Cronicile din Narnia. Printul Caspian Lupta pentru tron din...u ani in urmi, patru copii au...
Transcript of Cronicile din Narnia. Printul Caspian Lupta pentru tron din...u ani in urmi, patru copii au...
u ani in urmi, patru copii au descoperit un finutfermecat, pe nume Narnia. Ajutafi de Marele Leu
Aslan, insuEi Fiuritorul Narniei, frafii Pevensie
ar; reuEit sd ridice o oaste de creaturi magice. Ei s-au luptat
cu Vrijitoarea Albi si cu supuqii ei cei nemilo;i. Aslan s-a
sacrificat pentru a o invinge, dar Licoarea Timiduitoare l-a
readus laviald Ei s-a intors la copii, Vrijitoarea a fost infrinti,iar fta\iiPevensie au ajuns Regi qi Regine, conducind linutul
tin pace p6nd cAnd s-au vdzut nevoili si se intoarci in lumea
1or. Cei patru au ldsat in urmi un corn fermecat, care avea
puterea s5-i cheme inapoi, ori de cAte ori era nevoie de aju-
torul 1or.
Acum, Narnia este cirmuiti de Regele Miraz. Telma-
rinienii, o rasi de oameni, au pitruns in pidure qi au omorAt
atit de mulli locuitori, incAt se crede cd aceEtia au dispirut
de tot. Nici Aslan nu a mai fost vizut de cAteva sute de ani.
Totugi, pufinii narnieni rimaEi in via{i se ascund incl, aqtep
tind intoarcerea Leului, a Regilor gi a Reginelor. Ei speri c5
va veni cineva care sd sufle in corn si si ii ciliuzeasc5 spre
libertate.
t
Capitolul 1
nainte de ivirea zorilor, Profesorul Cornelius a
intrat in camera mea din castelul unchiului si m-a
trezitinainte de cripatul zorilor.
- Mai lasi-mi cinci minute! l-am rugat eu somnoros.
- Haide, trebuie sd ne grlbim! a spus el cletinand din cap.
M-a smuls din pat qi m-a impins citre qifonier. Apoi,
dind la o parte mantiile care atdrnau, profesorul a deschis o
uEI secreti prin care se vedeau niqte scIri.
- Mituqa ta a niscut un biiat, mi-a zis el.
Desi suna a veste buni, in fapt nu era deloc aEa. Unchiul
meu, Lordul Miraz cdrmuia Narnia fiindci eu eram prea
.r\.
I
-t.Wqq
tAnir ca si port coroana. Acum, daci eu muream, fiul lui
putea fi numit moEtenitor in locul meu - viata mea se afla
in mare primejdie.
Aqadar, l-am urmat pe Cornelius in qifonier qi am
inchis uqa chiar in momentul in care soldalii se nipusteau
dupl mine, in camerS. L-am vdzutpe Generalul Glozelle
dand un ordin - gdrzile au ridicat arcurile Ei... au fintitpatul cu sdge{ile 1or. Nu m-am putut abline si nu fip cind
acestea s-au infipt drept in locul unde dormisem pAni nu
demult.
M-ar fi omor6t!
Profesorul m-a tras dupd el prin culoarul secret qi apoi
pe sciri in jos. Ne-am furiqat de gdrzi pAni in camera cu
arrne, unde invllStorul meu scund Ei tlcut mi-a diruit o
armuri, o sabie Ei o mantie. Strecurindu-ne prinintuneric,
am ajuns la grajduri, unde l-am gisit pe Galop, frumosul
meu cal negru, inEeuat ;i gata de drum.
- Fugi in pidure! Nu te vor urmiri acolo! a spus
Profesorul Ei mi-a dat un pachet invelit in pinzd. Mi-a
luat mulli ani ca si il gisesc; foloseqte-l doar daci te afli
la greaincercare! a mai adiugat el.
Am str6ns legitura la piept, Eoptind:
- Am si te mai vid weodati?
- Sper, Printul meu! a zdmbit el cu bindete, aruncind o
pririre cetre IIla grajdului. Tot ce cunogti este pe cale sd se
schimh...
Deodati, s-a auzit strigitul unui soldat, urmat de tropli-
turi de pagi venind spre noi. Cornelius a plesnit calul Ei i-a
zis printre dinfi:
- Acum fugi!
Am strins friul indreptindu-mi spre poarti. Dincolo de
puntea din piatr5, podul, strijuit d,e gdrzi pe fiecare parte,
era coborAt. Mi-au iesit in cale, dar Galop l-a zvdtlit cu
usurinti pe unul din ei in lituri, iar eu l-am lovit pe celSlalt
cu mAnerul sabiei.
in urmi, s-a nipustit pe poarti o trupl de soldali cilare,
asa ci am strunit calul mai iute pe strlzile pietruite. Dincolo
de ora; se intindeau case Ei cimpii. Solda(ii ne prindeau
incet-incet din urmi, in goana noastrl citre pidure.
Lalizierapidurii, mi-am adus aminte de poveptile infrico-
sitoare pe care le auzisem. Aici trliau fiare primejdioase qi
monstri legendari: Centauri, Minotauri Ei Lei CuvAntitori
uriasi. $tiam ci erau doar legende de adormit copiii, dar
tot m-a cuprins un fior atunci cAnd, cu un salt, Galop a
petruns iniuntru.
Tot din cauzapovegtilor s-au oprit qi soldafii la marginea
{n-pse.*
pidurii... pAni ce le-a ordonat Generalul Glozelle si conti-
nue urmirirea.
Galop spulbera totul in cale, rdzbind printre copaci, iar
pe mine mi loveau crengile peste fa!5. M-am llsat pe spa-
tele calului, finAndu-mi cu greu de el. La un moment dat,
s-a impleticit traversAnd un r6u nivalnic, dar am reu;it si
ajungem dincolo.
Dupd ce am coborAt o rApd abrupti, n-am mai atzit gdtzile
in spate. M-am risucit si mI uit dupd ei, dar nu era nimeni -ne pierduseri urma. Am zimbit Ei mi-am vdzut de drum.
Poc! - m-a lovit atunci o creangi drept in frunte. Am alu-
necat din Ea, cdzdnd, ftrtr-un lesUrig. Speriat, Galop a luat-o
la sinitoasa prin pidure. Pe mine mi durea fruntea dela:rz'
biturS. Cdnd mi-am revenit, amzdrito uqlt5 deschisi in trun-
chiul unui copac, nu departe de locul in care mi aflam. La
intrare, stitea Ei se uita la mine un Pitic cu pirul negru. M-am
tirit un pic inapoi, vdzind cd mai apar doi - un alt Pitic,
rogcovan de data asta, giinci o ardtatetrupe;i, cu blani.
- Ne-a vdzutl amilrdit Piticul cu pir negru.
irngrozit, abia am dibuit pachetul de la Cornelius. L-am
desficut Ei din el a cdzut un corn din fildep, care scAnteia
in lumina lunii. Piticii au rdmas cu gura ciscatS. Apoi am
inlemnit cu to(ii la auzul cailor care galopau spre noi -
soldafii lui Glozelle se intorseser5!
Piticul cel roEcovan a scos un pumnal.
- Ai grrjn de el! a poruncit el gi a plecat in direcfia gdrznor.
M-am intins sI apuc cornul.
- Nu! a urlat Piticul cu pirul negru.
Dar era prea tdrziu, pentru cI il ingflcasem deja; am
suflat;i din el a ie;it un sunet prelung, misterios. Piticul m-a
lovit in cap cu mdnerul pumnalului. Chemarea cornului a
risunat in toati pidurea, iar eu am cdzut, firi cunoqtinfS,
la pim6nt.