Interdependenţa dintre crima organizată , criminalitatea transfrontalieră şi globalizare

Criminalitatea a devenit un subiect de preocupare politică, pentru statele lumii şi în special pentru statele europene. Guvernele sunt nevoite de acum încolo să facă faţă nu doar unei criminalităţi naţionale importante, dar şi unei criminalităţi transfrontaliere în plină evoluţie. Acest nou tip de criminalitate obligă sistemele tradiţionale de poliţie şi justiţie să descopere metodele cele mai potrivite în ceea ce priveşte controlul delincvenţei1.La originea cooperării dintre forţele de poliţie în Europa, miza era aceea a pregătirii unei riposte instituţionale comune în faţa ameninţării teroriste şi a dezvoltării criminalităţii transfrontaliere.

Mafiile naţionale şi grupurile teroriste au pus în practică, înaintea tuturor, principiile liberei circulaţii în Europa.Sens în care criminalitatea transfrontalieră depăşeşte cu mult cotele alarmante ale efectelor produse la nivel micro şi macro social.

Este dificilă realizarea unui bilanţ clar al criminalităţii întrucât, la fel ca în cazul oricărui act ilegal, se poate observa doar partea de suprafaţă a aisbergului, după cum se menţionează: „ Prin definiţie, practicile ilicite caută să scape de ochiul societăţii. Frecvenţa lor şi caracteristicile evoluţiilor lor nu pot astfel să permită nicio estimare cantitativă fiabilă şi exhaustivă.”2 Cu toate acestea criminologii sunt interesaţi de mult timp de diferitele statistici privind criminalitatea, aceasta în ciuda numeroaselor obiecţii existente conform cărora statisticile oficiale nu pot oferi o idee valabilă asupra realităţii criminale3. Există diferite metode de a realiza un recensământ al nivelului criminalităţii în general. Pe de altă parte, există foarte puţine statistici specifice criminalităţii transfrontaliere, deoarece fiecare stat îşi incriminează infracţiunile conform legilor naţionale.

Globalizarea are sensuri multiple, ea desemnând pentru diferite segmente ale opiniei publice internaţionalizarea producţiei şi a schimbului, triumful pieţelor financiare şi al liberului schimb, era reţelelor internaţionale de informaţie şi comunicare, efectul industriilor culturale transnaţionale, presupusa „victorie” a multinaţionalelor asupra guvernelor sau chiar pierderea suveranităţii naţionale4. Globalizarea se manifestă nu numai în domeniul economic, care este determinat, ci şi în sfera politică şi socială, aşa încât putem afirma că în prezent politica internaţională nu este făcută numai în state şi că puterea poate şi este exercitată, atât de guverne cât şi de autorităţi non statale.

Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte spaţii geografice. Nu s-a descoperit încă o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă din faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.1 Constance Chevallier-Govers; De la cooperare, la integrarea poliţiei în Uniunea Europeană ,Bruylant,Bruxelles, 19992 Sullerot E. “Problemele ridicate de toxicomanie”, Raport pentru Consiliul Economic şi Social, Paris, Jurnale Oficiale,1989,pp.9-10;3 Cusson M., Creştere şi descreştere a crimei, P.U.F., Paris, 1990, pp. 14-26;4 Serge Cardellier, Modernizarea dincolo de mituri, ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 11.

Una dintre formele cele mai îngrijorătoare ale criminalităţii transfrontaliere este criminalitatea organizată. Aceasta reprezintă conform Naţiunilor Unite “una dintre cele mai de temut provocări pe care le va întâlni colectivitatea mondială.” In consecinţă, aceasta din urmă tinde să se internaţionalizeze făcând cu atât mai dură lupta împotriva acesteia. Prin criminalitate organizată, opinia publică înţelege de cele mai multe ori banditismul structurat la scală internaţională.5 Organizaţiile cele mai cunoscute sunt Mafia siciliană6, Camorra napolitană, Triadele chinezeşti, Yakuzele japoneze, Cartelele de droguri columbiene şi mexicane, dar mai există multe altele în Rusia şi în Europa de Est, neexistând o definiţie judiciară a acestui fenomen. 7

Criminalitatea organizată îşi are originile în asociaţii, carteluri şi bande criminale şi societăţi ecran, având drept scop prioritar crime, exploatarea slăbiciunilor pentru obţinerea de câştiguri şi profituri, influenţă şi putere prin mijloace legale şi ilegale. Metodele utilizate sunt: violenţă, eliminare, trafic organizat, extorcare, corupţie, manipulări, fraude, spălarea banilor iar valorile prejudiciate sunt: viaţa, libertatea, integritatea fizică, securitatea publică, libertăţi democratice8. Aceste ameninţări teroriste atât interne cât şi externe au reprezentat unul dintre factorii de stimulare pentru cooperarea în materie de securitate internă. Vom încerca să definim terorismul, înainte de a-i arăta amploarea.

Internaţionalizarea acestei forme de criminalitate ne va face să ne oprim asupra rolului frontierelor în prevenirea acestui flagel şi să redactăm o privire generală asupra premiselor cooperării în acest domeniu. Spălarea capitalurilor şi „banii murdari” a devenit un subiect mediatizat datorită caracterului său alarmant. Această activitate infracţională constituie fără nici cea mai mică îndoială una dintre cele mai grave încercări la care sunt supuse societăţile noastre de către crima organizată. Este de asemenea necesar să precizăm de la bun început exact ceea ce înţelegem prin spălarea capitalurilor, apoi vom vedea care este amploarea acestei probleme şi în final recţiile pe care le creează . Infracţiunea de spălare a banilor presupune un complex de activităţi, procedee, tehnici şi metode dintre cele mai rafinate. Spălarea banilor închide, practic, cercul infracţional, care începe cu săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, continuă cu obţinerea produsului financiar (banii murdari) şi se finalizează prin spălarea acestui produs, prin utilizarea unor procedee, tehnici şi scheme mai simple (de exemplu, scoaterea fizică a banilor peste graniţă( sau mai complexe (de exemplu, prin utilizarea circuitelor financiar-bancare.

Dimensiunile accentuate ale fenomenului infracţional, în special dezvoltarea criminalităţii organizate, care reprezintă un risc la adresa asigurării unui climat de siguranţa si securitate, au impus înfiinţarea unei formaţiuni specializate pentru combaterea formelor de manifestare a criminalităţii, mai ales sub aspectul sau organizat.

Spălarea capitalurilor poate fi definită ca un proces caracterizat prin treielemente:

5 Parlamentul European,Raport asupra programului de acţiune relative a criminalităţii organizate, întocmit de Salich H. & Speroni F. în numele comisiei libertăţilor publice şi a afacerilor interioare, A3-0033/94 din 27 ianuarie 1994, p. 9;6 Maruzzo F., « Organizaţiile de tip mafiot la orizont 2000 », Revista Internaţională de Criminologie şi Poliţie Tehnică, nr. 2, 1997, pp. 221-232 ;7 Marion W.& Manzanares F., “Criminalitatea organizată”, Scrisoarea H.E.S.I-ului, nr. 15, 1996, pp.3-6;8 Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu, Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura Pildner 2006, pg.18;

existenţa capitalurilor provenite din activităţi ilicite şi/sau din activităţi ilegale(în virtutea legii);

existenţa unor posesori care resping imposibilitatea utilizării în interiorul statului a capitalurilor respective; deţinătorii care exercită un tratament specific asupra capitalurilor respective care să le

permită o utilizare a acestora în economia legală, mascând astfel originea lor;9

9 Floret L., „Strategia de spălare internaţională a capitalurilor”, Caiete ale Securităţii Interne, nr. 19, 1995, pp. 46-55;