Capitalul este un factor necesar si important care finanteaza partea de avere a firmei reprezentat de capitalul pus la dispozitia firmei de catre actionarii acesteia si capitalul mprumutat de pe piata financiara, pus la dispozitia firmei de catre creditori.Costul capitalului este rata ceruta de investitori (actionari si creditori) respectiv rata de rentabilitate ceruta de cei care pun la dispozitia ntreprinderii capitaluri, care pentru ntreprindere reprezinta, n speta, efortul financiar pe care trebuie sa-l depuna aceasta pentru aprovizionarea sa cu capitaluri.Problema costului capitalului este destul de simpla cnd se pune la nivelul fiecarei surse considerate izolat, dar determinarea costului global al finantarii ridica probleme cu caracter tehnic de gestiune a fondurilor. Acestea se refera la influenta pe care structura capitalului (proportia n care se combina resursele alese de managerii ntreprinderii) o exercita asupra costului fiecarei resurse, cu influenta directa asupra costului global al finantarii ntreprinderii.Costul capitalului exprimat n marime absoluta reprezinta plata pe care trebuie sa o faca firma pentru capital, respectiv datorii (plata dobnzilor), actiuni preferentiale si actiuni comune (plata dividendelor), capital utilizat de conducerea firmei la finantarea noilor investitii.Politica financiara a firmei trebuie construita astfel nct sa maximizeze valoarea de piata a firmei, care este un scop convenabil att pentru managerii firmei ct si pentru investitorii ei (pe de o parte actionari, pe de alta parte creditori).Managerii firmeitrebuie sa minimizeze costurile tuturor intrarilor de capital, iar pentru aceasta trebuie sa-l masoare pentru a putea fi luate deciziiprivind alocarea capitalului.Desi att investitorii ct si managerii urmaresc acelasi scop, calea prin care ei si ating scopul este diferita. Intimp ce investitorii urmaresc sa-si minimizeze costul de oportunitate al deciziei lor de a investi n firma, adica sa obtina o rentabilitate a investitiei lormai mare dect rata de actualizare cea mai buna de pe piata (), managerii sunt preocupati de minimizarea costului capitalurilormobilizate.Reducerea costului capitalului se poate realiza prin modificarea structurii capitalurilor utilizate, mai exact prin modificarea ponderii capitalurilor mprumutate (respectiv proprii) n totalul capitalurilor. Din acest motiv, analizarea deciziei de investitii si a celei de finantare trebuie realizate concomitent.n general, investitorii sunt atenti si la politica de finantare utilizata de firma: astfel, daca firma foloseste cu precadere capitaluri proprii, atunci riscul financiar al acesteia scade si, ca urmare, investitorii pot cere un dividend mai mic si invers. Astfel, desi, apelul la mprumuturi (inclusiv bancare) poate spori rentabilitatea firmei, (deoarece costul capitalului mprumutat este mai mic dect costul capitalului propriu) sporeste si riscul. Invers se petrec lucrurile n cazul investitiilor de interes public: aici rentabilitatea este, de regula, foarte scazuta () dar, n schimb, riscul este scazut. n plus, asigurarea capitalurilor din fonduri publice poate fi si foarte ieftina, poate chiar gratuita, ceea ce mai mareste valoarea pozitiva absoluta a lui VAN.Transarea problemeise face, din punct de vedere analitic, prin integrarea, n calculul VAN, a cuplului rentabilitate/risc, tinnd seama de structura de finantare a investitiei respective.Costul fiecarei surse de finantare se numestecost componental fiecarui tip de capital (propriu sau mprumutat) iar n cadrul firmei exista, asa cum reiese din prezentarile anterioare, doua componente importante ale structurii capitalului: capital propriu (actiunile preferentiale, actiunile comune si profitul reinvestit) si capital mprumutat (mprumut bancar si obligatar).2. Costul capitalului propriuCostul capitalului propriu este, de fapt, costul pe care firma l suporta pentru plata dividendelor catre actionari.Finantarea ntreprinderii din fonduri proprii cuprinde finantarea din surse propriiinterne formate din profitul reinvestit, amortizari si rezerve si finantarea interna din surse proprii atrase, respectiv emisiunea de actiuni, aporturi de numerar nou si conversia obligatiunilor n actiuni.n acest context, costul capitalului propriu trebuie tratat ca un cost explicit, care presupune un flux monetar de iesire (toate aporturile de capital din afara ntreprinderii ocazioneaza costuri explicite - dividende) dar si ca un cost implicit (sau cost de oportunitate), care nu presupune un flux monetar de iesire (surse de finantare care se formeaza n ntreprindere). Chiar daca sursele de finantare care se formeaza n ntreprindere par gratuite, ele au un cost, deoarece apartin tot actionarilor, iar acestia ar putea sa le plaseze cu remuneratie pe piata financiar 515g63f 9;.Costul capitalului propriu este destul de deficil de masurat deoarece angajamentele luate fata de proprietari, de catre conducerea ntreprinderii,sunt formale, ceea ce face masurarea costurilor destul de dificila n comparatie cu determinarea costului capitalului mprumutat, unde exista angajamente clare de remunerare a creditorilor.n cele ce urmeaza vom pune problema costului capitalurilor proprii pentru actiuni preferentiale, pentru actiuni comune si profit reinvestit. De altfel, n cadrul firmei, exista trei componente ale capitalului propriu, respectiv: actiunile preferentiale, actiunile comune si profiturile reinvestite.Costul capitalului mprumutatApelarea la credite n scopul finantarii activitatii de exploatare sau a investitiilor noi prezinta doua riscuri majore:riscul de rata a dobnzii (generat de volatilitatea ratei dobnzii)riscul de debitor (generat de posibilitatea insolvabilitatii firmei care se mprumuta).n cazul n care cele doua riscuri de mai sus nu exista (sau sunt, n masura suficienta, acoperite) atunci se poate considera ca analiza costului capitalului mprumutat se face n conditii certe.Conditia de balansare n cazul mprumutului de capital este urmatoarea:

unde:= rambursarea mprumutului n anul i;= dobnda achitata n contul mprumutului n anul i;= este coeficientul de actualizare a serviciului creditului (rambursarea plus dobnda care, la un loc, reprezinta anuitatea).OBS: Acest coeficient poate avea doua interpretari:a) din perspectiva creditorului (investitorului) este chiar RIR-ul investitieirespective;b)din perspectiva firmei (managerului) reprezinta costul actuarial al capitalului mprumutat.Din punct de vedere teoretic, realizarea mprumutului este posibila atunci cnd att investitorul ct si firma evalueaza valoarea luila aceeasi marime.se mai numeste cost explicit al capitalului mprumutat.Daca notam cuanuitatea n anul i a mprumutului de capital, atunci se poate scrie:

n acest caz, avem:.Costul explicit al unui mprumut ordinar poate fi egal cu rata dobnzii nominale atunci cnd nu tinem cont de incidenta impozitului ( costul calculat este un cost naintea impunerii) si nici de incidenta cheltuielilor de emisiune si de derulare a serviciului mprumutului.Sub incidenta impozitului, costul mprumutului se determina dupa impunerea profitului. Daca ntreprinderea debitoare este profitabila, dobnda pe care o va avea de varsat n fiecare an creditorului sau i permite sa realizeze economii de impozit; pentru determinarea costului ""ntreprinderea trebuie deci sa diminueze suma anuitatilor varsare cu economiile de impozite realizate la dobnzile platite.n acest contextcontinutul unei anuitati variabileinclude dobnzile anuale (care sunt variabile descrescator)Dobi= d .Ci-1sauDobi=si rambursarile Rami=(constante), (d = rata nominala a dobnzii active).n consecinta, anuitatea mprumitului, se reduce corespunzator :Ai= Rami+ Ci-1.d (1-) sau Ai= Rami+(1- ), iar cosul explicit al mprumutului (kdnet) va fi solutia la ecuatia de ordin superior :;SAU: kdnet=kd(1-);Continutul unei anuitati constanteinclude dobnzile anuale (variabile descrescator) si rambursarile (variabile crescator).Costul acestei surse de finantare dupa impozitare este:;Pentru cazul datoriei constnd n mprumut obligatar, cu rambursarea valorii nominale n anul "n" la scadenta, costul dupa impozitare a acestei datorii se determina rezolvnd ecuatia:;Leasingul reprezinta un mod de finantare a ntreprinderii pe termen lung din surse mprumutate, care se poate analiza ca un mprumut. Costul acestei surse de finantare poate fi evaluat sub forma unui coeficient de actualizare. Se aplica aceasi conditie de balansare a egalitatii valorii actuale ale echivalentului sumei de finantare (CE) - caren acest caz este costul de achizitie a echipamentului luat n leasing -si ale iesirilor din trezorerie pentru platile viitoare privind redeventa anuala si valoarea reziduala.Costul leasingului integreaza si efectele ale acestei forme de finantare. De exemlu, daca presupunem ca redeventa (R) (chiria) este formata din: amortizarea (A) echipamentului deductibila din profitul impozabil la locator si marja (M) acoperitoare pentru cheltuielile de functionare si prfitul locatorului, atunci marja M este o cheltuiala deductibila (caracterul unei dobnzi la capitalul nchiriat) iar amortizarea echipamentului nu mai constituie o cheltuiala deductibila si nu genereaza o economie fiscala pentru utilizatorul leasingului.Utilizatorul leasingului, nefiind proprietarul bunului nchiriat, nregistreaza un cost de oportunitate determinat de pierderea economiei de impozit aferenta amortizarii bunului nchiriat.Costul leasingului (kl)este solutia urmatoarei ecuatii:;unde:Ri= Ai+Mi.4.Costul global al capitalului ntrerprinderii. Costul mediu ponderat al capitaluluiCostul global al capitalului ntreprinderii este dat de media costurilor specifice fiecarei surse de capital nmultita cu ponderea ce o detine fiecare sursa n finantarea totala a acesteia astfel:;unde: kg= costul global al capitalului ntreprinderii;kp= costul capitalului propriu;kd _= costul datoriilor;CP = capital propriu;D = datorii.Costurile fiecarei surse de finantare este n functie de exigentele diferitilor investitori din cadrul firmei n materie de rentabilitate scontata pentru investitia lor n cadrul nreprinderii si este o valoare exogena gestiunii financiare a ntreprinderiiPonderile diferitelor surse de capital n ntreprindere sunt rezultatele deciziei proprii de finantare a averii si este endogena gestiunii financiare, iar asupra acestora managerii au o anumita libertate de decizie. n acest context, obtinerea unui cost redus al finantarii este posibil numai prin optimizarea decitiei de finantare, respectiv modificarea ponderilor n favoarea surselor de capital mai ieftine.Costul global al capitalului este, deci,un cost mediu ponderat care difera la ntreprinderile nendatorate fata de ntreprinderile ndatorate n prezenta impozitului pe profit.Costul mediu ponderat al capitalului,n prezenta fiscalitatii, este mai redus la ntreprinderea ndatorata, datorita deducerii dobnzii din profitul impozabil. Aceasta nregistreaza economii fiscale (la nivelul: dobnda x rataimpozitului pe profit sub forma de coeficient). Aceste economii fiscale fac sa creasca profitul net iar valoarea actualizata (n perpetuitate) a acestor economii fiscale duc la cresterea valorii ntreprinderii si n consecinta la scaderea costului capitalului. Astfel, daca integram diversitatea de surse de finantare n doua mari grupe, capitaluri proprii (CP) si capitaluri mprumutate (D), costul mediu ponderat al capitalului pentru ntreprinderile ndatorate se determina pe baza urmatoarei formule:;unde: kmpc= costul mediu ponderat al capitalului;= rata impozitului pe profit exprimat sub forma de coeficient;n absenta impozitului pe profit, o ntreprindere nendatorata are acelasi cost globalal capitalului ca o ntreprindere ndatorata, deoarece costul, n general, mai redus al datoriilor - dect cel al capitalului propriu - se compenseaza cu un cost al surselor proprii de finantare, proportionat mai ridicat n raport cu levierul D/CP n valori de piata.Costul mediu ponderat calculat functie de proportile stabilite ale actiunilor comune, actiunilor preferentiale si ale datoriilor (pc, pp, pd), alaturi de costul fiecarei surse de capital - costul component al capitalului - (kc, kp, kd) se poate calcula astfel:;n calculul costului mediu ponderat al capitalului, se folosesc costuri omogene pe fiecare sursa de capital aferente fiecarei surse de capital fie nainte de impozitare, fie nainte de impozit, fie nominale fie reale.O dificultate suplimentara o constituie alegerea sistemului de ponderi ale surselor de capital. Nu sunt dect doua alternative: valori de piata sau valori contabile.Att costurile specifice ct si ponderile lor au un caracter istoric, fiind calculate pe baza evolutiei anterioare si se considera ca adoptarea de investitii noi nu modifica semnificativ aceste variabile.5.Costul global al capitalurilorsi valoarea firmei.Costul global al capitalurilor (proprii + mprumutate), privite ca o speranta de remunerare a investitorilor de capital(actionari si creditori), exprima n fapt valoarea de piata a firmei.Fluxurile nete de trezorerie (CF) degajate de firma, servesc, n fapt, la remunerarea "furnizorilor" de capitaluri. Creditorii au nsa prioritate n a fi remunerati cu dobnda convenita. Actionarii vor fi remunerati conform "regulii restului" , cu diferenta ramasa pozitiva dintre fluxurile nete de trezorerie si dobnzile platite, respectiv PN = CF - DOB.Din punct de vedere financiar, valoarea de piata a firmei este data de costul global al capitalurilor (proprii si mprumutate). Acest cost reprezinta, pentru investitori (actionari si creditori) speranta de a fi remunerati de catre managerii firmei. Astfel, se poate scrie:

unde,este valoarea de piata a firmei;este valoarea de piata a capitalurilor proprii;este valoarea de piata a datoriilor. stiind ca, undeeste profitul net,este cash-flow-ul iareste suma dobnzilor achitate creditorilor, atunci se poate scrie:;undeeste coeficientul de actualizare a cash-flow-ului tinnd seama de riscul economic al firmei (riscul sistematic sau riscul de exploatare),este coeficientul de actualizare al profitului net tinnd seama de riscul financiar (generat de ndatorarea firmei) sieste coeficientul de actualizare a dobnzii primite de creditori tinnd seama de riscul de faliment. Pentru cazul unor fluxuri de trezorerie constante n fiecare an (caz justificat de inexistenta cresterii economice, deci de inexistenta unor cresteri ale fluxurilor de trezorerie).Se poate observa ca rata de venit solicitata de investitori (creditori si actionari) reprezinta n esenta costul capitalului pentru firma.