Criminologie- Delincventa Juvenila

8/3/2019 Criminologie- Delincventa Juvenila

http://slidepdf.com/reader/full/criminologie-delincventa-juvenila 1/16

Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"

Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative - Bucureşti

DELINCVENTA JUVENILA

TUDORACHE CATRINELAnul II, FR

- Ianuarie, 2011-



I. PRELIMINARII

Conceptul de delincventa juvenila:

» se concretizeaza asupra conceptelor de responsabilitate individuala, capacitatedelictuala, precum si a relatiilor dintre infractorul minor si mediul social.

» vizeaza relatia practica dintre actul delictual savarsit de un minor si relatia socialavatamata conform legii;

In domeniul analizei delincventei juvenile va trebui sa se analizeze cauzelecare au dat nastere fenomenului criminogen, in cadrul tuturor manifestarilorsocio-spirituale ale unei epoci, pentru a intelege factorii sociali, reali, determinarileobiective si conditionarile dintre individ si societate.

» comporta trei componente:

► actiunea anormala fata de totalitatea actiunilor umane;

►posibilitatea, din punct de vedere al cunoasterii conditiilor de mediu social,delicventul juvenil sa nu identifice, diferentieze si inteleaga exigenta sociala;

►raportul dintre procesele volitive si procesele instinctuale, necesita adoptarea unei

pozitii limitative, cautarea explicatiei cauzale, precum si a factorului determinant;



G. Bachelard afirma ca desfacerea realitatii in determinisme particulareinseamna cunoastere si actiune. Raportul delincventului minor cu mediul socialeste determinat de:

modalitatea in care delicventul considera ca modelul de conduita socialaexistent poate reprezenta si propriile sale interese;

existenta unor conflicte sociale succesiunea unor acte agresionale, incoexistenta obiectiva a raportului cauza-efect;

comportamentul agresional involuntar care, prin natura sa, excede sistemulde constrangeri sociale;

existenta unor cazuri particulare;

Atat actiunea mintala cat si actinea practica au semnificatie criminogena,deoarece legatura dintre acestea dovedeste interdependenta actului cunoasterii

si actul propriu-zis avand un caracter finalizator.



II. TEORIA GENERALA A PSIHOLOGIEI ADOLESCENTEI

Comportamentul individual este reprezentat de o atitudine activa saupasiva a persoanei, aflata in discoranta sau intr-o neinrerupta adaptareconstienta sau inconstienta la mediul social.

Cunoasterea penala , ca element al actului criminogen, este rezultatulconvingerilor minorului, ratiunea acestuia impunad reorganizarea tendintelor infunctie de trebuintele stringente, de satisfactia realizarii scopului agresional,precum si de insatisfactiile partiale determinate de lipsa de coerenta aatitudinilor sale.

Esenta structurii delincventionale juvenile o constitue relatia dintrecunoasterea personala, experienta agresionala si penetrabilitatea sistemuluisocial.



II.I Factorii dezvoltarii anatomo-fiziologice

Dezvoltarea organismului uman reprezinta o organizare anatomo-fiziologicaprogresiva pana la varsta de 23-25 de ani, varsta la care omul devine adult.

Comportamentul delincventului minor va reflecta: statutul si categoria socio-

profesionala, convergenta sau divergenta fata de regulile privind munca,raporturile cu familia, conceptia individuala fata de existenta, tulburari decomportament.

Cunoasterea personala comporta o luare de pozitie rationala, intuitivafata de relatiile practice-afective, in legatura cu natura, structura si

proprietatile unor obiecte, dispozitive tehnice existente, operatiile deefectuat, ordinea operatiilor, desfasurarea actiunii si urmarile acesteia pentrurealizarea efectiva a scopului agresional.



Procesul evolutiv este continuu si ireversibil, astfel incat se ajunge laperioada adolescentei, caracterizata prin reducerea ritmului de crestere, panala stagnare, intensificarea coordonarii activitatii nervoase si maturizareasexuala.

Examinand actiunea-inactiunea minorului, vor fi relevate particularitatileindividuale ale proceselor psihice ( de cunoastere, afective) precum si trasaturilepersonalitatii acestuia (temperamentul, caracterul) in anumite perioade devarsta, determinate de particularitatile dezvoltarii anatomofiziologice.

Cresterea organismului uman este influentata de oscilatii cecaracterizeaza:

- perioada preadolescentei ( 11-12 ani; 15-16 ani),- perioada adolescentei ( pana la 18 ani)- perioada tineretii ( 18-25 ani)- perioada maturitatii si perioada batranetii.



Adolescenta reprezinta varsta, perioada bio-temporala de tranzitie de lapubertate la tinerete individului, prezentand dificultati psiho-fiziologice deadaptare la mediul socio-familial.

Orice dezechilibru in comportamentul preadolescentului, ca o consecinta amodului defectuos de asimilare si acomodare, reprezinta o criza juvenila ( unaccident momentan) caracterizata printr-un comportament negativ, recalcitrant,agresiv.

III. PSIHOLOGIA ADOLESCENTEI

Excitatia si inhibitia ca fenomene nervoase fundamentale prezinta caractere

diferentiate, odata cu varsta, avand influenta directa asupra reflexelorconditionate. De asemenea, functiile scoartei cerebrale de analiza si de sintezase perfectioneaza prin amplificarea si simplificarea proceselor nervoase,adaptabile stimulilor mediului.

II.II Factorii dezvoltarii psihice



Afirmarea sinelui in cadrul structurii sociale, unde creativitatea individualaconstitue factorul decisiv, sa favorizeze individul in incercarea sa de a renunta laconstrangerile si limitari ale actiunii si gandirii.

Influenta indivizilor maturi exercita un rol esential ca adaptari cognitive,schimband valoarea si dimensiunea principiilor adaptate de adolescent.

Succesul si esecul devin probleme existentiale in judecata intransigenta aadolescentului de a analiza atat socialul cat si individualul.

Constiinta individuala (constiinta de sine) explica dificultatile proprii deautoreflectare, adaptare a idealului individual.

Analiza psihologica a comportamnetului adolescentului este complexa datoritainterferentei factorilor fiziologici si ai factorilor de constiinta care produc starispecifice varstei: entuziasm, optimism, speranta alternativ cu stari depresiveconstand in nesiguranta, dispret, melancolie.



Insusirile native sunt diferentiate de la individ la individ si raspund unortrebuinte subadiacente ale caror sursa este mediul social. Diferentierea intre

indivizi fiind determinate de particularitatile unor analizatori, corelatia dintre primulsi al doilea sistem de semnalizare, activitatea nervoasa superioara.Trasaturile anatomo-fiziologice diferentiaza indivizii, insa prin educare si reeducarese completeaza si se suplinesc unele particularitati native.

III. TEORIA GENERALA A PERSONALITATII DELINCVENTIALE

Integrarea sociala , factorul social impune procesul obligatoriu deintegrare sociala a individului prin idei, teorii, principii care vor provocaschimbari profunde in existenta individuala.

Esenta integrarii sociale consta in dobandirea unui fond biologic stabil,activitate gandita si supravegheata pentru dozarea raspunsurilor la restrictiilesociale, in concordanta cu propria capacitate fizico-intelectuala si in functie derelatia dintre constiinta si comportament.



Aptitudinile delicventului minor reprezinta premisele fundamentale pentruaparitia talentului. Dezvoltarea aptitudinilor este fundamnetala pe perseverenta sicapacitatea specifica de a invata din experienta mediului, de cultivarea intereselorin directia atitudinilor criminologice care depind de ambianta sociala asimilata siorganizata dupa un program delincventional.

Unitatea contradictorie dintre interesele delicventului juvenil reflecta unitateacontradictorie dintre gandirea si actiunea individului sesizata in reprimareavremelnica a actiunii pozitive, in depasirea experientei imediate si prefigurareainfluentelor negative in formele actiunilor viitoare.

Interesele si aptitudinile sunt cele doua elemente diferite care conditioneazapersonalitatea in sfera responsabilitatii umane.Relatia dintre interesele personale stabile si interesele sociale, pe baza unorstructuri sociale, va crea o omogenitate in compararea individului, o anumita

conceptie despre existenta, teza centrala a acesteia.

Interesele delincventului minor – psihologia delincventei juvenile estedominata de aparitia intereselor individuale care vor regla mecanismele deorganizare, de adaptare, de conservare a identitatii.



Comportamentul individual este diferentiat, depinzand de conditiile sociale,in esenta este relativ stabil, tinand de legile generale ale activitatii psihice, deintensitatea acestora, incadrandu-se in urmatoarele forme temperamentale:coleric, sanguin, flegmatic si melancolic.

Stabilirea caracteristicilor comportamentale, un anumit sistem de valoritransmise delincventului de catre societate genereaza individualitatea

delincventiala, integrata unui anumit status.

Un aport specific de formare a delicventului il aduce mediul, familia sisocialul, in sensul tolerarii si acordarii unei anumite semnificatii morale aparticularitatilor dinamico-energetice si a comportamentului delincvential.

IV. PARTICULARITATILE INDIVIDUAL-TIPOLOGICE, TEMPERAMENTALE SI

DE CARACTER



Delincventul flegmatic , avand deprinderile formate, va ajunge lacontrolarea voluntara a proceselor interne. Existand posibilitatea de a mentinecapacitatea psiho-comportamentala prin conservarea legaturilor cu mediulambiental si reactivarea starilor actionale necesare in anumite momente.

In toate actele delincventul coleric apreciaza ca i-au fost afectate

interesele si trebuintele, fiind nevoit sa-si exprime atitudinea fata deconditiile si relatiile cu mediul social, in sensul declansarii actiunii indiferentde consecinte.In executarea actelor voluntare, acceptand conflictul, delincventul colericeste impulsiv si agitat.

Atitudinea psiho-afectiva a delicventului coleric-sanguin este exprimata denazuinte, trebuinte si interese datorate voluntarismului, impulsivitatii,supraexcitarii.

Trecerea de la tendintele interne la actiunea directa reprezinta otrasatura a actului voluntar specifica delincventului coleric , realizand profilulpsihic al acestuia.



Cunoscand trasaturile de caracter ale delincventului minor, se va puteaprevedea comportamentul probabil in situatii specifice, intrucat acestetrasaturi exprima o atitudine stabila fata de mediul ambint.

Reglarea constienta si inconstienta a conduitei, atitudineadelincventului minor sub aspectul insusirilor intelectuale afective si volative

constante definesc conceptia fata de sine insusi si societate.Acest conglomerat de orientari contine: nazuinte, dorinte acte si actiunivoluntare. Tendintele variate care se manifesta in actiunea si gandireadelincventului sunt rezultatul orientarii personalitatii sale.

Interpretarea si intelegerea semnificatiilor subiective ale comportamentuluiacestuia dezvaluie scopul si mobilul agresional, specificul acestora, precum sicapacitatea de a elabora un mod nou de operare.

Melancolicul-flegmatic se adapteaza conditiilor externe, realizand ideile,aspiratiile, idealurile printr-o activitate variata, reconsiderandu-si inpermanenta finalitatile actionale.



Studiul personalitatii implica patru orientari principale: biologica, experimentalista,psihomotorica si socioculturala.

Calitatea de delincvent apare doar in masura in care minorul are responsabilitatemorala si sociala a actului realizat, in sensul justificarii si evaluarii rationale a

temeiului actional.

Deciziile actionale reflecta tipul sistemului nervos primordial (puternic echilibrat-mobil), determina o adaptare mai puternica decat celelalte tipuri, nevoia destabilitate, de armonie cu mediul social, imediat dupa realizarea actului

criminogen.

Un rol important il are influenta factorului educational-cultural, in sensul adoptariiunei dinamici, a unui grad de violentasau de perfidie, a puterii de alegere aconexiunilor, in cazuri excetionale, pentru satisfacerea tuturor experientelor.

V. PERSONALITATEA DELINCVENTULUI MINOR



Idiotia profunda- reprezinta o forma mai usoara in sensul ca individul estedominat de actiuni datorate reflexelor, de instabilitate a simptomelor, avand unvocabular limitat la cateva cuvinte.

Idiotia absoluta – reprezinta o discontinuitate a deficientelor de mers, vorbire,constiinta actiunii si a actelor comportamentale obisnuite.

Idiotia – reprezenta o forma a deficientei fizice, intelectuale, morale,individuale, eidenta, caracteristica unor tulburari pe perioada de gestatie, inmomentul nasterii sau a unor afectiuni patologice ulterioare.Acestea pot impiedica interactiunea individului cu mediul ambiental, determinand

o lipsa a constientizarii propriei actiuni.

Dezvoltarea anormala – a individului sub aspect psihic este cunoscutasub trei forme: idiotia, imbecilitatea si debilitatea mintala care se manifesta princonfuzie comportamentala.



Drogatul este aceea persoana care depinde de consumul drogurilor si aremotivatii de natura personala sau generala.

Alcoolismul se caracterizeaza prin susceptibilitate genetica si prin aderareala un mediu agresiv, prin tranzitia de la starea de relaxare la o stare desomnolenta.

Debilitatea reprezinta o forma a insuficientei mintale determinata destationarea la nivelul pe care l-a atins in copilarie, capacitatea intelectuala fiindechivalentul nivelului cuprins intre 7 si 12 ani.

Imbecilitatea reprezinta o forma a insuficientei mintale in care individul pefondul tulburarilor comportamentale, manifesta sensibilitate si o capacitateintelectuala incompleta si rudimentala.

Criminologie- Delincventa Juvenila

Documents

Transcript of Criminologie- Delincventa Juvenila