Cosmos

Universul si sistemul solar

Structura si evolutia universului

Universul este tot ceea ce in mod fizic exista, intreaga lume inconjuratoare , este in permanenta miscare si transformare , nemarginit spatial si temporal si cuprinde toate fortele, toate legile fizicii si constantele acesteia care le guverneaza, precum si din toate materiile si alte forme de radiatii si energie.Universul mai este denumit si Cosmos(din grecescul Kosmos=lume, univers ordonat), originea si evolutia sa constituind obiectul de studiu al Cosmologiei.

Aparitia universului

Problema originii si existentei universului in care ne aflam, a preocupat, inca din inceputuri, pe oameni. Astfel, s-au realizat diverse ipoteze, dar cea mai plauzibila fiind cea a Big-Bangului, acesta ipoteza bazandu-se pe unele informatii obtinute prin observatii astro-fizice si pe cunostintele de fizica atomica si nucleara.Se presupune ca universul s-a constituit cu 13,7 miliarde de ani in urma exploziei Big Bang. Dar Big Bangul nu a fost doar o simpla explozie, ci si o expansiune si dezvoltare a spatiului insusi. Fiecare parte a spatiului a participat la el.

Este oare universul nostru unic?

Teoria inflationara a universului model ne spune ca universul In care traim nu este unic. Modelul inflationar prevede ca Big Banguri se produc In continuare In alte regiuni ale spatiului, iar alte teorii sugereaza ca acele locuri pot fi complet diferite de ale noastre si chiar legile naturii si numarul dimensiunii spatiului sa fie schimbate.Aceasta parere, ca universul nu ar arata la fel ca In partea In care traim poate explica misterul despre universul nostru; De ce constantele si legile naturii sunt asa, ci nu altfel? De exemplu; de ce viteza luminii nu este mai rapida decât aceea pe care o are?

Compozitia universuluiUniversul este compus din energie neagra si materie neagra, amândoua având Intelesuri vagi In prezent. Doar 4% din univers este reprezentat de materia ordonata. Materia observabila este raspândita uniform prin univers ce isi pierde existnta la distante mai lungi de 300 milioane ani lumina. Materia observabila este de asemenea rapândita izotropical(isotropically), acest lucru Insemnând faptul ca nicio directie de observare nu se diferentieaza de celelalte; fiecare regiune a cerului are cam acelasi continut.Densitatea prezenta din unviers este scazuta, cam 9.9×10-30g/cm3. 73 % o reprezinta energia neagra, 23% materie neagra rece si 4% materie ordonata. Proprietatile energiei negre si materiei negre sunt necunoscute. Materia neagra graviteaza ca o materie ordonata, si acestea Incearca sa Incetineasca expansiunea universului; In contrast, energia neagra accelereaza expansiunea.Elementele chimice, In special cei mai luminosi atomi ca hidrogenul, deuteriu si heliu, par fi identice In univers si In istoria observabila. Universul pare sa aiba mai multa materie decât antimaterie, o posibila legatura cu observarea violarii CP. Universul pare sa nu aiba nicio Incarcatura electrica, si mai mult gravitatea pare sa fie factorul dominant In studierea cosmologiei.

Stiati ca?... Calea Lactee contine peste 100 miliarde de stele?... majoritatea stelelor, a satelitilor, a cometelor si uraganelor din natura au nume feminine?... pe stelele neutronice, o lingurita cantareste cat un om pe Pamant?... cutremure exista nu doar pe Pamant ci se pe Luna, Soare, alte planete si chiar stele? Se presupune de catre specialisti ca activitata seisimica pe planeta Marte a fost foarte intensa de-a lungul istoriei sale insa in prezent cutremurele inregistrate aici sunt de mica magnitudine.... atunci cand ne uitam noaptea la stelele de pe bolta cereasca, impresia ca acestea tremura este doar un efect optic? Acest fenomen este cauzat de refractia neregulata pe care lumina stelelor o primeste la trecerea in atmosfera Pamantului inainte de a ajunge la ochii nostri.... daca fiecare stea din Calea Lactee ar fi un graunte de sare, cantitatea totala ar umple o piscina olimpica?... pe Luna au pasit 12 astronauti, care au adus pe Terra 382 kg de roca?... asa numitele gauri negre sunt invizibile? In ele nu exista timp sau spatiu, daca se patrunde intr-o gaura neagra, totul va fi turtit din parti si tras de ambele capete. In interiorul unei gauri negre, nimic nu supravietuieste, ci este sfaramat in mici particule atomice.

Calea LacteeCalea Lactee (din latină Via lactea, sau greacă Γαλαξίας (Galaxias)), este galaxia gazdă a sistemului nostru solar,[1] a altor aproximativ 100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum și a peste 1.000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbitează în jurul centrului de masă al galaxiei, numit și centru galactic.

Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare decât a Soarelui și un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină.Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după galaxiaAndromeda (M31).

NebuloaseO nebuloasă (denumire provenită din latină în care înseamnă ceață) este un uriaș nor de gaze interstelar (98% hidrogen, 2% alte elemente in stare gazoasă (O, C, S) și silicați in formă de praf interstelar - nisip interstelar) și praf cosmic situat în spațiul care se întinde între stele. Părți mai dense din nebuloase se pot strânge atât de tare încât pot da naștere la stele. Toate stelele din univers au fost născute în nebuloase. Cea mai cunoscută nebuloasă este nebuloasa din constelația Orion, un nor imens de gaz și praf aflat pe cer în direcția constelației Orion. Cu ochiul liber, Nebuloasa Orion se vede ca o pată mică (mai mică decât apare Luna pe cer) strălucind slab sub stelele care formează 'centura' lui Orion. Astronomii au găsit sute de stele pe cale de formare în inima Nebuloasei Orion.

Nebuloasa ‘Capului de cal’

Stelele

O stea este în general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv și strălucitor, deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare echilibru hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi energie pe baza reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său. Pentru un observator terestru ele apar ca puncte de diverse culori, cu un diametru aparent egal dar cu fluctuații de luminozitate. Ochiul uman distinge pe cerul nocturn până la circa 6.000 de stele. Distanța până la stele este măsurată cu ajutorul paralaxei stelare, iar unghiul rezultat este de ordinul sutelor de miimi dintr-o secundă de arc.

Fuziunea stelelorDupă 1920 astronomii au descoperit că reacția nucleară (energie eliberată de fuziunea nucleelor din atomi) este principala sursă de energie a stelelor. Aceasta se produce în regiunea centrală a stelei unde temperatura atinge milioane de grade Celsius; la o astfel de temperatură, electronii sunt expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții și provocând reacții termonucleare.În Soare, hidrogenul intră în fuziune pentru a forma heliu în lanț proton-proton:41H → 22H + 2e+ + 2nu;e (4.0 MeV + 1.0 MeV)21H + 22H → 23He + 2γ (5.5 MeV)23He → sup>4He + 21H (12.9 MeV)rezultă mai departe:41H → 4He + 2e+ + 2γ + 2νe (26.7 MeV)

Sistemul solarSistemul solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.[b] Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele.Cea mai masiva planeta este Jupiter.

Planeta PlutoStatutul de planetă piticăDe la descoperirea lui Pluton, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluton a primit statutul de planetă pitică, deoarece nu a "curățat" spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale.Caracteristici comparativePerioada de rotație = 6,388 ani tereștriVolum = 0,7 % din volumul Pământului (1,1952 × 1022)Masă = 0,2 % din masa Pământului

Gauri NegreO gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafață în interiorul căreia câmpul gravitațional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din interiorul aceastei suprafațe, cunoscută și sub denumirea de „orizontul evenimentului”. Nici măcar radiația electromagnetică (de ex. lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate".La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare.Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”.

Cosmos

Education

Transcript of Cosmos