CRIMINALUL IN SERIE trebuie sa comita cel putin trei crime, disparate in timp, avand

o anumita periodicitate. Cei mai multi criminali in serie sunt barbati (80%), relativ tineri (

30-40 de ani), sunt sadici, au un intelect relativ normal si actioneaza de obicei singuri.

Sunt indivizi dinamici, mobili, capabili sa parcurga kilometri intregi in cautarea victimei

potrivite, care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele criminalilor in serie pot fi

femei, copii, homosexuali, vagabonzi, prostituate etc. In ciuda aparentelor exterioare,

criminalul in serie este un individ nesigur. Acesta dobandeste siguranta doar in “zona de

confort“, locul in care isi poate controla victima. Pentru a ramane singur cu victima,

criminalul recurge la diferite trucuri. El simte o mare placere in exercitarea puterii si a

controlului asupra victimei. Cruzimea actului sau il excita, si de aceea uneori

inregistreaza audio sau video tipetele de durere ale victimei, pe care ulterior le poate

folosi fie pentru a “savura“ momentul atunci cand nu are o victima, fie pentru a teroriza

viitoarele victime.

. Majoritatea criminalilor in serie au fost privati in copilarie de afectiune, fiind supusi

unor violente fizice sau sexuale. Cei mai multi sunt psihopati, avand o personalitate

instabila, violenta. Acestia ucid pentru a-si atenua ura, dorinta de putere, dominare si

razbunare, fiind marcati si de un puternic sentiment de inferioritate, favorizat uneori de o

disfunctie sexuala. Umilirea victimelor si savarsirea crimelor au un efect “terapeutic”,

stimulandu-le increderea in ei insisi. La unii criminali in serie apare ura impotriva

femeilor, care de cele mai multe ori este dublata de tendintele sadice. Intr-o oarecare

masura si pentru o perioada limitata de timp, ei se “vindeca” ucigand, injunghiatul si

strangularea fiind metodele preferate. Sub influenta alcoolului sau a drogurilor, fanteziile

sadice ale criminalilor in serie se exacerbeaza. Apare evident faptul ca acestia trebuie sa

ucida mult mai des pentru a-si satisface placerea pe care o obtin savarsind acest act. Multi

criminali in serie au fost depistati si identificati accidental, pe masura ce deveneau mai

indrazneti in actele lor si mai indiferenti fata de risc.

Pentru a rezolva crimele in serie americanii au creat o specialitate “profiling”, care are ca

obiectiv stabilirea portretului psihologic al criminalului. La Quantico in Virginia,

Academia F.B.I. din S.U.A. isi antreneaza agentii si pregateste politisti din toata lumea in

aceasta insolita specialitate politieneasca. Programul de pregatire dureaza trei ani, dar

pentru a accede la el, conditia obligatorie este experienta judiciara de cel putin 10 ani.

Reuniti in Departamentul de stiinte ale comportamentului (psihologia si psihiatria), acesti

specialisti (profilers) dispun, pe langa aptitudini si experienta personala, de o uriasa banca

de date. VICAP (“Violent Criminal Apprehension Program”) se imbogateste in fiecare

an, atat cu date din cele peste 23.000 de crime comise anul in S.U.A., dintre care 7000

sunt fara mobil aparent, cat si cu elemente despre cazuri asemanatoare comise in

strainatate (Alexandrescu, 2000).

Acest sistem centralizat de informatii (VICAP) are ca obiectiv stabilirea rapida a modului

de actiune si procedeele utilizate de criminalul in serie in savarsirea faptelor. Sistemul de

inregistrare a datelor dupa modul de savarsire si procedeele utilizate de criminal este

denumit MOS (Modus Operandi Sistem).

Pentru a evidentia personalitatea criminalului, profilerul lucreaza, in principal, pe baza

fotografiilor criminalistice de la locul faptei si a datelor din dosarele medico-legale. In

acest demers, profilerul parcurge urmatoarele etape: studierea detaliata a dosarului

cauzei, efectuarea examenului victimologic (biografic si medico-legal), stabilirea si

evaluarea modului de operare, estimarea mobilului posibil al crimei si in final elaborarea

profilului psihologic al prezumtivului criminal. Profilerul nu participa in mod direct la

capturearea criminalului, ci pe baza profilului psihologic intocmit, asista politia locala in

orientarea investigatiilor spre o anumita arie de suspecti, propunand strategii si metode de

actiune care ar putea ajuta atat la descoperirea, cat si la anchetarea acestuia.

Prima problema pe care si-o profilerul este carei categorii apartine criminalul: “psihopat

-; organizat” sau “psihotic - dezorganizat”. Criminalul “psihopat -; organizat” isi va

planifica omorul cu minutiozitate si nu va lasa prea multe indicii. La criminalul in serie

“psihotic -; dezorganizat”, locul crimei este intotdeauna in mare dezordine, o dovada ca

actioneaza impulsiv si nu isi poate “controla” in totalitate victima. Adesea, crimele sale

sunt spectaculare si deosebit de sangeroase. In general, criminalul patrunde prin efractie,

foloseste ca arma de atac un instrument sau obiect gasit la locul faptei, pe care o si

abandoneaza imediat.. Mai rar, se intalneste si tipul intermediar “organizat-dezorganizat”.

A doua problema se refera la modul de operare, care poate permite evaluarea inteligentei

criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifica in functie de curajul criminalului,

de traseul parcurs, de dorinta de a plasa anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de

operare se face legatura intre fapte, stabilindu-se numarul omorurilor comise de un

criminal.

A treia problema este “semnatura” sau “amprenta” criminalului. Pentru a sfida,

criminalul in serie “pune in scena” corpurile victimelor sale, depersonalizandu-le prin

diverse procedee: legare, strangulare, acoperire, dezbracare, mutilare, sectionare si

plasare in diferite locuri etc. Acestea constituie indicii relevante asupra disfunctionalitatii

personalitatii autorului. In unele cazuri, criminalul inscriptioneaza pe corpul victimei

anumite initiale sau semne, indicii-simbol ale personalitatii sale. Pe baza acestor indicii,

profilerul stabileste legaturile dintre diferite crime. Aceasta “semnatura” poate fi

schimbata de criminal, pentru a deruta anchetatorii.

Tehnica de lucru a profilerului se bazeaza pe o profunda cunoastere si intelegere a

psihologiei comportamentului uman. Toate acestea conduc la o recostituire mentala a

desfasurarii faptelor si de aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului. Acest

portret este un rezultat al asocierii de probe si de intuitii care permite anchetatorilor sa

trieze diferitele piste si sa elaboreze strategii de capturare. Este lucrul cel mai dificil si,

cel mai adesea, esential in rezolvarea cazului. Pentru ca, odata stabilita tipologia

asasinului si mecanismele intime care il determina sa procedeze la actul ucigas, se poate

stabili atat cercul banuitilor, cat si cel al prezumtivelor victime, putandu-se actiona

preventiv. Nu de putine ori ucigasul in serie a fost surprins in momentul in care era pe

cale sa comita o noua crima.

Pentru a studia modelele comportamentale ale criminalului in serie, profilerul din F.B.I.

isi consacra o parte a timpului, stand de vorba cu cei care au fost depistati si arestati.

Acestora, spre deosebire de alti criminali, le place sa vorbeasca despre crimele lor.

Exploatand aceasta “slabiciune”, profilerul invata sa descifreze si sa interpreteze “cheia”

crimei. In alte ocazii, profilerul elaboreaza tehnici de abordare a criminalului in timpul

anchetei, pentru a-l determina sa marturiseasca.

In Romania sunt cateva cazuri celebre de criminali in serie, care pot fi incadrati in tipul

“psihotic -; dezorganizat”. De exemplu, Ramaru Ion, criminal cu o triada infractionala

odioasa: viol, talharie si omor, fost student la Facultatea de medicina veterinara din

Bucuresti. La data arestarii avea 26 de ani si in sarcina lui s-au retinut patru omoruri

savarsite cu mare cruzime, sase tentative de omor, doua talharii, un viol, o tentativa de

viol si un furt.

Criminalul Ramaru Ion, psihopat sexual, actiona in plina noapte (intre orele 22:00-04:00)

avand asupra sa instrumente de atac cum ar fi: topor, cutit, bare din metal de diferite

dimensiuni. Isi alegea victimele din randul femeilor, relativ tinere, care veneau de la

serviciu noaptea tarziu. De regula, actiona pe timp ploios, cu grindina, ninsoare sau in

plina furtuna. Ataca victimele prin surprindere, lovind-le puternic, decisiv, in zona

craniana, dupa care le viola, uneori chiar in timpul agoniei. In final, le deposeda de

obiectele de valoare (genti, ceasuri, bijuterii etc.).

Un alt caz de criminal in serie este Veres Romulus, cunoscut sub numele de “Omul cu

ciocanul”, care in perioada 1972-1974 a terorizat Clujul.

In perioada septembrie-decembrie 1972 in municipiul Cluj-Napoca au fost comise doua

omoruri si cinci tentative de omor ale caror victime au fost numai fetite si femei de

diferite varste (9, 15, 16, 17, 28, 35, 84 ani), unele dintre acestea fiind si violate.

Criminalul in prealabil studia locul si actiona de obicei dimineata (intre orele 06:30-

11:00) surprinzand victimele singure in locuinta, uneori chiar dormind, si seara (intre

orele 20:00-24:00), cind le astepta in holul blocului sau la intrarea in lift. Criminalul

aplica victimelor lovituri in cap cu un corp contondent (de unde si denumirea "omul cu

ciocanul") provocandu-le traumatisme craniene cu infundari. Una dintre victime, in

varsta de 16 ani, a fost omorata cu o deosebita ferocitate, aplicandu-i 17 lovituri de cutit.

Cand aceasta era in agonie, a fost violata.

Victimele erau complet dezbracate, iar criminalul isi insusea lenjeria intima a acestora,

precum si diferite bunuri sau sume de bani. In cele mai multe cazuri, criminalul a

incendiat incaperea in care se afla victima, focarul incendiului fiind localizat de obicei in

dulap.

In urma cercetarilor si analizelor de caz efectuate, s-a ajuns la concluzia ca actele

criminale sunt savarsite de catre un singur autor, care face parte din categoria psihopatilor

sexuali, cu manifestari de sadism, fetisism si exhibitionism. Prin activitati multiple de

investigatii, au fost verificate peste 4000 de persoane, inclusiv bolnavii psihic din

municipiul Cluj-Napoca.

Dupa aproape doi ani de la intreruperea actiunilor criminale, in dimineata zilei de 14

februarie 1974 apare o noua victima, Z.I. in varsta de 84 ani. Victima a fost surprinsa de

criminal in pat, in timp ce dormea, aplicandu-i o lovitura in cap cu o sticla de un litru.

Criminalul a provocat si aici un incendiu, focarul acestuia fiind sub perna victimei.

In urma trierii si reverificarii bolnavilor psihic, s-a ajuns in sfarsit, la Veres Romulus,

bolnav psihic descris de catre vecini ca avand manifestari violente, care recurgea uneori

la amenintari cu cutitul. Acesta locuia singur, intr-un apartament, in care nu avea voie sa

intre nici o persoana, nici chiar rudele apropiate.

Veres Romulus a fost internat de mai multe ori in Clinica de psihiatrie din Cluj, cu

diagnosticul de parafrenie. Din documentatia existenta la Clinica de psihiatrie, a rezultat

ca prima criza a pacientului s-a manifestat in anul 1968, cand acesta, in calitate de

mecanic de locomotiva pe un tren accelerat, nu a respectat semnalul de oprire intr-o statie

C.F.R. si ca urmare, a fost pensionat.

La perchezitia domiciliara s-a gasit un tratat de medicina legala in care erau adnotari si

sublinieri cu privire la traumatismele craniene si diversele forme ale mortilor violente,

diferite carti cu tematica sexuala si filosofica, mai multe caiete scrise gen-jurnal. Lectura

caietelor a evidentiat prezenta unui delir mistic pe fond sexual. Veres Romulus avea un

dulap, locul sau preferat de rugaciuni, unde dupa cum sustinea el, se intalnea cu spiritul

"Satanei", care ii dadea dispozitii cu privire la savarsirea omorurilor si a jertfei prin foc in

dulap.

Prin extinderea cercetarilor cu privire la comportamentul lui Veres Romulus au fost

descoperite noi elemente de suspiciune. Astfel, cea de-a doua sotie a divortat datorita

comportamentului sau anormal si violent, de multe ori maltratand-o fara motiv. Periodic

se izola ore intregi in pivnita, unde - spunea el - avea intalniri cu "spiritul Satanei". Mai

multi martori l-au vazut in timp ce studia curtile si imobilele din zona unde s-au comis

faptele.

Pe parcursul audierii, Veres Romulus a facut unele recunoasteri partiale, a manifestat

tendinta unor retractari, dar niciodata nu a facut o recunoastere completa a tuturor

faptelor comise. Atunci cand i-au fost prezentate probe certe descoperite cu ocazia

cercetarii infractiunilor comise, Veres Romulus a declarat ca el nu a comis nici un omor,

dar s-ar putea ca "Satana"sa-l fi trimis acolo, fara voia lui.

Avand in vedere afectiunea sa psihica, "parafrenie pe fondul unui delir mistic si sexual",

si principalele probe (manuscrisele tip jurnal in care Veres Romulus a relatat modul de

operare in cele opt omoruri, corpurile delicte gasite asupra sa anterior arestarii, probele

testimoniale obtinute prin declaratiile a 30 de martori, rezultatul expertizelor biologice

asupra firelor de par "corp delict"), instanta de judecata a retinut in sarcina acestuia cele 8

fapte. S-a stabililit insa, iresponsabilitatea sa penala, ca urmare a afectiunii psihice, si a

fost luata hotararea internarii sale intr-o unitate sanitara speciala din localitatea Stei,

judetul Bihor, unde a stat 20 de ani, pana in momentul decesului (Ceacanica, 1976).

Criminalul in serie B. G. in varsta de 41 de ani, brancardier la un spital, casatorit, fara

copii, cunoscut homosexual, a comis in perioada aprilie - august 2000 pe raza

municipiului Baia Mare un numar de 11 omoruri. Un numar de noua cadavre au fost

descoperite pe malul si in albia raului Sasar, iar doua in zona Statiei C.F.R. Baia Mare.

Victimele proveneau din randul persoanelor fara familie sau cu familie dezorganizata, a

cersetorilor si alcoolicilor -; asa zisilor -; “boschetari”, de unde si denumirea de actiunea

“Boschetarul”. Disparitia acestor persoane nu a fost reclamata, ceea ce a ingreunat atat

activitatile de identificare a cadavrelor, cat si cele de identificare a autorului. Criminalul

ataca noaptea, in timp ce victimele dormeau, prin diverse locuri sub cerul liber,

aplicandu-le o lovitura in cap, in zona urechii, cu o bara metalica sau cu o piatra.

Din investigatiile efectuate s-a stabilit ca B. G. afisa un comportament normal in relatiile

cu prietenii si colegii de serviciu. Nimeni nu l-a banuit de comiterea unor asemenea fapte.

In noaptea de 22/23 august 2000 in zona Statiei C.F. Baia Mare, criminalul a fost surprins

de o echipa de politisti in momentul cand incerca sa-l loveasca in cap, cu o bara metalica

pe un “boschetar”. La interventia politistilor, criminalul a exprimat: “Daca as avea un

pistol, i-as impusca pe toti boschetarii astia”.

Criminalul B. G. a fost testat cu tehnica poligraf, ocazie cu care i s-a intocmit si profilul

psihologic, recomandandu-se anchetatorilor modul de abordare a acestuia in ancheta.

Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita a

proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial.

Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in

unele privinte deasupra omului normal, nu-i determina actiunea infractionala fara un

teren favorabil, reprezentat de mediul social. Cunoasterea particularitatilor psihice ale

infractorului contribuie la explicarea comportamentului, la posibilitatea identificarii,

depistarii si reeducarii acestuia. Alaturi de factorii interni, psihoindividuali, un rol

important in structurarea dizarmonica a personalitatii infractorului il au si factorii externi,

de mediu. Comportamentul agresiv, antisocial al infractorului, este in mare masura

invatat, dobandit in contextul climatului familial agresogen si in contextul imprejurarilor

de viata, disfunctionale din punct de vedere psihosocial.