruce. în primul rînd, ne aducem aminte de jertfa Lui; „faceţiadTa a C C S t a S p r e p o m e n i r e a M e a"> a SPUS El 0 Corinteni 11:24-25). într-fac V r' fCl Ul p re s c r i s m c a re fr'ngem pîinea şi în care turnăm vinul în potire^ e ca amintirea noastră să fie vie şi dramatică. în cel de-al doilea rînd, noi

partăşim din ea. Scopul pentru care participăm la ea trece mai departevînt 'Ct° m e m 0ra re" a J u n 8 î n d la ..comuniune" (koinonia): „Paharul binecu-a pentru care mulţumim nu este oare împărtăşirea cu sîngele lui Cristos? »

255



Trăirea sub cruce

Oare nu este pîinea pe care o frîngem împărtăşirea cu trupul lui Cristos?" (1Corinteni 10:16). Din acest motiv, Eucharistul este pe drept cuvînt numit„Sfînta împărtăşanie" (căci prin el ne împărtăşim din Cristos) şi „Cina Domnului" (căci prin ea ne putem hrăni, ba chiar ospăta, din Cristos). în cel de-altreilea rînd, noi vestim jertfa Lui: „Pentru că, ori de cîte ori mîncaţi din pîineaaceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El"(1 Corinteni 11:26). Cu toate că moartea Lui a avut loc cu secole în urmă,vestirea ei continuă şi astăzi. Şi totuşi, Cina Domnului este o măsură temporară. Ea ne face să privim înainte spre venirea Domnului şi înapoi spremoartea Domnului. Nu este numai un ospăţ din Cristos Cel răstignit, ci ogustare din ospăţul Său ceresc. De aceea, ea acoperă perioada de timp dintrecele două veniri ale Domnului. în cel de-al patrulea rînd, noi îi atribuimunitatea noastră jertfei Sale. Căci noi nu ne împărtăşim din Cina Domnuluisinguri, în intimitatea camerei noastre. Nu, ci ca s-o sărbătorim, noi „neadunăm în acelaşi loc" (1 Corinteni 11:20). Şi noi recunoaştem că ceea cene-a unit este faptul că sîntem cu toţi părtaşi împreună ai beneficiilor jertfeilui Cristos: „Avînd în vedere că este o pîine, noi care sîntem mulţi, sîntem untrup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pîine" (1 Corinteni 10:17). în cel de-alcincilea rînd, noi aducem mulţumiri pentru jertfa Sa, şi ca semn al mulţumiriinoastre noi ne oferim pe noi înşine, sufletele noastre şi trupurile noastre ca„jertfe vii" în slujba Lui (Romani 12:1).

Atunci, ori de cîte ori participăm la Cina Domnului, ne aducem amintede jertfa Lui de pe cruce, ne împărtăşim din ea, o vestim, recunoaştemtemeiul unităţii noastre şi răspundem printr-o închinare plină de recunoştinţă. Problema care se pune însă, este dacă mai există vreo relaţie apropiata

între jertfa pe care a oferit-o Cristos pe cruce şi jertfa de mulţumire pe care

o aducem noi în Eucarist, între jertfa Lui care implică moartea Lui şi „jertfavie" a noastră. Această problemă a divizat creştinătatea încă din secolul alXVI-lea, şi este o temă foarte dezbătută astăzi în cadrul mişcării ecumenice.Biserica nu poate fi descrisă ca o „adunare în sărbătoare", fără să pătrundemmai adînc în natura sărbătorii eucaristice.

Deja din perioada post-apostolicâ, părinţii Bisericii primare au început săfolosească privitor la Cina Domnului un limbaj sacramental. Ei au văzut înea împlinirea pasajului din Maleahi 1:11. „Pretutindeni se arde tămîie încinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mîncare curate; căci mare esteNumele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor."8 Dar pîinea şi vinulneconsacrate, care au fost aduse ca „daruri de mîncare curate", erau simboluri ale creaţiei, pentru care oamenii au adus mulţumiri. Scriitorii dinvechime au considerat că şi rugăciunile şi laudele poporului, cît şi ajutoarelepentru săraci, sînt nişte daruri aduse lui Dumnezeu. Ciprian, episcop alCartaginei care a trăit pe la mijlocul secolului al treilea, a fost primul care anumit Cina Domnului o adevărată jertfă, în care suferinţele Iu Cristos l-au

fost oferite lui Dumnezeu de către preoţi, al căror rol în ce priveşte jertfele

256


se spunea că merge paralel cu rolul preoţilor din Vechiul Testament. Dinacest început s-a dezvoltat pînă la urmă doctrina eucaristicâ a catolicismuluimedieval care pretindea că preotul creştin îl oferă pe Cristos, care este într-adevăr prezent sub forma pîinii şi a vinului, lui Dumnezeu, ca o jertfă deispăşire pentru păcatele celor vii şi ale celor morţi. împotriva acestei doctrineau protestat reformatorii cu înverşunare.

Cu toate că Luther şi Calvin se deosebeau unul de celălalt în ce priveştedoctrina eucaristică, toţi reformatorii au respins în unanimitate conceptul de

jertfă al eucaristului şi au fost preocupaţi să facă o distincţie clară între cruceşi sacrament, între jertfa lui Cristos oferita pentru noi şi jertfele noastre

oferite prin El. Cranmer a exprimat foarte clar diferenţa dintre acestea:„Există un gen de jertfă, care este numită jertfă de ispăşire, adică, un gende jertfă care împacă mînia şi indignarea lui Dumnezeu şi prin careobţinem îndurare şi iertare pentru păcatele noastre... Şi cu toate că înVechiul Testament anumite jertfe au purtat numele acesta, în realitatenu există decît o singură jertfă prin care păcatele noastre să fie iertate şiprin care obţinem îndurarea şi bunăvoinţa, şi aceasta este moartea Fiuluilui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos; nu a existat şi nu va existaniciodată o altă jertfă de ispăşire. Aceasta este o onoare şi o slavă care nu

îi aparţine decît acestui Mare Preot al nostru, şi la care El nu admite nicipartener şi nici succesor...Există un alt gen de jertfă, care nu ne reconciliază cu Dumnezeu, ci careeste oferită de noi cei care sîntem reconciliaţi de Cristos, prin care mărturisim ceea ce îi datorăm lui Dumnezeu şi prin care ne arătăm mulţumitorifaţă de El. Şi de aceea, acestea sînt numite jertfe de laudă şi de mulţumire.

Cristos I-a oferit lui Dumnezeu pentru noi primul gen ie jertfă'; noi îioferim lui Dumnezeu prin Cristos cel de-al doilea gen de jertfă.9

O dată ce a fost făcută aceasta distincţie vitală, Cranmer (întemeiarul bisericiianglicane, n.tr.) a fost hotărît să fie consecvent în aplicarea ei. Slujitorulordinat poate continua să fie numit „preot", datorită faptului că în limbaromână acest cuvînt este o contracţie a cuvîntului „prezbiter" (bătrîn), dar°nce aluzie la un „altar" a fost eliminată din Cartea rugăciunii comuneanglicane şi acest cuvînt a fost înlocuit cu „masă", „masă sfîntă", „masa

omnului", sau „masa împărtăşaniei". Căci Cranmer a văzut clar că serviciule comuniune este o cină servită de un slujitor de pe o masă, nu o jertfă

nta de către un preot de pe altar. Forma finală a acestui serviciu defaDtU|n'U n e d o v e d e Ş t e aceeaşi hotârîre, căci partea care vorbeşte despreRu 3 Că P°P° rul se aduce pe sine ca o jertfă de mulţumire a fost scoasă dinviciul0'1"1 6 3 d C c o n s a c r a r e (rugăciune care aparţinea primei forme a ser-Sine "Ul dC c o m u n i u n e ' înlocuind menţiunea care spune că Cristos Se dă pe

' ln e lemente) şi a fost plasata judicios după împărţirea pîinii şi a vinului

257



Trăirea sub cruce

ca o „Rugăciune de omagiu". în felul acesta, eliminînd orice posibilitate de ase interpreta greşit, jertfa poporului a fost interpretata ca fiind jertfa lor delaudă şi de recunoştinţă ca răspuns la jertfa lui Cristos, ale cărei beneficii s-aurăsfrînt din nou asupra lor prin credinţă.

Scriptura sprijină poziţia lui Cranmer în ce priveşte această doctrină, atîtprin faptul că afirmă unicitatea jertfei lui Cristos, cît şi prin faptul că defineşte

jertfele noastre ca o expresie a recunoştinţei noastre, şi nu ca o modalitate dea obţine bunăvoinţa lui Dumnezeu. Caracterul unic şi final al jertfei luiCristos de pe cruce este indicat de adverbul hapax sauephapax („odată pentrutotdeauna"), care în Epistola către evrei este folosit de cinci ori privitor la

această jertfă. De exemplu, „El... care n-are nevoie ca ceilalţi mari preoţi, săaducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele Sale, apoi pentru păcatelenorodului, căci lucrul acesta 1-a făcut odată pentru totdeauna, cînd S-a adus

jertfă pe Sine însuşi". Alt verset spune, „... pe cînd acum, la sfîrşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa".10 Acestaeste motivul pentru care, spre deosebire de preoţii Vechiului Testament care

îşi făceau datoria la Templu aducînd în mod repetat aceleaşi jer tfe, IsusCristos, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate", a stat la dreapta luiDumnezeu, odihnindu-Se în urma împlinirii lucrării Sale (Evrei 10:11-12).

Cu toate că lucrarea Lui de reconciliere a fost îndeplinită, El are totuşi omisiune cerească ce continuă şi acum. Această misiune nu mai e aceea de aSe „oferi" pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu, căci această jertfă a fost îndeplinităodată pentru totdeauna pe cruce; şi nici să o „prezinte" Tatălui, cerîndu-I caea să fie acceptată, deoarece acceptarea ei a fost demostratâ public prin

învierea Lui; ci să „mijlocească" pentru păcătoşi în baza acestei jertfe, caAvocat al nostru. în aceasta mijlocire constă „permanenta preoţie" a Lui, căci

mijlocirea a fost o slujbă preoţească în aceeaşi măsură ca şi aducerea jertfelor:„căci trăieşte pururea ca să mijlocească" pentru noi.11

Deci, caracterul unic al jertfei lui Cristos nu are semnificaţia că noi nu maiavem de adus jertfe, ci că natura şi scopul jertfei Lui este diferită de naturaşi scopul jertfelor noastre. Jertfele noastre nu sînt materiale ci spirituale, şiscopul lor nu este reconciliator ci eucaristic, este expresia unei recunoştinţecare răspunde jertfei Lui. Acesta este cel de-al doilea argument biblic careconsolidează poziţia lui Cranmer. Noul Testament ne spune că Biserica esteo comunitate preoţească, atît o „preoţie sfîntă" cît şi o „preoţie împărătească", în care tot poporul lui Dumnezeu participă în mod egal ca „preoţi".1

Acesta este faimosul concept de „preoţie a tuturor credincioşilor", pe care aupus mare accent reformatorii. Ca urmare a acestei preoţii universale, cuvîntul„preot" (hiereus) nu se foloseşte niciodată în Noul Testament cu referire laun slujitor ordinat, întrucît acesta participă la jertfa pe care o aduce poporul,şi nu are de adus nici o altă jertfă care să fie diferită de a lor.

Atunci, care sînt jertfele spirituale pe care poporul lui Dumnezeu I le

aduce, ca o „preoţie sfîntă"? în Scriptură sînt menţionate opt. în primul rînd,

258


noi trebuie sâ-I aducem trupurile noastre în slujba Lui, ca „jertfe vii". Aceastăexpresie pare să se refere la o jertfă materială, dar este denumita „o slujbăduhovnicească" (Romani 12:1), probabil datorită faptului că ea îi este plăcută lui Dumnezeu numai dacă exprimă închinarea inimii. în cel de-al doilearînd, noi îi aducem lui Dumnezeu laudele, închinarea şi mulţumirea noastră,„rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui".13 Cea de-a treia jertfă anoastră este rugăciunea, despre care se spune că se ridică înspre Dumnezeuca tămîia mirositoare, iar cea de-a patra „o inimă zdrobită şi mîhnită" pe careDumnezeu o primeşte şi n-o dispreţuieşte niciodată. în cel de-al cincilea rînd,credinţa este numită „jertfă şi slujbă". In cel de-al şaselea rînd, tot jertfe sînt

şi darurile noastre şi faptele noastre bune, căci „lui Dumnezeu jertfe caacestea îi plac".15 Cea de-a şaptea jertfă este viaţa noastră turnata ca o jertfăde băutură în slujba lui Dumnezeu, pînă la moarte, iar cea de-a opta este

jertfa specială a unui evanghelist, a cărui activitate de propovăduire a Evangheliei este numită „o slujbă preoţească", deoarece el poate să îi înfăţişeze pecei întorşi la credinţa înaintea lui Dumnezeu „ca o jertfă bine primită". 16

Toate acestea opt sînt, în cuvintele lui Daniel Waterland, „jertfe adevărate şi evanghelice", deoarece ele aparţin Evangheliei nu Legii, şi sîntrăspunsuri în semn de mulţumire faţă de harul lui Dumnezeu în Cristos.' 17 Elesînt de asemenea spirituale şi „intrinseci", fiind „gînduri bune, cuvinte bunesau căi bune, toate produse ale inimii".18 Şi Eucaristul, a continuat el, poatefi numit o „jertfă" numai datorita faptului că este o ocazie de a ne aminti de

jertfa lui Cristos precum şi de a ne oferi ca răspuns pe noi înşine cu totul .

Contrareforma catolicăReforma protestanta, care, printre altele, a făcut o distincţie clară între jertfalui Cristos şi jertfa noastră, a fost condamnată de către Biserica Romano-Catolică la Conciliul de la Trent (1545-1564). Cea de-a XXII-a sesiune a ei(1562) s-a ocupat de jertfa eucaristicâ.

..întrucît în această jertfă divină care este sărbătorită în Eucarist esteconţinut şi jertfit într-un mod nesîngeros acelaşi Cristos care odată S-a•ferit pe Sine într-un mod sîngeros pe altarul crucii, conciliul sfînt ne

învaţă că ea este cu adevărat ispăşitoare... Căci, fiind împăcat de această jertfă, Domnul dă harul şi darul pocăinţei, şi iartă chiar şi cele mai grave

e egiuiri şi păcate. Căci victima este una şi aceeaşi. Aceeaşi persoană care-a dat pe Sine pe cruce Se dă pe Sine acum prin slujba preoţilor, numai

""r-o manieră diferită.19

c cineva spune că în Eucarist nu se aduce Iui Dumnezeu o jertfăv ă r a t ă Ş' reală,... să fie anatema. (Canonul 1)

259



Trăirea sub cruce

Dacă cineva spune că prin cuvintele Faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea Cristos nu i-a instituit pe apostoli ca preoţi şi nu a poruncit ca ei şialţi preoţi să aducă jertfa trupului şi a sîngelui Lui, să fie anatema.(Canonul 2).

Dacă cineva spune că jertfa eucaristică este numai o jertfă de laudă şimulţumire; sau că este numai o amintire a jertfei aduse la cruce ci nu o

jertfă ispăşitoare, să fie anatema. (Canonul 3).

Canoanele Conciliului de la Trent rămîn valabile ca partea învăţăturii oficiale

a Bisericii Romano Catolice. De exemplu, conţinutul lor a fost confirmat înultima jumătate de veac, în două enciclice papale. înAd Catholici Sacerdotii(1935), papa Pius al Xl-lea descrie Eucaristul ca fiind în sine „o jertfă reală...care are o eficacitate reală". în plus, „importanţa nespus de mare a preotuluieste afişată în toată splendoarea ei", deoarece el „are putere chiar asupratrupului lui Isus Cristos". Mai întîi „el îl pune pe altarele noastre", apoi „înNumele lui Cristos însuşi, el n aduce ca o jertfă care îi face o deosebită plăcereMaiestăţii Divine" (p. 8-9). în Mediator Dei (1947), papa Pius al XH-lea aafirmat că jertfa eucaristică „reprezintă", „repune în vigoare", „reînnoieşte"şi „expune" jertfa crucii. în acelaşi timp el a descris-o ca fiind „cu adevărat şi

într-un mod cu totul potrivit o jertfă" (par. 72), şi a spus că „pe altarele nostre,El (Cristos) Se dă pe Sine zilnic pentru răscumpărarea noastră" (par. 77). Ela adăugat că Eucaristul „nu constituie deloc o abatere de la demnitatea jertfeide pe cruce", întrucît el este „o aducere aminte pentru noi că nu este nici omîntuire decît în crucea Domnului nostru Isus Cristos" (par. 83). Dar în ciudaacestei afirmaţii, faptul că în acelaşi paragraf Eucaristul este numit „jertfirea

zilnică" a lui Cristos, constituie în mod inevitabil o abatere de la ideea definalitate istorică şi suficienţa eternă a crucii.

Există trei elemente intolerabile în aceste afirmaţii ale Conciliului de laTrent şi ale enciclicelor papale ulterioare, elemente care trebuie clarificate.Implicaţiile sînt că jertfa eucaristică, fiind o jertfire zilnică şi fără vărsare desînge a lui Cristos, (1) se distinge de jertfa Lui de pe cruce (în care s-a vărsatsînge) şi o suplimentează, (2) este adusă de preoţi (fiinţe umane) şi (3) este„cu adevărat ispăşitoare". în contrast cu acestea, reformatorii insistă, aşa cumtrebuie să insistăm şi noi, că jertfa lui Cristos (1) a avut loc odată pentrutotdeauna pe cruce (aşa încît ea nu mai poate fi repetată sau suplimentată înnici un fel), (2) că a fost adusă de El însuşi (aşa încît fiinţele umane nu pots-o aducă sau să contribuie la aducerea ei), şi (3) că ea a fost o satisfacţiedesâvîrşită pentru păcat (aşa încît orice menţionare a altor jertfe ispăşitoaresuplimentare scade foarte mult prestigiul acesteia).

Teologii tradiţiei catolice din perioada mai recentă însă, împreună cu

cîţiva cercetători ai Scripturii care aparţin altor confesiuni, au propus omulţime de poziţii mai moderate. Dorind să reţină conceptul de jertfă

260


ucaristică care leagă jertfa noastră de jertfa lui Cristos, ei au negat în acelaşitimp că jertfa Lui unică ar putea fi repetată sau suplimentată în vreun fel, cănoi îl putem jertfi pe Cristos, sau că Eucaristul este ispăşitor. Unii dintre eineagă toate aceste trei lucruri deodată.

Deşi deviem puţin de la linia cronologică a evenimentelor, mi se parepotrivit să începem cu Cel de-al doilea conciliu al Vaticanului (1962-1965).Pe de-o parte, episcopii au citat şi au acceptat canoanele Conciliului de laTrent care a avut loc cu 400 de ani în urmă, de exemplu, faptul că Isus Cristoseste prezent în jertfa eucaristică,... aşa încît „Aceeaşi Persoană care S-a dat

pe Sine pe cruce Se dă acum pe Sine prin slujba preoţilor". 20 Apar de

asemenea fragmente în instrucţiunile pe care le dau preoţii dreptcredin-ciosilor „de a prezenta înaintea lui Dumnezeu Tatăl victima divină în jertfaeucaristică".21 Pe de altă parte, există două lucruri noi care sînt subliniate, înprimul rînd faptul că Eucaristul nu este o repetare ci o perpetuare a crucii,iar în cel de-al doilea rînd faptul că jertfa eucaristică nu este adusă de preoţici de Cristos împreună cu tot poporul Lui. De exemplu, se spune că Cristosa „instituit Jertfa Eucaristică... cu scopul de a perpetua jertfa crucii de-alungul secolelor, pînă cînd El va veni din nou".22 Apoi rolul preoţilor este deaşa natură încît, „acţionînd în persoana lui Cristos, ei combină jertfa drept-credincioşilor cu jertfa Capului lor. Pînă la venirea Domnului... ei prezintădin nou şi aplică în jertfa eucaristică singura jertfă a Noului Testament, şianume jertfa lui Cristos care S-a dat pe Sine Tatălui odată pentru totdeauna,ca o victimă fără pată".23

Atît în ceea ce spun aceste afirmaţii şi în ceea ce râmîne nespus, se poatevedea o încercare de a se îndepărta de afirmaţiile rudimentare ale Conciliului

de la Trent. Şi totuşi, nici cele două noi sublinieri nu pot fi acceptate, căci jertfa crucii nu poate fi „perpetuată" şi nici jertfa noastră nu poate fi „combinată" cu jertfa lui Cristos. „Declaraţia de comun acord cu privire la Euca-rist" produsa de ARCIC (Comisia Internaţională Anglicană şiRomano-Catolică) pare să se depărteze şi mai mult de prevederile Conciliuluide la Trent. Pe lîngâ faptul că membrii comisiei refuză să numească Eucaristul „ispăşitor", ei insistă cu putere asupra finalităţii absolute a crucii: „Moartea lui Cristos pe cruce... a constituit o singură jertfă perfecta şi suficientăpentru păcatele lumii. Ea nu mai poate fi repetată şi nu se mai poate adăuganimic la ceea ce a fost înfăptuit atunci, odată pentru totdeauna de către

nstos. Orice încercare de a exprima o legătură între jertfa lui Cristos şiucarist nu trebuie să umbrească acest adevăr fundamental al credinţei

creştine."24

261



Trăirea sub cruce

Crucea şi EucaristulAtunci ce legătură este între cruce şi Eucarist? Au fost subliniate în ultimavreme două concepte principale, şi anume conceptul slujirii eterne şi cereştia lui Isus şi conceptul unirii Bisericii cu El, ca Trup al Său.

Conform primului concept, jertfa lui Cristos este privită ca fiind „prelungită" (sau „perpetuata", cum s-a afirmat la Vatican II), aşa încît El Se aduce

în permanenţă pe Sine, ca o jertfă înaintea Tatălui. De exemplu, DomGregory Dix, a dezvoltat acest concept în The Shape ofthe Liturg. El a respinspunctul de vedere conform căruia moartea lui Isus a fost „momentul jertfei

Lui". Dimpotrivă, a afirmat el, „jertfa Lui a fost ceva care a început înmomentul cînd El a devenit om şi continuă veşnic în ceruri" (p. 242-243). R.J.Coates a explicat cît de importantă este această idee pentru cei care o

îmbrăţişează, şi anume că Biserica participă într-un fel sau altul la jertfacontinuă prin care Cristos Se dă pe Sine, ţinînd seama de faptul că „Bisericanu poate sâ-L jertfească pe Cristos pe un altar pâmîntesc, dacă El nu Se

jertfeşte pe Sine pe un altar ceresc".25 Dar Noul Testament nu-L prezintă peCristos ca aducîndu-Se în mod etern pe Sine înaintea Tatălui, ca o jertfă.Desigur, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt Se dau fiecare pe Sine celorlalţi cu odragoste veşnică, dar acţiunea aceasta este reciprocă şi în orice caz, estefoarte diferită de jertfa specific istorică a lui Cristos pentru păcat. Esteadevărat şi faptul că întruparea Lui a implicat sacrificiu, întrucît, prin faptulcă a devenit carne, Fiul „S-a dezbrăcat" şi „S-a smerit" (Filipeni 2:7-8), şi întot timpul lucrării Sale publice, El a demonstrat că a venit „nu să I seslujească, ci să slujească". Dar, conform învăţăturii Lui şi a apostolilor Lui,punctul culminant al întrupării şi al lucrării Lui a fost momentul cînd S-a dat

pe cruce pentru răscumpărarea celor mulţi (Marcu 10:45). Acest act istoriccare include moartea Lui pentru păcatele noastre este tocmai ceea ce numeşte Scriptura jertfa Lui de ispăşire a păcatelor şi care a fost adusă odatăpentru totdeauna. Pe lîngâ faptul că nu poate fi repetata, ea nu poate fi niciextinsa sau prelungită. „S-a sfîrşit", a strigat El. Acesta este motivul pentrucare Cristos nu are altar în cer, ci numai un tron. Avînd în vedere că lucrareaLui de reconciliere este îndeplinita, El stă pe tron, domneşte şi mijloceştepentru noi în baza lucrării care a fost înfăptuită şi terminată. Richard Coatesa avut dreptate atunci cînd ne-a îndemnat să „păstram nealterat prestigiulcare aparţine numai jertfei de la Calvar".26

Aceasta este tema monografiei uitate a lui Alan Stibbs, TheFinished Work of Christ (1954). El citează argumentul lui Michael Ramsey care spune că întrucît Cristos este preot în veci, iar „preoţie înseamă aducere de jert fe",rezulta că în Cristos „există pe veci acel spirit de jertfă de Sine care a fost pus

în lumină în lumea noastră de păcat şi moarte prin jertfa de la Calvar" (p. 5).

în mod similar, Donald Baillie a susţinut că purtarea păcatelor de cătreDivinitate nu a fost limitată la un singur moment istoric, ci că există oreconciliere veşnică, tocmai în fiinţa şi în viaţa lui Dumnezeu", crucea fiind

262


mai un aspect al acestei reconcilieri (p. 6). împotriva unor asemenea' cte de vedere Alan Stibbs arată că jertfa lui Cristos pentru mîntuireaastră „este prezentata în Scriptură în aşa fel încît nu poate fi interpretata>s jt si' anume ca fiind exclusiv pămîntească şi istorică, ca fiind scopul

r tr'upării, dusă la îndeplinire în carne şi sînge, în spaţiu şi timp, sub Pilat dinPont" si că „prin această jertfă, terminată odată pentru totdeauna, s-a

înfăptuit complet lucrarea de reconciliere necesară şi intenţionată" (p. 8).Dar oare nu poate Cristos să aducă în permanenţa în ceruri jertfa pe care aadus-o odată pentru totdeauna pe pămînt? De vreme ce El este numit în

Evrei „preot în veci", nu este oare necesar să afirmăm acest lucru? Nu.Preoţia veşnică nu necesită o jertfă veşnică. Stibbs face în continuare oanalogie utilă între preoţie şi calitatea de mamă:

„Să presupunem că aducerea jertfei a fost necesară pentru a-L ridica peCristos la rangul de preot..., întocmai după cum naşterea unui copil estenecesară pentru ca o femeie să devină mamă. Dar acest lucru nu înseamnă, în cazul mamei, că de aici încolo, pe cei cărora ea le este mamă,ea trebuie să-i nască în permanenţă. Actul naşterii este pentru ei nu numaio lucrare indispensabilă, ci şi o lucrare terminată. Lucrurile de carebeneficiază ei acum sînt alte activităţi asociate calităţii de mamă, care trecdincolo de acţiunea de a naşte copii. în mod similar, atunci cînd vorbimdespre preoţia lui Cristos, jertfa Lui prin care a făcut împăcarea este nunumai o lucrare indispensabilă ci şi o lucrare terminată... (Acum, însă) caşi în cazul calităţii de mamă, dincolo de îndeplinirea cu succes al acestuirol preoţesc fundamental, stau alte slujbe complementare ale harului

legate de tron, pe care le îndeplineşte Preotul în folosul poporului careeste deja reconciliat (în special, mijlocirea din cerur i)" (p. 30-31).

Cea de-a doua poziţie pe care am numit-o mai „moderată" are de a facecu învăţătura clară a Scripturii care spune că Biserica este Trupul lui Cristos,care trăieşte în armonie cu Capul ei. Dar această doctrină biblică a ajuns săfie dezvoltată într-o manieră nebiblică, şi anume că Trupul lui Cristos se oferăpe sine lui Dumnezeu, în Cristos şi împreună cu Cristos. Această idee este

împărtăşită de mulţi. O expunere populară a ei a fost făcută de GabrielHerbert în 1951; ea a avut o influenţă asupra episcopilor anglicani care s-auadunat la Conferinţa de la Lambeth din 1958:

..Jertfa eucaristică, epicentrul controversei, găseşte în zilele noastre oexpresie cu adevărat evanghelică de pe poziţia „catolică", atunci cîndinsistă că Eucaristul nu este un alt mod de a-L jertfi pe Cristos, nici o jertfăsuplimentară jertfei Sale, ci o participare în ea. Adevărata persoană caresărbătoreşte este Cristos, Marele Preot, iar creştinii sînt adunaţi ca mădu

lare ale Trupului Său să prezinte înaintea lui Dumnezeu jertfa Sa, şi să fieei înşişi oferiţi în jertfă, datorită unităţii dintre ei şi El."

263



Trăirea sub cruce

Sprijinind acest punct de vedere, episcopii care s-au adunat la Lambethau adăugat propria lor afirmaţie, şi anume: „Noi înşine, incorporaţi în Trupulmistic al lui Cristos, sîntem jertfa pe care o aducem. Cristos împreună cu noine oferă pe noi lui Dumnezeu, oferindu-Se pe Sine".28 înainte de aceasta,William Temple a scris ceva aproape identic: „Cristos în noi ne aduce împreună cu Sine înaintea Tatălui; în El, noi ne lăsăm să fim aduşi în felulacesta".29

Ceea ce este important cu privire la aceste afirmaţii este că nu se vorbeştedeloc despre faptul că jertfa lui Cristos s-ar repeta şi nici despre faptul că noi

îl jertfim pe El. Dimpotrivă, Cristos Capul este Cel care îşi aduce Trupul împreună cu Sine înaintea Tatălui. Declaraţia de comun acord al comisieiARCIC spune ceva similar, şi anume că în Eucarist „noi intrăm în mişcareaprin care Cristos Se dă pe Sine însuşi" (p. 14, 20), sau că sîntem antrenaţi înaceastă mişcare de Cristos însuşi. Profesorul Rowan Williams, un teologanglo-catolic contemporan, respectat în multe cercuri teologice, şi-a exprimatpunctul de vedere spunînd că „faptul de a fi „oferiţi" în şi prin Cristos, este„adevărul de bază al Eucaristului"".30

Alţii au sugerat că ar trebui să combinăm nu numai jertfa noastră cu jertfalui Cristos, ci şi ascultarea şi mijlocirea noastră cu ascultarea şi mijlocirea luiCristos". De exemplu, profesorul C.F.D. Moule, punînd accent pe koinoniaprin care sîntem „în Cristos", uniţi cu El, a scris că „cele două ascultări - a luiCristos şi a noastră, a lui Cristos în a noastră şi a noastră în a lui Cristos - sîntoferite lui Dumnezeu împreună".31 Pe de altă parte, aşa numitul „Text de laLima" din 1982, intitulat Botez, Eucarist şi Slujire, care este roadă celor cincizeci de ani de dezbateri ecumenice şi care pretinde că s-a realizat „o unitateteologică semnificativă", îşi concentrează atenţia nu asupra ascultării, ci

asupra mijlocirii. Afirmînd că evenimentele legate de Cristos (cum ar fi,naşterea, moartea şi învierea Lui) „sînt unice şi nu pot fi nici repetate niciperpetuate", acest text afirmă negreşit că „în aducerea mulţumirii şi înactivitatea de mijlocire, Biserica este unită cu Fiul, Marele ei Preot şi Mijlocitor",32 şi că la fel „Cristos îi uneşte pe cei credincioşi cu Sine şi încorporează rugăciunile lor în propria Sa mijlocire, aşa încît credincioşii sînttransformaţi şi rugăciunile lor sînt acceptate" (II.4).

Este posibil să se nască următoarea întrebare: „Ce obiecţii s-ar putearidica la afirmaţii de felul acesta? Ele evită în mod voit cele trei „elementeintolerabile" din documentele romano-catolice tradiţionale pe care le-ammenţionat mai înainte. O dată ce s-a stabilit cu fermitate că jertfa lui Cristoseste nerepetabilă, că Eucaristul nu are caracter de ispăşire şi că jertfelenoastre nu merită răsplata, mai trebuie totuşi să ţinem Calvarul şi Eucaristulseparate unul de celălalt? La urma urmei, Noul Testament ne numeşte preoţişi ne îndeamnă să-I aducem lui Dumnezeu cele opt „jertfe spirituale" alenoastre. El ne pune de asemenea înaintea ochilor ascultarea şi dragostea lui

Cristos prin care El Se dă pe Sine, ca un model spre care să aspirăm şi noi.

264


adar ce ar putea fi mai bine sau mai util decît a lăsa ca jertfa prin care noi' dăm pe noi înşine să fie prinsă în jertfa Lui? Oare nu ar compensa

fectiunea jertfei Lui imperfecţiunea jertfei noastre? Mai mult decît atît,sa cum a afirmat Conciliul al H-lea al Vaticanului, oare nu ar fi făcută atunci

jertfa spirituală a credincioşilor... desăvîrşitâ în unitate cu jertfa lui Cristos"?33 Nu este ideea aceasta adecvată şi rezonabilă? Nu ar fi obiecţia pe careo ridicăm o dovadă a unei încăpâţînări perverse?

Mă tem însă că există obiecţii reale şi grave. Prima este aceea că, de fapt,autorii Noului Testament nu exprimă niciodată conceptul unităţii dintre

jertfa noastră şi jertfa lui Cristos. Ceea ce fac ei este să ne îndemne să ne dăm

pe noi înşine (ca o jertfă) într-o ascultare plină de dragoste faţă de Dumnezeu, şi să facem lucrul acesta în trei feluri. în primul rînd, „ca şi Cristos":„Trăiţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentrunoi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros" lui Dumnezeu" (Efeseni 5:2).Felul în care El S-a dat pe Sine trebuie să constituie modelul nostru. în aldoilea rînd, jertfele spirituale pe care le aducem lui Dumnezeu trebuie să fieaduse „prin" Cristos (1 Petru 2:5), Mîntuitorul şi Mijlocitorul nostru. întrucîtele sînt toate pătate cu egoism, devin acceptabile numai prin Cristos. în altreilea rînd, trebuie să ne dăm pe noi înşine ca jertfă „lui" Cristos sau „pentru"Cristos, constrînşi de dragostea Lui să trăim numai pentru El viaţa din moartepe care ne-a dat-o El (2 Corinteni 5:14-15).

Astfel, noi trebuie să ne dăm pe noi înşine „ca şi" Cristos, „prin" Cristosşi „pentru" Cristos. Acestea sînt prepoziţiile pe care le foloseşte Noul Testament; el nu ne sugerează niciodată idea că jertfele noastre trebuie făcute „în"sau „împreună cu" Cristos. Şi dacă ar fi important să ne vedem jertfa noastrăidentificată cu jertfa lui Cristos, atunci este ciudat că Noul Testament nuvorbeşte niciodată despre aşa ceva. Desigur, „în Cristos" sîntem noi îndreptăţiţi, iertaţi, înfiaţi şi făcuţi o făptură nouă, dar nu ni se spune niciodată cănoi ne închinăm lui Dumnezeu „în" Cristos, împreună cu El, unindu-nelaudele noastre cu ale Lui. Chiar şi atunci cînd ne vom alătura oştirii cereştica să ne închinăm şi cînd, în cele din urmă jertfa noastră va fi curăţata de toateimperfecţiunile, - nici atunci nu se spune că lauda noastră va fi unită cu lauda

' Cristos. Nu, El va râmîne obiectul închinării noastre; El nu va devenicolegul nostru de închinare şi nici noi colegii Lui (vezi Apocalipsa 4-7).

Astfel ajungem la cea de-a doua obiecţie, care desigur arată de ce Nouleştament evită să descrie închinarea noastră ca fiind adusă „în şi împreună

cu Cristos. Jertfa Răscumpărătorului este atît de diferita din punct de vederecalitativ de jertfele celor răscumpăraţi încît ar fi o mare anomalie să încercăm

amestecăm. Trebuie să revenim la distincţia pe care o face Cranmer întree d o u ă feluri de jertfe, „de împăcare" (care fac ispăşirea pentru păcat) şi

u tC)ate că el nu foloseşte cuvîntul - „eucaristice" (prin care exprimăm laude

'

0ma

g>')- Este foarte important să reamintim faptul că jertfa lui Cristos as atît „de împăcare" cît şi „eucaristică", în timp ce jertfa noastră nu este

265



Trăirea sub cruce

decît „eucaristică". Moartea lui Isus nu a fost numai un exemplu de dragostecare se dăruie, aşa cum a subliniat Abelard, în care El S-a dat pe Sine Tatălui,

în ascultare de voia Lui; El S-a dat de asemenea ca răscumpărare pentru noi,murind în locul nostru. De aceea, El a murit atît ca un înlocuitor al nostru,scutindu-ne de pedeapsa pe care altfel am fi suportat-o noi, cît şi ca unreprezentant sau exemplu al nostru, arâtîndu-ne astfel ceea ce noi înşine artrebui să facem. Dacă crucea ar fi numai un exemplu pentru noi, poate că arfi fost posibil să asociem mai strîns jertfa noastră de jertfa Lui, în ciudadiferenţei care există între ele, după cum El L-a numit pe Dumnezeu „Tată"şi ne-a permis şi nouă să-L numim aşa.

Dar în primul rînd şi înainte de toate, crucea a fost o jertfă de împăcareşi din acest punct de vedere este absolut unică. Noi avem nevoie de o claritatemai mare ca să putem separa cele două semnificaţii ale crucii, aşa încît săputem vedea caracterul unic a ceea ce Daniel Waterland a numit deseori„marea jertfă a crucii"34 şi „marea şi extraordinara jertfă a Dumnezeului-OmCristos" (p. 37). Apoi vom încheia spunînd că nu este numai o anomalie, ci

în realitate este imposibil să asociem jertfele noastre cu jertfa Lui, sau chiarsă ne gîndim sâ-I cerem să le includă în jertfa Lui. Singura relaţie adecvată

între cele două va fi ca jertfele noastre să exprime recunoştinţa noastră umilăşi plină de adorare pentru jertfa Lui.

Avem însă acum de analizat o critică importantă care se aduce acestuipunct de vedere evanghelic. Se spune că atunci cînd ne gîndim la convertireanoastră, jertfele noastre apar într-adevăr numai ca nişte răspunsuri la apelulcrucii, răspunsuri care denotă penitenţa şi nevrednicie. Dar nu se schimbăsituaţia o dată ce am venit la Cristos şi am fost primiţi bine acasă? Nu avematunci să oferim ceva care poate fi inclus în jertfa lui Cristos? Aceasta esteopinia pe care o împărtăşeşte profesorul Rowan Williams. El vrea să reabiliteze „ideea că scopul jertfei lui Cristos este tocmai să ne facă fiinţe „liturgice", capabile de a ne da pe noi înşine, laudele noastre şi darurile noastresimbolice unui Dumnezeu care ştim că ne va primi în Cristos".35 Tot el spune:„Scopul jertfei lui Cristos este acela de a ne face capabili să jertfim, de a nesocoti vrednici să stăm şi să slujim ca preoţi" (p. 30).

Este atunci necesar ca liturghia să fie compusă în aşa fel încît să ne plaseze în rolul unor necredincioşi neconvertiţi şi să recapitulăm mîntuirea noastră?Nu ne poate ea trata ca pe unii care sîntem deja în Cristos, deja copii ai luiDumnezeu, şi apoi să unească recunoştinţa noastră pe care o aducem înainteaTatălui cu jertfa lui Cristos de pe cruce (p. 26-27)? Aceste întrebări necaptează atenţia. Ele se adresează unei probleme foarte importante. Totuşi,eu cred că răspunsul pe care-1 dăm trebuie să fie negativ. Căci jertfele noastresînt încă întinate cu păcat şi trebuie aduse „prin" Cristos, şi nu „în şi cu" El.In plus, pe lîngă faptul că jertfa Lui este mult superioară calitativ jertfelornoastre, ea este de asemenea diferită de ale noastre şi în ce priveşte caracterulei. De aceea, nu este corect să le amestecăm. Şi nu este nici sănătos. Mîndria

266


inimii noastre este înrădăcinată adînc şi ne înşeală cu atîta subtilitate încît cuuşurinţă am putea să nutrim ideea că avem să-I oferim ceva lui Dumnezeu,ff'u vreau să spun că Rowan Williams crede în felul acesta. El este destul declar că noi nu avem nimic de dat înainte de a primi. Aşa stînd lucrurile şi avînd

în vedere flămînda noastră vanitate umană, oare nu ar trebui ca acest adevărsă fie prezentat în mod explicit în Cina Domnului? Eu sînt de acord cu RogerBeckwith şi cu Colin Buchanan, pe care-i citează Rowan Williams, şi anumecă „tot progresul în viaţa creştină depinde de recapitularea condiţiilor generale în care ai fost acceptat de Dumnezeu" (p. 26). Liturghia trebuie să nereamintească de aceste condiţii, şi să nu ne permită să le uităm.

Michael Green a înţeles bine lucrul acesta în 1967 cînd s-a pregătit pentruCongresul Naţional Anglican Evanghelic de la Keele:

„Noi nu depăşim niciodată faptul că sîntem încă păcătoşi, dependenţi înfiecare zi de harul lui Dumnezeu pe care Şi-1 arată faţă de cei nevrednici.Noi nu venim să-I oferim ceva; în primul rînd venim să primim. Tocmaiesenţa Cinei declară acest lucru. Noi sîntem cei flâmînzi care venim să fimhrăniţi. Noi sîntem cei nevrednici, care sîntem primiţi bine şi fără plată laMasa Domnului."36

Ce se poate spune, la încheierea acestei discuţii privitoare la „jertfaeucaristică", despre relaţia dintre jertfa lui Cristos şi jertfa noastră? Eu credcă trebuie să insistăm asupra faptului că ele diferă prea mult una de cealaltăca să le putem asocia vreodată. Cristos a murit pentru noi pe cînd noi eram

încă păcătoşi şi vrăjmaşi ai Lui. Dragostea Lui care s-a dăruit pe sine otrezeşte şi o inspiră pe a noastră. Aşadar, jertfa noastră este întotdeaunasecundara jertfei Lui şi este un răspuns la aceasta. A încerca să le uneşti

înseamnă a pune în umbră prima jertfă şi pe cea de-a doua, izvorul şi curentulde apă, iniţiativa şi răspunsul, harul şi credinţa. Dacă vom da dovadă de zel

în apărarea caracterului unic al jertfei lui Cristos pentru păcat , lucrul acestane va ajuta să evităm orice formulare care ne-ar putea îndepărta de acestcaracter unic.

Mă întorc înapoi la punctul în care a început acest capitol. Comunitateacreştină este o comunitate a crucii, căci ea a fost înfiinţată prin cruce iar încentrul închinării ei se află Mielul care a fost odată junghiat, dar care acumeste proslăvit. Aşadar, comunitatea crucii este o adunare a sfinţilor în sărbătoare, o comunitate eucaristică care prin Cristos îi aduce lui Dumnezeunecurmat jertfa laudei şi a recunoştinţei noastre. Viaţa creştină este unPraznic nesfîrşit. Şi praznicul pe care îl ţinem noi, acum cînd Mielul nostru dePaşte a fost jertfit pentru noi, este sărbătorirea plină de bucurie a jertfei Sale,!f

ste ca re se suprapune un ospăţ spiritual. în acest ospăţ sărbătoresc noisîntem cu toţi participanţi. Dar la ce participăm? Nu la aducerea jertfei lui

ristos, ci la beneficiile realizate de aceasta. Pentru această jertfă costisitoare

267



Trăirea sub cruce

şi pentru marile binecuvfntări pe care le-a obţinut ea pentru noi, nu vom înceta niciodată, nici în veşnicie, să-L onorăm şi să-L adorăm pe Mielul IuiDumnezeu.

Note:

1. Galateni 2:20; Tit 2:14; Faptele 2:40-41.

2. Efeseni 2:15; Romani 5:12-19; Efeseni 3:6; Apocalipsa 7:9; loan 12:32(compară 11:52); Faptele 2:40-47).

3. Efeseni 3:12; Evrei 4:16; 10:19.4. Evrei 9:14; 8:12 şi 10:17 (compară Ieremia 31:3 4); Roma ni 5:9-10; 8:28,

38-39.

5. 1 loan 4:18- 19; 2 Corint eni 5:14- 15.

6. Psalmul 126; Faptele 2:46, (agalliasis înseamnă „veselie, bucurie, jubilar e").

7. W.M. Clow, Cross in Christian Experience, p. 278. Dacă cineva obiecteazăspunînd că în Coran Alah este numit cu regularitate „cel plin de compasiune, cel îndurător" iar uneori „cel care iartă" (de ex., Sura 40), trebuiesă răspundem că, în ciuda acestui fapt, omul trebuie să-şi cîştige iertarea,că ea nu este dată niciodată în dar celor care n-o merită. De aici rezultăabsenţa notei de sărbătoare jubilantă din închinarea musulmanilor.

8. Male ahi 1:11 est e cit at în Didache xiv.l; acest verset a fost folosit deasemenea de către Ireneu, Tertulian, Jerome şi Eusebiu. Vezi expunereasumară a referinţelor patristice Ia Jertfă", în lucrarea Review ofthe Doctrine

ofthe Eucharist a lui Daniel Waterland, p. 347-388. Vezi de asemenea eseullui Michael Green „Eucharistic Sacrifice", în special paginile 71-78.

9. Cranmer On the Lord's Supper, p. 235.

10. Evrei 7:27; 9:26. Compară Evrei 9:12, 28; 10:10; şi de asemenea Romani6:10 şi 1 Petru 3:18.

11. Evrei 7:23-25; 1 loan 2:1-2.

12. 1 Petru 2:5, 9; Apocalipsa 1:6.

13. Evrei 13:15. Compară Psalm. 50:14, 23; 69:30-31; 116:17.

14. Apocalipsa 5:8; 8:3-4; compară Maleahi 1:11; Psalmul 51:17; comparăOsea 14:1-2.

15. Filipeni 2:17; 4:18; Evrei 13:16; Compară Faptele 10:4.

16. Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Romani 15:16.17. Daniel W aterl and, Review ofthe Doctrine ofthe Eucharist, p. 344-345.

18. Ibid., p. 601.19. H.J. Schroeder (ed.), Canons and Decrees, Sesiunea a XXII-a, capitolul 2.

20 . Constituţia cu privire la liturghia sacră, IA.7.2 1 . Decret cu privire la slujba şi viaţa preoţilor, II.5.

22 . Constituţia cu privire la liturghia sacră, 11.47.2 3. Constituţia dogmatică asupra Bisericii, III.28.

26 8


Raportul Final a comisiei ARCIC, p.13. Vezi de asemenea evaluarea şiecenzia de pe poziţia evanghelică, intitulată Evanghelical Anglicans and the

ARCIC Final Report, publicată în numele Consiliului Evanghelic al BisericiiAnglicane,

oc R J. Coates, „Doctrine of Euchari stic Sacrifice", p. 135.

26. Ibid-, p. 143.•)7 G Hebert, în Ways of Worship, editată de P. Edwall, E. Hayman şi W.D.

Maxwell. Citată în Articolele Conferinţei Lambeth din 1958, Partea a Ii-a, p.

84, 85.

28. Lambeth 1958, Partea a Ii-a, p. 84.29. William Temple, Christus Veritas, p. 242.30. Rowan Williams, în Essays on Eucharistic Sacrifice, ed. Colin Buchanan, p.

34.31. C.F.D. Moule, Sacrifice of Christ, p. 52.32. Baptism, Eucharist and Ministry, II.8. Vezi de asemenea Evangelical Angli

cans and the Lima Texts, o evaluare şi o revizuire critică, schiţată de TonyPrice pentru Consiliul Evanghelic al Bisericii Angliei.

33 . Decret cu privire la slujba şi viaţa preoţilor, I. 2.34. Daniel Waterland, Review ofthe Doctrine of Eucharist, p. 343.

35. Rowan Williams, Eucharistic Sacrifice, p. 27.36. E.M.B. Green, din capitolul lui intitulat „Christ's Sacrifice and Ours", care

face o legătură între Sfînta împărtăşanie şi cruce, în Guidelines, p. 116.

269



11

ÎNŢELEGEREA DE SINESI PREDAREA PERSONALĂ

Crucea revoluţionează atitudinea pe care o avem faţă de noi înşine şi faţăde Dumnezeu. Aşadar, pe lîngâ faptul că este o adunare în sărbătoare,comunitatea crucii este şi o comunitate a înţelegerii de sine. Acest fel de a neexprima ar putea suna ca şi o întoarcere la individualism. Dar nu trebuie săprivim lucrurile aşa, căci înţelegerea de sine are în vedere predarea personală.Cum poate cineva să dea ceea ce nu ştie că are? De aceea este esenţialăcăutarea propriei noastre identităţi.

Atunci, cine sîntem noi? Ce trebuie să credem despre noi înşine? Ceatitudine trebuie să adoptăm cu privire la noi înşine? Acestea sînt întrebărila care nu se poate da un răspuns satisfăcător fără să se facă referire la cruce.

O părere modesta despre sine este o atitudine destul de obişnuită astăzi.Mulţi oameni suferă de complexe de inferioritate. Originea unor astfel decomplexe se găseşte uneori într-o copilărie caracterizată printr-un regim deprivaţiuni, iar uneori într-o tragedie mai recentă care 1-a făcut pe om să sesimtă nedorit şi neiubit. Presiunile pe care le exercită societatea competitivă

asupra omului înrăutăţeşte situaţia şi mai mult. Şi alte influenţe moderne ocomplică şi mai mult. Indiferent că sînt asupriţi din punct de vedere politicsau economic, oamenii se simt înjosiţi. Prejudecăţile de natură rasială şisexuală, şi trauma de a fi considerat „de prisos", poate submina încredereaoricui în sine. Aşa cum s-a exprimat odată Arnold Toynbee, tehnologia îlreduce pe om la nişte numere de serii perforate într-un cartonaş, menit săcircule prin măruntaiele unui computer". între timp, etnologi cum ar fiDesmond Morris ne spun că nu sîntem decît nişte animale, iar behaviorişti caB.F. Skinner ne spun că nu sîntem decît nişte maşini programate, să răspundem automat la stimulii din afară. Nu este de mirare de ce aşa de mulţioameni se simt astăzi nişte nonentităţi fără valoare.

Ca o reacţie la aceste influenţe stă curentul popular al „potenţialuluiuman" care are o mişcare în direcţie opusă. „Fii tu însuţi, exprimă-te, împli-neşte-te!" sînt lozincile lui. Acest curent pune accent pe „puterea gîndiriipozitive", pe nevoia de „a gîndi pozitiv" şi pe „atitudinile mintale pozitive".Dînd dovadă de o dorinţă lăudabilă de a stimula încrederea în sine, acestcurent ne lasă impresia că potenţialul nostru de a ne dezvolta este practic

270

înţelegerea de sine ţi predarea personală

nelimitat- S-a scris enorm de mult pe marginea acestui concept care a fostdescris şi documentat cu competenţă de dr . Paul Vitz în cartea lui Psychologyas Retigion: The Cult of Self-worship. „Psihologia a devenit o religie, a scrisel mai precis o formă a umanismului nereligios care are la bază închinarea

înaintea propriului eu" (p. 9). El începe analizîndu-i pe „cei patru teoreticienimai importanţi în problema eului" şi anume, Erich Fromm, Cari Rogers,Abraham Maslow şi Rollo May, care cu anumite diferenţe, propovăduiesc toţibunătatea intrinsecă a naturii umane, şi nevoia consecutivă de respect de sine,de conştientă de sine şi de realizarea facultăţilor personale. Aceste teoriiasupra propriei persoane au fost popularizate printr-o „analiză în genul uneitranzacţii" („Eu sînt OK, tu eşti OK") şi prin EST (Erhard Seminar Training)pe care dr. Vitz pe bună dreptate o numeşte „o zeificare absolut literală apropriei personalităţi" (p. 31 ş.m.d.). El citează de asemenea o reclamă dinPsychology Today ca o exemplificare a „jargonului celui care este preocupatde el însuşi": „Eu mă iubesc pe mine. Nu sînt înfumurat. Sînt doar prieten cumine însumi. Şi-mi place să fac tot ceea ce mă face să mă simt bine. .." (p. 62).Această auto-absorbţie a fost prinsă foarte bine în următoarele versuri umoristice:

A fost odată un erou, Narcis,Ce se credea frumos de nedescris.De propriu-i chip Narcis s-a-ndrâgostitCînd într-un lac el chipul şi-a privit.Sminteala lui cred c-o avem şi noi,Căci ne iubim prea mult, fiind de-acelaşi soi.1

Din nefericire, se pare că mulţi creştini s-au lăsat atraşi de această mişcare,trăind cu impresia falsă că porunca mozaică aprobată de Isus, care ne spunesă iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine este o poruncă de a ne iubi atîtpe noi înşine cît şi pe aproapele nostru. Dar în realitate lucrurile nu stautocmai aşa. Pot fi aduse trei argumente.

In primul rînd, din punct de vedere gramatical, Isus nu a spus: „PrimaPoruncă este să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cea de- a doua poruncăeste să-1 iubeşti pe aproapele tău, iar cea de-a treia este să te iubeşti pe tine".bl a vorbit numai despre prima mare poruncă şi despre cea de-a doua careera ca şi prima. Adăugarea cuvintelor „ca pe tine însuţi" ne pune la dispoziţieur> ghid practic, inteligibil pentru a şti cum să-1 iubim pe aproapele, deoarece-.nimeni nu şi-a urît vreodată trupul" (Efeseni 5:29). în această privinţă,J j e a s t ă poruncă se aseamănă cu Regula de aur care spune: „Tot ce voiţi să

facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Matei 7:12). Cei mai mulţi dintre' ne iubim pe noi înşine. Aşadar, noi ştim cum ne-ar plăcea să fim trataţi,a c e a s t a ne spune cum să-i tratăm pe alţii. Dragostea de sine este un fapt

271



Trăirea sub cruce

care trebuie recunoscut şi o regulă care poate fi folosită, dar nu este o virtutelăudabilă.

în al doilea rînd, din punct de vedere lingvistic, verbul este agapao, şidragostea agape înseamnă sacrificiu de sine în slujba altora. De aceea, ea nupoate fi îndreptată spre sine. Conceptul de a ne jertfi pe noi înşine cu scopulde a ne sluji nouă înşine este un nonsens.

în al treilea rînd, din punct de vedere teologic, prin dragostea de sineBiblia înţelege păcatul. Păcatul este curbat spre sine (aşa cum se exprimăLuther). Una dintre caracteristicile „zilelor de pe urmă" este că oamenii vorfi „iubitori de sine" şi nu „iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:1-5). Dragostea lor va lua o direcţie greşită; ea va înceta să fie îndreptată spre Dumnezeu

şi spre aproapele şi se va îndrepta spre sine.Atunci, cum trebuie să ne privim pe noi înşine? Cum putem renunţa lacele două extreme ale urii de sine şi ale dragostei de sine, ajungînd nici să nune dispreţuim dar nici să ne flatăm pe noi înşine? Cum putem evita de a nesupraevalua sau de a ne subevalua pe noi înşine şi în schimb de a asculta sfatullui Pavel: „Spun fiecăruia din voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltădecît se cuvine" (Romani 12:3)? Crucea lui Cristos ne dă răspunsul, căci eane cheamă atît la renunţarea de sine cît şi la afirmarea de sine. Dar, înaintede a trece să analizăm aceste sfaturi complementare, ea ne spune că noisîntem deja oameni noi, deoarece am murit şi am înviat împreună cu Cristos.

Acesta este sensul în care moartea lui Isus trebuie să fie numită pe bunădreptate „reprezentativă" cît şi „substituţionară".

Un „substitut" este cel care ţine locul altuia în aşa fel încît să facă acţiuneaacestuia inutilă.

Un „reprezentant" este cel care acţionează în locul altuia în aşa fel încîtsă-1 implice şi pe acesta în acţiunea lui.

Astfel, o persoană care, în trecut, a servit în armată (contra plată) în loculunui recrut era un „substitut". Tot un substitut este şi jucătorul de fotbal care

joacă în locul altui jucător accidentat. Atît recrutul cît şi jucătorul accidentatsînt acum inactivi; ei au fost înlocuiţi.

Un agent însă, care este un „reprezentant" al firmei sale, este autorizatsă acţioneze în interesul acesteia. El nu vorbeşte în locul firmei ci în interesulei. Firma se angajează la tot ce spune şi face el.

în acelaşi fel, ca substitut al nostru, Cristos a făcut pentru noi ceea ce noinu puteam face pentru noi înşine: El a purtat păcatul şi judecata noastră. Darca reprezentant al nostru, El a făcut ceea ce am făcut şi noi, uniţi fiind cu El:noi am murit şi am înviat împreună cu El.

Cea mai cuprinzătoare expunere a acestei extraordinare dar şi minunateteme se găseşte la începutul capitolului 6 din Romani.2 Ea a fost prilejuită deconcepţia denaturata că, întrucît acolo unde se înmulţeşte păcatul, harul se înmulţeşte şi mai mult, noi putem să continuăm să păcătuim ca harul să se

înmulţească şi mai mult (5:20-6:1). Pavel respinge această idee cu indignare272

înţelegerea de sine şi predarea personală

pentru simplul motiv că noi „am murit faţă de păcat" şi de aceea nu maiputem trăi în el (6:2). Cînd a avut loc acea moarte? La botezul nostru: „Nustiti că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Cristos am fost botezaţi în moarteaLui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şinoi să trăim o viaţă nouă" (6:3-4). Aşadar, botezul reprezintă în mod vizibilparticiparea noastră la moartea şi la învierea lui Isus. De aceea se poate spunedespre noi că am „murit faţă de păcat", aşa încît să nu mai trăim în el.

Lucrul care ne pune în uimire este că moartea lui Cristos (la care noisîntem părtaşi în mod lăuntric prin credinţă şi exteriorizat prin botez) a fosto moarte faţă de păcat: „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit faţă

de păcat (în original „faţă de păcat, iar în Cornilescu „pentru păcat", n.tr.),odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte faţă deDumnezeu (în Cornilescu, „pentru Dumnezeu", n.tr.), (v. 10). Există unsingur sens în care se poate spune că Isus a murit faţă de păcat şi acesta estefaptul că El a purtat pedeapsa lui, întrucît „plata păcatului este moartea" (v.23). Plătind plata păcatului prin moarte, El a înviat la o viaţă nouă. Acelaşilucru l-am făcut şi noi, uniţi fiind cu El. Şi noi am murit faţă de păcat, nu însensul că noi am plătit personal plata lui (Cristos a făcut lucrul acesta pentrunoi, în locul nostru), ci în sensul că noi am beneficiat de pe urma morţii Lui. întrucît pedeapsa pentru păcat a fost purtata şi preţul lui plătit, noi sîntemeliberaţi de sub povara grea a vinovăţiei şi a condamnării. Şi noi am înviat cuCristos la o viaţă nouă, problema păcatului rămînînd rezolvata în urmanoastră. Atunci cum este posibil să trăim în continuare în păcatul faţă de caream murit? Nu este imposibil, căci încă este necesar să luăm măsuri deprecauţie şi să nu lăsăm păcatul să domnească în noi (v. 12-14). Dar o astfelde stare este de neconceput, deoarece este incompatibilă cu faptul morţii şi

al învierii noastre împreună cu Isus. Moartea şi învierea sînt cele care ne-aurupt de viaţa cea veche; cum ne putem gîndi să ne mai reîntoarcem la ea?Acesta este motivul pentru care noi trebuie să ne „considerăm" „morţi faţăde păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos" (v. 11). Acest lucru nu'nseamnă că trebuie să pretindem că am murit faţă de păcat şi am înviatpentru Dumnezeu, cînd ştim foarte bine că acestea nu s-au produs în viaţanoastră. Dimpotrivă, ştim că, uniţi fiind cu Cristos, noi sîntem părtaşi lamoartea şi la învierea Sa, şi în felul acesta noi înşine am murit faţă de păcat'' a m î nv i a t pentru Dumnezeu; trebuie deci să ne aducem aminte în permanenţă de faptul acesta şi să trăim o viaţă potrivită acestei realităţi. William

yndale exprimă aceasta idee în termeni deosebit de vii, la sfîrşitul prologului-omentariului pe care 1-a scris la Epistola către romani:

" u" te acum, cititorule, şi, conform ordinii pe care o găsim în scrierile luiavei, fă şi tu aşa... Adu-ţi aminte că Isus Cristos nu a făcut aceasta

reconciliere ca tu sâ-L mînii din nou pe Dumnezeu; nici nu a murit pentru

Păcatele tale ca tu să mai trăieşti în ele; si nici nu te-a curăţat ca tu să te273



Trăirea sub cruce

întorci, ca un porc, din nou în vechea ta băltoacă cu mocirlă; ci a făcutaceste lucruri ca tu să fii o făptură nouă şi să trăieşti o viaţă nouă dupăvoia lui Dumnezeu şi nu după voia firii pămînteşti."3

Barth a înţeles natura radicală a acestei învăţături şi a făcut aluzie la ea în capitolul despre îndreptăţire. „Sentinţa care a fost pronunţată ca judecatadivină în moartea lui Isus este că... eu sînt un om păcătos şi că acest ompăcătos, adică eu, am fost pironit pe cruce şi răstignit (în puterea jertfei şi aascultării lui Isus Cristos în locul meu), că sînt, aşadar, nimicit şi înlocuit..."

Acesta este aspectul costisitor al îndreptăţirii. Dar „în aceeaşi sentinţă în careDumnezeu ne acuză şi ne condamnă ca păcătoşi, şi ne trimite la moarte, Elne iartă şi ne dă o viaţă nouă înaintea Sa şi cu El". Aceste două aspecte sîntstrîns legate unul de celălalt „moartea noastră reală şi viaţa noastră realădincolo de moarte", nimicirea prin moartea şi înlocuirea prin înviere, acel Nuşi acel Da pe care le rosteşte Dumnezeu pentru aceeaşi persoană. 4

/ Avînd în vedere acest fapt fundamental cu privire la toţi cei care sînt înCristos, şi anume că noi am murit şi am înviat împreună cu El, aşa încît viaţanoastră trecută de păcat, de vinovăţie şi ruşine s-a sfîrşit şi a început o nouăviaţă de sfinţenie, iertare şi libertate, care trebuie să fie atitudinea noastrăfaţă de noua noastră persoană? întrucît noua noastră persoană, cu toate căeste răscumpărată, este totuşi decăzută, va fi necesară o atitudine dublă şianume, aceea de lepădare de sine şi de afirmare de sine, ambele puse înlumină prin cruce.

Lepădarea de sine în primul rînd, chemarea la lepădare de sine. Invitaţia lui Isus este clară:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi iacrucea şi să Mă urmeze" (Marcu 8:34). Isus tocmai prezise pentru prima datăcu claritate suferinţele şi moartea Lui. Aceste lucruri „trebuie" să I se

întîmple, spune El (v. 31). Acum însă El exprimă implicit un „trebuie" şipentru urmaşii Lui. El trebuie să meargă la cruce; ei trebuie sâ-şi ia crucea şisă-L urmeze. Ei însă trebuie să facă lucrul acesta „în fiecare zi". Pe de altăparte, dacă cineva nu-şi ia crucea şi nu-L urmează, acel om nu este vrednicde El şi nu poate să-I fie ucenic.5 în felul acesta, putem spune, fiecare creştineste atît un Simon din Cirena, cît şi un Baraba. Ca şi Baraba, noi am scăpatde pedeapsa crucii, căci Cristos a murit în locul nostru. Ca şi Simon dinCirena, noi purtăm crucea, căci El ne cheamă s-o luăm si să-L urmăm (Marcu15:21).

în toate provinciile colonizate, romanii au făcut din răstignirea pe cruceo privelişte obişnuită, iar Palestina nu făcea excepţie. Fiecare răzvrătit condamnat era obligat să-şi poarte crucea, sau cel puţin patibulum-u\ (baratransversală), pînâ la locul unde urma să fie executat. Plutarh a scris că

274

înţelegerea de sine si predarea personală

fiecare călcător de lege condamnat la moarte îşi poartă crucea pe spate".'Isa a scris şi Ioan despre Isus că „ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul zis alCăpătînii" (19:17). De aceea, a ne lua crucea şi a-L urma pe Isus înseamnăa ne pune în situaţia unui om condamnat care se îndreaptă spre locul unde

urmează să fie executat".7 Căci dacă-L urmăm pe Isus cu crucea pe umărulnostru, nu există decît un singur loc spre care să ne îndreptam: locul răstigniriinoastre. După cum s-a exprimat Bonhoeffer: „Cînd Cristos cheamă pe cineva,El îl cheamă să vină şi să moară". 8 Atunci, „crucea" noastră, nu este un soţnervos sau o soţie gîlcevitoare. Este mai degrabă simbolul morţii faţă de sine.

Cu toate că este posibil ca Isus să Se fi gîndit la martiraj, natura universalăa chemării pe care a făcut-o El ne sugerează că această chemare are undomeniu de aplicabilitate mai mare. Cu siguranţă, ceea ce descrie Isus prinacest viu tablou este lepădarea de sine. A ne lepăda de noi înşine înseamnă ane purta faţă de noi înşine aşa cum s-a purtat Petru faţă de Isus cînd s-alepădat de El de trei ori. Verbul este acelaşi (aparneomai). El nu L-a mairecunoscut, L-a respins, a întors spatele. A ne lepăda de noi înşine nu înseamnă a renunţa la ciocolate, prăjituri, ţigări sau cocteiluri (cu toate că lepoate include şi pe acestea); în realitate, a ne lepăda de noi înşine înseamnăa nu ne mai recunoaşte pe noi înşine, a renunţa la presupusul nostru dreptde a ne alege calea. „A te lepăda de tine însuţi... înseamnă a te întoarce dinidolatria egocentrismului."9 Se pare că Pavel s-a referit la acelaşi lucru atuncicînd a scris că cei care sînt ai lui Cristos „şi-au răstignit firea pâmînteascâ, împreună cu patimile şi poftele ei" (Galateni 5:24). Nici un tablou nu poatefi mai expresiv decît acesta: să luăm în realitate ciocanul şi cuiele şi să nepironim natura noastră decăzută şi în felul acesta s-o supunem morţii. Ter

menul tradiţional pentru această acţiune este „mortificare"; este hotărîreasusţinută ca prin puterea Duhului Sfînt „să facem să moară faptele rele aletrupului", aşa ca prin moartea lui să putem trăi în părtăşie cu Dumnezeu.10

De fapt, Pavel scrie în scrisorile lui despre trei feluri de moarte şi trei feluride înviere, care fac parte din experienţa noastră creştină. Multă confuzieapare atunci cînd nu reuşim să facem distincţie între ele. în primul rînd avemmoartea faţă de păcat (pe care am analizat-o deja) şi ca urmare viaţa pentruDumnezeu, de care au parte toţi credincioşii în virtutea unităţii dintre ei şiCristos, în moartea şi învierea Lui. Prin ea noi sîntem părtaşi atît la moarteaUl Cristos (la iertarea ei) cît şi la învierea Lui (la puterea ei). Această viaţăa c e parte integrantă din convertirea noastră/botezul nostru.

Cea de-a doua moarte este moartea faţă de sine, sau lepădarea de sine,T Jignirea sau mortificarea noastră. Ca rezultat al acesteia, noi trăim o viaţă

e părtăşie cu Dumnezeu. Aceasta moarte nu este ceva care ni s-a întîmplatva în trecut, un act de care ni se spune acum să ne aducem aminte, ci este

acţiune pe care trebuie să o întreprindem în mod voit noi înşine şi anume,P >n puterea Duhului să supunem morţii natura veche. într-adevăr, toţi•ncioşii au făcut lucrul acesta, în sensul că această acţiune este un aspect

275



Trăirea sub cruce

esenţial al pocăinţei noastre iniţiale şi al pocăinţei noastre repetate, şi nuputem fi ucenicii lui Cristos fără ea. Trebuie însă să menţinem aceastăatitudine, adică, să luăm crucea zilnic.

Al treilea gen de moarte şi înviere a fost menţionat în capitolul 9. Esteacţiunea de a purta în trupurile noastre moartea lui Isus, aşa încît viaţa luiIsus să se arate în trupurile noastre (2 Corinteni 4:9-10). Vorbind deschis,arena în care acţionează această moarte este trupul nostru. Ea se referă laneputinţele trupului, la persecuţiile pe care Ie îndură acesta şi la caracterulmuritor al acestuia. Acesta este sensul în care Pavel a putut să spună „înfiecare zi eu mor" (în Cornilescu, „în fiecare zi eu sînt în primejdie de

moarte", n.tr.), (1 Corinteni 15:30-31) şi „sîntem daţi morţii toată ziua"(Romani 8:36). Căci este vorba de o permanenta fragilitate fizică. Dar şi„învierea", vitalitatea lăuntrică sau reînnoirea care se produce înlăuntrulnostru din viaţa lui Isus, este permanenta (2 Corinteni 4:16).

Ca să recapitulăm, prima moarte este legală; este o moarte faţă de păcatcare are loc prin unirea cu Cristos în moartea Lui faţă de păcat (prin purtareapedepsei sale), iar învierea care rezultă împreună cu El ne duce la o viaţănouă de slobozenie de care beneficiază credincioşii îndreptăţiţi. Cea de-adoua moarte este o moarte din punct de vedere moral; este o moarte faţa desine, are loc în măsura în care noi facem să moară firea cea veche cu pofteleei rele, iar învierea care o urmează duce la o viaţă nouă, de îndreptăţire înpărtăşie cu Dumnezeu. Cea de-a treia moarte este fizică; este o moarte faţăde starea de siguranţă, înseamnă a fi „dat morţii din pricina lui Isus", iar

învierea care îi corespunde acesteia este tăria lui Isus pe care ne-o dă El înslăbiciune. Moartea legală a fost o „moarte faţă de păcat odată pentru

totdeauna", dar moartea din punct de vedere moral şi fizic sînt experienţezilnice - chiar continue - pentru ucenicul creştin.Mă întreb cum au reacţionat cititorii mei pînă acum, în special la accentul

pe care l-am pus pe moartea faţă de sine, sau mai degrabă atunci cînd amspus că trebuie să ne supunem eul morţii prin răstignirea sau mortificarealui? Cred (şi sper) că v-aţi simţit incomodaţi de această idee. Atitudinea pecare am exprimat-o cu privire la eu a fost atît de negativă încît aproape căm-am pus în rînd cu birocraţii şi tehnocraţii, cu etnologii şi behavioriştii care

înjosesc fiinţele umane. Aceasta nu înseamnă că ceea ce am scris este neadevărat (căci Isus este Cel care ne-a spus să ne luăm crucea şi sâ-L urmăm pînăla moarte), ci înseamnă că este numai o faţă a adevărului. Ceea ce am spusdenotă că eul nostru este cu totul rău şi că, bazaţi pe aceasta, el trebuie negatcu totul, realmente „răstignit".

Recunoaşterea propriei valori

Dar să nu pierdem din vedere un alt fir care străbate Scripturile. Alături dechemarea pe care ne-o face Isus, de a ne lepăda de noi înşine, stă chemareade a ne recunoaşte valoarea (care nu este unul şi acelaşi lucru cu dragostea

276


sine). Nici un om care citeşte în întregime evangheliile nu poate să râmînăimpresia că Isus a avut o atitudine negativă faţă de fiinţele umane, sau că

a încurajat pe alţii să aibă o astfel de atitudine. Dimpotrivă, lucrurile stautocmai invers.

în primul rînd, să analizăm învăţătura Lui cu privire la oameni. Esteadevărat că El ne-a atras atenţia asupra lucrurilor rele şi urîte care ies dininima omului (Marcu 7:21-23). El a vorbit însă şi despre „valoarea" pe careo au fiinţele umane în ochii lui Dumnezeu. Oamenii sînt „mult mai de preţ"decît păsările sau fiarele de pe cîmp, a spus El.11 Care a fost temeiul acestui

raţionament? Trebuie să fi fost doctrina creaţiei, pe care Isus a luat-o dinVechiul Testament, şi anume că fiinţele umane sînt capodopera activităţiicreatoare a lui Dumnezeu, şi că El 1-a făcut pe om parte bărbătească şi partefemeiascâ, după chipul Său. Chipul lui Dumnezeu pe care-1 purtăm este ceeace ne dă o valoare deosebită. în mica şi excelenta lui carte The Christian

Looks at Himself, dr. Anthony Hoekema îl citează pe un tînăr american deculoare, care răzvrătindu-se împotriva complexelor de inferioritate inculcate

în el de către cei din rasa albă, şi-a pus următorul afiş în camera lui: „Eu sînteu şi sînt bun, fiindcă Dumnezeu nu face rebuturi" (p. 15). Din punct devedere teologic, el a avut dreptate.

în al doilea rînd, să considerăm atitudinea lui Isus faţă de oameni. El nua dispreţuit şi nu a tratat cu indiferenţă pe nimeni. Dimpotrivă, a făcut tot cea putut ca să-i onoreze pe cei pe care lumea i-a dezonorat şi să-i accepte pecei pe care lumea i-a respins. El a vorbit politicos cu femeile în public. Pecopilaşii cei mici i-a chemat la El. Le-a adresat cuvinte pline de speranţăsamaritenilor şi neevreilor. I-a lăsat pe cei care sufereau de lepră să se apropiede El şi pe o prostituată sâ-I ungă şi sâ-I sărute picioarele. El S-a împrietenitcu lepădăturile societăţii şi a purtat de grijă săracilor şi celor flămînzi. în toatăaceastă activitate diversificată a ieşit în evidenţă respectul Lui plin de compasiune pentru fiinţele umane. El a recunoscut valoarea lor şi i-a iubit, şiiubindu-i le-a mărit şi mai mult valoarea.

In al treilea rînd, şi într-un fel special, trebuie să ne aducem aminte demisiunea şi de moartea lui Isus, în folosul fiinţelor umane. El a venit săslujească, nu să I se slujească, a spus El, şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare

; n t ru rnulţi. Nimic nu arată mai clar marea valoare pe care au avut-oamenii în ochii lui Isus decît hotărîrea Lui de a suferi şi de a muri pentru ei.

a rost Păstorul cel bun care a venit în pustie, înfruntînd greutăţile şi riscîndP 'mejdii, ca să caute şi să mîntuiascâ pe singura oaie rătăcită. într-adevăr,

,'-a dat viaţa pentru oi. Numai cînd privim la cruce vedem adevărata'are a fiinţelor umane. Aşa cum se exprimă William Temple: „Valoareaeste dată de cît valorez înaintea lui Dumnezeu; şi ea este minunat de

ar e căci pentru mine a murit Cristos".12

val m Văzut Pfn a acum felul în care crucea lui Cristos este atît o dovadă a11 'un ţei umane cît si un tablou care ne arată cum să ne lepădăm de noi

277



Trăirea sub cruce

înşine sau cum să ne răstignim. Cum putem noi rezolva acest paradox biblic?Cum putem să vedem o valoare în noi şi în acelaşi timp să ne lepădăm de noi

înşine?

Această întrebare se naşte datorită faptului că noi discutăm şi dezvoltămatitudini contradictorii faţă de noi înşine înainte de a defini „personalitatea"despre care vorbim. „Personalitatea" noastră nu este o simplă entitate careeste ori în întregime bună ori în întregime rea, şi care de aceea, trebuie să fieori în totalitate preţuită ori în totalitate negată. Dimpotrivă, „personalitatea"noastră este o entitate complexă ce cuprinde binele şi răul, slava şi ruşinea, şicare, datorită acestui adevăr, cere ca noi să dezvoltăm o atitudine mai completă faţă de noi înşine.

Ceea ce sîntem (personalitatea noastră sau identitatea personală) este înparte rezultatul creaţiei (chipul lui Dumnezeu) şi în parte rezultatul căderiiomului în păcat (chipul desfigurat). Personalitatea de care trebuie să nelepădăm, pe care nu mai trebuie s-o recunoaştem şi pe care trebuie s-orăstignim este personalitatea noastră decăzută, orice lucru din lăuntrul nostru care este incompatibil cu Isus Cristos (de aici poruncile Lui" să se lepedede Sine şi să Mă urmeze") . Personalitatea pe care trebuie s-o afirmăm şi s-opreţuim este personalitatea creată, tot ceea ce este în noi compatibil cu IsusCristos (de aici rezulta afirmaţia Lui că dacă ne vom pierde viaţa prinlepădarea de sine, o vom găsi iarăşi). Adevărata lepădare de sine (lepădareade personalitatea noastră falsă, decăzută) nu este drumul spre auto-dis-trugere, ci drumul spre descoperirea propriei personalităţi.

Atunci, tot ceea ce sîntem prin creaţie trebuie afirmat: capacitatea noastră de a raţiona, simţul obligaţiei morale, sexualitatea noastră (indiferent căeste vorba despre masculinitate sau femininitate), viaţa de familie, talentelede a aprecia ceea ce este estetic şi de creativitate artistică, capacitatea de aadministra pâmîntul roditor, foamea noastră după dragostea şi experienţacomunităţii în care trăim, capacitatea de a fi conştienţi de măreţia transcendentă a lui Dumnezeu şi imboldul înnăscut în noi de a ne prosterne şi de a ne

închina Lui. Toate acestea (şi altele) fac parte din natura noastră umanăcreată. Este adevărat, aceasta a fost mînjită şi distorsionata de păcat. Şi totuşi,Cristos a venit s-o răscumpere, nu s-o distrugă. Aşadar, noi trebuie s-oafirmăm pozitiv şi cu recunoştinţă.

însă tot ceea ce sîntem după căderea omului în păcat, trebuie negat saurespins: lipsa de raţiune, perversitatea noastră morală, umbrirea trăsăturilorsexuale distincte şi neînfrînarea sexuală, egoismul care ne strică viaţa defamilie, fascinaţia urîtului, refuzul datorită lenei de a dezvolta talentele pecare le pune Dumnezeu în noi, înclinaţia de a polua şi de a degrada mediul

în care trăim, tendinţele antisociale care ne împiedică să trăim într-o adevărata comunitate, mîndria de a fi autonomi şi refuzul nostru idolatru de ane închina Dumnezeului cel viu şi adevărat. Toate acestea (şi altele) fac parte

din natura noastră decăzută. Cristos nu a venit să o răscumpere ci s-o

278

înţelegerea de sine ţi predarea personală

micească. Tot aşa şi noi, trebuie s-o lepădăm sau s-o respingem cu înverşunare.

Pînă aici am suprasimplificat în mod voit contrastul dintre natura noastrăeată si natura noastră decăzută. Imaginea trebuie acum modificată, de fapt

îmbogătită> pe două căi. Ambele căi sînt rezultatul introducerii pe scenaumană a răscumpărării lui Cristos. Creştinii nu se mai pot privi pe ei înşişi cafiind numai nişte fiinţe „create şi căzute", ci ca nişte fiinţe „create, căzute şirăscumpărate". Şi introducerea acestui element nou ne permite să afirmămmai mult şi să negăm mai mult.

în primul rînd, avem mai multe lucruri pe care să le afirmăm. Căci noi nuam fost numai creaţi după chipul lui Dumnezeu, ci am fost re-creaţi după el.Lucrarea harului lui Dumnezeu în noi, care în Noul Testament este portretizată în mai multe feluri ca „regenerare", „înviere", „răscumpărare" etc,este în esenţă o re-creare. Noua noastră personalitate a fost creată „dupăchipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul" şiea „se înnoieşte spre cunoştinţa, după chipul Celui ce" a făcut-o. într-adevăr,oricine este în Cristos „este o făptură nouă".13 Acest lucru înseamnă cămintea noastră, caracterul nostru şi relaţiile noastre sînt toate reînnoite. Noisîntem copiii lui Dumnezeu, ucenicii lui Cristos şi temple ale Duhului Sfînt.Noi aparţinem comunităţii celei noi care este familia lui Dumnezeu. DuhulSfînt ne îmbogăţeşte cu roadele şi darurile Lui. Noi sîntem moştenitorii luiDumnezeu şi ne uităm cu încredere înainte la slava care se va arăta într-obună zi. A deveni creştin este o experienţă care ne transformă. Schimbîndu-ne, ea ne schimbă şi chipul. Avem acum mai mult de afirmat, nu mîndri denoi înşine ci plini de recunoştinţa. Dr. Hoekema face pe bun drept din aceastaidee tema principală a cărţii lui The Christian Looks at Himself. El menţionează imnul „Sub crucea lui Isus", care din mai multe puncte de vedereeste magnific şi mişcător. Excepţie face însă sfîrşitul unui vers, care sună camaşa:

Şi inima mea îndrăgostităE uimită de două lucruri:

De minunata Lui dragoste slăvităşi de propria-mi nimicnicie.

Nu, nu, obiectează dr. Hoekema. Nu putem cînta aşa. „Nimicnicia mea"ar exprima adevărul, dar nu „propria-mi nimicnicie" (p. 16). Cum putem noinumi „lucru de nimic" ceea ce Isus Cristos a declarat că este „de valoare"?Este oare „un lucru de nimic" să fii un copil al lui Dumnezeu, un mădular înrr upul lui Cristos şi un moştenitor al împărăţiei cerurilor? Atunci, o parte^itală a afirmării de sine, care în realitate este o afirmare a harului luidumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru, este ceea ce am devenit în

279



Trăirea sub cruce

Cristos. „Temeiul absolut al unei imagini pozitive despre noi înşine trebuiesă fie faptul că Dumnezeu ne-a acceptat în Cristos" (p. 102).

în al doilea rînd, cei credincioşi au mai multe lucruri de afirmat, precumşi mai multe de lepădat. Pînâ acum, vorbind despre lucrurile de care trebuiesă ne lepădăm, am amintit numai natura noastră decăzută. Uneori însă,Dumnezeu ne cheamă să renunţăm la anumite lucruri care, cu toate că nusînt rele în esenţa lor şi nu au de a face cu căderea omului în păcat, ne

împiedică totuşi să împlinim voia Lui cu privire la noi. Acesta este sensul încare Isus, a cărui natură umană a fost perfectă nu decăzută, a trebuit să

renunţe la El însuşi. Ni se spune că „El n-a crezut că a fi deopotrivă cuDumnezeu este ceva la care să ţii morţiş" (acesta este sensul în original, n.tr.),adică, ceva care să fie savurat în mod egoist (Filipeni 2:6). Acea egalitate cuDumnezeu îi aparţinea oricum. El nu „S-a făcut... deopotrivă cu Dumnezeu",aşa cum îl acuzau criticii Lui (loan 5:18); El a fost din veşnicie egal cu El, aşa

încît El şi Tatăl Lui au fost „una" (loan 10:30). Şi totuşi, El n-a ţinut morţişla privilegiul acestui statut. Dimpotrivă, El „S-a dezbrăcat" de slava Lui.Motivul pentru care El a lăsat-o la o parte nu este că această slavă n-ar fi fosta Lui de drept, ci acela că El n-a putut s-o reţină şi în acelaşi timp să-Şi ducăla îndeplinire destinul de a fi Mesia şi Mijlocitorul lui Dumnezeu. El S-a

îndreptat spre cruce cu lepădare de Sine, desigur, nu pentru că ar fi făcut cevavrednic de moarte, ci pentru că, după Scripturi, aceasta a fost voia TatăluiSău cu privire la El şi acelei voinţe El i S-a supus de bună voie. Pe tot parcursulvieţii Lui, El S-a împotrivit ispitei de a evita crucea. în scurtele cuvinte ale luiMax Warren, „toată viaţa lui Cristos a fost un proces de moarte continuă".14

El S-a lepădat de Sine ca să Se dea pe Sine pentru noi.

Acelaşi principiu li se aplică urmaşilor lui Cristos. „Să aveţi în voi gîndulacesta", a scris Pavel. Căci în propria lui experienţa apostolică el a cunoscutchemarea de a se lepăda de sine. El a avut, de exemplu, dreptul legitim de ase căsători şi de a fi ajutat din punct de vedere financiar, drepturi la care el arenunţat în mod voit fiindcă a crezut că aceasta este voia lui Dumnezeu cuprivire la el. El a mai scris că cei care sînt maturi în credinţă ar trebui să fiegata să renunţe la drepturile lor şi sâ-şi restrîngâ libertăţile aşa încît să nu-ifacă să pâcătuiascâ pe fraţii şi surorile care nu au ajuns la o stare de maturitate. Totuşi, astăzi anumiţi creştini sînt chemaţi să renunţe la viaţa decăsnicie, la un serviciu sigur, la o promovare pe linie profesională, la o casăconfortabila într-o suburbie îngrijită, nu pentru că acestea ar fi în esenţa lorlucruri rele, ci pentru că sînt incompatibile cu o anumită chemare a luiDumnezeu, de exemplu, de a merge în străinătate , de a locui într-o zonă maisărăcăcioasă a oraşului sau de a se identifica mai îndeaproape cu săracii şiflâmînzii lumii acesteia.

De aceea, există o mare nevoie de discernămînt în înţelegerea pe care oavem. Cine sînt eu? Care este „personalitatea" mea? Răspunsul este că sîntun om cu două personalităţi, un copil controversat, care dispun atît de

280


, mnitate, căci am fost creat şi am fost re-creat după chipul lui Dumnezeu, ît si de o stare de depravare, căci dispun încă de o natură decăzută şiăzvrătită. Sînt atît nobil cît şi nemernic, frumos şi urît, bun şi rău, drept şi

distorsionat, chip şi copil al lui Dumnezeu şi totuşi uneori în chip slugarnic îiaduc omagii diavolului din ale cărui gheare m-a scăpat Cristos. Personalitateamea adevărată este ceea ce sînt prin creaţie, este acea parte din mine pentrucare a venit Cristos ca s-o răscumpere, este ceea ce sînt prin chemarea pe careo am. Personalitatea mea falsă este ceea ce sînt prin căderea în păcat, esteacea parte din mine pentru care Cristos a venit s-o nimicească.

Numai cînd vom discerne care sînt cele două personalităţi din lăuntrulnostru, atunci vom şti ce atitudine să adoptăm faţă de fiecare din ele. Noitrebuie să fim loiali personalităţii adevărate din noi şi neloiali faţă de personalitatea falsă din noi. Trebuie să afirmăm fără teamă ceea ce sîntem princreaţie, prin răscumpărare şi prin chemare şi să respingem fără milă tot ceeace sîntem prin căderea noastră în păcat.

în plus, crucea lui Cristos ne vorbeşte despre ambele atitudini. Pe de-oparte, crucea este măsura lăsată de Dumnezeu cu care să ne măsurămvaloarea adevăratei noastre personalităţi, întrucît Cristos ne-a iubit şi a muritpentru noi. Pe de altă parte, ea este modelul lăsat de Dumnezeu pentru a şticum să ne lepădăm de personalitatea noastră falsă, căci pe aceasta trebuie săo pironim pe cruce şi să o supunem morţii. Sau, şi mai simplu, dacă stăm înfaţa crucii ne vedem în mod simultan valoarea şi nimicnicia, căci întrezărimatît imensitatea dragostei Lui în faptul că a murit, cît şi imensitatea păcatuluinostru care L-a făcut să moară.

Dragoste care se jertfeşteNici lepădarea de sine (respingerea păcatelor noastre) şi nici afirmarea desine (aprecierea darurilor lui Dumnezeu) nu sînt acţiuni care să reflecte opreocupare de sine. Dimpotrivă, ambele sînt mijloace ale sacrificiului de sine. înţelegerea propriei personalităţi ar trebui să conducă la dăruirea de sine.Comunitatea crucii este esenţialmente o comunitate a dragostei care se dăpe sine, dragoste exprimată prin închinarea pe care I-o aducem lui Dumnezeu(tema noastră din capitolul anterior) şi prin ceea ce facem pentru alţii (temade la sfîrşitul acestui capitol). La aceasta ne cheamă crucea în permanenţă şicu insistenţă.

Contrastul dintre standardele crucii şi ale lumii nu este prezentat nicăieri•nai dramatic decît în cererea lui lacov si a lui loan şi în răspunsul pe care li•-a dat Isus.

..Fii lui Zebedei, lacov şi loan, au venit la Isus şi I-au zis: „învăţătorule,am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere".El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?"

281



Trăirea sub cruce

„Dâ-ne, l-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cîndvei fi îmbrăcat în slava Ta."Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care amsă-1 beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?"„Putem", au zis ei.Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-1 voi bea Eu îl veţibea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi; dar cinstea dea şedea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnâ de Mine s-o dau, ci ea estenumai pentru aceia pentru care a fost pregătită".

Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov şi peIoan. Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cîrmuitoriai neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stâpînire.Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fieslujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robultuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El sâ slujească şisă-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!" (Marcu 10:35-45).

Versetul 35 („Am vrea să ne faci ce-Ti vom cere") şi versetul 45 (Fiulomului... a venit... să slujească şi să... dea), deci versetul cu care începe şiversetul cu care se încheie această întîmplare, ne prezintă un contrast puternic între fiii lui Zebedei şi Fiul omului. Ei vorbesc o limbă diferită, sîntinsuflaţi de un duh diferit şi exprimă ambiţii diferite. Iacov şi Ioan doresc săstea pe scaune de domnie şi să dispună de putere şi slavă; Isus ştie că Eltrebuie să stea atîrnat pe o cruce, în slăbiciune şi ocară. Antiteza este desă-vîrşită.

Mai întîi, a existat o alegere între ambiţia egoistă şi jertfă. Desigur, cerereacelor doi fraţi, „Am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere", poate fi socotita ca ceamai egoistă rugăciune care s-a rostit vreodată. Se pare că ei au întrezărit oluptă pentru locurile cele mai de cinste din împărăţie; aşadar, ei au judecatcă este o dovadă de precauţie din partea lor sâ-şi facă rezervaţia din timp.Cererea lor de a „sta în locul de cinste" (NEB) împreună cu Isus nu a fostaltceva decît „o oglindă strălucitoare a vanităţii umane".15 A fost exact opusulrugăciunii adevărate, al cărei scop nu este niciodată acela de a-L face peDumnezeu să cedeze în faţa voii noastre, ci întotdeauna acela de a ceda noi

înşine în faţa voii lui Dumnezeu. Şi totuşi în lume (şi chiar în biser ică) sîntfoarte mulţi ca Iacov şi Ioan, afacerişti şi căutători după locuri de cinste,flămînzi după onoare şi prestigiu, care măsoară viaţa după cantitatea acumulata şi care visează veşnic succesul. Cînd este vorba despre ei, sînt agresiv deambiţioşi.

Toată aceasta mentalitate este incompatibilă cu calea crucii. „Fiul omului

n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să dea..." El a r enunţat la putereşi la slava cerului şi S-a smerit devenind rob. El S-a dat fără rezervă şi fărăfrică, părţii dispreţuite şi neglijate a comunităţii. Preocuparea Lui absolută

282


fost proslăvirea lui Dumnezeu şi binele fiinţelor umane care poartă chipula Ca să promoveze aceste idealuri, El a fost gata să îndure chiar şi ocararucii Acum El ne cheamă sâ-L urmăm, nu să căutăm lucruri mari pentru

noi înşine, ci mai degrabă să căutăm mai întîi împărăţia şi neprihănirea luiDumnezeu.

Cea de-a doua alegere a fost cea dintre puterea de a domina şi dorinţa dea sluji- Pare destul de clar că Iacov şi Ioan au dorit putere şi cinste. Cerînd săstea fiecare în slavă, de o parte şi de alta a lui Isus, putem fi destul de siguri

că nu au visat nişte locuri pe duşumea, pe perne, pe scaune sau pe taburete,ci pe două tronuri. Mai degrabă şi-au imaginat că vor sta fiecare pe tronulLui. Ştim că se trăgeau dintr-o familie înstărită, căci tatăl lor, Zebedei, aveaangajaţi care pescuiau pentru el pe mare. Poate că le lipseau slujitorii caresă-i slujească, dar erau gata sâ renunţe pentru o vreme la luxul acesta, cucondiţia ca, în cele din urmă, să fie recompensaţi cu cîte un tron. Lumeaiubeşte puterea. „Ştiţi că cei priviţi cîrmuitori ai neamurilor domnesc pesteele, si mai marii lor le poruncesc cu stăpînire" (v. 42). Se gîndea El oare laRoma, ai cărei împăraţi porunceau să se bată monede pe care era chipul lor împreună cu inscripţia „Cel care merită adorarea"? Sau se gîndea la iroziicare, cu toate că erau numai nişte marionete, se purtau ca nişte tirani? Seteade putere este o endemie a naturii noastre căzute.

Puterea este de asemenea incompatibilă cu calea crucii care se caracterizează prin serviciu. Afirmaţia lui Isus că „Fiul omului n-a venit să I seslujească, ci El sâ slujească" a fost cu totul originală. Căci Fiului omului dinvedenia lui Daniel I s-a dat putere aşa încît toate naţiunile" să-L slujească

(7:13-14). Isus a pretins titlul dar a schimbat roluL El nu a venit să I seslujească, ci mai degrabă să fie „robul Domnului" despre care vorbesc pasa

jele din Isaia. El a îmbinat cele două portrete. El a fost atît Fiul lui Dumnezeucel slăvit cît şi Robul care suferă; El avea să intre în slavă numai prin suferinţă.Din nou, El ne cheamă sâ-L urmăm; în lume, cei care deţin funcţii deconducere continuă să se prezinte ca oameni cu greutate, să manipuleze, săexploateze şi să-i tiranizeze pe alţii. „Dar între voi să nu fie aşa" (v. 43), a spusIsus răspicat. Noua Lui comunitate trebuie să fie organizata pe un principiudiferit şi după un model diferit - slujire în umilinţă, nu putere asupritoare.Conducerea şi stâpînirea sînt două concepte distincte. Simbolul unei conduceri creştine autentice nu este roba purpurie pe care o purtau împăraţii, ciŞtergarul aspru al unui sclav; nu un tron din fildeş şi aur, ci un lighean cu apăPentru spălarea picioarelor.

Cea de-a treia alegere a fost, şi încă este, între confort şi suferinţă. Cerîndronuri în slavă, pe lîngâ cinste şi putere, Iacov şi Ioan au vrut siguranţa unei'le ţi liniştite. Urmîndu-L pe Isus, ei deveniseră nişte hoinari. Le era oare dorde casa lor plăcută? Cînd Isus a răspuns întrebării lor întrebîndu-i la rîndulU1 dacă vor fi în stare să bea din paharul din care va bea El şi dacă vor putea53 fie botezaţi cu botezul Lui, răspunsul lor a fost un scurt „Putem" (v. 38-39).

283



Trăirea sub cruce

Dar cu siguranţă, ei nu au înţeles. Ei visau cu ochii dechişi pocale cu vin laospăţul mesianic care să fie precedat de băi extravagante, aşa cum se ştie că-iplăceau lui Irod. Isus însă se referea la suferinţele Sale. Ei aveau să fie

într-adevăr părtaşi la paharul Lui şi la botezul Lui, le-a spus El, fără însă săle spună exact despre ce era vorba. Căci lui Iacov avea să i se taie capul decătre Irod Antipa şi Ioan avea de îndurat singurătatea în exil.

Duhul lui Iacov şi al lui Ioan dăinuie şi astăzi, în special în noi cei cărorani s-a dat să stăm pe perinile moi ale belşugului. Este adevărat că inflaţia şişomajul i-a făcut pe mulţi să trăiască o nouă experienţă a nesiguranţei. Şi cutoate acestea, noi încă privim siguranţa ca pe un drept ce-1 avem prin naştere,iar expresia „Siguranţa mai întîi" aproape că a devenit un motto. Unde estespiritul de aventură, simţul solidarităţii dezinteresate cu cei neprivilegiaţi?Unde sînt credincioşii care sînt gata să pună slujirea înaintea siguranţei,compasiunea înaintea confortului, greutăţile înaintea unei vieţi uşoare? Miide lucrări de pionierat aşteaptă să fie făcute, lucrări care lansează un apelpentru a ieşi din starea noastră în care ne complăcem, şi care ne cheamă săriscăm.

Căutarea insistenta după siguranţă este incompatibila cu calea crucii. Ceaventuri îndrăzneţe au fost întruparea şi jertfa Domnului de la cruce! Cebreşă s-a produs în raporturi şi în starea normală de lucruri atunci cîndDumnezeul cel Atotputernic a renunţat la privilegiile Sale ca să Se îmbrace

într-un trup omenesc şi să poarte păcatul omenirii! Isus nu a dispus de nici oaltă siguranţă decît în Tatăl Său. Aşadar, a-L urma pe Isus înseamnă întotdeauna a accepta cel puţin într-o măsură nesiguranţa, pericolul, riscul de a firespins din pricina Lui.

Astfel Iacov şi Ioan au umblat după cinste, putere şi siguranţa unei vieţiliniştite, în timp ce întreaga carieră a lui Isus s-a caracterizat prin sacrificiu,slujire şi suferinţă. Marcu, care este tot mai mult recunoscut ca evanghelist-teolog precum şi ca un istoric, aşează cererea lui Iacov şi a lui Ioan între douăaluzii specifice la cruce. Slava crucii lui Cristos este cea care scoate în relief cît de josnică şi de banală este ambiţia lor egoista. De asemenea, ea pune înlumină alegerea cu care este confruntată comunitatea creştină în fiecaregeneraţie , o alegere între calea celor mulţi şi calea crucii.

Domenii de slujire

întrucît comunitatea lui Cristos este o comunitate a crucii, caracterizatăaşadar prin jertfă, slujire şi suferinţa, cum se vor manifesta aceste caracteristici în cele trei domenii: în casă, în biserică şi în lume?

Viaţa într-o casă creştină, care în orice caz ar trebui să se caracterizezeprin dragostea naturală existenta între oameni, trebuie să fie îmbogăţita şi

mai mult prin dragostea divină supranaturală, adică, prin dragostea crucii.Aceasta trebuie să caracterizeze toate relaţiile de familie, relaţiile dintre soţşi soţie, dintre părinţi şi copii, dintre fraţi şi surori. Căci noi trebuie să ne

284


supunem unii altora în frica lui Cristos (Efeseni 5:21), a lui Cristos a căruidragoste umilă şi supusă L-a dus pînă la cruce. Bărbaţii sînt însă cei căroraaceste cuvinte li se adresează în primul rînd: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestelecum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească...ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică slăvită..." (v. 25-27). Pasajul dinEfeseni este privit ca fiind foarte aspru cu soţiile, deoarece li se cere sărecunoască rolul de „cap" pe care l-a dat Dumnezeu soţilor lor şi să se supunăacestora. Dar se pare că felul dragostei care li se cere bărbaţilor, o dragostecare se dăruie pe sine, cere şi mai mult de la aceştia. Căci ei trebuie să-şiiubească soţiile cu dragostea cu care Cristos Şi-a iubit Mireasa, adică Biserica.

Aceasta este dragostea de la Calvar. Este dragostea care se jertfeşte („S-a datpe Sine pentru ea", v. 25) şi care este constructivă („ca s-o sfinţească" şi s-ofacă strălucită, să crească la adevăratul ei potenţial, v. 26-27). Această dragoste este de asemenea atentă şi protectoare: „Tot aşa trebuie să-şi iubeascăsi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor", căci „nimeni nu şi-a urît vreodatătrupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Cristos Biserica" (v. 28-29).Casele creştine în general şi căsniciile creştine în special ar fi mult mai stabileşi nu ar lăsa atît de mult de dorit dacă ar fi caracterizate prin acest spirit alcrucii.

Ne întoarcem acum de la familie la biserică şi începem cu pastorii. Amvăzut, într-un capitol precedent, că în comunitatea lui Isus există loc pentruautoritate şi disciplină. Cu toate acestea, El nu a pus accentul pe aceste lucrurici pe noul stil de conducere pe care l-a introdus El, stil care se distinge prinumilinţă şi prin slujire. Pavel însuşi a simţit tensiunea. Ca apostol, el a primitde la Cristos o măsură specială de autoritate. El ar fi putut veni la biserica

recalcitrantă din Corint „cu nuiaua" şi, dacă era cazul, el a fost gata săpedepsească orice neascultare. Dar el nu a vrut să se poarte „cu asprime"atunci cînd se folosea de autoritatea pe care Domnul Isus i-a dat-o ca să-izidească, nu să-i dârîme. El a preferat să vină la ei mai degrabă ca un tatăcare-şi vizitează copiii dragi. Aceasta a fost tensiunea dintre moartea şi

învierea lui Isus, dintre slăbiciune şi putere. El putea să se folosească dePutere, deoarece Cristos „trăieşte prin puterea lui Dumnezeu". Dar întrucîtEl a fost răstignit în slăbiciune, ceea ce vrea Pavel să arate este smerenia şibunătatea lui Cristos.17 Dacă pastorii ar sta mai alipiţi de Cristos care a fostrăstignit în slăbiciune şi dacă în loc să insiste asupra necesităţii de a conducecu autoritate ar fi pregătiţi să accepte umilinţele pe care le aduce starea deslăbiciune, ar fi mai puţină discordie şi mai multă armonie în biserică.

Crucea trebuie să caracterizeze toate relaţiile noastre în comunitatea luiCristos, nu numai relaţiile dintre păstori şi membri. Noi trebuie să ne iubimunii pe alţii, insistă Ioan în prima lui epistolă, atît datorită faptului că Dumnezeu este dragoste cît şi datorită faptului că El Şi-a arătat dragostea trimi-

,indu-L pe Fiul Lui ca să moară pentru noi. Şi întotdeauna această dragoste* Oprimă pe sine prin altruism. Noi nu trebuie să facem „nimic din duh de

285



Trăirea sub cruce

ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare trebuie să privească pe altulmai presus de el însuşi". Fiecare din noi trebuie să privim pozitiv nu numai lapropriile noastre foloase, „ci şi la foloasele altora". De ce? De ce aceastărenunţare la ambiţii egoiste şi această cultivare de interese altruiste faţă dealţii? Pentru că aceasta a fost atitudinea lui Cristos, care a renunţat ladrepturile Sale şi S-a smerit ca să slujească altora. De fapt, crucea îndulceştetoate relaţiile din biserică. Nu trebuie decît să ne aducem aminte că cel carevine cu noi la biserică este „fratele (sau sora) pentru care a murit Cristos", şiatunci nu-i vom mai ignora niciodată, ci vom căuta întotdeauna să le slujimcum putem mai bine. A păcătui împotriva lor înseamnă a păcătui „împotriva

lui Cristos".18

Dacă ceea ce trebuie să caracterizeze viaţa noastră de creştini în familieşi în biserică este crucea, acest lucru ar t rebui să fie cu atît mai mult adevăratcînd este vorba despre viaţa noastră de credincioşi în lume. Biserica tinde săfie foarte preocupata de propriile afaceri, să fie obsedată de lucruri mărunteşi meschine care ţin de parohie, în timp ce lumea flămîndă de afară stă şiaşteaptă. Aşadar, Fiul ne trimite în lume, aşa cum Tatăl L-a timiş pe El înlume. Misiunea are la bază naşterea, moartea şi învierea lui Isus. NaştereaLui prin care El S-a identificat pe Sine cu natura noastră umană, ne cheamăla o identificare cu oamenii care ne va costa şi pe noi. Moartea Lui ne aduceaminte că suferinţa este secretul creşterii numerice şi spirituale a Bisericii,căci sămînţa care moare este cea care se înmulţeşte. Iar învierea Lui I-a datstăpînire peste toate lucrurile, ceea ce I-a permis să afirme că „toată puterea"este acum a Lui şi să-Şi trimită ucenicii la toate naţiunile.19

în teorie, noi cunoaştem foarte bine principiul paradoxal că suferinţa este

cărarea spre slavă, că moartea este calea spre viaţă şi că slăbiciunea estesecretul puterii. Acest principiu a fost valabil pentru Isus şi este încă valabilastăzi pentru ucenicii Lui. Dar noi şovăim atunci cînd trebuie să aplicămprincipiul acesta misiunii, aşa cum îl aplică Biblia. în tabloul întunecat în careIsaia îl prezintă pe Robul Domnului care suferă, suferinţa avea să fie condiţiasuccesului Său în a aduce lumină şi dreptate naţiunilor. Aşa cum a scrisDouglas Webster, „mai devreme sau mai tîrziu, misiunea duce la suferinţă.Conform categoriilor pe care le găsim în Biblie,... slujitorul trebuie să sufere...Misiunea, în orice formă a ei, duce la cruce, sub o formă sau alta. Pînâ şiaspectul misiunii este cruciform. Putem înţelege misiunea numai în funcţiede înţelegerea pe care o avem despre cruce...".

în zilele noastre, acest tablou biblic al slujirii care cere suferinţă a fost înmare măsură eclipsat de nebiblica „evanghelie a prosperităţii" (care garantează succesul personal) şi de concepţiile triumfaliste cu privire la misiune(care folosesc metafore de natură militară care nu se prea potrivesc cu tabloulumil al unui rob care suferă). Dimpotrivă, Pavel a îndrăznit să scrie Corin-

tenilor: „Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa" (2 Corinteni 4:12)-Crucea stă chiar în centrul misiunii. Pentru un misionar care merge la alte

286


popoare ea poate însemna jertfe personale şi familiale costisitoare, şi anume,să renunţi la siguranţa economică şi la promovarea pe linie profesională, săte solidarizezi cu cel sărac şi nevoiaş, să te pocăieşti de mîndria şi de prejudecăţile unei presupuse superiorităţi culturale şi să rămîi modest, acceptîndsă slujeşti sub o conducere naţională. Fiecare din acestea pot fi socotite unfel de moarte, dar este o moarte care le aduce altora viaţă.

în orice formă de evanghelizare mai există şi o prăpastie culturală pestecare trebuie întins un pod. Acest lucru devine şi mai clar atunci cînd credincioşii se deplasează dintr-o ţară în alta şi de pe un continent pe altul, ca

mesageri ai Evangheliei. Dar şi atunci cînd rămînem în ţara noastră, creştiniisi necreştinii sînt deseori profund separaţi unii de ceilalţi prin subdiviziunicultural-sociale şi prin stiluri de viaţă deosebite, cît şi prin diferite valori,credinţe şi standarde morale. Numai o întrupare poate construi punte pesteaceastă prăpastie, căci o întrupare înseamnă a pătrunde în lumea altoroameni, în lumea gîndirii lor, în lumea înstrăinării, a singurătăţii şi a dureriilor. în plus, întruparea a dus la cruce. în primul rînd Isus a luat un trup decarne, apoi ne-a purtat păcatul. Aceasta a fost o penetrare adîncâ a lumiinoastre cu scopul de a ajunge la noi şi în comparaţie cu aceasta, slabelenoastre încercări de a ne apropia de oameni par a fi neînsemnate, par a fi

încercările unui amator. Crucea ne cheamă la un gen de evanghelizare multmai radical şi mai costisitor decît cel pe care cele mai multe biserici au începutsă-1 ia în considerare, ca să nu mai vorbim de cel pe care-1 aplică.

Crucea ne cheamă şi la acţiune socială, căci ea ne îndeamnă sâ-L imitămpe Cristos:

„Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi;şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumiiacesteia şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cumrămîne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba,nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul" (1 Ioan 3:16-18).

Conform învăţăturii pe care ne-o dă aici Ioan, în esenţa ei, dragostea se dăruiePe sine. Şi întrucît cel mai valoros lucru pe care-1 avem este viaţa, cea maimare dragoste este aceea care-şi dă viaţa pentru alţii. întocmai după cumesenţa urii este uciderea (ca în cazul lui Cain), tot aşa esenţa dragostei este

jertfa de sine (ca în cazul lui Cristos). Să ucizi înseamnă să iei viaţa altuia; săte jertfeşti înseamnă a-ţi da viaţa. Dumnezeu însă face mai mult decît să nePrezinte în cruce o imagine de dragoste absolută; El pune dragostea Sa în noi.: lsPunînd de dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost descoperita şi care esten noi, avem acum un motiv dublu şi inevitabil de a ne da în dragoste altora.n plus, Ioan spune clar că, deşi este forma supremă de dăruire de sine, a-ţia viaţa pentru alţii nu este singura expresie a acestei dăruiri. Dacă unuln t r e n°i „are" un anumit lucru şi îl „vede" pe un alt om care are nevoie de

287



Trăirea sub cruce

acel lucru, dar nu poate să facă o corelaţie între ceea ce „are" şi ceea ce„vede", întreprinzînd o acţiune în sensul acesta, acest om nu poate pretindecă are dragostea lui Dumnezeu în el. Aşadar, dragostea dă hrană celuiflămînd, adăpost celui fără adăpost, ajutor celui neajutorat, prietenie celui cese simte singur, mîngîiere celui trist, cu condiţia întotdeauna ca aceste darurisă fie o expresie a dăruirii de sine. Căci este posibil să dai mîncare, bani, timpşi energie, şi totuşi, într-un fel, să nu te dai pe tine. Dar Cristos S-a dat peSine. Cu toate că a fost bogat, El a devenit sărac ca să ne îmbogăţească penoi. Noi cunoaştem acest har al Lui, ne scrie Pavel, şi trebuie să-1 copiem.Generozi tatea este indispensabilă urmaşilor lui Cristos. Dragostea lui Cristosde pe cruce a fost aproape o risipă; ea impulsionează răceala dragostei

noastre care calculează totul.Dar, aşa cum am afirmat în repetate rînduri în cartea aceasta, crucea este

revelaţia dreptăţii lui Dumnezeu, precum şi a dragostei Lui. Acesta estemotivul pentru care comunitatea crucii trebuie să fie preocupată de drepta teasocială precum şi de filantropia care are la bază dragostea. Nu este niciodatăsuficient să-ţi manifeşti mila faţă de victimele nedreptăţii, dacă nu facemnimic să schimbăm situaţia nedreaptă însăşi. Va fi nevoie întotdeauna de bunisamariteni care sâ-i ajute pe cei asaltaţi şi jefuiţi; dar ar fi şi mai bine săcurăţăm drumul de la Ierusalim la Ierihon de tîlhari. în acelaşi fel, acţiunilefilantropice ale creştinilor de a trimite alimente şi ajutoare sînt necesare, dardezvoltarea planificată a unei zone este mai importantă şi noi nu putem fugide responsabilitatea politică pe care o avem de a schimba structurile care

împiedica dezvoltarea. Creştinii nu pot privi cu sînge rece nedreptăţi le carestrică lumea lui Dumnezeu şi înjosesc creaturile Lui. Nedreptatea îl întristează pe Dumnezeul a cărui dreptate a strălucit puternic la cruce; ar trebuisă-1 întristeze şi pe poporul lui Dumnezeu. Nedreptăţile sociale iau multeforme. Ele sînt forme internaţionale (invazia şi anexarea unor teritorii străine), politice (subjugarea minorităţilor), legale (pedepsirea unor cetăţeni fărăun proces şi fără o sentinţă), rasiale (discriminarea umilitoare împotriva unoroameni, datorită rasei sau a culorii lor), economice (tolerarea unei inegalităţieconomice exagerate între Nord şi Sud şi a traumelor produse de sărăcie şişomaj), sexuale (exploatarea femeilor), educaţionale (refuzul de a acordatuturor posibilităţi egale de a studia) sau religioase (propovăduirea Evangheliei doar la unele naţiuni). Dragostea şi dreptatea se combină ca să seopună acestor situaţii. Dacă îi iubim pe oameni, trebuie să ne îngrijim să legarantăm drepturile lor de bază ca fiinţe umane, ceea ce este şi preocuparea

justiţiei. Comunitatea crucii, care şi-a însuşit cu adevărat mesajul crucii, va fi întotdeauna impulsionata la acţiune de către cerinţele dreptăţii şi a dragostei.

Ca o ilustrare a modului în care comunitatea creştină poate fi profundstimulată de cruce, mi-ar plăcea să amintesc de Fraţii moravieni, grupare

întemeiată de către contele Nikolaus von Zinzendorf (1700-1760). în 1722,

el a primit pe nişte creştini pietisti refugiaţi din Moravia şi Boemia pe

288


păfflîntul său în Saxonia, unde i-a ajutat să formeze o comunitate creştină subnumele de „Herrnhut". Moravienii vedeau creştinismul ca pe o religie a cruciis j a inimii- Ei îl descriau pe creştin ca pe un om care se bucură „de o prietenieinseparabilă cu Mielul, cu Mielul cel înjunghiat".21 Sigiliul lor poartă pe el oinscripţie în latină: „Mielul nostru a biruit; să-L urmăm deci", iar semnul depe bărcile lor era acela al unui miel care ţinea un steag şi care era pe un cîmpde culoarea sîngelui (p. 97). Ei au fost foarte preocupaţi de unitatea creştinăsi au crezut că Mielul va fi temeiul acestei unităţi, întrucît toţi care „aderă la îsus care este Mielul lui Dumnezeu" sînt una (p. 106). într-adevăr, Zinzendorf însuşi a afirmat că „Mielul cel înjunghiat" a fost de la început temelia pecare a fost clădită biserica lor (p. 70).

în primul rînd, ei au format cu siguranţă o adunare în sărbătoare. Ei eraunişte cîntăreţi foarte buni, iar atunci cînd se închinau la Herrnhut, în centrulatenţiei lor era Cristos cel crucificat.

în sîngele lui Isus, elementul lor,Ei înoată şi se îmbăiază cu o deplină satisfacţie (p. 70).

Fără îndoială că ei erau exagerat de preocupaţi de rănile şi de sîngele lui Isus. în acelaşi timp însă, ei nu au uitat niciodată învierea. Uneori erau numiţi„oamenii Pastelor", întrucît Cel pe care-L adorau era Mielul cel înviat (p. 74).

Cît despre felul în care se vedeau pe ei înşişi, genul lor de pietism se parecă i-a ajutat să se înţeleagă pe ei înşişi. Accentul pe care-1 puneau pe crucei-a adus la o stare de umilinţă şi pocăinţă adevărată. Dar le-a dat şi o puternicăcertitudine a mîntuirii şi o încredere calmă în Dumnezeu. „Noi sîntem poporul fericit al Mîntuitorului", a spus Zinzendorf (p. 73). De fapt, bucuria şicurajul de care au dat dovadă atunci cînd au fost faţă în faţă cu moartea întimp ce corabia lor se scufunda în apele Atlanticului a fost ceea ce 1-a făcutpe John Wesley să fie convins de păcatele lui. Acest incident a fost o verigăimportantă în lanţul de evenimente care au dus la convertirea acestuia.

Dar moravienii sînt cunoscuţi în primul rînd ca o mişcare misionară. Pecînd era încă copil de şcoală, Zinzendorf a fondat „Ordinul grăuntelui demuştar", şi nu şi-a pierdut niciodată zelul misionar. Şi în cazul acesta, cruceaa fost aceea care 1-a stimulat pe el şi pe adepţii lui să-şi exprime în felul acestadragostea care se dă pe sine. între 1732 şi 1736 au fost fondate misiunimoraviene în Caraibe, în Groenlanda, în Laponia, în America de Nord şi deSud şi în Africa de Sud, iar mai tîrziu au început lucrări misionare în Labrador, printre indigenii din Australia şi la graniţa Tibetului. Păgînii ştiu că existău" Dumnezeu, spunea Zinzendorf, dar trebuie să afle despre Mîntuitorulcare a murit pentru ei. „Spuneţi-le despre Mielul lui Dumnezeu, îi îndemnael> pînâ nu mai aveţi ce să le spuneţi" (p. 91).

Accentul corect pe care l-au pus pe cruce a fost în mare rezultatul proprieisa

le convertiri. Trimis ca tînăr de 19 ani să viziteze capitalele Europei, ca să-şi

289



Trăirea sub cruce

completeze educaţia, el s-a aflat într-o zi în galeria de artă din Dusseldorf. Astat înaintea lucrării Ecce Homo a lui Domenico Feti, în care Cristos esteportretizat purtînd cununa de spini, sub care stătea inscripţia: „Am făcuttoate acestea pentru tine; ce faci tu pentru Mine?" Zinzendorf şi-a recunoscut marea vinovăţie şi a fost mişcat. „Acolo şi atunci, scrie A.J. Lewis, tînârulconte I-a cerut lui Cristos cel răstignit să-1 facă „părtaş al suferinţelor Sale"şi să-i pregătească o viaţă de slujire" (p. 28). El nu s-a dat niciodată înapoi dela hotărîrea pe care a luat-o. împreună cu grupul pe care-1 conducea au fostpreocupaţi cu zel de „întronarea Mielului lui Dumnezeu".

Note:

1. Citat de John Pipe r de la Bethel College din Minneapolis, î ntr -un articol din1977 în Christianity Today, articol intitulat „Este dragostea de sine biblică?".

2. Romani 6:1-14; compar ă Galate ni 2:20; Coloseni 2:20 şi 3:1-1 4; 2 Corinteni5:14-15.

3. William Tyndale, Doctrinal Treatises, p. 510.

4. K. Bart h, Church Dogmatics, IV. 1, p. 515-516, 543.

5. Luca 9:2 3; Matei 10:38 ; Luca 14:27 .

6. Citat de Martin Hengel în Crucifixion, p. 77.

7. H.B. Swet e, St. Mark, p. 172.

8. Dietric h Bonhoeffer, Cost o f Discipleship, p. 79.

9. C.E.B. Cranfie ld în car tea sa Mark, p. 281.

10. Romani 8:13. Compară Coloseni 3:5; 1 Petru 2:24.

11. Matei 6:26; 12:12.

12. William Temple, Citizen and Churchman, p. 74.

13. Efeseni 4:24; Coloseni 3:10; 2 Corinteni 5:17.

14. M.A.C. Warren, Interpreting the Cross, p. 81.

15. Calvin, Commentary on a Harmony of the Evangelists, voi. II, p. 417.16. Ieremia 45:5; Matei 6:33.

17. 1 Corinteni 4:21; 2 Corinteni 10:6-18; 13:10; 1 Corinteni 4:13-14;2 Corinteni 13:10 şi 10:1.

18. 1 Ioan 4:7-12; Filipeni 2:3-4; 1 Corinteni 8:11-13.19. Ioan 17:18; 20:21; 12:24; Matei 28:18-20.

20. Douglas Webster, Yes to Mission, p. 101-102.

21. A.J. Lewis, Zinzendorf, p. 107.

290

12

IUBIREAVRĂJMAŞILOR

A trăi sub cruce" înseamnă ca fiecare aspect al vieţii comunităţii creştine săfie modelat şi colorat de ea. Crucea nu numai că ne îndeamnă la închinare(asa încît să ne bucurăm de o continuă sărbătoare eucaristică) şi ne dăposibilitatea să ne dezvoltăm o părere echilibrată despre noi înşine (aşa încîtsă învăţăm atît să ne înţelegem cît şi să ne dăm pe noi înşine), ci ea ne şi aratăcum să ne purtăm faţă de alţii, inclusiv faţă de duşmanii noştri. Noi trebuiesă urmăm „pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi" şi să trăim „îndragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi..."(Efeseni 5:1-2). Mai mult decît atît, noi trebuie să arătăm în relaţiile noastreacea combinaţie de dragoste şi dreptate care caracterizează înţelepciunea luiDumnezeu manifestata în cruce.

Conciliere şi disciplinăDeseori însă este dificil să decidem, şi încă şi mai greu să aplicăm în practică,modalitatea de a combina dragostea şi dreptatea, îndurarea şi severitatea, şisă umblăm în felul acesta în calea crucii. Să luăm, de exemplu, „concilierea"sau „împăcarea". Creştinii sînt chemaţi să fie „împăciuitori" (Matei 5:9) şi „săcaute pacea şi s-o urmărească" (1 Petru 3:11). în acelaşi timp, este recunoscutraptul că împăcarea nu poate fi niciodată o acţiune pur unilaterală. Porunca..Trăiţi în pace cu toţi oamenii" are ataşate cele două condiţii: „dacă este cuputinţă" şi „întrucît atîrnă de voi" (Romani 12:8). Atunci, ce trebuie să facemC1nd este imposibil să trăim în pace cu cineva, datorită faptului că el sau eanu vrea să trăiască în pace cu noi? începem să răspundem cu fericirea pe caream- citat-o deja. Căci numindu-i pe cei împăciuitori „fericiţi", Isus a adăugatcă ..ei vor fi chemaţi fii (sau fiice) ai (ale) lui Dumnezeu".1 Negreşit, El a vrutsă spună că împăcarea este o activitate atît de caracteristică divinităţii, încîtce i care se angajează să o facă îşi vor dezvălui prin aceasta identitatea şi vor

emonstra că sînt în mod autentic copii ai lui Dumnezeu.Dacă dorim ca activitatea noastră de împăciuitori să fie modelată după

e

a a Tatălui ceresc, vom trage concluzia de la bun început că există diferenţă

291



Trăirea sub cruce

între împăcare şi domolire. Căci pacea pe care ne-o garantează Dumnezeunu este niciodată o pace ieftină, ci întotdeauna costisitoare. într-adevăr, Eleste împăciuitorul preeminent al lumii, dar atunci cînd S-a hotărît să facăreconciliere între El şi noi, „vrăjmaşii" Lui care ne-am răzvrătit împotriva Lui,El „a făcut pace" prin sîngele crucii lui Cristos (Coloseni 1:20). Reconcilierea

între noi şi El, între evrei şi Neamuri şi între alte grupuri ostile, L-a costatchiar ocara cumplită a crucii. De aceea, noi nu avem dreptul de a ne aşteptasă ne angajăm în activitatea de conciliere fără să ne coste ceva, indiferent careeste locul nostru în dispută: ca parte ofensatoare, ca parte ofensată sau ca atreia parte, nerăbdătoare să-i ajute pe vrăjmaşi să fie din nou prieteni.

Ce formă poate lua preţul pe care trebuie sâ-1 plătim? Deseori el începeprin a asculta cu toată osteneala şi răbdarea la ceea ce au de spus ambelepărţi, cu starea deprimanta de a fi martor la vehemenţa şi la acuzărilereciproce, cu lupta de a simpatiza cu poziţia fiecăruia şi cu efortul de a

înţelege neînţelegerile care au produs breşa în comunicarea dintre cele douăpărţi. Ascultarea de pe o poziţie neutră poate scoate la iveală greşeli care nuau fost suspectate, care la rîndul lor vor trebui să fie recunoscute de cele douăpărţi, fără ca acestea să caute subterfugii. Dacă noi sîntem cei vinovaţi, atunciva trebui să ne umilim şi să ne cerem iertare, va trebui să avem de a face cuumilinţa şi mai mare de a restitui acolo unde este posibil, şi cu cea mai mareumilinţă dintre toate, care este aceea de a mărturisi că pentru a vindeca rănileadînci pe care le-am produs va fi nevoie de timp şi că ele nu pot fi uitate cuuşurinţă. Dacă, pe de altă parte, nu noi sîntem cei care facem răul, atunci vomavea poate de îndurat situaţia penibilă de a dezaproba sau de a mustra pecelălalt, riscînd prin aceasta să-i pierdem prietenia. Cu toate că urmaşii luiIsus nu au niciodată dreptul de a refuza cuiva iertarea, cu atît mai puţin de a

se răzbuna, nu ni se permite să ieftinim iertarea, oferind-o prematur atuncicînd de fapt nu vedem nici un semn de pocăinţă. „Dacă fratele tău păcătuieşte, a spus Isus, mustră-1" şi numai „dacă-i pare rău, iartă-1!" (Luca 17:3).

Ceea ce ne stimulează să fim împăciuitori este dragostea, dar ori de cîteori dreptatea este ignorată, împăcarea degenerează în domolire. A ierta şi acere iertare sînt ambele nişte exerciţii costisitoare. Orice împăciuire creştinăautentică pune în lumină dragostea şi dreptatea - şi ca atare durerea - crucii.

Trecînd de la relaţiile sociale în general la viaţa de familie în particular,părinţii creştini vor dori ca atitudinea faţă de copiii lor să copieze atitudineade la cruce. Dragostea este atmosfera indispensabilă în care copiii cresc spreo maturitate emoţională. Dar aceasta nu este dragostea gingaşă, neprincipială, care-i răsfaţă pe copii, ci „dragostea sfîntă" care caută binele lorsuprem, indiferent care ar fi preţul. într-adevăr, întrucît calitatea de tată aoamenilor are la bază calitatea de tată veşnic a lui Dumnezeu (Efeseni3:14-15), părinţii creştini îşi vor modela dragostea după dragostea Lui. în

consecinţa, adevărata dragoste părintească nu elimină disciplinarea, întrucît„Domnul îi pedepseşte pe cei pe care-i iubeşte". într-adevăr, cînd ne dis-

292

Iubirea vrăjmaşilor

•Dljnează, atunci ne tratează ca pe nişte fii sau ca pe nişte fiice. Dacă nu ne-ardisciplina, am apărea ca nişte copii nelegitimi, ca unii care nu sîntem adevăraţii Lui copii (Evrei 12:5-8). Şi dragostea adevărată se supără şi este ostilăfată de orice lucru din viaţa copiilor care este inamicul binelui lor. Dreptateafără îndurare este prea strictă, iar îndurarea fără dreptate este prea îngăduitoare. De fapt, copiii cunosc lucrul acesta din instinct. Ei au un simţ înnăscut prin care recunosc ambele situaţii. Dacă fac un lucru despre careştiu că este rău, ei ştiu şi că merită pedeapsă şi nu numai că se aşteaptă darsi doresc s-o primeasciă. De asemenea, ei ştiu imediat dacă pedeapsa li seadministrează fără dragoste sau pe nedrept. Cele mai sfîşietoare strigăte ale

unui copil sînt „Nimenii nu mă iubeşte" şi „Nu-i drept". Simţul dragostei şi aldreptăţii îl au de la Dumnezeu care i-a făcut după chipul Său, şi care li S-adescoperit pe Sine la cruce, ca dragoste sfîntă.

Acelaşi principiu se aplică în familia Bisericii ca şi în familia noastră.Ambele familii au nevoie de disciplină, şi din aceleaşi motive. Dar astăzidisciplina din Biserică este foarte rară şi cînd are loc, deseori ea este administrată cu stîngăcie. Bisericile tind să oscileze între o atitudine exagerat deseveră în virtutea căreia ele îi excomunică pe membrii ei pentru cele maineînsemnate greşeli şi între o atitudine de delăsare exagerata, în virtuteacăreia nici măcar nu-i dojeneşte vreodată pe cei ce fac răul. Şi totuşi, NoulTestament ne dă învăţături clare cu privire la disciplină, pe de-o parte cuprivire la necesitatea ei în interesul stării de sfinţenie a Bisericii, iar pe de altăparte cu privire la scopul ei constructiv şi anume, dacă este posibil „să-1cîştigăm" sau să-1 „îndreptăm" pe acel membru care a greşit. Isus însuşi aarătat foarte clar că scopul disciplinei nu este acela de a umili sau cu atît mai

puţin de a înstrăina pe cel în cauză, ci acela de a-1 îndrepta. El a iniţiat oprocedură care se des-făşoară în mai multe faze. Faza întîi se referă la oconfruntare între patru ochi cu cel care a greşit, „între tine şi el singur", fază în care, dacă te ascultă, l-ai cîştigat. Dacă refuză, în faza a doua va trebui sămai iei cîţiva cu tine ca să-1 mustri între ei. Dacă şi acum refuză să asculte, vatrebui să fie spus Bisericii, iar lui să i se dea o a treia şansă de a se pocăi. DacăŞi atunci refuză cu încâpâţînare să asculte, abia atunci trebuie excomunicat(Matei 18:15-17). învăţătura lui Pavel a fost similară. Un membru al bisericiica re a „căzut deodată în vreo greşeală" trebuie să fie „ridicat" cu un duh deWindeţe şi umilinţă; acesta va fi un exemplu de purtare a sarcinilor altora şi^împlinirea a legii dragostei lui Cristos (Galateni 6:1-2). Chiar şi „darea pem'na Satanei" prin care se presupune că Pavel s-a referit la excomunicareanuia care a comis un păcat foarte grav, avea un scop pozitiv, ori acela de a

myâţa „să nu mai hulească" (1 Timotei 1:20), ori ca cel puţin „duhul lui să fie•ntuit în ziua Domnu lui Isus" (1 Corinteni 5:5). Astfel, întreaga acţiune deSClPlinare avea scopul de a reflecta dragostea şi dreptatea de la cruce.

Mult mai greu de înţeles decît aceste exemple din viaţa indivizilor, a'•iei şi din viaţa bise ricii este modul în care statul administrează dreptatea.

293



Trăirea sub cruce

Poate revelaţia lui Dumnezeu fn cruce să fie aplicată şi în acest domeniu? Şimai specific, poate statul să folosească forţa, sau acest lucru este incompatibilcu crucea? Desigur crucea însăşi a fost un act vizibil de violenţă din parteaautorităţilor, caracterizat printr-o încălcare grosolană a dreptăţii şi printr-oexecuţie brutală. Dar a fost în aceeaşi măsură un act remarcabil de non-violenţă din partea lui Isus, care S-a lăsat să fie condamnat pe nedrept,torturat şi executat, fără să Se împotrivească şi cu atît mai puţin să Se răzbune.Mai mult decît atît, comportamentul Lui este prezentat în Noul Testamentca un model pentru noi: „Dacă suferiţi cu răbdare cînd aţi făcut ce este bine,lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcăşi Cristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui"

(1 Petru 2:20-21). Acest text dă naştere însă la multe întrebări. Ne impunecrucea să acceptăm într-un mod neviolent orice formă de violenţă? Invalidează ea procesul justiţiei criminale şi al aşa-numitului „război drept"?Interzice ea folosirea sub orice formă a forţei, aşa încît un creştin să nu poatăsluji ca soldat, poliţist, magistrat sau temnicer?

Atitudinea creştină faţă de rău

Cea mai bună cale de a căuta răspunsuri la aceste întrebări este de a privi cuatenţie la cel de-al doisprezecelea şi la cel de-al treisprezecelea capitol dinEpistola lui Pavel către romani. Aceste capitole fac parte din rugămintea pecare o face Pavel cititorilor săi creştini de a răspunde într-un mod adecvat„îndurărilor lui Dumnezeu". Pe parcursul a 11 capitole, el le-a prezentat

îndurarea Iui Dumnezeu care a fost arătată atît prin faptul că L-a dat pe FiulSău să moară pentru noi, cît şi prin faptul că ne-a dat mîntuirea deplină pecare El a cîştigat-o în felul acesta pentru noi. Cum ar trebui să răspundem laaceastă îndurare divină? Trebuie (1) sâ-I aducem trupurile noastre lui Dumnezeu ca o jertfă vie şi avînd nişte minţi înnoite, să discernem şi să facem voiaLui (12:1-2); (2) să avem gînduri cumpătate despre noi înşine, nici să nu nemăgulim dar nici să nu ne dispreţuim (v. 3); (3) să ne iubim unii pe alţii,folosindu-ne de talentele pe care le avem pentru a ne sluji unii altora şi trăind

împreună în armonie şi smerenie (v. 4-13, 15-16); şi (4) noi trebuie săbinecuvîntâm pe cei care ne prigonesc şi să facem bine vrăjmaşilor noştri (v.14, 17-21). Cu alte cuvinte, cînd beneficiem de îndurările Iui Dumnezeu,toate relaţiile noastre sînt transformate radical: ascultăm de Dumnezeu, ne

înţelegem pe noi înşine, ne iubim unii pe alţii şi slujim vrăjmaşilor noştri.

Cea de-a patra relaţie este cea care ne interesează acum în mod deosebit, împotrivirea din partea necredincioşilor este un lucru de la sine înţeles. Piatrade poticnire a crucii (care oferă mîntuirea ca un dar gratuit şi nemeritat),dragostea şi puritatea lui Isus (care face de ruşine egoismul oamenilor),poruncile prioritare de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele (care nu mai

lasă loc dragostei de sine) şi chemarea de a ne lua crucea (care sună prea

294


ameninţător) - toate acestea stîrnesc împotrivire faţă de noi, pentru căstîrnesc împotrivire şi faţă de Domnul nostru şi faţă de Evanghelia Lui.acesta este atunci fondul pe care studiem Romani 12. Există oameni care neprigonesc" (v. 14), care ne fac „rău" (v. 17), care pot fi numiţi chiar „vrăj-

îiiasi" ai noştri (v. 20). Cum ar trebui să ne purtăm faţă de prigonitorii şivrăjmaşii noştri? Ce cer îndurările lui Dumnezeu de la noi? Cum ar trebui săfie afectat comportamentul nostru de crucea în care îndurarea lui Dumnezeustrăluceşte cu toată puterea? Deosebit de instructive sînt patru referinţe alelui Pavel, la bine şi la rău, pe care le găsim în următorul extras din Romani12 şi Romani 13:

„Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vâ groază de rău şi lipiţi-vă tarede bine....Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Bucu-raţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu cei ce plîng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci râmîneţi la celesmerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înainteatuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi înpace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să serăzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea;Eu voi răsplăti", zice Domnul. Dimpotrivă:„Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dâ-i să mânînce".dacă-i este sete, dă-i să bea;căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui."Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire caresă nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpînirile care sînt au fost rînduite deDumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpînirii se împotriveşte rîn-duielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osînda.Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vreidar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Eleste slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă-i faci răul,teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, casă-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţisupuşi nu numai de frica pedepsei, ci si din îndemnul cugetului.Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitoriai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor cesînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama,daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-icinstea (Romani 12:9, 14-13:7).

295



Trăirea sub cruce

Acest pasaj pare să fie o meditaţie autoconştientâ asupra temei binelui sia răului. Iată cele patru aluzii pe care le face apostolul cu privire la bine sirău:

Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine (12:9).

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înainteatuturor oamenilor (12:17).

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine (12:21).

El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău... El este în slujba lui

Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău (13:4).Aceste versete definesc în particular care ar trebui să fie atitudinea noastrăde creştini faţă de rău.

în primul rînd, răul trebuie să fie urît. „Dragostea să fie fără prefăcătorie.Urîţi ceea ce este rău, şi lipiţi-vă tare de bine (în Cornilescu avem „Fie-văgroază de rău", n.tr.)" (12:9). Această juxtapunere a dragostei şi a urii pareabsurdă. Normal, noi privim aceste două categorii ca excluzîndu-se reciproc.Dragostea elimină ura şi ura dragostea. Dar adevărul nu este chiar aşa desimplu. Ori de cîte ori dragostea este „sinceră" (literal, „fără ipocrizie"), eaare capacitatea de a discerne din punct de vedere moral. Ea nu pretindeniciodată că răul este altceva decît rău, şi nu-1 trece cu vederea. Compromisulcu răul este incompatibil cu dragostea. Dragostea caută binele suprem alaltora şi de aceea urăşte răul care dăunează acestui bine. Dumnezeu urăşterăul pentru că dragostea Lui este o dragoste sfîntâ; şi noi trebuie să urîm răul.

în al doilea rînd, noi nu trebuie să întoarcem rău pentru rău. „Nu întoarceţinimănui rău pentru rău... Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi" (12:17, 19). Răzbunarea şi spiritul de revanşă sînt absolut interzise poporului lui Dumnezeu.Căci a întoarce rău pentru rău înseamnă a mai adăuga încă un rău celuiexistent. Iar dacă urîm răul, cum mai putem adăuga la el? Acest pasaj esteun ecou clar al Predicii de pe munte. „Să nu vă împotriviţi celui ce vă facerău" a spus Isus. Aşa cum reiese clar din context, aceasta înseamnă „nu vărăzbunaţi". Iar la cruce Isus a exemplificat în mod desăvîrşit propria Sa

învăţătură, căci atunci „cînd era batjocorit nu răspundea cu batjocuri; şi cîndera chinuit, nu ameninţa" (1 Petru 2:23). Dimpotrivă, noi trebuie să facem„ce este bine" (12:17) şi să trăim „în pace cu toţi oamenii" (12:18). Aceasta

înseamnă că binele şi nu răul, pacea şi nu violenţa trebuie să caracterizezevieţile noastre.

în al treilea rînd, răul trebuie biruit. Este una să urăşti răul şi alta este sărefuzi să întorci rău pentru rău; şi mai bine este sâ-1 biruieşti. „Nu te lăsabiruit de rău, ci biruieşte răul prin bine" (12:21). Felul în care trebuie să

facem lucrul acesta ne este arătat în versetele precedente, unde Pavel facealuzie şi la alte cuvinte din Predica de pe munte. Isus spusese: „Iubiţi pe

296


aimasii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvîntaţi pe cei ce văhiastăniă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi".2 Pavel scrie acum:Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc" (12:14), şi „dacă îi este foame vrăj

maşului tău, dâ-i să mănînce" (12:20). Noi trebuie să dorim binele oamenilorhinecuvîntîndu-i şi să le facem bine, slujindu-le. în noua comunitate a lui Isus,blestemele trebuie înlocuite cu binecuvîntări, răutatea cu rugăciune, şi răzbunarea cu slujire. De fapt, rugăciunea curăţă inima de tot ceea ce este rău;buzele care binecuvîntează nu pot în acelaşi timp să rostească blesteme; iarmîna care este preocupată cu slujirea este împiedicată să se mai răzbune. Agrămădi cărbuni aprinşi" pe capul vrăjmaşului sună ca o acţiune neprie

tenească şi ca un act opus iubirii faţă de el. Aceasta însă este o figură de stil

care are sensul de a-1 face să se simtă profund ruşinat - nu pentru a-1 umili,ci pentru a-1 determina să se pocăiascâ, biruind în felul acesta răul prin bine.Tragedia de a întoarce rău pentru rău este că prin aceasta noi adăugăm încăun rău la răul existent, mărind prin aceasta punctajul pe care-1 obţine răul înlume. Această acţiune declanşează ceea ce Martin Luther King a numit„reacţia în lanţ a răului", cînd ura naşte ură şi violenţa naşte violenţă într-o„spirală descendentă a distrugerii".

Slava de a-i iubi şi a-i sluji pe vrăjmaşii noştri însă este că prin aceastareducem volumul de rău din lume. Exemplu suprem este crucea. Bunăvoinţalui Cristos de a purta ocara oamenilor şi mînia lui Dumnezeu a adus mîntuiremilioanelor de oameni. Crucea este singura alchimie care transformă răul înbine.

în al patrulea rînd, răul trebuie să fie pedepsit. Dacă ar fi să ne oprim laprimele trei atitudini cu privire la rău, ne-am face vinovaţi de selectarea cuprejudecată a unor pasaje biblice şi de producerea unui dezechilibru. Căci

Pavel scrie în continuare despre pedeapsa răului de către stat. Toţi cei carecitesc cu atenţie aceste capitole observă contrastul - ba chiar contradicţiaevidentă - dintre ele. Ni se spune că nu trebuie să ne răzbunăm noi înşine,precum şi că Dumnezeu Se va răzbuna (12:19). La fel, ni se spune atît că nutrebuie să întoarcem rău pentru rău cît şi că Dumnezeu va plăti pentru râu(12:17,19). Răzbunarea şi spiritul de revanşă ne sînt în primul rînd interzisenouă şi apoi atribuite lui Dumnezeu. Nu este lucrul acesta intolerabil? Nu.Motivul pentru care lucrurile acestea ne sînt interzise nu este că răul nuraerita să fie pedepsit (el merită şi trebuie pedepsit), ci că pedepsirea răuluieste prerogativa lui Dumnezeu, nu a noastră.

Aşadar, cum pedepseşte Dumnezeu răul? Cum îşi exprimă El mînia faţăe făcătorii de rele? Răspunsul care ne vine imediat în minte este „la judecata

Aln ziua de apoi", şi el este adevărat. Cei care nu se pocăiesc îşi adună

^pot riv a lor înşişi „o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării drepteiJudecăţi a lui Dumnezeu" (Romani 2:5). Dar trebuie noi oare să aşteptăm

Pină atunci? Nu este oare nici o modalitate prin care mînia lui Dumnezeua r e se aprinde împotriva răului să fie manifestata acum? Conform celor

297



Trăirea sub cruce

spuse de Pavel, această modalitate există. Prima modalitate o găsim îndegradarea progresivă a societăţii corupte, modalitate prin care Dumnezeu„îi Iasă" pe cei care în mod voit înăbuşe cunoştinţa pe care o au despreDumnezeu şi despre bunătatea Lui, pradă depravării nestâpînite care leafectează gîndirea şi purtarea (Romani 1:18-32). Acesta este o formă demanifestare a mîniei lui Dumnezeu. Cea de-a doua modalitate de a pedepsirăul aici este dusă Ia îndeplinire prin procesele judiciare ale statului, întrucît

judecătorul „este în slujba lui Dumnezeu ca să-L răzbune şi să pedepseascăpe cel ce face rău" (13:4). în sensul acesta, scrie dr. Cranfield, statul este „oformă de manifestare parţială a mîniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, cucaracter anticipativ şi provizorie.4

Este important să observăm că Pavel foloseşte acelaşi vocabular la sfîr-şitul capitolului 12 şi Ia începutul capitolului 13 din Romani. Cuvintele„mînie" (orge) şi „răzbunare/pedeapsă" (ekdikesis şi ekdikos) apar în ambelepasaje. Fiind în general interzise poporului lui Dumnezeu, ele însă trebuieaplicate de „slujitorii" lui Dumnezeu, şi anume de funcţionarii statului.Multor creştini le este foarte greu să înţeleagă ceea ce ei consideră că este un„dualism" etic.5 Aş dori să încerc să clarific aceasta problemă.

în primul rînd, Pavel nu face distincţie între două entităţi, biserică şi stat,aşa cum face Luther în binecunoscuta lui doctrină a celor două împărăţii,

împărăţia de la dreapta lui Dumnezeu (Biserica) ce are o responsabilitatespirituală exercitată prin puterea Evangheliei, şi împărăţia de la stînga Lui(statul) care are o responsabilitate politică sau pămîntească, exercitată prinputerea săbiei. Jean Lasserre numeşte acest concept „doctrina tradiţională"(căci ea a fost susţinută şi de Calvin, deşi el a exprimat-o în cuvinte diferite)şi n rezumă în următoarele cuvinte:

„Dumnezeu i-a încredinţat Bisericii datoria de a predica Evanghelia, iarstatului datoria de a asigura ordinea politică; creştinul este un membruatît al Bisericii cît şi un cetăţean al naţiunii; ca membru al Bisericii, eltrebuie să asculte de Dumnezeu conformîndu-se eticii Evangheliei...; cacetăţean, el trebuie să asculte de Dumnezeu conformîndu-se eticii politiceal cărei judecător este statul...."6

Este adevărat că Dumnezeu dă Bisericii şi statului responsabilităţi diferiteşi chiar dacă este nevoie să subliniem faptul că ele se suprapun, statul şiBiserica nu au la bază etici diferite, ci sînt ambele supuse stâpînirii lui Cristos.Dar nu acesta este lucrul pe care vrea sâ-1 scoată în evidenţă Pavel în Romani12 şi 13.

în al doilea rînd, Pavel nu face distincţie între două sfere a activităţiicreştine, sfera particulară şi sfera publică, aşa încît (pentru a ne exprima maibrut), să ne iubim vrăjmaşii în particular, dar sâ-i urîm în public. Conceptulunui standard dublu al moralităţii, în particular şi în public, trebuie respins

cu vehemenţă; există o singură moralitate creştină.

298

Iubirea vrăjmaşibr

în al treilea rînd, ceea ce face Pavel este că distinge între două roluri, roluloersonal şi rolul oficial. Credincioşii sînt întotdeauna credincioşi (în Bisericăsi în stat, în particular şi în public), sub aceeaşi autori tate morală a lui Cristos,dar le sînt încredinţate roluri diferite (acasă, la serviciu şi în comunitate),lucru care justifică diferitele lor acţiuni. De exemplu, un creştin care estepoliţist poate folosi forţa ca să aresteze un criminal, lucru pe care nu-1 poateface'ca simplu cetăţean; ca judecător, el poate condamna un prizonier care afost găsit vinovat, cu toate că Isus le-a spus ucenicilor Săi „nu judecaţi ca sănu fiţi judecaţi". Nu înseamnă deci că arestarea sau judecarea sînt niştelucruri rele în esenţa lor (lucru care ar stabili diferite moralităţi pentru viaţaparticulară şi pentru viaţa publică), ci că ele sînt reacţii corecte la compor

tamentul delincvent pe care Dumnezeu le-a încredinţat unor anumiţi funcţionari ai statului.Aceasta este deci distincţia pe care o face Pavel, în Romani 12 şi 13, între

a nu întoarce râu pentru rău şi a pedepsi răul. Interdicţiile de la sfîrşitulcapitolului 12 nu vor să spună că răul trebuie lăsat nepedepsit pînâ în ziua

judecăţii, ci că pedeapsa trebuie administrată de către stat (ca agent al mînieilui Dumnezeu) şi că este incorect ca nişte cetăţeni de rînd să ia legea înpropriile lor mîini. Aceasta este distincţia pe care creştinii pacifişti o găsescgreu de înţeles. Ei tind sâ-şi întemeieze punctul de vedere pe învăţătura şiexemplul lui Isus care nu a recurs la răzbunare, şi trag concluzia că a recurgela răzbunare este ceva greşit în sine. Dar recurgerea la răzbunare nu estegreşită pentru că răul merită, şi trebuie şi, de fapt, va fi pedepsit. Isus însuşia spus că „Fiul omului... va răsplăti fiecăruia după faptele lui" (Matei 16:27,unde verbul este acelaşi cu cel din Romani 12:19). Adevărul apare chiar şi înrelatarea pe care o face Petru despre refuzul lui Isus de a Se răzbuna. Cînda fost insultat, El nu a răspuns înapoi. Cînd a suferit, El nu a răspuns cuameninţări. Dar nu trebuie să deducem din acestea că El a trecut cu vederearăul. Ce a făcut El în locul răzbunării? „Se supunea dreptului Judecător" (1Petru 2:23). în cuvintele lui Pavel, El a lăsat totul în grija mîniei lui Dumnezeu. Aşadar, chiar şi atunci cînd Isus S-a rugat pentru iertarea celor ce-Lexecutau, şi chiar şi atunci cînd El s-a dat pe Sine în dragoste sfîntă pentrumîntuirea noastră, El nu a uitat că este necesar ca asupra răului să vină

judecata divină. într-adevăr, în momentul acela El a biruit răul îndurîndpedeapsa binemeritată a acestuia.

Autoritatea statuluiAceasta ne duce la o altă problemă complicata cu care sîntem confruntaţiatunci cînd încercăm să facem o legătură între cruce şi problema răului, şianume care ar trebui să fie atitudinea credincioşilor faţă de stat şi faţă deautoritatea lui. Un studiu atent al capitolului 13 din Romani ar trebui să neJute să evităm extremele: aceea de a-1 diviniza (a spune că statul are întot-eauna dreptate) şi aceea de a-1 considera un demon (a afirma că întotdeauna

299



Trăirea sub cruce

greşeşte). Atitudinea credincioşilor faţă de stat ar trebui să fie mai degrabăo atitudine de respect critic. Permiteţi-mi să fac un rezumat al învăţăturilorcu privire la autoritatea statului, pe care ni le dă Pavel aici, şi voi face aceastaprivind problema din patru unghiuri: originea statului, scopul pentru care afost lăsat, mijloacele prin care el îşi exercită autoritatea şi recunoaşterea caretrebuie să i se acorde. în fiecare caz este prezentat un aspect în care autoritatea statului este limitată.

în primul rînd, originea autorităţii lui este Dumnezeu. „Oricine să fiesupus stâpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină de laDumnezeu" (v. la). „Şi stăpînirile care sînt au fost rînduite de Dumnezeu"(v. lb). „De aceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii

puse de Dumnezeu" (v. 2). Aceasta perspectivă a fost clară deja în VechiulTestament.7 Noi nu trebuie să concepem funcţiile statului gîndindu-ne numaila „autoritatea" lui, ci şi la „slujba" lui. Căci dregătorul (care pare să fie untermen generic care poate include orice funcţionar de stat de la poliţist pînăla judecător) „este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău" (v. 4a). El maieste şi „în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ceface rău" (v. 4b). Şi motivul pentru care noi trebuie să plătim impozite estecă autorităţile sînt „nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmaislujba aceasta" (v. 6).

Mărturisesc că găsesc extrem de impresionant faptul că Pavel scrie atîtdespre „stăpînirea" cît şi despre „slujba" statului; că afirmă de trei ori căautoritatea statului (în Cornilescu, „stăpînirea", n.tr.) este autoritatea luiDumnezeu; şi că de trei ori descrie statul şi pe slujitorii lui ca fiind slujitoriilui Dumnezeu, folosindu-se de două cuvinte (diakonos şi leitourgos) pe care

în celelalte pasaje le-a folosit cu privire la propria sa slujbă ca apostol şievanghelist, şi chiar cu privire la slujba lui Cristos.8 Nu cred că există vreoportiţă prin care să ne furişăm şi să evităm aceasta interpretare, considerîndde exemplu că paragraful se referă la o resemnare plină de aversiune faţă derealitatea puterii politice. Nu. în ciuda deficienţelor guvernului roman, cucare el era familiarizat, Pavel a accentuat faptul că autoritatea şi slujba luisînt de la Dumnezeu. Originea divină a autorităţii statului este ceea ce faceca supunerea creştină faţă de el să fie o chestiune de „conştiinţă" (v. 5).

Totuşi, datorita faptului că autoritatea pe care o are statul i-a fost delegata de către Dumnezeu, şi de aceea este derivată şi nu intrinsecă, înseamnăcă această autoritate nu trebuie absolutizată. Noi îi datorăm închinareanumai lui Dumnezeu şi Cristosului Său, care este Domnul oricărei domnii şistăpîniri (Efeseni 1:21-22) şi „Domnul împăraţilor pămîntului" (Apocalipsa1:5; compară 19:16). Statul trebuie să fie respectat ca o instituţie divină; darsă-i acordăm supunerea noastră oarbă şi lipsita de discernămînt ar fi idolatrie.Primii creştini au refuzat să-1 numească pe cezar „domn"; titlul acesta îiaparţinea numai lui Isus.

300


în al doilea rînd, scopul pentru care Dumnezeu a dat statului autoritateeste acela de a răsplăti (şi, prin urmare, de a promova) binele şi de a pedepsi(si, în felul acesta, de a frîna) răul. Pe de altă parte, statul „laudă" (îşi exprimăaprobarea) pe cei care fac binele (v. 3) - prin onorurile care li se aduccetăţenilor care se remarcă - şi există „pentru binele" lor (v. 4). Aceastăexpresie nu este explicata, dar cu siguranţă ea acoperă toate beneficiilesociale pe care le oferă un guvern bun care menţine pacea, legea şi ordinea,care protejează drepturile omului, promovează dreptatea şi poartă de grijăcelor nevoiaşi. Pe de altă parte, statul, ca slujitor al lui Dumnezeu şi ca agental mîniei Lui, pedepseşte pe cei ce fac răul (v. 4), aducîndu-i în faţa judecăţi i.Statele moderne tind să-şi îndeplinească rolul de agent al mîniei lui Dum

nezeu mai bine decît rolul de slujitor al lui Dumnezeu. Aparatele lor legislative sînt mult mai sofisticate decît acele aparate de stat care prin răsplătireaserviciilor publice şi a filantropiei, se ocupă de încurajarea pozitivă a oamenilor de a deveni buni cetăţeni. Dar pedepsele şi răsplătirile merg mînă înmînă. Şi apostolul Petru le leagă una de cealaltă cînd, făcînd poate aluzie laRomani 13 şi desigur scriind după ce creştinii au început să sufere persecuţii

în Roma, el afirmă aceeaşi origine divină şi scop constructiv al statului, cafiind trimis „de El să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce facbine" (1 Petru 2:14).

Negreşit, funcţia dublă a statului cere un grad înalt de discernămînt.Numai binele trebuie răsplătit şi numai răul trebuie pedepsit. Nu găsim aicinici un mandat care să permită distribuirea arbitrară a unor favoruri şi a unorpedepse. Lucrul acesta este valabil în special atunci cînd vorbim depre aparatul de aplicare a legilor. în timp de pace cel nevinovat trebuie protejat, iar

în timp de război, necombatanţilor trebuie să li se garanteze imunitatea.Acţiunea poliţiei este o acţiune judicioasă şi Biblia îşi exprimă în permanenţă

repulsia faţă de vărsarea sîngelui nevinovat. Acelaşi principiu de discernămînteste un aspect esenţial şi al teoriei „războiului drept". Acesta este motivulpentru care armele de tot felul (atomică, biologică şi chimică) şi folosirea fărădeosebire a armelor convenţionale (de exemplu, bombardarea pînă la saturaţie a localităţilor civile) sînt considerate de textul acesta ca fiind ilegale şisînt profund ofensatoare la adresa conştiinţei creştine.

în al treilea rînd, dacă în exersarea autorităţii statului este nevoie dediscernămint, tot atît de necesar este să existe şi un control asupra mijloacelor Prin care aceasta este exersat. Pentru a-1 proteja pe cel inocent şi pentru a-1Pedepsi pe cel vinovat, este clar că uneori sînt necesare măsuri de constrîn-8ere. Autoritatea denotă putere, deşi trebuie să facem deosebire între vio-len ţă (uzul necontrolat şi neprincipial de putere) şi forţă (uzul controlat şiPr'ncipial de forţă pentru arestarea celor răufăcători, pentru ţinerea lor sub

a r e de arest, pentru a-i aduce în faţa instanţelor judecătoreşti şi dacă sîntc°ndamnaţi, pentru a-i obliga să îşi îndeplinească pedeapsa). Autoritatea

atului poate merge pînă acolo încît să suprime în mod legal viaţa. Căci cei

301



Trăirea sub cruce

mai mulţi comentatori interpretează cuvîntul „sabie" pe care îl poartă „stâ-pînirea" (v. 4) nu numai ca simbolul autorităţii generale a statului de apedepsi, ci şi ca simbol al autori tăţii ei specifice, de a aplica pedeapsa capitalasau de a purta război.9 Luther şi Calvin au afirmat că este legitim să extrapolăm acest paragraf aşa încît să includă „războiul drept", întrucît „răufăcătorii" asupra cărora statul are autoritate să-i pedepsească pot fi agresoricare îl ameninţă din afară, cît şi infractori care îl ameninţă dinăuntru.

Desigur, există deosebiri evidente între a-1 condamna şi a-1 pedepsi pe uninfractor şi a declara şi purta un război împotriva unui agresor. De fapt, încazul războiului, nu există nici judecător şi nici tribunal. Atunci cînd declarărăzboi, statul acţionează ca propriul lui judecător, căci nu exista nici un for

independent să arbitreze disputele internaţionale. Iar procedurile penale şiatmosfera rece, imparţială din tribunale nu au nici o paralelă pe cîmpul debătălie. Cu toate acestea, aşa cum a arătat profesorul Oliver O Donovan,dezvoltarea teoriei războiului drept „a constituit o încercare sistematică de ainterpreta actele de război fâcînd o analogie între acestea şi actele pe care le

întreprinde un guvern civil",10 şi de a le vedea în felul acesta ca aparţinînd„contextului administrării justiţiei" şi ca intrînd sub incidenţa „standardelorrestrictive ale justiţiei executive".11 De fapt, cu cît un conflict poate fi prezentat mai bine ca o căutare după dreptate, cu atît mai legitim va fi acest conflict.

Uzul de forţă pe care-! face statul, fiind strict limitat la scopul specificpentru care este prevăzut, trebuie să fie limitat tot cu atîta stricteţe şi la unanumit grup de oameni, adică la aducerea infractorilor în faţa instanţelor

judecătoreşti . Nu poate fi găsită nici o scuză posibilă în Romani 13 pentrumăsurile represive ale unui stat poliţienesc. în toate naţiunile civilizate atîtpoliţia cît şi armata au instrucţiuni de a folosi „minimum necesar de forţă" -suficient numai pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. în război, forţa

trebuie să fie ţinută în frîne şi folosita cu discernămînt. Conştiinţa creştinăprotestează împotriva capacităţii înspâimîntâtoare de ucidere în masă a arsenalelor nucleare de astăzi.

în al patrulea rînd, se subliniază recunoaşterea pe care trebuie s-o acordăm autorităţii statului. Cetăţenii trebuie să „se supună" autorităţilor, deoarece Dumnezeu le-a rînduit (v. 1). în consecinţă, cei ce se răzvrătesc

împotriva lor se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, şi atrag judecata Luiasupra lor. (v. 2). însă este necesar să ne supunem, nu numai pentru a evitapedeapsa, ci şi pentru a păstra un cuget curat (v. 5). Atunci ce includesupunerea noastră? Cu siguranţă, noi trebuie să ascultăm legile (1 Petru2:13) şi să ne plătim impozitele (v. 6). De asemenea trebuie să ne rugămpentru conducători (1 Timotei 2:1-2). Exemplul personal, plata impozitelorşi rugăciunea sînt trei căi de a încuraja statul sâ-şi îndeplinească responsabilităţile pe care le are de la Dumnezeu. A merge mai departe, şi a sugeracă supunerea pe care o datorăm statului va include cooperarea noastră cu el,

ba chiar participarea în afacerile lui, este un lucru care, după toate prob-

302


abilităţile, depinde de eclesiologia pe care o îmbrăţişăm: luterană, reformatăsau an'abaptistă. Vorbind despre mine însumi, întrucît autoritatea şi slujbastatului sînt autoritatea şi slujba lui Dumnezeu, eu nu văd nici un motiv de aevita să lucrăm pentru stat, ci dimpotrivă cred că avem toate motivele săfacem lucrul acesta.

Totuşi, supunerea noastră trebuie să aibă limite. Cu toate că (în teorie, şiasa cum a rînduit Dumnezeu) „dregătorii nu sînt de temut pentru o faptăbîină, ci pentru una rea" (v. 3), Pavel a ştiut că un procurator roman L-acondamnat pe Isus la moarte şi că el însuşi a fost cîteodată victima injustiţieiromane. Aşadar, ce au de făcut creştinii atunci cînd statul face abuz deautoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu, cînd perverteşte slujba pe care i-adat-o El şi începe să promoveze răul şi să pedepsească binele? Ce se întîmplăcînd el încetează să mai fie slujitorul lui Dumnezeu şi devine slujitoruldiavolului, cînd persecută Biserica în loc s-o protejeze şi exercită o autoritaterăuvoitoare care nu vine de la Dumnezeu ci de la balaur (Apocalipsa 13)? Cefacem atunci? Răspunsul nostru este că cei credincioşi trebuie şi în acestesituaţii să respecte un stat rău, aşa cum copiii trebuie să-şi respecte părinţiirăi, dar nu li se cere supunerea umilă. Apostolul nu încurajează o stâpîniretotalitara. Datoria noastră este aceea de a critica şi de a protesta, de a produceagitaţie şi de a demonstra, iar în situaţii extreme chiar de a ne împotrivi pînăacolo încît să călcăm legea. De fapt, neascultarea civilă este un concept bibliconorat în mod special de Daniel şi de prietenii lui din Vechiul Testament şide către apostolii Petru şi Ioan în Noul Testament.12 Principiul este clar. întrucît autoritatea pe care o are statul este de la Dumnezeu, noi trebuie săne supunem statului numai în măsura în care a asculta de stat înseamnă aasculta de Dumnezeu. Dacă însă statul porunceşte ceea ce Dumnezeu inter

zice şi interzice ceea ce porunceşte Dumnezeu, noi nu vom asculta de stat, cuscopul de a asculta de Dumnezeu. Aşa cum apostolii au spus Sinedriului:„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!"13

Dacă neascultarea este permisă în împrejurări deosebite, este oare permisă şi răzvrătirea? Este adevărat că uneori conceptul creştin al „războiuluidrept" a fost lărgit aşa încît a inclus şi conceptul de „revoluţie dreaptă". Daraceleaşi condiţii stringente au fost puse pentru revolta armată ca şi pentru unrăzboi. Acestea se referă la justiţie (nevoia de a răsturna un regim care sedovedeşte a fi tiran), la reţinere (recurgerea la forţă numai ultimă instanţa,toate celelalte opţiuni fiind eliminate), la discernămînt şi la control (în cePnveşte folosirea forţei), la proporţia conflictului (suferinţele cauzate trebuie^ fie mai mici decît suferinţa îndurată pînă în momentul conflictului) şi la•ncrederea în reuşită (o anticipare rezonabilă a reuşitei). O aplicare conştientă a acestor principii ne va determina să recurgem la revoltă numai însituaţii extreme.

Permiteţi-mi să fac o recapitulare a aspectelor şi a limitărilor corespunzătoare ale autorităţii statului. Datorita faptului că autoritatea lui vine de

303



Trăirea sub cruce

la Dumnezeu, noi trebuie să respectăm statul, dar nu să i ne închinăm, întrucît scopul autorităţii lui este acela de a pedepsi răul şi de a promovabunătatea, el nu are nici o scuză pentru un guvernămînt arbitrar. Pentru a-si

îndeplini scopul, el poate recurge la măsuri de constrîngere, dar va trebui safolosească forţa minimă necesară, nu violenţa fără discernâmînt. Noi trebuiesă respectăm statul şi funcţionarii lui, supunîndu-ne cu discernămînt, fără

însă a da dovadă de servilism lipsit de spirit critic.

A birui răul prin bine

Trecînd în studiul nostru, din Romani 12 şi 13, de la ce înseamnă a urî răul

la a nu întoarce rău pentru rău, la biruinţa asupra răului şi apoi la pedepsirearăului, ne mai râmîne tratarea unei probleme de armonizare. Am văzut că nutrebuie să întoarcem rău pentru rău, dar şi că răul trebuie pedepsit, în funcţiede cine este agentul. Dar cum poate fi r3ul în acelaşi timp şi „biruit" (12:21)şi „pedepsit" (13:4)? Aceasta este o problemă mai dificilă şi stă la bazacontroversei dintre pacifiştii creştini şi teoreticienii războiului drept. Creştiniise duc imediat cu gîndul la crucea lui Cristos, căci acela este locul în care aufost reconciliaţi. Dumnezeu a biruit răul îndreptăţindu-ne numai prin faptulcă El 1-a condamnat mai întîi în Cristos, şi râscumpărîndu-ne numai datorităfaptului că în primul rînd El a plătit preţul de răscumpărare. El nu a biruitrăul printr-un refuz de a-1 pedepsi ci prin faptul că El însuşi a acceptatpedeapsa. La cruce răul uman a fost şi pedepsit dar şi biruit, iar îndurarea şidreptatea lui Dumnezeu au fost ambele satisfăcute.

Atunci, cum pot fi acestea două reconciliate în atitudinea pe care o avemastăzi faţă de rău? în lumina crucii, creştinii nu se pot împăca cu nici o

atitudine faţă de rău care, în încercarea de a-1 birui, evită să-1 pedepsească,sau care îl pedepseşte fără a încerca însă să-1 biruiască. Cu siguranţă, statulca un agent al mîniei lui Dumnezeu trebuie să promoveze dreptatea Lui, prinfaptul că-i pedepseşte pe răufăcători. Dar credincioşii doresc, de asemenea,să fie martori ai îndurării Lui. Este foarte simplu să spui că indivizii secălăuzesc după principiul dragostei şi statul după principiul dreptăţii. Căcidragostea fiecăruia în parte nu trebuie să fie indiferentă faţă de dreptate şinici statul, în activitatea lui de administrare a dreptăţii, nu trebuie să neglijezeacea dragoste faţă de aproapele, care este împlinirea legii. Mai mult, atunci

' cînd statul caută să facă dreptate, el nu este obligat să aplice pedeapsa ceamai mare pe care o permite legea. Dumnezeu însuşi, care a instituit principiul„viaţă pentru viaţă", este Cel care a protejat viaţa primului ucigaş (Genesa4:15). Circumstanţele atenuante vor tempera dreptatea cu îndurarea. Aspectul retributiv (pedepsirea răufăcătorului) şi aspectul reformativ (corectareaşi reabilitarea lui) merg mînă în mînâ, căci atunci răul este pedepsit şi biruit

în acelaşi timp.

304


Este mult mai dificil să ne închipuim o astfel de reconciliere a celor douăoecte în timp de război, cînd părţile implicate sînt naţiuni, nu indivizi. DarImitin credincioşii trebuie să se zbată cu aceasta dilemă şi să nu încerce să

- dea un sens arbitrar. Teoreticienii „războiului drept" tind să se concentrezesupra nevoii de a ne împotrivi şi de a pedepsi răul şi să treacă cu vederea alte

nasaje biblice care ne poruncesc să-1 biruim. Pe de altă parte, pacifiştii tinds« Se concentreze asupra nevoii de a birui răul prin bine, şi uită că înconformitate cu cele scrise în Scripturi, răul merită să fie pedepsit. Pot fireconciliate cele două puncte de vedere biblice? Creştinii vor sublinia celpuţin nevoia de a căuta ceva mai mult decît înfrîngerea şi capitularea duşmanilor naţionali şi anume să-i facem să le pară rău de ceea ce au făcut şi să-ireabilităm. Aşa-numita „politică a iertării", elaborată recent de HaddonWHlmer,14 este relevanta aici. David Atkinson prezintă bine acest punct devedere:

„Iertarea este un concept dinamic al schimbării. Ea refuză să fie prinsă încursa determinismului fatalist. Ea recunoaşte realitatea răului, a ceea ceeste greşit şi a nedreptăţii, dar caută să răspundă răului într-un mod carecreează noi posibilităţi. Iertarea se caracterizează printr-o abordare arăului, nu în sensul că vrea pacea cu orice preţ sau că intenţionează să-1distrugă pe răufăcător, ci în sensul că este gata să caute o cale de a da onouă formă viitorului în lumina greşelii, în cel mai creativ mod posibil." 15

Atît prin faptul că a cerut, cît şi prin faptul că a purtat pedeapsa păcatului,pedepsind şi biruind în acelaşi timp răul, Dumnezeu Şi-a expus şi Şi-a demonstrat la cruce dragostea Sa sfîntă; dragostea sfîntă a crucii ar trebui să

caracterizeze atitudinea pe care o avem astăzi faţă de răufăcători.

Note:

!• Matei 5:9; compară 5:48 şi Luca 6:36.2- Luca 6:27-28; compară Matei 5:44.3- Martin Luther King, Strength to /.ove, p. 51.*• C.E.B. Cranfield, Comentariul la Epistola către Romani, voi.II, p. 666.

• O discuţie cu privire la acest „dualism" poate fi găsită, de exemplu, înlucrarea lui Jean Lasserre, War and the Gospel, p. 23 ş.a.m.d., 128 ş.a.m.d.,Şl 180 ş.a.m.d.; în lucrarea lui David Atkinson Peace in Our Time?, p.102-107 şi 154-157; în polemica dintre Ronald Sider şi Oliver O Donovan,Publicată sub titlul Peace and War, p. 7-11 şi 15; şi într-o oarecare măsurăln cartea mea Message of the Sermon on the Mount, p. 103-124.

305



Trăirea sub cruce

6. Jean Lasserre, War and the Gospel, p. 132.

7. De exemplu, Ieremia 27:5-6; Daniel 2:2 1; 4:17, 25, 32; 5:21; 7:27.8. Pentru diakonos, folosit cu referire la Cristos, vezi Romani 15:8, iar cu

referire la Pavel, vezi 2 Corinteni 6:4. Pentru leitourgos, folosit referitor laCristos, vezi Evrei 8:2, iar referitor la Pavel, vezi Romani 15:16.

9. Machaira, cuvîntul pe care-1 foloseşte aici Pavel cu privire la „sabia" statu luipoate fi tradus uneori prin „pumnal" sau „cuţit", dar este folosit de maimulte ori în Noul Testament ca simbol al morţii prin execuţie sau în război(de exemplu, Matei 10:34; Luca 21:24; Faptele 12:2; Romani 8:35; Evrei11:37).

10. Oliver O Donovan, Pursuit of a Christian View of War, p. 13.11. Ibid., p. 14.

12. Ca exemple de neascultare faţă de autorităţi vezi Exodul 1:15-21; Daniel3:1-18 şi 6:1-14; Faptele 4:13-20.

13. Faptele 5:29; compară 4:19.

14. Haddon Willmer, în Third Way (May, 1979).15. David Atkinson, Peace in Our Time?, p. 167.

306

13

SUFERINŢĂ*

SI SLAVĂ»

Realitatea suferinţei constituie fără îndoială singurul şi cel mai marestimulent al credinţei creştine, şi a fost în fiecare generaţie. Felul în care eaeste repartizată şi măsura în care ea este simţită par să fie cu totul la

întîmplare şi ca atare inechitabile. Cei care sînt mai sensibili se întreabă dacăsuferinţa poate fi înţeleasă în contextul dreptăţii şi al dragostei lui Dumnezeu.

La 1 noiembrie 1755 oraşul Lisabona a fost devastat de un cutremur depămînt. Fiind Ziua tuturor sfinţilor, bisericile au fost pline la vremea cutremurului, şi treizeci au fost distruse. în şase minute au murit 15.000 depersoane şi alte 15.000 au murit în scurt timp. Unul dintre cei care au rămas

înmărmuriţi cînd au primit vestea a fost filozoful şi scriitorul francez, Voltaire. Luni de zile el a făcut aluzie la acest cutremur în scrisorile sale întermeni duri, exprimîndu-şi şi oroarea şi indignarea. Cum mai putea credeacum cineva în bunăvoinţa şi omnipotenţa lui Dumnezeu? El a ridiculizat cele

scrise de Alexander Pope în lucrarea saEssay on Man,

care a fost scrisă într-ovilă solidă şi confortabilă din Twickenham:

în ciuda mîndriei, în ciuda raţiunii eronate,Un lucru este clar: tot ceea ce este, este drept.

Voltaire s-a revoltat întotdeauna împotriva acestei filozofii a optimismului. Ar fi repetat Pope aceste versuri dacă ar fi fost în Lisabona? LuiVoltaire aceste versuri i se păreau alogice (care interpretează răul ca unbine), lipsite de reverenţă (îi atribuie răul lui Dumnezeu) şi dăunătoare(îndemnînd la resemnare în locul unei acţiuni constructive). El şi-a exprimatPentru prima dată protestul în poezia sa Poem on the Disaster in Lisbon, încare întreabă de ce trebuie să suferim sub stăpînirea lui Dumnezeu, dacă Eleste Atotputernic, drept şi binefăcător. Avem de a face cu enigma veche care&pune că Dumnezeu ori nu este bun, ori nu este atotputernic. QrivreaLsă,curme suferinţa şi nu poate, ori ar putea dar nu vrea. Indiferent care din

aceste două situaţii I se aplica, cum putem noTsă 1 ne închinăm ca unuidumnezeu? Cea de-a două măsură de protest a lui Voltaire a fost aceea de

307



Trăirea sub cruce

a scrie romanul satiric Candide, despre viaţa unui tînăr nobil al cărui dascăldr. Pangloss, profesor de optimism, continuă să-1 asigure cu blîndeţe că „toatesînt spre bine în cea mai bună lume dintre toate", în ciuda repetatelor

întîmplări nefericite. Cînd au naufragiat lîngă Lisabona, Candide este aproape omorît în cutremurul de pâmînt, iar Pangloss este spînzurat de Inchiziţie.Voltaire scrie: „îngrozit, mut, sîngerînd, palpitînd, Candide şi-a zis lui însuşi:„Dacă aceasta este cea mai bună dintre toate lumile posibile, cum vor ficelelalte?""1

Problema suferinţei însă nu este nici pe departe o preocupare numai afilozofilor. Aproape fiecare din noi ne lovim de ea în mod personal; puţini sîntcei care trec prin viaţă complet nevătămaţi. Ea poate fi o privaţiune în

copilărie care are ca rezultat o dezordine emoţională toată viaţa, sau de oinfirmitate congenitală a minţii sau a trupului. Sau sîntem luaţi prin surprindere de o boală dureroasă, de sărăcie sau de pierderi, ni se impun dintr-odată privaţiuni, sîntem dintr-o dată suprasolicitaţi la serviciu. Sau poatesîntem afectaţi de faptul că am rămas involuntar singuri, de un eşec îndragoste, de o căsnicie nefericită, de divorţ, de deprimare sau singurătate.Suferinţa vine pe multe căi nedorite şi uneori nu numai că-I punem luiDumnezeu întrebările ce exprimă agonia noastră „De ce?" şi „De ce tocmaieu?", ci ca Iov tunăm împotriva Lui, acuzîndu-L de nedreptate şi de indiferenţă. Eu nu cunosc un alt lider creştin care sâ-şi fi mărturisit mînia cumai multă sinceritate decît Joseph Parker, care a fost pastor la City Templedin 1874 pînă la moartea lui în 1902. El spune, în autobiografia lui, că pînă la

I vîrsta de 68 de ani el nu a avut nici o îndoială de natură religioasă. La aceastăvîrstă i-a murit soţia, apoi credinţa lui s-a prăbuşit. „în acel ceas de întunecime, a scris el, am devenit aproape ateu. Căci Dumnezeu călcase în

picioare rugăciunile mele şi mi-a tratat cererile cu dispreţ. Dacă aş fi văzuti un cîine agonizînd aşa ca mine, mi-ar fi fost milă şi aş fi sărit în ajutorul aceleifiare mute; şi totuşi Dumnezeu m-a scuipat şi m-a scos afară ca pe o lepădătură - afară în pustiul de gunoi şi în noaptea neagră fără stele".2

Trebuie să spunem de la bun început că Biblia nu ne pune la dispoziţienici o soluţie serioasă privitoare la problema răului, fie că este vorba de răul„natural" sau de răul „moral", adică indiferent de forma în care se prezintărăul, suferinţă sau păcat. Scopul ei este mai mult practic decît filozofic. înconsecinţa, cu toate că Biblia se referă la suferinţă şi la păcat, virtual, pefiecare pagină a sa, preocuparea ei nu este aceea de a explica origineaacestora ci aceea de a ne ajuta să le biruim.

Obiectivul pe care-1 am în acest capitol este acela de a explora ce relaţiear putea fi între crucea lui Cristos şi suferinţele noastre. Aşadar, eu nu voidezvolta aici argumentele standard cu privire la suferinţa care sînt cuprinse

în manuale, ci le voi menţiona doar ca o introducere.

în primul rînd, conform Bibliei, suferinţa este un intrus în lumea bună alui Dumnezeu, şi nu va face parte din universul Lui nou. Este un atac satanic

308

Suferinţă şi slavă

si distructiv împotriva Creatorului. Cartea lui Iov arată clar lucrul acesta.Acest lucru reiese şi din faptul că Isus spune despre o femeie infirmă câ estelegată de Satan", din faptul că El mustră bolile mustrînd demonii, din faptul

că Pavel se referă la „ţepuşul din carne" ca la un „sol al Satanei" şi din faptulcă atunci cînd Petru vorbea despre lucrarea lui Isus, el spunea că Isusvindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul"/ Aşadar, orice s-ar spune mai

tîrziu despre „binele" pe care Dumnezeu poate să-1 aducă de pe urmasuferinţei, noi nu trebuie să uităm câ acesta este un bine care se naşte dintr-unrău.

în cel de-al doilea rînd, suferinţa este deseori pricinuită de păcat. Desigur,

la început suferinţa şi moartea au intrat în lume prin păcat. Dar eu mă gîndescacum la păcatul din vremea noastră. Uneori suferinţa se datorează păcatuluialtora, ca şi în cazul copiilor care suferă datorită unor părinţi lipsiţi dedragoste şi de responsabilitate, a săracilor care suferă datorita nedreptăţiieconomice, a refugiaţilor care suferă de pe urma cruzimii războiului, sau cumavem în cazul accidentelor cauzate de şoferi în stare de ebrietate. Alteorisuferinţa poate fi consecinţa propriului nostru păcat (felul neglijent în carefacem uz de libertatea noastră) sau poate fi pricinuită chiar de pedeapsa pecare o primim pentru păcat. Nu trebuie să trecem cu vederea acele pasajebiblice unde găsim că boala este o pedeapsă de la Dumnezeu.4 în acelaşi timp,trebuie să respingem cumplita doctrină hindusă a karmei, care atribuie toatăsuferinţa faptelor rele care au fost comise în viaţa aceasta sau în cea precedentă şi doctrina aproape tot atît de cumplită a aşa-zişilor mîngîietori ai luiIov. Ei şi-au etalat concepţia lor conservatoare convenţională conform căreiatoată suferinţa personală se datorează unui păcat personal, şi unul dintre

obiectivele majore ale cărţii lui Iov este acela de a contrazice aceasta concepţie destul de frecventă, dar direcţionată greşit. Şi Isus a respins-o în modcategoric.5

în al treilea rînd, suferinţa se datorează sensibilităţii umane la durere. Onenorocire este agravată şi mai mult de durerea (fizică sau emoţională) pecare o simţim. Dar senzorii durerii din sistemul nervos central emit semnalede avertizare foarte importante, necesare pentru supravieţuirea individuluişi a societăţii. Poate că cea mai bună ilustraţie a acestui fapt este descoperireafăcută de dr. Paul Brand la Spitalu^creştin Vellore din partea de sud a IndieiŞi anume că boala lui Hansen („lepra") amorţeşte extremităţile trupului, aşa'ncît ulcerele şi infecţiile care apăr sînt probleme secundare care se datoreazăP'erderii simţului tactil. Dacă vrem să dispunem de un mecanism de protecţie,trebuie să simţim reacţiile nervilor cajoidurere^ „Mulţumesc lui DumnezeuPentru că a inventat durerea!", a scris Philip Yancey; „Nu cred că ar fi pututface un lucru mai bun. Este minunat."6

In al patrulea rînd, suferinţa se datorează mediului în care ne-a aşezatUuDinezeu. Cu toate că cea mai mare parte a suferinţei umane se datoreazăPlatului uman (C.S. Lewis a afirmat că 4/5 din suferinţă, iar Hugh Silvester

309



Trăirea sub cruce

19/20, adică 95„),7 dezastrele naturale cum ar fi inundaţii, uragane, cutremure de pămînt şi seceta nu fac parte din această categorie. Este adevăratse poate afirma că Dumnezeu nu a intenţionat ca „zonele mai puţin ospj.taliere" ale pămîntului să fie locuite, cu atît mai puţin să fie extinse printr-oiresponsabilitate ecologică.8 Şi totuşi, cea mai mare parte a oamenilor continuă să trăiască acolo unde s-au născut şi nu au nici o modalitate de a semuta. Ce putemi spune atunci despre aşa numitele „legi" ale naturii, care întimpul furtunii şi a uraganelor doboară neîncetat oameni nevinovaţi? C.s.Lewis a mers pînă acolo încît a spus că „nici măcar Omnipotenţa nu poatecrea o societate de oameni liberi, fără să creeze în acelaşi timp o Natură relativindependentă şi neînduplecată".9 „Lucrul de care societatea umană are nevoie, a continuat Lewis, este tocmai ceea ce avem - ceva neutru", stabil, caresă aibă „o natură proprie fixă" şi care să fie arena în care să putem acţiona înlibertate, unul faţă de celălalt şi faţă de El.10 Dacă am trăi într-o lume în careDumnezeu ar fi eliminat orice posibilitate a răului, ca şi Superman din filmelelui Alexander Salkind, activitatea liberă şi responsabilă ar fi imposibilă.

Au existat întotdeauna şi unii care au insistat că suferinţa este lipsită desens şi că nu putem găsi în ea nici un scop. în lumea antică, acest grup i-ainclus pe stoici (care au propovăduit nevoia de a ne supune cu dîrzenie legilorneînduplecate ale naturii) şi pe epicurieni (care afirmau că cea mai bunămodalitate de a evada dintr-o lume arbitrară este aceea de a te deda plăcerilor). Şi în lumea modernă existenţialiştii nereligioşi cred că totul, inclusivviaţa, suferinţa şi moartea, este lipsit de sens şi ca atare absurd. Dar creştiniinu pot să-i urmeze pe acest drum fără ieşire. Căci Isus a afirmat că suferinţapoate fi (1) „spre slava Iui Dumnezeu", aşa încît Fiul lui Dumnezeu să poatăfi proslăvit prin ea şi (2) „ca să se arate... lucrările lui Dumnezeu". 11 Aceastapare să spună că, într-un anumit fel (care trebuie încă explorat), Dumnezeu

lucrează arâtîndu-Şi slava în suferinţă şi prin suferinţa, aşa cum a făcut prinsuferinţele lui Cristos (deşi într-un mod diferit). Care este atunci legăturadintre suferinţele lui Cristos şi suferinţele noastre? Cum ne vorbeşte cruceaatunci cînd trecem prin durere? Aş vrea să sugerez diri Scripturi şase răspunsuri posibile la aceste întrebări, începînd cu cel mai simplu răspuns şi încheindcu cel mai sublim.

Suferinţă răbdătoare

în primul rînd, crucea Iui Cristos este un stimulent de a îndura cu răbdare. Cutoate că trebuie să vedem în suferinţa ceva rău, şi de aceea să-i opunemrezistenţa, vine o vreme cînd ea trebuie acceptată în mod realist. Acela estemomentul cînd exemplul lui Isus, care ne este prezentat în Noul Testamentca sâ-1 urmăm, devine o inspiraţie. Petru a îndreptat atenţia cititorilor săiasupra acestui exemplu, în special daca aceştia erau sclavi creştini ai unor

stăpîni aspri din timpul persecuţiilor neroniene. Ei nu aveau nici un merit

310


dacă erau bătuţi pentru un rău pe care l-au făcut, chiar dacă au suferit curăbdare. Dar dacă sufereau pentru faptul că au făcut binele şi au înduratsuferinţa, acesta era un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu. De ce? Datorităfaptului că suferinţa pe nedrept era o parte a chemării lor ca şi creştini întrucîtsi Cristos a suferit pentru ei, dîndu-le un exemplu, ca şi ei să calce pe urmeleLui. Cu toate că nu a avut păcat, El a fost insultat, dar nu s-a răzbunatniciodată (1 Petru 2:18-23). Isus ne-a dat un exemplu de perseverenţă şi delipsă de răzbunare în faţa suferinţei, exemplu care ar trebui să ne încurajezesă perseverăm în alergarea creştină. Trebuie „să ne uităm ţintă la... Isus", căciEl „a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea". Atunci: „Uitaţi-vă dar cu luareaminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă

de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală însufletele voastre" (Evrei 12:1-3).Cu toate că ambele exemple sînt legate în mod specific de împotrivire sau

persecuţie, se pare a fi corect să le dăm o aplicaţie mai largă. Creştinii dintoate generaţiile au avut de cîştigat de pe urma suferinţelor lui Isus, care auculminat la cruce, în sensul că au fost inspiraţi să poarte cu răbdare durereanemeritată, fără să se plîngâ sau să lovească înapoi. Este adevărat că sîntmulte feluri de suferinţe pe care El nu a trebuit să le îndure. Şi totuşi,suferinţele Lui au avut un caracter deosebit de reprezentativ. Să o luăm peJoni Eareckson ca exemplu. în 1967, cînd era o adolescentă minunată şi obună sportivă, ea a avut un teribil accident pe cînd sărea la trambulină înChesapeake Bay, accident care a lăsat-o cvadriplegică (paralizată la mîini şila picioare). Ea şi-a povestit viaţa cu o onestitate impresionantă, incluzînd şimomentele ei de amar, de mînie, de răzvrătire şi de disperare, şi felul în care, în mod treptat, prin dragostea familiei şi a prietenilor, ea a ajuns să se încreadă în suveranitatea lui Dumnezeu şi să înceapă o nouă viaţă, pictînd cu

gura şi ţinînd discursuri publice sub binecuvîntarea lui Dumnezeu. într-oseară, la aproximativ trei ani după accident, în timp ce Cindy, una dintreprietenele ei cele mai bune, sta lîngă patul ei, aceasta i-a vorbit despre Isus,spunîndu-i: „Dar şi El a fost paralizat". Ea nu şi-a dat seama pînă atunci căpe cruce, Isus a fost într-o situaţie similară cu a ei, incapabil de a se mişca,efectiv paralizat. Ea a găsit multă mîngîiere în acest gînd.12

Sfinţenie maturăIn al doilea rînd, crucea lui Cristos este cărarea spre sfinţenie matură. Chiardacă sună extraordinar, putem adăuga că aşa a fost pentru El, şi aşa estepentru noi. Trebuie să analizăm implicaţiile a două versete destul de neglijatedin Epistola către evrei:

„Se cuvenea, într-adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate şicare voia să ducă pe mulţi fii la slavă , să desăvîrşească prin suferinţe pe

Căpetenia mîntuirii lor" (2:10).311



Trăirea sub cruce

„Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferj.după ce a fost făcut desăvîrşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascmjurzitorul unei rnîntuiri veşnice" (5:8-9; compară 7:28).

Ambele versete vorbesc despre un proces în care Isus a fost „facudesăvîrşit", şi ambele atribuie acest proces de desăvîrşire suferinţelor Lui'Aceasta nu înseamnă că EI ar fi fost vreodată imperfect, în sensul că ar fi fg Cu"ceva rău, căci Epistola către evrei subliniază starea Lut lipsită de păcat.13

Desăvîrşirea se referă mai degrabă la faptul că El a avut nevoie de o ex.perienţă mai bogată şi de mai multe ocazii favorabile pentru a deveni telei05

„matur". El „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care Ie-a suferit". El nu a'fost niciodată neascultător. Dar suferinţele Lui au fost terenul de testare în

care ascultarea Lui a crescut pînâ la maturitate.Dacă suferinţa a fost modalitatea prin care Cristos cel fără de păcat adevenit matur, cu atît mai mult avem noi nevoie de suferinţă, în starea noastrăde păcat. Este semnificativ faptul că Iacov foloseşte acelaşi limbaj al „desâ-vîrşirii" şi al „maturităţii" cu privire la credincioşi. întocmai după cum în cazulIui Isus suferinţa a dus Ia maturitate datorită ascultării, tot aşa în cazulnoastru ea duce la maturitate prin perseverenţă.

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Darrăbdarea trebuie sâ-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvîrşiţi(teleioi), întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic" (Iacov 1:2-4; comparăRomani 5:3-5).

Pentru a ilustra modul în care Dumnezeu foloseşte suferinţa spre a-Şi

duce la îndeplinire scopul de a ne sfinţi, cu alte cuvinte, de a ne face asemenealui Cristos, Scriptura ne prezintă trei imagini din viaţa de toate zilele. Acestease referă la disciplina pe care tatăl o aplică copilului, Ia muncitorul metalurgistcare purifică argintul şi aurul şi la grădinarul care-şi curăţă via. Ilustraţia carene vorbeşte despre tată şi copii apare încă în cartea Deuteronomului, undeMoise spune; „Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, temustră cum mustră un om pe copilul lui". Metafora este reluată în carteaProverbelor, unde este subliniat faptul că disciplina pe care o aplică un tatăeste o expresie a dragostei pe care o are faţă de copiii lui, iar versetele dinCartea Proverbelor sînt citate în Epistola către evrei, iar ecoul lor îl găsim înmesajul lui Isus către biserica din Laodicea.14 Pasajul din Evrei este cel mailung. El ne învaţă că ceea ce face distincţie între copiii adevăraţi şi copiiinelegitimi este disciplina pe care o aplică tatăl; că Dumnezeu ne disciplineazănumai „pentru binele nostru" adică, „să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui"- căatunci cînd este aplicată, disciplina este o pricină de întristare, nu de bucurie,dar că mai tîrziu „aduce... roadă dătătoare de pace a neprihănirii", ce este

312


u toţi (căci unii se răzvrătesc împotriva disciplinării), ci pentrudrept- nu P e" r ' si ) C e i o r ce au trecut prin şcoala ei"_„i rare 1 s e s u " ' • -• • - "~<*i care i se supu - ft a pe D ' u m n e z e u c a p e u n meşteşugar

rffică argintul şi aurul. Ea apare de trei ori în Vechiul Testament, undeCea oe-a ""-—urifică argintul şi aurul. Ea apare de trei ori în Vechiul Testament, unueCarC atâ clar că locul de purificare pentru Israel era „cuptorul cu foc", iar

1 u aplică această imagine testării credinţei noastre, testare care se facefelurite încercări". încercarea va fi dureroasă, dar prin ea credinţa

P ast'râ rc u mult mai scumpă decît aurul") va fi dovedită curată şi va avea"a urmare proslăvirea lui Isus Cristos.15

Cea de-a treia imagine este prezentată de însuşi Isus în alegoria cu viţa, în care roadele pe care le aduc mlădiţele (aproape sigur un simbol al carac

terului creştin) vor depinde nu numai de faptul că rămîn sau nu în viţă, ci şide faptul că sînt sau nu sînt curăţate de viticultor. Curăţarea este un procesdrastic care deseori pare crud, căci arbustul este tăiat la mărimea lui iniţialăsi este ciopîrţit şi lăsat aproape gol. Dar cînd vine din nou primăvara şi vara,

' d aduce multă roadă.16

Toate cele trei metafore: disciplinarea copilului, purificarea metalului şicurăţarea viei descriu un proces drastic. Dar la fel, toate trei subliniază unrezultat pozitiv - binele copilului, puritatea metalului şi capacitatea viei de arodi. N-ar trebui să ezităm să spunem că intenţia lui Dumnezeu este casuferinţa să fie „o modalitate prin care sâ-şi arate harul Său". Mulţi dintrecopiii lui pot repeta cuvintele psalmistului: „înainte de a fi lovit rătăceam, daracum păzesc Cuvîntul Tău" (Psalmul 119:67, NIV). Căci dacă dragostea luiDumnezeu este o dragoste sfîntă, aşa cum şi este de fapt, atunci preocupareaei nu este numai aceea de a acţiona în sfinţenie (ca şi în cazul crucii luiCristos), ci de asemenea de a promova sfinţenia (în poporul lui Dumnezeu).

Aşa cum am văzut deja, suferinţa stimulează perseverenţa şi purifică credinţa. De asemenea, ea generează umilinţă, după cum „ţepuşul" lui Pavel 1-a împiedicat să se îngîmfe. Şi ea ne face să vedem lucrurile mai în profunzime,aşa cum lui Osea căruia, prin durerea pricinuită de dragostea nerăsplătitâ pecare a avut-o faţă de Gomer, i s-a revelat credincioşia şi răbdarea pe care aavut-o Iehova în dragostea Lui pentru Israel.17 Nu trebuie să trecem cuvederea nici beneficiile care pot surveni în vieţile altor oameni, cum ar fialtruismul eroic al celor care îi îngrijesc pe bolnavi, pe senili şi pe handicapaţi,Şi reacţia spontană de generozitate faţă de cei flămînzi din Africa.

Prin tradiţie, Biserica Romano-catolică a vorbit de „suferinţă răscumpărătoare", învăţătura ei oficială este că, şi după ce am fost iertaţi de vinovăţiafaptelor noastre rele, pedeapsa pe care o merită acestea trebuie totuşi să fiedusă la îndeplinire în viaţa actuală sau în purgatoriu (adică, „Biserica însuferinţă"). Astfel iertarea nu anulează pedeapsa, căci pedeapsa trebuieataşată iertării. Mai mult decît atît, cele mai bune penitenţe sînt nu cele pecare le impune biserica ci cele care sînt trimise de însuşi Dumnezeu - şianume, „crucile, bolile, durerile" - care fac ispăşire pentru păcatele noastre.

313



Trăirea sub cruce

De fapt, avem „două motive pentru a suferi pentru păcat: primul, împăcareacu Dumnezeu, si cel de-al doilea, re-crearea sufletelor noastre". Căci sufe-

* 18rinţa înăbuşe dorinţele noastre trupeşti, ne curâţeşte şi ne restaurează.

Acest gen de învăţătură, care pare să nege caracterul complet al răscumpărării şi al iertării de care ne-a făcut parte Dumnezeu prin Cristos şi carepare să atribuie suferinţelor noastre eficacitatea ispăşirii este foarte ofensatoare la adresa gîndirii şi a conştiinţei protes tante. Unii catolici însă folosescexpresia „suferinţă răscumpărătoare" numai pentru a arăta că suferinţa, cutoate că pe unii îi înverşunează, pe alţii îi transformă. Mary Craig scrie despre

„puterea răscumpărătoare a suferinţei" dîndu-i acest sens. Ea descrie cumdoi dintre cei patru fii ai ei s-au născut cu deformaţii grave, cel de-al doileafiu, Paul, cu sindromul Hohler care se manifestă prin defecte fizice şi incapacitate mintală, iar cel de-al patrulea fiu, Nicholas, cu sindromul Down.Ea povesteşte despre lupta ei pe plan spiritual fără să se autocompâtimeascăşi fără să se exprime pe un ton melodramatic. în ultimul capitol al cărţii,intitulat în mod semnificativ Binecuvîntări, ea meditează asupra semnificaţieisuferinţei, si acesta este momentul în care ea introduce cuvîntul „răscum-părător". „In pofida tuturor dovezilor, scrie ea, eu nu cred că vreo suferinţăeste în cele din urmă absurdă sau fără ţintă", deşi „deseori este dificil să teconvingi pe tine însuţi" de acest adevăr. La început noi reacţionăm cu scepticism, cu mînie şi cu disperare. Şi totuşi, „valoarea suferinţei nu constă îndurerea ei,... ci în^eea ceTace din ea cel ce suferă... în necaz descoperim noilucrurile care sînt într-adevăr importante; în necaz ne descoperim pe noi

înşine" (p. 133-144). întrucît Isus Cristos este singurul Răscumpărător, şi fiindcă Noul Testa

ment nu foloseşte niciodată acest limbaj al răscumpărării spre a denumilucrurile pentru care îl folosim noi, am fi înţelepţi dacă nu am vorbi despre„suferinţa răscumpărătoare". „Suferinţă creatoare", o expresie popularizatăde dr. Paul Tournier în ultima lui carte, ar fi mai corect, atîta timp cît nu neimaginăm că suferinţa creează în realitate ceva. Dar ea stimulează „creativitatea", lucru pe care vrea să-1 arate autorul. El începe referindu-se la unarticol scris în 1975 de dr. Pierre Rentchnick din Geneva, articol intitulat„Orphans Lead the World". Din biografiile celor mai influenţi politicieni el afăcut o descoperire uluitoare, şi anume că 300 dintre ei au fost orfani,

începînd cu Alexandru cel Mare şi Iuliu Cezar pînâ la Charles al V-lea,Ludovic al XlV-lea, George Washington, Napoleon şi (cazuri mai nefericite)Lenin, Hitler, Stalin şi Castro. Natural, acest lucru I-a uimit pe dr. Tournier,căci el ţinuse înainte multe prelegeri asupra importanţei pe care o are pentrucreşterea unui copil ca tatăl şi mama sâ-şi împletească armonios rolurile -tocmai ceea ce le-a lipsit cu desăvîrşire celor mai influenţi politicieni! Dr.Rentchnick a elaborat o teorie care spune că „nesiguranţa care a fost oconsecinţă a deposedării lor emoţionale trebuie să fi dat naştere în aceşti copiiunei excepţionale dorinţe de putere. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru

314


liderii religioşi, căci şi lideri ca Moise, Buda, Confucius şi Mahomed au fosttoţi orfani.19 Profesorul Andre Haynal, un psihanalist, a continuat să lucrezela aceasta teorie şi ne sugerează că „privaţiunea" de orice fel (nu nu mai faptulcă cineva este orfan) stă în spatele „creativităţii" (termen pe care el îl preferă

în locul „dorinţei de pute re"). în fine, dr. Tournier confirmă teoria dinexperienţa sa clinică. Timp de cincizeci de ani pacienţii i-au destăi nuit necazurile şi conflictele prin care au trecut. „Am văzut cum suferinţa i-a schimbat", spune el (p. 15). Nu afirmă că suferinţa (care este ceva rău) este cauzacreşterii spre maturitate; ci ocazia acestei creşteri (p. 29). Atunci de ce în

urma handicapârii, unii se maturizează iar alţii nu? Dr. TournieT crede căreacţia lor depinde „mai mult de ajutorul pe care aceştia îl primesc de la alţiidecît de predispoziţia lor ereditară" (p. 32), şi în special, ea depinde dedragoste. „Dacă cei care au suferit pierderi nu sînt înconjuraţi cu dragoste,pierderile lor înseamnă catastrofă", în timp ce „factorul decisiv care face capierderea să aducă roadă este dragostea" (p. 34). Aşadar, nu suferinţa este

în primul rînd ceea ce îi maturizează pe oameni, ci felul în care ei reacţioneazăla suferinţa (p. 37). „Deşi suferinţa poate să nu fie creativă în ea însăşi, rareorise întîmplă ca noi să fim creativi fără suferinţă... Am putea spu ne de asemenea că nu suferinţa este aceea care face ca o persoană să se maturizeze, cipersoana respectivă nu se maturizează fără suferinţă" (p. 110).

Aşadar, învăţătura Bibliei se combină cu experienţa personală ca să nearate că suferinţa este cărarea spre sfinţenie sau maturitate. Există totdeaunaceva deosebit în viaţa celor ce suferă. Ei au o mireasmă pe care ailţii n-o au.Ei arată în viaţa lor blîndeţea şi bunătatea lui Cristos. Una dintre cele mairemarcabile afirmaţii pe care le face Petru în prima sa epistolă este că „cel cea pătimit în trup a sfîrşit-o cu păcatul" (4:1). Durerea fizică, pare s-ă spună el,are în realitate efectul de a ne face să încetăm a mai păcătui. Aşa stîndlucrurile, mă întreb dacă nu cumva testul real al foamei noastre după sfinţenieeste voinţa noastră de a trece prin suferinţă, oricît de mare ar fi aceasta, dacănumai prin aceasta ne va face Dumnezeu sfinţi.

Slujirea prin suferinţă în al treilea rînd, crucea lui Cristos este simbolul slujirii prin suferinţă. Noisîntem familiarizaţi cu patru dintre cele cinci cîntece ale lui Isa ia care împreună ne dau portretul „Robul Domnului care suferă",20 iar î"n capitolultrecut am început să analizăm legătura dintre suferinţă şi slujire. Blînd încaracter şi în purtarî (nu a strigat şi nu a ridicat tonul niciodată) şi bun înrelaţiile cu alţii (El nu a rupt niciodată trestia frîntâ şi nu a stins rmucul caremai fumega),' El a fost chemat de lehova înainte de a Se fi născut, a fost

umplut cu Duhul Lui şi a fost receptiv la Cuvîntul Lui, cu scopul de a-1 întoarce pe Israel înapoi la El şi de a-1 face lumina neamurilor. El perseverează în misiunea pe care o are, faţa Lui devenind ca de piatră, cu toate

315



Trăirea sub cruce

că spatele îi este lovit, barba smulsă, este scuipat fn faţă şi este dus ca un miella înjunghiere şi moare, purtînd păcatele multora. Totuşi, ca rezultat al morţiiLui, mulţi vor fi îndreptăţiţi şi naţiunile vor fi binecuvîntate. Ceea ce neizbeşte în mod deosebit în acest tablou compus este că suferinţa şi slujba,durerea şi misiunea sînt legate una de cealaltă. Vedem clar lucrul acesta laIsus care este par excellence slujitorul care suferă, dar nu trebuie să uităm cămisiunea slujitorului de a aduce lumină naţiunilor este de asemenea şi misiunea Bisericii (Faptele 13:47). De aceea, şi pentru Biserică, la fel ca şi pentruMîntuitor, suferinţa şi slujirea merg mînă în mînă.

Mai mult decît atît, pe lîngâ faptul că suferinţa aparţine slujbei, ea esteindispensabila unei slujiri care se bucură de succes şi de eficacitate. Aceastaeste implicaţia inevitabilă a cuvintelor lui Isus:

„A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spuncă, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pâmînt, nu moare, râmînesingur; dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde;şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şislujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti..."

„Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii".Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară (Ioan 12:23-26,32-33).

Lecţia aceasta se poate învăţa din agricultură. Moartea este mai mult decît ocale spre viaţă; este secretul rodniciei. Dacă nu cade în ţârînâ şi moare,

grăuntele de grîu rămîne o singură sămînţă. Dacă râmîne în viaţă, râmînesingur; dar dacă moare, se înmulţeşte. înainte de orice altceva, Isus S-a referitla El însuşi. Au vrut nişte greci să-L vadă? El era gata sâ fie „proslăvit" prinmoarte. Curînd El avea să fie înălţat pe o cruce ca să atragă pe toate naţiunilela El. în timpul misiunii Sale pe pămînt, El S-a limitat în mare măsură la „oilepierdute ale casei lui Israel", dar după moartea şi învierea Lui, El a avut oautoritate şi o putere de atracţie universală.

Dar Isus nu a vorbit numai despre Sine. El a rostit un principiu general şia mers mai departe şi L-a aplicat Ia ucenicii Lui care trebuie să-L urmeze şi,la fel ca şi El, sâ-şi piardă viaţa (v. 25-26) - nu neapărat prin martiraj, ci celpuţin prin slujba care le va cere să se jertfească şi să sufere. Ca şi în cazul Lui,şi în cazul nostru, pentru ca sâmînţa să se înmulţească, ea trebuie sâ moară.

Pavel este cel mai remarcabil exemplu al acestui principiu. Analizaţiaceste trei texte luate din trei epistole diferite:

„Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Cristos pentru voi, Nea

murilor... Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilormele pentru voi: aceasta este slava voastră" (Efeseni 3:1, 13).

316


„Mă bucur acum pentru suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru Trupul Lui care esteBiserica" (Coloseni 1:24).

„Evanghelia mea pentru care sufăr... De aceea, rabd totul pentru cei aleşi,pentru ca şi ei să capete mîntuirea care este în Cristos Isus, împreună cuslava veşnică" (2 Timotei 2:8-10).

în toate cele trei texte Pavel afirmă că el îndură suferinţele „pentru voi,neamurilor", „pentru Trupul lui Cristos" şi „pentru cei aleşi". întrucît Pavel

suferă pentru ei, el crede că dînşii vor beneficia de pe urma suferinţelor lui.Ce înseamnă aceasta? în versetul din Coloseni el se referă la suferinţele luica la ceva care completează ce lipseşte suferinţelor lui Cristos. Putem fi sigurică Pavel nu atribuie nici o valoare ispăşitoare suferinţelor lui, odată pentrucă ştia că lucrarea de ispăşire a lui Cristos a fost încheiata la cruce, iar apoipentru că a folosit un cuvînt special pentru suferinţe (thlipseis), care se referăprecis la persecuţiile pe care Cristos încă le îndură. Acestea sînt suferinţelecare nu s-au terminat, căci El continuă să fie persecutat în Biserica Sa. Atunci,care credea Pavel că este beneficiul pe care-1 vor obţine oamenii de pe urmasuferinţelor lui? Două dintre cele trei texte leagă cuvintele „suferinţe" şi„slavă" unul de celălalt. „Necazurile mele... sînt slava voastră" le spune elefesenilor. Sau „mîntuirea... cu slava veşnică" vor fi obţinute de cei aleşi,datorită suferinţelor pe care le îndură Pavel (2 Timotei 2:8-10). Este alarmant. Chiar sâ-şi fi imaginat Pavel că suferinţele lui vor cîştiga „mîntuirea" şi„slava" lor? Da, şi-a imaginat. Nu însă direct, ca şi cum suferinţele lui ar fiavut o valoare mîntuitoare ca şi suferinţele lui Cristos, ci indirect, căci el

suferea pentru Evanghelia pe care ei trebuiau s-o audâ şi să-o îmbrăţişeze,casă poată fi mîntuiţi. Din nou, suferinţele şi slujba sînt legate una de cealaltă,iar suferinţele apostolului au fost o verigă ce nu putea lipsi din lanţul mîntuiriilor.

Astăzi foarte puţin se mai vorbeşte despre locul pe care îl ocupă suferinţaşi durerea în slujire şi în misiune. Dar cel mai mare şi unicul secret alsuccesului evanghelistic şi misionar este a fi gata de suferinţă şi de moarte.S-ar putea să fie o moarte faţă de popularitate (prin propovăduirea cucredinciosie a unei Evanghelii biblice nepopulare) sau faţă de mîndrie (prinfolosirea metodelor modeste în dependenţă de Duhul Sfînt), moartea faţă deprejudecăţile rasiale şi naţionale (prin identificarea cu o altă cultura), saumoartea faţă de confortul material (prin adoptarea unui stil de viaţă simplu).Dar slujitorul trebuie să sufere dacă vrea să aducă lumina la neamuri, şisămînţa trebuie să moară ca să se înmulţească.

317



Trăirea sub cruce

Nădejdea slavei în al patrulea rînd, crucea lui Cristos este nădejdea slavei finale. Isus a privitclar dincolo de moarte la învierea Lui, dincolo de suferinţe la slava Lui şi

într-adevăr, ceea ce L-a ţinut în încercarea prin care a trecut a fost „bucuriacare-I era pusă înainte" (Evrei 12:2). Tot atît de clar este şi faptul că El S-aaşteptat ca şi cei ce-L vor urma sâ-I împărtăşească această perspectivă.Caracterul inevitabil al suferinţei este o temă care apare regulat atît în

învăţătura Lui cît şi în cea a apostolilor. Dacă lumea L-a urît şi L-a persecutat,ea îi va urî şi-i va persecuta şi pe ucenicii Lui. De fapt, suferinţa a fost „un

dar" pe care l-a dat Dumnezeu poporului Său, şi o parte a chemării lor. Deaceea, ei nu t rebuie să fie surprinşi cînd aceasta vine, ca şi cum li s-ar întîmplaceva ciudat. Ei trebuie s-o aştepte. Nici o altă afirmaţie nu putea fi mai sincerădecît afirmaţia lui Pavel care spune că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie

în Cristos Isus, vor fi prigoniţi".21 Mai departe, suferind ca si Cristos, eisufereau cu Cristos. Ei erau mai mult decît spectatori la ceea ce suferea Elacum, mai mult decît martori, chiar mai mult decît imitatori; în realitate, eiparticipau la suferinţele Lui, bînd din „paharul" Lui şi fiind botezaţi cu„botezul" Lui.22 Aşadar, în măsura în care ei sînt părtaşi suferinţelor Lui, vorfi părtaşi şi slavei Lui. Caracterul indispensabil al suferinţei trebuia văzut cadatorîndu-se nu numai împotrivirii din partea lumii ci şi ca o pregătirenecesară. „în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri", i-a avertizat apostolul pe noii convertiţi din Galatia. Este de înţeles,deci, de ce despre mulţimea nenumărată a celor răscumpăraţi pe care avăzut-o loan înaintea tronului lui Dumnezeu se spune că „vin din necazul celmare" (în context, desigur, este un sinonim pentru viaţa de credincioşi) şi„şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele Mielului".23

Atunci, ceea ce face ca suferinţa să fie suportabilă este nădejdea slavei.Perspectiva esenţială pe care trebuie să ne-o dezvoltăm este aceea a planuluietern al lui Dumnezeu, adică aceea de a ne face sfinţi sau de a ne face ca şiCristos. Noi trebuie să medităm cu regularitate la textele importante din NoulTestament care aduc entităţile trecutului şi ale viitorului în acelaşi punct, subacelaşi orizont. Căci „Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca săfim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui". Scopul Lui este acela de a ne înfăţişa„fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale". Numai atunci cînd avem

în vedere aceste orizonturi se întîmpla că „socotim... că suferinţele din vremeade acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare", căci „întristărilenoastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnicăde slavă". Şi ce este această „slavă", acest destin final, în vederea căruiaDumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, inclusivsuferinţele noastre? Este starea aceea de a fi „asemenea chipului Fiului Său".Ceea ce întrezărim în viitor şi face ca suferinţa să fie suportabilă, nu este o

răsplată în forma unui premiu, care ne-ar putea face să spunem „fără durere,nu sînt lauri" sau „fără cruce nu este cunună", ci este singura răsplată de

318

Suferinţă si slavă

valoare inestimabilă, şi anume slava lui Cristos, chipul Său re-creat cu desă-vîrşire în noi. „Vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este".24

Aceasta este tema dominanta a cărţii Destined for Glory de MargaretClarkson, autoarea şi scriitoarea de imnuri din Canada. Născută într-o familielipsită de dragoste şi nefericită", şi suferind din copilărie de dureri de cap şi

de o artrită care o paraliza, suferinţa a fost tovarăşul ei de viaţă. în perioadade început, ea a reacţionat la durere în toate formele omeneşte posibile,forme care au inclus „furia, sentimentul de zădărnicie, disperarea" şi chiar

încercarea de a se sinucide (p. vii ş.a.m.d.). Treptat însă a ajuns să creadă însuveranitatea lui Dumnezeu, şi anume în faptul că Dumnezeu „îşi manifestăsuveranitatea asupra răului prin faptul că foloseşte tocmai suferinţa care esteinerentă răului să îşi ducă la îndeplinire planul Său veşnic" (p. 37). In procesulacesta El a dezvoltat o alchimie superioară celei căutate de alchimiştii dedemult care au încercat să transforme metalele obişnuite în aur. Căci „singurul Alchimist adevărat este Dumnezeu". El reuşeşte „să schimbe pînă şirăul în bine" (p. 103). Noi sîntem „destinaţi pentru slavă", „slava pentru carene-a creat - să ne facă asemenea Fiului Său" (p. 125). Această idee poate figăsită într-un verset al unui imn scris de Margaret Clarkson (p. xii):

O, Tată, Suveran Tu eşti,Dureri şi doruri stăpîneşti.

Tu schimbi durerile terestre în aur şi comori celeste.

Tu răul n alungi departe,Puterea Ta dreptate-mparte.

Ţinteşti spre noi iubirea-Ţi sfîntâ,Ce-n binele etern ne-avîntâ.

Desigur, am putea răspunde foarte bine spunînd că nu vrem ca Dumnezeu să ne schimbe, mai ales dacă modalitatea necesară pe care o foloseşteeste durerea. „Poate că într-adevăr am fi dorit, a scris C.S. Lewis, să fi fostatît de neînsemnaţi în ochii lui Dumnezeu încît să ne fi lăsat în pace în voiaimpulsurilor noastre naturale - ca să renunţe la a mai încerca să ne transforme

în ceva care este atît de diferit de ceea ce sîntem noi în mod natural: dar dinnou, noi nu cerem mai multă dragoste, ci mai puţină... A pretinde ca dragostea lui Dumnezeu să se mulţumească cu ceea ce sîntem înseamnă a-I cere luiDumnezeu să înceteze să mai fie Dumnezeu...."25

Felul acesta de a vedea suferinţa, ca pe o cărare spre slavă pentru poporullui Dumnezeu, este fără îndoială biblică. Nu tot acelaşi lucru se poate spune

însă despre încercările de a da principiului un caracter universal şi de-al aplicala toate suferinţele, fără excepţie. Să luăm în considerare, de exemplu, una

dintre cărţile oficiale care s-au publicat în vederea Celei de a Vi-a AdunăriGenerale â Consiliului Mondial al Bisericilor, din Vancouver (1983), a cărei

319



Trăirea sub cruce

s-a permis acces la dezbaterile care au avut Ioc în sala conciliului ceresc), Ioveste surprins de o serie de tragedii personale: în mod succesiv el este deposedat de turmele de vite, de slujitori, de fiii şi fiicele lui şi de sănătate. Nuavem cuvinte să exprimăm imensitatea dezastrului care s-a abătut asupra lui.Un întreg spectru de răspunsuri posibile la suferinţă este repetat în restulcărţii, într-un dialog care are loc între Iov, cei trei aşa-zişi „mîngîietori" ai lui,tînârul Elihu şi în cele din urmă însuşi Dumnezeu. Fiecare din cele patru părţipropune o atitudine diferită şi ceea ce este în special vrednic de menţionat încuvintele fiecărei părţi este locul pe care fiecare n acordă omului.

Atitudinea lui Iov este un amestec de autocompătimire şi autoafirmare.Refuzînd să urmeze sfatul soţiei sale, adică să-L blesteme pe Dumnezeu şi să

moară, el începe totuşi prin a-şi blestema ziua în care s-a născut şi apoi tînjeştedupă ziua morţii sale. El respinge vehement acuzaţiile celor trei prieteni ailui. în schimb, el îşi formulează propriile sale acuzaţii la adresa lui Dumnezeu.Dumnezeu este peste măsură de crud cu el, de-a dreptul brutal. Şi mai mult,Dumnezeu a refuzat sâ-i facă dreptate (27:2). întrecerea între el şi Dumnezeu este foarte nedreaptă, întrucît cei doi care se întrec sînt foarte inegali.Dacă ar fi fost măcar un intermediar care să arbitreze între ei! De L-ar puteagăsi pe Dumnezeu, ca să-L acuze în faţă! Dar fiindcă nu poate, el îşi susţinecu vehemenţă nevinovăţia şi este încrezător că într-o bună zi nevinovăţia sa

îi va fi dovedită.

Prin contrast, atitudinea recomandată de prietenii lui Iov poate fi descrisăcel mai bine ca autoacuzare. Iov suferă pentru că este păcătos. Suferinţele luisînt pedeapsa pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru faptele lui rele. Aceastaeste credinţa şi atitudinea convenţionala faţă de cel rău, atitudine pe care eio exprima repetat pînă la infinit. „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele

vieţii", spune Elifaz (15:20). „Lumina celui rău se va stinge", adaugă Bildad(18:5), iar contribuţia lui Ţofar a fost aceea că „bucuria celor răi a fost scurtă"(20:5). Pornind de la această premisă de bază, ei au tras concluzia că Iovsuferea pentru răutatea lui: „Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fărănumăr?" (22:5). Dar Iov nu vrea să audă nimic din toate acestea. Prietenii luisînt nişte „doftori de nimic" (13:4) şi „mîngîietori supărăcioşi" (16:2), care nurostesc decît „mîngîieri deşerte" şi dau răspunsuri viclene (21:34). Mai tîrziuDumnezeu confirmă verdictul pe care li 1-a dat Iov. El se referă la „nebunia"lor şi spune că ei n-au vorbit despre El „ceea ce este drept" (NIV), aşa cuma făcut Iov (42:7-8).

Elihu este următorul. Deşi el este supărat pe Iov pentru că „el se îndreptăţea pe sine nu pe Dumnezeu" (32:2, NIV), el se sfieşte să vorbească, întrucîtse consideră prea tînâr. Cînd vorbeşte totuşi, nu este prea uşor să facemdiferenţa între poziţia pe care o ia el şi cei trei mîngîietori ai lui Iov. Căciuneori şi el repetă vechea ortodoxie. Şi el anticipează cuvîntarea lui Iehova

cu privire la creaţie. Şi totuşi mi se pare că este corect să numim atitudineape care o recomandă el autodisciplină, căci lucrul pe care-1 subliniază este

322


acela că Dumnezeu vorbeşte în multe feluri (inclusiv suferinţa) „ca să abatăpe om de la rău şi să-1 ferească de mîndrie" (33:14, 17). Astfel Dumnezeu îi

înştiinţează pe oameni ca să se îndrepte şi îi înştiinţează prin suferinţă (36:10,15). într-adevăr, „cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?" (v. 22). învăţăturaLui este un fel de petit în care El pledează ca poporul să se pocăiască şi aşacaută sâ-i scape din strîmtorarea în care sînt.

în cele din urmă, cînd Iov, mîngîietorii lui şi Elihu şi-au epuizat argumentele, Iehova Se descoperă şi vorbeşte. Judecînd după răspunsul lui Iov, nouaatitudine care se propune acum poate fi nu mită predarea de sine. Dumnezeunu se alătură nici pe departe celor trei prieteni ai lui Iov să-1 acuze şi nu-1

învinuieşte pe Iov pentru că acesta îşi susţinea nevinovăţia (42:8). El îi ia în

serios plîngerile şi ca atare le răspunde. Şi totuşi Iov a rostit cuvinte fărăpricepere, căci nu este niciodată corect să-L învinovăţeşti, să-L acuzi şi cu atîtmai puţin să-L mustri pe Dumnezeu (40:2). „Vrei să discreditezi (în Corniles-cu, „să nimiceşti", n.tr.) pînă şi dreptatea Mea?" îl întreabă Dumnezeu (40:8).Iar Iov răspunde: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiulMeu Te-a văzut. De aceea, mi-e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţârînă şicenuşă" (42:5-6). înainte, el s-a apărat, s-a autocompătimit, s-a afirmat pesine şi L-a acuzat pe Dumnezeu. Acum se dispreţuieşte pe sine şi I se închinălui Dumnezeu. Care a fost lucrul pe care l-a văzut şi care l-a determinat să-şischimbe atitudinea de la afirmare de sine la predare de sine?

Iov a fost invitat să se uite din nou la creaţie, şi a întrezărit slava Creatorului. Dumnezeu îl bombardează cu întrebări. Unde a fost el cînd a fostfăcut pămîntul şi marea? Are el stăpînire asupra zăpezii, asupra furtunii şiasupra stelelor? Posedă el cunoştinţe suficiente pentru a supraveghea şi asusţine lumea animală - leii şi caprele de munte, măgarul sălbatic şi boul

sălbatic, struţul şi calul, şoimii şi vulturii? Mai presus de toate, poate Iov să înţeleagă tainele şi să răpună tăria hipopotamului (behemoth) şi a crocodilului (leviathan)? Ceea ce i-a dat Dumnezeu lui Iov în aceste cuvinte a fosto prezentare cuprinzătoare a minunilor care se găsesc în natură, şi deci orevelaţie a geniului Său creator, lucru care a pus capăt acuzaţiilor lui Iov şicare l-a determinat - chiar în mijlocul pierderilor, a suferinţei şi a durerii - săse umilească, să se pocăiască de răzvrătirea lui şi să se încreadă din nou înDumnezeu.

Dacă a fost un lucru rezonabil ca Iov să se încreadă în Dumnezeul a cărui înţelepciune şi putere au fost descoperite în creaţie, cu cît mai rezonabil estepentru noi să ne încredem în Dumnezeu, a cărui dragoste şi dreptate au fostdescoperite în cruce? Caracterul rezonabil al acestei încrederi stă în caracterul rezonabil cunoscut al obiectului ei. Şi nimeni nu este mai demn de

încredere decît Dumnezeul crucii. Crucea ne asigură că nu este nici o posibilitate de denaturare a justiţiei sau de înfrîngere a dragostei, nici acum şi nici

m ziua de apoi. „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentrun°i toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?"

323



Trăirea sub cruce

(Romani 8:32). Ceea ce ne convinge că El nu ne va lăsa lipsiţi de nici un lucrunecesar şi că nu va lăsa să ne despartă nimic de dragostea Lui este faptul căDumnezeu însuşi S-a dat pe Sine în darul Fiului Său (v. 35-39). Aşadar, înperioada dintre cruce, unde au început să fie descoperite clar dragostea şidreptatea lui Dumnezeu, şi ziua judecăţii, cînd acestea vor fi descoperitecomplet, avem motive temeinice să ne încredem în El.

Trebuie să învăţăm să urcăm dealul numit Calvar, şi de pe acea poziţieavantajoasa să scrutăm cu privirea toate tragediile vieţii. Crucea nu rezolvăproblema suferinţei, ci ne dă perspectiva esenţială prin care s-o privim.Datorită faptului că Dumnezeu Şi-a demonstrat dragostea Lui sfîntă şi dreptatea Sa plină de dragoste într-un eveniment istoric (crucea), nici un alt

eveniment istoric (indiferent că este personal sau global) nu-1 poate anula peacesta sau dovedi falsitatea lui. Cu siguranţă, acesta trebuie să fie motivulpentru care sulul (cartea istoriei şi a destinului) este acum în mîinile Mieluluicel înjunghiat, şi motivul pentru care numai El este vrednic să-i rupă peceţile,să-i descopere conţinutul şi să deţină controlul asupra felului în care se vordesfăşura evenimentele în viitor.

Durerea lui Dumnezeu

Există un al şaselea mod în care suferinţele lui Cristos sînt legate de alenoastre. Această cale este cea mai importantă dintre toate. Ea se referă lafaptul că crucea lui Cristos este dovada dragostei solidare a lui Dumnezeu,adică a solidarităţii Sale pline de iubire cu noi, în durerea noastră. Căcinefericirea nu constă în însăşi acul suferinţei şi nici în durerea pe care oproduce sau în nedreptatea ei ci în faptul aparent că Dumnezeu l-a părăsitpe cel ce suferă. Durerea este suportabilă, dar indiferenţa aparentă a lui

Dumnezeu nu este. Uneori ni-L închipuim pe Dumnezeu stînd tolănit saupoate trăgînd un pui de somn într-un fel de şezlong ceresc, în timp ce milioanede oameni mor de foame. Ni-L imaginăm ca pe un spectator care stă într-unfotoliu, care este aproape încîntat de suferinţa din lume şi care savurează dinplin faptul că este izolat de ea. Philip Yancey a mers şi mai departe şi a rostitcuvinte inexprimabile la care poate că ne-am gîndit dar cărora nu am îndrăznitsă le dăm glas: „Dacă Dumnezeu stă într-adevăr la cîrmă, şi are într-un felamestec în toată suferinţa din lume, de ce este El atît de capricios şi neechitabil? Este El sadicul cosmic pe care-1 încîntă să ne vadă cum ne încolăcim?"28 Iov a spus ceva similar: „El rîde de încercările („de starea disperată"

în NIV, n.tr.) celui nevinovat" (9:23)Tocmai aceasta este caricatura lui Dumnezeu pe care crucea o face

ţăndări. Noi nu trebuie să ni-L imaginăm stînd pe un şezlong, ci pe o cruce.Dumnezeul care ne lasă să suferim, a suferit El însuşi odată în Cristos, şicontinuă să sufere cu noi şi pentru noi astăzi. întrucît crucea a fost un

eveniment istoric care a avut loc o singură dată, în care Dumnezeu în Cristosa purtat păcatele noastre şi a murit în locul nostru datorită dragostei şi a

324


dreptăţii Sale, noi nu trebuie să credem că ea este expresia inimii lui Dumnezeu veşnic împovărate de păcatele noastre. Ceea ce ne permite crucea însăsă spunem este că dragostea sfîntă şi veşnică a lui Dumnezeu, care a fostarătată în mod unic în jertfa crucii, continuă să sufere cu noi în orice situaţie

în care este invocată. Dar este corect să vorbim despre un Dumnezeu caresuferă? Oare nu sîntem împiedicaţi să facem lucrul acesta de doctrina tradiţională a impasibilităţii divine? Adjectivul în limba latină impassibilis înseamnă „incapabil de a suferi", deci „lipsit de sentimente". Echivalentul lui îngreacă apathes a fost folosit de către filozofi cu referire la Dumnezeu, desprecare au afirmat că transcende plăcerea şi durerea, întrucît acestea ar întrerupe calmul Său.

Primii părinţi ai Bisericii din Răsărit au preluat această noţiune fără preamult spirit critic. în consecinţa, învăţătura lor despre Dumnezeu sună maidegrabă o învăţătură grecească decît una iudaică. în acelaşi timp ea eraambivalenţă. Este adevărat, ei ştiau că Isus Cristos, Fiul cel întrupat a suferit,dar nu Dumnezeu însuşi. De exemplu, Ignaţiu a scris lui Policarp, despre„Dumnezeul care nu poate să sufere, dar care din pricina noastră a acceptatsuferinţa", adică în Cristos.29 în mod similar, Ireneu a afirmat că prin întrupare „Cel ce era invizibil a fost făcut vizibil, Cel ce era de neînţeles S-a făcut

înţeles şi Cel ce era incapabil de a suferi S-a făcut capabil de a suferi".30 Dinnou, este adevărat că ei au ştiut că autorii Vechiului Testament au scris cumultă dezinvoltură despre dragostea, mila, mînia, supărarea şi gelozia luiDumnezeu. Dar ei au adăugat câ acestea au fost antropomorfisme care nutrebuie luate literal, căci natura divină rămîne nemişcata în faţa tuturoremoţiilor.31 în secolul al treilea, Grigore Thaumaturgus a scris chiar că „însuferinţele Lui, Dumnezeu ne arată incapacitatea lui de a suferi".

Trebuie să-i înţelegem pe aceştia şi pe părinţi ai Bisericii. Mai presus detoate ei au vrut să păstreze intacte adevărul că Dumnezeu este perfect (cănimic nu poate adăuga la El sau scădea din El) şi că Dumnezeu este neschimbat (aşa încît nimic nu-L poate tulbura).32 Noi astăzi dorim în continuare săpăstrăm aceste adevăruri. Dumnezeu nu poate fi influenţat împotriva dorinţei Sale, nici din afară nici din lăuntru. El nu este niciodată victima acţiunilor care să-L afecteze din exterior sau a sentimentelor care sâ-L răscoleascădin interior. După cum se exprimă William Temple, „există un sens foartestrict ta care Dumnezeu, aşa cum ni L-a descoperit Cristos, este „lipsit deSuferinţă"- căci El este Creatorul şi Suveranul şi nu este niciodată „pasiv" însensul că I se întîmplâ ceva fără consimţămîntul Lui; El este de asemeneaconstant şi nu este purtat încoace şi încolo de izbucniri de sentimente".Totuşi, Temple a continuat pe bună dreptate să spună că termenul „impasibil", aşa cum este folosit de cei mai mulţi teologi, înseamnă într-adevăr..incapabil de suferinţă", şi că „în sensul acesta faptul că îl descrie pe Dumnezeu este greşit aproape în întregime".33

325



Trăirea sub cruce

Este adevărat că limbajul Vechiului Testament este adaptat la înţelegereanoastră umană şi că Dumnezeu este zugrăvit ca şi cum ar nutri sentimenteomeneşti. Şi totuşi, a recunoaşte că sentimentele Lui nu sînt umane nu

înseamnă a nega faptul că ele sînt reale. Dacă sînt numai metaforice, „atuncisingurul dumnezeu care ne mai rămîne va fi un aisberg infinit al metafizicii".34

Pe de altă parte, îi putem fi recunoscători savantului evreu Abraham Heschelcare în cartea lui The Prophets (Prorocii) se referă la „teologia lor patetică"

întrucît ei portretizează un Dumnezeu cu sentimente puternice. Termenii„antropopatici" care sînt folosiţi atît de frecvent în Vechiul Testament (termeni care îi atribuie suferinţa umană lui Dumnezeu) nu trebuie respinşi pemotivul că sînt nerafinaţi sau primitivi, scrie el, ci mai degrabă acceptaţidatorită importanţei cruciale pe care o au pentru înţelegerea noastră: „cea

mai înaltă însuşire a lui Dumnezeu nu este înţelepciunea infinita, nici putereainfinită, ci preocuparea Lui infinită" (p. 241). Astfel, înainte de potop, luiDumnezeu I-a părut rău că 1-a făcut pe om „şi S-a mîhnit în inima Lui", iarcînd poporul Lui a fost apăsat de stăini în timpul judecătorilor, Iehova „n-amai putut răbda nenorocirea lui Israel" (în Cornilescu, „S-a îndurat desuferinţele lui Israel", n.tr.).35 Dar cele mai izbitoare sînt ocaziile în care, prinproroci, Dumnezeu îşi exprimă focul inimii şi compasiunea pentru poporulSău şi i se adresează lui Israel direct: „Te iubesc cu o iubire veşnică... Poateo femeie să uite copilul pe care-1 alăptează...? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşiEu nu te voi uita cu nici un chip!... Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau,Israele?... Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă".36

Dacă deplina şi finala autorevelare a lui Dumnezeu ne-a fost dată în Isus,cu atît mai mult sentimentele şi suferinţele Lui sînt o reflectare autentică asentimentelor şi a suferinţelor lui Dumnezeu însuşi. Scriitorii evangheliilor îiatribuie întreaga gamă a sentimentelor umane, de la dragoste şi compasiune,pînă la mînie şi indignare, la tristeţe şi bucurie. împietrirea inimii umane L-afăcut pe Dumnezeu să Se întristeze şi să Se aprindă de mînie. La mormîntullui Lazâr, confruntat fiind cu moartea, Isus „plîngea" căci era întristat şi „S-a

înfiorat" fiind revoltat în Sine. El a plîns din nou pentru Ierusalim, şi a rostito plîngere datorita orbirii şi îndărătniciei acestei cetăţi. Şi totuşi, astăzi El estecapabil de a avea „milă de slăbiciunile noastre", simţind ceea ce simţim şi noiatunci cînd trecem prin ele.37

Cea mai bună cale de a înfrunta punctul de vedere tradiţional al impasibilităţii lui Dumnezeu, însă, este aceea de a ne întreba „ce semnificaţiepoate avea dragostea care nu-1 costă nimic pe cel ce iubeşte".38 Dacă dragostea se dă pe sine, atunci în mod inevitabil ea este vulnerabilă în faţa durerii,căci ea se expune pe sine posibilităţii de a fi respinsă şi insultată. JurgenMoltmann scrie: „Fundamentala afirmaţie creştină că Dumnezeu este dragoste a fost aceea care a dezlegat vraja doctrinei aristoteliene despre Dumnezeu" (adică, doctrina „impasibilităţii lui Dumnezeu"). „Dacă Dumnezeuar fi incapabil de a suferi..., atunci EI ar fi de asemenea incapabil de a iubi",

326


pe cînd „cel care este capabil de a iubi este capabil şi de a suferi, căci el sedeschide şi în calea suferinţei care este implicată în dragoste".39 Cu siguranţă,acest lucru l-a determinat pe Bonhoeffer să îi scrie din închisoare prietenuluilui Eberhard Bethge, cu nouă luni înainte de a fi executat: „numai Dumnezeul care suferă poate să ajute".40

Vrednic de a fi menţionat în mod deosebit, ca unul care s-a opus cu curajdoctrinei false a impasibilităţii divine, este Kazoh Kitamori, un cercetătorbiblic de origine niponă şi de credinţă luterană. El a scris remarcabila sa carteŢheology ofthe Pain ofGod, în 1945, nu la mult timp după ce primele bombeatomice au distrus Hiroşima şi Nagasaki. Cartea aceasta a fost inspirata, ascris el, de cuvintele ce se găsesc în Ieremia 31:20, unde Dumnezeu spune că îi arde inima în El şi că îl doare de Efraim, că îi este inima zdrobită. „EsenţaEvangheliei mi-a fost revelată ca „durerea lui Dumnezeu", a scris el (p. 19). în primul rînd, mînia lui Dumnezeu care se aprinde împotriva păcatului îl îndurerează. „Această mînie a lui Dumnezeu este absolută şi fermă. Amputea spune că recunoaşterea mîniei lui Dumnezeu este începutul înţelepciunii." Dar Dumnezeu îi iubeşte chiar şi pe cei pe care este supărat. Aşadar,„durerea" lui Dumnezeu reflectă voinţa Lui de a iubi obiectele mîniei Sale".Ceea ce produce durerea Lui este dragostea şi mînia Lui luate împreună. Căciaici, în cuvintele frapante ale lui Luther, „Dumnezeu Se luptă cu Dumnezeu".„Faptul că acest Dumnezeu care se luptă nu sînt doi dumnezei ci Unul şiAcelaşi, este tocmai ceea ce îi produce durerea" (p. 21). Durerea lui Dumnezeu „este o sinteză a mîniei şi a dragostei Sale" (p. 26) şi este „un aspectesenţial al Lui" (p. 47). Acest aspect a fost revelat în mod suprem la cruce.Căci „durerea lui Dumnezeu" se naşte din dragostea Celui care îşi interceptează şi îşi blochează mînia faţă de noi, a Aceluia care El însuşi este lovit demînia Sa" (p. 123). Aceasta este o frazeologie uluitor de îndrăzneaţă. Ea ne

ajută să înţelegem felul în care durerea lui Dumnezeu continuă să se producă,ori de cîte ori mînia şi dragostea Lui, dreptatea şi îndurarea Lui, sînt astăzi în

tensiune.Privind la lumea din cea de-a doua jumătate a secolului prezent, au existat

probabil două exemple de suferinţă umană deosebit de vizibile, primul fiindfoametea şi sărăcia la scară globală, iar cel de-al doilea exterminarea de cătrenazişti a celor şase milioane de evrei. Care este poziţia crucii faţă de nişte releca acestea?

Se presupune că un miliard de oameni pot fi socotiţi astăzi pe bunădreptate „săraci", datorită faptului că sînt privaţi de strictul necesar al vieţii.Mulţi dintre ei îşi duc o existenţa deplorabilă de azi pe mîine în periferiilemizere ale oraşelor din Africa şi Asia, în barriadas din sectorul spaniol alAmericii Latine şi înfavelas din Brazilia. Sărăcia oamenilor, aglomerarea lor în adăposturi şubrede, lipsa condiţiilor elementare de igienă, lipsa totală de îmbrăcăminte pentru copii, foamea, bolile, şomajul şi lipsa de educaţie - toateacestea împreună ne dau un bilanţ oribil al nevoii umane. Nu este de mirare

327



Trăirea sub cruce

că aceste cartiere sărace sînt nişte leagăne ale ostilităţii şi ale resentimentelor-ceea ce este de mirare e că inumanitatea şi nedreptatea profundă a acesteirealităţi nu dă naştere unei furii şi mai violente. Rolf Italiaander îşi i m.agineazâ un sărac din una dintre aşa-zisele favelas din Rio de Janeiro, careurcă laborios pe colosala statuie a lui Cristos, înaltă de 2310 picioare, care staca un turn deasupra oraşului, „Cristos de la Corcovado". Săracul vorbeştestatuii:

„M-am căţărat pînă la Tine, Cristoase, din cartierele murdare şi mărginaşe de acolo de jos... ca să-Ţi prezint cu cel mai mare respect următoarele lucruri: sîntem 900.000 acolo jos care trăim în cocioabele acelui

oraş splendid... Şi Tu, Cristoase,... râmîi Tu aici la Corcovado înconjuratde slava divină? Du-Te acolo jos în favelas. Vino cu mine în favelas şitrăieşte cu noi acolo jos. Nu sta departe de noi; trăieşte printre noi şi dă-neo credinţă nouă în Tine şi în Tatăl. Amin."41

Ce credeţi că ar spune Cristos ca răspuns la o rugăminte atît de stăruitoare?Oare nu ar spune: „Eu am coborît să trăiesc printre voi, şi trăiesc şi acumprintre voi"?

De fapt, acesta este modul în care unii teologi din America Latină prezintăastăzi crucea. De exemplu, în cartea sa Christology at the Crossroads, profesorul Jon Sobrino din El Salvador protestează atît împotriva teologiei puracademice care nu reuşeşte să întreprindă acţiuni corespunzătoare, cît şi împotriva misticii tradiţionale şi funebre a crucii, care este prea pasivă şiindividualista. în schimb, el caută să stabilească un raport între cruce şi lumeamodernă cu nedreptatea ei socială. A fost Dumnezeu însuşi, se întreabă el,

„nemişcat de crucea istorică datorită faptului că în esenţa Lui este lipsit deemoţii?" (p. 190). Nu, nu. „Dumnezeu însuşi, Tatăl, a fost pe crucea lui Isus." în plus, „Dumnezeu poate fi găsit şi pe crucile celor asupriţi" (p. 201). Cucondiţia ca profesorul Sobrino să nu nege scopul fundamental de ispăşire alcrucii, eu nu cred că ar trebui să ne împotrivim celor afirmate de El. latarezumatul lui: „Pe crucea lui Isus este crucificat însuşi Dumnezeu. Tatălmoare odată cu Fiul şi ia asupra Lui însuşi durerea şi suferinţa istoriei". Şi înaceastă solidaritate absolută cu fiinţele umane, Dumnezeu „Se descoperă peSine ca un Dumnezeu al dragostei" (p. 224, 371).

Ce putem spune atunci despre holocaust? „După Auschwitz, a spusRichard Rubinstein, „este imposibil să mai crezi în Dumnezeu". într-o duminică dimineaţa, într-o subdivizie a lagărului din Buchenwald, un grup deintelectuali evrei s-au hotârît să-L judece pe Dumnezeu pentru neglijareapoporului Său ales. Au fost aleşi martori atît pentru acuzare cît şi pentruapărare, dar numărul celor din acuzare depăşea cu mult numărul martorilorapărării. Judecătorii erau rabini. Ei L-au găsit pe cel acuzat vinovat şi L-aucondamnat în mod solemn.42 Este de înţeles. Bestialitatea profundă din

328


laeăre si din camerele de gazare, şi faptul că Dumnezeu nu a intervenit înfavoarea celor care din vechime erau poporul Lui, în ciuda frecventelor şistăruitoarelor lor rugăciuni, a clătinat credinţa multora. Eu mi-am exprimatdeja convingerea că noi nu trebuie să interpretăm cele întîmplate la Auschwitz şi rezultatul acestor întîmplâri în lumina morţii şi a învierii. Existăatunci o altă cale? Consider că Elie (Eliezer) Wiesel ne poate ajuta. Evreumaghiar prin naştere, iar acum autor recunoscut pe plan internaţional, el ne-alăsat în cartea lui Night, o relatare de-a dreptul înduioşătoare despre experienţele prin care a trecut ca băiat în lagărele de la Auschwitz, Buna şiBuchenwald. Nu avea nici cincisprezece ani cînd Gestapo-ul a ajuns la Sighet în primăvara anului 1944 şi i-a deportat pe toţi evreii. Aceştia au călătorit cutrenul timp de trei zile, cîte optzeci de persoane în fiecare vagon de vite. Cîndau ajuns la Auschwitz, bărbaţii şi femeile au fost despărţiţi unii de alţii, şi Elienu si-a mai văzut niciodată mama şi sora. „Nu voi uita niciodată noapteaaceea, prima noapte din lagăr, care mi-a transformat viaţa într-o noaptelungă, blestemată de şapte ori şi pecetluită de şapte ori. Nu voi uita niciodatăfumul acela (fumul crematorului)... Nu voi uita niciodată flăcările acelea caremi- au mistuit credinţa pentru totdeauna... Nu voi uita niciodată momenteleacelea care mi-au ucis pe Dumnezeu şi mi-au ucis sufletul, şi mi-au preschimbat visurile în pulbere.. ." (p. 45). Puţin mai tîrziu a scris: „Unii vorbeau despreDumnezeu, despre căile Lui pline de mister, despre păcatele poporului Israel,şi despre izbăvirea lor în viitor. Dar eu am încetat să mă mai rog. Ce mult amsimpatizat cu Iov! Nu am negat existenţa lui Dumnezeu, dar am pus la îndoială dreptatea Lui absolută" (p. 57).

Poate că cea mai groaznică scenă dintre toate a fost aceea cînd gardieniiau torturat mai întîi şi apoi au spînzurat pe un băiat „un copil cu o faţă fină

şi frumoasă", un „înger cu ochii trişti". Chiar înainte de a-1 spînzura, Elie aauzit pe cineva în spatele lui şoptind: „Unde este Dumnezeu? Unde este?"Mii de prizonieri au fost siliţi să privească spînzurarea (i-a trebuit băiatului jumătate de oră pînă a murit) şi apoi să treacă pe lîngă el şi să-1 privească înfaţă. în spatele lui, Elie a auzit aceeaşi voce întrebînd: „Unde este Dumnezeuacum?" „Iar eu am auzit o voce înlăuntrul meu care-i răspundea: Unde este?lată-L aici - atîrnă şi El pe spînzurătoarea aceasta..." (p. 75-77). Cuvintele luiau fost mai adevărate decît credea el, căci nu era creştin. într-adevăr, el s-arăzvrătit în fiecare fibră din fiinţa lui împotriva lui Dumnezeu, căci El îngăduise ca poporul Lui să fie torturat, măcelărit, gazat şi ars. „Am fost singur -teribil de singur, într-o lume fără Dumnezeu şi fără om. Fără dragoste şi îndurare" (p. 79). Putea el să spună aceste cuvinte dacă în Isus L-ar fi văzutPe Dumnezeu pe cruce?

Există dovezi biblice solide că Dumnezeu nu numai că a suferit în Cristos,ci că Dumnezeu în Cristos continuă să sufere cu poporul Său. Nu este scris

oare despre Dumnezeu că, în perioada de început a robiei lor cumplite înEgipt, nu S-a limitat la a le privi starea jalnică şi la a le asculta suspinul, ci că

329



Trăirea sub cruce

„în toate necazurile lor şi El a fost necăjit" (NIV)? Nu 1-a întrebat Isus peSaul din Tars de ce îl persecută, punînd prin aceasta în lumină solidaritateadintre El şi Biserică? Este minunat că putem fi părtaşi la suferinţele luiCristos; dar este şi mai minunat că El este părtaş la suferinţele noastre. Cuadevărat, numele Iui este „Emanuel", „Dumnezeu cu noi". Dar simpatia Luinu se mărgineşte la faptul că suferă împreună cu poporul legămîntului. Nu aspus Isus că slujind celor flămînzi şi însetaţi, străinului, celui gol, bolnavilorşi celor din închisoare, noi îi slujim Lui, arătînd în felul acesta că El Seidentifică pe Sine cu toţi nevoiaşii şi cu cei care suferă? 43

Dacă n-ar fi fost crucea, personal n-aş fi putut niciodată să cred înDumnezeu. Singurul Dumnezeu în care cred eu este Cel pe care L-a ridi

culizat Nietzche, numindu-L „Dumnezeu pe cruce". în lumea reală a durerii,cum ar putea cineva să I se închine unui Dumnezeu imun la durere? Am intrat

în multe temple budiste în mai multe ţări din Asia şi am stat cu respect înaintea statuii lui Buda, care avea picioarele încrucişate, mîinile împreunate,ochii închişi, o umbră de zîmbet pe buzele lui, o privire îndepărtată în faţa lui,detaşat de agoniile lumii. Dar de fiecare dată, după un anumit timp a trebuitsă mă întorc. Şi în imaginaţia mea m-am întors în schimb înspre acel trupsinguratic, contorsionat şi torturat de pe cruce, cu piroane prin mîini şi prinpicioare, cu spatele sfîrtecat, cu mîinile şi picioarele zdrobite, cu frunteasîngerîndâ din pricina spinilor, cu gura uscată, stors de sete, aruncat în

întunericul uitării lui Dumnezeu. Pentru mine acesta este Dumnezeu! El arenunţat la imunitatea Lui, ca să sufere. El a intrat în lumea noastră de carneşi sînge, de lacrimi şi moarte. El a suferit pentru noi. Suferinţele noastre devinmult mai uşor suportabile în lumina suferinţelor Lui. Există totuşi un semnde întrebare cu privire la suferinţa umană, dar peste el noi punem cu îndrăzneală un alt semn: crucea care simbolizează suferinţa divină. „Crucea lui

Cristos... este singura îndreptăţire de Sine a lui Dumnezeu într-o lume ca anoastră."44

Sceneta intitulata „The Long Silence" (îndelungata tăcere) exprimă în întregime această idee:

„La sfîrşitul vremurilor, miliarde de oameni stăteau pe o cîmpie întinsă înaintea tronului lui Dumnezeu.Cei mai mulţi se dădeau înapoi datorită luminii puternice dinaintea lor.Dar nişte grupuri ce erau mai în faţă vorbeau pe un ton aprins - nucuprinşi de ruşine, ci cu un duh aprins.„Ne poate judeca Dumnezeu pe noi? Ce ştie El despre suferinţă?" aizbucnit cu obrăznicie o tînărâ brunetă. Ea şi-a sfîşiat mîneca să scoată lalumină numărul tatuat pe care-I purta din lagărul de concentrare nazist.„Noi am suferit teroare... bătăi... tortură... moarte!"

330

Suferinţă si slavă

într-un alt grup, un băiat negru şi-a lăsat gulerul jos. „Ce spui de as ta?"a întrebat el arătînd spre o cicatrice urîtă lăsată de funie. „Am fost linşat...pentru singura crimă că sînt negru!" într-o altă mulţime era o fată de şcoală ce era însărcinata şi avea ochiitrişti. „De ce trebuie să sufăr, murmura ea, nu a fost din vina mea." în depărtare, pe toată cîmpia aceea erau sute de astfel de grupuri. Fiecaredin ele aveau o plîngere împotriva lui Dumnezeu pentru răul şi suferinţelepe care El le-a permis în această lume. Ce norocos era Dumnezeu că trăia

în ceruri unde totul era dulce şi luminos, unde nu era plîns sau frică, undenu era foame sau ură. Ce ştia Dumnezeu despre toate lucrurile pe careomul a fost obligat să le îndure în lumea aceasta? Căci Dumnezeu duceo viaţă ferită de toate acestea, spuneau ei.Aşadar, fiecare din aceste grupuri şi-au trimis înainte ca lider pe acela carea suferit cel mai mult dintre ei. Un evreu, un negru, un locuitor alHiroshimei, unul care era teribil de deformat din cauza artritei, un copildeformat din cauza antibioticului talidomida. în centrul cîmpiei s-auconsultat unii cu alţii. în cele din urmă au fost gata de a-şi prezentapunctul de vedere. Era ceva ingenios.Ca Dumnezeu să le poată fi judecător, El trebuia să îndure mai întîi ceeace au îndurat ei. Decizia lor a fost aceea ca Dumnezeu să fie condamnatsă trăiască pe pămînt - ca un om!„Să se nască un evreu. Să se nască aşa încît caracterul legal al naşterii Luisă fie pus la îndoială. Să-i dăm să facă o lucrare aşa încît chiar şi familiaLui să nu-L mai recunoască atunci cînd încearcă să o ducă la îndeplinire.Sâ fie trădat de cei mai buni prieteni. Să fie acuzat pe nedrept, să fie

judecat de un juriu cu prejudecăţi şi condamnat de un judecător laş. Să

fie torturat. în cele din urmă, să-L lăsăm să vadă ce înseamnă să fii teribil de singur.Apoi să-L lăsăm să moară. Să-L lăsăm să moară aşa încît să nu mai încapă îndoială că a murit. Să fie o mare oştire de martori care să verifice că într-adevăr a murit." în timp ce fiecare lider îşi anunţa partea lui de sentinţă, murmure puternice de aprobare se auzeau din partea mulţimii adunate.Şi cînd ultimul şi-a sfîrşit sentinţa, s-a făcut o tăcere îndelungata. Nimeninu a mai rostit nici un cuvînt. Nimeni nu s-a mişcat. Căci dintr-o dată auştiut toţi că Dumnezeu îşi ispăşise deja pedeapsa.

Zdrobit de măcelul Primului Război mondial, Edward Shillito a găsit mîn-gîiere în faptul că Isus a fost în stare să arate ucenicilor Lui cicatricele carel-au rămas în urma răstignirii. Aceasta l-a inspirat să scrie poezia „Isus celcicatrizat":

331



Trăirea sub cruce

Dacă nicicînd nu Te dorisem, acum Te căutăm, Isuse,Arzînd în întuneric, ochii-Ti sînt singurele noastre stele;

Va trebui să Te distingem prin urmele de spini expuse,Va trebui să fii al nostru cu toate rănile-Ţi rebele.

Tăcerea bolţii ne-nfioarâ; sînt prea tăcute aceste ceruri;

Oricît e cosmosul de mare nu ne găsim în el hotarul.Şi ranele ne dor ascunse; unde-i balsamul din eteruri?

Isuse blînd, Tu ne eşti leacul; din răni noi îţi cunoaştem harul

Cînd uşile se-nchid în preajmă, măreţ de noi Tu Te apropii,

Doar mîinile-Ţi araţi deodată şi coasta cea adînc străpunsă;Iar noi simţim a Tale rane, nu ni se tem de Tine ochii,

Şi urma cuielor de-ţi cerem, vrem fiinţa Ta în noi pătrunsă.

Chiar dacă deseori în lume alţi zei păreau mai tari ca Tine,

Chiar de veneau în cavalcade cînd respingeai regale tronuri,,

Un lucru ştim: rănile noastre dialogau cu răni divine,Căci numai Tu ai răni, Isuse; alţi dumnezei poat ră blazonuri.45

Note:

1. Vezi S.G. Tallentyre, Life ofVoltaire, voi.II, p. 25-27 şi Voltaire de ColonelHamley, p. 168-177.

2. Citat de Leslie J. Tizard în Preaching, p. 28.

3. Luca 13:16 şi 4:35 , 39; 2 Corinteni 12:7; Faptele 10:38.4. De exemplu, Deuteronom 28:15 ş.a.m.d.; 2 împăraţi 5:27; Psalmul 32:3-5;

38:1-8; Luca 1:20; loan 5:14; 1 Corinteni 11:30.5. De exemplu, Luca 13:1-5 ; loan 9:1-3.6. Philip Yancey, Where is God when it hurts?, p. 23.

7. C.S. Lewis, Problem of Pain, p. 77; Hugh Silvester, Arguing with God,p. 32.

8. Hugh Silvester, Arguing with God, p. 80.9. C.S. Lewis, Problem of Pain, p. 17.10. Ibid., p. 19.

11. loan 11:4, 9:3

12. Joni Eareckson cu Joe Musser, Joni, p. 96. Vezi de asemenea cea de-a douacarte a ei, A Step Further, în care ea scrie şi mai mult despre suveranitatealui Dumnezeu şi despre planul Său veşnic.

13. De exemplu, Evrei 4:15; 7:26.

332


14. Deuteronom 8:5; Proverbele 3:11-12; Evrei 12:5-11; Apocalipsa 3:19. jS. psalmul 66: 10; Isaia 48:10 ; Zaharia 13: 9; 1 Petru 1:6-7. j6 . loan 15:1- 8. compară Isaia 5:1-7 , în special v. 7 şi Gala teni 5:22-23, ca

dovadă că „roadă" înseamnă un caracter drept şi asemănător lui Cristos.

17. 2 Corinteni 12:7-10 şi Osea 1-3.18. George D. Smith (ed.), Teaching of the Catholic Church, p. 1141-1146.19. Paul Tournier, Creative Suffering, p. 1-5.20. Isaia 42:1-4; poate şi 44:1-5; 49:1-6; 50:4-9; 52:13-53:12.21. De exemplu, Matei 5:10-12; loan 15:18-21; Filipeni 1:30; 1 Tesaloniceni

3:3; 1 Petru 2:21; 4:12; 2 Timotei 3:12.22. De exemplu, Marcu 10:38; 2 Corinteni 1:5; Filipeni 3:10; 1 Petru 4:13; 5:1.23.De exemplu, Faptele 14:22 (RSV); Romani 8:17; 2 Timotei 2:11-12; 1 Petru

4:13; 5:1, 9-10; Apocalipsa 7:9, 14.24. Efeseni 1:4; Iuda 24; Romani 8:18; 2 Corinteni 4:17; Romani 8:28-29; 1

loan 3:2.25. C.S. Lewis, Problem of Pain, p. 32, 36.26. John Poulton, Feast of Life, p. 52.27. Marcu 13:8; Romani 8:22.28. P. Yancey, Where is God when it hurts?, p. 63.29. Ignaţiu, Ad Polycarp 3. compară lucrarea lui Ad Eph, vii.2.30. Ireneu, Adversus Haereses, iii.16.6.31 .Vezi de exemplu lucrarea lui Clement de Alexandria, Stromateis v.ll şi a lui

Origen Ezek. Horn.,vi.6. O trecere în revistă a citatelor şi a trimiterilorpatristice ne este pusă la îndemînă de J.K. Mozley în cartea lui Impassibilityof God. Vezi de asemenea, Suffering of the Impassible God, de B.R. Brasnett.

32. Afirmaţii cu privire la faptul că Dumnezeu nu Se răzgîndeşte şi nu renunţă

nici la dreptatea nici la compasiunea Lui pot fi găsite în Numeri 23:19; 1Samuel 15:29; Ezechiel 18:25; şi Maleahi 3:6.33. William Temple, Christus Veritas, p. 269.34. Vincent Tymms, citat de J.K. Mozley, Impassibility of God, p. 146.

35. Genesa 6:6-7; Judecători 10:16.36. Ieremia 31:20; 31:3; Isaia 49:15; Osea 11:8.37. Marcu 3:5; loan 11:35, 38; Luca 13:34-35; 19:41-44; Evrei 4:15. Vezi de

asemenea eseul lui B.B. Warfield, „The Emoţional Life of Our Lord", retipărit din Biblical and Theological Studies (Scribners, 1912) în The Personand Work of Christ, ed. Samuel G.Craig, p. 93-145.

38. H. Wheeler Robinson, Suffering Human and Divine, p. 176.39. Jurgen Moltmann, Crucified God. Vezi întreaga secţiune dintre paginile

222-230.40. Dietrich Bonhoeffer, Letrers and Papers, p. 361.41. Citat din Walbert Buhlmann, Corning of the Third Church, p. 125.

333

http://23.de/

http://23.de/



Trăirea sub cruce

42. Rabi Hugo Gryn a auzit această întîmplare pentru prima dată de la un unchial lui care a supravieţuit lagărului din Buchenwald. Ea a fost povestită demai mulţi autori evrei precum şi de Gerald Priestland, în Case Against God,p. 13.

43. Exodul 2:24; Isaia 63:9; Faptele 9:4; Matei 1:23; 25:34-40.44. P.T. Forsyth, Justification of God, p. 32.45. Edward Shillito. Jesus ofthe Sears, publicată după Primul Război Mondial,

şi citată de William Temple în lucrarea lui Readings in St. Johws Gospel, p.384-385.

334

CONCLUZIE

INFLUENŢA

ATOTPĂTRUNZĂTOAREA CRUCII

în primul capitol am căutat să arăt locul central pe care l-a ocupat crucea îngîndirea lui Isus, în Scriptură şi în istorie; în ultimul capitol vom analiza modul în care din acel centru influenţa crucii se răspîndeşte în afară pînă cîndcuprinde întreaga credinţă şi viaţă creştină.

înainte însă de a dezvolta această temă, ar fi util să trecem în revistadrumul pe care l-am străbătut pînă aici.

Ca răspuns la întrebarea „De ce a murit Cristos?", am arătat că deşi IudaL-a dat în mîinile preoţilor, preoţii în mîinile lui Pilat şi Pilat în mîinilesoldaţilor, Noul Testament ne arată că Tatăl „L-a dat" şi că Isus „S-a dat peSine" pentru noi. Această afirmaţie ne-a făcut să privim dincolo de suprafaţa

lucrurilor care au avut loc, şi să investigăm implicaţiile cuvintelor lui Isus dinodaia de sus, din grădina Ghetsimani şi din strigătul de pe cruce.Am clarificat faptul că moartea Lui a fost legată de păcatele noastre, şi

aşa în Partea a Ii-a am ajuns să ne ocupăm tocmai de esenţa crucii. Am început prin a supune discuţiei problema iertării care are la bază conflictuldintre maiestatea lui Dumnezeu şi seriozitatea păcatului. Şi cu toate că amrespins alte teorii care vorbeau de „satisfacţie", în capitolul 5 am tras concluzia că Dumnezeu trebuie „să se satisfacă pe Sine". Adică, El nu Se poatecontrazice pe Sine, ci trebuie să acţioneze în aşa fel încît sâ-Şi exprimecaracterul perfect al dragostei Sale sfinte. Dar cum a putut face lucrul acesta?Răspunsul nostru (capitolul 6) a fost că pentru a Se satisface pe El, Dumnezeu S-a pus pe Sine în Cristos, în locul nostru. Am îndrăznit să afirmăm că..satisfacerea de Sine prin substituirea de Sine" este esenţa crucii.

în Partea a treia am privit dincolo de cruce la consecinţele ei, la realizărileacesteia în trei sfere de activitate: mîntuirea păcătoşilor, revelarea lui Dumnezeu şi biruinţa asupra răului. în ce priveşte mîntuirea, am studiat cei patru

335



Crucea lui Cristos

termeni „împăcarea divinităţii", „răscumpărarea", „îndreptăţirea" şi „reconcilierea". Acestea sînt reprezentări nou testamentale, metafore care arată cea făcut Dumnezeu în Cristos şi prin moartea lui Cristos. „Substituţia" însă,nu este o altă reprezentare; ea este realitatea care stă Ia baza tuturor celorpatru reprezentări. Apoi am văzut (în capitolul 8) că Dumnezeu Şi-a revelatdragostea şi dreptatea pe deplin şi în mod absolut prin cruce. Cînd substituţiaeste negată, revelarea de Sine a lui Dumnezeu este întunecată, dar atunci cîndeste afirmată, slava Lui străluceşte puternic. După ce, pînâ aici, ne-amconcentrat asupra crucii ca o realizare obiectivă (mîntuirea din păcat) cît şica o influenţă subiectivă (prin revelarea dragostei sfinte), am căzut de acordcă Christus Victor este o a treia temă biblică, una care zugrăveşte biruinţa lui

Cristos asupra diavolului, asupra Legii, asupra cărnii, asupra lumii şi a morţiişi biruinţa noastră prin El (capitolul 9).Partea a patra am intitulat-o „Trăirea sub cruce", datorită faptului că, în

esenţă, comunitatea creştină este o comunitate a crucii. într-adevăr, cruceaa transformat în mod radical toate relaţiile noastre. Noi ne închinăm acumlui Dumnezeu într-o sărbătoare continuă (capitolul 10), ne înţelegem pe noişi ne punem în slujba altora (capitolul 11), ne iubim vrăjmaşii, câutînd săbiruim răul prin bine (capitolul 12), şi sîntem confruntaţi cu problema ascunsă a suferinţei în lumina crucii (capitolul 13).

Şapte afirmaţii din Epistola către galateni

în concluzie, pentru a sublinia influenţa atotpâtrunzâtoare a crucii, şi anumefaptul că nu o putem elimina din nici un domeniu al gîndirii şi al trăirii noastre,va trebui să cercetăm Epistola lui Pavel către galateni. Avem două motiveimportante pentru a alege tocmai aceasta epistolă. în primul rînd, se susţinecă este prima lui epistolă. Acesta nu este locul potrivit în care să evaluămargumentele pro şi contra a teoriilor care vorbesc despre bisericile din Galatiade Sud şi din Galatia de Nord. Similaritâţile dintre această epistolă şi Epistolacătre romani pot sugera că a fost scrisă mai tîrziu, dar situaţia reflectata înGalateni se potriveşte mai bine cronologiei Faptelor şi favorizează puternico dată mai timpurie. în cazul acesta, epistola a fost scrisă aproximativ în anul48 d.Cr., la 15 ani după moartea şi învierea lui Isus. în cel de-al doilea rînd,Evanghelia după Pavel pe care o găsim în Galateni (şi pe care el o apără

împreună cu autoritatea de apostol pe care susţine că o are de la Dumnezeu,nu de la oameni) îşi concentrează atenţia asupra crucii. într-adevăr, epistolaconţine cîteva afirmaţii despre moartea lui Isus care ne uimesc, fiecare dinele aruncînd lumină asupra unui anumit aspect al ei. Cînd le punem împreună, căpătăm o înţelegere deosebit de amănunţită cu privire la influenţaatotpâtrunzâtoare a crucii.

336

Influenţa atotpătrunzătoare a crucii

1, Crucea şi mîntuirea (1:3-5)

„Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru IsusCristos! El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgădin acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fieslava în vecii vecilor! Amin."

Aceste cuvinte fac parte din formula de salut cu care Pavel îşi începe epistola, în mod normal, un asemenea salut ar trebui să fie degajat sau convenţional.Dar Pavel se foloseşte de el pentru a face o afirmaţie teologică deosebit deechilibrată despre cruce, lucru ce indică în avans care va fi tema de care se va

ocupa el în această epistolă. în primul rînd, moartea lui Isus a fost atît voluntară cît şi hotărîtă.Pe de-o

parte, El „S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre", de bună voie şinesilit de nimeni. Pe de altă parte, atitudinea Lui de a Se da pe Sine a fost„după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru". Dumnezeu Tatăl a pus la cale şia voit moartea Fiului Său şi a prezis-o în Scripturile Vechiului Testament. Cutoate acestea, Isus a acceptat acest plan de bună voie. El şi-a supus voinţa voiiTatălui Său.

în al doilea rînd, moartea lui Isus a fost pentru păcatele noastre. Peste tot în Scripturi, păcatul şi moartea sînt două noţiuni integral legate una decealaltă ca şi cauză şi efect, aşa cum am văzut. De obicei, cel care păcătuieşteşi cel care moare sînt una şi aceeaşi persoană. Aici însă, cu toate că păcatelesînt ale noastre, moartea este a lui Cristos: El a murit pentru păcatele noastre,purtînd pedeapsa lor în locul nostru.

în al treilea rînd, scopul morţii lui Isus a fost acela de a ne salva pe noi.

Mîntuirea este o operaţie de salvare, în beneficiul celor a căror stare este atîtde jalnică încît ei nu se mai pot salva pe ei înşişi. în cazul noastru, El a muritca să ne scape „din acest veac rău". întrucît Cristos a inaugurat veacul celnou, în prezent cele două veacuri se suprapun. Dar El a murit să ne scape dinveacul cel vechi şi să ne asigure transferul în veacul cel nou, aşa încît să trăimde pe acum viaţa veacului viitor.

în al patrulea rînd, rezultatul prezent al morţii lui Isus este har şi pace.„Harul" este favoarea lui gratuita şi nemeritată, iar „pacea" este reconciliereacu El şi cu ceilalţi oameni pe care a realizat-o harul. Viaţa veacului viitor esteviaţa harului şi a păcii. Pavel continuă să se refere la aceasta viaţă în verseteleurmătoare, în care îşi exprimă uimirea că galatenii s-au lepădat atît de repedede Cel care i-a chemat „prin harul lui Cristos" (v. 6). Căci chemarea luiDumnezeu este o chemare a harului şi Evanghelia lui Dumnezeu este Evanghelia harului.

în al cincilea rînd, rezultatul veşnic al morţii lui Isus este că Dumnezeu va fi proslăvit în veci. Faptul că în versetele 3-5 harul este asociat cu slava, ca

parte a aceleaşi fraze (în original avem „...după voia Dumnezeului nostru şi

337



Crucea lui Cristos

Tatăl, a căruia sâ-I fie slava...", (v. 4-5), n.tr.), este uimitor. Harul vine de laDumnezeu; slava I se cuvine lui Dumnezeu. întreaga teologie creştină este

încapsulată în acest verset.Aici se află deci, într-o singură propoziţie sugestivă, prima afirmaţie a lui

Pavel din Galateni cu privire la cruce. Cu toate că a fost hotârît din veşniciede Tatăl, Isus S-a dat de bună voie pentru noi. Moartea Lui a fost o pedeapsăpentru păcatele noastre, iar scopul ei a fost acela de a ne scăpa de sub putereaveacului cel vechi şi a ne transfera în veacul cel nou, în care primim harul şipacea acum, iar Dumnezeu primeşte slava în veci.

2. Crucea şi experienţa (2:19-21)

„Căci eu prin Lege am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ciCristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc

în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşipentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă

îndreptăţirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos."

Dacă nu am fi deja familiarizaţi cu versetul 20, am fi şocaţi destul de puternic.Faptul că Isus Cristos a fost răstignit sub Pilat din Pont este dovedit din punctde vedere istoric; dar oare ce a vrut să spună Pavel atunci cînd a scris că el afost răstignit împreună cu Cristos? Din punct de vedere fizic el nu a fostrăstignit, iar ca fapt spiritual era greu de înţeles.

Trebuie să analizăm contextul. în general, versetele 15-21 se ocupă de îndreptăţire, despre felul în care un Dumnezeu drept poate să-l declare îndreptăţit pe un om nelegiuit. Dar într-un înţeles mai restrîns, ele afirmă căpăcătoşii sînt întreptâţiţi nu de către Lege (amintita de 7 ori), ci de către harul

lui Dumnezeu, prin credinţă. Apostolul insistă de trei ori în versetul 16 cănimeni nu poate fi îndreptăţit de către Lege. Cu greu ar fi putut cineva săafirme cu şi mai multă fermitate imposibilitatea îndreptăţirii de sine, adică,de a cîştiga favoarea lui Dumnezeu respectînd Legea. De ce acest lucru?Datorită faptului că Legea condamnă păcatul şi stabileşte pedeapsirea lui cumoartea. Aşadar, menirea Legii este aceea de a condamna, nu de a îndreptăţi.

Dacă Legea strigă să fiu condamnat la moarte ca un călcător al Legii, cumpot fi eu îndreptăţit? Numai prin satisfacerea cerinţelor Legii şi murind aşacum pretinde ea. Dacă ar fi însă ca eu însumi să fac lucrul acesta, acesta ar fisfîrşitul meu. Aşadar, Dumnezeu mi-a pus la dispoziţie o altă cale. Cristos apurtat pedeapsa pentru încălcarea Legii de către mine, şi binecuvîntarea carea rezultat din ceea ce a fâcvt El a devenit a mea, întrucît eu sînt unit cu El.Fiind una cu Cristos, eu pot să spun: „Am murit faţă de Lege" (v. 19),satisfâcînd cerinţele ei, întrucît „am fost răstignit împreună cu Cristos şi—Cristos trăieşte în mine" (v. 20).

338


Ca şi în Romani 6, şi în Galateni 2, afirmarea morţii şi a învierii noastre împreună cu Cristos constituie râpunsul pe care-1 dă Pavel acuzaţiilor adusede antinomianism. Deci, nimeni nu poate fi îndreptăţit prin respectarea Legii.Dar lucrul acesta nu înseamnă că eu sînt liber să calc Legea. Dimpotrivă, estede neconceput ca eu să continuu să trăiesc în păcat. De ce? Fiindcă am murit;am fost răstignit împreună cu Cristos; vechea mea viaţă de păcat a primitcondamnarea pe care a meritat-o. în consecinţă, eu (eu cel vechi, păcătos şivinovat) nu mai trăiesc. Dar Cristos trăieşte în mine. Sau, întrucît în adevăratul sens al cuvîntului, eu încă trăiesc, pot spune că viaţa pe care o trăiescacum este cu totul diferită. Cel care nu mai trăieşte sînt „eu" cel vechi(păcătos, răzvrătit, vinovat). „Eu" cel nou (îndreptăţit şi ieşit de sub condam

nare) sînt cel care trăieşte prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubitşi S-a dat pe Sine pentru mine.Este important să înţelegem că Pavel se referă la moartea şi învierea lui

Cristos, şi la moartea şi învierea noastră, uniţi fiind cu El. El exprimă acelaşiadevăr în două feluri. Cu privire la moartea vieţii noastre celei vechi, el poatespune atît că „m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" cît şi „Eu ammurit... Am fost răstignit împreună cu Cristos". Cu privire la învierea la onouă viaţă, el poate spune atît că „Cristos trăieşte în mine" cît şi „Trăiescpentru Dumnezeu" (v. 19) sau „trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu" (v.20).

Ca să recapitulăm, Cristos a murit pentru mine şi eu am murit cu el,satisfâcînd cerinţele Legii şi plătind pedeapsa binemeritată a păcatului. ApoiCristos înviază din nou şi trăieşte, iar eu trăiesc prin El, făcîndu-mă părtaş al

învierii Sale. Deci îndreptăţirea prin credinţa atunci, nu pune deoparte harullui Dumnezeu (v. 21). Dar nici nu trage o concluzie greşită cu privire la

înmulţirea lui (după cum se arată în Romani 6), spunînd că „unde s-a înmulţit

păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult". Nu, îndreptăţirea prin credinţasubliniază importanţa harului lui Dumnezeu, spunînd că ea se face numaiprin har. Noţiunea de îndreptăţire prin Lege este cea care nu ţine cont deharul lui Dumnezeu, căci dacă prin respectarea Legii ar putea fi atinsă o staredupă voia lui Dumnezeu, atunci moartea lui Cristos a fost zadarnică.

3. Crucea şi propovăduirea (3:1-3)

„O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor căroraa fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de lavoi: Prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?Sînteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum săsfîrşiţi prin firea pămîntească?"

Pavel tocmai a descris (în 2:11-14) disputa publică pe care a avut-o cuPetru în Antiohia, căci Petru s-a retras de la masa părtăşiei cu creştiniineevrei, contrazicînd în felul acesta faptul că Dumnezeu i-a primit şi pe

339



Crucea lui Cristos

aceştia prin harul Său. El a recapitulat în continuare argumentele pe care le-afolosit ca să-1 îndrepte pe Petru, pentru a dovedi doctrina îndreptăţirii princredinţa. Acum, el izbucneşte ca o expresie a profundei indignări. îi acuză pegalateni de nesăbuinţă. De două ori foloseşte cuvîntul „nechibzuiţi" (anoetos,care înseamnă a duce lipsă de nous, adică de inteligenţă. Nesăbuinţa lor eraun lucru atît de străin lor şi atît de inacceptabil, încît el îi întreabă cine i-a„vrăjit". El deduce că ei trebuie să fi fost vrăjiţi, probabil de Şarpele cel vechi,deşi negreşit aceasta s-a întîmplat prin învăţătorii mincinoşi. Căci felul în careei au denaturat Evanghelia este complet incompatibil cu ceea ce au auzit eide la Pavel şi Barnaba. De aceea, el le aduce aminte de felul în care le-apredicat el cînd a fost între ei. El le-a „zugrăvit" pe Isus Cristos înainteaochilor lor, aşa cum era răstignit pentru ei. Atunci cum puteau ei sâ-şiimagineze că după ce au început viaţa de creştini prin credinţa în Cristos celrăstignit, mai era necesar să continue să trăiască prin faptele lor?

Există multe lucruri care pot fi învăţate din textul acesta cu privire lapropovâduirea Evangheliei.

în primul rînd, propovâduirea Evangheliei este propovâduirea crucii. Esteadevărat, mai trebuie adăugată învierea (1:1; 2:19; 20). Tot la fel trebuiepropovăduită şi naşterea lui Isus din femeie şi naşterea Lui sub Lege (4:4).Dar, în esenţa ei, Evanghelia este Vestea Bună despre Cristos cel răstignit,

în al doilea rînd, propovâduirea Evangheliei este propovâduirea vizuală acrucii. Pavel a folosit un verb deosebit, prographo. De obicei înţelesul lui este„a scrie la o dată anterioară" cum ar fi în „despre care vă scrisesem..."(Efeseni 3:3). Dar grapho poate însemna uneori a desena sau a picta, şi nu ascrie, iar pro poate avea înţelesul de „înainte" în spaţiu (înaintea ochilornoştri), nu numai în timp (la o dată anterioară). Aşadar, Pavel aseamănă aicipropovâduirea Evangheliei ori cu o pictură uriaşă pe o canava, ori cu o

placardă care afişează în mod public un anunţ sau un avertisment. Subiectulpicturii sale sau a placardei a fost Isus Cristos pe cruce. Desigur, n-a fost untablou adevărat; tabloul a fost creat prin cuvinte. Şi totuşi a fost atît de vizual,atît de viu, în influenţa pe care a avut-o asupra imaginaţiei lor, încît placardăa fost prezentată „înaintea ochilor" lor. Una dintre cele mai mari arte sautalente în propovâduirea Evangheliei este acela de a schimba urechile oamenilor în ochi, şi de a-i face să vadâ lucrurile despre care vorbim.

în al treilea rînd, predicarea Evangheliei proclamă crucea vizual ca orealitate prezentă. Isus Cristos a fost răstignit cu cel puţin 15 ani înainte de ascrie Pavel, iar, în cazul nostru, în urmă cu aproximativ două milenii. Ceea cea făcut Pavel prin propovâduirea lui (şi trebuie să facem şi noi prin a noastră)a fost să aducă acel eveniment din trecut în prezent. Atît propovâduireaCuvîntului cît şi administrarea sacramentelor pot face lucrul acesta. Ele potsă treacă peste bariera timpului şi să facă din evenimentele trecute realităţiprezente în aşa fel încît oamenii să reacţioneze pozitiv la ele. Putem spuneaproape sigur că nici unul din cititorii lui Pavel nu a fost prezent la răstignirea

340


lui Isus; şi totuşi propovâduirea lui Pavel aduce această scenă a răstignirii înaintea ochilor lor aşa încît ei o pot vedea, şi în experienţa lor de zi cu zi, aşa încît ei trebuie ori s-o accepte ori s-o respingă.

în al patrulea rînd, predicarea Evangheliei proclamă crucea ca o realitatevizuală, prezentă şi permanentă. Căci ceea ce trebuie să prezentăm ca oplacardă înaintea ochilor oamenilor (ca şi Pavel) nu este numai un Christosstaurotheis (la perfect compus) ci un Christos estauromenos (perfect). Timpul verbului nu subliniază atît de mult faptul că crucea a fost un evenimentistoric al trecutului cît faptul că valabilitatea, puterea şi beneficiile lui sîntpermanente. Crucea nu va înceta niciodată să fie puterea lui Dumnezeupentru mîntuirea celor care cred.

în al cincilea rînd, predicarea Evangheliei proclamă de asemenea cruceaca obiectul credinţei personale. Pavel nu L-a zugrăvit pe Cristos înainteaochilor lor numai pentru ca ei să rămînă plini de uimire. Scopul lui a fost acelade a-i convinge să vină la El şi să-şi pună încrederea în El, ca în Mîntuitorullor cel răstignit. Şi ei au făcut tocmai lucrul acesta. Motivul pentru care Pavela fost uluit a fost acela că, după ce primiseră prin credinţă îndreptăţirea şiDuhul, ei şi-au mai imaginat că îşi pot continua viaţa de creştini bazîndu-sepe propriile lor fapte. Acest fel de a gîndi era contrar tabloului pe care Pavel

îl prezentase înaintea ochilor lor.

4. Crucea şi substituţia (3:10-14)

„Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sînt sub blestem; pentru căeste scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise încartea Legii, ca să le facă". Şi că nimeni nu este socotit îndreptăţit înaintealui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel îndreptăţit prin credinţăva trăi". însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va faceaceste lucruri va trăi prin ele". Cristos ne-a răscumpărat din blestemulLegii, făcîndu-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat eoricine este atîrnat pe lemn" - pentru ca binecuvîntarea vestită lui Avraamsă vină peste Neamuri, în Cristos Isus, aşa ca prin credinţă, noi să primimDuhul făgăduit."

Aceste versete constituie una dintre cele mai clare expuneri a necesităţii,a semnificaţiei şi a consecinţelor crucii. Pavel se exprimă în termeni atît derigizi încît unii comentatori nu au reuşit să accepte ceea ce scrie el despre„blestem", mai precis că Cristos „S-a făcut" blestem pentru noi. A.W.F.Blunt, de exemplu, a scris în comentariul său: „Limbajul folosit aici estesurprinzător, aproape şocant. Noi nu ne-am fi încumetat să-1 folosim". 1 Deasemenea, Jeremias l-a numit o „expresie şocantă" şi a vorbit despre „caracterul ofensator caracteristic" al acestui cuvînt.2 Cu toate acestea, apostolul afolosit acest limbaj, şi Blunt a avut dreptate cînd a spus că „Pavel a acordat

341



Crucea lui Cristos

importanţă fiecărui cuvînt din această afirmaţie". Aşa că va trebui ca şi noisă ne împăcăm cu acest limbaj.

Au fost făcute mai multe încercări de a-1 îndulci. în primul rînd, s-asugerat că Pavel a depersonalizat în mod voit „blestemul" numindu-1 „blestemul Legii". Dar în Deuteronom 21:23, expresia este „blestemul lui Dumnezeu" (versiunea Cornilescu redă „blestemat înaintea lui Dumnezeu", n.tr.); nimeni nu poate afirma cu seriozitate că Pavel contrazice Scriptura. înal doilea rînd, s-a spus că prin faptul că a „devenit" blestem, Cristos Şi-aexprimat de fapt simpatia pentru călcătorii de Lege, nu acceptarea obiectivăa judecării lor. Iată interpretarea Iui Blunt: „Cristos nu a purtat păcatelenoastre printr-o ficţiune juridică, ci printr-un act de adevărată simpatie faţăde semeni", aşa cum se întîmplâ cu o mamă care are un fiu ce face rele şi care„simte că vinovăţia lui este şi a ei".3 Dar aceasta este o evaziune; aceasta nueste o interpretare corecta a cuvintelor lui Pavel. Aşa cum se exprimă Jere-mias, „a devenit" este „o perifrază pentru acţiunea lui Dumnezeu".

în al treilea rînd, se spune că afirmaţia lui Pavel despre Cristos că S-a făcut„blestem" nu e departe de a spune că El a fost într-adevăr „blestemat". Dardupă cum spune Jeremias, cuvîntul „blestem" este un metonim pentru „celblestemat" şi ar trebui să traducem expresia „Dumnezeu L-a făcut pe Cristosun blestemat pentru noi". Este paralelă atunci cu „El L-a făcut păcat pentrunoi" (2 Corinteni 5:21). Şi vom fi în stare să acceptăm cele două expresii, şimai mult, ne vom închina lui Dumnezeu pentru adevărul cuprins în ele,deoarece „Dumnezeu era în Cristos împâcînd" (2 Corinteni 5:19) chiar şiatunci cînd L-a făcut pe Cristos păcat şi blestem.

Luther a înţeles foarte bine ceea ce a vrut să spună Pavel şi a exprimatimplicaţiile acestor cuvinte în stilul lui direct care-1 caracterizează:

„Vâzîndu-ne că sîntem asupriţi şi copleşiţi de blestemul Legii şi că sîntemţinuţi sub acest blestem astfel încît nu putem fi niciodată izbăviţi de el prinputerea noastră proprie, Tatăl nostru Preaîndurat L-a trimis pe Fiul Său

în lume şi a făcut să cadă asupra Lui toate păcatele oamenilor, spunînd:„Fii tu Petru acel care s-a lepădat, Pavel prigonitorul, hulitorul şi cumplitul asupritor; David cel care a comis adulter; păcătosul care a mîncatfructul oprit în Grădina Edenului; hoţul care a atîrnat pe cruce; şi pe scurt,fii tu cel care a comis toate păcatele lumii; de aceea, ai grijă, plăteşte şi dăsatisfacţie pentru ele."4

Trebuie să înţelegem logica învăţăturii lui Pavel. în primul rînd, toţi cei carese bizuie pe faptele Legii sînt sub blestem. La începutul versetului 10, Pavelfoloseşte din nou expresia pe care a folosit-o de trei ori în 2:16, adică „cei caresînt ai faptelor Legii" (literal), dar care în versiunea NIV este tradus „cei carese bizuie pe respectarea Legii". Motivul pentru care Pavel declară că aceştiasînt „sub blestem" este că însăşi Scriptura spune că sînt: „Blestemat să fie cine

342


nu va împlini cuvintele Legii acesteia şi cine nu le va face" (Deuteronom27:26). Nici o fiinţă umană nu a „împlinit" toate cerinţele Legii. Nimeni nu adat dovadă de o ascultare permanentă şi în toate lucrurile decît Isus. Este atîtde „învederat" (v. 11) faptul că nimeni „nu este îndreptăţit înaintea luiDumnezeu prin Lege", pentru că nimeni nu a respectat-o întru totul. Pe lîngăaceasta, Scriptura mai spune că „cel neprihănit va trăi prin credinţa lui"(Habacuc 2:4), iar trăirea „prin credinţă" şi trăirea „prin Lege" sînt două stăricomplet diferite (v. 12). Concluzia este inevitabilă. Cu toate că din punct devedere teoretic cei care respectă Legea vor trăi, în practică nici unul din noinu va trăi, pentru că nici unul nu a respectat-o. De aceea, nu putem obţinemîntuirea în felul acesta. Dimpotrivă, departe de a fi mîntuiţi prin Lege, noi

sîntem blestemaţi prin ea. Blestemul sau judecata lui Dumnezeu, pe careLegea o pronunţă asupra celor care calcă Legea, este peste noi. Aceasta estesituaţia înfricoşătoare a lumii pierdute.

în al doilea rînd, Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi. Poate că aceasta este cea mai directă afirmaţie cuprivire la substituţie pe care o găsim în Noul Testament. Blestemul Legii pecare am călcat-o era peste noi; Cristos ne-a răscumpărat de sub acest blestem,devenind blestem în locul nostru. Blestemul care era peste noi l-a fosttransferat Lui. El Şi l-a însuşit ca noi să scăpăm de el. Şi dovada că El a purtatblestemul nostru este că El a atîrnat pe lemn, căci Deuteronom 21:23 declarăcă cine atîrnă pe lemn este blestemat (v. 13).

în al treilea rînd, Cristos a făcut lucrul acesta pentru ca binecuvîntareavestită lui Avraam să vină peste Neamuri... prin credinţă (v. 14). Apostolultrece în mod voit de la discuţia despre blestem la discuţia despre binecu-vîntare. Cristos a murit pentru noi nu numai ca să ne răscumpere de subblestemul lui Dumnezeu, ci şi să ne asigure binecuvîntarea lui Dumnezeu. Cumulte secole în urmă El a promis că-1 va binecuvînta pe Avraam şi că prinurmaşii acestuia va binecuvînta naţiunile pămîntului. Această binecuvîntarepromisă este intrepretatâ aici de Pavel ca fiind „îndreptăţirea" (v. 8) şi„Duhul" (v. 14); astfel, toţi cei ce sînt în Cristos sînt binecuvîntaţi din abundenţă.

Ca să recapitulăm, datorita neascultării noastre noi am fost sub blestemulLegii. Cristos ne-a răscumpărat din el, purtîndu-1 în locul nostru. Ca rezultat,noi primim prin credinţa în Cristos binecuvîntarea promisă a mîntuirii. Ceeace urmează este irezistibil. Ea ne îndeamnă să ne închinăm înaintea luiDumnezeu, căci în Cristos, în dragostea Lui sfîntă pe care a avut-o pentrunoi, El a acceptat să facă atît de mult pentru noi, iar binecuvîntările de carebeneficiem astăzi se datorează blestemului pe care l-a purtat El pentru noipe cruce.

343



Crucea lui Cristos

5. Crucea ţi persecuţia (5:11; 6:12)

„Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea fmprejur, dece mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus."

„Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Cristos."

Crucea lui Cristos este menţionată în ambele versete, şi în 5:11 ea este numită„pricină de poticnire" (scandalon). La fel, în ambele versete se vorbeştedespre persecuţie. Din versetul 5:11 reiese că Pavel este persecutat pentru

faptul că predică crucea; versetul 6:12 ne spune că pentru a evita persecuţia, învăţătorii mincinoşi predică în locul crucii, tăierea împrejur.A predica tăierea împrejur înseamnă a predica mîntuirea prin faptele

Legii, adică, mîntuirea prin eforturile omului. Un mesaj de felul acesta îndepărtează piatra de poticnire a crucii, ceea ce înseamnă că noi nu ne putemcîştiga mîntuirea; de aceea el ne scuteşte de persecuţie.

A predica crucea (ca şi în 3:1) înseamnă a predica mîntuirea numai prinharul lui Dumnezeu. Un mesaj de felul acesta este o piatră de poticnire (1Corinteni 1:23), deoarece el este foarte jignitor la adresa mîndriei umane; deaceea, el ne expune la persecuţie.

Desigur, astăzi nu mai sînt iudaizatori în lume care sâ predice necesitateatăierii împrejur. Dar sînt foarte mulţi învăţători mincinoşi, atît în afaraBisericii cît şi în Biserică, care predică evanghelia falsă (care de fapt nu esteo evanghelie, 1:7) a mîntuirii prin fapte bune. A predica mîntuirea prin faptelebune înseamnă a-i flata pe oameni şi a evita astfel împotrivirea din partea lor.A predica mîntuirea prin har înseamnă a-i ofensa pe oameni şi a-i invita să ţi

se împotrivească. Poate că unora li se pare că cele două alternative sîntprezentate prea rigid. Eu însă nu cred că sînt. Toţi predicatorii creştini voravea de a face cu aceasta problemă. Vom avea două alternative: (1) săpredicăm că fiinţele umane sînt răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, că sîntsub judecata Lui şi (dacă ar fi lăsate singure) că sînt pierdute şi că Cristos celrăstignit care a purtat păcatul şi blestemul lor este singurul Mîntuitor la

îndemîna omului; (2) să scoatem în evidenţă potenţialul uman şi capacitateaomului, prezentîndu-L pe Cristos numai ca pe Unul care sporeşte acestecalităţi, fără a fi nevoie de cruce pentru vreun alt motiv decît pentru rolul eide a afişa dragostea lui Dumnezeu şi de a ne inspira în felul acesta să depunemeforturi şi mai mari.

Prima este modalitatea prin care devenim credincioşi, iar cea de-a douaeste modalitatea prin care devenim populari. Nu este posibil să fim şi credincioşi şi să ne bucurăm de popularitate în acelaşi timp. Este nevoie să auzimdin nou avertismentul lui Isus: „Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi debine!" (Luca 6:26). Prin contrast, dacă predicăm crucea, s-ar putea întîmpla

344


să aflăm că noi înşine sîntem goniţi spre cruce. După cum a scris Erasm înlucrarea sa On Preaching: „Să nu uite (predicatorul) că crucea nu va finiciodată lipsită de cei care predică Evanghelia cu sinceritate. Vor fi întotdeauna irozi, mari preoţi ca Ana şi Caiafa, cărturari şi farisei". 5

6. Crucea şi sfinţenia (5:24)

„Cei ce sînt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pămînteascâ împreunăcu patimile şi poftele ei."

Este esenţial să vedem acest text (şi nu numai pe acesta) în contextul lui. în

Galateni 5, Pavel se ocupă de semnificaţia libertăţii morale. El declară căaceastă libertate nu înseamnă autoindulgenţâ ci stăpînire de sine, nu a ne slujinouă înşine ci a ne sluji unul celuilalt în dragoste (v. 13). în spatele acesteialternative se află conflictul lăuntric de care cei credincioşi sînt conştienţi.Apostolul îi numeşte pe protagoniştii acestui conflict „firea pămîntească"(natura noastră căzută cu care ne-am născut) şi „Duhul" (Duhul Sfînt carese sălăşluieşte în noi cînd sîntem născuţi din nou). în versetele 16-18 el descrie întrecerea dintre cei doi, căci dorinţele firii pâmînteşti şi cele ale Duhului sîntcontrare unele celorlalte.

Faptele firii pămînteşti (v. 19-21) includ imoralitatea sexuală, apostaziareligioasă (idolatria şi vrăjitoria), prăbuşirea socială (ura, discordia, gelozia,mînia, dezbinările, certurile de partide) şi poftele fizice necontrolate (beţiileşi îmbuibările). Roadă Duhului însă (v. 22-23), darurile pe care El le face săajungă la coacere în cei pe care îi umple El, includ dragostea, bucuria şi pacea(în special în raporturile noastre cu Dumnezeu), îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine (în raporturile noastre unii cu alţii) şi credincioşia,

blîndeţea, înfrînarea poftelor (fiecare în raport cu el însuşi).Atunci cum putem să ne asigurăm că dorinţele Duhului predomină deasupra dorinţelor firii pămînteşti? Pavel răspunde că acest lucru depinde deatitudinea pe care o manifestăm faţă de fiecare din aceste două categorii dedorinţe. Conform celor scrise în versetul 24, noi trebuie să ne „răstignim"firea pămîntească cu patimile şi poftele ei rele. Conform celor scrise înversetul 25, noi trebuie să „trăim prin" Duhul şi să „umblăm prin" Duhul.

în acest capitol versetul 24 este cel de care vreau să mă ocup, datorităafirmaţiei pe care o găsim în el, şi anume referitoare la... aceia care aparţinlui Cristos şi care şi-au „răstignit" firea pămîntească sau natura lor păcătoasă.Este o metaforă uimitoare. Căci răstignirea a fost o formă oribilă şi brutalăde execuţie. Şi totuşi ea zugrăveşte care ar trebui să fie atitudinea noastrăfaţă de natura noastră decăzuta. Noi nu trebuie s-o cocoloşim sau s-o stringent în braţe, s-o răsfăţăm şi nici s-o încurajăm sau s-o tolerăm. Dimpotrivă,trebuie să o respingem cu o vehemenţă deosebită, împreună cu poftele ei.Pavel dezvoltă aici învăţătura lui Isus cu privire la „a-ţi lua crucea" şi a-L

345



Crucea lui Cristos

urma. El ne spune ce se întîmplă cînd ajungem la locul execuţiei: are locrăstignirea reală. Luther scrie că aceia care sînt ai lui Cristos îşi răstignescfirea pămîntească pe cruce, „aşa încît cu toate această carne râmîne vie, eanu poate să înfăptuiască ceea ce ar dori, căci este legată atît de mîini cît şi depicioare, şi pironită pe cruce".6 Şi dacă nu sîntem gata să ne răstignim în felulacesta, vom afla în curînd că în schimb, noi „răstignim pe Fiul lui Dumnezeupentru a doua oară". Esenţa apostaziei constă în faptul de „a-L abandona peCel răstignit şi a trece de partea răstignitorilor".7

Răstignirile din Galateni 2:20 şi 5:24 se referă la două lucruri destul dediferite, aşa cum am menţionat într-un capitol anterior. Prima spune că noiam fost răstigniţi împreună cu Cristos (lucrul acesta a avut loc ca rezultat alcomuniunii dintre noi şi Cristos), iar cea de-a doua spune că aceia care sîntai lui Cristos au pornit ei înşişi la acţiune ca sâ-şi răstignească natura ceaveche. Prima vorbeşte despre faptul că am fost izbăviţi de sub condamnareaLegii făcîndu-ne părtaşi răstignirii lui Cristos, iar cea de-a doua despre faptulcă am fost izbăviţi de sub puterea firii pămînteşti, luînd măsuri pentrurăstignirea acesteia. Nu trebuie deci să confundăm aceste două lucruri şianume, faptul că am fost răstigniţi împreună cu Cristos (pasiv) şi faptul căne-am răstignit firea pămîntească (activ).

7. Crucea şi lauda de sine (6:14)

„în ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cucrucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită faţăde mine şi eu faţă de lume!"

Nu există nici un echivalent exact în limba română pentru kauchaomai. Acestcuvînt înseamnă a te lăuda cu ceva, a-ţi găsi slava în ceva, a te încrede în ceva,a te bucura de ceva, a te desfăta cu ceva, a trăi pentru ceva. Obiectul laudeisau al „slavei" noastre umple orizontul nostru, ne captează atenţia, ne absoarbe timpul şi energia. într-un cuvînt, „slava" noastră este obsesia noastră.

Unii sînt obsedaţi de ei înşişi, de banii, de renumele sau de puterea lor; învăţătorii mincinoşi din Galatia erau triumfalişti, obsedaţi de numărul celorcare s-au convertit prin ei (v. 13); Pavel însă a fost obsedat de Cristos şi decrucea Lui. Ceea ce era privit ca un obiect al ruşinii de către cetăţeanul romande rînd, pentru Pavel era mîndria, lauda şi slava lui. Mai mult decît atît, noinu putem respinge aceasta atitudine a lui Pavel considerînd-o ca fiind odeformaţie mintală a lui. Căci, aşa cum am văzut, crucea a ocupat un loccentral în gîndirea lui Cristos, şi a ocupat întotdeauna un loc central încredinţa Bisericii.

în primul rînd, a-ţi găsi slava în cruce sau a te făli cu crucea înseamnă avedea în ea modalitatea de a fi acceptat de Dumnezeu. Cea mai importanta

dintre toate întrebările este cum putem noi, ca păcătoşi pierduţi şi vinovaţi,346


să stăm înaintea unui Dumnezeu drept şi sfînt? Tocmai pentru a răspundetare şi răspicat acestei întrebări a scris Pavel Epistola către galateni, pefundalul unei controverse aprinse cu iudaizatorii. Ca şi aceştia, şi astăzi sîntunii care se mai încred încă în meritele lor proprii. Ferească Dumnezeu însăde a ne încrede în altceva decît în crucea lui Cristos. Crucea exclude orice altălaudă (Romani 3:27).

în al doilea rînd, a ne gSsi slava în cruce sau a ne făli cu crucea estemodalitatea prin care ne lepădăm de noi înşine. Cu toate că Pavel scrie despreo singură cruce („crucea Domnului nostru Isus Cristos"), el se referă la douărăstigniri, ba chiar la trei. Pe aceeaşi cruce pe care a fost răstignit însuşiDomnul nostru Isus Cristos, „lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă delume". Cuvîntul „lumea" despre care se spune că este răstignită în felul acesta(repudiată) nu se referă desigur la oamenii din lume (căci sîntem chemaţi sâ-iiubim şi să le slujim), ci la valorile lumii, la materialismul ei păgîn, la vanitateşi la ipocrizie (căci ni se spune să nu iubim aceste lucruri, ci să le respingem).„Firea pămîntească" a fost deja răstignită (5:24); acum „lumea" i se alăturăpe cruce. Sîntem obligaţi să păstrăm o legătură strînsâ între cele două răstigniri principale din Galateni 6:14 - răstignirea lui Cristos şi răstignirea noastră.Căci nu sînt două, ci numai una. Este destul să vedem crucea lui Cristos şivom fi gata, chiar nerăbdători, să ne-o luăm şi noi pe-a noastră. Numai atuncivom fi în stare să repetăm cu integritate după Pavel că nu ne lăudăm cu nimicdecît cu crucea.

Am terminat de analizat cele şapte mari afirmaţii ale lui Pavel desprecruce care se găsesc în Epistola către Galateni, şi le-am luat în ordinea în careapar în text. Ar fi util, în concluzie, să le rearanjâm şi să le grupăm maidegrabă într-o ordine teologică decît într-una cronologică, ca să putem înţe

lege şi mai bine locul central pe care-l ocupă crucea şi influenţa ei în oricedomeniu al vieţii creştine. în primul rînd, crucea este temeiul îndreptăţirii noastre. Cristos ne-a scăpat

din acest veac rău (1:4) şi ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii (3:13).Iar motivul pentru care El ne-a izbăvit din această robie dublă este ca săputem sta cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu ca fii şi fiice ale Lui, îndreptăţiţi şi avînd în noi Duhul Său.

în al doilea rînd, crucea este modalitatea prin care sîntem sfinţiţi. Acestaeste punctul în care intră în discuţie celelalte trei răstigniri. Noi am fostrăstigniţi împreună cu Cristos (2:20). Noi ne-am răstignit natura noastrădecăzută (5:24). Şi lumea a fost răstignita faţă de noi, aşa cum şi noi am fostrăstigniţi faţă de lume (6:14). Aşadar, crucea înseamnă mai mult decît răstignirea lui Isus; ea include răstignirea noastră, răstignirea firii noastre pămînteşti şi răstignirea lumii.

în al treilea rînd, crucea este subiectul mărturisirii noastre. Noi trebuiesă-L afişăm public pe Cristos cel răstignit, înaintea ochilor oamenilor, aşa încîtaceştia sâ-L poată vedea şi să poată să creadă (3:1). Fâcînd lucrul acesta, noi

347



Crucea lui Cristos

nu trebuie să expurgăm Evanghelia, extrăgînd din ea ceea ce este ofensatorşi lezează mîndria umană. Nu, oricare ar fi preţul, noi predicăm crucea(meritul lui Cristos), nu tăierea împrejur (meritul omului); aceasta estesingura cale de mîntuire (5:11; 6:12).

în al patrulea rînd, crucea este obiectul laudei noastre. Ferească Dumnezeu să ne lăudăm cu altceva (6:14). Toată lumea lui Pavel se învîrtea pe oorbită în jurul crucii. Ea i-a umplut orizontul, i-a luminat viaţa, i-a încălzitduhul. El s-a „lăudat" Cu ea. Ea a însemnat pentru el mai mult decît orice.Perspectiva noastră trebuie să fie aceeaşi.

Dacă crucea nu ocupă un loc central pentru noi în aceste patru sfere de

activitate, atunci merităm să ni se atribuie cel mai teribil dintre toate epitetele, „vrăjmaşi ai crucii lui Cristos" (Filipeni 3:18). A fi un duşman al crucii înseamnă a te împotrivi menirii ei. îndreptăţirea de sine (în loc a căuta îndreptăţirea Ia cruce), autoindulgenţa (în loc de a lua crucea şi a-L urma peCristos), autoafişarea (în loc de a-L predica pe Cristos cel răstignit) şi laudade sine (în loc de a ne lăuda cu crucea) - acestea sînt denaturările care fac dinnoi „vrăjmaşi" ai crucii lui Cristos.

Pe de altă parte, Pavel a fost un prieten devotat al crucii. S-a identificatatît de mult cu ea, încît a fost persecutat fizic pentru ea. „Port semneleDomnului Isus pe trupul meu" (Galateni 6:17), a scris el, rănile şi cicatricelepe care le-a primit în activitatea de proclamare a Iui Cristos cel răstignit,stigmatele cu care s-a identificat ca un adevărat sclav al lui Cristos.

Stigmatele lui Isus, în duh dacă nu pe trup, râmîn un semn prin care seautentifică fiecare ucenic al Lui, şi în special fiecare martor creştin. CampbellMorgan exprimă foarte bine acest lucru:

„Numai omul răstignit poate predica crucea. Toma a spus: „Dacă nu voivedea în mîinile Lui semnul cuielor... nu voi crede". Dr. Parker din Londraafirmă că ceea ce a spus Toma despre Cristos, lumea spune despreBiserica. Şi lumea îi spune de asemenea fiecărui propovăduitor: „Dacă nuvăd în mîinile tale semnul cuielor, nu voi crede. Este adevărat. Numaiomul... care a murit împreună cu Cristos... poate propovădui crucea luiCristos."8

Note:

1. A.W.F. Blunt, Galateni, p. 96.2. Joachim Jeremias, Central Message, p. 35.3. A.W.F. Blunt, Galateni, p. 97.4. Martin Luther, Epistle to the Galatians, p. 272.5. Citat de Ronald H. Bainton, în Erasmus of Christendom, p. 323.6. Martin Luther, Epistle to the Galatians, p. 527.7. Evrei 6:4-6; 10:26-27; compară cu C.F.D. Moule, Sacrifice ofChrist, p. 30.8. G. Campbell Morgan, Evangelism, p. 59-60.

348

BIBLIOGRAFIE

în bibliografie sînt incluse numai lucrările menţionate în text. Cu cîtevaexcepţii lucrările publicate în alte limbi (diferite de limba engleză) sînt date

într-o traducere accesibilă.

Aberlard, P. Vezi Fairweather, E. (ed.),yl Scholastic Miscellany.Anderson, J.N.D., Morality, Law and Grace (Tyndale Press, 1972).Anglican Roman Catholic International Commission (ARCIC), Final Report

(Catholic Truth Society şi SPCK, 1982).Anselm, Cur Deus Homo? (1098), tr. Edward S. Prout (Religious Tract

Society, 1880).Atkinson, David, Peace in Our Time? (IVP, 1985).Atkinson, James, Rome and Reformation Today. Latimer Studies no.12

(Latimer House, 1982).Aulen Gustav, Christus Victor (1930, SPCK, 1931).

Bailey, Kenneth, The Cross and the Prodigai (Concordia, 1973).

Bainton, Roland H., Erasmus of Christendom (1969; Collins, 1970). Baptism, Eucharist and Ministry. Faith and Order Paper no. 111 (WorldCouncil of Churches, 1982).

Barclay, O.R., Whatever Happened to the Jesus Lane Lot? (IVP, 1977).Barclay, William, Crucified and Crowned (SCM, 1961).Barraclough, Geoffrey (ed.), The Christian World: A social and cultural

history of Christianity (Thames & Hudson, 1981).Barth, Karl, Church Dogmatics, ed. G.W. Bromiley and T.F. Torrance, tr.

G.W. Bromiley (T. & T. Clark, 1956-57).Bauernfeind, O., „nikao" , în Theological Dictionary of the New Testament,

voi. IV (Eerdmans, 1967), p. 942-945.Baxter, Richard, The Saints'Everlasting Rest (1950), în Practicai Works, voi.

xxiii, ed. William Orme (James Duncan, 1830).Beckwith, R.T., Duffield, G.E. and Packer, J. I. Across the Divide (Marcham

Manor Press, 1977).

349



Bibliografie

Beeson, Trevor, Discretion and Valour. Religious Conditions in Russia andEastern Europe (Collins, 1974).

Behm, Johannes, „haima", în Theological Dictionary of the New Testament,voi. I (Eerdemans, 1964), p. 172-177.

Berkhof, Hendrik, Christ and the Powers, tr. John Howard Yoder (HeraldPress, 1962).

Berkouwer, G.C. The Work of Christ (Eerdmans, 1965).Blunt, A.W.F., The Epistle of Paul to the Galatians. The Clarendon Bible

(OUP, 1925).

Bonhoeffer, Dietrich, The Cost of Discipleship, tr. R.H. Fuller (1937; SCM,1964).-Letters and Papers from Prison (1953; SCM, 1971).Boswell, James, Life of Johnson. 2 voi. (Dutton, 1927).Brasnett, B.R., The Suffering of the Impassible God (SPCK, 1928).Bruce, F.F., Colossians. Vezi Simpson, E.K. şi Bruce, F.F.Brunner, Emil, Man in Revolt: A Christian anthropology, tr. Olive Wyon

(1937; Luterworth, 1939).-The Mediator, tr. Olive Wyon (1927; Westminster Press, 1947).Buchanan, Colin (ed.), Essays on Eucharistic Sacrifice in the Early Church.

Grove Liturgical Study no. 40 (Grove Books, 1984).Buchsel, F., „allasso and katallasso", în Theological Dictionary of the New

Testament, voi. I (Eerdmans, 1964), p. 251-259.— şi Hermann, J., „hilaskomai", în Theological Dictionary of the New Testa-

' ment, voi. III (Eerdmans, 1965), p. 300-323.Buhlman, Walbert, The Corning of the Third Church (1974; Orbis, 1978).Bultmann, Rudolf, Kerygma and Myth, ed. Hans Werner Bartsch, tr. R.H.

Fuller, 2 voi. (1948; SPCK, 1953).Bushnell, Horace, Forgiveness and Law, grounded in principles interpreted

by human analogies (Scribner, Armstrong & Co, 1874).- The Vicarious Sacrifice, grounded in principles of universal obligation

(Alexander Strahan, 1866).Buttrick, George A.,Jesus Came Preaching. The 1931 Yale Lectures (Scrib

ner, 1931).

Caird, G.B., Principalities and Powers; A Study in Pauline Theology (Clarendon Press, 1956).

Calvin, John, Commentary on a Harmony of the Evangelists Matthew, Mark and Luke, tr. W. Pringle. 3 voi. (Eerdmans, 1965).

350

Bibliografie

- Commentary on the Gospel According to St John, Tr. T.H.L. Parker. 2 voi.(Oliver & Boyd, 1961).

- Jnstitutes of the Christian Religion (1559), în Library of Christian Classics,voi. XX şi XXI, ed. John T. McNeill, tr. Ford Lewis Battles (WestminsterPress, 1960).

Campbell, John McLeod, The Nature of the Atonement, and its relation toremisision ofsins and eternul life (1856; Macmillan, 4th ed. 1873).

Carey, George L., „Justification by Faith in Recent Roman Catholic Theology", în The Great Acquittal, ed. Gavin Reid (Collins, 1980).

- „The Lamb of God and Atonement Theories", Tyndale Bulletin 32 (1983),p. 97-122.

Christian Witness to Tradiţional Religionists of Asia and Oceania. LausanneOccaional Paper no. 16 (Lausanne Committee for World Evangelization,1980).

Church of England Evangelical Council, Evangelical Anglicans and the ARCIC Final Report (Grove Books, 1982).

Cicero, Against Verres, tr. L.H.G. Greenwood, The Verrine Orations. 2 voi.(Heinemann, 1928-35).

— In Defense of Rabirius, tr. H.G. Hodge, The Speeches of Cicero (Heinemann, 1927), p. 452-491.

Clarkson, Margaret, Destinedfor Glory; the Meaning of suffering (Eerdmansand Marshalls, 1983).

Clement of Alexandria, Stromateis (Miscellanies), în The Ante-Nicene Fa-thers, voi. II, ed. A. Roberts şi J. Donaldson (1885; Eerdmans, 1975, p.299-567.

Clow, W.M., The Cross in Christian Experience (Hodder & Stoughton, 1910).Coates, R.J., „The Doctrine of Eucharistic Sacrifice in Modern Times" , în

Eucharistic Sacrifice, ed. J.I. Packer (Church Book Room Press, 1962),p. 127-153.

Coggan, F. Donald (ed.), Christ and the Colleges: a history of the Inter-Var-sity Fellowship of Evangelical Unions (IVFEU, 1934).

— The Glory of God: Four studies in a ruling biblical concept (CMS, 1950).Council of Trent. Vezi Schroeder, H.J., Canons and Decrees.

Cox, Harvey G. On Not Leaving it to the Snake (1964; SCM, 1968).Craig, Mary, Blessings: an autobiographical fragment (Hodder &

Stoughton, 1979).Crartfield, C.E.B., The Epistle to the Romans. International Criticai Com-

/mentary. 2 voi. (T. & T. Clark, 1975-79).«^The Gospel According to St Mark. Cambridge Greek New Testament Com

mentary series (CUP, 1959).351



Bibliografie

Cranmer, Thomas, On the Lord's Supper (1550); reprinted from The RemainsofThomas Cranmer, ed. H. Jenkyns (1833; Thynne, 1907).

~ First book of Homilies (1547; SPCK, 1914).

Crawford, Thomas J., The Doctrine ofHoly Scripture Respecting the Atone-ment (Wm Blackwood, 1871; 5th ed. 1888).

Cullmann, Oscar, Baptism in the New Testament, tr. S.C. Guthrie şi C.A.M.Hali (1957; SCM, 1959).

-- The Christology ofthe New Testament, tr. S. C. Guthrie and C. A. M. Hali(1957; SCM, 1959).

Cyprian, Ad Thibaritanos şi De Lapsis, in The Ante-Nicene Fathers, voi. V,trans. Ernest Wallis (Eerdmans, 1981).

Dale, R.W., The Atonement (Congregational Union, 1894).

Denney, James , Anger , în A Dictionary of Christ and the Gospels, ed. JamesHastings, voi. I (T. & T. Clark, 1906), p. 60-62.

- The Atonement and the Modern Mind (Hodder & Stoughton, 1903).

-- The Death of Christ, ed. R.V.G. Tasker (1902; Tyndale Press, 1951). Didache, în Early Christian Fathers, voi. I, tr. and ed. Cyril C. Rich ardson

(SCM, 1953), p. 161-179.

Dimock, Nathaniel, The Doctrine ofthe Death of Christ: in relation to the sinof man, the c ondemnatio n of the law, and the dominion of Satan (ElliotStock, 1890).

Dix, Gregory (ed.), The Apostolic Tradition of St Hippolytus of Rome (SPCK,1937).

~ The Shape oftheLiturgy (Dacre Press, 1945).

Dodd, C.H., The Bible and the Greeks (Hodder & Stoughton, 1935).— The Epistle of Paul to the Romans. The Moffatt New Testament Commentary

(Hodder & Stoughton, 1932).

— „hilaskesthai, Its Cognates, Derivatives and Synonymms, in the Septua-gint", Journal of Theological Studies 32 (1931), p. 352-360.

-- The Johannine Epistles. The Moffatt New Testament Commentary (Hodder& Stoughton, 1946).

Dunstone, A.S., The Atonement in Gregory ofNyssa (Tyndale Press, 1964).

Eareckson, ioni, Joni (Zondervan, 1976).--A Step Further (Zondervan, 1978).

Edwall, P., Hayman, E. and Maxwell, W.D. (ed.), Ways of Worship (SCM,1951).

England, R.G., Justification Today: The Roman Catholic and Anglican De-bate. Latimer Studies no. 4 (Latimer House, 1979).

352

Bibliografie

Epistle to Diognetus, în The Ante-Nicene Fathers, voi. I, ed. A. Robe rts andJ. Donaldson (1885; Eerdmans, 1981), p. 23-30.

Fairweather, Eugene (ed.), A Scholastic Miscellany: Anselm to Ockham.

Library of Christian Classics, voi. X (Macmillan, 1970).Fichtner, Johannes, „orge", în Theological Dictionary of the New Testament,

voi. V (Eerdmans, 1967), p. 394-408.Forsyth, P.T., The Cruciality ofthe Cross (Hodder & Stoughton, 1909).~ The Justification ofGod (Duckworth, 1916).- The Work of Christ (Hodder & Stoughton, 1910).Foxe, John, Book ofMartyrs (1554; Religious Tract Society, 1926).Franks, Roberts S., A History of the Doctrine of the Work of Christ, in its

ecclesiastical development (Hodder & Stoughton, 1918).— The Work of Christ: A historical study of Christian doctrine (1918; Thomas

Nelson, 1962).

Gandhi, Mahatma, An Autobiography (1948; Jonathan Cape, 1966).Glasser, William, Reality Therapy: a new approach to psychiatry (Harp er &

Row, 1965).Glover, T.R., The Jesus of History (SCM, 1917; 2nd ed. 1920).Gough, Michael, The Origins of Christian Art (Thames & Hudson, 1973).Green, E.M.B., „Christ's Sacrifice and Ours" , în Guidelines: Anglican Evan-

gelicals Face the Future, ed. J.I. Packer (Falcon, 1967), p. 89-117.

~ The Empty Cross of Jesus (Hodder & Stoughton, 1984).— „Eucharistic Sacrifice in the New Testament and the Early Fa thers ", în

Eucharistic Sacrifice, ed. J.I. Packer (Church Book Room Press, 1962),p. 58-83.

- / believe in Satan's Downfall (1981; Hodder & Stoughton, 1984).Green, Peter, Watchers by the Cross: thoughts on the seven last words

(Longmans Green, 1934).Gregory of Nazianzus, Orations, în Nicene and Post-Nicene Fathers, voi. III,

ed. Philip Schaff and Henry Wace, tr. C.G. Browne and J.E. Swallow(1893; Eerdmans, 1981), p. 203-434.

Gregory of Nyssa, The Catechetical Oration, in Nicene and Post-Nicene

Fathers, voi. V, ed. Philip Schaff and Henry Wace, tr. W. Moore and H.A. Wilson (1892; Eerdmans, 1979), p. 473-509.

Grotius, Hugo,/l Defence ofthe Catholic Faith concerningthe Satisfaction of

Christ against Faustus Socinus (1617), tr. F.H. Foster (W.F. Draper,1889).

353



Bibliografie

Grubb, Norman P., Once Caught, No Escape: My Life Story (Lutterworth,1969)

Guillebaud, H.E., Why the Cross? (IVF, 1937).

Hamley, Colonel (Edward Bruce), Voltaire (W. Blackwood & Sons, 1877).Hanson, A.T., The Wrath of the Lamb (SPCK, 1959).Hardy, Alister, The Divine Flame (Collins, 1966).Hart, H.L.A., Punishment and Responsibility (OUP, 1968).Hebert, G. Vezi Edwall, P. et. al, Ways of Worship.

Heiler, Friedrich, The Gospel of Sadhu Sundar Singh (1924; George Allen &Unwin, 1927).

Hengel, Martin, The Atonement: the origin of the doctrine in the New Testament, tr. John Bowden (1980; SCM, 1981).

-- Crucifvcion, tr. John Bowden (1976; SCM and Fortress Press, 1977);originallyMors turpissima cruciş.

Heschel, Abraham, The Prophets (Harper & Row, 1962).Hoekema, Anthony A., The Christian Looks at Himself (Eerdmans, 1975).Hooker, Richard, Of the Laws of EcclesiasticalPolity (1593-97), fn The Works

of Richard Hooker, ed. John Keble. 3 voi. (OUP, 3rd ed. 1845).~ „Sermon on Habakkuk i. 4" (1585), în The Works of Richard Hooker, ed.

John Keble, voi. III (OUP, ed. a 3-a 1845), p. 483-547.

Ignatius, Ad Ephesios, în The Ante-Nicene Fathers, voi. I, ed. A. Roberts andJ. Donaldson (1885; Eerdmans, 1981), p. 49-58.

~ Ad Polycarp, în The Ante-Nicene Fathers, voi. I, ed. A. Roberts and J.

Donaldson (1885; Eerdmans, 1981), 99-100.Imbert, Jean, Le Proces de Jesus (Presses Universitaires de France, 1980).Irenaeus, Adversus Haereses, în The Ante-Nicene Fathers, voi. I, ed. A. Ro

berts and J. Donaldson 1885; Eerdmans, 1981), p. 315-567.

Jeeves, Malcolm A., Berry, R.J. şi Atkinson, David, Free to Be Differenl(Marshalls, 1984).

Jeremias, Joachim, The Central Message of the New Testament (1955; SCM,1966).

-- The Eucharistic Words of Jesus, tr. N. Perrin (OUP, 1955).— and Zimmerli, W., „pais Theou", în Theological Dictionary of the New

Testament, voi. V (Eerdmans, 1967), p. 654-717.— „polloi", în Theological Dictionary of the New Testament, voi. VI (Eerd

mans, 1968).— and Zimmerli, W., The Servant ofGod (1952; SCM, 1957).

354

Bibliografie

Josephus, JewishAntiquities, tr. H. St J. Thackeray, Ralph Marcus et al. 6 voi.(Heinemann, 1930-65).

-Jewish War, tr. H. St J. Thackeray. 2 voi. (Heinemann, 1927-28).Justin Martyr, Dialogue with Trypho a Jew, în The Ante-Nicene Fathers, voi.

I, ed. A. Roberts and J. Donaldson (1885; Eerdmans, 1981), p. 194-270.- First Apology, în The Ante-Nicene Fathers, voi. I, ed. A. Roberts and J.

Donaldson (1885; Eerdmans, 1981), p. 163-187.

Kidner, F.D., Sacrifice in the Old Testament (Tyndale Press, 1952).King, Martin Luther, Strength to Love (1963; Hodder & Stoughton, 1964).

Kitamori, Kazoh, Theology of the Pain ofGod (1946; SCM, 1966).Koran, The, tr. N.J. Dawood (Penguin, ed. a 3-a revizuită 1958).Kung, Hans, Justification: The Doctrine ofKarl Barth and a Catholic Reflec-

tion (1957; Burns & Oates, 1964).

Lambeth Conference, 1958 Lambeth Conference Papers (SPCK, 1958).Lasserre, Jean, War and the Gospel (James Clarke, 1962).Lewis, A.J., Zinzendorf: The Ecumenicul Pioneer. A study in the Moravian

contribution to Christian mission and unity (SCM, 1962).Lewis, C.S., The FourLoves (Geoffrey Bles, 1960).- „The Humanitarian Theory of Punishment", în Churchmen Speak, ed.

Philip E. Hughes (Marcham Manor Press, 1966), p. 39-44.- The Problem of Pain (1940; Collins Fontana, 1957).- Surprised byJoy (Geoffrey Bles, 1955).

Lewis, W.H. (ed.), Letters ofC.S. Lewis (Geoffrey Bles, 1966).Loane, Marcus L., Archbishop Mowll (Hodder & Stoughton, 1960).Lombard, Peter, Book ofSentences (Sententiarum Libri Quatuor), în Opera

Omnia, ed. J.-P. Migne, voi, 192 (Paris, 1880), p. 521-1112.Lucian, The Passing of Peregrinus, tr. A.M. Harman, în The Works of Lucian,

voi. 5 (Heinemann, 1936), p. 2-51.Luther, Martin, Commentary on the Epistle to the Galatians (1535; James

Clarke, 1953).- Letters of Spiritual Counsel, în Library of Christian Classics, voi. XVIII, ed.

Theodore G. Tappert (SCM, 1955).

Mackintosh, Robert, Historic Theories of the Atonement (Hodder, 1920).Maclaren, Alexander, The Epistles of Paul to the Colossians and Philemon.

The Expositor's Bible (Hodder & Stoughton, 1896).Marshall, I.H., The Work ofChrist (Paternoster Press, 1969).

355



Bibliografie

McCrossan, T.J., Bodily Healing and the Atonement, ed. Roy Hicks andKenneth E. Hagin (1930; Faith Library Publications, 1982).

McGrath, Alister, „The Moral Theory of the Atonement: An Historical andTheological Critique", Scottish Journal ofTheology 38 (1985), p. 205-220.

Menninger, Karl, Whatever Became of Sin? (Hawthorn Books, 1973).Miller, J.H., Cross and Crucifix , în The New Catholic Encyclopedia, voi. 4

(McGraw Hill, 1980), p. 473-479 şi 485.Moberly, R.C., Atonement and Personality (1901).Moltmann, Jurgen, The Crucifîed God: The cross of Christ as the foundation

and criticism of Christian theology (1973; SCM, 1974).Morgan, G. Campbell, Evangelism (Henry E. Walter, 1964).Morris, Leon, The Apostolic Preaching of the Cross (Tyndale Press, 1955).-- The Atonement: Its meaning and significance (IVP, 1983).- The Cross in the New Testament (Paternoster Press, 1965).- „The use othilaskesthai etc. in Biblical Greek", The Expository Times lxii.8

(1951), p. 227-233.Moule, C.F.D., The Sacrifice of Christ (Hodder & Stoughton, 1956).Moule, Handley C.G., Colossian Studies (Hodder & Stoughton, 1898).Mowrer, O. Hobart, The Crisis in Psychiatry and Religion (Van Nostrand,

1961).Mozley, J.K., The Doctrine of the Atonement (Duckworth, 1915).~ The Impassibility of God: a survey of Chrisitan thought (CUP, 1926).Muggeridge, Malcolm, Jesus Rediscovered (Collins, 1969).Murray, Iain H., David Martyn Lloyd-Jones (Banner of Truth, 1982).

Murray, John, The Epistle to the Romans. 2 voi. in 1 (Marshall, Morgan &Scott, 1960-65).

~ Redemption Accomplished and Applied (Eerdmans, 1955; Banner of Truth, 1961).

Neil, William, Apostle Extraordinary (Religious Education Press, 1965).Neill, S.C., Christian Faith Today (Penguin, 1955).~ Crises of Belief (Hodder & Stoughton, 1984).- Jesus and History , în Truth of God Incarnate, ed. E.M.B. Green (Hodder

& Stoughton, 1977).Nicole, Roger R., „C.H. Dodd and the Doctrine of Propitiation" ,

Westminster Theological Journal xvii.2 (1955), p. 117-157.Nietzsche, Friedrich, The Anti-Christ (1895; Penguin, 1968).Nygren, Anders,/lga/?e andEros: a study of the Christian idea of Iove, tr. A.G.

Hebert. 2 vols. (SPCK, 1932-39).

356

Bibliografie

-A Commentary on Romans (1944; Fortress Press, 1949).

O'Brien, Peter, Commentary on Colossians. Word Biblical Commentary, voi.44 (Word Books, 1982).

- „Principalities and Powers, Opponents of the Church", in Biblical Inter- pretation and the Chruch: Text and Context, ed. D.A. Carson (PaternosterPress, 1984), p. 110-150.

OTJonovan, Oliver, In Pursuit of a Christian View of War. Grove Booklets onEthics no. 15 (Grove Books, 1977).

Origen, Ezek. Horn., în Opera Omnia, ed. J.-P. Migne, voi. 13 (Paris, 1862),

p. 663-767.Orr, James, The Progress of Dogma (Hodder & Stoughton, 1901).

Packer, J.I., „Justification", în New Bible Dictionary (IVP, 2nd ed. 1982), p.646-649.

- „What Did the Cross Achieve? The Logic of Penal Substitution", Tyndale

Bulletin 25 (1974), p. 3-45.Paterson, W.P., „Sacrifice" , în A Dictionary of the Bible, ed. James Hastings

(T. & T. Clark, 1902), p. 329-349.Philo, Ad Gaium, tr. CD. Yonge, în Works, voi. 4 (Henry G. Bohn, 1855).Piper, John, „îs Self-love biblical?", Christianity Today, 12 August 1977, p.

6.Pius XI, Ad Catholici Sacerdotii (Catholic Truth Society, 1935).Pius XII, Mediator Dei (Catholic Truth Society, 1947).Plato, Phaedo, tr. H. N. Fowler (Heinemann, 1914), p. 200-403.

Pocknee, Cyril E., The Cross and Crucifix in Christian Worship and Devotion.Alcuin Club Tracts xxxii (Mowbray, 1962).

Poulton, John, The Feast of Life: a theological reflection on the theme JesusChrist - the life of the world (World Council of Churches, 1982).

Price, Tony, Ev angelic al Anglie ans and the Lima Text. Grove Worship seriesno. 92 (Grove Books, 1985).

Priestland, Gerald, The Case Against God (Collins, 1984).- Priestland^s Progress: one man's search for Christianity now (BBC, 1981).

Ramsey, A. Michael, The Glory of God and the Transfiguration of Christ

(Longmans Green, 1949).Rashdall, Hastings, The Idea of Atonement in Christian Theology (Macmillan,

1919).Robinson, H. Wheeler, Suffering Human and Divine (SCM, 1940).

357



Bibliografie

anday, W. and Headlam, A.C., The Epistle io the Romans. International

Criticai Commentary (T. & T. Clark, 5th ed. 1902).

;hroeder, H.J., The Canons and Decrees of the Council ofTrent (1941; Tan

Books, 1978).

law, George Bernard, Major Barbara (1905).

der, Ronald and O'Donovan, Oliver, Peace and War: a debate about

pacifism (Grove Books, 1985).

Ivester, Hugh, Arguing with God (IVP, 1971).

mon, Ulrich E.,A Theology of'Auschwitz (Gollancz, 1967).

mpson, E.K. and Bruce, F.F., Commentary on the Epistles to the Ephesians

and the Colossians. New London Commentary (Marshalls, 1957); New

International Commentary on the New Testament (Eerdmans, 1957).

impson, P. Carnegie, The Fact ofChrist (Hodder & Stoughton, 1900).

tinner, B.F., Beyond Freedom and Dignity (1971; Pelican, 1973).

mith, George D. (ed.), The Teaching of the Catholic Church (Burns Oates,

2nd ed. 1952).

Dbrino, Jon, Christology at the Crossroads (1976; Orbis, SCM, 1978).

Dcinus, Faustus, De Jesu Christo Servatore (1578), tr. Thomas Ree s (Lon

don, 1818).

tahlin, Gustav, „ orge ", în Theological Dictionary of the New Testament, voi.

V (Eerdmans, 1967), p. 419-447.

tibbs, Alan M., The Finished Work of Christ. The 1952 Tyndale Biblical

Theology Lecture (Tyndale Press, 1954).

The Meaning of the Word Blood in Scripture (Tyndale Press, 1948).

tott, John R.W., The Message of Ephesians: God's New Society. The Bible

speaks today series (IVP , 1979). ,The Message of the Sermon on the Mount: Christian Counter-Culture. The

Bible speaks today series (IVP, 1978).

wete, H.B., The Gospel According to StMark (Macmillan, 1898).

allentyre, S.G., The Life of Voltaire. 2 vols. (London, 1903).

asker, R.V.G., The Biblical Doctrine of the Wrath of God (Tyndale Press,1951).

atlow, Tissington, The Story of the Student Christian Movement of Great

Britain and Ireland (SCM, 1933).

aylor, Vincent, The Atonement in New Testament Teaching (Epworth

Press, 1940).

Forgiveness and Reconciliation: a study in New Testament theology (Mac

millan, 2nd ed. 1946).

358

Bibliografie

.. Jesus and His Sacrifice: a study of the passion-sayings in the Gospels

(Macmillan, 1937).

Temple, William, Christus Veritas (Macmillan, 1924).

- Citizen and Churchman (Eyre & Spottiswoode, 1941).

Tertullian,.<4dversMSPraxean, în The Ante-NiceneFathers, tr. Holmes, voi. III,

ed. A. Roberts and J. Donaldson (Eerdmans, 1973), p. 597-627.

- De Carne Christi, în The Ante-Nicene Fathers, tr. Holmes, voi. III, ed. A.

Roberts and J. Donaldson (Eerdmans, 1973), p. 521-542.

- De Corona, în The Ante-Nicene Fathers, tr. S. Thelwall, voi. III, ed. A.

Roberts and J. Donaldson (Eerdmans, 1973), p. 93-103.

Thompson, R.J. and Beckwith, R.T., „Sacrifice and Offering", în New Bible

Dictionary (IVP, 2nd ed. 1982), p. 1045-1054.

Tizard, L.J., Preaching: the ort of communication (OUP, 1959).

Tournier, Paul, Creative Suffering (1981; SCM, 1982).

Treuherz, J., Pre-Raphaelite Paintings (Lund Humphries, 1980).

Turner, H.E.W., The Patristic Doctrine ofRedemption (Mowbray, 1952).

Tyndale, William, Doctrina! Treatises. Parker Society (CUP, 1848).

Vanstone, W.H., Love's Endeavour, Love's Expense: the response of being

to the Love of God (Darton, Longman & Todd, 1977).

Vidler, Alee R., Essays in Liberality (SCM, 1957).

Vitz, Paul, Psychology as Religion: The Cult of Self-Worship (Eerdmans,

1977).

359

Crucea lui Cristos

Documents

Transcript of Crucea lui Cristos