Crestinismul in Dacia

Crestinismul, persecutat in primele 3 secole a avut un rol decisiv in integrarea populatiilor migratoare.Crestinismul a patruns in spatiul carpato-danubiano-pontic din primul secol.

În anul 106, împăratul Traian a cucerit o parte din teritoriul fostului stat al geto-dacilor, condus de regele Decebal, care a fost transformat în provincie romană (Transilvania, Banatul, Oltenia și o parte din Muntenia de mai târziu).

În urma acestor schimbări de ordin politic-teritorial, s-au creat condiții favorabile pentru propagarea noii învățături și în nordul Dunării. Se poate vorbi de anumiți "misionari neoficiali" recrutați dintre coloniști, soldați din armata romană, negustori sau sclavi, care îmbrățișaseră credința creștină înainte de a veni în Dacia.

După retragerea administrației și a legiunilor romane din provincia Dacia, prin anii 271/275, s-au creat premise favorabile pentru răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean. La aceasta a contribuit și faptul că în timpul lui Constantin cel Mare Câmpia munteană a reintrat în stăpânirea imperiului.

Trebuie menționat că predicarea Evangheliei în cuprinsul imperiului roman a întâmpinat multe greutăți, datorită faptului că până în anul 313 - când împăratul Constantin cel Mare (306-337) i-a acordat libertate, prin cunoscutul "Edict de la Mediolanum" (azi Milano) - era considerată ca "religio ilicita" (neadmisa).

După tradiţie, creştinismul s-a introdus la noi încă din veacul apostolic. Se ştie că, după „Înălţarea la cer a Domnului, Sfinţii Apostoli n-au întârziat mult în Ierusalim. Ei se răspândesc în lume pentru a propovădui Evanghelia lui Iisus după cum scrie Origenes: „Toma a mers să predice Parţilor, Matei a mers în Etiopia, Bartolomeu în vestul Indiei, Ioan în Asia, Andrei în Scythia, Petru în Pont, Galatia, Bithynia şi Capodokia, Paul a mers din Ierusalim până în Illyria.

Pe noi, ca români, ne interesează activitatea Sfântului Andrei, care a predicat în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de "Sciția".

 Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează pe Sf. Andrei caApostol al Daciei și al Sciției inferioare.

După 297, pe teritoriul provinciei romane a Sciției Inferioare (Scythia Minor), între malul drept al Dunării de jos și Tomis (cetate grecească de pe litoralul apusean al Pontului Euxin) se află cei mai numeroși creștini martirizați din întreg Imperiul roman.

Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 Martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor represiuni anti-creștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul.

Anterior acestor evenimente, Moesia inferioară fusese deja vizitată de apostolul Andrei,fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea credința, nu cu mult înainte de a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 20 de ani în Dobrogea.

 Perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan(Realizat din bronz, obiectul conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos)

Din aceste motive, s-a vorbit uneori de populații "criptocreștine", iar perioada este în controversă între istoriografia bisericii, care afirmă prezența timpurie a creștinismului ca parte integrantă a etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din Barbaricum, păgân până în secolul VIII.

Aşadar, putem concluziona arătând, că deşi erau amplasate la marginea Imperiului, în provincii ca Schythia Minor şi Dacia, au putut exista creştini încă din primele secole ale erei noastre, în ciuda persecuţiilor îndreptate împotriva lor, deşi numărul acestora nu era extrem de ridicat. În acest sens, putem afirma că încreştinarea este anterioară inscripţiilor şi vestigiilor pe care le avem, deci anterioare epocii lui Constantin cel Mare. Deşi erau supuse unui control de stat mult mai riguros, s-au înfiinţat cu timpul şi primele comunităţi creştine, potrivit rânduielilor bisericeşti, ştirile ulterioare arătând o continuitate de credinţă creştină în rândul autohtonilor.

Fisa de lucru

Raspunde cu adevarat/fals, iar cele false transforma-le in adevarate.

1. Crestinismul a patruns in spatiul carpato-danubiano-pontic in primul secol.2. Sfantul Andrei a predicat in Muntenia si Transilvania.3. Imparatul Constantin cel Mare, a acordat libertate crestinismului prin Edictul de la

Roma.4. Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează pe Sf. Andrei ca Apostol al

Daciei și al Sciției inferioare.5. Pe teritoriul provinciei romane a Scitiei Inferioare, se afla cei mai numeosi crestini

martirizati din intregul Imperiu Roman.6. Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 Martie, la Tomis alaturi de alti

martiri ai crestinismului. 7. Sfantul Andrei a fost fratele lui Toma.8. Perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, a lăsat puține

mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei.9. In Dacia nu au existat crestini in primele secole.10. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 30 de ani în Dobrogea.

Fisa de lucru

Raspunde cu adevarat/fals:

1. Crestinismul a patruns in spatiul carpato-danubiano-pontic in secolul III.2. Sfantul Andrei a predicat in Muntenia si Transilvania.3. Imparatul Constantin cel Mare, a acordat libertate crestinismului prin Edictul

de la Roma.4. Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează pe Sf. Andrei ca

Apostol al Daciei și al Sciției inferioare.5. Pe teritoriul provinciei romane a Scitiei Inferioare, se afla cei mai numeosi

crestini martirizati din intregul Imperiu Roman.6. Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 Martie, la Tomis alaturi de alti

martiri ai crestinismului. 7. Sfantul Andrei a fost fratele lui Toma.8. Perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, a lăsat puține

mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei.9. In Dacia nu au existat crestini in primele secole.10. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 30 de ani în

Dobrogea.